V I E T N A M P R I M E R

LECȚIA A 14-A – DUȘMANUL CIUDAT

Un dușman mai bizar și mai excentric decât cel din Vietnam nu trebuie întâmpinat și cel mai bine este ca trupelor să li se spună
a modurilor sale deosebite, ca nu cumva să fie deranjate învățând despre ele pentru prima dată în timpul luptei.El poate
suflare fluiere sau sunet fluiere pentru a iniția atacul; sau poate împiedica lupta cu o rachetă sau cu bătaia
a unei tobe de bongo. Dar el nu vine într-o „încărcare banzai”. Acea descriere a lui, de exemplu în
povești despre Operațiunea Attleboro, este un pic de ficțiune de presă. „Acuzațiile banzai” în realitate se ridicau la
aproximativ 50 de bărbați mergând înainte în rând pe un front cu două plutoane. Nu au țipat; au țipat
numai atunci când au fost loviți. Apoi, la câțiva metri de unde au pornit, au fost tăiați sau întoarse înapoi. În a doua „încărcare banzai” doar 30 de bărbați au acționat astfel; a treia oară au fost 12. În multe feluri mici, inamicul din Vietnam se abate de la ceea ce considerăm normal, uneori
spre stupoarea poporului nostru.