Energia radiată la o frecvență suficient de scăzută este reflectată înapoi pe pământ în toate unghiurile
(inclusiv zenitul), rezultând în energia care lovește pământul într-un model omnidirecțional fără
puncte moarte (adică fără o zonă de salt). Un astfel de mod se numește val de cer cu incidență aproape verticală
(NVIS). Conceptul este ilustrat în figura M-1.M-1

FM 24-18 ANEXA M CONCEPTUL CERULUI APROAPE VERTICAL

Acest efect este similar cu luarea unui furtun cu o duză de ceață și îndreptarea acestuia direct în sus. Apa care cade înapoi
la pământ acoperă un model circular continuu la o distanţă dată.Un model tipic de semnal de recepţie pentru
antena AS-2259/GR este prezentată în figura M-2, iar lungimea traseului și unghiul de incidente sunt prezentate în figura
M-3. Un model tipic plan de elevație este prezentat în figura M-4. Principala diferență între acesta
modul NVIS cu rază scurtă de acțiune și modul HF cu undă cerească cu rază lungă de acțiune standard este frecvența inferioară necesară
pentru a evita pătrunderea în ionosferă și unghiul de semnal incident asupra ionosferei.Pentru a
pentru a obține un efect NVIS, energia trebuie radiată suficient de puternic la unghiuri mai mari de aproximativ 75 sau 80
grade față de orizontală pe o frecvență pe care ionosfera o va reflecta în acel loc și în acel moment.