"[29]

O analiză a modelului mondial utilizat pentru The Limits to Growth în 1976 de către matematicieni Vermeulen și De Jongh a arătat că este "foarte sensibil la variații mici ale parametrilor" și că are "ipoteze dubioase și apropieri."[30]

În 1973, o echipă interdisciplinară de la Unitatea de Cercetare a Politicii Științifice a Universităţii Sussex a analizat structura și ipotezele modelelor utilizate și a publicat analiza lor în Modelele de Doom, considerând că previziunile viitorului lumii sunt foarte sensibile la câteva ipoteze cheie pesimiste nejustificate. Oamenii de ştiinţă din Sussex au scris de asemenea că metodele, datele şi prezicerile Dennis Meadows au fost defecte, că modelele lor mondiale (şi prejudecăţile lor malthusiene) nu reflectă cu exactitate realitatea. [31]

Economistul Thomas Sowell, în cartea sa din 1995 The Vision of the Unsed, îl descrie pe economistul John Kenneth Galbraith, biologul Paul R. Ehrlich, Clubul Romei şi Worldwatch Institute ca fiind "unsul," declarând că "erau absolut siguri în prezicerile lor, dar complet infirmaţi empiric, deşi reputaţia lor a rămas perfect intactă."