În perioada scrierii cărţilor biblice, măsurile de lungime, de capacitate şi de greutate, precum şi monedele întrebuinţate de poporul evreu, au suferit multe schimbări, atât ca denumire, cât şi ca valoare. Aceste schimbări, întâlnite şi la celelalte popoare din antichitate, au fost impuse fie de evoluţia situaţiei economice din ţară, fie de schimburile comerciale cu popoarele vecine. Pentru multe din aceste denumiri, de mult dispărute, nu s-au putut găsi cuvinte corespunzătoare în limba română; din această cauză, ele au fost fie transcrise aproape întocmai, ca neologisme, fie traduse prin denumiri generale, ca: măsuri, coşuri, baniţe etc. Tabelele de mai jos indică valorile medii (aproximative) ale acestor unităţi de măsură:

Calea sâmbetei: două mii de coţi sau o mie de paşi (circa 1000 m).

Jug: suprafaţa ce putea fi arată cu doi boi, într-o zi (2500 m.p.); traducătorii latini l-au redat prin «Jugerum» (1Reg 14, 14; Isaia 5, 10), adică iugăr.

Valoarea de schimb a monedelor depindea de natura şi greutatea metalului din care erau confecţionate, raportul obişnuit dintre aur şi argint fiind de 1 la 13 1/3, iar cel dintre argint şi aramă de 1 la 60. Astfel, un siclu de aur echivala cu 13 1/3 sicli de argint, iar un siclu de argint, cu 60 de sicli de aramă. În epoca Patriarhilor, se practica schimbul în natură, produsele fiind evaluate prin cântărire. Trecerea la sistemul monetar s-a făcut treptat, încheindu-se abia în epoca profeţilor. La început, aurul şi argintul folosite ca mijloc de schimb circulau în forme şi dimensiuni variate şi, pentru a li se stabili valoarea, trebuiau cântărite de fiecare dată. De aceea denumirile măsurilor curente de greutate s-au dat şi celor dintâi monede propriu-zise. După ce forma şi greutatea acestora s-a standardizat (începând din sec. VII î.d.Hr.), n-a mai fost nevoie de cântărirea lor. Denumirile şi valorile monetare menţionate în Sfânta Scriptură se prezintă astfel:

	Din aur:	Din argint:
Siclul	16,36 gr	14,54 gr
Demi-siclul	8,18 gr	7,27 gr
Drahma	4,09 gr	3,65 gr
Didrahma	8,18 gr	7,30 gr
Statirul	8,52 gr	14,60 gr
Dinarul	--	4,50 gr
Mina	818,00 gr	727,00 gr
Talantul	49,077 kg	43,620 kg

Codrantul, leptaua, asariul şi obolul, mici subdiviziuni monetare din aramă, unele cântărind sub 1 gram, serveau la darea restului şi la micile cumpărături zilnice.

Mina (= 50 sicli = 2000 drahme) şi talantul (= 3000 sicli = 12000 drahme) nu erau monede, ci denumiri ale sumelor monetare mari.

Puterea de cumpărare a acestor monede, pe vremea Mântuitorului, rezultă din informaţia că dinarul reprezenta salariul zilnic al unui muncitor agricol (Matei 20.13) şi asigura întreţinerea unui om pe timp de 24 ore (Matei 20.2, 9, 10, 13; Luca 10.35; Marcu 14.5 etc.).