Cel ce şi-a pus odinioară suirea pe nor, ca un stăpân pogorându-se acum pe nor uşor la Egipt, a rânduit mai-nainte pe aleşii cei ce au strălucit, care erau să se răpească în nor, ca nişte cugetători de Dumnezeu. Cu care dimpreună este şi Teodor Părintele nostru cel sfinţit, turnul cel nemişcat, cel vestit întru bunătăţi, cel ce a strălucit cu strălucirile cele luminoase ale lui Hristos, şi cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre.

  Egiptul care mai înainte se spurca întru jertfele drăceşti şi întru patimi, acum se înfrumuseţează cu cetele sihăstreşti, şi se arată împodobit cu multe feluri de podoabe ale dumnezeieştii bunătăţi, întru care a strălucit cel numit cu dumnezeieştile daruri, Cuviosul Teodor cel cu chip dumnezeiesc, şi de Dumnezeu cuprins, cel ce a râvnit smereniei lui Hristos celei minunate, şi cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre.

   Teodor cel înțelept, cel mare între sihaștri, cugetătorul de Dumnezeu, din tinerețe a arătat nevoință, înfrânare, răbdare, suferire, ferire de răutate, deprindere cu bunătatea, făcându-se fierbinte doritor  dragostei dumnezeieşti, minunatul, şi cu bucurie trecând mai presus decât toate cele văzute, înălțându-se prin dumnezeiască privire, vorbea cu Dumnezeu; şi acum cu îndrăzneală se roagă, pentru sufletele noastre.



   Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Teodor; şi cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.








   Cela ce eşti cu numele darurilor celor dumnezeieşti, primind Dar dumnezeiesc din luminatele vistierii cele ce nu se cheltuiesc; dă-mi mie Dar celui ce voi să cânt acum prăznuirea ta cu cântări de laudă, pururea pomenite.


   Cugetând cu osârdie legea cea preacurată, cu totul te-ai făcut curat şi lămurit, Părinte; şi ocârmuindu-te însuți cu cuvântul cel preacurat, te-ai arătat vas prealuminat şi sfinţit al curăției, pururea fericite.


   Omorându-te lumii, şi petrecând pe pământ viaţă întocmai ca un înger, cugetătorule de Dumnezeu Părinte, cu buna-credinţă ai urmat Celui ce a răsărit din pântece fecioresc, ridicându-ţi Crucea pe umeri, pururea pomenite.



   Ca un dar iubit ai adus Stăpânului sufletul tău mântuit, şi prin sihăstrie slobozit de patimi, Cuvioase Teodore.


   Fiind dat lui Dumnezeu, ai trecut mai presus de simţirea celor poftitoare, preaînţelepte, şi curat te-ai unit cu mintea cea preaînaltă, pururea fericite.


   Depărtatu-te-ai fugind în pustiu, Mărite, aşteptând pe Dumnezeu Cuvântul, Care a strălucit din Fecioară, întru Care te-ai şi mântuit, vrednicule de minune.


   Înflorit-a pustia ca crinul, Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.


   În casa lui Dumnezeu ca un finic ai înflorit, roduri de fapte bune, Domnului aducând prin preabună pustnicia ta, Părinte Cuvioase. Pentru aceasta te şi fericeşti, ca cel întocmai stătător cu cei fără de trupuri.



   Părăsind toate cele pământeşti, şi fiind în lume cu trup, te-ai făcut cu duhul părtaş împreună cu îngerii. Căci omorându-ți patimile trupului, te-ai arătat slugă Treimii, Fericite. Pentru aceea tămăduieşti patimile celor bolnavi, şi cu cuvântul goneşti duhurile prin daruri, purtătorule de Dumnezeu Teodore; roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli, să dăruiască, celor ce cu credinţă prăznuiesc pomenirea ta.




   Făcându-te împreună locuitor cu dumnezeiescul Pahomie, ai râvnit obiceiurilor lui, Părinte Teodore, urmând înfrânării lui, şi credinţei celei ortodoxe, cugetătorule de Dumnezeu.



   Locaşurile etiopienilor, adunările dracilor s-au spăimântat de răbdarea şi de smerirea ta, şi de starea ta cea neîncetată întru privegheri, vrednicule de laudă.


   Întru uimire s-au tăiat capetele puternicilor, de frica naşterii tale, Născătoare de Dumnezeu preacurată, iar mulţimea cuvioşilor, după vrednicie s-a arătat minunată de darul cel dumnezeiesc.



   Ținându-te cu fierbinţeală de dogmele cele cinstite, ai risipit socotinţele cele rătăcite ale tuturor eresurilor, ocrotindu-ți turma ta, cu credinţa Treimii, Preaînţelepte.


   Cu adevărat ca o lumină ai strălucit pe pământ, vieţuind petrecere fără prihană, pururea pomenite, veselia sihaștrilor, lauda postnicilor, Teodore.


   Cu curgerile lacrimilor adăpându-ți inima ta sihastrule, o ai făcut aducătoare de roadă Stăpânului Hristos, Care a răsărit din Preasfânta Fecioară, preafericite Teodore.



   Viața ta cea luminată, şi lui Dumnezeu plăcută, ți-a arătat ţie luminarea cerească a sfinţilor, în lăcaşurile cele cereşti, Părinte Teodore.


   Având ajutor pe Mângâietorul Duh, te-ai făcut biruitor, şi purtător de biruinţă asupra duhurilor vicleniei, de Dumnezeu cuprinsule Teodore.


   Tu eşti norul cel uşor, pe care şezând Domnul Atotțiitorul, a venit la Egipt, şi a făcut cuvioşi luminători.


   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.




Stih : Dumnezeiesc Dar Teodore te-ai arătat.
Ca cel ce între sfinţi, sfinţiţilor sfânt te-ai aflat,
Întru a șaisprezecea zi, cu adevărat,
Teodor de pe pământ a zburat.

   Fericitul acesta îndeletnicindu-se în legea lui Dumnezeu, şi tot curat făcându-se şi arătându-se vas ales şi sfinţit, s-a învrednicit şi celei adevărate şi mari numiri, dimpreună locuitor şi asemenea la chipuri făcându-se marelui Pahomie. Pentru aceea locaşurile etiopilor, după dumnezeiescul Avacum a zice spăimântând, şi ca uimire capetele acestora tăind, trecu la darurile răsplătirii cu sudorile bunei fapte, gonind toată boala şi toată slăbiciunea de la oameni.

     Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinţi Părintelui nostru Alexandru arhiepiscopul Ierusalimului, şi a Sfinţilor Mucenici Avda şi Avdiis episcopii, şaisprezece preoţi, nouă diaconi, șase călugări și şapte fecioare.

   Aceştia mărturisind pe Hristos, şi propovăduind în Persia, fură prinşi şi duşi la domnitorul; deci neplecându-se a cinsti dogma persienească, ci mărturisind pe Hristos, şi feluri de munci suferind, în sfârşit li s-au tăiat capetele de sabie, şi au primit cununile muceniciei.

     Tot în această zi, Sfinţii Mucenici : Isaachie, Simeon şi Vahtisoiu, prin foc s-au săvârşit.

Stih : În foc şi-au dat sufletele trei fiind de o cugetare,
Isaachie, Simeon şi Vahtisoiu cel mare.

     Tot în această zi, pomenirea celor din mănăstirea Sfântului Sava, părinţi ucişi de către vlemini.

Stih : Pe mieii tăi, Stăpâne, cu săbiile ca cu dinţii,
Intrând înlăuntrul staulului îi omoară lupii.

     Tot în această zi, Sfântul Mucenic Papilin, de sabie s-a săvârşit.

Stih : Papilin de sabie fiind zdrobit.
Porţile şi dumnezeii înşelăciunii împreună le-a zdrobit.

     Tot în această zi, Sfântul Mucenic Petru cel din Vlaherne, cu vine de bou fiind bătut s-a săvârşit.

Stih : Petru piatra credinţei cu adevărat a fost neclintit,
Către care legăturile, după Paremie, lanţ de hârtie era de socotit.

     Tot în această zi, Sfântul Nicolae patriarhul Constantinopolului cu pace s-a săvârşit.

Stih : Nicolae umbra vieţii a lăsat,
Şi la locul luminii cel fără de umbră s-a mutat.

     Tot în această zi, pomenirea Sfintei Efimia aproape de limanul Neoriei, la Sfânta Dinamis.

     Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Nicolae cel din Mezov, care a mărturisit în Tricala, la anul o mie şase sute şaptesprezece, prin foc s-a săvârşit.

Stih : Ca să scapi de focul gheenei preafericite cu adevărat,
Nicolae cel cu cugetări bune focul ai răbdat.

  Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.



   Dorit-ai cunoscut a vedea strălucirea lui Dumnezeu asemenea ca văzătorul de Dumnezeu. Pentru aceea ai părăsit toate cele văzute, Teodore, şi intrând în nori te-ai învrednicit a vedea pe Cel necuprins de minte.


   Nicicum tu fericite Teodore, neprimind otrava şarpelui celui stricător de suflet, pomenirea lui o ai pierdut, înțelepțește câştigând în inima ta pomenire de Dumnezeu neîncetată.


   Cu sfințenie ai născut, Fecioară Preacurată, pe Sfântul sfinților, Care Se odihneşte întru sfinţi, făcându-Se Om pentru multa milostivire, Cel ce S-a întrupat din tine, fiind mai-nainte fără de trup.



   Arătatu-te-ai cu chip de lumină unindu-te cu lumina cea prealuminoasă, preafericite Teodore, mai presus de fire îndumnezeindu-te cu unirea cea mai aleasă, strigând acum : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.


   Făcându-te Mucenic, tare stând împotriva păcatului până la sânge, cugetătorule de Dumnezeu Teodore, ai împodobit creştetul tău cu cununa nevoinței, strigând acum : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.


   Dumnezeul Cel Preaînalt întrupându-Se din tine, Născătoare de Dumnezeu, S-a arătat nouă soare luminos al dreptății, care luminează marginile pământului cu strălucirile Dumnezeirii; pe Care acum Îl lăudăm toate lucrurile ca pe un Domn.


   Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.



   Acum dezlegându-se oglinzile umbrei, ți se arată ţie Hristos, nu prin semne, ci mai ales se vede față către față, cu arătarea adevărului; cela ce eşti cu numele darurilor Mântuitorului, şi Dumnezeului nostru.


   Dorirea ta cea Dumnezeiască s-a împlinit Teodore, ca unuia ce ai ajuns la săvârşirea sihăstriei, văzând de departe neîncetat pe Cel dorit pe Care câştigându-L ai încetat de a mai dori, lauda sihaștrilor şi podoaba postnicilor.


   Bolind de stricăciune pentru neascultare, Adam cel dintâi s-a înnoit prin tine Maica lui Dumnezeu; căci fără stricăciune născând tu întrupat pe Cuvântul cel nestricat, ai izgonit stricăciunea şi ai odrăslit nestricăciune.


   Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o slăvim.







   Ca un ascultător Cuvântului, şi slugă lăudată, și luminător prealuminat al lumii, cu cuvântul ai încetat stricăciunea cea necuvântătoare a nedumnezeirii. Pentru aceasta cu cuvinte dumnezeieşti, şi cu bucurie prăznuim sfântă pomenirea ta, de Dumnezeu fericite Apostole Andronice, aducând laudă Stăpânului tuturor.

   Dumnezeiescul Pavel Apostolul, prealuminat lăudându-vă pe voi cu laude dumnezeieşti, credincioşilor, adeverează vitejia voastră, zicând : Că mai-nainte de dânsul v-aţi arătat voi, ucenici lui Dumnezeu, Cuvântului şi rudeniei Lui, preaînţelepţilor, Iunio preaînțeleaptă, şi fericite Andronice, cei cu adevărat slugi ale lui Dumnezeu.

   Luminând tot pământul cu sfinţită propovăduire, ați gonit negura deşertăciunii, şi către lumina cunoştinţei de Dumnezeu, ați îndreptat pe cei ce mai-nainte au fost întru întunericul nedumnezeirii, dumnezeieştilor Apostoli, povățuitori spre mântuire, şi rugători pentru toți cei ce cu credinţă vă cinstesc totdeauna.



   Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.








   Laudă aduce lui Dumnezeu cinstita Biserică, întru preasfântă pomenirea ta, Fericite, mărind cu credinţă nevoinţele tale.

   Toate mişcările minţii tale le-ai îndreptat spre plinirea voilor lui Dumnezeu, bucurându-te, Andronice preasfinţite.


   Primit-ai de la Dumnezeu Dar dumnezeiesc, a curăți boli, şi a goni duhuri viclene, cugetătorule de Dumnezeu Andronice.


   Plouă-mi mie mântuire de toate greşelile, şi îndreptare vieţii, cu mijlocirea şi cu Darul ce este întru tine, Preacurată Fecioară.



   Prin luptele tale omorându-ţi mădularele, te-ai învrednicit a vedea viața celor vii, pe Hristos Dumnezeul nostru, purtând trup pe pământ, Andronice Apostole.

   Făcutu-te-ai suflător de foc Apostole în inima ta cea curată, purtând fierbinţeala Dumnezeiescului Duh, şi arzând mărăcinele înşelăciunii, prealăudate Andronice.


   Glasul cuvintelor, şi puterea minunilor tale, a alergat la marginile lumii învăţând pe credincioşi Darul cel mântuitor, Ucenice al Domnului.


   Nu este fără prihană afară de tine, Stăpână, şi nu este nevinovată afară de tine Preacurată; căci numai tu te-ai făcut loc de sălăşluire Dumnezeului tuturor.


   Nu este sfânt ca Domnul şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe Care Îl laudă toată făptura, şi nu este drept afară de Tine, Doamne.



   Pe steaua cea prealuminoasă, care cu lumina dumnezeieştii înţelepciuni a luminat limbile, pe Andronic Apostolul lui Hristos, împreună cu înţeleapta Iunia care s-a nevoit cu dânsul întru propovăduire, să-i lăudăm, strigând : Rugați-vă neîncetat lui Hristos pentru noi toți.



   Dumnezeiescul Andronic fiind cu chip luminos, prin lumina cunoștinței de Dumnezeu, a luminat inimile a veni către Domnul. Drept aceea şi după sfârşit izvorăşte tămăduiri, celor ce cu credință se apropie de cinstita lui casă, şi tuturor credincioşilor le cere mare milă.



   Ție ca unei rude ți se închină Pavel, vestindu-ţi dumnezeieştile laude înaintea credincioşilor, grăitorule de cele dumnezeieşti, luminătorule al celor ce te laudă pe tine Andronice.

   Făcându-te casă Preasfintei Treimi, ai surpat casele şi capiştile înşelăciunii, şi ai zidit biserici spre mântuirea sufletelor noastre, prealăudată.


   Purtând puterea lui Dumnezeu, ai putut răpi vasele celui putincios, şi a le săvârşi locaş Duhului Celui Prea Sfânt, fericite Andronice.


   Pe tine Fecioară Născătoare de Dumnezeu, toţi credincioşii întru un glas pururea te lăudăm, ca pe o părtinitoare, şi ca pe o ajutătoare întărită, şi ca pe o mântuitoare sufletelor noastre.



   Ca pe o rudă a lui Pavel şi ca pe unul ce ai fost ucenic mai-nainte de dânsul, dimpreună cu el acum te cinstim, adunându-ne cu credinţă, Andronice.

   Pe stelele cele luminoase şi sfințiții Apostoli dumnezeieşte să-i cinstim, pe Iunia, şi pe purtătorul de Dumnezeu, Andronic.


   Fericitul Pavel vă propovăduiește pe voi la adunarea Bisericii, ca pe nişte vestiţi între Apostoli, fericiţilor.


    Ceata Proorocilor te-a însemnat mai-nainte pe tine, Preasfântă Fecioară, cu însemnări sfinţite, că vei să fii Născătoare de Dumnezeu.


   Casa ta izvorăşte izvoare de tămăduiri, celor ce cu dragoste năzuiesc către dânsa Apostole, curăţind bolile cele sufleteşti.

   Mulţimea limbilor, care erau stricate de nedumnezeire, o ai înnoit cu nestricăciune, prin dogmele tale cele dulci, prietene adevărat al preacuratului Iisus.


   Ca soarele ai înconjurat pământul, preaînţelepte, vestind credincioşilor lumina cea nezidită, a Dumnezeirii celei în trei Sori, Andronice.


   Cunoscutu-s-a întru tine cărările cele dumnezeieşti, ale Stăpânului Celui ce după trup a sărăcit pe pământ, şi a îmbogăţit pe credincioşi, ceea ce eşti neispitită de nuntă, Stăpână.


  Haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, Multmilostive, Hristoase, Dumnezeul nostru.




Stih : Învăţând Apostole nenumărate neamuri,
Ai venit la Hristos cel ce cheamă spre lumină pe neamuri.
Întru a şaptesprezecea zi,
Andronic şi Iunia din viaţă se săvârşi.

   Acest Apostol al Domnului ca şi cum ar fi fost cu aripi, înconjurând toată lumea, a smuls toată înşelăciunea nebuniei idolești din rădăcină, propovăduind pe Hristos, având dimpreună următoare lui şi pe cea mult minunată Iunia, care era moartă lumii, şi vieţuia numai lui Hristos. După aceea trăgând spre dumnezeiasca cunoştinţă pe mulţi, au stricat capişti idoleşti, şi au zidit dumnezeieşti biserici în toate părţile, şi gonind duhuri necurate de la oameni şi tămăduind boli fără de leac, şi-au plinit şi ei ca nişte oameni obşteasca datorie a firii, şi prin moarte s-au mutat la viaţa cea veşnică. De aceştia pomeneşte şi marele Apostol Pavel, în epistola cea către Romani, zicând : Spuneţi închinăciune lui Andronic şi Iuniei rudelor mele şi însoțitorilor mei în robie, care sunt vestiţi între Apostoli care şi mai înainte de mine au fost întru Hristos.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Solomon şi cei împreună cu el Sfinţii Mucenici Pamfamir şi Pamfilon.

Stih : Solomon, de mrejele satanei a fugit,
Şi nevătămat către Cuvântul Cel Prea Înalt a venit.
Deşii sunteţi bătuţi voi doi Mucenici, aveţi cutezare,
Căci Dumnezeu, ca alifia peste rănile voastre vă va pune încununare.

    Tot în această zi, pomenirea Cuvioşilor Părinţi şi fraţi : Nectarie şi Teofan, ctitorii mânăstirii lui Varlaam din Meteor.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.



   Bolile cumplite, şi toate neputinţele goneşti de la sufletele şi de la trupurile celor ce aleargă la locaşul tău, înţelepte ucenice al lui Hristos.

   Gonind năpădirile cele drăceşti, curățeşti patimi cumplite ale oamenilor, prin milostivire, însuți văzătorule de Hristos. Pentru aceea cu credinţă te fericim.


   Bârfelile ritorilor supunându-le cu dogme drepte, ai propovăduit pe Dumnezeu care a vorbit cu oamenii în chipul trupului pentru bunătatea Sa.


   Cel ce ai locuit în pântecele Fecioarei, şi într-însa din nou ai zidit pe Adam, bine eşti cuvântat în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.



   Putrejunea răutății care mânca inimile oamenilor, o ai încetat cu dumnezeiasca sare a dogmelor tale Andronice, şi le-ai pus mântuite înaintea Cuvântului Celui ce S-a smerit, de trei ori fericite.

   Și preot şi jertfă şi jertfitor, te-ai arătat Celui ce S-a jertfit pentru milostivire, şi către Dânsul ai alergat Andronice, primind de la Dânsul cununa nestricăciunii şi a dreptății.


   Arătatu-te-ai, Mărite, propovăduitor dumnezeiesc, Apostol văzător de Dumnezeu, surpător idolilor pierzării, şi îmbogăţitor celor lipsiţi, şi mare locuitor Sionului celui de sus, întru toți vecii.


   Ca într-un cleşte porţi în mâini Jăratecul, care izvorăşte dumnezeiasca rouă, celor ce se primejduiesc de văpaia înşelăciunii, Fecioară, şi arde patimile celor ce slavoslovesc Împărăţia Lui.


   Pe Domnul, Cel ce S-a proslăvit în muntele cel sfânt, şi în rug prin foc a arătat lui Moise taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălțați întru toți vecii.



   Ca să te arăţi moştean al vieţii celei de acolo, prin cuvântul tău cel purtător de viață, ai înviat pe cei omorâți mai-nainte de supărările dracilor, vrednicule de fericire Andronice.

   Ca unul ce te-ai făcut viță foarte roditoare a viei Celei adevărate, Preafericite, ai revărsat vinul nestricăciunii, şi ai veselit inimile oamenilor, prealăudate Andronice.

   Toți te fericim pe tine care cu fulgerele dogmelor ai ars materia mulţimii dumnezeilor, şi arătat ai luminat lumina cunoștinței de Dumnezeu, celor dintru întunericul vieţii, Andronice.


   Pomenirea ta cea preasfinţită întinzându-se astăzi la marginile pământului, luminează inimile celor ce cu sfinţenie te laudă întru dânsa, vrednicule de fericire, Andronice.


   Ceea ce ai născut lumina, Preacurată Fecioară, cere nouă lumină, şi iertare de păcate şi mântuire sufletelor, celor ce te ştim pe tine adevărată Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.


   Naşterea pururea Fecioarei, ceea ce s-a arătat mai înainte puitorului de lege, în munte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.







  Luminându-vă cu strălucirea Dumnezeirii Celei în trei Sori, ați trecut întunericul muncilor, şi v-ați arătat stele luminoase, care luminaţi pururea dumnezeiască întărirea Bisericii. Pentru aceasta săvârşim luminată prăznuirea voastră, închinându-ne moaştelor, şi țărânei trupului vostru sfinților Mucenici.

   Pe Petru, pe Dionisie, pe Pavel, pe Andrei şi Venedim, diamantele cele viteze, pe Hristina, Iraclie şi Paulin, toți credincioşii să-i fericim acum cu veselie, ca pe unii ce tare sau nevoit pentru Treime, şi au călcat toate măiestriile balaurului, şi au pierdut întunericul idolilor, prin dar.

   Cu sângele vostru, fericiților, aţi cumpărat împărăţia lui Dumnezeu cea nemişcată, şi aţi ajuns la limanurile cele foarte liniştite prin bărbăţia cugetului, suferind toate întreitele valuri ale răutăţilor, de Dumnezeu fericiţilor. Pentru aceea vă fericim acum, rugându-vă pururea pentru noi ca să aflăm milă în ziua judecăţii.




   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

   Cânta-voi Ție Doamne Dumnezeul meu, că ai scos pe popor din robia Egiptului, şi ai acoperit pe Faraon cu căruțele lui, şi puterea lui.

   Cei ce sunteţi apărători credinţei, izbăviţi de patimi şi de toate nevoile, pe cei ce cu credinţă săvârşesc pururea sfinţită pomenirea voastră.

   Prealăudat întraripându-vă cu vetreala Crucii, purtătorilor de Dumnezeu, neudaţi aţi trecut noianul muncilor, călcând pe vrăjmaşul.

   Suferind bătăi la trupuri, v-aţi unit cu cetele cele fără de trupuri, Sfinţilor. Pentru aceea astăzi cinstim dumnezeiască pomenirea voastră.


   Cu legea cea dumnezeiască întărindu-vă, sfaturile celor fărădelege le-aţi stricat înţelepţilor; și nevoindu-vă după lege, aţi dobândit slava lui Dumnezeu.


   Cu dragoste te cinstim şi te fericim pe tine Fecioară, ca pe un scaun al Împăratului; pe care şezând a gătit credincioşilor şedere cerească.



   Întărindu-ţi picioarele sufletului tău, pe piatra credinţei, fericite Petre, nu te-ai mişcat de împotrivirea celor fără de Dumnezeu.

   Lampsacul pe tine Petre, ca pe o stea prealuminoasă, te pune înaintea lumii, ca pe unul ce micşorezi înserarea nedumnezeirii prin Darul cel dumnezeiesc.

   Întărindu-te cu plecarea către Dumnezeu, şi neîncetat chinuindu-te cu deznodări, şi cu legături peste tot trupul, te-ai arătat vrednic de cunună Petre.


   Aducând laudă lui Dumnezeu, purtătorilor de chinuri, toată supărarea muncilor ați suferit; pentru care şi cununilor v-aţi învrednicit.


    Singură tu eşti Fecioară după naştere, singură te-ai cunoscut slujitoare tainei celei mari cu adevărat, născând pe Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, Maică Fecioară.


   Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.



   Împodobindu-vă cu sângele cel mucenicesc, staţi înaintea Domnului, Împăratului tuturor, bunilor biruitori Mucenici. Pentru aceea cu veselie săvârşim astăzi cinstită pomenirea voastră, rugându-ne ca prin mijlocirea voastră, să aflăm noi dezlegare de greşeli şi mare milă.



   Fecioară prea nevinovată, ceea ce mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu, pe Acela roagă-L neîncetat împreună cu îngerii, ca să ne dăruiască iertare de greşeli, şi îndreptare vieţii mai-nainte de sfârşit, nouă celor ce cu credinţă şi cu dragoste, după datorie te lăudăm pe tine una prealăudată.


   Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin prea Sfântul tău suflet, când ai văzut răstignit de bunăvoie pe Fiul tău şi Dumnezeu. Pe Care roagă-L pururea binecuvântată, să se dăruiască nouă iertare de păcate.



   Milostive, pentru dragostea chipului Tău ai stătut pe Crucea Ta, şi s-au izbăvit neamurile. Că Tu eşti Iubitorule de oameni, tăria mea şi lauda.

   Cu privegherile cele dumnezeieşti lepădând somnul de la ochii sufletului, ați adormit tot cugetul cel rău al lenevirii celor fără de Dumnezeu.

   Pavel, Andrei şi Dionisie, ca nişte pietre ale Cuvântului preacinstite şi dumnezeieşti, omorându-se cu pietre s-au învrednicit vieţii.

   Pe mucenicii cei ce sunt livada cea prea veselitoare a bunei credinţe, şi bună mireasma cea adevărată şi dumnezeiască a lui Hristos, astăzi cu credință să-i lăudăm.


   Mucenicii părăsind cele de jos, pentru dragostea cea dumnezeiască, şi suferind bărbăteşte durerile trupului, acum se bucură mutându-se la viața cea fără de durere.


   Prealăudată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte de toate primejdiile nevoilor, şi de scârbe pe cântăreţii tăi care nădăjduiesc la tine.



   Luminarea Ta, Doamne, trimite-o nouă, şi din negura greşelilor slobozeşte-ne pe noi, Bunule, pacea Ta dăruindu-ne.

   Cu lumina cea înţelegătoare fiind însemnaţi mucenicilor, cu putere dumnezeiască fără sminteală ați trecut întunericul muncilor, şi noaptea cea vicleană a mulţimii dumnezeilor.

   Hristina cu frumuseţile fecioriei luminându-se, şi cu rănile împodobindu-se, luminat străluceşte, şi bucurându-se, acum se sălăşluieşte în cămara lui Hristos cea înţelegătoare.


   Cei ce nebuneşte doreau de trupul tău Muceniță Hristino, prin cuvântul tău cel preadulce primind dragostea lui Dumnezeu, foarte tare s-au nevoit.


   Mireasă a lui Dumnezeu nenuntită, păzeşte pe cei ce te laudă pe tine, prin care dezlegându-ne de datoria cea veche, după Dar ne-am arătat fii Tatălui Celui ceresc.



   Măritul Iraclie făcând vitejie, a luat mare laudă, făcându-se cetăţean raiului, unindu-se cu cinstitele cete ale pătimitorilor, se veseleşte.

   Să lăudăm împreună cu Paulin pe dumnezeiescul Venedim, pe Andrei şi pe Iraclie, pe Dionisie, pe Petru, pe Pavel şi pe Hristina, mucenicii Domnului.

   Slăviţii Mucenici zdrobindu-se, şi cu pietre fără de dreptate împroşcându-se, în foc au primit sfârşitul şi s-au învrednicit a locui în Biserica celor întâi născuţi.


   Cu bunăcredinţă lăudând, să ne închinăm Fiului lui Dumnezeu, Celui ce a arătat pe înţelepţii purtători de chinuri, ca pe nişte stele strălucind tăria Bisericii.


   Ca o holdă roditoare ai odrăslit spicul vieţii, care hrăneşte pe credincioşi, şi cu adevărat goneşte foametea rătăcirii de pe pământ, Născătoare de Dumnezeu.


   Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona, în chit rugându-se : Din stricăciune mă izbăveşte, Iisuse, Împărate al puterilor.





   Luminători străluciţi v-aţi arătat dumnezeieşti Mucenici cei opt la număr, şi prin strălucirile minunilor luminaţi toată făptură, neîncetat izgonind noaptea cea adâncă a neputinţelor, şi unui Hristos Dumnezeu rugându-vă, ca să se dăruiască nouă mare milă.



Stih : Cinstiţii nevoitori pentru vrednica de cinste Treime,
Au ales mai mult decât viaţa a muri cu înţelepciune,
Ceata de opt a nevoitorilor de pe pământ s-a ridicat,
La înălțimea cerurilor cu adevărat.

   Dintre aceştia Sfântul Petru era din oraşul ce se cheamă Lampsac, şi adunându-se către Dacno domnul cetăţii Evridirilor, şi fiind silit ca să jertfească Afroditei, şi nevrând a se supune, ci mărturisind pe Hristos Dumnezeu, îi zdrobiră tot trupul cu legături, şi cu lemne şi cu roate, pentru aceasta în muncile acestea şi-a dat duhul şi a luat de la Dumnezeu cununa nevoinţei. Iar Pavel şi Andrei se trăgeau cu neamul din Mesopotamia, şi fiind ostaşi sub zisul Dacno, se duseră la Atena cu el. Şi fiind prinşi acolo Dionisie şi Hristina, îi luară aceştia asupra lor să-i păzească, după aceea siliră pe sfânta Hristina, fecioară fiind şi frumoasă şi în vârstă de nuntă, ca să se împreuneze cu dânşii spre păcat. Iar ea neînduplecându-se nicicum în loc să o silească ei îşi schimbară gândul prin învăţăturile ei, şi crezură în Hristos. Drept aceea şi ei şi Dionisie au fost ucişi şi îngropaţi de mulţimea pietrelor celor azvârlite asupra lor. Iar sfânta Hristina căzând peste ei, i s-a tăiat capul. Iar Iraclie, Paulin şi Venedim, erau din Atena, şi propovăduind cuvântul evangheliei, îndemnau pe elini şi pe închinătorii de idoli ca să se întoarcă de la deşertăciunea şi înşelăciunea idolilor. Pentru care prinzându-i, i-au dus la stăpânitorul, şi după ce mai întâi i-au bătut cumplit, şi a cercat şi alte multe munci, pe urmă i-au aruncat într-un cuptor aprins; şi fiindcă s-au păzit nevătămaţi prin puterea lui Dumnezeu, pentru aceea în sfârşit le-au tăiat capetele, şi aşa au luat fericiţii cununa muceniciei.

     Tot în această zi, pomenirea Sfintelor șapte femei Mucenițe, celor din Anghira Galatiei : Tecusa, Alexandra, Claudia, Faini, Eufrasia, Matroana, Iulia și Teodot Mucenicul.

Stih : Şeptime de femei în iezer fiind aruncate,
Se bucură, din viaţa trecătoare fiind scăpate.

     Tot în această zi, pomenirea Sfintei Efrasia celei ce în adâncul mării s-a săvârșit.

     Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinţi Părintelui nostru Ştefan cel nou, patriarhul Constantinopolului.

Stih : Ieșita Ştefan din viaţa curgătoare,
Trecând la cununa cea nepieritoare.

     Tot în această zi, Sfântul Mucenic Iulian, fiind târât pe spinii rugului s-a săvârşit,

Stih : Iulian a aflat răsplătire biruinţei rugul,
Cinstind întruparea lui Dumnezeu a căruia icoană este rugul.

     Tot în această zi, Sfântul sfinţitul Mucenic Teodor Papa Romei, strujit fiind s-a săvârșit.

Stih : Lupi mâncători de oameni numesc pe muncitori,
Care mănâncă cărnurile lui Teodor prin zgârieturi.

     Tot în această zi, Sfânta Anastasia care întru ale lui Levcadie cu pace s-a săvârșit.

Stih : Anastasia viază deși închide ochii după legea obştească.
Însă așteaptă a neamului omenesc învierea cea obștească.

     Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Martinian, întru ale lui Areovint.

Stih : Martinian din cele de jos a apus,
Şi la lăţimea Cerului întru cele dinlăuntru s-a dus.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.



   Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Râvnind cu credință coconilor celor tineri din Babilon, cu osârdie aţi intrat în foc, fericiţilor, strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Nesuferind a vă închina idolilor, aţi răbdat moartea cea pururea pomenită, arătat primind sfârşiturile cele nemuritoare, nevoitorilor ai slavei.

   Cu dumnezeieştile cuvinte întrarmându-te Mucenice PauIine, ai ales a muri pururea pomenite, strigând Făcătorului : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.


   Cu suflet bărbătesc, şi cu cunoștință vitează mucenicii au surpat sălbătăcia celor fărădelege, strigând cu credinţă : Hristoase, bine eşti cuvântat.


   Toţi cu credinţă lăudăm pe Născătoarea de Dumnezeu, sicriul lui Dumnezeu, năstrapa dumnezeieştii mane, sfeşnicul cel de aur şi masa, pe muntele cel sfânt.



   Prin dezbrăcarea trupului celui de lut s-au îmbrăcat pătimitorii, cu haină ţesută de Darul cel de sus, cu dragoste strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Curăţindu-vă cu stropirea dumnezeiescului sânge, v-aţi vărsat pentru Hristos sângele vostru Mucenicilor, neîncetat cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.


   Arătatu-v-ați fericiţilor struguri preafrumoşi ai viei Celei înţelegătoare, vărsându-ne vinul bunei credinţe, nouă celor ce cu dragoste strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.


   Jertfelnic înţelegător eşti care primeşti rugăciunile tuturor, şi le duci Fiului tău, Preacurată, spre mântuire celor ce cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.


   Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna-credinţă în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.



   Mucenicii cei viteji jertfitu-s-au pe sine cu dragoste veselindu-se; datu-şi-au sângiurile cu osârdie, şi au primit bogăţie nerăpită. Şi acum s-au numărat în cetele mucenicilor, prealăudaţii.

   Arătatu-v-aţi flori înţelegătoare, care miros buna-credinţă, şi cetăţeni dumnezeieştii cetăţi, limanuri de mântuire celor din vifor, luminători şi apărători adevărului. Pentru aceea după vrednicie vă fericiţi purtătorilor de chinuri.

   Să cinstim dimpreună cu Petru şi cu Pavel cei înţelepţi, pe Iraclie, pe Paulin şi pe Venedim, împreună cu Andrei şi pe Hristina, cu Dionisie, care tare au mărturisit pe Hristos, şi au pierdut înşelăciunea.


   Pământul a primit sângiurile voastre, care s-au vărsat pentru Făcătorul de bine al tuturor, cei ce sunteţi cu nume mare, iar duhurile voastre le-au primit locaşurile drepţilor. Cu care împreună dănţuind, aduceţi-vă aminte pururea pentru cei ce vă pomenesc pe voi, Mucenicilor.


   Noi credincioşii cu bucurie aducem ţie glasul îngerului, Mireasă dumnezeiască : Bucură-te ajutătoarea oamenilor, întărirea mucenicilor şi a Apostolilor, şi vestirea tuturor Proorocilor, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.


   Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iară tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toți te slăvim.







   Dumnezeiască pătrime a Ierarhilor, s-a arătat ca o mulțime de stâlpi nemişcaţi ai lui Hristos, pe a căror întărire îşi înalță înţelepciunea casa. Jertfele dogmelor le pune înaintea tuturor, vinul cel veselitor îl toarnă în pahar de cinste, dă desfătare şi Dar celor ce cu credinţă săvârşesc pomenirea Ierarhilor, şi a pătimitorilor lui Hristos.

   Păziţi lumea ucenici şi slugi ale lui Hristos, şi sfințiți dumnezeieşti Mucenici, mare Patrichie, dimpreună cu Acachie, prea Sfinţite Menandre, fericite Poliene, ceata de potriva minţilor celor cu patru fețe. Ca unii ce împliniţi ceată dumnezeiască, şi staţi înaintea Scaunului lui Dumnezeu, păziţi pe cei ce vă cinstesc pe voi cu credinţă.

   Dorind cu adevărat, o Patrichie, de Cel ce negrăit a întemeiat pământul pe mări, şi l-a gătit pe el cu râuri, înveţi prin dumnezeieştile tale graiuri, taina cea preaminunată a apelor celor fierbinţi. Dintru ale Căruia daruri dumnezeieşti, dă-ne şi nouă de sus acum apele cele mântuitoare, prin rugăciunile tale.



   Necazurile şi asuprelile cele rele, şi feluri de patimi viforăsc pe smeritul meu suflet, Fecioară neispitită de nuntă, Maica lui Hristos Dumnezeu, arată-te mie ocârmuitoare în marea vieţii, şi încetează viforul ce-mi stă asupră-mi, la limanul cel lin al pocăinței şi al răsuflării, povățuindu-mă pe mine cel ce alerg la acoperământul tău.


   Multe dureri suferind întru răstignirea Fiului şi Dumnezeului tău, Preacurată, suspinând, lăcrimai şi strigai : Vai mie preadulcele meu Fiu, cum pătimeşti fără dreptate, vrând să mântuieşti pe pământenii cei din Adam ? Pentru aceasta Preacurată Fecioară, ție cu credință ne rugăm : Fă nouă pe Acela, Milostiv.


   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.









   Pe Faraon cel ce se purta în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moise, cela ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, şi despărțind marea, şi pe Israil fugătorul, mergătorul cel pedestru l-a mântuit. Pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

   Toți fiind îmbrăcați măriților cu veşminte de preoţie, împodobite cu tot felul de daruri, şi iarăşi înfrumuseţate cu vopselile sângelui mucenicesc, tari părtinitori v-ați arătat dreptei credinţe.

   Hristos puitorul de nevoințe acum îşi întinde dreapta sa la toţi pătimitorii şi deschizând podvigul nevoințelor, a adunat ceată de patru Mucenici alcătuită după cuviinţă, care Îl slăveşte pe Dânsul cu cântări.


   Făcându-te mai mare Bisericii, Patrichie, ca un păstor bun ţi-ai pus sufletul tău pentru dânsa, Fericite, având întru ajutor pe înţelepţitul Menandru, şi pe dumnezeiescul Polien, împreună cu Acachie, pururea înălțând lui Dumnezeu cântare.


   Grăitorii de Dumnezeu Mucenici urmând graiurile dumnezeieştilor Prooroci, au mărturisit pe Cuvântul lui Dumnezeu că a luat trup din Preacurata Fecioară; pe care văzându-o că este Născătoare de Dumnezeu, pururea cu cântări o fericim.



   Să fericim credincioşii pe cei ce bărbăteşte au umblat pe calea muceniciei, şi au săvârşit călătoria cea preabună, ca pe nişte Mucenici purtători de biruinţă, şi încununați dumnezeieşte şi Ierarhi cugetători de Dumnezeu.

   Grăitorul de Dumnezeu înfierbântându-se de râvna bunei credinţe, a veştejit văpaia înşelăciunii, grăind fără sminteală ritoriceşte dogmele cuvântării de Dumnezeu şi cu adevărat înţelepţind pe toţi către cunoştinţă dumnezeiască.


   Văzând Patrichie pe cumplitul dregător omorât de beţia necredinţei, a sărit strigând cuvinte de cunoştinţa Dumnezeirii, şi semănând la toţi dumnezeiescul cuvânt al credinţei.


   Neispitită de nuntă ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu întrupat din tine, Născătoare de Dumnezeu; pe Care mucenicii lui Dumnezeu bărbătește l-au mărturisit, ca nişte ostaşi ce au fost ai Lui, şi s-au făcut încununaţi.


   Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere, şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase, mă întăreşte; că nu este sfânt afară de Tine, unule Iubitorule de oameni.



   Să cinstim cu cântări pe Acachie cel înţelept, şi pe Polien cel sfinţit întru credinţă, şi pe marele Patrichie dimpreună cu Menandru. Căci fiind aceştia preoţi lui Dumnezeu Atotțiitorul, bine i-au plăcut Lui. Pentru aceea se şi veselesc împreună cu îngerii şi cu dânşii s-au unit prin credinţă; cărora cu dragoste să strigăm : Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.


   Pe ceea ce este uşă cerească şi sicriu, munte cu totul sfânt, nor strălucit, să o lăudăm; scară cerească, rai cuvântător, izbăvirea Evei, şi vistierie mare a toată lumea; că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii, şi iertarea greşelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa : Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dăruiască iertare greşelilor celor ce se închină cu credinţă preasfintei naşterii tale.


   Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce fără dreptate ridicat, plângând, cu amar striga : Lumea se bucură luând izbăvire prin Tine, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, care rabzi pentru milostivirea milei, preabunule Dumnezeule, Doamne cel fără păcat. Căreia cu credinţă să-i strigăm : Milostivire arată Fecioară spre noi, şi iertare de păcate dăruieşte celor ce ne închinăm patimilor Aceluia.



   Tu eşti tăria mea, Doamne, şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, tu bucuria mea, Cela ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti, şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.


   Preot dumnezeiesc te-ai arătat Părinte Acachie, umplându-te de dumnezeiasca lumină, şi arătându-te mărturie adevărată lui Hristos, ai defăimat înşelăciunea idolilor. Pentru aceea şi cu cuget vesel strigi : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

   Dănţuind şi veselindu-se Menandru împreună cu ceata mucenicilor Tăi, Hristoase, străluceşte acum cu razele Tale şi înfrumuseţându-se cu vărsare de lumină frumoasă acolo; Ție Stăpânului cu veselie strigă : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.


   Părintele Polien Mucenic arătându-se, s-a învrednicit a se număra în ceata cea sfinţită ca un nebiruit. Pentru aceasta acum şi de lumina cea nestricăcioasă umplându-se după vrednicie, strigă Ție Stăpânului tuturor şi Ziditorului : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.





   Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce eşti Lumină neapusă, şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul ? Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

   Prin ostenelile sihăstriei omorându-vă lumii, cugetătorilor de Dumnezeu Mucenici cu osârdie v-ați adus pe sine-vă lui Hristos jertfe desăvârşite, junghiindu-vă ca nişte miei, fiind plecaţi dumnezeieştilor porunci ale Stăpânului.

   Gânditor petrecând acum împreună cu îngerii, fericite Patrichie, pomeneşte către Stăpânul, pe cei ce săvârşesc cinstită prăznuirea ta prealăudate, rugându-te întru rugăciunile tale să se mântuiască de primejdii.


   Nevoindu-vă după lege prealăudaţilor Mucenici v-aţi încununat, căci răbdând amarele dureri şi răni de la călcătorii de lege, v-aţi învrednicit a vă desfăta în ceruri viaţa cea nestricăcioasă.


   Toţi măriții Mucenici cunoscându-te pe tine adevărata Născătoare de Dumnezeu, au propovăduit pe Cel născut din tine, ştiind pe Dumnezeu Cuvântul, vitejeşte stând împotriva păcatului până la moarte, Doamnă şi Fecioară prealăudată.



   Noi poporul cel credincios, luminat cu bună-cuviinţă, adunând acum cete, după vrednicie să lăudăm cu bucurie adunarea cea de chinuri, ce este alcătuită de patru Mucenici şi Ierarhi.

   Pătimitorii potolesc durerile bolilor celor trupeşti, prin izvoarele cele de sineşi ale apelor celor fierbinţi; şi cu dumnezeieştile rugăciuni, de patimile cele sufleteşti mântuiesc, pe cei ce cu credinţă aleargă către dânşii.


   Rugând acum pe Mântuitorul Hristos, fericite Patrichie, răsare-mi prin rugăciunile tale zorile cele înţelegătoare, mie celuia ce zac întru întunericul greşelilor, şi dintru aceasta îmi petrec viața întru răutate.


   Luminează-mi sufletul meu ceea ce ai născut strălucirea slavei Tatălui, Fecioară Născătoare de Dumnezeu prealăudată. Căci pătimitorii având Darul tău, au defăimat limbuţiile cele rele ale tiranilor.


   Adâncul păcatelor şi viforul greşelilor mă tulbură, şi întru adâncul deznădăjduirii celei silnice mă surpă pe mine. Ci îmi întinde şi mie mâna Ta cea tare ca lui Petru, o Îndreptătorule ! şi mă mântuieşte.




   Ca o sfințită vistierie a lui Iisus, Patrichie, Biserica primind trupul tău, bucurându-se strigă ţie : Prin tine toată lumea în pace adâncă se ţine, şi se acoperă de tot eresul nevătămată ca o nebiruită.


     Întru această lună în 19 zile, prăznuirea Sfântului sfinţitului Mucenic Patrichie, episcopul Prusiei, şi cei împreună cu dânsul : Acachie, Menandru şi Polien.

Stih : Patrichie fiind tăiat, a aflat laudă,
Decât a tuturor Patrichiilor pământeşti mai înaltă.
Lui Patrichie în a nouăsprezecea zi,
Sabia viața îi răpi.

   Însă dintru aceştia Patrichie episcopul Prusiei, fiind pârât pentru că credea în Hristos, a stătut de faţă înaintea eparhului Iulie, şi silindu-se el ca să-l plece în tot chipul, a adus la mijloc de zicea şi aceasta : Că izvorârea apelor celor fierbinţi se înfierbântă din îngrijirea dumnezeilor, şi se varsă pentru binele oamenilor. Iar Sfântul Mucenic i-a răspuns împotrivă, că cu adevărat că pentru binele oamenilor izbucnesc apele cele fierbinţi, însă cu puterea Domnului nostru Iisus, care a rânduit două locuri : unul plin de bunătăţi, în care se odihnesc drepţii, iar celălalt plin de întuneric şi de foc, unde se vor osândi păcătoşii după învierea cea din morţi; şi cum că Dumnezeu a pus foc în toată zidirea, şi este adică deasupra tăriei, foc şi apă; este încă şi dedesubtul pământului, de unde izbucnesc în sus de ies izvoarele, şi cele ce se apropie de foc, sunt fierbinţi, cele ce se depărtează de foc sunt reci; şi cum că focul cel de desubtul pământului este muncitor sufletelor celor necuraţi şi necredincioşi. Iar cea de mai jos apă ce este îngheţată ca cristalul, se numeşte tartar, unde s-a ales a locui dumnezeii elinilor, şi zicând şi alte multe ca acestea, porunci guvernatorul de-l aruncară în mijlocul izbucnirilor apelor fierbinţi, care lui nimica nu-i stricară, ci mai vârtos acelora ce l-au băgat, şi ieşind Sfântul sănătos, şi luându-şi răspunsul cel de sabie, i s-a tăiat capul împreună cu Acachie şi Menandru şi Polien. Şi se face soborul lor în casa preasfintei de Dumnezeu Născătoarei.

     Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Memnon, făcătorul de minuni.

Stih : Dormitează spre puţin ceva după cea mai după urmă răpire.
Aşteptând Memnon, a lui Dumnezeu întâlnire.

     Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Acolot.

Stih : Mucenicul Acolot ca spre cămară de mire,
Urma celor ce-l duceau spre a focului ardere.

     Tot în această zi, Sfânta Chiriachi, prin foc s-a săvârşit.

Stih : Chiriachi cu înţelepciune de focul cel veşnic fugea,
Şi cu dulceaţă spre cel vremelnic năzuia.

     Tot în această zi, Sfânta Muceniță Teotimi, prin sabie s-a săvârşit.

Stih : Teotimei Dumnezeu îi este cinstea.
Pe care cinstită Muceniță o arată sabia.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.



   De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde, săltând au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Lăudaţii Mucenici fiind împodobiţi cu podoaba preoţiei, cu sângiurile lor o au făcut pe dânsa mai sfinţită, şi dănţuind întru vederea lui Dumnezeu cântau : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Luminându-te cu lumină dumnezeiască, fericite Patrichie ai defăimat învăţăturile cele grele ale ritorilor, căci ca într-un cuptor fiind în apele cele fierbinţi, de care nu te-ai ars, strigai : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.


   Ighemonul, neîmpăcatul vrăjmaş n-a suferit Patrichie înţeleptele cuvinte ale tale, cu care ai biruit pe spurcaţii mincinoşi, numiţi dumnezei, pe care scuipându-i strigai cu bucurie : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.


   Iată acum s-a plinit dumnezeiasca proorocie a dumnezeiescului David, căci pătrimea mucenicilor cu dragoste cinsteşte fața ta, Preacurată Fecioară, strigând Celui ce S-a întrupat din tine : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.


   Veniți credincioşilor cu veselie să cinstim pe mucenicii cei purtători de cununi, pe ierarhii cei cugetători de Dumnezeu, slăvind pe Hristos cel ce le-a dat lor putere, să nu se teamă de chinurile vrăjmaşilor. Pe care tinerii bine-L cuvintează, preoţii Îl laudă, noroadele Îl preaînalță întru toți vecii.

   Cu ungerea preoţiei şi cu sângele muceniciei, se împodobeşte pătrimea bunilor biruitori Mucenici, şi străluceşte cu minunile, foarte luminând pe fiecare din cei ce cântă Făcătorului şi Mântuitorului : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, noroade preaînălțaţi întru toţi vecii.


   Ca cei ce ați biruit taberele dracilor, şi nu v-aţi spăimântat de îngrozirile tiranilor, ați primit cununi de la Hristos, ca nişte purtători de biruinţă, cântând : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudați, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.


   Să se veselească Menandru, să se laude Acachie, şi luminatul Patrichie, împreună cu Polien, care adunându-se ceată, ca cei ce s-au arătat preoţi, să laude neîncetat pe Cuvântul Tatălui, Care S-a întrupat din pântece fecioresc neispitit de nuntă, preaînălțându-L pe Dânsul întru toţi vecii.


   De şapte ori cuptorul muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.



   Văzând tiranii pe Mucenici că li se tăiau capetele, şi îşi dau sufletele cu dragoste vitejeşte, s-au spăimântat. Iar Hristos i-a primit pe ei odihnindu-i întru sineşi, prin care şi tămăduiri ca dintr-un izvor, neîncetat izvorăşte celor ce aleargă către dânşii.

   Sârguindu-vă Ierarhilor şi Mucenicilor, a vedea izvorul doririlor în ceruri, părăsind toate cele bune de pe pământ, v-ați înălţat la vârful cel preaînalt al dumnezeieştii împărăţii, învrednicindu-vă desfătării celei fericite mai presus de cuget.


   Trecut-a-ți apa supărărilor şi focul chinurilor, şi arătat ați primit acum repausul cel veşnic în locaşurile cele cereşti, întru care dănţuind neîncetat, purtând cununi, mântuiți-ne pe noi de primejdii, pătimitorilor.


   Pomenirea Mucenicilor, ca soarele luminează pe credincioşi cu minunile lor, căci Dumnezeu cel născut din tine Preacurată Fecioară, pe Care cu bunăcredinţă L-au propovăduit, arătat i-a luminat pe ei, slăvind precum S-a făgăduit, pe cei ce cu credinţă au cinstit venirea Lui.


   Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cecurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.








   Cu ploile sângiurilor tale, mare Mucenice Talaleu, dumnezeieşte ai stins cuptorul nedumnezeirii, şi acum cu râurile minunilor goneşti multe feluri de boli, şi credincioşilor le dai sănătate prin dumnezeiescul Dar. Pentru aceasta cu bucurie prăznuim dumnezeiască pomenirea ta, şi ţărâna trupului tău cu cinste o îmbrăţişăm.

   Cunoscându-te odraslă roditoare de măslin dumnezeiesc, purtătorule de chinuri Talalee, cu untul-de-lemn al ostenelilor şi minunilor tale celor mai presus de fire, cu adevărat ne alinăm, slăvind pe Dumnezeul tuturor, Care mult te-a mărit pe tine cel ce te-ai chinuit pentru Dânsul, şi de tot ai pierdut trufia înşelăciunii.

   Aruncându-te în mare, şi înfăşurându-te cu râurile şi șuvițându-te foarte tare, ai rămas neplecat, întărindu-te pe tine Hristos, Fericite, ca pe unul ce te luptai cu cuget prea-viteaz împotriva zavistiei celei prea-cumplite. Talalee fericite, cela ce eşti întocmai la cinste cu îngerii, şi împreună vorbitor cu purtătorii de chinuri; roagă-te pentru sufletele noastre.



   De o mie de ori am făgăduit ca să fac pocăinţă pentru greşelile mele, Preacurată, dar nu mă lasă pe mine obiceiul cel iubit al răutăţilor mele. Pentru aceasta strig ție, şi cad rugându-mă : Tu Stăpână mă scoate dintru această muncire, îndreptându-mă, către cele mai bune şi către cele ce duc aproape de mântuire.


   Pe tine Mieluşelul şi Păstorul, dacă Te-a văzut pe lemn Mieluşeaua ceea ce Te-a născut, se tânguia ca o Maică strigând către Tine : Fiule preaiubite, cum Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii îndelung-răbdătorule, cum s-au pironit mâinile şi picioarele Tale, Cuvinte, de cei fărădelege, şi Ți-ai vărsat sângele Tău, Stăpâne ?


   Mucenicul Tău, Doamne, Talaleu, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.








   Cela ce a bătut Egiptul şi pe muncitorul Faraon l-a înecat în mare, a mântuit din robie pe poporul cel ce cântă ca Moise, cântare de biruință, că S-a proslăvit.

   Cela ce te luminezi pururea cu razele cele prealuminoase ale Duhului Celui atoatefăcător, luminează pe cei ce săvârşesc totdeauna pomenirea ta cea purtătoare de lumină, ca cu credinţă să te mărească, Mucenice Talalee.

   Întărindu-te cu buna-credinţă, şi împuternicindu-te cu Darul prea îndurătorului Dumnezeu, cu cuget viteaz ai mers către lupte Talalee, şi ai stricat întăririle vrăjmaşului, ridicând biruințe.


   Fiind tânăr de trup şi întreg la minte ca soarele ai strălucit cunoştinţa de Dumnezeu cea adevărată, arătat gonind negura deşertăciunii idoleşti, Mucenice Talaleu.


   Fecioară ceea ce ai născut pe Domnul, lauda celor cu buna-credinţă, bucuria îngerilor, mântuitoarea creştinilor, iertarea păcătoşilor, podul care treci pe credincioşi de pe pământ la Cer, mântuieşte pe robii tăi.



   Minunate minuni ai făcut în vremea chinuirii tale, Preafericite, căci hotărând tiranul să te chinuiască, fără de milă, mâinile lui s-au arătat uscate şi nelucrătoare.

   Privind numai către Stăpânul, Cel ce-ţi da ție biruinţă, nu te-ai abătut de la mărturisirea cea adevărată, ci ai rămas nemişcat, spăimântând şi pe cei fără de minţi, pătimitorule.


   Cu cuvântul vieţii, şi cu arătarea faptelor ai vânat pe Alexandru şi pe Asterie, pătimitorule, şi i-ai adus Mucenici prealăudaţi înaintea lui Dumnezeu, Făcătorului de bine, Mucenice Talaleu.


   Străluceşte-mi mie lumină de pocăinţă, Fecioară, căci zac întru întunericul păcatului cu minţile stricate, şi-mi dă mie dezlegare greşelilor ca să te slăvesc pe tine Preacurată.


   Cela ce întăreşti tunetul şi zideşti duhul, întărește-mă, Doamne, ca să Te laud pe Tine adevărat, şi să fac voia Ta; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.



   Arătându-te purtător de chinuri, cu chip luminos, ai gonit întunericul nedumnezeirii, şi ai alergat către chinuri şi la moarte; pentru aceea isprăvindu-ţi nevoinţele cele vitejeşti ai primit mare moştenire şi slavă, care nicicum nu se trece, viteazule pătimitorule Talaleu mărite.



   După Dumnezeu către acoperământul tău cel dumnezeiesc alerg eu smeritul, şi căzând mă rog : Miluieşte-mă Preacurată Născătoare de Dumnezeu. Căci păcatele au covârşit capul meu, şi mă tem de muncă, şi mă cutremur Stăpână, fă rugăciune Preacurată către Fiul tău, ca să mă mântuiesc de acestea.


   Pe tine Cel ce Te-ai născut din Tatăl Cel fără de început, văzându-Te, Hristoase, ceea ce fără dureri Te-a născut cu trup, spânzurat pe Cruce, striga : Vai mie preaiubite Fiule Iisuse, cum Te-ai răstignit de bunăvoie acum de oamenii cei fărădelege, Cel ce eşti slăvit de îngeri ca un Dumnezeu ? Te laud pe Tine îndelung-răbdătorule.



   Auzit-am, Dumnezeule, auzul Tău, şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale, şi m-am spăimântat, Doamne, că este plin pământul de lauda Ta.

   Fiind aruncat în mare nu te-ai cufundat, prin putere dumnezeiască, iar pe cei fărădelege i-ai înecat întru adâncimea sfintelor tale sângiuri, înţelepte Mucenice Talaleu.

   Strălucind cu dumnezeieştile vărsări de lumină, te-ai arătat judecătorului cu haină luminoasă, arătat mustrând credinţa lui cea rea şi întunecoasă, Mucenice mărite.


   Preasfinţit lăcaş şi casă a slavei Celei în trei Sori am cunoscut că te-ai făcut, Fericite, sfărâmând capiştile şi idolii viclenilor draci.


   Sfinţii Prooroci au glăsuit odinioară mai-nainte de naşterea ta, numindu-te munte mare şi umbros, şi uşă, prin care singur Domnul a trecut una Preacurată.



   Răsare-mi mie Doamne lumina poruncilor Tale, că la Tine mânecă duhul meu, şi te laudă pe Tine; că Tu eşti Dumnezeul nostru, şi la Tine scap, Împăratul păcii.

   Ostenelile tale, Fericite, sau adus prinos Făcătorului de bine, ca o tămâie cu bun miros. Pentru aceasta moşteneşti împărăţia şi viața cea fără durere împreună cu toți aleşii, Sfinte Talaleu.

   Fiind plin de apele cele dumnezeieşti ale Duhului, ai răcorit suflete arse de văpaia necredinţei, şi arătat le-ai îndreptat către apa odihnei, Mărite.


   Ca un măslin prea-roditor te-ai sădit în casa Dumnezeului nostru, Mucenice Talaleu, care îmbunează pururea inimile şi fețele tuturor cu untul-de-lemn al bunei credinţe, preaînţelepte.


   Fii luminii ai arătat pe cei întunecaţi de patimi, ceea ce ai născut raza Tatălui pe Hristos dătătorul de lumină, Preasfântă Stăpână. Pentru aceea cu dragoste te fericim pururea.



   Având ajutor pe sfinţii îngeri, ai biruit taberele dracilor în vremea muncilor tale. Prin care arătându-te purtător de cunună, ai dobândit slava, înţelepte Talaleu.

   Firea cea necuvântătoare cunoscându-te pe tine mărturisitor Cuvântului, a fugit de pornirea cea necuvântătoare, şi te-a cinstit pe tine întru cuvântare de bunăcredinţă, când te luptai în mijlocul priveliștei, mărite Talaleu.


   Norodul cel fărădelege, văzând că minunat se făceau la tine mari minuni, s-a biruit de suflarea dumnezeiască şi a primit lumina cunoştinţei de Dumnezeu, Talalee.


   Dezlegatu-m-ai din legăturile păcatului, născând pe Domnul, Care a stricat împărățiile iadului, şi pe toți ia legat spre a Sa cunoștință, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.


   Viforul gândurilor apucându-mă, întru adâncul greşelilor celor nemăsurate mă trage. Ci Tu cârmuitorule bune, mai înainte apucând cârmuiește-mă, ca pe Proorocul şi mă mântuieşte.




   Împreună cu mucenicii arătându-te pătimitor, te-ai făcut ostaş întrarmat ales Împăratului slavei, prin munci şi prin chinuri, călcând trufia închinătorilor la idoli. Pentru aceea lăudăm cinstită pomenirea ta, înțelepte Talaleu.


   Pe slujitorul cel viteaz al adevărului lui Hristos, ca pe un tare pătimitor şi propovăduitor credinţei, ca pe unul ce a surpat înşelăciunea vrăjmaşului, şi a înfruntat toată iuțimea cea pierzătoare de suflete a idolilor, cu cântări şi cu laude, şi cu bunăcredinţă să-l lăudăm acum, căci ca un miel stând în mijlocul lupilor celor fărădelege, cu bunăcredinţă a propovăduit legea Domnului. A căruia pomenire cu un cuget săvârşind, cântăm cinstită pomenirea preaînţeleptului Talaleu.



Stih : Lui Talaleu doctorului care a suferit tăiere,
Dumnezeu îi trimite doctorie spre a patimii vindecare.
Lui Talaleu în a douăzecea zi,
Sabia capul îi răpi.

   Acesta a fost în zilele împăratului Numerian, de la Liban. Pe tatăl său l-a chemat Veruchie şi pe maică-sa Romilia. Şi se nevoi de învăţă meşteşugul doctoriei şi fu prins la Azarvon, ce este al doilea ţinut al Chilichilor, ascuns fiind într-un măsliniș şi fu adus înaintea guvernatorului Teodor, care neputându-l pleca să facă jertfă la idoli, porunci să i se pătrundă gleznele, şi să bage ştreang să-l spânzure cu capul în jos; după aceea slugilor părându-li-se că fac aşa, luându-li-se mintea de oarecare putere dumnezeiască ei sfredeliră un trunchiu de lemn, ca şi cum ar fi fost Sfântul, şi-l spânzurară. Care pentru aceasta au fost bătuţi, ca şi cum şi-ar fi bătut joc de boierul. Iar doi din aceste slugi : Alexandru şi Asterie, văzând acea preaslăvită minune, crezură în Hristos, şi li s-au tăiat capetele. După aceea porunci să-l arunce în mare, dintru care ieşi sănătos îmbrăcat cu un veştmânt alb. Apoi fu trimis să se lupte cu fiarele, şi iarăşi rămânând nevătămat, i s-a tăiat capul la Edesa, cetatea egheilor.

    Tot în această zi, ostaşii cei ce au crezut prin Sfântul Talaleu, de sabie s-au săvârşit.

Stih : Asterie prin a capului tăiere,
S-a făcut stea povățuitoare lui Alexandru spre tăiere.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Ascla.

Stih : Egiptean cu limba Ascla suferă ardere de foc,
Pentru dumnezeiasca propovăduire limbilor celor de foc.

    Tot în această zi, Sfinţii trei Cuvioşi şi purtători de Dumnezeu părinţi : Nichita, Ioan şi Iosif, ctitorii Sfintei şi împărăteştei mânăstiri cea nouă din Mio, cu pace s-au săvârşit.

Stih : Împreună cu nematerialnicii îngeri acum Sfintei Treimi s-au înfăţişat,
Aceşti trei cuvioşi, care uniţi s-au aflat.

    Tot în această zi, scoaterea şi mutarea moaştelor celui dintru Sfinți Părintelui nostru Nicolae din Mira Lichiei, făcătorul de minuni.

Stih : Luminând moaştele tale de Dumnezeu cugetătorule răsăritul.
Au luminat cu chip străin iarăşi şi apusul.

    Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Talasie, cu pace s-a săvârşit.

Stih : Talasie şi locuind în mormânt,
Izvorăşte râuri de daruri din mormânt.

    Tot în această zi, Cuviosul Marcu postnicul, cu pace s-a săvârşit.

Stih : Hristos cel ce a aflat dedemult grădina spre îngropare,
Dă lui Marcu grădina Edenului cea mare.

  Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.



   Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon văpaia cuptorului au călcat, cu laude, strigând : Dumnezeul părinților noştri bine eşti cuvântat.

   Stătut-ai în mijlocul văpăii supărărilor ca cei trei tineri, arătat primind dumnezeiasca rouă dintru înălţime, şi slavoslovind pe Dumnezeul tuturor, mărite Talaleu.

   Ca un alt nou Daniil ai fost aruncat în mijlocul leilor şi prin dumnezeiescul Dar nicicum împărtăşindu-te de vătămarea acelora, Mucenice purtătorule de nevoință Talaleu.


   Cu facerile de minuni mântuieşti pe credincioşi de tot felul de boli, şi dezlegându-i de supărări, goneşti taberele dracilor prin rugăciunile tale, cela ce eşti podoaba mucenicilor.


   Pe tine arătat te rugăm Doamnă de Dumnezeu dăruită, scoală-te întru ajutorul nostru, şi ne mântuieşte pe noi de supărări veşnice, şi de toată îngrozirea.



   Cu bunăcredinţă propovăduind o fire, o voire şi un sfat şi o putere a Dumnezeieştii Treimi, cu înţelepciune ai surpat bârfirea mulţimii dumnezeilor. Şi răbdând multe dureri, foarte mult te-ai lăudat, mărite Talaleu.

   Prin tăiere de sabie, ca o jertfă curată şi sfântă te-ai adus Mielului Celui ce S-a jertfit, şi ai ucis pe şarpele, cel ce mai-nainte a omorât în rai pe Adam şi pe Eva cu moartea neascultării.


   Întru pomenirea ta pătimitorule, dănţuiesc împreună cu credincioşii cuvioasele cete ale îngerilor, ale Apostolilor şi ale Proorocilor. Cu care împreună moştenind lăcaşurile cele cereşti, nu înceta a te ruga pentru noi toţi purtătorule de chinuri.


   Preasfântă, Preacurată, cere-mi mie iertare greşelilor şi dă-mi mână de ajutor mie care sunt înviforat cumplit în noianul răutăţilor, ca să te fericesc, şi cu credinţă să propovăduiesc ajutorinţa ta cea adevărată.


   În văpaie de foc stau Ție înainte Heruvimii şi Serafimii, Doamne, şi toată făptura laudă frumoasă cântă Ție : Lăudaţi, binecuvântaţi noroade, preaînălţaţi pe Unul Făcătorul, Hristos, întru toţi vecii.



   Astăzi te lăudăm pe tine înţelepte, ca pe un surpător înşelăciunii, ca pe un dumnezeiesc lăcaş al Dumnezeiescului Duh, cinstind trudele tale cele fericite, şi rănile cele cinstite, sărutând şi țărâna moaştelor tale.

   Patimile trupului nostru şi rănile cele nevindecate ale sufletului, vindecă-le Mucenice al lui Hristos, ca cel ce eşti îmbogăţit cu Darul tămăduirilor; şi roagă pe Iubitorul de oameni, ca să se mântuiască de veşnica muncă, cei ce te cinstesc pe tine.


   Pământul a primit cinstitul tău sânge care s-a vărsat şi s-a făcut izvor de tămăduiri, la care alergând credincioşii, se mântuiesc de rele, slăvind pe Hristos, şi cinstindu-te pe tine cu un glas te fericesc, Talalee.


   Primitoare de lumină te-ai făcut Fecioară, şi scaun Împăratului tuturor, pe care şezând ne-a ridicat pe toţi din căderea cea dedemult, şi nea cinstit cu împreună şederea cea dumnezeiască, pe noi care cu credinţă şi cu dragoste te slăvim, Preacurată.


   Făcut-a tărie cu braţul său, pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi Dumnezeul lui Israil, întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălţime, şi ne-a îndreptat pe calea păcii.







   Armă prea tare împăratului nostru ai dat cinstită Crucea Ta, prin care a împărăţit pe pământ cu dreptate, strălucind cu buna-credinţă, şi împărăţiei cerurilor s-a învrednicit prin milostivirea Ta. Cu care slăvim rânduiala Ta cea iubitoare de oameni, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre.

   Dat-ai Iubitorule de oameni binecredincioasei slugii Tale înţelepciunea lui Solomon, blândețile lui David şi dreapta credinţă a Apostolilor, ca un Împărat al împăraţilor şi Domn al tuturor celor ce domnesc. Pentru aceasta slăvim rânduiala Ta cea iubitoare de oameni, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre.

   Întâi tu ți-ai supus porfira de bunăvoie lui Hristos pururea pomenile împărate, pe Dânsul cunoscându-l Dumnezeu şi Împărat peste toate, tuturor Făcător de bine, de biruinţă dătător, și mai înalt decât toată stăpânia şi puterea. Pentru aceasta ție iubitorule de Hristos, împărăția ți-a îndreptat, Iisus Iubitorul de oameni şi Mântuitorul sufletelor noastre.


   Darurile cele bogate şi mai bune primind de la Dumnezeu, împărate preaputernice, mare Constantine, bine întru dânsele ai sporit. Că luminându-te cu razele Preasfântului Duh, de la sfinţitul Silvestru, prin Botez, între împărați te-ai arătat nebiruit, lumea ca un dar o ai dăruit Făcătorului tău, şi împărăteasca cetatea cea de Dumnezeu cinstitoare. Pentru aceasta nu înceta rugându-te lui Hristos Dumnezeu, ca cel ce ai îndrăzneală, să dăruiască tuturor celor ce săvârşesc pomenirea ta, iertare de păcate şi mare milă.



   Trecut-a umbra legii şi Darul a venit, căci precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară ai născut, şi Fecioară ai rămas; în locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptății; în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.



     VEZI : Dese va întâmpla întru aceste două praznice, în ziua înălţării, sau în ziua Duminicii a Cincizeci de zile, zicem întâi Paremiile Praznicului, apoi ale sfinţilor împăraţi.


   Stătut-a Solomon înaintea feţei Jertfelnicului Domnului, în preajma a toată adunarea lui Israil, şi şi-a tins mâinile sale la Cer şi a zis : Doamne Dumnezeul lui Israil, nu este Dumnezeu precum Tu în Cer sus, şi pe pământ jos. De vreme ce Cerul, şi Cerul Cerului nu sunt destul Ție, în ce chip casa aceasta, care o am zidit întru numele Tău ! Deci caută şi spre rugăciunea mea, Doamne Dumnezeul lui Israil ca să auzi cererea şi rugăciunea, cu care se roagă robul Tău înaintea Ta către Tine astăzi. Să fie ochii Tăi deschişi spre casa aceasta ziua şi noaptea, spre locul acesta de care ai zis, fi-va numele Meu acolo. Ca să auzi rugăciunea cu care se roagă robul Tău în locul acesta ziua şi noaptea şi să asculţi cererea robului Tău, şi a norodului Tău Israil, ori câte vor cere în locul acesta, şi Tu să-i auzi în locul locuinţei Tale în Cer. Şi să faci, şi Milostiv să le fii lor.

   Să se bucure sufletul meu de Domnul, că m-a îmbrăcat în haina mântuirii, şi cu veșmântul veseliei m-a acoperit, ca unui mire mi-a pus mie cunună, şi ca pe o mireasă m-a împodobit cu podoaba. Şi ca un pământ ce-i creşte floarea lui, şi ca o grădină ce-i răsar seminţele ei, aşa va arăta Domnul dreptatea şi bucuria înaintea tuturor limbilor. Pentru Sion nu voi tăcea, şi pentru Ierusalim nu voi înceta. Până când va ieşi ca o lumină dreptatea mea, şi mântuirea mea ca o făclie se va aprinde. Şi vor vedea noroadele dreptatea ta, şi toţi împăraţii pământului slava ta, şi te vor chema pe tine cu nume nou pe care îl va numi Domnul. Şi vei fi cununa frumuseţii în mâna Domnului, şi stema împărăţiei în mâna Dumnezeului tău. Şi nu te vei mai chema părăsită. Şi pământul tău nu se va mai numi pustiu, că întru tine se va chema numele Meu nou şi pământul tău de locuit, că va plăcea Domnului întru tine, şi pământul tău de locuinţă va fi. Şi în ce chip locuieşte tânărul cu fata, aşa vor locui feciorii tăi cu tine, pentru că va fi în ce chip se veseleşte mirele de mireasă, aşa se va veseli Domnul de tine.


   Luminează-te luminează-te Ierusalime, căci a venit lumina ta, şi slava Domnului peste tine a răsărit. Că iată întuneric va acoperi pământul, şi negură peste limbi, iar peste tine se va arăta Domnul, şi slava Lui întru tine se va vedea, şi vor merge împăraţi întru lumina ta, şi neamuri întru strălucirea răsăritului tău. Ridică împrejur ochii tăi şi vezi, adună-ţi pe feciorii tăi întru tine veni-vor toţi feciorii tăi de departe, şi fetele tale pe umeri se vor ridica. Atuncea vei vedea şi te vei bucura şi te vei teme, şi te vei înfricoşa cu inima, că se va întoarce la tine bogăţia mării, şi noroadele păgânilor. Şi-ţi vor veni ţie cirezi de cămile, şi te vor acoperi cămile de la Madiam şi de la Ghefar, toţi de la Sava vor veni aducându-ţi ţie aur şi tămâie vor aduce ţie, şi piatră scumpă, şi mântuire de la Domnul vor spune, şi toate oile Chedarului se vor aduna la tine, şi berbecii Navaotului vor veni la tine. Şi se vor înălţa cele plăcute pe altarul Meu, şi casa rugii Mele se va mări. Iar oarecari ca norii zboară, şi ca porumbii cu puii săi. Întru mine este Sionul. Pe mine Ostroavele m-au aşteptat şi corăbiile de la Tarsis întâi, ca să aduc pe feciorii tăi de departe, şi aurul şi argintul lor cu dânşii, pentru numele Domnului cel sfânt şi ca să se slăvească Sfântul lui Israil; şi vor zidi feciorii celor străini zidurile tale, şi împăraţii limbilor vor sta înaintea ta, că pentru mânia Mea te-am bătut, şi pentru mila Mea te-am iubit. Şi se vor deschide porţile tale pururea, ziua şi noaptea nu se vor închide, ca să se aducă la tine facerea limbilor, şi împăraţii lor să se aducă. Că neamurile şi împăraţii care nu vor sluji ţie, vor pieri, şi limbile cu pustiire se vor pustii. Şi slava Libanului la tine va veni cu chiparos şi cu pin şi cu cedru, împreună să cinstească locul cel sfânt al Meu, şi locul picioarelor Mele îl voi mări. Şi vor veni la tine temându-se feciorii celor ce te-au supus şi te-au mâniat pe tine; şi se vor închina la urmele picioarelor tale toţi cei ce te-au întărâtat pe tine. Şi te vei chema cetate a Domnului, Sion al Sfântului lui Israil. Pentru că ai fost tu părăsită şi urâtă, şi nu era cine să-ţi ajute ţie. Şi te voi pune spre bucurie veşnică, şi spre veselie în neam şi în neam. Şi vei suge laptele noroadelor şi bogăţia împăraţilor vei mânca. Şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul cel ce te mântuiesc pe tine, şi Mântuitorul tău Dumnezeul lui Israil.



   După datorie săvârşim pomenirea ta, Constantine, cela ce eşti întocmai cu Apostolii, temeiul tuturor împăraţilor şi lauda. Că luminat fiind cu razele Duhului, toată Biserica lui Hristos o ai luminat, soboare de credincioşi de pretutindenea ai adunat, în luminată cetatea niceienilor, unde întărâtarea celor răi credincioşi s-a stins, şi limbile ereticilor au slăbit, şi au înnebunit; iar cununa ortodocșilor s-a înălţat, arătându-se credinţa. Pentru aceasta de dânşii te-ai lăudat ca un prea drept credincios, şi te-ai propovăduit a fi Părinte tuturor împăraţilor, ca cel ce întâi ai luat porfira de la Dumnezeu. Pentru aceasta te rugăm cei ce săvârşim pomenirea ta cu credință : Cere curăţire de păcate sufletelor noastre.

   Nu de la oameni ai luat chemarea, ci ca dumnezeiescul Pavel, o ai avut aceasta mai vârtos de sus, lăudate Constantine, cela ce eşti întocmai cu Apostolii, de la Hristos Dumnezeu. Că semnul Crucii pe Cer văzând, şi cu acesta vânându-te ca un bun vânat, întru acesta şi biruitor neînvins împotriva văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi te-ai arătat. Pentru aceasta te rugăm pe tine ca pe un prea-călduros rugător, noi ceşti pământeşti după vrednicie prăznuirea ta cinstind, ca cu îndrăzneală să ne ceri nouă luminare, curăţire şi mare milă.


   Pomenirea binecredinciosului Constantin, ca nişte mir deşertat astăzi a răsărit, că pe Hristos dorind, idolii a urât, Biserică a ridicat pe pământ Celui ce S-a răstignit pentru noi, şi în ceruri a luat cununa nădejdii.


   Vârstă de tinereţe purtând ca şi dumnezeiescul Pavel, de sus ai luat dumnezeiescul Dar, şi semeția cumplitului oştitor cu toată arma Crucii o ai surpat, lauda împăraţilor, Constantine cela ce eşti întocmai cu Apostolii, roagă-te pentru noi către Domnul, să se mântuiască sufletele noastre.


   Laudă lui Dumnezeu din buze de lut să cântăm, întru dumnezeiască pomenirea ta, Constantine prealăudate, căci tu te-ai arătat curat ostaş al Cuvântului credinţei, batjocorind în privelişte chipurile idolilor, şi acum te-ai socotit întru lumina Treimii, luminând gândurile noastre cu rugăciunile tale.


   Biserica astăzi împodobindu-se, cu stăpânia ta împărate, cu taină se veseleşte, şi preacinstită pomenirea ta după vrednicie cu laude o cinsteşte, strigând : Bucură-te cela ce lui Pavel ai râvnit, şi Crucea lui Hristos o ai ridicat, şi cursele celui împotrivă luptător le-ai sfărâmat. Bucură-te cela ce eşti mai ales între împăraţi, şi cu Apostolii întocmai cinstit. Bucură-te întărirea credincioşilor, Constantine fericite, nu înceta rugându-te pentru noi către Domnul, ca cela ce ai îndrăznire, podoaba împăraţilor.



   Fecioară Preacurată, proorociile cele pentru tine s-au plinit, pentru că unul din Prooroci, uşă te-a numit pe tine în Eden căutând spre răsărituri, prin care nimenea n-a trecut fără numai Ziditorul tău şi a toată lumea; iar altul, rug arzând cu foc, căci întru tine S-a sălăşluit Focul Dumnezeirii, şi ai rămas nearsă; altul munte sfânt dintru care S-a tăiat Piatra cea din capul unghiului fără de mâini omeneşti, şi a lovit capul lui Nabucodonosor cel netrupesc. Cu adevărat mare şi preaslăvită taină este cea întru tine. Pentru aceasta te slăvim, căci prin tine s-a făcut mântuirea sufletelor noastre.





   Întâi tu împărat a fi creștinilor, de la Dumnezeu ai primit sceptrul Constantine; căci ție ți s-a arătat semnul cel de mântuire, cel ce era ascuns în pământ. Cu care şi pe toți păgânii i-ai supus sub picioarele romanilor, armă nebiruită având de viaţă făcătoarea Cruce, Fericite, prin care te-ai şi adus Dumnezeului nostru.

     Stih : Înălţat-am pe cel ales din poporul Meu; aflat-am pe David sluga Mea, cu untdelemn sfânt al Meu l-am uns pe el.

   Cu adevărat, fericit este sânul şi sfinţitul pântece care te-a purtat, împărate al lumii dorite, bucuria creştinilor, Constantine de Dumnezeu încununate, mărirea romanilor, bogăţia şi scutitorule al săracilor şi al văduvelor, acoperământule al celor smeriţi, şi al celor ce nu se pricep; îndreptătorule după adevăr al celor necăjiţi, şi mântuirea celor robiţi.

     Stih : Pentru aceasta te-a uns pe Tine Dumnezeule, Dumnezeul Tău cu untuldelemn al bucuriei mai mult decât pe părtașii Tăi.

   Cu dorul şi cu dragostea lui Hristos, rănită fiind Maica odraslei celei preadulci, grăbindu-se a venit la Sfântul Sion, la locul cel sfânt, întru care S-a răstignit voind Mântuitorul nostru, ca să ne mântuiască pe noi; unde Crucea ridicând, bucurându-se a strigat : Slavă Celui ce mi-a dăruit mie aceea de care aveam nădejde.


   Lumina cea prealuminoasă, luceafărul cel de seară, din necredință la credința Dumnezeirii venind, te-ai adus să sfinţeşti pe norod şi cetatea. Şi chipul Crucii pe Cer văzându-l, ai auzit de acolo : Întru aceasta biruieşte pe vrăjmaşii tăi; de unde luând cunoștința Duhului, preot te-ai uns şi împărat, cu untdelemn, întărind Biserica lui Dumnezeu, Părinte al ortodocșilor împărați, al căruia şi sicriul izvorăşte tămăduiri, Constantine cel ce eşti întocmai cu Apostolii, roagă-te pentru sufletele noastre.



   Fecioară nenuntită care negrăit ai zămislit pe Dumnezeu cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primeşte-le ceea ce eşti cu totul fără prihană, care tuturor dăruiești curăţire de greşeli. Acum rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te să ne mântuim noi toți.


   Chipul Crucii Tale pe Cer văzându-l, şi ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel între împărați Apostolul Tău Doamne, împărăteasca cetate în mâinile Tale o a pus. Pe care mântuiește-o totdeauna în pace pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule Iubitorule de oameni.



   Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Care, cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, care Te-a născut şi se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorule, pe poporul cel deznădăjduit.



     La Dumnezeu asta Domnul..., Troparul Praznicului de 2 ori, Slavă..., al Sfinţilor, Şi acum..., al Praznicului; iar de este afară de Praznice, Troparul Sfinţilor de 2 ori şi al Născătoarei Învierii.



   Nou David te-ai făcut cu obiceiurile, Dar de sus primind al împărăţiei pe creştetul tău, că cu untdelemn prin Duhul te-a uns pe tine, Mărite, Cuvântul cel ce este mai presus înfiinţat și Domnul. De unde ai luat şi sceptrul împărătesc înţelepte, cerându-ne nouă mare milă. De două ori.



   De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminată curăția ta, Gavriil mirându-se a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu : Ce laudă vrednică voi aduce ţie, sau ce te voi numi pe tine, nu mă pricep şi mă minunez. Pentru aceasta precum mi s-a poruncit, strig ţie : Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar.



   Rănit fiind pe Cruce, Făcătorul soarelui şi al făpturii, pe tine ca pe o stea luminoasă, din Cer prin stele te-a tras, căruia întâi şi stăpânia împărătească ți-a dat. Pentru aceasta pe tine te lăudăm Constantine împărate prea credinciosule, împreună cu Elena Maica ta cea de Dumnezeu înțelepțită. De două ori.


   Mai-nainte a spus Ghedeon zămislirea şi a vestit David naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu, că S-a pogorât ca ploaia pe lână Cuvântul în pântecele tău, şi ai odrăslit mai presus de fire, pământule sfinte, lumii mântuire, pe Hristos Dumnezeul nostru, ceea ce eşti plină de Dar.



   Pomenirea ta cea bine-vestită, arătându-se nouă, luminează marginile cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu, Constantine de Dumnezeu insuflate. Că tu între împăraţi, cu bunăcredinţă te-ai arătat, legea Împăratului ceresc păzind. Pentru aceasta cu rugăciunile tale mântuieşte-ne pe noi de ispite. De două ori.



   Pe Dumnezeu cel mai presus de vremi şi mai înainte de veci, sub vremi L-ai născut cu trup mai presus de fire, pe Dumnezeu Omul, Preacurată. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare după adevăr şi drept toți mărturisindu-te, cu osârdie ție strigăm : Slavei celei veşnice pe toţi îi învredniceşte.






   Pentru rugăciunile de Dumnezeu încoronaţilor împăraţi, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.


   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.



   Pomenirea binecredinciosului Constantin, ca nişte mir deşertat astăzi a răsărit, că pe Hristos dorind, pe idoli a defăimat, şi Biserică a ridicat pe pământ Celui ce S-a răstignit pentru noi, şi în ceruri a luat cununa nădejdii.

  Iar de se va întâmpla în ziua praznicului înălţării, sau a Pogorârii Preasfântului Duh, sau în vreo Duminică să se zică Evanghelia Praznicului sau a Duminicii.


     De se va întâmpla în ziua înălţării, sau a Pogorârii Preasfântului Duh, cântăm Canonul Praznicului, cu Irmoasele pe 10, şi al Sfântului pe 4. Catavasia Praznicului; După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul Praznicului, şi la Cântarea a 9-a, nu cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită... Iar de se va întâmpla într-altă zi, cântăm Canonul Praznicului, cu Irmosul pe 6 şi al Sfinţilor pe 8. Catavasia Praznicului; după a 3 Cântare, Condacul şi Icosul Praznicului; după Cântarea a 6-a. Condacul şi Icosul Sfinţilor. La a 9-a Cântare cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită... Iar de se va întâmpla afară de toate Praznicele adică în postul Apostolilor, cântăm Canonul Născătoare de Dumnezeu cu Irmosul pe 6, şi al Sfinţilor pe 8.





   Unule Împărate ceresc, din păcatul cel ce împărățeşte acum întru mine, pentru rugăciunile slugilor Tale, mântuieşte-mi smeritul meu suflet.

   Râvnitor fiind de împărăţia cea de sus, fericite Constantine, Împăratului şi Stăpânului tuturor cu minte curată crezând ai slujit.


   Cu lumina cea dumnezeieşte stăpânitoare luminându-te, întunericul necunoștinței ai lăsat cu adevărat, de Dumnezeu înțelepțită Eleno, şi după adevăr Împăratului veacurilor ai slujit.


   Ceea ce eşti uşa a dumnezeiescului răsărit, deschide-mi uşile pocăinţei, şi din uşile păcatului celui de moarte purtător cu mijlocirea ta, mântuieşte-mă Stăpână.




   Răsplătirile cele cereşti a dobândi te-ai nevoit, pentru aceasta Celui ce te-a chemat de Dumnezeu înțelepțite ai urmat, şi întunericul şi înșelăciunea dată ție de la părinţi ai lăsat şi luminător întru Dumnezeiescul Duh, te-ai făcut.

   De Hristos lipindu-te, şi întru Dânsul toată nădejdea punându-ți preacinstită, la sfinţitele Lui locuri ai ajuns. Întru care preacinstitele patimi întrupându-Se le-a răbdat Cel Bun.


   Arma cea de mântuire, biruința cea nestricată, nădejdea creştinilor, cinstita Cruce cea ascunsă prin pizmă, tu o ai arătat, cu dumnezeiască dragoste fiind aprinsă, de Dumnezeu fericită.


   Din sfinţita petrecere căzând eu Preacurată, m-am lipit lângă animale, şi osândit tot m-am făcut. Ceea ce ai născut pe Judecătorul, de toată judecata cea de istov scapă-mă şi mă mântuieşte.



   Simțirile întinzându-ți spre Cer, şi semuind podoaba stelelor, şi dintr-însele cunoscând pe Domnul tuturor, arma Crucii în mijloc a strălucit, scriind : Întru aceasta vei birui şi puternic vei fi. De unde deschizându-ţi ochiul sufletului tău, Scriptura ai citit, şi acea închipuire ai cunoscut Constantine preacinstite. Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.



   Pe ceea ce este uşă cerească şi sicriu, munte cu totul sfânt, nor strălucit, să o lăudăm, scară cerească, rai cuvântător, mântuirea Evei, şi visterie mare a toată lumea. Că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii, şi iertarea greşelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa : Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dăruiască iertare greşelilor, celor ce se închină cu credinţă preasfintei naşterii tale.



   Din Cer ca şi Pavel dedemult te-a vânat Hristos Domnul, Constantine învățându-te, să-L cinsteşti pe Acest Împărat, Unul.

   Cu prealuminat semn din stele, Fericite, Hristos Soarele te-a luminat, şi luminător pe tine celor întunecaţi te-a arătat.

   Și după deprinderi şi după dumnezeieştile fapte ai fost iubitoare de Dumnezeu şi vrednică de minune, Fericită. Pentru aceasta cu credință pe tine te mărim.


   Arătat-ai acum dumnezeiasca biruinţă a Crucii cea ascunsă de mulți ani; prin care ne-am mântuit, şi din înşelăciunea drăcească ne-am izbăvit.


   Luminează sufletul meu cel întunecat cu greşelile, ceea ce ai născut pe Soarele dreptăţii, pururea Fecioară.



   Mânecând la Soarele cel neapus şi Stăpânul împărate de Dumnezeu înțelepțite, de lumină plin te-ai făcut.

   Împreunatu-te-ai Eleno cu cetele celor fără de trupuri, lui Dumnezeu slujind cu faptele tale cele îmbunătăţite.


   Dragostea şi milostivirea cea desăvârşită, ca o porfiră purtând, te-ai sălăşluit acum întru împărăţia cea de sus.


   Sufletul meu cel prin îndemnarea șarpelui întinat cu desfătări trupeşti, curățeşte-l Fecioară Preacurată.



   Adunat-ai Fericite, Sobor de părinți de Dumnezeu purtători cu preamărire, şi printr-înșii Constantine, inimile tuturor cele înviforate le-ai întărit să slăvească pe Cuvântul întocmai cinstit cu Cel ce L-a născut, şi pe un scaun şezător.

   Crezând întru Domnul cel viu, care a dat tuturor fiinţa, de slujbele cele de moarte făcătoare ale idolilor celor urâţi şi deşerţi te-ai lepădat, şi ai luat cu bucurie Eleno, Împărăţia Cerului.


   Cu palma Ta fiind îndreptaţi, Cuvinte, întunericul necunoştinţei cel prea-adânc, şi viforul cumplitei nedumnezeirii au părăsit cei ce au împărăţit prin tine, şi s-au adus la limanurile cele line ale bunei credinţe, bucurându-se.


   Vindecă inima mea cea bolnavă fără vindecare, şi rănită cumplit cu muşcarea celui viclean, Fecioară, şi mă învredniceşte vindecării celei de la tine, şi mă mântuieşte pe mine cel ce nădăjduiesc întru tine, cu rugăciunile tale Preacurată.



   Constantin astăzi, cu Maica sa Elena, Crucea a arătat, lemnul cel preacinstit, care este ruşinarea tuturor Iudeilor, şi armă credincioşilor împăraţi asupra celor potrivnici. Că pentru noi s-a arătat semn mare, şi în războaie înfricoşător.


   Pe Constantin credincioşii, împreună cu Maica sa Elena să-l cinstim, căci aceştia auzind cuvintele Isaiei Proorocului ce zice : Pe Crucea cea întreit alcătuită, din cedru şi din pin şi din chiparos au cunoscut; prin care mântuitoarea ei patimă au urmat, şi pe toţi Iudeii i-au adus înainte, ca să se gătească să arate popoarelor îndreptarea cea mare, cea ascunsă prin pizma şi clevetirea lor; şi aceasta aflând-o o au arătat ei. Pentru aceasta tuturor s-au arătat purtători de biruinţă, arma cea nebiruită purtând semnul cel mare şi în războaie înfricoşător.


     Întru această lună în 21 de zile, pomenirea Sfinţilor măriţilor de Dumnezeu încoronaţilor, şi întocmai cu Apostolii, marilor împăraţi Constantin şi Elena.

Stih : Precum amândoi împăraţii au avut stema pământului.
Asemenea amândoi au şi coroana Cerului,
S-au îngropat Constantin cu Maica,
La Mai în douăzeci şi una.

   Marele acesta între împăraţi fericitul şi pururea pomenitul Constantin, a fost fiu al lui Constantin care se numea Cloru, şi al cinstitei Elenei. Iar Consta a fost nepot de fiică lui Claudie celui ce a împărățit în Roma mai înainte de împărăţia lui Diocleţian şi a lui Carinie. Acest Consta după ce s-a primit de Diocleţian şi de Maximian Erculie ca să fie părtaş al împărăţiei lor, când Maximian Galerie dimpreună cu alţi prigonitori, cu tărie au ridicat goană asupra tuturor creştinilor, singur acest bărbat întrebuinţând blândeţea şi împreună pătimirea, mai vârtos pe cei ce se luptau pentru credinţa lui Hristos, îi întrebuinţa sfetnici şi părtaşi ai slujbelor împărăteşti. Acesta învăţând buna cinstire pe Constantin fiul său cel iubit, care după acestea s-a numit întâi împărat al creştinilor, l-a lăsat diadoh al împărăţiei sale, în ostroavele Britaniei. Carele după ce s-a înştiinţat de lucrurile cele necinstite, desfrânate, pierzătoare şi proaste, care se făceau în Roma de Maxentie fiul lui Erculie, mişcându-se de dumnezeiasca râvnă, şi chemând pe Hristos, împreună oştitor, s-a pornit asupra lui. Deci văzând Dumnezeu curăţenia sufletului lui, mai întâi i s-a arătat în somn, după aceea întru amiază-zi, închipuind semnul crucii scris cu stele : CU ACEASTA VEI BIRUI. Iarăşi bine a voit Iubitorul de oameni Dumnezeu a-i arăta lui, şi celor ce au fost vrednici. Deci îndrăznind în chipul cinstitei Cruci, şi cu aur închipuindu-l pe arme, a mers la Roma, şi pe însuşi pierzătorul Maxentie l-a aruncat în râul Tiber, înecându-l lângă podul Balvia, şi aşa a mântuit pe cetăţenii Romanilor de tirania acestuia. Atuncea marele Constantin pornindu-se de la cetatea Romanilor, şi mergând pe cale, voia ca să zidească o cetate pe numele său în Ilia, unde zic că s-a făcut războiul troadenilor cu elinii, însă oprindu-se din dumnezeiasca înştiinţare, i s-a poruncit de la Dumnezeu ca mai vârtos în Bizantia să-şi zidească cetatea. Deci urmând voii celei dumnezeieşti, a zidit această de Dumnezeu păzită cetate pe numele său, pe care o a şi adus lui Dumnezeu ca pe o pârgă a credinţei sale. Şi fiindcă căută scumpătatea credinţei celei din vremea noastră, a adunat în Niceea arhierei din toate părţile, prin care s-a propovăduit ortodoxa credinţă, şi Fiul s-a cunoscut de o fiinţă cu Tatăl, iar Arie şi cei împreună cu dânsul s-au dat anatemei, dimpreună cu hula lor. Dară a trimis încă şi pe Maica sa Elena la Ierusalim pentru căutarea cinstitului lemn pe care s-a pironit cu trupul Hristos Dumnezeul nostru; apoi aceste părţi de lemn sfânt, s-au mutat, adică o parte s-a pus în însuşi Ierusalimul, iar pe cealaltă parte o a adus la împărăteasca cetate. Deci împărăteasa Elena după ce a ajuns la Constantinopol, şi-a săvârşit viaţa. Iar Marele Constantin, împodobind cetatea cu înnoiri şi cu prăznuiri, şi puţin ceva trecând peste patruzeci şi doi de ani ai împărăţiei sale, şi începând războiul cu perşii, şi în oarecare sat în Nicomidia fiind, s-a mutat către Domnul, şi s-a adus la cetatea sa, de către care primindu-se cu pompe, şi cu prea-încuviinţate întâmpinări, s-a pus în Biserica sfinţilor Apostoli. Şi a împărățit în Roma cea Nouă în anul de la zidirea lumii, cinci mii opt sute optsprezece. Iar de la venirea cea în trup a Mântuitorului nostru Dumnezeu trei sute treizeci şi şapte, fiind al treizeci şi doilea împărat de la August. Şi se săvârşeşte pomenirea lui, în preasfânta biserică cea mare şi în sfinţii Apostoli, şi în dumnezeiască Biserica sa, în mânăstirea Chinsterna lui Vis, unde mergând patriarhul împreună cu împăratul şi cu suita sa cu litanie, săvârşesc aducerea dumnezeieştilor taine.

   Tot în această zi, Sfântul noul Cuvios Mucenic Pahomie, care a mărturisit la locul numit Usac al Filadelfiei, la anul o mie şapte sute treizeci, de sabie s-a săvârşit.

Stih : Unde grăsimea în tine Pahomie s-a aflat.
De acolo cu muncile şi sabia s-a ridicat.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.



   Ale Tale porunci păzind, s-a supus legii Tale Constantin; pentru aceasta a surpat taberele celor fărădelege strigând către Tine Doamne : Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   Lemnul care pe toți i-a tras din groapa pierzării, cel îngropat prin pizmă, nouă l-ai descoperit vrednicule, de minuni, pe dracii cei prea stricători îngropând în veci.


   Cu fapte dumnezeieşti ţi-ai zidit inima ta Biserică lui Dumnezeu, Eleno, şi Biserici sfinţite Lui ai zidit, unde a luat cu trupul pentru noi preacinstitele patimi.


   De bunăvoia mea greşind, şi robindu-mă cu netrebnice obiceiuri, la milostivirea ta cea obişnuită alerg acum; mântuiește-mă pe mine cel deznădăjduit, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.



   Ca cu o porfiră îmbrăcându-te Mărite cu milostivirea, şi ca cu o hlamidă cu bunele blândeți, cu coroană pentru bunătăți te-ai împodobit, fiind cu minte desăvârşit. Şi mutându-te de pe pământ la împărăţiile cele de sus, strigi : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.

   Văzându-te pe tine veselindu-te cu fiul tău cel de Dumnezeu înţelepţit, lăudată Eleno, întru împărăţia lui Dumnezeu, pe Hristos slăvim, Cel ce ne-a arătat nouă cinstita voastră prăznuire, care ne luminează mai mult decât razele soarelui, pe noi cei ce cântăm cu credinţă : Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.


   Cât este de luminat dorul tău şi obiceiul dumnezeiesc, mărită Eleno, lauda femeilor; că ajungând la locurile unde a primit cinstitele patimi Stăpânul tuturor, cu Biserici preafrumoase le-ai împodobit, strigând : Noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.


   Ochii sufletului meu cei orbiţi cu multe călcări de poruncă, luminează-i de Dumnezeu Născătoare, împacă mintea mea rogu-mă şi inima mea cea turburată cu desfătări de multe feluri, şi mă mântuieşte pe mine cel ce strig : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.



   Mormântul unde zace sfinţitul şi cinstitul tău trup Constantine, raze de dumnezeieşti vindecări curate celor ce se apropie le izvorăşte, gonind întunericul a tot felul de patimi, şi cu lumină neînserată luminând pe cei ce te laudă pe tine.

   Cu sfinţenie a ta viaţă sfârşindu-ţi, cu sfinţii acum te-ai sălăşluit, plină fiind de sfinţenie şi de luminare. Pentru aceasta totdeauna izvorăşti râuri de tămăduiri, şi patimile îneci, fericită Eleno, şi adăpi sufletele noastre.


   Împărate cel fără început şi fără de moarte, împărăţiei celei de sus ai învrednicit pe cei ce i-ai îndreptat dedemult pe pământ, cu bunăcredinţă să împărățească, Doamne, pe sfânta Elena şi pe marele Constantin, care curat Te-au iubit. Pentru ale căror rugăciuni milostiveşte-Te spre noi.


   Pe Împăratul şi Ziditorul tuturor zămislindu-L, L-ai născut Fecioară, şi iată acum ca o împărăteasă stai înaintea Lui dea-dreapta, Curată. Pentru aceasta te rog să mă mântuieşti de partea cea dea-stânga în ceasul judecăţii, şi să mă împreuni cu oile cele dea-dreapta.


     De se va întâmpla înlăuntru Praznicului a cincizeci de zile, sau în Duminica a cincizeci de zile, sau în vreo altă Duminică, sau Miercuri înaintea Înălţării, sau în ziua Înălţării, zicem întâi Luminânda Praznicului, apoi ale Sfinţilor, după aceea iarăşi a Praznicului. Iar într-altă zi după vreo prăznuire zicem întâi a Sfinţilor apoi a Praznicului.



   Nu de la oameni a luat stăpânia împărătească, ci din Dumnezeiescul Dar din Cer marele Constantin împreună cu Maica sa, şi fiind strălucit a văzut dumnezeiască biruinţa Crucii, care cu aceasta a pierdut pe vrăjmaşi şi a stricat înşelăciunea idolească, şi în lume a întărit ortodoxa credinţă.



   Luminători cei ce aţi luminat lumea cu bunăcredinţă, voi cu adevărat v-ați arătat, de Dumnezeu încununate, Constantine şi mărită Eleno. Pe Cel minunat întru sfinţi, pe Hristos cu cântări şi cu laude Îl cântăm ca pe Unul ce v-a încununat pe voi.



   Preacurată Maică a lui Dumnezeu, vestirea cea mare a Apostolilor, a Mucenicilor şi a Proorocilor, îmbunează-ne nouă robilor tăi pe Fiul tău şi Domnul, Născătoare de Dumnezeu, când va şedea să hotărască cele după vrednicia fiecăruia.


     De se va întâmpla vreun Praznic, cântăm întâi laudele Praznicului, 3 Stihiri, şi ale sfinţilor 3. Slavă..., al sfinţilor, Şi acum... a Praznicului. Iar de se va întâmpla Miercuri înaintea înălţării, cântăm ale Orbului 3, şi ale Sfinţilor 2. Apoi Stihirile Paştilor cu Stihurile lor, Slavă..., a Sfinţilor, Şi acum..., Ziua Învierii... Iar într-altă zi, cântăm Stihirile Sfinţilor pe 4. Slavă..., a Sfinţilor, Şi acum..., a Praznicului. Iar de va fi Duminică, să se zică : Şi acum... : Prea binecuvântată eşti...


   Bucură-te Constantine preaînţelepte, izvorule al ortodoxiei, care adăpi totdeauna cu apele dulci toată partea cea de sub soare; bucură-te rădăcină, din care a odrăslit rodul care hrăneşte Biserica lui Hristos. Bucură-te lauda marginilor, Preamărite, cela ce eşti mai întâi între împăraţii creştineşti; bucură-te bucuria credincioşilor.

   Cela ce împărăteşte peste făptură, mai-nainte văzând bună plecăciunea inimii tale preaînţelepte, prin cuvânt te-a vânat pe tine, cel ce erai mai-nainte cuprins de necuvântare, şi luminând gândul tău, cu cunoştinţele bunei credinţe, lumii te-a arătat luminos ca soarele, raze aruncând de dumnezeieşti fapte, Mărite.

   Învăţăturile Domnului, ca un pământ bun primindu-le, Prealăudate, bună rodire de fapte îmbunătăţite ai odrăslit, care hrăneşte gândurile noastre, prin urmarea vieţii tale, Eleno prea-înţeleaptă. Pentru aceasta prăznuim cu bucurie astăzi, pomenirea ta mărind.

   Cu untul-de-lemn al bucuriei, pe părtaşii Tăi, Hristoase, pe Constantin şi pe Elena cu preamărire i-ai uns, pe cei ce au urât înşelăciunea şi au iubit frumusețea Ta, şi împărăţiei Tale celei cereşti pe aceştia i-ai învrednicit, care au împărăţit cu bunăcredinţă mai întâi pe pământ, Cuvântule, cu voinţa Ta.


   Împăratul împăraților şi Dumnezeu, Cela ce cu bogate daruri împodobeşti pe cei vrednici, însuşi din Cer ca şi pe Pavel pururea măritul, prin semnul Crucii pe tine, Constantine te-a vânat, zicând : Întru aceasta biruieşte pe vrăjmaşii tăi; care căutându-o împreună cu Maica Ta cea de Dumnezeu înţelepţită, şi aflând-o precum ai dorit, pe aceia cu putere i-ai biruit. Deci cu dânsa împreună roagă-te pentru ortodocșii împăraţi şi iubitoarea de Hristos oaste, şi pentru toţi cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta, Unuia Iubitorului de oameni, să ne mântuiască de toată mânia.



   Eu preasfântă fecioară Născătoare de Dumnezeu, către acoperământul tău alerg; pentru că ştiu că voi câştiga prin tine mântuire; că poți Preacurată ca să-mi ajuţi mie.





     Fericirile Praznicului, Peasna cea de rând pe 4, Şi ale Sfinţilor, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimen, glasul al 8-lea : În tot pământul... Stih : Cerurile povestesc slava lui Dumnezeu... Apostolul, către Galateni, iar de va fi în Penticostar, Apostolul din Fapte : În zilele acelea, Agripa craiul... Aliluia, glasul 1 : Înălţat-am pe cel ales din poporul Meu.. Stih : Doamne întru puterea Ta se va veseli împăratul.. Evanghelia de la Ioan : Zis-a Domnul, cela ce nu intră prin uşă... CHINONICUL : În tot pământul a ieşit...

     ÎN ŞTIINŢĂ SĂ FIE : Pentru sfinţii împăraţi, că ori în ce Duminică sau Sărbătoare se vor întâmpla, din Duminica Samarinencei, până în Duminica sfinţilor Părinţi, caută învăţătură mai pe larg în Penticostar, unde scrie pentru Sfântul Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, asemenea să se urmeze.

     VEZI : Învăţătura Tipicului Mineielor greceşti, cum şi ale noastre, arată la sfinţii împăraţi, când se vor întâmpla în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, cum să li se pună slujba, împreună cu a Praznicului celui mare, ci Tipicul cel mare nimic nu pomeneşte de sfinţii împăraţi, ci şi pe Sfântul Ioan Botezătorul îl mută. Cel ce va voi caute.






   Împărățind peste patimi Vasilische mărite, ai luat împărăţie nemişcată, şi stai înaintea Împăratului puterilor, bucurându-te împreună cu toate oştile îngerilor, şi veselindu-te cânţi cântarea cea neîncetată şi fericită, luminându-te preamărit cu împărtăşirea luminărilor celor dumnezeieşti.

   Încălțat-au picioarele tale pironindu-le cu încălţăminte, când umblai totdeauna în căile muceniciei, pururea pomenite. Cu care ai călcat capul vrăjmaşului, şi de tot l-ai sfărâmat, Mărite, şi ai umblat cu bună călătorie pe căile cele cereşti, arătându-te Stăpânului purtător de biruinţă.

   Lemnul cel mai-nainte fără umezeală, prin rugăciunea ta a odrăslit, şi a izvorât izvor de apă vie şi s-a sfințit pământul prin curgerea sângelui tău, şi văzduhul cu suirea sufletului tău, Preafericite. Pentru aceasta cu credinţă cinstim sfântă şi de toţi prăznuită ziua ta, în care după lege ai făcut vitejie Vasilische.



   Și sufletul împreună cu trupul şi inima şi cugetul ție Maica lui Dumnezeu le-am închinat; ci sufletului cere-i cele ce îi sunt de folos, iar trupului omoară-i săltările, şi inima luminează-i, Stăpână, iar cugetului îmblânzeşte-i mişcările cele fără orânduială nevăzut, şi încetează-i tulburările greşelilor.


    Dacă Te-a văzut pe Cruce răstignit Preacurata, pe Tine Doamne, pe Care Te-a născut neispitită de bărbat, udându-și obrazul cu lacrimi amestecate cu sânge, a strigat cu jale : Ce taină străină este aceasta, Cel ce ai împodobit mai-nainte Cerul cu luminători, cum eşti acum pironit pe lemn fără chip şi fără suflare, îndelung-răbdătorule ?


   Mucenicul Tău, Doamne, Vasilisc întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.




   Cântare să înălţăm noroade minunatului Dumnezeului nostru, Celui ce a mântuit din robie pe Israil, cântare de biruinţă cântându-i, că şi el striga : Să cântăm Ție, Unuia Stăpânului.

   Mucenice mult pătimitorule, roagă-te lui Hristos Împăratului, să se mântuiască cei ce cu credinţă cinstesc această luminată a ta prăznuire, şi să se facă părtaşi Împărăţiei Cerurilor.

   Unindu-te cu toată dragostea lui Hristos, Preafericite, ai defăimat trupul ca un lucru ce era să se strice, şi cu prea vitejesc cuget ai suferit chinuri, arătat înfruntând înşelăciunea idolilor.


   Luminându-te cu lumina Preasfântului Duh, ai trecut noaptea necunoştinței, Vasilische, şi cu strălucirile chinurilor, te-ai arătat soare, luminând luminat toată zidirea.


   Ghedeon mai-nainte lână vedea pântecele tău cel preacurat, care a primit roua cea cerească uscând marea nedumnezeirii, şi adăpând cugetele cele topite de sete, Fecioară.



   Cu sângele chinuirii ai stins focul cel idolesc, şi te îndulceşti de râul desfătării veselindu-te, Mucenice.

   Doimea pătimitorilor cea aleasă văzându-te pe tine mărturisitor Treimii, a venit către Hristos.


   Dezlegându-te de trup, chemi pe cei ce au pătimit împreună cu tine, mărturisind pe Domnul Hristos, Împăratul tuturor, mult pătimitorule Vasilische.


   Să te aflu pe tine Preacurată povățuindu-mă pururea către bunătăţi, şi îndreptându-mă către cărările pocăinței.


   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu.



   Acum cu bucurie stai înaintea singurului Împărat, fiind împodobit sfinţit cu diademă luminoasă, şi cu veşmânt vopsit din sângiurile tale, şi îndumnezeit cu împărtăşire preacurată. Pentru aceasta astăzi săvârşind preasfântă pomenirea ta, pe tine te lăudăm.



   Nădejdea creştinilor, Preasfântă Fecioară, pe Dumnezeu pe Care mai presus de gând şi de cuvânt L-ai născut, roagă-L neîncetat cu puterile cele de sus, ca să dăruiască iertare greşelilor noastre, şi îndreptare vieţii, celor ce cu credinţă şi cu dragoste pururea te lăudăm pe tine.


   Nespurcata Mieluşea, pe Mieluşelul şi Păstorul văzându-L spânzurat, şi mort pe lemnul Crucii, ca o Maică tânguindu-se cu lacrimi grăia : Cum voi răbda luarea Ta de pe Cruce cea mai presus de cuvânt, Fiul meu, şi patimile cele de bunăvoie, preabunule Dumnezeule.


   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, şi am proslăvit Dumnezeirea Ta.

   Lucrând cu osteneală holda sufletului tău, Mucenice, ai odrăslit spicul chinuirii însutit, care se păstrează în cămările cele cereşti.

   Auzit-ai preafericite glas sfinţit, de sus chemându-te pe tine, şi adeverindu-ți sfârşitul chinuirii tale, pururea pomenite Mucenice.

   Arătând împotrivire întărită, Mărite, ai răbdat fiind legat în lanțuri, rupând toată legătura înşelăciunii.


   Mucenice Vasilische purtătorule de chinuri, cu vinele dumnezeieştilor tale cuvinte sugrumând pe satana. Pentru care te-ai şi împodobit cu cununa biruinţei.


   Cel de o Ființă cu Tatăl, S-a arătat la toate asemenea cu oamenii, întrupându-Se din sângiurile tale, precum bine a voit, Preacurată.



   Mânecând strigăm Ție, Doamne, izbăveşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

   Alegând a te chinui după lege, ai ruşinat pe cei fărădelege cu puterea Duhului, de Dumnezeu cugetătorule Mucenice.

   Umblând cu îndrăzneală pe calea muceniciei, ai sfărâmat boldurile războinicului, mărite Mucenice Vasilische.


   Cu piroane fiind pironite picioarele tale, cugetătorule de Dumnezeu, ai zdrobit de tot capul vrăjmaşului cel cu multe măiestrii.


   Întru asemănarea trupului ai născut pe Domnul, Cel mai presus de înţelegere şi de cuprindere, Născătoare de Dumnezeu.



   Propovăduind pe Cela ce S-a înălțat pe Cruce, te-ai legat pe lemn uscat, şi cu ploile rugăciunilor tale l-ai arătat verde, şi odrăslit cu tot felul de frunze, spre întărirea credincioşilor, şi spre lauda ostenelilor tale Vasilische.

   Pe tine cel ce erai dezlegat de grija trupească, fără dreptate te-au legat călcătorii de lege, şi te-au pironit cu piroane de fier, şi te-au trimis pe căi îndelungate, care sfințeai cu sângele tău tot pământul, mult pătimitorule Mucenice Vasilische.


   Stând legat de lemn de coatele mâinilor, ți-ai întraripat ochiul inimii tale către Dumnezeu, Fericite, şi l-ai rugat pe Dânsul să izvorască izvor de apă vie, spre pomenirea ta cea prealăudată şi spre tămăduirea sufletelor.


   Vindecă zdruncinările ticălosului meu suflet, şi patimile cele de mulţi ani, Fecioară, ca ceea ce negrăit ai născut pe Doctorul sufletelor şi al trupurilor, şi mă mântuieşte pe mine cel ce mi-am pus nădejdile la tine, Preacurată.


   Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viața mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.





   Întru răbdare tare, şi ca un bărbat te-ai arătat, şi întru minuni preaminunat, arătat purtând înainte numele lui Hristos, ai ruşinat pe muncitorul. Pentru aceasta te cinstim pe tine Vasilische preacinstite pururea strigând : Bucură-te frumuseţea cea luminoasă a mucenicilor.



Stih : Vasilisc spre tăiere capul dând,
Peste gânditori capul vasiliscului se află călcând,
Întru a douăzeci şi doua zi,
Sabia viaţa lui Vasilisc răpi.

   Acesta a fost în zilele lui Maximian din satul Humialon, din eparhia Amasiei, nepot Sfântului marelui Mucenic Teodor Tiron, şi a fost la luptă mucenicească mai-nainte cu Sfântul Eutropie şi Cleonic, care erau la rânduiala ostaşilor tovarăşi cu Sfântul Teodor. Şi săvârşind aceia mucenicia pentru Hristos, el a rămas în temniţă. După aceea dorind ca să săvârşească calea strădaniei, şi rugându-se pentru aceasta lui Dumnezeu, fu învrednicit arătării sale, poruncindu-i să se tocmească cu rudeniile lui şi să meargă la Comane să mărturisească. Deci mergând cu ostaşii la casa lui, şi sărutând pe Maica sa şi pe fraţii săi, şi învăţându-i să stea în credinţa lui Hristos, fu prins atunci de slujitorii ce fuseseră trimişi de guvernatorul Agripa. Apoi legându-l şi încălţându-l cu încălţăminte de fier ce avea într-însele multe cuie ascuţite, îl gonea tocmai spre drumul Comanelor, şi sosind la satul Dacnon, găzduiră la o femeie anume Traiani, şi legară pe Sfântul de un paltin uscat cu mâinile îndărăt, şi făcând rugăciune înverzi paltinul şi înfrunzi, şi acolo unde sta Sfântul ieşi din pământ o fântână cu apă, care văzând slujitorii, şi împreună cu femeia aceea, zic, că au crezut în Hristos, şi au dezlegat pe Sfântul din legături. Şi dacă sosiră la oraşul Comanelor, stătu Sfântul de faţă înaintea guvernatorului, şi neplecându-se a jertfi, făcu cu rugăciunea sa de s-a pogorât foc din Cer, şi arse capiştea idolilor şi idolul din ea, Apolon. Atuncea mâniindu-se foarte guvernatorul şi pornindu-se cu urgie, porunci să i se taie capul şi să i se arunce trupul în râu, şi aşa îşi luă cununa muceniciei, întru slava şi lauda Dumnezeului nostru, Amin.

     Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sinod al doilea cel a toată lumea, care a fost în Constantinopol în vremea împărăţiei lui Teodosie cel mare, asupra lui Macedonie cel rău, eretic şi luptător împotriva Duhului Sfânt.

Stih : Prea viclean duhul lui Macedonie,
Pe Dumnezeiescul Duh, că nu este Dumnezeu cutează a zice.

     Tot în această zi, Sfântul Mucenic Marcel adăpat fiind cu plumb topit s-a săvârşit.

Stih : Marcel băutura plumbului topit,
Aşa o bea ca şi când altul apă ar fi băut,

     Tot în această zi, Sfântul Mucenic Codru de cal târât s-a săvârşit.

Stih : Târât de cal la vârful Cerului ajungând,
Ridici mâinile Codre cununa primind,

     Tot în această zi, Sfânta Muceniță Sofia, doctoriţa, de sabie s-a săvârşit.

Stih : Sofia mai-nainte era doctoriță trupurilor,
Iar acum fiind tăiată se arată doctoriță şi sufletelor.

     Tot în această zi, Sfântul Ioan Vladimir împăratul şi făcătorul de minuni, de sabie s-a săvârşit,

Stih : Ucigașa mână de rudenie te-a dat la tăiere.
Iar mâna Domnului ți-a trimis vrednică încununare.

     Tot în această zi, Sfântul noul sfinţit Mucenic Zaharia de la Prusa care s-a nevoit la anul o mie opt sute doi.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.



   Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au prefăcut, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

   Arătatu-te-ai podoabă mucenicilor, ca unul ce locuieşti în locaşurile cele mai presus de lume, de trei ori fericite; potolindu-ne viforul cel lumesc prin rugăciunile tale, nouă celor ce cu dragoste te cinstim.

   Casă Treimii te-ai arătat, Înţelepte, surpând chipurile şi capiştile idolilor, şi cântând Stăpânului : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.


   Datu-ți-a ție daruri Stăpânul, ca unuia ce tare ai pătimit, şi ai surpat măiestriile vrăjmaşului, şi cu glas tocmit cântai : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.


   Iată că a luat în pântece pe Dumnezeu, Fecioara, de care marele Isaia a zis cu duhul, şi L-a născut, Căruia îi cântăm : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.



   Arătatu-te-ai biruitor tiranilor, şi duhurilor vicleniei, Mărite, neîncetat cântând Celui ce te-a întărit pe tine : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Omorându-te lumii Mucenice Vasilische, şi neabătut urmând Stăpânului Celui ce suflă morţilor viață, cu bucurie ai cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.


   Cu întărirea sufletului suferind muncile trupului, de Dumnezeu cugetătorule, şi dănţuind împreună cu dumnezeieștii îngeri, aduci laudă lui Dumnezeu şi strigi : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.


   Arătatu-te-ai Preasfântă mai desfătată decât cerurile, încăpând în pântecele tău pe Dumnezeu, Care a izbăvit din strâmtoarea cea rea pe cei ce cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.


   Cei ce s-au făcut cu Darul Tău biruitori tiranului şi văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale, au strigat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.



   Cu vetreala Crucii trecând viforul muncilor, ai apucat la limanul cel prea-lin al împărăţiei, Mucenice, şi ca un neguţător bun ai mântuit povara bunei credinţe a lui Hristos, Împăratului tuturor, şi Dumnezeului nostru.

   Precum odinioară a pogorât foc din Cer tezviteanul Ilie, asemenea ai pogorât, Fericite, cu rugăciunea ta văpaia, prin care s-a ars capiştea idolilor, şi s-au pârjolit chipurile dracilor, iar Dumnezeu, Ziditorul, S-a slăvit.

   Dezlegatu-te-ai de trup înţelepte, prin tăiere de sabie, primindu-te puterile cele cinstite; iar cu Darul Dumnezeiescului Duh, ai biruit duhurile vicleniei cele rele. Şi acum locuiești întru împărăţiile cele de sus, purtând cunună, preafericite Vasilische.


   Pământul s-a sfinţit cu îngroparea ta, şi Cerul cu sufletul, de Dumnezeu insuflate, şi îmbrăcându-te cu porfiră luminoasă din sângele tău, împărățeşti împreună cu Hristos Dumnezeul nostru, pomenind totdeauna pe cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine Mucenice.


   Din fire eşti Dumnezeu, dar ai suferit să Te îmbraci cu omul, intrând în pântece preacurat, cu voia Ta, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta ştiind îndoite voirile Tale cele fireşti, pe Tine Te slăvim, fericind cu credință pe Maica Ta.


   Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o slăvim.








   Părinte Mihaile de Dumnezeu insuflate, păzit-ai fără prihană sufletul cel după chipul lui Dumnezeu, şi icoana cea preacurată a lui Hristos o ai cinstit, şi cu învăţăturile tale ai stins toată limba cea hulitoare, cu întărirea sufletului. O cât este de tare împotrivirea luptelor tale, prin care bine ai plăcut lui Hristos, Atotțiitorului, Fericite !

   Părinte Mihaile de Dumnezeu insuflate, îmbrăcându-te cu podoaba preoţiei, ai alergat către lupta mucenicilor, şi te-ai adus prinos lui Hristos împodobit cu cununi îndoite ca să vezi cetele arhiereilor, Fericite. O cât este de negrăită bucuria ta, Mărite; de care te-ai învrednicit a te împărtăşi cu adevărat, de Dumnezeu fericite !

   Părinte Mihaile prea dumnezeiescule, înfrumusețându-te arătat cu veşmântul cel lung ca un al doilea Aaron, intrând înlăuntrul altarului şi a catapetesmei celei de a doua, acum priveşti Sfintele Sfintelor. O o cât este de curată strălucirea ta cea mai presus de cuget, de care te-ai şi împărtăşit, cela ce eşti dumnezeiască podoabă a Ierarhilor !



   Mântuieşte-mă din nevoi, şi mă scoate din săgeţile cele stricătoare de suflet, ale celui nevăzut şi preaviclean vrăjmaş, ca cu glasuri de bucurie să te slăvesc pe tine Preacurată, şi să laud adâncul iubirii tale de oameni; căci pe tine Mireasă a lui Dumnezeu, te pun armă tare şi nebiruită asupra lui, Maica lui Hristos Dumnezeu.


   Stăpâne Iisuse, văzându-Te pe Tine Fecioara şi Maica Ta pironit pe Cruce, şi primind patimi de bunăvoie, a strigat : Vai mie preadulce Fiule, cum rabzi bătăi fără dreptate, Doctorul, Cel ce ai vindecat neputinţa omenească, şi prin îndurarea Ta pe toţi ai scăpat din stricăciune.


   Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Mihaile , roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.







   Întru adânc a aşternut dedemult toată oastea lui Faraon puterea cea prea întrarmată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul cel prealăudat, că cu slavă S-a proslăvit.

   Strălucind Părinte cu lumină negrăită prin sihăstrie, te-ai făcut Arhiereu lui Dumnezeu, dumnezeiescule Mihaile, povățuind preoția cea împărătească, şi păstorind Biserica lui Hristos, Preafericite.

   Grăind ritoriceşte cu gură luminată, tuturor cu buna-credinţă ai descoperit dogmele cele insuflate de Dumnezeu, înfruntând hula eresurilor, şi foarte bine părtinind credinţei celei bune, preafericite Mihaile.


   Făcându-te locaş dumnezeieştilor daruri, Preafericite, tuturor credincioşilor arătat pe acestea le-ai împărtăşit, viață următoare după Dumnezeu câştigându-ți, şi fiind îmbrăcat cu dreptatea ca cu o haină, de Dumnezeu insuflate Mihaile.


   Din pântecele tău Preacurată Fecioară, strălucindu-ne nouă Soare, ne-a luminat cu dumnezeieşti fulgere; izgonind toată tulburarea dracilor cea întunecoasă, Domnul cel prealăudat, că cu slavă S-a proslăvit.



   Ales-ai mai de cinste cele netrecătoare şi în veac statornice, decât cele trecătoare, grăitorule de Dumnezeu; căci în multe feluri ai fost împodobit, strigând : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

   Darul cel dumnezeiesc s-a revărsat pe buzele tale, lărgit-ai gura ta şi ai primit darurile înţelepciunii, şi strigai : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine Doamne.


   Supus-ai patimile prin înfrânare, luminatu-ți-ai cugetul cu privirea, făcutu-te-ai prea-lucrător bunătăţii, cântând : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine, Doamne.


   Cei ce suntem cugetători de Dumnezeu, să lăudăm pe Maria cea Preacurată, Născătoarea de Dumnezeu, ca pe una ce s-a arătat pricină mântuirii, căreia strigăm : Nu este altă nădejde şi întărire credincioşilor, afară de tine prealăudată de Dumnezeu slăvită.


   Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine, Doamne.



   Sfințitu-te-ai pe tine prin viață desăvârşită, şi te-ai arătat preot Dumnezeului Celui Preaînalt, de care întărindu-te, ai astupat gurile cele ereticeşti, care se deschideau împotriva icoanei lui Hristos, şi fiind izgonit, ai săvârşit călătoria, Părinte Mihaile.



   Chiverniseşte, Curată, ticălosul, meu suflet, şi-l miluieşte pe el, cel ce s-a alunecat pentru mulţimea greşelilor întru adâncul pierzării, ceea ce eşti cu totul fără prihană; şi în ceasul cel înfricoşat al morții să mă mântuieşti de dracii cei ce mă clevetesc, şi de răspunsul cel înfricoşat.


   Maica cea Preacurată pe Tine, Hristoase, văzându-Te mort spânzurat pe Cruce, striga : Fiul meu Cel împreună fără început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această nespusă a Ta rânduială, prin care ai mântuit Îndurate cu preacinstită mâna Ta zidirea ?



   Venit-ai din Fecioară nu sol nici înger, ci Tu însuți Domnul Te-ai întrupat, şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ție : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Dorind de cuvintele slavei, ai părăsit buna plăcere a trupului, sfinţite învățătorule, şi toată viața ta o ai pus jertfă lui Hristos binemirositoare, Preafericite.

   Cei ce s-au abătut din calea nepătimirii, acum s-au arătat străini, căzând în negura eresurilor; pe care i-ai defăimat, Preafericite, cinstind icoana lui Hristos.


   Limba ta s-a arătat condei Duhului, Mihaile preamărite, cugetând a scrie rânduiala întrupării Cuvântului Atotțiitorului, pururea pomenite.


   Îndreptează-mi viața, Născătoare de Dumnezeu, ocârmuindu-o cu porunca cea dumnezeiască a Cuvântului Celui întrupat din tine, şi mă povățuiește către lumină, Fecioară Maică, Marie mireasă a lui Dumnezeu.



   Luminarea celor ce zac întru întuneric, mântuirea celor deznădăjduiţi, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine mânec Împăratul păcii, luminează-mă cu strălucirea Ta, că alt Dumnezeu afară de Tine nu ştiu.

  Din braţe te-ai închinat Cuvântului, descoperitorule de cele dumnezeieşti, arătându-te prinos cu buna frumuseţe strălucind întru socotinţe de fapte bune, şi culegând roada înţelepciunii, căci arătat te-ai făcut păstor vrednic de primire.

   Cuvântul lui Dumnezeu locuind din-destul întru tine, cugetătorule de Dumnezeu, a izvorât râuri de învăţături, întru care desfătându-ne ne veselim, arătat mijlocitor avându-te pe tine, care ne faci nouă Milostiv pe Domnul, Fericite.

   Cel ce a împodobit toate cu puterea Sa cea dumnezeiască, cunoscând mai-nainte curăţia ta, te-a împodobit pe tine, grăitorule de cele dumnezeiești, cu mirul preoţiei celei prea tainice; căci te-ai arătat preot lui Dumnezeu prea glăsuitor.


   Preasfântul Cuvânt, Care a strălucit din Tatăl, primind a Se face la toate întocmai cu noi, S-a sălăşluit întru tine Maica lui Dumnezeu, şi din tine Preacurată, S-a născut Om împreună şi Dumnezeu Atotputernic.



   Îmbrăcându-te în haina mântuirii şi a dumnezeieştii veselii, ai primit de la Dumnezeu cununa vrednică a mărturisirii, prealăudate.

   Suferind izgonirile cele amare, ai ajuns înţelepte la lăţimea foarte desfătată a raiului, dănţuind împreună cu mucenicii, cugetătorule de Dumnezeu, Preafericite.


   Făcându-te ucenic lui Hristos Dumnezeu, ai râvnit patimilor Lui, Fericite, vitejeşte dându-te primejdiilor pentru Biserica Lui, de Dumnezeu insuflate.


   Cu cuget înţelegător se învăţau toți Proorocii naşterea ta cea negrăită, Preacurată, duhovniceşte însemnând, şi spunând tuturor mai-nainte cele ce vor să fie.


   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.




   Ca un soare mare răsărind, ai luminat pe toți cu lumina faptelor tale celor bune şi cu strălucirile minunilor, purtătorule de minuni, cel ce eşti numit cu nume îngeresc.



Stih : Puţin împodobindu-te cu învăluita viață.
Ca o picătură de apă uşoară te-ai dezlegat Mihaile din viaţă.
Întru a douăzeci şi treia zi.
Pe Mihail îngerii de aici la Cer îl sui.

   Acesta ce este cu nume îngeresc Mihail, curățindu-se pe sine cu întregimea vieţii, fiind dăruit lui Dumnezeu din braţele maicii sale, se făcu preot lui Dumnezeu celui înalt, şi întărindu-se de dânsul, stinse şi potoli toată bârfirea şi deşertăciunea hulitorilor de Dumnezeu, astupând gurile cele fără de Dumnezeu ale ereticilor, ce se deschideau împotriva dumnezeieştii Închipuiri, şi neputând suferi fiara cea cumplită, adică tiranul Leon Armeanul, dumnezeieştile cuvinte ale grăirii sale, de vreme ce nici Sfântul nu s-a spăimântat de înfricoșările lui, nici s-a muiat cu mintea de acelea, ci cu glas slobod a strigat : Eu mă închin şi cinstesc dumnezeiasca şi cinstita icoană a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi a sfintei Maicii sale, iar dogma şi porunca ta o scuip, şi întru nimic nu o bag în seamă. După aceea de acestea, ruşinându-se tiranul, şi aprinzându-se de mânie, îl osândi cu o depărtată izgonire, iar Sfântul păzind cea după chipul lui Dumnezeu curată şi neîntinată, şi fiind gonit din loc în loc, ajunse la lăţime largă. Şi aşa săvârşind alergarea cea bună, şi împodobindu-se cu îndoite cununi, se adăugă către arhierei, ca un arhiereu, şi către Mucenici ca un Mucenic.

     Tot în această zi, pomenirea Sfintei purtătoarei de mir Maria lui Cleopa, cu pace s-a săvârşit.

Stih : Maria nu aromate, ci sufletul acum îţi aduce,
Decât aromatele Mântuitorule mai cu bună mirosire.

     Tot în această zi, Sfântul Mucenic Salona Romanul, de sabie s-a săvârşit.

Stih : Neplecându-te Salona să aduci idolilor jertfă,
Suferi tăiere şi te faci lui Dumnezeu jertfă.

     Tot în această zi, Sfântul Mucenic Seleuc prin fierăstruire s-a săvârşit.

Stih : Suferă Seleuc fără suspinare fierăstruire.
 Şi lasă mult suspinătoarea vieţuire.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.



   Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat, iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cela ce bine este cuvântat şi proslăvit.

   Fiara cea cu nume rău, nu a suferit graiul cel dumnezeiesc al limbii tale, Mihaile preasfinţite, ci te-a osândit la izgoniri depărtate, dar văzând tăria ta, se ruşina, propovăduitorule de cele sfinţite.

   Adunarea ortodocșilor cea sfinţită a lui Hristos, se îndreptează cu învăţăturile tale, Preaînţelepte, căci te-ai făcut organ răsunător al Duhului, strigând măririle Atotţiitorului, făcătorule de minuni, Mihaile.


   Înțelepțește ai defăimat necredinţa cea hulitoare, a următorilor lui Manent celor cu nume rău, arătat cinstind icoana cea preacurată a lui Hristos şi a Maicii lui Dumnezeu, şi ale sfinţilor, Părinte Mihaile Cuvioase.


   Făcutu-te-ai Preacurată Fecioară, locaş frumos întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, căci pentru multa milostivire m-a luat din tine pe mine tot omul, Cel ce este binecuvântat şi preaslăvit.



   Stând înaintea judecăţii, propovăduitorule de Dumnezeu, Mihaile, nu te-ai spăimântat de îngrozirile celor fărădelege, ci cu glas slobod strigai : Cinstesc icoana cea preacurată a Mântuitorului Hristos şi ale sfinţilor.

   Părinte descoperitorule de cele sfinte, ştiind că cinstea icoanei, trece la chipul cel dintâi, urmând Scripturilor celor de Dumnezeu insuflate, ai învăţat pe toţi cei din Sinod să cinstească icoana lui Hristos şi ale sfinţilor.


   Cu cuget tare şi vârtos împreunându-te, Înţelepte, cu luptătorii de Dumnezeu, biruitor te-ai arătat; arătând cu fapta şi cu cuvântul, precum a fost cu cuviinţă, a cinsti preacurată icoana Mântuitorului Hristos, şi a tuturor sfinţilor.


   Râu de tămăduiri izvorăşti nouă creştinilor, din care luând Dar din-destul, lăudăm naşterea ta cea preacurată, şi o preaînălţăm întru toţi vecii.


   Pe Dumnezeu Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut; ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi Îl preaînălţaţi întru toţi vecii.



   Luminându-te acum cu lumina cea nemărginită, ca unul ce stai înaintea Luminii celei mari, te-ai învrednicit a dobândi arătat sfârşitul cel dorit de tine; către care sârguindu-te, ai alergat vieţuind cu bunăcredinţă, Preafericite.

   Învrednicitu-te-ai Părinte, a vedea Lumina cea mai presus de cuget, ale căreia arătări ai fost câştigat pe pământ; ci roagă-te lui Hristos, mijlocind ca să se mântuiască ucenicii tăi cei ce te cinstesc acum şi te slăvesc, vrednicule de minune.


   Întărindu-te cu dumnezeiescul Dar, înțelepțește ai stins prin strălucirile înţelepciunii tale, semeţiile vrăjmaşilor lui Dumnezeu, ca unul ce ai avut întru tine izvorul strălucirilor celor de acolo, preasfinţite Mihaile, dumnezeiescule propovăduitorule al lui Hristos.


   Primind ca lâna în pântece ploaia cea cerească, Preacurată, ne-ai născut nouă pe Cel ce dă nemurire celor ce cu bunăcredinţă Îl laudă pe El, şi te veselesc pe tine Născătoare de Dumnezeu.


   Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o slăvim.







   Biruind săltările trupului, şi îmbrăcându-te cu omorâre aducătoare de viaţă, ți-ai săvârşit sufletul, stâlp scris având bunătăţile cele cuprinzătoare, prin fapte, făcându-te ca un luminător pururea luminos, Preafericite, strălucind cu Darul peste toate marginile pământului, Cuvioase Simeoane.

   Zburând prin dragostea cea dumnezeiască, şi depărtându-te de cele de pe pământ, şi înălțându-te către ceruri, încă purtând trup îmbrăcat cu ţărână; pentru aceasta arătat te-ai făcut întocmai vieţuitor cu îngerii, întinzându-te pururea cu dumnezeieştile suiri, te-ai suit unde este lumina cea neapusă Părinte Simeoane.

   Subţiindu-ţi trupul cu sihăstriile, Simeoane, ţi-ai arătat sufletul înălţat şi apropiat de Dumnezeu, şi primitor Duhului, şi cu puterea Lui te-ai învrednicit a săvârşi minunile cele mai presus de fire, căci unde este lucrarea Lui cea prea făcătoare, se isprăvesc toate cele mai presus de gând şi de cuget.


   După ce te-ai suit după închipuire în muntele cel minunat şi înalt, şi după ce ai intrat întru cinstitul chivotul stâlpului ca într-un altar, ai arătat faptă prea-aleasă, şi suire privirilor; însă prin faptă ţi-ai luminat viaţa, împodobindu-te cu legături de fier, ca cu nişte podoabe de aur, iar prin suire vedeai pe Dumnezeu, şi te vedeai de el, grăind însuţi cu Dânsul, pe Care roagă-L cinstite Simeoane, pentru sufletele noastre.




   Toată fărădelegea, tot păcatul fără ferire am făcut eu ticălosul, de toată pedeapsa sunt vrednic, dă-mi Fecioară pricină de pocăinţă, ca să mă arăt acolo neosândit, căci pe tine te aduc rugătoare, pe tine chem ajutătoare, ca să nu mă ruşinezi pe mine, dumnezeiască Mireasă.


   Cărbunele, pe care l-a văzut mai-nainte slăvitul Isaia, cu chemarea Părintelui Celui ce L-a odrăslit pe Dânsul, Se întrupează din Maica cea neispitită de bărbat, şi născându-Se, ca un miel fără prihană Se junghie de bunăvoie, luând păcatele lumii. Pentru aceasta Mieluşeaua şi Fecioara văzându-L pe Cruce, cu arma întristării s-a rănit.



   Părinte vrednicule de minuni, arătatu-te-ai odrasla cea bună a pustiei, şi apărător nouă, căci într-însa ți-ai câştigat dorirea înălțimii celei cerești, şi te-ai învrednicit darului tămăduirilor, din vistieriile Duhului cele nefurate. Pentru aceasta cu amândouă te-ai arătat însuți lucrător minunilor, Preacuvioase Simeoane, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.




   Ochiul inimii mele îl ridic către tine, Stăpână, nu trece puțina mea suspinare, în ceasul când va judeca Fiul tău lumea, fii mie acoperământ şi ajutătoare.


   Văzând Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Viața noastră spânzurând pe lemn, ca o Maică tânguindu-te ai strigat : Fiul meu, şi Dumnezeul meu, mântuieşte pe cei ce cu dragoste Te laudă pe Tine.


   Al răbdării stâlp ai fost râvnind părinţilor celor mai dinainte Cuvioase, lui Iov întru patimi, lui Iosif întru ispite, şi vieţii celor fără de trup fiind în trup. Simeoane Părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.



   Pe Faraon cel ce se purta în căruță, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, şi despărțind marea, şi pe Israil fugătorul, mergătorul cel pedestru l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

   Pomenirea ta este pricină de teologie adevărată, şi luminare tuturor celor ce s-au adunat împreună, ca să laude cu inimi curate slava ei şi viața ta cea vrednică de laudă, făcătorule de minuni, Părinte Simeoane.

   Din glasul Botezătorului şi din vedere s-a binevestit lăudată maica ta şi te-a zămislit pe tine, şi te-a născut locaş cu miros bun şi dumnezeiesc, Dumnezeirii celei în trei Ipostasuri, Preafericite.


   Marele Mergătorul înainte cunoscându-te din scutecele prunceşti că vei fi locaş dreptății, dăruit de Dumnezeu mai presus de fire, a poruncit să te fereşti de sânul cel stâng, şi să te hrăneşti cu cel drept.


   Fiind împodobită cu multe feluri de daruri, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, şi ai născut mai presus de cuget şi de cuvânt pe Cuvântul Tatălui, care S-a făcut trup pentru nespusa milostivire, rămânând Fecioară curată, ceea ce eşti binecuvântată.



   Din tânără pruncie ai fost nevoitor prea-ales, şi adevărat fierbinte iubitor frumuseții dumnezeieşti. Pentru aceea cunoscându-te mai înainte din pântece Stăpânul, te-a sfinţit Părinte Simeoane pururea pomenite.

   Din mica vârstă înţelepţindu-te, făcătorule de minuni, Cuvioase Simeoane, pe adevărată cunoştinţa Duhului, şi pe Cel necuprins, cu însuţi ochii te-ai învrednicit a-l vedea, înconjurat de puterile cereşti.

   Luminându-ţi-se simţirile sufletului, din înfricoşata vedenie, Părinte, ai câştigat minunata alegere a celor bune şi a celor rele, ai odrăslit viaţă fără greşeală, Cuvioase Simeoane.


   Arătat a venit ta tine îngerul, care s-a trimis, învăţându-te să iubeşti viaţa cea îngerească, şi să mergi cu picioare vesele pe urma Celui ce ți s-a arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părinte.


   Pe mine cel ce eram odinioară omorât, m-ai adus iarăşi din nou către viață, ceea ce singură ai născut Viața cea ipostatnică, de care lovindu-se moartea cea vrăjmaşă, arătat s-a rupt, Preacurată.


   Doamne Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor, şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.




   Înaintea zămislirii sfințindu-te Părinte, ceea ce Te-a născut pe Tine, Te-a arătat odraslă preafrumoasă, vrând ca să fii vas Dumnezeiescului Duh, cu a Căruia putere crescând, mulţimea duhurilor celor viclene cu toiagul credinței o ai rănit. Pentru aceasta mutându-te cu mărire te-ai făcut stâlp neclintit al credincioşilor şi luminător luminos, vrednicule de minune, Simeoane; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.



   Înrădăcinându-te pe piatra voirilor lui Hristos, te-ai arătat stâlp ridicat pe pământ, întărind marginile pământului cu arătările tămăduirilor. Pentru aceea cu credinţă săvârșindu-ți pomenirea, ne luminăm, strigând ție Părinte : Mântuieşte-ne pe noi cu rugăciunile tale.



   Învredniceşte Preacurată ticălosul meu suflet, şi-l mântuieşte pe el, cel ce pentru mulţimea greşelilor s-a alunecat întru adâncul pierzării, Preacurată, şi în ceasul cel înfricoşat al morţii să mă mântuieşti de dracii cei ce mă clevetesc şi de răspunsul cel înfricoşat.


   Având folosința ta preacurată, şi prin rugăciunile tale scăpându-ne de răutăţi, cu Crucea Fiului tău pretutindenea fiind păziţi, după datorie pe tine toţi cu bunăcredinţă te slăvim.


   Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cela ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti, şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

   Nicicum n-ai suferit să mai rămâi în lume Părinte, având povăţuitor pe Hristos puterea lui Dumnezeu, şi petrecând în pustiile cele neumblate, aveai adunare cu fiarele fără de frică, fiind copil, şi te veseleai la ostenelile trupului.

   Sărind prin munţi ca cerbul, doreai la izvoarele cele de la Dumnezeu curgătoare, şi aflându-le pe ele, ți-ai săturat setea cea de dragostea lui Dumnezeu, din care bând, izvorăşti teologhisiri, arătându-te către faţa lui Hristos, Părinte Simeoane.


   Dumnezeiescul Ioan stând la stâlp, mai-nainte de suirea ta către el, te vedea pe tine cu ochii cei înţelegători, copil cu haina albă purtându-te ca pe o căruţă, îndreptându-te de stâlp luminos, Cuvioase Părinte.


   Din rudenia cea împărătească a lui David, tu Fecioară ai odrăslit şi ai născut pe Împăratul, Cuvântul, care mai-nainte de veci negrăit a strălucit din Tatăl, şi mai presus de gând. Pentru aceea noi credincioşii te fericim cu cuget dumnezeiesc, ca pe o Născătoare de Dumnezeu.



   Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce eşti lumină neapusă, şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

   Domnul ca un copil cu prea bună-cuviinţă plin de frumuseţe, de față a venit la tine, când aveai şederea la stâlp, Părinte, şi strălucindu-ți mărire de răbdare, precum ai cerut, S-a arătat pe sineşi răstignit.

   Dumnezeiască viața ta a strălucit cu lumina descoperirilor, de a căror dumnezeiesc mir al bunei miresme făcându-te plin, muceniceşte ai biruit taberele cele potrivnice ale dracilor, ca o slugă a lui Dumnezeu, Simeoane.


   Prin curăția gândului, înălțându-te cu priviri dumnezeieşti, şi având de la Dumnezeu inima izvor de înţelepciune, care izvorăşte pâraie dătătoare de viață, cugetătorule de Dumnezeu ai luminat sufletele celor bolnavi, preafericite Părinte.


   Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, care se înţelege dimpreună cu Tatăl mai-nainte de veci, sălăşluindu-Se în pântecele tău, pentru bogăţia milostivirii S-a sărăcit, şi S-a arătat Om pe pământ făcându-Se trup, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, prealăudată.



   Înălțându-te cu bunătăţile ca dumnezeiescul Moise, şi suindu-te pe stâlp înalt din voie dumnezeiască te-ai înălţat cu duhul, şi primind putere luminătoare te-ai mărit ca acela, Părinte.

   Săgetând vrăjmaşul nebuneşte, şi-a deşertat tolba de săgeţile cele stricătoare de suflet, iar turnul sufletului tău nu l-a mişcat, căci era întărit cu bună alcătuire pe piatra cea nesfărâmată a lui Hristos, purtătorule de Dumnezeu.


   Veselindu-Se Stăpânul tău Hristos de tine, răbdai cu înlesnire sudorile sihăstriei tale, care ți-a dat ție toiag foarte putincios, şi te-a îndemnat să tămăduieşti cu acela bolile celor neputincioşi, dumnezeiescule Părinte.


   Ştiind grăitorii de Dumnezeu Prooroci, prin arătări înseninătoare, adâncimea tainei tale celei înfricoşate, au vestit mai-nainte că vei să zămisleşti în pântecele tău pe Dumnezeu, ceea ce eşti fără prihană, şi acum noi văzând plinirea, credem Preacurată Fecioară.


   Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți, şi viața mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.



   De cele de sus dorind, cele de jos ai lepădat, şi ca un Cer stâlpul făcându-ți, printr-însul ai strălucit cu raza minunilor, Cuvioase, şi lui Hristos Dumnezeului tuturor te rogi neîncetat pentru noi toți.


   Pomenirea cea prealuminoasă a fericitului, ca o zi de mântuire s-a arătat nouă, gonind noaptea cea adâncă a patimilor, prin strălucirea înfrânării, şi luminând cu faptele cele prea-alese; întru care ca nişte stele adunându-ne toți credincioşii, cântări de bucurie să aducem luminătorului Simeon; căci privind de sus ne luminează pe noi, şi negrăit dăruieşte pace, rugând neîncetat pe Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.



Stih : Locuia Simeon mai înainte minunat muntele pământului.
Iar acum locuieşte prea minunat muntele Cerului.
În ziua a douăzeci şi patru,
Simeon schimbă muntele minunatul.

   Acest cuvios a fost în zilele bătrânului Iustin, şi a fost născut în Antiohia Siriei, din tată Ioan, care era din Edesa şi din Maică Marta, fiind crescut întru aceeaşi cetate a Antiohienilor. Iar cele de acolo înainte toate lucrările minunate, spun că unele s-au întâmplat, altele a făcut el, mai presus de om. Zămislirea din pântece ce s-a făcut prin rugăciune, şi mai înainte de zămislire, mărturisirea Mergătorului înainte şi Botezătorului, ce a arătat mai înainte Maica sa, fapta cea bună, şi întregirea, care era să aibă fiul ei, şi cum că după ce s-a născut, s-a părăsit de tot de sânul cel stâng, arătând semnul acesta, că copilul era să aibă iute şi tare pornirea şi călătoria spre cele dea-dreapta lucruri, şi nu spre cele dea-stânga. Şi cum că făcându-se de șase ani, în care vârstă pentru neplecarea simțirii au tinerescul obicei a se lenevi şi a se aduce prea lesne spre orice s-ar întâmpla, iar el defăimând toate cele de jos, sosi la munte, şi îndată cu vremea obişnuindu-se, începu a se deprinde cu petrecerea cea grea şi cu răbdarea. Şi avea adese dumnezeieşti vedenii şi îngereşti arătări, care-l îndreptau spre cele ce trebuia a face, şi-l îndemnau cu asemănarea bunelor şi relelor, adică cele bune să aleagă, şi de cele rele să fugă, şi cum că în trup covârşind ale trupului, hrănindu-se nu cu omenească hrană, ci cu nemuritoare, ce i se da de la Cer, aşa a petrecut până la ieşirea din trup. Însă acestea, şi cea nespusă mulţime a minunilor, arată mai pe larg istoria lui; atâta numai este vrednic să însemnăm, că lăsând lumea din tânără vârsta lui, întâi s-a dat pe sine la mânăstire, la care a fost pogorât din munte, întru care locui şase ani mai înainte; iar de acolo suindu-se în stâlp, stătu ani optsprezece. Deci mergând la minunatul munte petrecu zece ani, la un loc înalt de pietre seci. Şi suindu-se în stâlpul cel mic a petrecut patruzeci şi cinci de ani, de i s-a făcut toată vremea vieţii lui ani optzeci şi cinci. Şi dintr-aceştia şaptezeci şi nouă i-a săvârşit cu cea peste firea omenească luptă şi răbdare, şi adormind s-a mutat spre mărirea îngerilor şi aşezare.

     Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Meletie Stratilatul şi a celor împreună cu dânsul; Ioan, Ştefan, Serapion egipteanul şi Calinic vrăjitorul (magul); şi a celor doisprezece comiți şi tribuni, şi a celor trei femei : Marchiana, Paladia şi Sosona, şi a celor doi prunci : Chiriac şi Hristina, şi a tuturor celor unsprezece mii două sute şi opt, care împreună cu dânşii au mărturisit.

Stih : Cinstiţi nevoitori pentru vrednica de cinste Treime.
Mai mult decât a vieţui au ales ieşire din lume.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.


   Tinerii cei ce mersese din Iudeea în Babilon oarecând, cu credința Treimii văpaia cuptorului o au călcat, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Cu cuget vitejesc fugind de orbirea lumii, şi de căderile măririi celei deşarte, ai poftit să te linişteşti, neîncetat strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Întinzându-ți mâinile tale în chip de Cruce şi rugându-te, ai văzut pe Hristos dimpreună cu îngerii întru slavă negrăită, Dumnezeu poruncindu-ţi, să te sui peste acest munte minunat, de Dumnezeu purtătorule.


   Sârguindu-te cu gând de călătorie cerească, te-ai suit la stâlp, plecându-te dumnezeieştilor arătări ale Stăpânului, şi ai ajuns la acest munte, care l-a numit minunat, Părinte Simeoane.


   Cei ce umblăm întru lumina Domnului, veniţi toți să lăudăm pe singură Născătoare de Dumnezeu, pe cetatea cea sfântă a Împăratului Hristos, pe Maica cea Preacurată, pe Maica lui Dumnezeu, care este mântuirea credincioşilor.



   Întru puterile sufletului tău cele bine alcătuite, Cuvioase, s-a sălăşluit strălucirea cea cu trei lumini, de care ca dintr-o Dumnezeire luminându-te, ai zidit mărit înaintea stâlpului, casa ei cea de trei ori fericită, şi ai legiuit întru aceea, să cinstim în veci pe Treimea cea nezidită, Părinte Simeoane.

   Lucrarea cea atotputernică a Sfântului Duh, sălăşluindu-se dumnezeiește întru tine, Preafericite, a îndemnat să alerge de la marginile lumii la tine, pe toţi cei nebuniţi de duhuri viclene, pe care şi tămăduindu-i cu toiagul cel de finic, îi învăţai pe ei : Lăudaţi pe Ziditorul în veci.

   Cugetarea cea trupească a tinereţelor, cu postul şi rugăciunea o ai supus Duhului, şi aprinderea celor dinlăuntru stingând, ai surpat pe om şi te-ai arătat ca unul ce mai mult nu mănâncă; ci hrănindu-te numai cu hrana cea cerească, cânţi pe pricinuitorul acestora în veci.


   Ceata cea dumnezeiască a ucenicilor, ţie îţi dă Părinte, Hristos Dumnezeu cel minunat, pe care primindu-i cu dragoste, i-ai luminat cu învăţăturile, ca să alerge pe calea înfrânării. Cu care împreună odihnindu-te întru împărăţie, slavosloveşti pe Împăratul tuturor întru toţi vecii.


   Roagă pe Fiul tău şi Domnul pentru noi, care curat şi lămurit strigăm, şi te mărturisim Maică lui Dumnezeu, Preacurată, ca să ne ceri dezlegare păcatelor, şi să aflăm izbăvire noi cei ce cu credinţă cântăm : Noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.


   De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat : Tineri bine Îl cuvântaţi, preoți lăudați-L, noroade preaînălţaţi-L întru toți vecii.



   Prin rugăciunile tale îmblânzind pe Hristos, care a săturat cu puţine pâini adunare de mulți oameni, ai umplut cu binecuvântările tale jitnițele cele deşarte de la staulul tău, şi ai mântuit turma ta de foamete, de trei ori fericite Simeoane.

   Cuvintele cinstitei şi Cuvioasei maicii tale Marta cele de rugăciune, care se ruga, ca să te rogi lui Hristos, nu te-ai lepădat a împlini cererea ei, şi ai gonit mânia cea trimisă de Dumnezeu de la cetatea lui Dumnezeu, Fericite.

   Cunoscându-ți sfârşitul nevoinţelor tale Simeoane, şi despărțindu-te de trup te-ai învrednicit îndumnezeirii celei negrăite, întru cele de sus, Preafericite; către care zburând de aici, te bucuri cu duhul, văzând Lumina cea în trei Ipostasuri.


   Pe cei ce cu chemarea şi cu socotinţele tale prin rugăciuni, din viața cea cu multe griji aleargă către tine şi la limanul tău, mântuieşte-i din toate patimile vrăjmaşului, pe cei ce luminat prăznuiesc pomenirea ta.


   Făcutu-te-ai lăcaş lui Dumnezeu, încăpând în pântecele tău pe Cel neîncăput, şi ai născut întrupat pe Cuvântul cel mai înainte neîntrupat; pe care roagă-L Preacurată să dăruiască iertare greşelilor tuturor celor ce cu credinţă te slăvesc pururea.


   Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o slăvim.



   Strălucind în pustie, toată lumea ai luminat, mulţimea călugărilor se bucură întru pomenirea ta, Simeoane de Dumnezeu purtătorule; nu înceta rugându-te pentru lume.


   Tu Preacurată eşti părtinitoare şi turn tare, şi lumii apărătoare, şi către tine cad, strigând : Mântuiește-mă din nevoi şi din focul cel veşnic, ce va să fie, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară.


   Mieluşeaua cea preacurată, una neîntinată, văzând cu trupul spânzurat pe Cruce pe Emmanuil Mieluşelul şi Cuvântul lui Dumnezeu, cuprinsă fiind de întristare a lăcrimat.



   Cuvioase Părinte Simeoane, în tot pământul a ieşit vestirea isprăvilor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele drăceşti ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viață fără prihană ai râvnit, îndrăznire având către Hristos, cere pace sufletelor noastre.


   Darurilor celor mari te-ai învrednicit una Preacurată Fecioară, Maica lui Dumnezeu, că ai născut nouă cu trup pe Unul din Treime, pe Hristos Dătătorul de viaţă, spre mântuirea sufletelor noastre.


   Stând înaintea Crucii, Fecioara, oarecând în vremea răstignirii, cu ucenicul cel iubitor de feciorie, şi plângând grăia : Vai mie, cum pătimeşti, Hristoase, Cela ce dai tuturor nepătimire.



     Fericirile Praznicului, Peasna cea de rând, sau ale Octoihului pe 4, şi ale Sfântului Cântarea a 3-a pe 4. Prochimenul, glasul al 7-lea : Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih : Auzi Dumnezeule glasul meu... Apostolul către Coloseni : Fraţilor, îmbrăcați-vă ca aleşii lui Dumnezeu... Aliluia, glasul 1 : Fericit bărbatul care se teme de Domnul,.. Evanghelia de la Matei : Zis-a Domnul, toate îmi sunt date Mie... CHINONICUL : Întru pomenire veşnică va fi dreptul...






  Fericite Ioane înainte Mergătorule, răsărind din pământ capul tău, mai mult decât razele soarelui a strălucit, şi pe credincioşi a luminat; pe care ca pe o dumnezeiască vistierie avându-l, bogat Dar luăm, sfinţindu-ne sufletele şi trupurile şi gândurile, şi prăznuind te fericim pe tine.

   Sfinţit capul tău cel ce izvorăşte Dar pururea curgător, fericite înainte Mergătorule, s-a arătat înţeleptului de Dumnezeu preot, celui ce nu ştia. Carele sârguindu-se prin credinţă şi prin Dar, a făcut arătată prăznuirea lui sfințindu-se cu poporul cel de Dumnezeu înțelepțit, şi cu împăratul cel ce a întărit cu fierbinţeală ortodoxa credinţă.

   A treia arătare a cinstitului capului tău săvârşim, pe care Treimea l-a încununat, fiind tăiat, Mărite, pentru dumnezeiasca râvnă, şi întru aflarea lui se bucură cetele îngereşti, adunarea mucenicilor, dumnezeieștii Apostoli, şi Proorocii toți, cu care pomeneşte-ne pe noi totdeauna, al Domnului Mergătorule înainte.


   Vistieria dumnezeieştilor daruri, capul tău cel de Dumnezeu păzit înainte Mergătorule, din sânurile pământului a răsărit. Pe care noi cu credinţă primindu-l, şi închinându-ne, Mărite, ne îmbogăţim prin tine Botezătorul lui Hristos, cu preamărite minuni, şi cu iertare de greşeli.



   Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară, sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta, că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl Fiul, Unul-Născut, acelaşi din tine cea Curată a ieşit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind, şi cu firea Om făcându-Se pentru noi, nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.



  Aşa grăieşte Domnul : Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, grăieşte Dumnezeu. Preoţilor grăiţi Ierusalimului în inimă, mângâiaţi-l pe dânsul. Că s-a plinit dosădirea lui, că s-a iertat păcatul lui, că a luat din mâna Domnului îndoite pentru păcatele sale. Glasul celui ce strigă în pustie : Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Dumnezeului nostru. Toată valea se va umplea, și tot muntele şi dealul se va pleca, şi vor fi cele strâmbe drepte şi cele colţuroase, căi netede. Şi se va arăta slava Domnului, şi va vedea tot trupul mântuirea lui Dumnezeu. În munte înalt te suie, cela ce binevesteşti Sionului, înalţă întru tărie glasul tău, cela ce propovăduieşti Ierusalimului, înalță, nu te teme. Eu sunt Domnul Dumnezeu, Eu voi auzi, Dumnezeul lui Israil, şi nu-i voi lăsa pe ei. Ci voi deschide din munţi ape, şi prin mijlocul câmpiilor fântâni, şi voi face pustia întru bălţi, şi pământul cel însetoșat întru izvoare de ape. Veselească-se Cerul deasupra, şi norii să roureze dreptate, să răsară pământul şi să încolţească mila, şi dreptate să arate împreună. Glas de veselie spuneţi, şi faceţi să se audă aceasta până la marginile pământului. Ziceţi : Mântuit-a Domnul pe robul său Iacov, şi de vor însetoșa în pustie, scoate-va lor apă din piatră. Veseleşte-te cea stearpă, care nu naşti, glăsuiește şi strigă, care nu aveai durere, că mai mulţi sunt fiii celei lăsate, decât ai celeia ce are bărbat.

   Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul : Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta. Şi va veni la Biserica Sa Domnul, pe Care voi căutaţi. Şi cine va putea suferi ziua venirii Lui, sau cine va putea sta întru vederea Lui, pentru că Acela va veni ca focul ce topeşte, şi ca iarba nălbitorilor, şi va ședea topind, şi curățind ca argintul şi aurul. Şi va veni la voi cu judecată, şi va fi mărturie grabnică asupra făcătorilor de rău, și asupra desfrânaţilor, şi asupra celor ce jură strâmb cu numele Lui, şi asupra celor ce nu se tem de Dânsul, zice Domnul Atotţiitorul. Pentru că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, şi nu mă schimb, şi voi feciorii lui Iacov. Depărtatu-v-aţi de lege, şi nu o aţi păzit, pentru aceasta întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce la voi zice Domnul Atotţiitorul. Şi vă vor ferici pe voi toate limbile, şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, Cela ce voi judeca între cel drept, şi între cel fărădelege, în ziua aceea, întru care voi face mântuire celora ce Mă iubesc pe Mine. Deci cunoaşte-ţi, şi vă aduceţi aminte de legea lui Moise robului Meu, precum v-am aşezat vouă în Horeb, porunci şi dreptăţi, către tot poporul lui Israil. Şi iată Eu voi trimite vouă pe Ilie Tesviteanul mai-nainte până ce va veni ziua Domnului cea mare şi luminată. Carele va întoarce inima tatălui spre fiu şi inima omului spre vecinul lui. Ca venind să nu bat pământul fără de veste, zice Domnul Atotţiitorul, Dumnezeul cel Sfânt al lui Israil.


   Dreptul de va ajunge să se săvârşească, întru odihnă va fi. Dreptul murind va osândi pe necuraţii cei vii. Că vor vedea sfârşitul dreptului, şi nu vor cunoaşte ce a sfătuit pentru dânsul Dumnezeu. Că va arunca Domnul pe cei necuraţi jos fără de glas şi-i va clinti pe dânşii din temelie, şi până la cel mai de pe urmă se vor pustii întru durere, şi pomenirea lor va pieri. Că vor veni întru cugetul greşelilor sale spăimântaţi şi-i vor mustra pe dânşii împotrivă fărădelegile lor. Atunci va sta cu multă îndrăzneală dreptul înaintea feţei celor ce l-au necăjit pe dânsul, şi a celor ce au lepădat ostenelile lui. Şi văzându-l pe el se vor tulbura cu multă frică, şi se vor îngrozi de minunată mântuirea lui. Că vor zice întru sine căindu-se, şi întru nevoinţa Duhului vor suspina, şi vor zice : Acesta este pe care l-am avut oarecând de râs, şi întru pildă de ocară. Noi ceşti fără de minte, viaţa lui o am socotit nebunie și sfârşitul lui fără de cinste. Şi cum s-a socotit între fiii lui Dumnezeu, şi între sfinţi soarta lui este; rătăcit-am dar din calea adevărului, şi lumina dreptăţii nu ne-a strălucit nouă şi soarele nu ne-a răsărit nouă. Umplutu-ne-am de cărările fărădelegii şi ale pierzării, şi am umblat pe căi neumblate, iar calea Domnului nu o am cunoscut.



   Veniţi să cinstim astăzi credincioşii cinstitul cap al Botezătorului, cel tăiat de sabie, întâmpinându-l cu cântări, cinstindu-l cu dragoste, fiindcă izvorăşte daruri de tămăduiri. Pe care nebunul Irod dedemult l-a tăiat, cu înfierbântarea Irodiadei împreunându-se.


   Precum aurul din metale, aşa capul Mergătorului înainte din pământ a răsărit, în năstrapă strălucind şi grăind luminos şi mustrând desfrânarea lui Irod şi uciderea, şi cu raze luminând gândurile noastre; pe care sărutându-l cu credinţă, astăzi îl cinstim cu cântări, ca pe cel ce se se roagă lui Dumnezeu pentru noi.


   Dedemult ca o dumnezeiască vistierie în năstrapă ascuns fiind în pământ capul Botezătorului, astăzi s-a descoperit marginilor ca o bogăție, vărsând din sine izvoare de tămăduiri, bolile vindecând, şi sufletele luminând. Pentru aceasta dar de toată veselia luând toți, pe Mergătorul înainte al lui Hristos să-l lăudăm.


   Preacinstitul vas al dumnezeieştilor gânduri, capul tău care mai-nainte luminat a văzut taina fiinţei celei negrăite, ca dintr-un pântece de Maică din vistieriile pământului astăzi a răsărit, Ioane preamărite; şi a umplut de mireasmă toată partea cea de sub soare, dând din sine mir de sfinţenie; care duhovniceşte şi acum propovăduiește calea mântuirii, şi Mântuitorului tuturor se roagă pentru sufletele noastre.



   O minune mai nouă decât toate minunile cele dedemult; că cine a cunoscut, să fi născut Maică fără de bărbat, şi să poarte în brațe pe Cel ce cuprinde toată făptura ? A lui Dumnezeu este voia, Cel ce S-a născut; pe Care ca pe un prunc Preacurată în brațele tale purtându-L, şi îndrăzneală ca o Maică către Dânsul câştigând, nu înceta a-L ruga pentru cei ce te cinstesc, ca să miluiască şi să mântuiască sufletele noastre.


   Ca o dumnezeiască vistierie ascunsă în pământ Hristos a descoperit capul tău nouă, Proorocule şi înainte Mergătorule, deci toți adunându-ne întru suflarea lui, cu cântări de Dumnezeu grăitoare pe Mântuitorul lăudăm, Cel ce ne mântuieşte pe noi din stricăciune cu rugăciunile tale.


   Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, şi Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.


    La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Praznicului de 2 ori. Slavă..., al Mergătorului înainte, Şi acum..., iar al Praznicului : iar de este afară de Praznic, Troparul Mergătorului înainte de 2 ori, și al Născătoarei Învierii.


   Din pământ răsărind capul Mergătorului înainte, razele nestricăciunii din sine răspândeşte credincioşilor tămăduiri, de sus adună mulţimea îngerilor, jos cheamă împreună neamul omenesc, să înalțe cu un glas slavă lui Hristos Dumnezeu. De două ori.


   Fecioară Preacurată, care ai născut pe Dumnezeu cel mai presus înfiinţat, împreună cu Mergătorul înainte roagă-L neîncetat, iertare de greşeli şi îndreptare vieţii să ne dea nouă mai-nainte de sfârşit, celor ce te lăudăm pe tine după datorie cu credinţă şi cu dragoste.



   Ieşind ca aurul din metale sfinţitul tău cap cu preamărire, din sânurile pământului cele ascunse, Botezătorule al lui Hristos, a îmbogăţit pe toți, cei ce aleargă întru aflarea lui, care slăvesc cu cântări pe Mântuitorul şi Ziditorul, cel ce ne dă nouă prin tine mare milă.    De două ori.


   Nu vom tăcea niciodată Născătoare de Dumnezeu, cu mulţumire a lăuda din suflet milele tale, Stăpână, noi robii tăi, strigând şi grăind : Preasfântă Fecioară, grăbeşte şi ne scapă pe noi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, şi de toată îngrozirea, că tu eşti folositoarea noastră.



   Irod, călcare de lege făcând nebuneşte, cinstit capul tău cu sabia l-a tăiat cumplit ticălosul, pe care din dragoste credincioşii îl sărutăm. De două ori.



   Primind rugăciunea de la noi, cei ce alergăm sub acoperământul tău, Preacurată Fecioară, nu înceta rugându-te Iubitorului de oameni, să ne mântuiască pe noi robii tăi.






   Pentru rugăciunile Mergătorului înainte, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.


   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.



   Preacinstitul vas al dumnezeieştilor gânduri, capul tău care mai-nainte luminat a văzut taina Fiinţei celei negrăite, ca dintr-un pântece de Maică din vistieriile pământului astăzi a răsărit, Ioane preamărite; şi a umplut de mireasmă toată partea cea de sub soare, dând din sine mir de sfinţenie; care duhovniceşte şi acum propovăduiește calea mântuirii, şi Mântuitorului tuturor se roagă pentru sufletele noastre.





   Veniţi noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea, şi a trecut pe poporul, pe care l-a scos din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.

   Lucrul mâinilor şi zidirea Ta sunt, Mântuitorule, iar prin amăgirea celui viclean m-am zdrobit prin desfătările cele lumeşti. Pentru aceasta iarăşi mă zideşte, prin dumnezeieştile rugăciuni ale Preacuratei Maicii Tale, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel ce eşti proslăvit.

   Alină acum cumplitul vifor al răutăţilor mele, binecuvântată Fecioară, şi biruieşte pe toţi vrăjmaşii cei nevăzuţi, care fără milă cad asupra sărăciei mele, căci singură eşti folositoarea mea, Preacurată.

   Unule îndurate Hristoase Dumnezeule, prin rugăciunile Maicii Tale îndură-Te şi mă miluieşte pe mine cel ce nădăjduiesc la Tine, îndreptându-mă către lumina poruncilor Tale, şi învrednicindu-mă vieţii veşnice.




   Cel ce ai fost glasul Cuvântului, dezleagă neglăsuirea mea, ca şi a Părintelui tău dedemult, ca cu glas de bucurie să te lăudăm pe tine, întru aflarea aceasta de acum a capului tău, fericite Mergătorule înainte, cerescule omule.

   Pe capul Bisericii lui Dumnezeu punându-ți mâna, Mergătorule înainte, arăţi acum a treia oară cinstitul tău cap, care a cunoscut arătarea Treimii, şi sfinţeşte luminat adunările drept-slăvitorilor.


   Nerăbdând în multă vreme a fi ascuns Mergătorule înainte al Domnului, te-ai grijit iarăşi a te arăta astăzi, nu în năstrapă încuiat, ci în vas de argint în loc sfinţit fiind pus, şi de preot vădindu-te.


   Din pântece sterp ai răsărit, gătind căile, Prealăudate, Cuvântului, Făcătorului, Celui ce a răsărit negrăit din preasfânta Fecioară, pe care de Dumnezeu Născătoare cunoscându-o, toate neamurile o fericim.




   Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

   Dumnezeiască Mireasă, întru care S-a sălăşluit însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, Cela ce luminează toată lumea, străluceşte-mi raza adevăratei pocăinţe, surpând întunericul patimilor mele prin rugăciunile tale, rogu-mă.

   Eu însumi fiind robit de păcate, singur eu mi-am deschis uşile patimilor, ci către tine singură Preacurată Fecioară acum alerg, întorcându-mă, prin îndurarea ta mântuieşte-mă.

   Alesule Sioane, cetate împărătească, Preacurată Fecioară, împreună cu toţi sfinţii, roagă pe Fiul tău Cel fără de ani, ca să mă facă cetăţean cetăţii celei din ceruri.



   Pentru jucările cele desfrânate, sfinţit capul tău dându-se plată femeii, pe mâini s-a adus; iar acum pe palmele înţeleptului sfințitor, cu sfinţenie în Sfânta Biserică s-a adus.

   Cu bunăcredinţă te-a întâmpinat pe tine adunarea credincioşilor, împreună cu arhiereul şi cu împăratul, mărite Mergătorule înainte, cântând cu bucurie şi ți-a ieşit înainte cu dragoste, sfințindu-se cu venirea ta.


   Din sfinţitele locuri cele dedesubt, ca un soare luminos preasfinţit capul tău răsărind, toată lumea a luminat cu dumnezeieşti străluciri, Proorocule al lui Hristos, şi înainte Mergătorule.


   Din pântece sterp luminoasă stea ai strălucit a Soarelui slavei, mergând înaintea Celui ce a răsărit din fecioresc nor, Botezătorul, şi a stricat noaptea mulţimii dumnezeilor.



   Arătatu-s-a astăzi capul Mergătorului înainte din sânurile pământului, ca nişte aur din metaluri dăruindu-se credincioşilor, şi roagă pe Hristos, să ne mântuiască pe noi. De două ori.



   Primind rugăciunea de la noi cei ce alergăm sub acoperământul tău, Preacurată Fecioară, nu înceta rugându-te Iubitorului de oameni să ne mântuiască pe noi robii tăi.



   Naşterea Ta cea din Fecioară, Proorocul mai-nainte văzându-o, a propovăduit, strigând : Auzul Tău am auzit şi m-am temut; că de la amiazăzi, şi din munte sfânt umbros ai venit Hristoase.

   Deschide-mi Fecioară dumnezeieştile intrări ale pocăinţei, închizând intrările patimilor şi ale dezmierdărilor mele, şi prin puterea ta le opreşte.

   Uşă neumblată, şi ţarină nearată, sicriu şi năstrapă şi sfeşnic şi cădelniţă a Cărbunelui celui fără materie, te numim pe tine Preacurată Fecioară.

   Cumplita noapte a păcatelor m-a acoperit pe mine Preasfântă Fecioară, Stăpână, pentru că nu am candelă care să-mi lumineze sufletul cu untul-de-lemn al faptelor bune. Drept aceea şi din cămara Mirelui m-am izgonit afară.

   Marie ceea ce eşti cădelniţă de aur, goneşte stricăciunea patimilor mele, şi pe mine, cel ce mă clătesc de meşteşugirile luptătorului celui înşelător, întărește-mă Preasfântă Fecioară.



   Ca un mai înalt decât Proorocii, pe Cel proorocit a-L vedea te-ai învrednicit, mergând înaintea Lui cu puterea lui Ilie, fericite Mergătorule înainte.

   Preaslăvit capul tău, care izvorăşte mir de tămăduiri, iată a treia oară l-ai arătat, gonind patimile cele dispreţuite.


   Adunându-vă luaţi toţi tămăduiri nedeşertate, ca dintr-un izvor scoase, din cinstit capul Mergătorului înaintea lui Hristos.


   Smerindu-mă mântuieşte-mă, pe cel ce cu înaltă trufie vieţuiesc, ceea ce ai născut pe Cel ce a înălţat firea noastră cea smerită, Preacurată.



   Dătătorule de lumină, şi Făcătorul veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

   Acum scap sub acoperământul tău Maică Preacurată Fecioară; de bolile cele sufleteşti, şi de patimi trupeşti, mântuieşte-mă pe mine robul tău.

   Mântuieşte-mă de neputinţele trupeşti, şi opreşte necuvioasele patimi ale sufletului meu, şi de veşnica muncă mă păzeşte, Fecioară de Dumnezeu dăruită.

   Ceea ce ai născut izvorul tămăduirii, pe mine cel ce sunt rănit de patimile lumeşti tămăduiește-mă Fecioară, una plină de Dar, Preacurată.

   Iessei să se veselească, şi David să dănţuiască, căci Fecioara, toiagul cel sădit de Dumnezeu a odrăslit, pe Hristos, Floarea cea pururea vie.



   Ca cel ce ai fost mijlocitor legii celei noi şi celei vechi, Preasfinţite, cu dumnezeieştile tale mijlociri înnoieşte vechimea noastră, a celor ce săvârşim înnoirea capului tău, celui ce s-a arătat cu înnoire, fericite Mergătorule înainte.

   Din Comane capul tău, cel ce a adus daruri de tămăduiri la împărăteasa cetăţilor, l-ai chemat astăzi Mergătorule înainte, întru a căruia întoarcere se veselesc mulţimile credincioşilor, de luminare nestricăcioasă umplându-se.


   Împăratul mai mult decât de porfiră s-a bucurat întru intrarea capului tău, iar dumnezeiescul Arhiereu, cel numit cu numele celui de Dumnezeu purtat, înainte Mergătorule, pe mâini ținându-l, bine l-a cuvântat, binecuvântând săvârşirile credincioşilor.


   Pe Stăpânul născând, te-ai arătat mai înaltă decât puterile cele de sus, şi firea pământenilor o ai îndumnezeit, Fecioară cu totul fără prihană. Pentru aceasta de Dumnezeu Născătoare cu suflet prea adevărat şi cu limba, credincioşii pe tine Fecioară te slăvim.



   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat. Din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

   Inima mea cea înnegrită de împresurările cele întunecate ale păcatului, străluceşte-o cu lumina cea dintru tine, Mireasă dumnezeiască care nu ştii de mire, ca una ce ai născut pe Soarele Hristos.

   Lumina cea din Lumină, născându-o nouă Preacurată Fecioară, a risipit întunericul nedumnezeirii; drept aceea pe mine cel legat la întunericul patimilor lumeşti, luminează-mă, Născătoare de Dumnezeu, şi prin rugăciunile tale dezlegându-mă, dă-mi lumina cea veşnică.

   Una Preacurată Fecioară care ai născut pe Hristos Soarele cel neapus, fă rugăciune către Dânsul, rugându-te pururea ca să se milostivească spre mine cel smerit.



   Capul cel adevărat al Botezătorului Tău, Hristoase, din pământ răsărind minciuna a gonit, şi a stricat iarna cea amară a eresurilor, şi lumea a luminat.

   Scoateţi luminare şi Dar dumnezeiesc şi milă, atingându-vă capetele şi sufletele de capul Mergătorului înainte al Darului, cel ce s-a atins în ape de Capul cel Dumnezeiesc.


   Roagă-te Mergătorule înainte, să se zdrobească capetele vrăjmaşilor noştri sub picioarele împăratului nostru, celui ce cinsteşte cu dragoste cinstit capul tău, al celui ce a mustrat pe Irod.


   Celor din iad ai propovăduit lumina Celui ce a venit din sângele fecioresc, şi cu trup S-a îmbrăcat, Om făcându-Se, spre facerea de bine a oamenilor, fericite Mergătorule înainte.



   Stâlpul cel luminos şi durnnezeiesc, care s-a arătat în lume, sfeşnicul cel mergător înaintea Soarelui, arătând în toate marginile lumii, luminatul şi cinstitul său cap, sfinţeşte pe cei ce cu credinţă se închină lui, şi strigă : Înţelepte Botezătorule al lui Hristos, mântuieşte-ne pe noi pe toți.


   Din pământ ca un izvor al raiului, capul cel de Dumnezeu iubitor al Mergătorului înainte, râuri de Dar izvorăşte, şi ape de tămăduiri dă tuturor celor ce le trebuiesc. Deci să ne apropiem toți, să luăm cu osârdie aceste dumnezeieşti izvoare de tămăduiri. Că adapă sufletele cu daruri pururea curgătoare, şi îneacă durerile trupeşti, şi toată boala în vreme trebuincioasă o scoate. Deci pe acesta să-l lăudăm cu dragoste, şi cu credință să-l sărutăm, cu cinste cuprinzându-l, şi cu cântări ca cu nişte cununi pe acesta să-l încununăm credincioşii. Să ne curăţim întinăciunile minții noastre, şi cu dumnezeieşti bunătăţi să ne împodobim sufletele, şi tare să strigăm : Înţelepte Botezătorule al lui Hristos, mântuieşte-ne pe noi pe toți.



Stih : Glasul celui ce strigă, fiind ascuns în adâncul pământului,
Despicându-se pământul cu străin chip a răsunat glasul lui.
Întru a douăzeci şi cincea zi,
Capul Mergătorului înainte din pământ se ivi.

   Acest cinstit şi sfânt cap fiind ascuns de multă vreme, acum a izbucnit din sânurile pământului, ca aurul din baie, nu închis în vas de lut ca mai înainte, ci la loc sfânt în vas de argint, şi fu spus de un preot, şi aducându-se din Comane, fu primit de strălucita cetăţilor, împreună cu credinciosul împărat şi credinciosul norod, cu toată bucuria. Şi cu credinţă închinându-se, se puse iarăşi la loc sfânt.

     Tot în această zi, Sfântul Mucenic, Celestin pătrunzându-i-se gleznele cu cuie de fier, s-a săvârşit.

Stih : Pătrunzându-ți-se Celestine cu cuie de fier gleznele.
Pe păzitorul de călcâie călcând, ai zdrobit şarpele.

     Tot în această zi, Cuviosul Olvian, cu pace s-a săvârşit.

Stih : Pe Olvian a cărui viață a fost preafericită.
Îl scriu că a avut şi săvârşirea preafericită.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.



   Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat, porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Izvor primitor de viaţă şi uşa Luminii Celei neapuse, tu singură eşti preasfântă Fecioară; deci, prin rugăciunile tale stinge-mi focul patimilor lumeşti, de care pururea mă aprind, şi-mi potoleşte văpaia cea înaltă a cugetelor mele celor necurate, ca să strig Fiului tău : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   De Dumnezeu Născătoare Fecioară, ia aminte acum spre rugăciunea robului tău, şi-mi opreşte degrab năvălirile cele rele, şi asuprelile încetează-le Stăpână, ca cu credinţă să te slăvesc pe tine binecuvântată Preacurată.

   Usucă mulţimea răutăţilor mele, Fecioară, care ai născut pe Hristos noianul milostivirii, pe Mântuitorul şi Domnul, Căruia toţi strigăm : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.



   Al Soarelui slavei prealuminat sfeşnic ai fost Mergătorule înainte, întunericul înşelăciunii gonind, şi luminând pe cei ce strigă cu credinţă : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.

   Această prăznuire a ta de peste an, cinstita Biserică luminat o săvârşeşte Mergătorule înainte, capul tău cinstind, şi după obişnuinţă strigând : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.


   Mai înainte ai vestit înfricoşată venirea Cuvântului cu dumnezeieşti săltări, vestit-ai şi aflarea capului tău Proorocule cu gură nemincinoasă, Păstorului celui de sfinţenie lucrător, Care cu căldură dorea de tine.


   Fecioria şi naşterea mai presus de fire şi de cuvânt întru tine s-a împreunat că pe Dumnezeu întrupat L-ai născut negrăit de Dumnezeu Născătoare Căruia cântăm : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.



   Pe Dumnezeu Cuvântul, Care cu negrăită înțelepciune toate le-a alcătuit, şi dintru neființă întru fiinţă toate le-a adus; bine Îl cuvântaţi lucrurile ca pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Mijloceşte Preacurată de mă scoate din prăpastia cea prea-adâncă a patimilor mele celor stricătoare de suflet, şi către munții cei înalţi ai faptelor celor bune mă ridică pe mine, care cu mulțumire te laud pe tine Fecioară.

   Născându-ne nouă viața cea înființată, care prin moarte a încetat pe moarte, Fecioară, pe mine cel ce sunt omorât de împresurările cele rele, înviază-mă prin rugăciunile tale Preacurată, binecuvântată şi preaslăvită.

   Eu cântăreţul tău, Preacurată Fecioară, cel ce fără de iertare am păcătuit, îndreptează-mă, mă rog ție, către calea pocăinţei, Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce negrăit ai născut pe Cuvântul, Cel ce curățeşte păcatele lumii.



   Botezătorul şi Mergătorul înainte, îngerul cel pământesc, defăimătorul cel cu osârdie al fărădelegii, cel ce mai înainte a văzut arătarea Treimii în Iordan, a treia oară şi-a arătat capul său tuturor celor ce cântă cu dragoste : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

   Întâmpinatu-te-a pe tine cu osârdie împăratul cel preablând, împreună cu iubitorul de Hristos popor prealăudate; iar păstorul cel mai mare şi-a întins mâinile sale către tine şi punându-te la pieptul său, a săltat cu veselie, şi a strigat cu mulțumire : Noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.


   Mai mult decât aurul strălucind capul tău înainte Mergătorule pus fiind în vas de argint, ca o bogăţie de mult preţ cetății celei împărăteşti s-a dat, îmbogăţindu-o pe ea cu daruri dumnezeieşti, care cu osârdie cântă : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.


   Celui purtat în pântece, care toate le poartă, fericite Ioane, te-ai închinat bucurându-te, ascuns fiind în pântece sterp, prealăudate; pe care după ce S-a născut din Sfânta Fecioară, Miel al lui Dumnezeu propovăduindu-L, cu bunăcredinţă, ai strigat : Noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.



   Pe tine ceea ce pe luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsărit mai-nainte de soare, care trupeşte la noi a venit, din coapsele cele fecioreşti negrăit L-ai întrupat, binecuvântată Preacurată de Dumnezeu Născătoare te slăvim.

   Zămislirea ta cea mai presus de cuvânt, Mireasă a lui Dumnezeu, care ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, Cel ce a scăpat pe oameni din necuvântare. Drept acea dă-mi şi mie cuvânt, ca să te laud pe tine Preacurată Fecioară.

   Eu sunt cel ce am căzut între tâlhari, în cugetele cele rele şi întru patimile cele lumeşti ce mi-au rănit sufletul meu, însă-ți tu Preasfântă Stăpână, vindecă-mă pe mine cel ce mă nădăjduiesc spre tine.

   Uşă neumblată care ai răsărit lumii pe Împăratul slavei şi după naştere iarăşi Fecioară ai rămas, primeşte cântarea aceasta ce o închin către tine Stăpână Fecioară, şi să-mi răsari mie răsăritul pocăinței, ca după vrednicie să te fericesc pururea, Preacurată.



   Odrasla cea Cuvioasă a celei sterpe, cel mai înalt decât cei născuţi din femei, ostaşul Împăratului Hristos, marele Mergătorul înainte, cel ce a propovăduit pe Mieluşelul care a ridicat păcatele lumii, să se laude cu sfințite cântări.

   Pahar umplând din-destul, chemi cu înaltă propovăduire Biserica lui Hristos întru aflarea capului tău, înainte Mergătorule, strigând : Veniți de vă săturaţi de cele frumoase, care am gătit, şi slăviți pe Cel ce a dat oamenilor fiinţa.


   Împăratul cel cu nume îngeresc numit, îngere al lui Dumnezeu, întru împărăţia Sa bucurându-Se, pe tine te-a primit, împreună slujind spre aceasta cu bunăcredinţă mai ales maimarele păstorilor, cel cinstit arătat cu chemarea şi cu Darul, Arhiereul cel de Dumnezeu purtător, și de Dumnezeu înțelepțit.


   Miluieşte-mă, Mântuitorule, Cel ce Te-ai născut, şi ai păzit nestricată după naştere pe ceea ce Te-a născut, când vei şedea să judeci faptele mele, trecând cu vederea fărădelegile şi păcatele mele, Cela ce eşti Îndurat şi Milostiv, bunule şi Iubitorule de oameni.



   Nesuferind a ascunde multă vreme pământul capul tău, ca glasul celui ce a strigat, tu aflarea lui ca un oareșicare chip, mai-nainte ai vestit, Mergătorule înainte Ioane. Pentru aceasta te cinstim pe tine.



   Întru aflarea cinstitului tău cap înainte Mergătorule iubitorul de Hristos împărat, mai mult s-a bucurat decât de a sa porfiră; pe care cu biruinţe de răsplătiri de sus întărindu-l, şi pe noi cei ce prăznuim luminat, şi te cinstim pe tine cu dragoste, păzește-ne şi ne acoperă cu rugăciunile tale Botezătorule prealăudate.



   Spre tine după Dumnezeu cel ce a ieşit din tine, nădăjduim Preacurată, împreună răstignindu-ne cu Hristos; cu rugăciunile tale cele către Dânsul, păzeşte-ne pe noi până în sfârşit nevătămaţi.



   Bucură-te sfinţite cap de lumină purtător, şi de îngeri cinstit, care cu sabie te-ai tăiat dedemult, şi cu ascuţite mustrări ruşinea necuratei o ai tăiat. Izvorule care cu minunile pe credincioşi adapi, şi venirea Mântuitorului cea mântuitoare o ai vestit, şi pogorârea Duhului, ceea ce S-a sălăşluit peste Dânsul dedemult, o ai văzut şi Darul ai mijlocit între legea cea veche şi cea nouă; pe Hristos roagă-L, să dea sufletelor noastre mare milă.

   În vas de argint fiind ascuns capul Botezătorului, s-a arătat din sânurile pământului, arătat scoțându-se, şi curgeri de minuni izvorând; pentru că în ape au spălat capul celui ce acoperă acum cu ape cele mai pe deasupra şi izvorăşte oamenilor dumnezeiasca iertare. Deci pe acesta ca pe cel cu adevărat slăvit să-l fericim, şi cu bucurie să prăznuim întru aflarea acestuia, care pe Hristos Îl roagă, să dăruiască lumii mare milă.

   Capul care a propovăduit pe Mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce S-a arătat cu trup, şi tuturor căile pocăinței cele de mântuire, cu dumnezeieşti aşezăminte le-a adeverit; care dedemult a mustrat călcarea de lege a lui Irod, şi pentru aceasta de la trup s-a tăiat, şi după vremi a luat descoperire, ca un soare luminos ne-a răsărit nouă, cela ce a strigat : Pocăiți-vă, şi cu umilința sufletului la Domnul vă apropiați; Cel ce dă lumii mare milă.


   Preacinstit capul Botezătorului Tău, Doamne, care s-a arătat astăzi din pământ, cu glas de laudă primindu-l cu credinţă, spre rugăciune Iubitorule de oameni aducându-l noi păcătoşii robii Tăi, ne rugăm Ție, ca să dobândim printr-însul în ziua judecății de la tine curăţire, şi mare milă.



   Iubitorule de bine Dumnezeule şi Mântuitorule, pe robii Tăi mântuieşte-i de toată asupreala cea cumplită, pentru rugăciunile înainte Mergătorului, şi ale tuturor sfinţilor, şi pentru rugăciunile Maicii Tale.





     Fericirile Praznicului : Cântarea cea de rând pe 4, şi ale Mergătorului înainte Cântarea a 3-a, pe 4; iar de va fi în post, să zicem numai dintru ale Mergătorului înainte Cântarea a 3-a, şi a 6, pe 8, Prochimenul, glasul al 7-lea : Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih : Auzi Dumnezeule glasul meu... Apostolul către Corinteni : Fraţilor, Dumnezeu care a zis să lumineze lumina dintru întuneric... Aliluia, glasul al 5-lea : Lumină a răsărit dreptului... Evanghelia de la Matei : În vremea aceea, auzind Ioan din închisoare de lucrurile lui Iisus. CHINONICUL : Întru pomenire veşnică va fi dreptul...     VEZI : Pentru aflarea cinstitului cap al Mergătorului înainte, ori în ce zi de praznic se va întâmpla, caută învăţătura la Penticostar, pe larg.






   Fiindu-ți cugetul primitor de străluciri dumnezeieşti, te-ai luminat, Preafericite, şi ai ieşit la propovăduirea lui Hristos, şi ai învăţat poporul a-l cinsti pe Dânsul ca pe un iubitor de oameni. Şi acum roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Arătându-te stea prealuminoasă, cu străluciri dumnezeieşti, luminezi cu învăţături totdeauna marginile lumii, Preafericite, şi cu Darul risipeşti pururea negura bolilor. Şi acum roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Jertfind lui Dumnezeu prea desăvârşit jertfă fără de sânge, te-ai jertfit pentru Dânsul, Mucenice, şi la masa cea înţelegătoare te-ai adus jertfă bine mirositoare, o Apostole Carpe, de Dumnezeu cuprinsule. Pentru aceea roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.



   Prealăudată Stăpână, nădejdea şi întărirea credincioşilor, scăpare şi ajutor, pe tine te rugăm, păzeşte de toată nevoia pe robii tăi cei ce cu credință se închină Fiului tău, pe Care roagă-L, ca să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.


   Pe Mieluşelul, Mieluşeaua şi prea nevinovata Stăpână, dacă L-a văzut pe Cruce neavând chip nici frumuseţe, vai mie ! plângând a grăit : Unde a apus frumuseţea Ta preadulcele meu Fiu; unde-Ți este buna cuviinţă; unde-Ți este Darul cel strălucitor al feţei Tale, preaiubitul meu Fiu ?


   Apostole sfinte Carpe, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.


   Cânta-voi Ție Doamne Dumnezeul meu, că ai scos pe norod din robia Egiptului, şi ai acoperit pe Faraon cu căruțele lui şi puterea lui.

   Pe cei ce cu dragoste săvârşesc purtătoare de lumină, sfinţită şi prealăudată şi preacinstită pomenirea ta, umple-i de dumnezeiasca lumină prin rugăciunile tale, Apostole.

   Fiind dat cu totul Stăpânului, ai păzit nevătămate legile Lui cele cinstite, şi pe cei fărădelege i-ai învăţat buna lege, Apostole.


   Iubind pe mintea cea mai presus de gând, Preasfinţite, ţi-ai luminat mintea cu privire tainică, şi lumea o ai luminat, Preafericite.


   Născut-ai Fecioară negrăit, şi înnoind legile firii, te-ai făcut Maică pururea Fecioară; pentru aceea te fericim.



   Alăută lovită de Duhul s-a făcut limba ta cea mişcată de Dumnezeu, Preafericite; grăind slava Mântuitorului şi Dumnezeului nostru.

   Având pe Cuvântul cel fără început, care te povățuia bine şi te întărea, de faţă căile mântuirii ai arătat celor fără de Dumnezeu, Carpe Apostole.


   Ca să vesteşti lumii propovăduirea cea mântuitoare, ca un Ierarh dumnezeiesc ai răbdat multe goniri şi scârbe, mărite Carpe.


   Ca pe un prunc tânăr ai născut pe Cel ce a răsărit negrăit din Tatăl mai-nainte de veci, Născătoare de Dumnezeu; pentru aceea te slăvim.


   Arcul celor puternici a slăbit, şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.




   Primind dumnezeiasca strălucire a Mântuitorului, Carpe preaînţelepte, ai luminat pe cei întunecaţi de necunoştinţă; şi mutându-te către împărăţiile cele de sus, stai înaintea Împăratului tuturor, rugând pe Hristos Dumnezeu totdeauna, să ne dăruiască nouă mare milă.



   Înstrăinat m-am făcut de la poruncile Tale, cu totul patimilor supunându-mă, şi totdeauna greşind eu ticălosul. Deci cu suflet umilit strig către Tine acum : Învrednicește-mă Stăpâne, iertării pe mine cel osândit, pentru ceea ce Te-a născut pe Tine mai presus de fire Cela ce însuţi eşti neurmat.


   Nespurcata Mieluşea, nestricata Maică Fecioară, pe Cuvântul cel ce a răsărit dintr-însa fără durere, văzându-L răstignit pe Cruce, cu cuviință de Maică tânguindu-se, striga : Vai mie Fiul meu, cum pătimeşti de bunăvoie, vrând ca să izbăveşti pe om de patimile cele de ruşine.



   Milostive pentru dragostea chipului Tău ai stătut pe Crucea Ta, şi s-au topit neamurile; că Tu eşti Iubitorule de oameni, tăria mea şi lauda.

   Zidit-ai mulţimea credincioşilor ca nişte pietre, pe piatra bunei credinţe, şi i-ai făcut locaş Preasfântului Duh, cugetătorule de Dumnezeu, Apostole.

   Înnoind cu Botezul pe oamenii cei învechiţi de gând şi de stricăciune, i-ai învăţat a slăvi pe Hristos Dumnezeul nostru, propovăduitorule de Dumnezeu.


   Arătând taina care a acoperit pe ceruri pentru bunătate, cugetătorule de Dumnezeu, ai tras spre cunoştinţă pe neamurile cele ce au părăsit întunericul înşelăciunii.


   Propovăduitorul de Dumnezeu Avacum, cu gândul te vedea pe tine munte mare şi umbros, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, din care a venit Dumnezeul nostru cu trup.



   Luminarea Ta, Doamne, trimite-o nouă, şi din negura greşelilor scapă-ne pe noi, Bunule, pacea Ta dăruindu-ne.

   Ca un prea-ales săditor de pomi ai arătat noroadelor lemnul vieţii, din care cel ce se va împărtăşi, va trăi după aceea în veci, propovăduitorule al lui Hristos, Apostole.

   Făcându-te Carpe propovăduitor limbilor, Apostol şi învăţător cinstit, tăinuitor sfințit şi cuvântător de cele sfinte, cu veselie stai înaintea Stăpânului.


   De la răsărit te-ai pornit ca un luminător neapus, luminând lumea cu razele cuvintelor şi ale obiceiurilor tale celor sfinţite, Ierarhe Apostole.


   Curățește-mă pe mine acum, de spurcăciunea trupului şi a sufletului, cu ajutorul tău cel milostiv binecuvântată, ca să te laud şi să te slăvesc după datorie pe tine prealăudată.



   Sicriul moaştelor tale, cu dumnezeiescul Dar izvorăşte roduri de tămăduiri celor ce au trebuință, şi curăţă patimi, şi îneacă duhurile cele necurate, Ierarhe Apostole.

   Cuvântul tău a izbăvit pe oameni de necuvântare, şi arătarea cea preamare a minunilor tale, către buna-credinţă a povăţuit pe cei rătăciţi, mărite Carpe.


   Întărindu-te cu putere dumnezeiască, ai omorât pe balaurul, cel ce grăieşte hulă asupra Celui dintru înălţime, şi pe cei omorâţi de dânsul i-ai izbăvit, Apostole.


   Născut-ai Preacurată fără de durere pe Ziditorul, Care ridică chinurile şi durerile noastre, şi învredniceşte firea noastră desfătării celei fără de durere.


   Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se : Din stricăciune mă izbăveşte, Iisuse, Împărate al puterilor.



   Ca pe o stea prealuminoasă câştigându-te Biserica pe tine Apostole Carpe, cu darea cea multă a minunilor tale pururea se luminează; mântuieşte pe cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta.



Stih : Carp având roduri primite Domnului.
Aduce ca nişte grâu văzându-și vremea sfârşitului.
Întru a douăzeci şi şasea zi.
Carp din viaţă ieşi.

   Acest mare Apostol al Domnului, fiind pus la număr cu cei şaptezeci de Apostoli şi ucenici, şi slujind marelui Pavel la propovăduire şi purtând dumnezeieştile lui Epistole pe la cei ce se trimite-au, a învăţat pe mulţi din elini a se închina şi a cinsti pe Sfânta Treime. După aceea strălucindu-i-se mintea din dumnezeiască strălucire a Mângâietorului, repezindu-se de la răsărit ca o stea luminoasă, lumină toată lumea cu dumnezeieştile învăţături, făcând în toate zilele foarte mari minuni. Şi gonind duhuri viclene, şi multe cetăţi şi noroade trăgând spre credinţa în Hristos, şi despărțind cu Botezul pe cei credincioşi din cei necredincioşi. De la care multe goane şi scârbe suferi. Că mergând vitejeşte şi cu osârdie spre cele cu osteneală ale nevoinței lupte, nu s-a înfricoşat de mânia biruitorilor. Drept aceea precum el a slăvit pe Dumnezeu în mădularele lui, aşa şi el de dânsul cu cinste se măreşte. Deci adormind somnul cel dulce, face minuni în toate zilele cu moaştele sale, curățind tot felul de boli, şi gonind duhurile necurate.

     Tot în această zi, Sfântul Apostol Alfeu și Sfinţii Mucenici Averchie şi Elena.

Stih : A lui Dumnezeu Cuvântului, dumnezeiasca lui Alfeu gură.
Mormântul căscând amară gură o acoperiră.
Mâncare albinelor, Averchie te-a pus înainte,
A căror fugarul spre plăcere s-a pus Domnului înainte.
Pietrele erau podoaba ta Eleno Muceniță,
Din care te-ai arătat Mirelui tău împodobită cu bună frumuseţe,

     Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Alexandru Tesaloniceanul, care a mărturisit în Smirna, la anul o mie şapte sute nouăzeci şi patru, de sabie s-a săvârşit.

Stih : Dă Alexandre înţelepte, capul spre tăiere,
Şi primeşte din mâna Domnului încununare.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.



   Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude, strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Numai cu graiul gonind boli, şi cu însemnarea tămăduind patimi ai vestit propovăduirea cea mântuitoare, luminând pe cei dintru întuneric, învățătorule de cele sfinte, Carpe Apostole.

   Nespăimântându-te nicicum de mânia dregătorilor, Înţelepte, cu îndrăzneală ai mers către priveliştile pătimirii celei cu dureri, strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.


   Pe tine cel ce te cercetai de Domnul, Carpe, Verria te-a moştenit dumnezeiesc cercetător prea-ales, ca să o cercetezi pe dânsa la cercetări dumnezeieşti.


   Ca una ce eşti mai desfătată decât cerurile, ai încăput în pântecele tău, pe Cuvântul cel neîncăput Fecioară, care mântuieşti de toată strâmtorarea neamul omenesc.


   Slujind lui Pavel povățuitorului celui înţelept, ai purtat învăţăturile cele de mântuire prin scrisori dumnezeieşti, trimise celor ce erau să se mântuiască, Ierarhe.

   Zori luminate te-ai arătat, luminând lumea cu lumina propovăduirii şi ridicând din mijloc întunericul necunoştinţei cel adânc, vrednicule de minune.


   Săvârşind minuni cu chemarea Tatălui, şi a Duhului, şi a Cuvântului Celui întrupat, Înţelepte, ai plecat pe înţelepţii elinilor să cinstească Fiinţa cea în trei Staturi.


   Arătatu-te-ai Cer, Născătoare de Dumnezeu, răsărindu-ne nouă Soarele dreptăţii, care ne luminează pe noi cu lumina cunoștinței, Născătoare de Dumnezeu Preacurată.


   Pe Cela ce S-a pironit cu trupul pe Cruce, şi ne-a arătat nouă armă de mântuire, tineri preaînălţaţi pe Hristos Dumnezeul nostru în veci.



   Văzând pe Dumnezeu, că s-a suit cu slavă întru cele dintru înălţime, purtând trup, şi fiind tu numărat cu cei şaptezeci de ucenici Carpe, ai ieşit în lume, împreună cu dânşii arătându-te propovăduitor dumnezeiesc.

   Ca o oaie te-ai trimis în mijlocul lupilor ca să-i aduci pe ei prin cuvântul adevărului spre cunoștință şi spre mântuire, şi să le prefaci cugetul lor către buna-credinţă, Carpe grăitorule de cele dumnezeieşti.

   Arătatu-te-ai părtaş îngerilor Apostole Carpe; grăitorule de cele dumnezeieşti, şi Apostolilor şi mucenicilor, care s-au săvârşit întru buna-credinţă minunat. Cu care dimpreună dănţuind cu veselie, adu-ți aminte de noi.


   Sfinţit-ai pământul Carpe, umblând pe dânsul, şi cu credinţă propovăduind Sfânta Evanghelie, ai adus suflete Cuvântului Celui dătător de viaţă. Pentru aceea ţi-a dat ţie moştenirea cea cerească.


   Glasul lui Gavriil aducem ţie Fecioară strigând : Bucură-te nor uşor; bucură-te pământul, care nearat a rodit spicul Cel frumos, pe Hrănitorul făpturii.


   Naşterea ta nestricată s-a arătat, Dumnezeu din coapsele tale a ieşit, că S-a arătat purtător de trup pe pământ, şi cu oamenii a petrecut. Pentru aceasta pe tine, de Dumnezeu Născătoare, toţi te slăvim.








  Cugetătorule de Dumnezeu Eladie, cu vopselele sângelui tău, ai luminat haina cea dumnezeiască a preoţiei, cu care ai intrat la împărăţiile cele de sus, şi stai înaintea Scaunului Stăpânului, pe care roagă-L acum, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Cugetătorule de Dumnezeu Eladie, arătându-ți-se Hristos, ți-a tămăduit cu Darul toate rănile, căci pentru Dânsul ai ales a răbda toate nevoile, ca să te măreşti arătat. Pentru aceasta roagă-L, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Cugetătorule de Dumnezeu Eladie, înfrânat-ai firea focului, şi ai rămas nears; că înconjurându-te roua lui Dumnezeu te-a păzit nevătămat, arătat ruşinând pe vrăjmaşi. Şi acum roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.



   Preamăritul Terapont luminându-se cu lucrările cele dumnezeieşti, s-a învrednicit a vedea cu ochii inimii frumuseţea lui Hristos, plăcându-i Lui prin patimi. Pentru aceasta prin Dar pururea tămăduieşte patimile sufletelor şi ale trupurilor celor ce cu credinţă aleargă către dânsul.

   Prea-bogatul Terapont, cel ce este izvorul apei celei vii, izvorăşte râurile tămăduirilor, şi până în sfârşit spală întinăciunea neputinţelor celor cumplite, celor ce cu credinţă aleargă. Prin rugăciunile lui, Doamne dă tuturor mare milă.

   Minunatul Terapont, stropindu-se cu vopselele sângiurilor, şi-a ţesut cu adevărat haină prealuminoasă a sfinţeniei, cu care bună-cuviinţă îmbrăcându-se, a intrat înlăuntru întru cele sfinte. Prin rugăciunile lui, Doamne, dă tuturor mare milă.



   Gândurile sunt necurate, buzele cu vicleşug, iar faptele mele toate sunt întinate, şi ce voi face ? Cum voi întâmpina pe Judecătorul, Stăpână Fecioară ? Roagă pe Fiul tău pe Dătătorul şi Domnul, ca întru pocăinţă să primească duhul meu, ca un Îndurat.


   Nu pot răbda, Fiule, văzându-Te pe Tine adormit pe Cruce, Cel ce dai tuturor deşteptare, ca celor ce oarecând au adormit cu somnul cel prea-pierzător, pentru călcarea poruncii celei pentru roadă, dumnezeiască mântuitoare deşteptare să dăruiești; tânguindu-se grăia Fecioara, pe care o slăvim.


   Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
 

   Cela ce a bătut Egiptul, şi pe muncitorul Faraon l-a înecat în mare, a mântuit din robie pe norodul cel ce cânta ca Moise, cântare de biruință, că S-a proslăvit.

   Veniți noroadelor cele iubitoare de Mucenici, ca dănţuind cu dumnezeiască cuviinţă, să cântăm cântări de laudă, lăudând pe sfințitul Mucenic al lui Hristos, Eladie.

   Bucurându-ne credincioşii, să încununăm cu flori pe dumnezeiescul Eladie, ca pe un biruitor necredinţei, şi tare mărturisitor Dumnezeirii celei de o Ființă, în trei Lumini.

   Soare luminos ai răsărit lumii, dintru cele dinlăuntru, Sfinţite, împuţinând înşelăciunea cu luminile pătimirii, Mucenice Eladie.


   Numai tu singură dintre femei ai purtat naştere mai presus de fire, şi Maică fiind, rămânând Fecioară curată, te-ai arătat auzire înfricoşată, căci ai născut pe Dumnezeu, Preacurată.




   Dănţuind pururea în ceruri împreună cu cetele cele sfințite; pe cei ce pe pământ cinstesc pomenirea ta cea sfântă, de patimi şi de nevoile cele cumplite mântuieşte-i Teraponte.

   Răspândindu-se pe pământ sfinţită şi cinstită pătimirea ta, pe toți credincioşii îi ridică, a te lăuda pe tine luminat, ca pe un viteaz, înţelepte Teraponte.


   Arătându-te ca o stea de Dumnezeu luminată, şi ca un soare înţelegător, cu lumina nevoințelor tale şi cu strălucirea minunilor, luminezi pe credincioşii cei ce arătat te laudă pe tine.


   Sfințită ceata Proorocilor, de departe mai-nainte te-a propovăduit pe tine, că vei fi Maică, lui Dumnezeu, Preacurată, mai presus de Heruvimi şi decât toată făptura.



   Cela ce întăreşti tunetul, şi zideşti duhul, întărește-mă, Doamne, ca să Te laud pe Tine adevărat, şi să fac voia Ta; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

   Foarte minunat ai arătat noroadelor, Mântuitorule al nostru pe Mucenicul Tău, ca să rabde toată năpădirea, şi prin chinuri amare să se îndulcească de dorirea dragostei Tale.

   Răbdând focul la ochi, te-ai lipsit de vedere, şi văzând slava cea din Cer, mulțumea-i lui Dumnezeu, căci prin patima ta, iată a răsărit ţie lumină strălucitoare, Fericite.


   Totdeauna se vesteşte întru tine minunea cea minunată, Preacurată, căci fiind Fecioară, ai născut prunc, şi eşti Maică curată Făcătorului lumii, întru amândouă fiind adevărată.



   Purtând cu adevărat şi după asemănare chemarea ta, Mucenice, te-ai făcut plăcut lui Hristos şi pururea tămăduiești neputinţele sufletelor şi ale trupurilor.

   Amestecându-se sângele cu ungerea preoţiei tale, mai luminoasă o face, arhiereule şi păstorule, şi tămăduitorule al bolnavilor; pentru aceasta pe tine te lăudăm.


   Prin dumnezeiasca chemare a lui Hristos, tămăduieşti patimile cele cumplite şi potoleşti neputinţele, şi curăţeşti stricăciunea duhurilor celor viclene, celor ce cu credinţă se apropie către tine, Preafericite.


   Nu pricepe mintea omenească a înţelege adâncimea cea negrăită a naşterii tale, Preacurată; căci Dumnezeu vărsându-Se în pântecele tău pentru milostivire, cu totul m-a înnoit pe mine.


   Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, Carele ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.



   Curăţindu-te pe sine-ţi de întinăciunea răutăţii, te-ai uns şi te-ai făcut preot lui Dumnezeu, şi chinuindu-te prin sânge, mai mult ai strălucit întru bunătăţi Părinte, şi ai luminat cugetele credincioşilor cu razele minunilor tale celor minunate, mărite Eladie.


   Pătimind după lege plăcutule al lui Hristos, te-ai arătat adevărat Arhiereu şi Mucenic. Pentru aceasta pe tine te rugăm, tămăduieşte acum patimile cele netămăduite ale sufletelor noastre, Sfinte, şi îmblânzeşte pe Hristos cel Iubitor de oameni şi voitorul milei.



   Îndreptează-ne la calea pocăinţei pe noi, care nu ne abatem de la calea răutăţilor, şi mâniem pe Preabunul Domn, ceea ce eşti neispitită de nuntă binecuvântată Marie, scăparea oamenilor celor fără nădejde, locaşul lui Dumnezeu.


   Văzându-Te pe tTine Hristoase, Maica Ta mort, răstignit pe Cruce, a strigat : Fiul meu Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul; ce este această negrăită rânduială a Ta, prin care ai mântuit, Îndurate, zidirea preacuratelor Tale mâini ?



   Auzit-am, Dumnezeule, auzul Tău, şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale, şi m-am spăimântat, Doamne, că de lauda Ta s-a umplut pământul.

   Împodobindu-te întru cele de laude; ţi-ai pus pe creştetul tău diadema dreptăţii ferecată cu aur, şi cu pietre scumpe.

   Veselindu-ţi-se sufletul întru chinuri, Mucenice, se vedea faţa ta ca un trandafir fiind înfrumuseţată cu patimile lui Hristos, înţelepte Fericite.


   Întru o Fiinţă laud trei Ipostasuri ale Dumnezeieştii stăpâniri : Al Tatălui, al Fiului, şi al Preasfântului Duh, căci o strălucire este a firii, celei în trei Sori un Dumnezeu.


   Fecioară în ce chip ai alăptat, cum ai născut după legile maicilor ? Căci Cel ce L-ai născut este Dumnezeu întrupat înnoind legea firii, precum ştie însuşi.



   Curăţindu-ţi întâi sufletul de tulburările patimilor, arătat ai primit ungerea cea dumnezeiască, Lucrătorule de cele sfinte; şi la sfârşitul cel pătimitor te-ai împodobit cu cunună.

   Strălucind pururea cu semnele şi cu dumnezeieştile minuni, te arăţi şi luminezi toate cele de sub soare, primind Dar de la Dumnezeu, Arhiereule vrednicule de minune.


   Sfinţindu-te ca un arhiereu sfinţit cu jertfele cele fără de sângiuri, ai născut întâi noroade prin Dar, şi junghiindu-te ca un miel te-ai adus, Domnului.


   Ca pe o uşă ceea ce duce către intrarea cea dumnezeiască, ca pe un rai dumnezeiesc ca pe un loc înţelegător al sfinţeniei, şi ca pe o frumuseţe a lui Iacov; pe Fecioara să o fericim.



   Răsare-mi mie, Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine mânecă duhul meu, şi Te laudă pe Tine, că Tu eşti Dumnezeul nostru, şi la Tine scap, Împăratul păcii.

   Strălucit-ai ca soarele locuind în temniţă, căci acolo ți S-a arătat Hristos, Lumina ceea neapusă, glăsuindu-ţi ţie ca lui Pavel, cuvinte de mângâiere, pătimitorule cel cu cuget răbdător.

   Legăturile ți s-au rupt, ca ţesăturile păianjenului, căci întru tine a fost puterea cea nebiruită, zdrobind tot cugetul dracilor, şi pe tine mărindu-te, ostaşule a lui Hristos.


   Şi trei Feţe cinstesc, şi o Dumnezeire; căci în trei Feţe se împarte, iar nu în trei firi, căci Unul este Dumnezeul nostru : Tatăl, Fiul şi Duhul cel drept.