Mai-nainte de început Eclesiarhul aprinde candelele şi făcliile, apoi toacă şi trage toate clopotele şi adunându-ne noi în Biserică, face Preotul metanie la cel mai mare şi merge în sfântul Altar şi luând cădelniţa, stă înaintea sfintei Mese numai cu Epitrahilul şi neîmbrăcat în odăjdii şi cădind zice : Slavă sfintei şi celei de o fiinţă… apoi cântă Troparul : Hristos a înviat… de trei ori, cădeşte şi zice stihurile şi noi cântăm : Hristos a înviat... precum am arătat mai înainte în ziua de Paşti LA UTRENIE Apoi Ecteniile şi după Vosglas începem     CANONUL ÎNVIERII     : Ziua învierii… Şi celelalte. Preotul după ce cădeşte Altarul, iese de cădeşte şi Biserica şi pe fraţi după rânduială; şi cântăm Canonul cu Irmosul pe 8. Şi la urmă Irmosul, cu Hristos a înviat… de trei ori. Aşa facem în toată săptămâna. După Cântarea a 3-a Ipacoi. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul şi îndată : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. Şi celelalte Cântări. Apoi Luminânda Paştilor, de trei ori.
 
 
 
 
   Toată suflarea şi toată făptura, pe Tine Te slăveşte, Doamne, că prin Cruce moartea ai stricat, ca să arăți popoarelor învierea Ta cea din morţi, ca un iubitor de oameni.
 
   Să spună iudeii, în ce chip ostaşii străjuind au pierdut pe împăratul şi pentru ce piatra n-a păzit pe piatra vieţii ? Sau pe cel îngropat să-L dea, sau celui ce a înviat să se închine împreună cu noi zicând : Slavă mulţimii îndurărilor Tale, Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
 
   Bucurați-vă popoare şi vă veseliți, îngerul care a şezut pe piatra mormântului, acela bine ne-a vestit nouă zicând : Hristos a înviat din morţi, Mântuitorul lumii şi a umplut toate de bună mireasmă. Bucuraţi-vă popoare şi vă veseliți.
 
   Înger mai-nainte de zămislirea Ta, Doamne, bucură-te, celei pline de dar, a adus; înger încă şi la învierea Ta, piatra slăvitului Tău mormânt o a răsturnat; acela adică în locul întristării, semne de veselie a vestit; iar acesta în locul morții, pe Stăpânul dătătorul de viață ne-a propovăduit nouă. Pentru aceasta strigăm Ţie, făcătorule de bine al tuturor, Doamne, slavă Ţie.
 
   Apoi Stihirile Paştilor cu Stihurile lor, precum s-a scris la Utrenia Paştilor. Hristos a înviat… de trei ori, Ecteniile şi Otpustul. Această slujbă se face în toată săptămâna luminată. Şi facem şi Litie afară din Mănăstire, măcar că aici ne-am obişnuit de facem Joi Litia şi la acea Litie cântăm Canonul Paştilor. După Cântarea a 6-a citim Apostolul şi Evanghelia cea de la aghiasmă. Apoi pe rând Ecteniile şi rugăciunea Sfinţirii apei. La Liturghie : Antifoanele Paştilor, neschimbat, precum s-a arătat acolo. Apostolul : Din Faptele Apostolilor, Evanghelia de la Ioan. Chinonicul : Trupul lui Hristos… La masă se face mângâiere fraţilor.
 

SEARA

SEARA

 
 
    Doamne, pecetluit fiind mormântul de cei fărădelege, ieşit-ai din mormânt, precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu; n-au cunoscut cum Te-ai întrupat îngerii Tăi cei fără de trup, n-au simţit când ai înviat ostaşii cei ce Te-au străjuit. Că amândouă s-au pecetluit de către cei ce ispiteau şi s-au arătat minunile celor ce se închină cu credinţă Tainei. Pentru aceasta celor ce o lăudăm, dă-ne bucurie şi mare milă.
 
    Doamne, încuietorile cele veşnice zdrobindu-le şi legăturile rupând, din mormânt ai înviat, lăsând cele de îngropare ale Tale, întru mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile. Şi ai mers mai-nainte în Galileea, Cela ce ai fost străjuit în peşteră. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluieşte-ne pe noi.
 
    Doamne, femeile au alergat la mormânt, să Te vadă pe Tine, Hristoase, Cela ce ai pătimit pentru noi şi venind au aflat înger şezând pe piatră de frică răsturnată fiind şi către dânsele a strigat grăind : A înviat Domnul; spuneţi Ucenicilor că a înviat din morţi, Cel ce mântuieşte sufletele noastre.
 
    Doamne precum ai ieşit din mormânt pecetluit, aşa ai intrat şi la Ucenicii Tăi, uşile fiind încuiate, arătându-le lor patimile trupului, care le-ai primit Mântuitorule, îndelung răbdând. Ci, ca Cela ce eşti din sămânţa lui David, răni ai răbdat, iar ca un Fiu al lui Dumnezeu lumea ai izbăvit. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
 

 
 
 
    Biruință având Hristoase asupra iadului, pe Cruce Te-ai suit, ca pe cei ce şedeau întru întunericul morții să-i înviezi împreună cu Tine, Carele eşti între morți slobod, Cela ce izvorăşti viață din lumina Ta, atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
 
    Astăzi Hristos moartea călcând, precum a zis, a înviat şi bucurie lumii a dăruit, ca toți strigând această cântare, să zicem aşa : Izvorule al vieții, lumina cea neapropiată, atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
 
    De Tine, Doamne, Cela ce eşti în toată zidirea, păcătoşii unde vom fugi ? În cer ? Însuți locuieşti. În iad ? Ai călcat moartea. Întru adâncurile mării ? Acolo este mâna Ta, Stăpâne. La Tine scăpăm, Ţie căzând ne rugăm : Cela ce ai înviat din morți, miluieşte-ne pe noi.
 
 
    Cu Crucea Ta, Hristoase, ne lăudăm şi învierea Ta o cântăm şi o slăvim, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
 
    Slavă puterii Tale, Doamne, că ai surpat pe cela ce avea stăpânirea morţii, înnoitu-ne-ai pe noi prin Crucea Ta, dăruindu-ne nouă viață şi nestricăciune.
 
    Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că Crucea răbdând, cu moartea pe moarte a pierdut.
 
 
    Lucruri minunate şi preaslăvite Stăpânul cerurilor a săvârşit din început întru tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană; pentru că de sus a picat arătat, ca o ploaie, în pântecele tău, dumnezeiască mireasă, izvor pe tine arătându-te; din care curge toată bunătatea şi îndestularea de tămăduiri. Izvorăsc şi faceri de bine, din destul, tuturor celor ce au nevoie de întărirea sufletelor şi de sănătatea trupului, prin apa Darului. De două ori.
 
    Mană cerească şi dumnezeiesc izvor al raiului, pe tine, prea bine te numesc, Fecioară. Că curgerea şi darul izvorului tău au străbătut în cele patru părţi ale pământului, acoperindu-l cu minunile cele mai presus de fire; făcându-se această apă totdeauna şi tuturor după cerere. Pentru aceasta bucurându-ne noi, creştinii, alergăm cu credinţă şi scoatem din ea totdeauna sfinţenie dulce curgătoare.
 
    Curgere de tămăduiri izvorăşti totdeauna, Fecioară, celor ce aleargă cu credinţă la izvorul tău, dumnezeiască Mireasă, că în dar verşi bogate vindecări celor bolnavi : Pe cei orbi, care aleargă la tine, îi faci să vadă luminat; pe mulți şchiopi ai îndreptat şi pe slăbănogi ai întărit; şi pe cel mort l-ai înviat prin turnarea întreită a apei; şi ai vindecat patimile celor bolnavi de idropică şi de năduf.
 
 
    Cine va spune, o izvorule, puterile tale ! Că fiind plin de minuni neîmpuținate, faci multe şi mai presus de fire vindecări. O, darurile cele mari care le verşi tuturor ! Că nu numai bolile cele cumplite, de la cei ce aleargă la tine cu dragoste, le goneşti, ci şi patimile sufleteşti le speli, curăţindu-le, ceea ce eşti cu totul fără prihană; dând peste toate şi mare mila ta.
 
 
    Cine nu te va ferici pe tine, preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lauda preacurată naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul unul născut, Acelaşi din tine, cea curată, a ieşit, negrăit întrupându-se; din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-se pentru noi, nu în două fețe fiind despărţit, ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.
 
 
    Prochimen, glasul al 7-lea.
    Iubi-Te-voi, Doamne, vârtutea mea, Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu.
    Stih 1 : Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul.
    Stih 2 : Lăudând, voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi mântui.
    Stih 3 : Auzit-a din Biserica Sa cea Sfântă glasul meu.
 
    Apoi Ectenia : Să zicem toţi… Şi Învredniceşte-ne Doamne… Apoi : Să plinim rugăciunile noastre…
 
 
    Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte, cu inimă curată să Te slăvim.
 
 
    Bucură-te, izvorule, cel de viață purtător; oceanule, cel înţelegător, care ca şi mările verşi minuni peste toată lumea, al doilea Siloame, care întreci curgerile Nilului cu vărsarea darului. Apă, care izvorăşti minunat ca dintr-o piatră şi care ai puterea Iordanului. Mană de mântuire, care te faci arătat bogată şi îndestulată spre trebuinţa celui ce cere; Maica lui Hristos, Fecioară, care verşi lumii mare milă.
 
    Stih : Sfinţit-a lăcaşul Său Cel Prea Înalt.
 
    Cu cântări minunate să lăudăm credincioşii pe norul cel ceresc, care a plouat pe pământ picătura cea cerească, pe Hristos, dătătorul de viață, fără stricăciune. Pe apa cea dumnezeiască, cea vie, cea săltătoare şi izvorâtoare fără de moarte; pe mursa băuturii celei dumnezeieşti, care bându-se, niciodată nu se deşartă şi stinge setea care topeşte sufletele. Din care cei ce beau înțelepțeşte, varsă râuri dumnezeieşti dinlăuntrul minții, izvorând tuturor darul cel din destul.
 
    Stih : Pornirile râului veselesc cetatea lui Dumnezeu.
      
   Bucură-te, izvorul cel de viață primitor, care pururea izvorăşti daruri, fântâna tămăduirilor, care toată tăria bolilor o arăţi a fi slabă şi neputincioasă. Vederea orbilor şi dumnezeiasca curățire a celor leproşi, care izvorăşti toată tămăduirea de neputinţă tuturor celor ce aleargă cu credinţă la Biserica ta. Locul de tămăduire cel mare de obşte, fără de plată cu adevărat şi gata. Maica lui Hristos Cuvântul, Cel ce izvorăşte lumii mare milă.
 
 
   Să trâmbițăm prin cântări, o iubitorilor de praznic, să săltăm şi să dănțuim veselindu-ne în apele care dea-pururea izbucnesc, ale izvorului celui de viață aducător. Împăraţii şi domnii să se adune şi să scoată din destul darul izvorului, că pe împăraţi a mântuit şi pe cei ce zăceau în pat, cu atingerea i-a sculat. Păstorii şi alţii toți adunându-ne să scoatem apa cea de mântuire din norul cel aducător de ploaie. Cei bolnavi vindecarea, cei din, primejdii scăparea, cei însetaţi răcoreala; cei orbi ochii, cei surzi buna auzire, cei ce rău pătimesc şi cei ce sunt în primejdii de moarte, aducătoarea de viaţă. Toţi pe ceea ce izvorăşte pretutindenea credincioşilor ape de mântuire, lăudându-o, aşa să strigăm : Ceea ce izvorăşti ape pururea vii din izvorul tău, curată Fecioară, nu înceta rugându-te totdeauna pentru robii tăi.
 
 
    După început, slujba se pune pe cum s-a arătat Luni LA UTRENIE. După Ectenii cântăm      CANONUL ÎNVIERII    cu Irmosul pe 8, şi al Născătoarei de Dumnezeu pe 6.

  Cântăm această slujbă, alcătuită de Nichifor Calist Xantopol, întru pomenirea Preasfintei Doamnei Stăpânei de Dumnezeu Născătoare, Izvorului celui de viață primitor. Deşi n-am aflat această slujbă în tipicuri, s-a pus aici pentru dragostea Născătoarei de Dumnezeu.
 
    Cum izvorăşte mie, izvorule, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, dându-mi darul cuvântului, ca să laud izvorul tău care izvorăşte viață şi dar credincioşilor; că tu pe Cuvântul cel ipostatic l-ai izvorât nouă.
 
    Casă de doctorie mai presus de fire se arată Biserica ta tuturor, curată Fecioară, că din moarte văzută, ridică arătat pe credincioşii cei ce aleargă la dânsa şi tuturor izvorăşte dulceaţă din destul.
 
    Izvorăşti tu una din cer nouă daruri fără împuţinare cu adevărat, că pe cel orb l-ai făcut să vadă lumina prin tină nouă, strigând de sus mai presus de gând către Leon.
 
    Ceea ce eşti lauda cea de obşte a tot neamului omenesc, preacinstită, bucură-te Marie, bucură-te, că Făcătorul tuturor întru tine ca o picătură s-a pogorât arătat, arătându-te pe tine izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă.
 
 
    Luminat şi sfânt lăcaş al Stăpânului tuturor te ştiu pe tine, Fecioară, şi izvor de nestricăciune, care izvorăşti apa, Hristos, din care ne adăpăm.
 
    Cât de mare Dar dai împăratului, Stăpână, izvorule, care a dezlegat prin apă firea pietrei cea înfricoşată, ce oprea cumplit curgerea udului.
 
    Curge Dar de prisosit din tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, izvorând din destul. Şi şchiopii sar prin tine, mulţimea celor leproşi se curățeşte şi dracii se sugrumă.
 
    Tuturor credincioşilor le dai vindecare : împăraţilor, domnilor, bogaților, săracilor şi celor supuşi; deobşte vărsându-le apa, Izvorule, tămăduire neamestecată din multe feluri le dăruieşti.
 
 
    Pe fântâna cea pururea curgătoare şi vieţuitoare, pe izvorul cel dumnezeiesc care izvorăşte curgeri, cu un glas să-l lăudăm, cei ce cerem dar; că în toate zilele izvorăşte tămăduiri ca şi cum curgerile râurilor, nenumărate vindecări. Pentru aceasta după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem cu credinţă din izvorul ei, sănătate neîmpuținată cu adevărat şi fără de moarte; care rourează prin credinţă inimile celor binecredincioşi, şi cu buzele să strigăm : Tu eşti mângâierea credincioşilor.
 
 
   Mai mult decât nisipul cu adevărat şi decât picăturile ploilor sunt mulțimile minunilor izvorului tău, Fecioară, care neîncetat rourează din destul peste tot pământul şi pe tot cel ce este bolnav cumplit, degrab îl vindecă.

   Peste sânul femeii cel cuprins de carchin, apă din izvorul tău s-a vărsat, Fecioară Stăpână, şi îndată prin vărsare au încetat durerile cele de moarte aducătoare şi carchinul drept a umbla s-a deprins.
      
   Necuprins lucru este cu adevărat şi mai presus de fire cel ce s-a lucrat întru tine, Născătoare de Dumnezeu, că apa izvorului tău se face tămăduire bolilor celor cumplite şi de moarte aducătoare; care firea cu adevărat niciodată n-a văzut.
 
   Totdeauna mă omoară pe mine vrăjmaşul cu asuprelile desfătărilor, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, izvorule, nu mă trece cu vederea, grăbeşte ajutătoarea cea grabnică şi mă izbăveşte din cursul lui, ca să te laud deapururea pe tine cea mult lăudată.
 
 
 
    Vestindu-se, Fecioară, minunile izvorului tău, cu adevărat spăimântează gândul omenesc, că mai presus de fire sunt şi pe toţi credincioşii sfințind.
 
    Povesteşte lâna şi mana şi Siloamul şi piatra ceea ce a izvorât şi pridvorul lui Solomon, Darul tău şi apele Iordanului şi puţul Samarinencei.
 
    Picăturile izvorului tău, preacurată Fecioară, şi pe mort a înviat, lucru mai presus de cuvânt şi de gând, că toate ale tale, Preacurată, biruiesc cuvântul omenesc.
 
    Vindecă patimile mele, Fecioară, ceea ce ai uscat izvorul curgerii sângelui şi frigul şi aprinderea înfocării şi boala ofticii, oprirea udului şi urdinarea pântecelui.
 
 
 
    Cuvintele Cuvântului te laudă pe tine, ca pe un izvor adevărat, Curată, că pe adâncul înţelepciunii mai presus de cuvânt l-ai născut, pe Cel ce a spânzurat în văzduh cele umede şi pământul pe ape.
 
    Sprijinit-ai căderea scărilor, care îngrozeau cu zdrobire pe zugravii cei de acolo, o preasfântă fântână, care ai mântuit pe norod de căderea casei de cutremur.
 
    Pântece mai de mult neroditoare pentru sterpiciune ai dezlegat arătat cu curgerile izvorului tău, că şi naşteri le dai, ca ceea ce ai născut pe Stăpânul tuturor.
 
    Nici cuvântul, nici mintea, nici limba, nu pot să laude naşterea ta, Curată, ci slăbeşte întru tine şi se defaimă judecata filozofică şi podoaba ritorilor.
 
 
    Din cel nedeşertat, izvorând tu apele Darului tău mai presus de cuvânt, dăruieşte-le mie, izvorule cel pururea curgător, dăruit de Dumnezeu cu daruri; căci ca ceea ce ai născut mai presus de gând pe Cuvântul, rogu-mă, rourează-mă cu darul tău, ca să strig ție : Bucură-te, ceea ce eşti apă de mântuire.
 
 
    Preacurată de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai născut fără stricăciune pe Cuvântul Tatălui cel mai-nainte de veci, lărgeşte gura mea, preacinstită, îndemnându-mă spre lauda ta, ca să te slăvesc, strigând către izvorul tău acestea : Bucură-te, fântâna bucuriei celei neîncetate; bucură-te, izvorule al frumuseţii celei negrăite; bucură-te, dezlegarea tuturor bolilor; bucură-te, înecarea tuturor patimilor. Bucură-te, râule cel prea limpede, care faci sănătoşi pe cei credincioşi; bucură-te apa care dai darul celor bolnavi în multe feluri. Bucură-te, curgerea înţelepciunii care curăţeşti necunoştinţele; bucură-te, amestecare, care pică dumnezeiască dulceaţă a inimii. Bucură-te, năstrapa manei, cea de viaţă purtătoare; bucură-te baie şi mursă de Dumnezeu izvorâtă; bucură-te, ceea ce izvorăşti liniştea neputinţelor; bucură-te ceea ce stingi văpaia bolilor. Bucură-te, ceea ce eşti apă de mântuire.
 
 
    ÎN VINEREA CEA LUMINATĂ INTRU CARE SE FACE POMENIREA IZVORULUI CELUI DE VIEAŢĂ ADUCĂTOR AL PREA SFINTEI STĂPÂNEI NOASTRE DE DUMNEZEU NĂSCĂTOARE.
 
Stih : Mană, Siloam şi Pridvor al lui Solomon prea minunat;
Fecioară, izvorul tău se arată, la tot cel ce se vindecă cu adevărat.
 
   În Vinerea săptămânii celei luminate, prăznuim înnoirea Bisericii preasfintei Stăpânei noastre şi Maicii lui Dumnezeu, care se numeşte izvor de viață dătător. Încă facem pomenirea şi minunilor celor mari şi mai presus de fire ce s-au făcut întru acea Biserică de Maica lui Dumnezeu. Această Biserică mai întâi o a ridicat marele împărat Leon, ce se numeşte şi Marchelie, în anul de la Naşterea lui Hristos patru sute cincizeci şi patru. Că acesta fiind om bun şi smerit şi pentru milostivirea ce avea mai-nainte până a nu se sui pe scaunul împărăţiei, umblând pe lângă acel loc, a aflat pe un om orb rătăcind. Şi luându-l pe el de mână, îl povăţuia. Şi ajungând el acolo aproape unde era izvorul acesta, s-a făcut sete orbului şi se ruga lui Leon, ca să-i stingă acea sete cu apă. Acesta mergând înlăuntrul pădurii aceleia, care era plină de copaci deşi şi de alte saduri de mai multe feluri, căuta apă şi neaflând, s-a întors înapoi trist. Şi întorcându-se a auzit glas de sus zicându-i : Nu trebuia, Leone, să te fi ostenit, căci apa este aproape. Deci, întorcându-se iarăşi să caute şi ostenindu-se mult şi neaflând, iarăşi s-a făcut glas ca şi întâi şi i-a zis lui : Împărate Leone, intră în partea cea mai dinlăuntru a acestei păduri dese, că vei afla un loc şi ia dintr-însul cu mâinile tale apă tulbure şi stinge setea orbului şi să ungi cu tină şi ochii lui cei întunecaţi şi îndată vei cunoaşte cine sunt eu, că de multă vreme locuiesc în locul acesta. Deci Leon a făcut precum i-a poruncit lui glasul acela şi îndată a văzut orbul. Şi după proorocia Maicii lui Dumnezeu, peste puţină vreme a stătut Leon împărat. Şi a zidit acolo la acel izvor, el întâi, Biserică cu cheltuiala sa, precum se vede astăzi. Şi deoarece se făceau prea multe minuni în toate zilele întru acea Biserică, după mulţi ani împăratul Iustinian cel mare, căzând în boala opririi udului, şi pătimind rău de acea boală, a dobândit acolo tămăduirea sa. Şi vrând să aducă mulţumire Maicii Cuvântului a zidit acea Biserică din nou şi a făcut-o mai mare şi mai frumoasă. Dar şi aceasta dărâmându-se de multe cutremure, mai pe urmă împăratul Vasilie Machedon şi fiul său Leon înţeleptul, o a zidit şi o a dres iarăşi. Pe vremea lor această fântână făcea şi mai multe minuni că bubele cele umflate şi opririle udului şi oftica şi alte boli nenumărate a vindecat; şi bubele cele roşii ce le zic carchin sau brâncă şi multe feluri de curgeri de sânge la împărătese şi la alte femei şi feluri de friguri de a treia zi şi de a patra zi şi alte bube cu puroi şi furnicei şi sterpiciuni a dezlegat. Prin Darul izvorului acestuia şi împăratul Constantin Porfirogenitul s-a născut din împărăteasa Zoi. A înviat acest izvor şi pe un mort care era din Tesalia încă mergând acela la acel izvor, a murit pe cale şi când era să moară şi era să-i iasă sufletul, s-a rugat corăbierilor să-l ducă acolo la Biserica izvorului şi să toarne trei ciuturi de apă dintru acel izvor peste dânsul, când vor vrea să-l îngroape; şi a făcut corăbierii aşa şi după ce au turnat apa, a înviat mortul. Iar după mulţi ani, când era să cadă acea Biserică mare, s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu şi o a ţinut până ce s-a strecurat poporul de a ieşit afară. Feluri de draci apa aceea a gonit de acolo şi pe mulţi legaţi din temniţă i-a dezlegat şi pe împăratul Leon cel înţelept de piatră l-a vindecat şi femeii lui, Teofana, nişte friguri foarte cumplite le-a stins; şi pe fratele său Ştefan Patriarhul l-a scăpat de oftică. Şi lui Ioan Patriarhul Ierusalimului i-a vindecat auzul ce se stricase. Vindecat-a şi pe Tarasie Patriciul de nişte friguri foarte cumplite. Şi pe mama lui, Magistrisa, şi pe feciorul lui Stilian l-a vindecat de oprirea udului şi pe oarecare femeie anume Stizina o a izbăvit de boala de pântece. Şi împăratul Roman, care era din Lacapa, s-a vindecat de încuierea stomacului, tot cu acea apă; asemenea şi împărăteasa lui. În Haldeea pe monahul Perperin şi pe ucenicul lui i-a vindecat Maica lui Dumnezeu prin chemare; asemenea şi pe monahul Matei şi Meletie care erau pârâţi la împăratul. Şi patricii şi protospătarii şi alţii nenumăraţi, a căror nume cine-i va mai putea spune ! Alătură-se încă şi vindecarea ce s-a făcut la un Ishiot şi la un Ştefan. Şi ce limbă va putea spune, câte minuni a făcut şi face acea apă până astăzi ! Mai mult decât picăturile ploii şi decât stelele şi decât frunzele mulţime de minuni, care şi noi în vremile noastre am văzut; că, cangrene şi otrăvile cele aducătoare de moarte şi negi şi brânca şi leprele şi gubăviile, mai presus de fire le-a vindecat, şi alte umflături a vindecat şi durerile ochilor şi albeţele şi curgerile lacrimilor; încă şi boala de idropică a unui Ioan Varag, şi pe alt Varag l-a vindecat de nişte furnicei cumpliţi şi pe un Marcu Ieromonahul de o umflătură ce se ivise în obraz şi pe o jupâneasă ce zăcuse cincisprezece ani o a sculat. Între acestea şi pe un monah Macarie l-a vindecat de piatră; altele multe, pe care a le spune cu cuvântul nu este cu putinţă, care a făcut şi face şi niciodată nu încetează. 
 
    Pentru rugăciunile Maicii Tale, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi, Amin.
 
 
    Luați cei bolnavi vindecări, că cea Preacurată varsă din dumnezeiasca fântână dulceața cea adevărată, pârâu al desfătării cu adevărat izvorând. Pentru aceasta să ne adăpăm cu credință din aceste curgeri îndestulate.
 
    Minunile tale cele neauzite, Stăpână, fac să se minuneze toți credincioşii cei ce le aud, că pe cei muți şi surzi, ca şi cum ar fi bine grăitori îi face apa ta, şi pe cei ce pătimesc cumplit îi tămăduieşte şi vindecare le dăruieşte.
 
    Scoți din cuptorul necazurilor rourând cu apele cele din izvorul tău cel minunat pe cei ce aleargă la tine, Preacurată, că de bubă rea se tămăduieşte omul şi de gubăvie; pe leproşi îi vindeci şi durerile cele arzătoare le-ai stins.
 
    Tinerele şi fecioarele şi toți oamenii, cu credinţă, din suflet, să o lăudăm luminat pe Stăpâna, că găuri de urcioare din ochi, uscăciuni şi funicei răi şi umflături şi pe unii slăbănogi a vindecat.
 
 
 
    Dumnezeiască şi cinstită apă izvorăşte izvorul tău, Fecioară că curgeri de idropică opreşte degrab cu chemarea dumnezeiescului Dar. Pentru aceasta pe tine, izvorule, te cinstim întru toți vecii.
 
    Toți să lăudăm înţelepţeşte apa cea cinstită şi de viață izvorâtoare, că pornirea cea de năduf pe loc o opreşte şi slobodă face suflarea; o minunile tale, de Dumnezeu Născătoare curată !
 
    Ce gură va lăuda minunea naşterii tale, prealăudată ? încă şi ce minte va putea să socotească şi cu cuvinte să slăvească izvorul semnelor tale ? Nu este cu putinţă firii să laude pe cele ale tale.
 
    Toată puterea morţii a pierit degrab, prin tine, o împărăteasă şi Doamnă, că ai izvorât pe împăratul, viaţa cea fără de moarte, pe Hristos, apa şi mana cea veşnică.
 
 
 
    Pe toate apele le covârşeşte, Fecioară curată, apa izvorului tău, care dăruieşte arătat vindecare de boli cumplite şi sufletelor toată sănătatea, ca ceea ce varsă mai presus de fire.
 
    Acest nou Siloam al izvorului tău îl vedem toţi, Fecioară, izbăvitor de tot felul de boli; că cel orb primeşte vederile şi toţi luăm pururea deplină sănătate pe lângă viață.
 
    Cei ce căutaţi sănătate, alergaţi la izvor, că Doamna Fecioara petrece lângă apă. Saltă şi te veseleşte cum se cuvine, mulţimea credincioşilor, că iată vine în Biserică, spre îndestularea cererilor.
 
    Înălţatu-s-a apa izvorului tău mai presus de ceruri şi adâncurile pământului le-a înconjurat cu curgerile; aceasta este hrana sufletului şi băutura credincioşilor, miere din piatră şi dare de mană.
 
    Veseleşte-te, Fecioară, pe împăratul mai presus de fire, izvorând Dar pururea curgător din izvor, dând acestuia putere asupra vrăjmaşilor, biruinţă pururea, sănătate şi pace şi plinirea cererilor.
 
 
    Cu trupul adormind ca un muritor, împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzându-o, Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.
 
 
    Izvor eşti cu adevărat al apei celei vii, Stăpână, că speli bolile cele cumplite ale sufletelor şi ale trupurilor, numai cu atingerea ta, ceea ce ai izvorât pe Hristos, apa cea de mântuire.
 
   Crucea Ta, Doamne, viață şi înviere norodului Tău este şi spre dânsa nădăjduindu-ne, pe Tine Dumnezeul nostru Cel ce ai înviat Te lăudăm, miluieşte-ne pe noi.
 
    Îngroparea Ta, Stăpâne, raiul a deschis neamului omenesc şi din stricăciune izbăvindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm, miluieşte-ne pe noi.
 
    Cu Tatăl şi cu Duhul pe Hristos să-l lăudăm, pe cel ce a înviat din morţi şi către Dânsul să strigăm : Tu eşti viaţa noastră şi învierea, miluieşte-ne pe noi.
 
    A treia zi ai înviat, Hristoase, din mormânt precum este scris şi împreună ai sculat pe strămoşul nostru. Pentru aceasta Te şi slăveşte neamul omenesc şi laudă învierea Ta.
 
 
 
    Apa izvorului de mântuire este tuturor celor neputincioşi, deci, să ne apropiem cu credinţă şi să luăm dar.
 
    Fântâna cea de viață izvorâtoare a izvorului celui fără de moarte, dăruieşte tuturor celor ce vin cu dragoste mulţime de vindecări, rămânând neîmpuţinată.
 
    Întăreşte sufletele apa Fecioarei. Deci, cei ce suntem întru întinăciunile patimilor, să alergăm la ea şi să le spălăm în dumnezeiescul ei izvor.
 
    Năstrapa cea sfinţită izvorăşte mana cea de prisosit, din preacuratul său pântece, adică pe Stăpânul. Deci, toţi să scoatem ce este nouă de trebuinţă.
 
 
    Antifoanele Paştilor, Apostolul şi Evanghelia zilei şi ale Născătoarei de Dumnezeu, caută-le la 8 Septembrie. Chinonicul praznicului. La masă se face mângâiere fraţilor şi după masă cântăm această stihira a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Pe apa izvorului cea de viață izvorâtoare, pe mana ceea ce rourează-roua nemuritoare, pe dumnezeiasca hrană şi băutura cea minunată, pe mierea cea din piatră, cu credinţă să o cinstim.
 




    După Hristos a înviat… şi după ectenii, la Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile învierii, glasul al 8-lea.
 
    Cântare de seară şi slujbă cuvântătoare, Ţie Hristoase aducem, că bine ai voit a ne milui pe noi prin Înviere.
 
    Doamne, Doamne, nu ne lepăda pe noi de la faţa Ta; ci binevoieşte a ne milui pe noi prin înviere.
 
    Bucură-te, Sioane sfinte, maica bisericilor, lăcaşul lui Dumnezeu, că tu ai luat întâi iertarea păcatelor prin înviere.
 
 
    Cuvântul, Cel ce s-a născut din Dumnezeu Tatăl mai-nainte de veci, acelaşi şi în anii cei de apoi întrupându-se din cea neispitită de nuntă, de voie răstignire de moarte a răbdat şi pe omul cel omorât dedemult, l-a mântuit prin învierea Sa.
 
    Învierea Ta cea din morţi o slăvim, Hristoase, prin care ai slobozit neamul lui Adam din munca iadului şi ai dăruit lumii ca un Dumnezeu viață veşnică şi mare milă.
 
    Slavă Ţie Hristoase Mântuitorule, Fiul lui Dumnezeu unul născut, Cel ce Te-ai răstignit pe Cruce şi ai înviat din mormânt a treia zi.
 
 
    Pe Tine Te lăudăm, Doamne, pe Cel ce de voie pentru noi Cruce ai răbdat şi Ţie ne închinăm, atotputernice Mântuitorule, nu ne lepăda pe noi de la faţa Ta, ci ne auzi şi ne mântuieşte pe noi, prin învierea Ta, iubitorule de oameni.
 
 
    Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni pe pământ s-a arătat şi cu oamenii a petrecut; că din Fecioară curată trup luând şi dintr-însa ieşind cu luarea un Fiu este îndoit în fire, dar nu în feţe. Pentru aceasta pe Acesta desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit, cu adevărat propovăduindu-L, mărturisim pe Hristos Dumnezeul nostru, pe Carele roagă-L Maică nenuntită să se miluiască sufletele noastre.
 
 
    Prochimen, glasul al 8-lea.
    Dat-ai moştenire celor ce se tem de Tine, Doamne.
    Stih 1 : De la marginile pământului către Tine am strigat.
    Stih 2 : Acoperi-mă-voi întru acoperământul aripilor Tale.
    Stih 3 : Aşa voi cânta numelui Tău.
 
 
    Suitu-Te-ai pe Cruce Iisuse, Cela ce Te-ai pogorât din cer, venit-ai la moarte viața cea fără de moarte, către cei dintru întuneric lumina cea adevărată, către cei căzuţi învierea tuturor; Cela ce eşti luminarea şi Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
 

 

 
    Doamne, de ai şi stătut înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai depărtat de pe scaun, cu Tatăl împreună şezând şi înviind din morţi, lumea ai liberat din robia celui străin, ca un îndurat şi de oameni iubitor.
 
    Doamne, de Te-au şi pus iudeii ca pe un mort în mormânt, dar ca pe un împărat adormit, străjerii Te-au străjuit şi ca pe o vistierie a vieţii, cu pecete Te-au pecetluit; ci ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.
 
    Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozesc şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei. Că morţii i-a sculat şi moartea a surpat, pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale şi învierii.
 
    Îngerul Tău, Doamne care a propovăduit învierea Ta, pe străjeri adică i-a înfricoşat, iar femeilor a strigat zicând : Ce căutaţi pe cel viu cu cei morţi ? Înviat-a, Dumnezeu fiind şi lumii viață a dăruit.
 
 
    La masă, după ce şed fraţii după obicei, Diaconul aduce sfântul Artos, cel ce s-a ridicat în toată săptămâna şi-l dă Preotului şi frângându-l, îl împarte fraţilor mai înainte de obişnuita mâncare şi întâi zice : Hristos a înviat… de trei ori. Apoi binecuvântând masa şi şezând, mănâncă întâi Artosul; şi sculându-se de la masă cântă : Hristos a înviat… de trei ori şi celelalte după obicei şi Otpustul.
 
    Cade-se a şti : Că după această zi citim ceasurile după obicei. Începând : Hristos a înviat… de trei ori. Aşa, în seara aceasta a Sâmbetei celei luminate se citeşte ceasul al 9-lea, la care zicem Troparul : Dintru înălţime Te-ai pogorât… Şi Condacul : De Te-ai şi pogorât în mormânt…
 
    Că de se va întâmpla sfântul mucenic Gheorghe în Duminica Tomei, în Sâmbăta săptămânii celei luminate seara la Vecernia cea mică, la Doamne strigat-am… punem stihirile praznicului pe 4. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La Stihovnă Stihirile Sfântului, ale Stihovnei de la Vecernia cea mare, Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Troparul Sfântului. Slavă… Şi acum… a praznicului. Ectenia mică şi Otpustul.
    La Vecernia cea mare. După obişnuita Catismă, La Doamne strigat-am… stihirile praznicului pe 6 şi ale Sfântului pe 4. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Vohod, citirele Sfântului. La Litie : Stihirile praznicului şi ale Sfântului, Slavă… a sfântului Şi acum… a Praznicului. La Stihovnă. Stihirile praznicului. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La binecuvântarea pâinilor : Troparul praznicului de 2 ori şi al Sfântului odată.
    La Utrenie : La Dumnezeu este Domnul… Troparul praznicului, de 2 ori, Slavă… a Sfântului, Şi acum… iar a praznicului. După catisme, sedelnele praznicului. După polieleu sedelnele toate ale Sfântului, Slavă… Şi acum… a praznicului şi antifoanele, Evanghelia praznicului şi Învierea lui Hristos… de trei ori. Psalmul 50 şi stihira praznicului, canonul praznicului, cu irmosul pe 8, şi al Sfântului pe 6. Catavasia : Ziua învierii… după Cântarea 3-a, condacul şi icosul şi sedelnele Sfântului şi a praznicului, după Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului; la Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm. Apoi Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru…, Luminânda praznicului şi a Sfântului şi iar a praznicului. La laude stihirile praznicului 3 şi ale Sfântului 3. Slavă… a praznicului. Şi acum… Prea binecuvântată eşti… Slavoslovia cea mare şi stihira Evangheliei. La liturghie, fericirile praznicului, Cântarea a 3-a şi ale Sfântului, Cântarea a 6-a. Apostolul şi Evanghelia, întâi ale praznicului, apoi ale Sfântului. Chinonicul praznicului şi al Sfântului.

Apoi ectenia mică şi otpustul.

   Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

SINAXAR
ÎN DUMINICA TOMEI

La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Ca pe un viteaz…

LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii 1, glasul 1.

Mucenicina :

Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.

Troparul praznicului : Pecetluit fiind mormântul… Ecteniile şi otpustul.

Marți a doua săptămână.

La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6, glasul 1.
 
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici…

Şi de la Minei 3.  Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.

LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile Crucii, glasul 1.

Mucenicina :

Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 

Troparele, ecteniile şi otpustul.

LA LAUDE

Miercuri a doua săptămână.
 
SEARA

Seara la Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Când de pe lemn…

LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii 1, glasul 1.

A apostolilor :

Mucenicina :

LA UTRENIE
 
Troparul praznicului, după întâia Catismă, sedealna, glasul 1.
 
Podobie : Piatra fiind pecetluită…

A apostolilor :

Mucenicina :

Podobie : Mormântul Tău, Mântuitorule…

LA LAUDE
 
Stihira învierii, glasul 1.

A Apostolilor :

Mucenicina :

LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…

 
Şi celelalte. Apoi otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canon, Cântarea a 7-a.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

 
   Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului, Celui întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm, că Crucea răbdând îngropării s-a dat, precum însuşi a voit; şi înviind din morți, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.
 
    Hristos Mântuitorul nostru pe Cruce fiind pironit, a şters zapisul cel ce era asupra noastră şi stăpânirea morţii a stricat, să ne închinăm sculării Lui celei de a treia zi.
 
    Cu Arhanghelii să lăudăm Învierea lui Hristos, că Acesta este izbăvitorul şi Mântuitorul sufletelor noastre şi întru slavă înfricoşată şi întru putere tare, iarăşi va să vină să judece lumea pe care a zidit-o.
 
 
    Pe Tine, Stăpânul Cel ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat, îngerul Te-a propovăduit şi a zis femeilor : Veniţi de vedeți unde a zăcut Domnul; că a înviat precum a zis, ca un puternic a toate. Pentru aceasta ne închinăm Ţie unuia fără de moarte, dătălorule de viață Hristoase, miluieşte-ne pe noi. 

 
    Pentru ce amestecaţi miriruri cu lacrimi, o ucenițelor ? Piatra s-a răsturnat, mormântul s-a deşertat; vedeţi stricăciunea călcată de viață, pecețile mărturisind arătat, străjerii celor neplecați greu dormind, firea cea muritoare s-a mântuit prin trupul lui Hristos Dumnezeu; iadul se tânguieşte. Deci alergând cu bucurie spuneţi apostolilor, că Hristos, Cel ce a omorât moartea, întâi născutul din morți, va merge mai înainte de voi în Galileea.
 
 
    O, prea mare taină ! Văzând minunile, propovăduiesc Dumnezeirea, că Emmanuil uşile firii le-a deschis ca un iubitor de oameni, iar încuietorile fecioriei nu le-a rupt ca un Dumnezeu, ci aşa din pântece a ieşit precum prin auzire a intrat; aşa s-a întrupat precum s-a zămislit. Fără patimă a întrat şi negrăit a ieşit, după cum zice Proorocul : Uşa aceasta încuiată va fi şi nimenea nu va trece printr-tnsa, fără numai însuşi Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce are mare milă.
 
 
     
    Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi a chemat făptura sa, întru tot puternice Doamne, slavă Ţie.
 
 
 
    Tuturor scârbiţilor bucurie şi asupriților folositoare şi flămânzilor hrană, străinilor mângâiere şi toiag orbilor, bolnavilor cercetare, celor neputincioşi acoperământ şi sprijin şi celor sărmani ajutătoare tu eşti, Preacurată Maica Dumnezeului Celui Prea Înalt; grăbeşte, rugămu-ne, să se mântuiască robii tăi.
 
     Stih : Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta.
 
    Toată fărădelegea neapărat, tot păcatul fără opreală am făcut eu ticălosul; vrednic sunt a toată osândirea; ci pricini de pocăinţă dă-mi, Fecioară, ca să mă arăt acolo neosândit; că pe tine te aduc rugătoare, pe tine te chem folositoare, să nu mă ruşinezi, dumnezeiască Mireasă.
 
     Stih : Feței tale se vor ruga bogaţii poporului.
 
    Altă scăpare către Făcătorul şi Stăpânul nu avem, fără numai pe tine, Curată dumnezeiască Mireasă; să nu ne lepezi pe noi de la folosinţa ta cea caldă, nici să ne ruşinezi pe cei ce alergăm cu dragoste sub acoperământul tău; Maica Dumnezeului nostru, grăbeşte şi ne dă nouă ajutorul tău şi de mânia aceasta de acum, mântuieşte-ne pe noi.
 
 
    Mironosiţele de dimineaţă mânecând şi la mormântul Tău cu sârguință ajungând, Te căutau pe Tine, Hristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău şi din cuvintele îngerului învățându-se, semne făcătoare de bucurie Apostolilor au vestit, că a înviat începătorul mântuirii noastre, moartea prădând şi lumii dăruind viață veşnică şi mare milă.
 
 
    Când Te-ai pogorât la moarte, Cela ce eşti viaţa cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii şi când ai înviat pe cei morți din cele dedesubt, toate puterile cereşti au strigat : Dătătorule de viață Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
 
 
    Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme în mormânt nou îngropându-l l-a pus; ci a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.
 
 
    Mironosiţele femei, stând lângă mormânt, îngerul a strigat : Mirurile morţilor sunt bine cuvenite, dar Hristos putrejunii S-a arătat străin. Ci strigaţi : A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.


 
     Hristos a înviat… de trei ori, după obicei şi psalmul 103. Apoi catisma toată. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10 şi cântăm stihirile învierii, Glasul al 2-lea :
 
    Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului, Celui întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm, că Crucea răbdând îngropării s-a dat, precum însuşi a voit; şi înviind din morți, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.
 
    Hristos Mântuitorul nostru pe Cruce fiind pironit, a şters zapisul cel ce era asupra noastră şi stăpânirea morţii a stricat, să ne închinăm sculării Lui celei de a treia zi.
 
    Cu Arhanghelii să lăudăm Învierea lui Hristos, că Acesta este izbăvitorul şi Mântuitorul sufletelor noastre şi întru slavă înfricoşată şi întru putere tare, iarăşi va să vină să judece lumea pe care a zidit-o.
 
 
    Pe Tine, Stăpânul Cel ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat, îngerul Te-a propovăduit şi a zis femeilor : Veniţi de vedeți unde a zăcut Domnul; că a înviat precum a zis, ca un puternic a toate. Pentru aceasta ne închinăm Ţie unuia fără de moarte, dătălorule de viață Hristoase, miluieşte-ne pe noi.
 
    Cu Crucea Ta ai stricat blestemul lemnului, cu îngroparea Ta ai omorât stăpânirea morţii şi cu scularea Ta ai luminat neamul omenesc; pentru aceasta strigăm Ţie : Făcătorule de bine Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
 
    Deschisu-s-au Ţie, Doamne, cu frică porțile morţii şi portarii iadului văzându-Te s-au spăimântat; că porțile cele de aramă le-ai sfărîmat şi încuietorile cele de fier le-ai zdrobit şi ne-ai scos pe noi din întuneric şi din umbra morţii şi ai rupt legăturile noastre.
 
   Laudă de mântuire cântând, din guri glas să înălțăm, veniţi toți în casa Domnului, să cădem grăind : Cela ce pe lemn Te-ai răstignit şi din morţi ai înviat şi eşti în sânurile Tatălui, curățeşte păcatele noastre.
 
 
    Mironositele femei la mânecare adâncă miresme luând, la mormântul Domnului au venit şi cele ce nu se nădăjdui-au aflând, cu bună cucernicie gândeau de răsturnarea pietrei şi una către alta zicea : Unde sunt pecetile gropii ? Unde este straja lui Pilat şi întărirea cea cu dinadinsul ? Şi un înger strălucit s-a făcut vestitor femeilor celor ce nu se pricepeau şi a zis către dânsele : Ce căutaţi cu plângere pe Cel ce este viu şi a înviat neamul omenesc ? Sculatu-s-a din morți Hristos, Dumnezeul nostru, ca un atotputernic, dăruind nouă tuturor nestricăciune şi viață, luminare şi mare milă.
 
 
 
    Mironosițele de dimineaţă venind şi la mormântul Tău cu sârguinţă ajungând, Te căutau pe Tine, Hristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău, şi din cuvintele îngerului învățându-se, semne îmbucurătoare au vestit Apostolilor, că a înviat Începătorul mântuirii noastre, moartea prădând şi lumii dăruind viață veşnică şi mare milă.
 
 
    Mironosițele femei la mormântul Tău ajungând şi pecețile gropii văzând şi neaflând preacurat trupul Tău, tânguindu-se cu sârguință au venit, zicând : Cine a furat nădejdea noastră ? Cine a luat pe mortul cel gol şi cu smirnă uns, pe Cel ce este unul mângâierea Maicii Sale ? O, cum S-a omorât Cel ce a înviat morții ! Cum S-a îngropat Cel ce a prădat iadul ! Ci scoală-Te, Mântuitorule, a treia zi ca Cel ce însuţi eşti puternic, precum ai zis, mântuind sufletele noastre.
 
 
    Trecut-a umbra legii şi Darul a venit; că, precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară ai născut şi Fecioară ai rămas; în locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptăţii; în locul lui Moise, Hristos mântuirea sufletelor noastre.
 
 
 
 
    Femei mironosiţe, ce aţi venit la mormânt ? Ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi ! A înviat Domnul, îndrăzniţi, strigat-a îngerul.
 
    Cu frică au venit femeile la mormânt, sârguindu-se să ungă cu miresme trupul Tău şi pe acesta neaflându-l, se mirau întru sine, neştiind învierea. Ci a stătut înaintea lor îngerul şi a zis : A înviat Hristos, dăruindu-ne nouă mare milă.
 
    Venit-au la mormânt Magdalena şi cealaltă Marie, căutând pe Domnul şi au văzut pe înger ca un fulger şezând pe piatră şi a zis către dânsele : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? A înviat, precum a zis, în Galileea îl veţi afla pe El. Către Carele să strigăm : Cela ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.
 
 
    Cerut-a Iosif trupul lui Iisus şi l-a pus pe el în mormântul cel nou al său, că se cădea Lui să iasă din mormânt ca dintr-o cămară. Cel ce ai sfărâmat puterea morţii şi ai deschis oamenilor uşile Raiului, slavă Ţie.
 
 
    Făcătorul şi izbăvitorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a izbăvit; pentru aceasta ţie, preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat strigăm fără tăcere, ca îngerul : Bucură-te; bucură-te, Stăpână, folositoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.
 
   Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi a chemat făptura sa, întrutot puternice Doamne, slavă Ţie.
 
     Apoi stihirile Paştilor cu stihurile lor după cel slavonesc; iar după cel grecesc, stihurile învierii.
 
     Stih : Domnul a împărățit, întru podoabă s-a îmbrăcat.
 
    Prin lemn, Mântuitorule, ai stricat blestemul lemnului. Puterea morții cu îngroparea Ta o ai omorât şi ai luminat neamul nostru cu scularea Ta. Pentru aceasta strigăm Ţie : Dătătorule de viață Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
 
     Stih : Pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.
 
    Pe Cruce arătându-Te, Hristoase, pironit ai schimbat frumuseţea făpturilor şi fără omenie ostaşii arătându-se, cu suliţa coasta Ta au împuns. Iar evreii au cerut să pecetluiască mormântul, neştiind puterea Ta. Ci, Cela ce pentru îndurarea milostivirilor Tale ai primit îngropare şi a treia zi ai înviat, Doamne, slavă, Ţie.
 
     Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
 
    Dătătorule de viață Hristoase, suferit-ai patimă de voie pentru cei morţi; şi în iad pogorîndu-Te ca un puternic, pe cei ce aşteptau acolo venirea Ta, i-ai răpit ca dintr-o mână puternică şi Raiul în locul iadului le-ai dăruit să locuiască. Pentru aceasta şi nouă celor ce slăvim scularea Ta cea de a treia zi, dăruieşte-ne iertare păcatelor şi mare milă.
 
 
    Pe Tine, Cela ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, pogorându-Te de pe lemn Iosif cu Nicodim şi văzându-Te mort, gol, neîngropat, plângere cu umilinţă luând şi tânguindu-se a zis : Vai mie, preadulce Iisuse pe Carele cu puţin mai-nainte văzându-Te soarele pe Cruce răstignit, cu întuneric s-a îmbrăcat şi pământul de frică s-a clintit şi catapeteasma bisericii s-a rupt. Ci iată că te văd acum pe Tine supunându-Te morţii de voie pentru mine. Cum te voi îngropa, Dumnezeul meu ? Sau cum Te voi înfăşura cu giulgiuri ? Sau cu ce mâini mă voi atinge de trupul Tău cel nestricat ? Sau ce cântări voi cânta ducerii Tale de aici, Îndurate ? Slăvesc patimile Tale; cu cântări laud îngroparea Ta, împreună şi învierea, strigând : Doamne, slavă Ţie.
 

   Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viață dăruindu-le. 

     Şi Hristos a înviat… o dată şi după Tatăl nostru… Troparul : Născătoare de Dumnezeu… de trei ori; Binecuvântarea pâinilor şi obişnuita citire la tâlcuirea Faptelor Sfinţilor Apostoli.
 
     Spre ştiinţă : De se va întâmpla să nu fie priveghere : La Doamne strigat-am… se cântă stihirile învierii 4 şi ale mironosiţelor cu cele de la litie pe 6. Vohod, prochimenul zilei. La stihoavnă : stihira învierii şi stihirile Paştilor, Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea. Pe Tine, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină… Şi după Tatăl nostru… şi troparele :
 
 
    Când Te-ai pogorât la moarte, Cela ce eşti viaţa cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii şi când ai înviat pe cei morți din cele dedesubt, toate puterile cereşti au strigat : Dătătorule de viață Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
 
 
    Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme în mormânt nou îngropându-l l-a pus; ci a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.
 
 
    Mironosiţele femei, stând lângă mormânt, îngerul a strigat : Mirurile morţilor sunt bine cuvenite, dar Hristos putrejunii S-a arătat străin. Ci strigaţi : A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
 
 
 
 
 
    Piatra mormântului neoprind a se pecetlui, pe piatra credinţei, când ai înviat o ai dăruit tuturor, Doamne, slavă Ţie.
 
 
    Sânul cel preacurat nedeşertându-l între cele de sus, îngropare şi înviere pentru toţi ai luat, Doamne, slavă Ţie.
 
 
    Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt preaslăvite, Născătoare de Dumnezeu; cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, Maică te-ai cunoscut nemincinoasă, născând pe Dumnezeu cel adevărat, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
 
 
    Mironosiţele de dimineaţă venind şi mormântul deşert văzând, Apostolilor au zis : Putrejunea o a stricat cel Puternic şi pe cei din iad i-a scos din legături; propovăduiți cu îndrăzneală, că a înviat Hristos Dumnezeu, dăruindu-ne nouă mare milă.
 
 
    Miresmele cele de îngropare femeile aducând, prin taină au venit, mânecând la mormânt, temându-se de urgia evreiască şi mai înainte văzând întărirea cea cu ostaşi. Dar firea cea slabă a biruit pe cea bărbătească; că, gândul cel milosliv a plăcut lui Dumnezeu. Pentru aceasta cu cuviință strigau : Scoală-Te, Doamne, ajută nouă şi ne mântuieşte pe noi pentru numele Tău.
 
 
    Prea proslăvită eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe tine te lăudăm, că prin Crucea Fiului tău s-a surpat iadul şi moartea s-a omorât şi cei morţi am înviat şi vieţii ne-am învrednicit; Raiul am luat, desfătarea cea dedemult. Pentru aceasta mulțumind, slăvim pe Hristos Dumnezeul nostru, ca pe cel puternic şi unul mult milostiv.
 
 
    După patimă mergând femeile la mormânt, ca să ungă trupul Tău, Hristoase Dumnezeule, văzut-au îngeri în mormânt şi s-au spăimântat, că glas au auzit de la dânşii, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
 
 
 
    Spre cer ridic ochii inimii mele la Tine, Mântuitorule, mântuieşte-mă cu strălucirea Ta.
 
    Miluieşte-ne pe noi, cei ce-Ţi greşim Ţie mult în tot ceasul, o Hristosul nostru ! Şi ne dă chipuri mai înainte de sfârşit să ne pocăim.
 
 
    Sfântului Duh a împărăţi se cuvine, a sfinţi şi a mişca făptura, că Dumnezeu este deofiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul.
 
 
    De n-ar fi că Domnul era întru noi, cine ar fi îndestulat întreg a se păzi de vrăjmaşul, împreună şi de ucigaşul de om ?
 
    Dinţilor lor nu da, Mântuitorule, pe robul Tău, că în chipul leului se pornesc asupra mea vrăjmaşii mei.
 
 
    În Sfântul Duh este începătoria vieţii şi cinstea, că toate cele zidite, ca un Dumnezeu ce este, le întăreşte, împreună le păzeşte cu Tatăl şi cu Fiul.
 
 
    Cei ce nădăjduiesc în Domnul se aseamănă muntelui celui sfânt, care nicidecum nu se clătesc de bântuielile lui veliar.
 
    Întru fărădelegi mâinile sale să nu-şi tindă, care dumnezeieşte viețuiesc. Că nu va lăsa Hristos toiagului soarta sa.
 
 
   Prin Duhul Sfânt izvorăşte toată înţelepciunea, de aici este Darul apostolilor, şi cu daruri de biruinţă se încununează Mucenicii şi Proorocii văd.
 
 
 
    Ziua învierii să ne luminăm, popoare, Paştile Domnului, Paştile; că din moarte la viață şi de pe pământ la Cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-l cântăm cântare de biruință.
 
    Să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind, cu neapropiată lumină a învierii şi bucurați-vă zicând, luminat să-L auzim, cântându-I cântare de biruinţă.
 
    Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure şi să prăznuiască lumea cea văzută toată şi cea nevăzută că Hristos S-a sculat, veselia cea veşnică.
 
 
    Hotarul morții l-ai stricat, născând pe Hristos, viața cea veşnică, Carele a răsărit astăzi din mormânt, Fecioară cu totul fără prihană şi lumea a luminat.
 
    Văzând pe Fiul tău şi Dumnezeu înviat, bucură-te împreună cu apostolii, de Dumnezeu cu daruri dăruită, Curată, ceea ce ai luat mai întâi aceasta, bucură-te, ca ceea ce eşti pricina bucuriei tuturor, Maica lui Dumnezeu, cu totul fără prihană.
 
 
    Cântarea lui Moise luând, strigă suflete : Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire, Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi proslăvi pe El.
 
    Răstignitu-Te-ai cu trupul, Cela ce eşti fără de patimă, după firea Tatălui; împunsu-Te-ai în coastă, izvorând lumii Sânge şi Apă. Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
 
    Crucea Ta o cinstesc şi îngroparea o slăvesc, Bunule, şi laud şi mă închin învierii Tale şi strig : Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
 
    De ai şi gustat fiere, Cela ceeşti dulceaţa bisericii, dar ai izvorât nouă nestricăciune din coasta Ta; Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
 
    Socotit ai fost Mântuitorule cu morţii, Cela ce ai sculat pe cei morţi; gustat-ai stricăciune şi stricăciune nicicum n-ai cunoscut. Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
 
    Să se veselească Sionul, să se bucure şi cerul; Hristos a înviat ridicând pe cei morţi, care îl laudă pe Dânsul cu cântări. Tu eşti Dumnezeul nostru, pe tine te slăvim.
 
    Cu giulgiuri înfăşurând Iosif trupul Tău, Hristoase, în mormânt Te-a pus pe Tine mântuirea noastră şi pe cei morţi ca un Dumnezeu, i-ai înviat.
 
    Venind mai înainte de dimineaţă femeile, au văzut pe Hristos şi către dumnezeieștii ucenici au strigat : Adevărat a înviat Hristos, veniţi împreună cu noi să-L lăudăm pe Dânsul.
 
 
    Preasfântă Treime, Dumnezeire una, unime fără de început, Părinte şi Fiule şi dumnezeiescule Duh, mântuieşte lumea; că Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
 
 
    Blestemul cel dedemult l-ai dezlegat, Curată, în pântecele tău odrăslind nouă binecuvântare şi prunc născând : că Acesta este Dumnezeu, măcar deşi poartă trup.
 
 
 
 
    Veniți să bem băutură nouă, nu făcută din piatră stearpă cu minuni, ci din izvorul nestricăciunii; din Hristos Cel ce a izvorât din mormânt, întru Carele ne întărim.
 
    Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul şi cele dedesubt. Deci, să prăznuiască toată făptura învierea lui Hristos, întru care s-a întărit.
 
    Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi mă scol împreună cu Tine, înviind Tu. Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine, însuţi împreună mă preaslăveşte, Mântuitorule, întru împărăţia Ta.
 
 
    La viaţa cea nestricăcioasă mă întorc astăzi, prin bunătatea Celui ce S-a născut din tine, Curată, şi tuturor marginilor lumină a strălucit.
 
    Pe Dumnezeu, pe Carele ai născut cu trup, văzându-L înviat din morţi precum a zis, dănţuieşte Curată şi pe Acesta ca pe un Dumnezeu slăveşte-L preacinstită.
 
 
    Pe mine, cel sterp la minte, arată-mă aducător de roadă, Dumnezeule, lucrătorule al celor bune şi saditorule al celor cuvioase, cu milostivirea Ta.
 
    Palmele pe Cruce Ţi-ai pironit, Iisuse şi toate neamurile din înşelăciune adunând, spre cunoştinţa Ta le-ai chemat, Mântuitorule.
 
    Norodul iudeu a strigat către Pilat : Slobozeşte nouă pe tâlharul cel făcător de rele; ridică, ridică, răstigneşte pe cel fără de păcat.
 
    Răstignindu-Te Tu, Hristoase, s-a întunecat lumina, pământul s-a cutremurat şi din mormânturi mulţi morţi s-au sculat, de frica puterii Tale.
 
    Stând înaintea Crucii Mieluşeaua Ta, Iisuse, cu plângere a strigat : Unde mergi, Fiule ? Unde Te duci, Mielule ? Cela ce Te-ai junghiat pentru toţi.
 
    Închinu-mă Crucii Tale, laud şi îngroparea, cinstesc patimile şi cuiele mâinilor şi suliţa, Iisuse, şi învierea Ta.
 
    Înviat-ai, Iisuse, prădatu-s-a vrăjmaşul, Adam împreună cu Eva s-au izbăvit din legături şi din stricăciune, cu învierea Ta.
 
    Înviind Tu, Hristoase, s-au sfărîmat încuietorile şi uşile iadului şi lanţurile morţii s-au dezlegat îndată de frica puterii Tale.
 
    De Dumnezeu primitorule Iosife, vino de stai împreună cu noi strigând : Înviat-a Iisus Mântuitorul, Cel ce a sculat pe Adam, pentru milostivirea Sa.
 
    Să se bucure cu noi cei doisprezece ucenici, împreună cu purtătoarele de mir femei, cu Iosif şi cu ceilalţi ucenici şi uceniţe ale lui Hristos.
 
 
    Tatălui împreună şi Fiului şi Duhului celui drept, firii celei una mă închin şi o laud după ipostase despărţită şi după fiinţă unită.
 
 
    Fericită eşti, Curată, ceea ce eşti din rădăcina lui Iessei, din care toiagul şi floarea Hristos, după trup, pentru noi a odrăslit.
 
 
    De Te-ai şi pogorât în mormânt, Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând purtătoarelor de mir femei : Bucuraţi-vă ! Şi Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce dai celor căzuţi sculare.
 
 
    Pe Soarele cel mai-nainte de soare, Carele a apus oarecând în mormânt, mers-au mai-nainte de către ziuă, căutându-L ca pe o zi, purtătoarele de mir femei şi una către alta au strigat : O prietenelor, veniţi cu miresme să ungem trupul cel de viață purtător şi îngropat, trupul cel ce a înviat pe Adam cel căzut, care zace în mormânt. Să mergem, să ne sârguim ca şi Magii şi să ne închinăm şi să aducem miruri, în loc de daruri, Celui ce nu în scutece, ci în giulgiu este înfăşurat şi să plângem şi să strigăm : O Stăpâne ! Scoală-Te, Cela ce dai celor căzuţi sculare.
 
 
 
    Miresme au adus femeile cu căldură la mormânt, Mântuitorule, şi de strălucirea îngerului cu sufletele s-au bucurat şi pe Tine Dumnezeu a toate Te-au propovăduit şi ucenicilor au strigat : Adevărat a înviat din mormânt viaţa tuturor.
 
 
    Ceata ucenicilor Tăi, împreună cu mironosiţele, se bucură, că praznic deobşte, împreună cu dânsele prăznuiesc, spre slava şi cinstea învierii Tale; şi printr-înşii strigăm către Tine, Iubitorule de oameni : Dă poporului Tău mare milă.
 
 
    La dumnezeiasca strajă de Dumnezeu grăitorul Avvacum să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit cu mare glas : Astăzi este mântuirea lumii că a înviat Hristos ca cel atotputernic.
 
    Parte bărbătească, ca cel ce a deschis pântecele cel fecioresc, fost-a Hristos; iar ca un om mieluşel S-a chemat şi fără prihană, că n-a suferit stricăciune; Paştile noastre şi ca un Dumnezeu adevărat, desăvârşit S-a numit.
 
    Ca un miel de un an, cea binecuvântată de noi cununa Hristos, de voie pentru toţi S-a jertfit, Paştile cele curăţitoare şi iarăşi din mormânt, cel frumos, Soarele dreptăţii nouă ne-a strălucit.
 
    Al lui Dumnezeu Părinte David, înaintea chivotului umbrei a săltat jucând, iar noi poporul cel sfânt al lui Dumnezeu, plinirea închipuirilor văzând, să ne veselim dumnezeieşte, că a înviat Hristos ca cel atotputernic.
 
 
    Cela ce a zidit pe Adam, strămoşul tău, Curată, S-a zidit din tine şi cu moartea Sa a stricat astăzi moartea, care s-a pricinuit prin acela şi pe toţi a luminat cu dumnezeieştile raze ale învierii.
 
    Pe Hristos, pe Carele L-ai născut, văzându-L astăzi frumos strălucind din morţi, Curată, ceea ce eşti bună şi fără prihană între femei şi frumoasă, spre mântuirea tuturor slăveşte-L împreună cu apostolii, bucurându-te.
 
 
    Naşterea Ta cea din Fecioară Proorocul mai-nainte văzându-o a propovăduit, strigând : Auzul Tău am auzit şi m-am temut, că de la amiazăzi şi din muntele cel sfânt, umbrit ai venit, Hristoase.
 
    Prin Cruce ai prădat pântecele iadului şi împreună ai ridicat pe cei morți şi ai stricat tirania moriți. Pentru aceasta noi cei din Adam închinându-ne, lăudăm îngroparea şi învierea Ta, Hristoase.
 
    Mântuitorul nostru, Carele ai binevoit pentru milostivirea milei a Te pironi pe Cruce şi a ne izbăvi pe noi de blestemul strămoşului, dezleagă legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
 
    Cela ce ai pironit pe Cruce blestemul meu cel dedemult şi mi-ai izvorât, Mântuitorule, binecuvântarea, prin sângele cel din coasta Ta, dezleagă legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
 
    Iadul, Mântuitorule, întâmpinându-Te pe Tine întru cele mai dedesubt, s-a amărât văzând cum pe aceia ce i-a putut înghiţi dedemult, acum fără de voie îi dă înapoi; se iscodeşte în cele mai de jos ale sale şi se goleşte şi se pradă de cei morţi.
 
    De s-a şi pecetluit piatra şi cu strajă s-a întărit, o călcători de lege vrăjmaşi ! Dar a înviat Domnul, precum mai-nainte a zis, dezlegând legăturile greşelilor mele celor multe; că poate face câte voieşte.
 
    Cela ce ai înviat din mormânt şi ai prădat iadul şi ai înviat pe cei morţi şi nestricăciune mi-ai izvorât, dezleagă-mi legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
 
    Cu adevărat v-aţi ruşinat voi cei fărădelege, că Hristos a înviat şi împreună a ridicat pe cei morţi, strigând : Îndrăzniţi ! Că Eu am biruit lumea. Deci, credeţi Lui, sau tăceţi amăgitorilor, care tăgăduiţi învierea Lui.
 
    Cela ce ai strigat către purtătoarele de mir : Bucuraţi-vă, după ce ai înviat din mormânt, Bunule, şi către apostoli : Propovăduiţi scularea Mea ! Dezleagă-mi legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
 
    Pe Iosif cu cel bun chip, pe râvnitorul bunei credinţe, pe sfetnicul şi ucenicul, împreună cu mironosiţele şi cu apostolii să-l cinstim, strigând cu dânşii şi cu credinţă lăudând luminat învierea Mântuitorului.
 
 
    Slava cea nedespărţită a Dumnezeirii celei mai presus de fiinţă, cine va putea să o spună ? Că una fiind după fire Treimea se laudă, fără de început, de o fiinţă, lăudându-se unime în Treime, după Ipostasurile cele singuratece.
 
 
    Ceea ce ai născut pe Cel ce S-a sălăşluit în pântecele tău fără sămânţă, Maica fecioară curată, pe Acela neîncetat roagă-L, de Dumnezeu Născătoare, să-mi dezlege legăturile păcatelor mele celor multe, că-mi poți ajuta la câte voieşti.
 
 
 
    Să mânecăm cu mânecare adâncă şi în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului şi să vedem pe Hristos, soarele dreptăţii, tuturor viață răsărind.
 
   Milostivirea Ta cea nemăsurată cei finuți în legăturile iadului văzându-o, la lumină au mers, Hristoase, cu picioare vesele, lăudând Paştile cele veşnice.
 
    Să ne apropiem, purtători de lumină, de Hristos Cel ce a ieşit din mormânt ca un mire şi să prăznuim împreună cu cetele cele iubitoare de praznice, Paştile lui Dumnezeu cele mântuitoare.
 
 
    Luminează-se cu razele cele dumnezeieşti şi de viață purtătoare, ale învierii Fiului tău, Maică a lui Dumnezeu preacurată, şi de bucurie se umple adunarea celor binecredincioşi.
 
    N-ai deschis uşile Fecioarei când Te-ai întrupat şi pecețile mormântului nu le-ai stricat, împărate al făpturii, pentru aceasta văzându-te pe Tine Fecioara înviat, s-a bucurat.
 
 
    Negura sufletului meu, Mântuitorule, risipindu-o, cu lumina poruncilor Tale mă luminează, ca un împărat al păcii.
 
    Tu m-ai dezbrăcat, Mântuitorul meu, de haina cea dintâi care mi-a țesut-o, vai mie, semănătorul păcatului, îmbrăcându-te întru mine.
 
    Frunze de smochin, vai mie, mi-a cusut păcatul, mie, celui ce n-am păzit, Mântuitorul meu, preacurată porunca Ta, prin sfatul şarpelui.
 
    Sufletul meu cel rănit cu gândurile mele cele tâlhăreşti l-a vindecat, vărsând peste dânsul untdelemn şi vin, Hristos Cel ce a venit la mine din Maria.
 
     Lângă Cruce stând Născătoarea de Dumnezeu cea fără prihană, ca o Maică a strigat : Lăsatu-m-ai singură, o Fiul meu şi Dumnezeule.
 
    Tu pe şarpele, începătorul răutăţii, cu arma Crucii Tale surpându-l întru învierea Ta, ai sfărâmat boldul morţii, Iisuse.
 
    Unde-ți este boldul tău, moarte ? Unde-ți este biruința ta, iadule ? Adam să strige : Sfărâmatu-te-ai prin învierea Celui ce a sculat pe cei morți.
 
    Mironosiţele femei la mormântul Tău ajungând, al Celui ce ai înviat pe cei de jos, glas au auzit, zicând : A înviat Hristos.
 
    Pomenirea binecredincioaselor purtătoare de mir săvârşind şi a tuturor ucenicilor Tăi, întru luminată învierea Ta, Te lăudăm pe Tine, Hristoase.
 
    Pe cel cu bun chip să-l cinstim toți după vrednicie, care trupul Domnului de pe lemn l-a pogorât şi l-a îngropat cu credinţă.
 
 
    Ţie, lui Dumnezeu Tatăl şi Fiului şi Duhului mă închin, trei fețe şi aceste trei, una le cred că sunt, după fiinţa cea una.
 
 
    Pe tine, ceea ce ai născut mai presus de fire, cu naştere fără sămânţă, pe însuşi Stăpânul Hristos, Cel ce a înnoit firea, te lăudăm credincioşii.
 
 
 
    Pogorâtu-te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care țineau pe cei legați Hristoase; şi a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt.
 
    Păzind pecețile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt, Cel ce n-ai stricat cheile Fecioarei întru a Ta naştere şi ne-ai deschis nouă uşile raiului.
 
    Mântuitorul meu, vie şi nejertfită jertfă, ca un Dumnezeu, pe Tine însuți de voie aducându-Te Tatălui, ai înviat pe Adam împreună cu tot neamul, sculându-Te din mormânt.
 
 
    Adusu-s-a firea cea dedemult, stăpânită de moarte şi de stricăciune, la viața cea nestricăcioasă şi veşnică, prin Cel ce S-a întrupat din pântecele tău, preacurată de Dumnezeu Născătoare, Fecioară.
 
    Pogorîtu-S-a întru cele mai de jos ale pământului, Cel ce S-a pogorât în pântecele tău, Curată, şi S-a întrupat mai presus de minte şi a ridicat împreună cu Sine pe Adam, înviind din mormânt.
 
 
    Întru adâncul păcatelor sunt ţinut pururea şi în marea vieţii mă afund; ci, precum pe Iona din fiară şi pe mine din patimi mă scoate şi mă mântuieşte.
 
    Mort este iadul, îndrăzniţi pământenilor, că Hristos pe lemn spânzurându-Se, a aruncat sabia asupra lui şi zace mort; şi de cei ce îi avea s-a prădat, golindu-se.
 
    Prădatu-s-a iadul, îndrăzniţi cei morți ! Şi mormânturile s-au deschis, sculaţi-vă ! Strigă către voi din iad Hristos, Cel ce a venit să scape pe toți din moarte şi din stricăciune.
 
    Pe cei morți precum ai putut i-ai înghiţit oarecând, iar acum ţi-i cer, iadule, dă-mi-i înapoi ! Strigă către tine dătătorul de viață şi Dumnezeu, Cel ce a venit să izbăvească pe toți din pântecele tău cel nesăţios.
 
    Femei, purtătoare de mir, ce vă mai grăbiţi ? Pentru ce aduceţi miruri Celui viu ? Înviat-a Hristos precum mai-nainte a zis. Să înceteze lacrimile voastre, mutându-se întru bucurie.
 
    Cu giulgiu înfăşurându-Te pe Tine, Hristoase, Iosif cel cu bun chip, Te-a pus în mormânt şi cu miresme ungând Biserica cea stricată a trupului Tău, a prăvălit o piatră mare deasupra gropii.
 
   Domnul a înviat prădând pe vrăjmaşul şi pe cei legați, răpindu-i, a scos pe toți şi pe Adam cel dintâi zidit, pe acela sculându-l ca un îndurat şi iubitor de oameni, Dumnezeu.
 
 
    Treimea într-o unime să o lăudăm credincioşii, împreună cu Fiul pe Tatăl slăvind şi pe Duhul cel deoființă cu Fiul şi Carele este în Tatăl împreună fără început şi pururea veşnic Dumnezeu.
 
 
    În pântece ai zămislit, Curată, fără de nici o lucrare, pe strugurul nestricăciunii, ca o viță, din care izvoarele nemuririi, ca nişte vin ne izvorăsc nouă pe viața cea veşnică.
 
 
    Bucurați-vă, purtătoarelor de mir, zicând : Plângerea strămoaşei Evei o ai potolit cu învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, şi apostolilor Tăi a binevesti le-ai poruncit : Mântuitorul a înviat din mormânt.
 
 
    La mormântul Tău, Mântuitorule, mergând mironosiţele, se mirau cu gândul întru sine şi ziceau : Cine va răsturna nouă piatra de pe mormânt ? Şi căutând, a văzut că piatra era răsturnată şi de chipul îngerului precum şi de îmbrăcămintea lui se minunau şi fiind cuprinse de spaimă, gândeau să fugă. Iar tânărul către dânsele, a strigat : Nu vă temeţi voi, Acela pe Carele căutaţi, S-a sculat; veniți de vedeţi locul unde a zăcut trupul lui Iisus şi degrab mergând vestiți ucenicilor, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
 
 
Stih : Uceniţele din credinţă aduc lui Hristos miruri, 
Iar eu aduc Mântuitorului cu cântare stihuri.
 
   Tot în această zi, Duminica a treia după Paşti, prăznuim sărbătoarea sfintelor femei mironosiţe. Încă facem şi pomenirea lui Iosif cel din Arimateia, care a fost unul din cei şaptezeci de ucenici ascunşi. Şi iarăşi pomenirea lui Nicodim celui ce venise noaptea la Hristos, care era dintre cei mari ai Iudeilor. Pentru că aceste femei au fost cele întâi mărturii nemincinoase ale învierii; iar Iosif şi Nicodim ale îngropării, două fapte prea adevărate şi prea cunoscute de noi. Pentru că pe Nicodim îndată l-au izgonit Iudeii din Sinagogă, neîngăduindu-l să fie împreună cu ei. Iar pe Iosif, după ce a îngropat trupul Domnului, l-au aruncat Iudeii într-o groapă, din care s-a scos cu puterea lui Dumnezeu şi s-a dus în Arimateia, la moşia sa. Iar după ce a înviat Hristos, S-a arătat lui fiind legat cu legături şi i-a adeverit şi mai mult taina învierii. Şi multe a răbdat el de la Iudei, dar n-a suferit a ţine sub tăcere cele de taină, ci cu îndrăzneală a învăţat toate cele ce se făcuseră. Şi spun că Nicodim acesta mai întâi decât toți a vestit cu amănuntul cele ce au fost pentru patima lui Hristos şi pentru înviere; mai ales că el era unul din cei întâi din Sobor şi ştia bine atât sfaturile şi uneltirile Iudeilor, precum şi tot ce s-a petrecut cu Domnul. Şi, pentru aceasta au fost rânduiţi după înviere, împreună cu femeile cele ce-L văzuseră, ca nişte mărturii nemincinoase ale îngropării. Şi, deşi crederea Tomei se pune cea dintâia, totuşi întâi femeile acestea au văzut învierea şi o au vestit Ucenicilor. Că, se cădea seminţiei care căzuse întâi sub păcat şi moştenise blestemul, să vadă întâi şi învierea şi să audă bucuria. Iar mironosiţe s-au numit, pentru că Vineri pentru Paştile ce venea, că era mare ziua Sâmbetei aceleia, cu totul s-au nevoit Iosif şi Nicodim de au îngropat trupul Domnului; şi măcar că-l unseseră şi cu unsori după obiceiul Iudeilor, dar nu precum se cădea. Că punând numai Aloie şi Smirnă mai mult şi cu pânză subţire înfăşurându-L, L-au pus în groapă. Pentru aceea dar, acestea dragoste fierbinte având către Hristos, ca nişte uceniţe, unsori de mult preţ cumpărând, au venit noaptea, sau pentru frica Iudeilor, sau pentru că şi obicei era a plânge de dimineaţă. Şi mai vârtos ca să-L ungă şi să plinească aceea ce lipsise atunci din pricina grăbirii. Iar venind ele la mormânt, au văzut mai multe arătări, precum : Doi îngeri strălucind înlăuntrul gropii şi pe altul şezând pe piatră. După aceea au văzut pe Hristos şi s-au închinat Lui; iar Magdalenei părându-i-se că este grădinarul, a întrebat de Dânsul. Trebuie să ştim încă, că mai multe au fost mironosiţele; ci, Evangheliştii pomenesc numai de cele mai vestite, iar pe celelalte le-au lăsat. Şi au fost acestea : Cea mai întâia decât toate, Magdalena Maria, din care izgonise Hristos şapte draci; care şi venind în Roma după învierea lui Hristos, precum se povesteşte, a dat morţii pe Pilat şi pe Arhierei, spunând lui Tiberie Cezarul cele ce se făcuseră Mântuitorului. Aceasta după aceea a murit în Efes şi s-a îngropat de Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu, apoi de prea înţeleptul Leon s-a adus în Constantinopol. A doua, Salomi, care este fata lui Iosif, păzitorul Născătoarei de Dumnezeu, că aşa se numea, care fată a lui a avut bărbat pe Zevedei, din care s-au născut Evanghelistul Ioan şi Iacov. Pentru că patru feciori parte bărbătească a născut Iosif, pe Iacov ce se cheamă cel mic, pe Iosie, pe Simon şi pe Iuda. Şi trei fete : pe Estira, pe Tamar şi pe Salomi a lui Zevedei. Deci, când auzi în Evanghelie, Maria a lui Iacov celui mic şi mama lui Iosi, să ştii că este Născătoarea de Dumnezeu, că mamă se socotea a fi ea feciorilor lui Iosif, încât se crede de aici, că Ioan Evanghelistul a fost nepot de soră lui Hristos. Iar a treia mironosiţă este Ioana, femeia lui Huza, care a fost ispravnic şi iconom casei împăratului Irod. A patra şi a cincea sunt : Maria şi Marta, surorile lui Lazăr. A şasea, Maria a lui Cleopa, iar a şaptea, Susana. Şi alte multe au fost precum spune dumnezeiescul Luca, cele ce slujeau lui Hristos şi Ucenicilor din averile sale. Deci, ca pe cele ce au propovăduit învierea şi multe arătări ne-au spus spre încredinţarea şi dovedirea învierii lui Hristos după Toma şi pe acelea a hotărît Biserica lui Hristos a le prăznui, ca pe cele ce au văzut întâi pe Hristos înviat din morţi şi tuturor au vestit propovăduirea cea de mântuire şi ca pe cele ce şi-au petrecut viaţa în Hristos bine şi precum se cădea unor femei învăţate de Hristos. 
 
   Pentru rugăcinile sfintelor mironosiţe, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
 
 
    Cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-Se om, pătimeşte ca un muritor şi prin patimă pe cel muritor, îl îmbracă în podoaba nestricăciunii; Cel ce unul este binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.
 
    Femeile cele gânditoare de Dumnezeu, cu miruri în urma Ta au alergat şi pe Carele ca pe un mort cu lacrimi Te căutau, bucurându-se s-au închinat Ţie, Dumnezeului celui viu şi Paştile cele de taină ucenicilor Tăi, Hristoase, bine le-au vestit.
 
    Prăznuim omorârea morții, sfărîmarea iadului şi începătura altei vieţi veşnice şi săltând lăudăm pe pricinuitorul, pe Cel unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.
 
    Cât este de sfinţită cu adevărat şi mult prăznuită, această noapte de mântuire şi strălucită, a zilei celei purtătoare de lumină, a învierii mai înainte vestitoare fiind, întru care lumina cea fără de ani, din mormânt trupeşte tuturor a strălucit.
 
 
    Omorând astăzi Fiul tău moartea, ceea ce eşti cu totul fără prihană, tuturor morţilor viaţa care petrece în vecii vecilor le-a dăruit; Cel ce unul este binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.
 
    Cel ce împărăţeşte peste toată făptura, făcându-Se om, S-a sălăşluit în pântecele tău, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită şi Cruce şi moarte răbdând, a înviat cu dumnezeiască cuviinţă sculându-ne şi pe noi, ca un Atotputernic.
 
    Heruvimilor urmând tinerii, în cuptor au săltat cântând : Bine eşti cuvântat, Dumnezeule, că întru adevăr şi cu judecată ai adus asupră-ne acestea toate, pentru păcatele noastre, Cela ce eşti prealăudat şi preaslăvit întru toţi vecii.
 
    Ca un iubitor de oameni, vrând să mântuieşti din înşelăciune pe toți pe care i-ai zidit, ai suferit a Te pironi pe Cruce, ca să înnoieşti cu trupul Tău, Mântuitorule, chipul cel îngropat de patimi şi surpând iadul, ai înviat şi pe cei morţi împreună cu Tine.
 
    Pe Cruce fiind înălţat, pe toţi i-ai chemat la Tine, Îndurate, precum Te-ai făgăduit, Bunule, că toate acestea întru adevăr ai binevoit a le răbda pentru păcatele noastre; pentru aceea şi tâlharului i-ai deschis porţile raiului, Mântuitorule.
 
    Tu ai ridicat a treia zi din mormânt Biserica trupului Tău cea stricată, precum Te-ai făgăduit, Bunule, ca în adevăr să-Ţi arăţi slava Ta, care o izvorăşti nouă prin credinţă, scoţând pe cei robiţi, pe care îi ţinea iadul întru legături.
 
    O, neînţelepţia voastră, evrei ! O, nebunia voastră a celor fărădelege ! Ce lucru de necrezut aţi văzut, de n-aţi crezut lui Hristos ? Au nu pe cei bolnavi a sculat cu cuvântul ? Au n-a mântuit El toată lumea ? Să vă plece pe voi spre credinţă măcar ostaşii, sau cei ce au înviat din morți.
 
    Să spună acum străjerii cei ce se făcuseră ca morţii, cum S-a furat Acela, pe Carele nu L-au văzut ei nemulțumitorii ? Că dacă nu L-au văzut nici au simţit când a înviat, cum puteau aşa să-L priceapă când S-a furat ? Să vă plece pe voi a crede măcar, piatra aceea şi cele de îngropare ale lui Hristos.
 
    Pentru ce străjuiți ca pe un mort ? Pentru ce aţi pus peceți pe piatră, evrei ? Negreşit că temându-vă de furtişag aţi pecetluit groapa. Deci, cum ar fi înviat Hristos de n-ar fi fost Dumnezeu ? Să vă plece pe voi a crede cei ce au înviat şi s-au văzut de mulţi.
 
 
   Împreună cu Tatăl slăvim pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, strigând cu glas fără tăcere : Treime singuratecă în fiinţă, miluieşte şi mântuieşte pe toţi; unime în trei fețe, milostiveşte-Te spre noi, Dumnezeule cel preaslăvit în veci.
 
 
    În pântecele tău, Preacurată, cum ai încăput prunc, pe Acela de Carele se cutremură puterile îngereşti ca de un Dumnezeu ? Fără numai precum a voit, precum a ştiut aşa S-a sălăşluit, vrând să mântuiască pe toți pământenii cei din Adam, dezlegând pe Adam din acel blestem, pentru mâncarea cea amară.
 
 
    Această numită şi sfântă zi, una a Sâmbetelor împărăteasă şi Doamnă; a Praznicelor Praznic şi sărbătoare este a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pe Hristos în veci.
 
    Veniţi cu rodul viței cel nou, al dumnezeieştii veselii, în ziua cea vestită a învierii împărăţiei lui Hristos să ne împărtăşim, lăudându-L pe Dânsul ca pe unul Dumnezeu în veci.
 
    Ridică împrejur ochii tăi, Sioane, şi vezi că iată au venit la tine, ca nişte făclii de Dumnezeu luminate, de la apus şi de la miazănoapte şi de la mare şi de la răsărit fiii tăi, întru tine binecuvântând pe Hristos în veci.
 
 
    Părinte Atotțiitorule, Cuvântule şi Duhule, fire ceea ce eşti una în trei Ipostasuri, cea mai presus de fiinţă şi de Dumnezeire; întru Tine ne-am botezat şi pe Tine Te binecuvântăm întru toți vecii.
 
 
    Venit-a prin tine în lume Domnul, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, şi pântecele iadului rupându-l, nouă celor morţi ne-a dăruit învierea. Pentru aceasta bine-L cuvântăm întru toţi vecii.
 
    Toată puterea morţii surpând Fiul tău, Fecioară, întru a Sa înviere, ca un Dumnezeu tare împreună ne-a înălţat pe noi, şi ne-a îndumnezeit. Pentru aceasta Îl lăudăm pe Dânsul în veci.
 
 
    Pe Cel ce a închipuit mai înainte în rug lui Moise minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
 
    Razele soarelui s-au ascuns de frica patimilor lui Hristos şi au înviat morții şi munţii s-au clintit şi pământul s-a cutremurat şi iadul s-a golit.
 
    Cei din cuptor oarecând de trei ori fericiţii tineri, înălțându-şi mâinile, au închipuit, Bunule, preacurată Crucea Ta, prin care ai surpat, Hristoase puterea vrăjmaşului.
 
    O, evrei orbi ! Înşelători şi de lege călcători, care n-ați crezut învierii lui Hristos, ca şi cum n-ar fi fost adevărată, ce lucru de necrezut ați văzut ? Că a înviat Hristos, Cel ce a sculat pe cei morţi.
 
    O, evrei vrăjmaşi ! De nu ne credeţi pe noi, întrebaţi pe ostaşii voştri, ce au pătimit aceia ? Cine este cel ce a răsturnat cu mâinile piatra de pe mormânt ?
 
    Cine este Cel ce a uscat smochinul ? Cine este Cel ce a vindecat mâna cea uscată ? Cine este Cel ce a săturat oarecând mulţimi în pustie ? Fără numai Hristos, Cel ce a sculat pe cei morți.
 
    Cine; este Cel ce a luminat orbii, a curăţit leproşii şi şchiopii a îndreptat ? Şi a umblat pedestru pe mare ca pe uscat ? Fără numai Hristos Dumnezeu, Cel ce a sculat pe cei morţi.
 
    Cine este Cel ce a sculat din mormânt pe cel mort de patru zile şi pe fiul văduvei ? Cine este Cel ce a întărit ca un Dumnezeu pe cel slăbănog ce era în pat ? Fără numai Hristos Dumnezeu, Cel ce a sculat pe cei morţi.
 
    Strigă şi piatra, glăsuiesc pecețile, care voi punându-le, aţi aşezat străjeri să păzească mormântul; adevărat a înviat Hristos şi viază în veci.
 
    Adevărat a înviat Hristos, prădatu-s-a iadul, omorâtu-s-a şarpele, izbăvitu-s-a Adam, cutremuratu-s-au cei de jos. Pentru ce dar nu credeți, vrăjmaşi şi călcători de lege ?
 
 
    Împreună cu Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Sfânta Treime întru o Dumnezeire slăvim strigând; Sfânt, sfânt, sfânt eşti în veci.
 
 
    Pe pâinea cea pururea vie, care în pântecele tău s-a frământat fără de aluat întru frământătura noastră, o ai născut fără schimbare, pe unul Hristos Dumnezeu în două firi.
 
 
 
 
    Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit; saltă acum şi te bucură, Sioane, iar tu curată veseleşte-te, Născătoare de Dumnezeu, întru învierea Celui născut al tău.
 
    O, dumnezeiescul ! O, iubitul ! O, prea dulcele Tău glas ! Că, cu noi Te-ai făgăduit să fii cu adevărat până la sfâşitul veacului, Hristoase. Pe care întărire de nădejde credincioşii avându-L, ne bucurăm.
 
    O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase ! O, înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu şi puterea; Dă-ne nouă mai adevărat să ne împărtăşim cu Tine, în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale.
 
 
    Cu un glas Fecioară te fericim credincioşii. Bucură-te, uşa Domnului; bucură-te, cetate însufleţită; bucură-te, prin care ne-a strălucit nouă astăzi lumina învierii din morți a Celui ce S-a născut din tine
 
    Veseleşte-te şi te bucură, dumnezeiască uşa luminii, că Iisus Cel ce a apus în mormânt, a răsărit strălucind mai luminat decât soarele şi pe toți credincioşii îi luminează, Stăpână cu daruri dăruită de Dumnezeu.
 
 
    Pe ceea ce a zămislit în pântece cu trup, mai presus de fire, pe cuvântul Cel ce a strălucit din Tatăl fără de ani, cu cântări fără tăcere să o slăvim credincioşii.
 
    Pe tâlharul cel ce Te-a cunoscut pe Cruce Dumnezeu, moştean raiului celui înţelegător l-ai făcut, pe cel ce a strigat : Pomeneşte-mă, atotputernice Mântuitorule.
 
    Lovit cu palma pentru noi şi scuipat ai fost, Iisuse, de cei fărădelege, Cel ce ai scris tablele Legii în Sinai lui Moise, slugii Tale.
 
    Cu oțet şi cu fiere, Mântuitorule, Te-ai adăpat pentru noi, Cel ce ne-ai dat nouă Trupul şi cinstitul Tău Sânge, spre mâncarea şi spre băutura vieţii Tale celei veşnice.
 
    În coasta cea de viață făcătoare, cu suliţa împungându-Te, Hristoase, preacuratul Tău Sânge şi cinstita Apă ai izvorât lumii, ca un izvor pururea viu.
 
    Socotitu-Te-ai întru cei morţi, Cela ce ai înviat pe morți, în mormânt Te-ai pus, Cela ce ai deşertat mormânturile; prădat-ai iadul, înviind pe Adam.
 
    Când ai înviat, Iisuse s-a legat vrăjmaşul, s-a prădat iadul, s-au golit gropile, s-au sculat cei de jos, închinându-se Ţie, Hristoase.
 
    Cine este cel ce a furat pe cel mort, mai ales gol ? Pentru ce va amăgiți, Evrei ? Hristos a înviat şi s-au dezlegat legăturile iadului şi încuietorile.
 
    Slavă Ţie, Hristoase Mântuitorule, Cela ce ai izvorât viață şi ai răsărit lumină celor ce erau întru întunericul necunoştinţei şi tot pământul ai luminat cu scularea Ta.
 
    Sfetnicul cel cu bun chip Iosif să se laude, împreună cu mironosiţele şi cu dumnezeieștii ucenici, ca cel ce este şi acesta binevestitor al sculării lui Hristos.
 
    Pe Iosif cel minunat să-l lăudăm credincioşii, împreună şi pe Nicodim şi pe credincioasele mironosiţe, care au strigat : Domnul a înviat cu adevărat.
 
 
    Fără de început eşti, Părinte nezidit eşti, Fiule, împreună de pe un scaun eşti şi Duhule Sfinte. Aceste trei una sunt după fire şi trei după feţe; un Dumnezeu adevărat.
 
 
    Să se veselească Iessei, să dănţuiască şi David; că iată Fecioara, toiagul cel de Dumneneu sădit, a odrăslit pe Hristos, floarea cea pururea vie.
 
 
    Cu trupul adormind ca un muritor, împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzând-o, Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.
 
 
    Femei ascultaţi glas de bucurie, Cel ce am călcat pe tiranul iad am ridicat lumea din stricăciune. Alergaţi de spuneţi bunevestiri prietenilor Mei; că, voi ca zidirea Mea de acolo să vadă bucuria, de unde a ieşit întristarea.
 
 
    Toată suflarea şi toată făptura pe Tine Te slăveşte, Doamne, că prin Cruce moartea ai stricat ca să arăţi popoarelor învierea Ta cea din morţi, ca un Iubitor de oameni.
 
    Să spună iudeii, în ce chip ostaşii străjuind au pierdut pe Împăratul ? Că pentru ce piatra n-a păzit pe piatra vieţii ? Sau pe cel îngropat să-L dea, sau Celui ce a înviat să se închine împreună cu noi zicând; Slavă mulţimii îndurărilor Tale, Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
 
    Bucurați-vă noroade şi vă veseliţi, îngerul care a şezut pe piatra mormântului, acela ne-a vestit nouă, zicând : Hristos a înviat din morţi, Mântuitorul lumii, şi a umplut toate de bună mireasmă. Bucurați-vă noroade şi vă veseliţi.
 
    Înger mai-nainte de zămislirea Ta, Doamne, bucură-te celei pline de Daruri i-a adus; înger încă şi la învierea Ta piatra slăvitului Tău mormânt o a răsturnat; acela adică în locul întristării, semne de veselie a vestit, iar acesta în locul morţii, pe Stăpânul dătătorul de viață ne-a propovăduit nouă. Pentru aceasta strigăm Ţie : Făcătorule de bine al tuturor, Doamne, slavă Ţie.
 
 
   Vărsat-au mir cu lacrimi la mormântul Tău femeile şi s-a umplut de bucurie gura lor, când au grăit ele : A înviat Domnul.
 
    Să laude neamurile şi popoarele pe Hristos, Dumnezeul nostru, Carele de voie pentru noi Crucea a răbdat şi în iad până a treia zi a fost şi să se închine învierii Lui celei din morți, prin care s-au luminat toate marginile lumii.
 
     Stih : Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
 
    Răstignitu-Te-ai şi Te-ai îngropat, Hristoase, precum ai voit prădat-ai moartea şi ai înviat întru slavă ca un Dumnezeu şi Stăpân, dăruind lumii viață veşnică şi mare milă.
 
     Stih : Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
 
    Cu adevărat, călcătorilor de lege, pecetluind voi piatra, de mai mare minune pe noi ne-ați învrednicit, cunosc aceasta şi străjerii; căci astăzi ieşind din mormânt, le-au zis : Spuneţi că noi dormind, au venit ucenicii şi L-au furat pe El. Dar cine fură mort şi mai ales gol ? însuşi a înviat cu a Sa putere ca un Dumnezeu, lăsând în mormânt cele de îngropare ale Sale. Veniți de vedeţi Evreilor, cum n-a rupt pecețile, Cel ce a călcat moartea şi neamului omenesc a dăruit viață veşnică şi mare milă.
 
 
    Cu miresme venind femeile cele ce au fost cu Maria şi nepricepându-se cum le va fi lor, ca să-şi dobândească dorirea, li s-a arătat piatra răsturnată şi dumnezeiesc tânăr potolind tulburarea sufletului lor, le-a zis : S-a sculat Iisus Domnul ! Pentru aceasta propovăduiți propovăduitorilor Lui ucenici, să meargă în Galileea, şi-L vor vedea pe El înviat din morți, ca pe dătătorul de viață şi Domnul.
 

    Prea proslăvită eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe tine te lăudăm, că prin Crucea Fiului tău s-a surpat iadul şi moartea s-a omorât şi cei morţi am înviat şi vieţii ne-am învrednicit; Raiul am luat, desfătarea cea dedemult. Pentru aceasta mulțumind, slăvim pe Hristos Dumnezeul nostru, ca pe cel puternic şi unul mult milostiv.

 
    Pomenește-ne, Îndurate şi pe noi, precum ai pomenit pe tâlharul, întru împărăţia cerurilor.
 
    Lemnul a izgonit pe Adam, iar Crucea a băgat pe tâlharul întru împărăţia cerurilor.
 
    Mormântul Te-a primit Mântuitorule, pe Tine Cel ce ai deşertat mormânturile şi morţilor viață le-ai dăruit, ca un Dumnezeu.
 
    Apostoli slăviți ai lui Hristos, pe Dânsul rugați-L cu dinadinsul, ca să ne mântuiască pe noi din nevoi.
 
     Şi din canonul zilei, Cântarea a 6-a pe 4, Apostolul zilei, din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Marcu. Chinonicul : Trupul lui Hristos primiţi… Altul : Lăudaţi pe Domnul din ceruri…