Cele Şapte Laude

CEASLOVUL CEL MARE

CĂRŢI DE SLUJBĂ

OCTOIHUL MARE * MINEIELE * TRIODUL * PENTICOSTARUL * APOSTOLUL * EVANGHELIA

ÎNSEMNĂTATEA CELOR ŞAPTE LAUDE ALE BISERICII

Noţiuni generale despre cele şapte Laude bisericeşti

1. Care sunt cele şapte Laude bisericeşti.

Biserica aduce prinosul său de slăvire, laudă şi mulţumire lui Dumnezeu, printr-o serie de slujbe care se săvârşesc în fiecare zi (în mănăstiri şi catedrale) sau cel puţin în fiecare sărbătoare (în bisericile de enorie) şi care se numesc în general, cu un termen consacrat, cele şapte Laude. Ele sunt următoarele :

     1. Vecernia (slujba de seară);
       2. Pavecerniţa sau După-cinarea (rugăciunea de după cină sau dinainte de culcare);
     3. Polunoşniţa sau Miezonoptica (rugăciunea de la miezul nopţii);
       4. Utrenia şi Ceasul întâi (slujba de dimineaţă);
     5. Ceasul al 3-lea;
        6. Ceasul al 6-lea;
       7. Ceasul al 9-lea.
    Şirul lor începe cu Vecernia, adică slujba de seară, pentru că, precum am văzut, Biserica creştină a moştenit din Vechiul Testament, între altele, şi tradiţia de a socoti începutul zilei liturgice sau bisericeşti nu de la miezul nopţii, ca în viaţa civilă, ci cu seara. De aceea, în Mineie, Octoih, Triod şi Penticostar, lauda liturgică a fiecărui sfânt sau a fiecărei zile bisericeşti începe cu slujba de seară, adică cu Vecernia. Arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului găseşte acestui fapt şi o explicaţie simbolică; „Începem cu Vecernia laudele sfinţilor şi ale praznicelor, ca şi cum aceştia ar vieţui ca ziua cu lumina darului lui Dumnezeu şi ca sfârşindu-şi viaţa în lumea aceasta într-o zi. Cu sufletele, ei sunt în lumina cea neapusă, iar cu trupurile sunt încă ţinuţi de moarte, aşteptând ziua de apoi cea neînserată, când, potrivit făgăduinţei, vor învia împreună cu noi, spre a primi acolo starea cea desăvârşită împreună cu trupul.

2. Pentru ce sunt şapte Laude bisericeşti.

De ce li se spune acestor slujbe cele şapte Laude ? Ele sunt de fapt opt, dar Utrenia şi Ceasul I se socotesc de obicei amândouă ca o singură Laudă, aşa că rămân şapte. De aceea Ceasul I se citeşte totdeauna îndată după Utrenie, înainte de otpustul acesteia şi fără binecuvântarea de început, obişnuită la celelalte slujbe.
De ce s-a fixat numărul Laudelor zilnice la şapte, iar nu mai multe sau mai puţine ? Se ştie că la vechile popoare din Orientul apropiat, ca asiro-babilonienii, şi apoi şi la evrei, numărul şapte juca un rol însemnat, ca simbol în viaţa religioasă. Astfel, zilele creaţiei lumii erau socotite şapte; şapte zile avea şi săptămâna (erau şi săptămâni de luni şi de ani); şapte braţe avea sfeşnicul din Cortul mărturiei şi şapte candele ardeau deasupra, ca simbol al plinătăţii dumnezeieşti; şapte zile stăteau pâinile punerii înainte la altar, şapte zile ţinea sărbătoarea Paştilor sau Azimile, etc. De la evrei a moştenit şi Biserica creştină numărul de şapte al slujbelor sau momentelor din zi, în care ea se simte îndatorată să-şi aducă aminte de Dumnezeu, să-L slăvească, să-I mulţumească şi să I se roage, după cuvântul psalmistului; „De şapte ori pe zi Te laud, Doamne, pentru judecăţile Tale cele drepte” . Lingviştii ortodocşi pun de obicei numărul acesta simbolic în legătură şi cu cele şapte daruri ale Sfântului Duh, deoarece rugăciunea este privită, în viaţa religioasă creştină, ca un dar sau o roadă a Sfântului Duh; „Vremile orânduite şi rugăciunile sunt în număr de şapte, după numărul darurilor Duhului, căci şi sfintele rugăciuni sunt prin Duhul”, zice Simeon al Tesalonicului, referindu-se la spusele Sfântului Apostol Pavel că „Însuşi Duhul se roagă pentru noi, cu suspine negrăite” (Rom. VIII, 26).

3. Temeiurile biblice şi religioase ale instituirii Laudelor bisericeşti.

   Pentru fiecare din aceste laude găsim, de altfel, temeiuri scripturistice în textele Vechiului Testament şi mai ales în Psalmi. Astfel, Vecernia, Utrenia şi rugăciunile din timpul zilei (Ceasurile) pot fi considerate ca o aplicare a cuvintelor psalmistului : „Seara şi dimineaţa şi la amiază mă voi ruga şi voi striga şi El va auzi glasul meu” (Ps. 54, vs. 19). Mai ales rugăciunea de dimineaţă este amintită des, în multe locuri din Psalmi : „Dimineaţa vei auzi glasul meu, împăratul meu şi Dumnezeul meu... Dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea” (Ps. 5, vs. 2-3). A se vedea pentru aceasta mai ales psalmii de la începutul Utreniei : Ps. 62, vs. 1; ps. 94, vs. 14. şi Ps. 118, vs. 147; ps. 142, vs. 8 ş.a.). Cât priveşte Pavecerniţa, adică rugăciunea dinainte de culcare, şi Miezonoptica sau rugăciunea de la miezul nopţii, sunt şi ele amintite şi practicate de psalmist : „Spăla-voi în toate nopţile patul meu, cu lacrimile mele voi uda aşternutul meu” (Ps. 6, vs. 6); sau; „În miezul nopţii m-am sculat să Te slăvesc, pentru judecăţile Tale cele drepte” (Ps. 103, vs. 62 ş.a.). În afară de aceste temeiuri biblice, fiecare din cele şapte Laude zilnice are şi anumite înţelesuri istorice sau simbolice; ele sunt puse adică în legătură cu unele evenimente sau momente din istoria sfânta a mântuirii, pe care le comemorează zilnic sau le simbolizează, împrospătându-le astfel în amintirea noastră şi făcându-ne să ne aducem aminte totdeauna de ele. Ele corespund totodată unei nevoi psihologice a credincioşilor (îndeosebi a celor mai zeloşi), de a-şi aduce aminte necontenit de Dumnezeu şi a I se ruga în momentele mai importante ale fiecărei zile din viaţa noastră religioasă. Atât scopul particular, cât şi înţelesurile istorico-simbolice ale fiecărei slujbe în parte vor fi arătate, mai pe larg, la capitolele respective; aici le vom enunţa numai pe scurt, pentru toate laolaltă. Astfel, Vecernia se aduce ca o mulţumire la sfârşitul zilei, pentru că am ajuns cu bine la apusul soarelui şi că am adăugat încă o zi la vârsta noastră. Ea ne aduce totodată aminte şi de răstignirea şi punerea Domnului în mormânt, care a avut loc spre seară.
    Pavecerniţa este slujba prin care cerem de la Dumnezeu ajutor şi pază pentru trecerea în pace a nopţii care începe, rugându-l să ne dea odihnă netulburată şi să ocrotească somnul nostru de primejdii, de năluciri şi de ispitele păcatelor, care ne pândesc mai ales noaptea, din întuneric. Ea ne duce cu gândul Ia moarte - noaptea vieţii - care este închipuită prin întunericul nopţii şi pentru care ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute a o întâmpina pregătiţi şi fără teamă. Ne aduce aminte totodată de coborârea la iad a Mântuitorului, cu sufletul şi cu Dumnezeirea, spre a-i slobozi pe cei din veac legaţi.
    Miezonoptica sau rugăciunea de la miezul nopţii este expresia nevoinţei monahale şi pustniceşti a privegherii (slujbei de noapte) şi totodată simbol şi imitaţie a laudei necurmate pe care îngerii o aduc pururea lui Dumnezeu, în ceruri. Ea ne aduce totodată aminte de începutul patimilor Domnului (prinderea Lui în grădina Ghetsimani şi aducerea la judecată), dar şi de învierea Lui, precum şi de judecata din urmă.
    Utrenia exprimă primele gânduri ale sufletului credincios, îndreptate către Dumnezeu, după scularea din somnul nopţii, cuprinzând mulţumirea pentru trecerea în pace a nopţii şi rugăciunea pentru trăirea cu folos şi cuviinţă a zilei care începe. Ea ne aduce aminte de patimile îndurate de Domnul, de la miezul nopţii până la ziuă (ducerea Lui de la Ana la Caiafa, scuipările şi lovirile etc.).
   Ceasurile de rugăciune (I, III, VI, IX) cuprind rugăciunea adusă lui Dumnezeu în momentele cele mai de scamă ale zilei (începutul zilei, al doilea sfert din zi, miezul zilei şi ultimul sfert al zilei), simbolizând astfel lauda necurmată pe care Puterile cereşti o aduc lui Dumnezeu în tot timpul. Revenind din trei în trei ore, prin multiplii cifrei trei, ele au şi un simbolism, trinitar, exprimând lauda neîncetată adusă de Biserica pământească Sfintei Treimi şi aducându-ne aminte, totodată, de evenimentele din istoria patimilor Domnului, întâmplate la ceasurile respective (judecata în faţa lui Pilat şi osândirea la moarte, răstignirea şi moartea pe cruce). Ceasul IX încheie serviciul divin public al fiecărei zile liturgice, care începe cu Vecernia şi se termină cu Ceasul al nouălea.
   Serviciul divin zilnic al celor şapte Laude este completat, desăvârşit şi încununat de slujba Sfintei Liturghii, care se săvârşeşte după Ceasul VI, sau de Obedniţă (Tipica sau Prânzândă), în zilele în care nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie.

4. Împărţirea (gruparea) Laudelor bisericeşti după momentele din zi când se săvârşesc.

Astfel, după timpul din zi în care se săvârşesc, slujbele care alcătuiesc serviciul divin public al unei zile liturgice se pot împărţi în trei cicluri sau grupe, formate fiecare din câte trei slujbe, şi anume:

Ciclul întâi, în care intră Ceasul al nouălea, Vecernia şi Pavecerniţa, alcătuieşte rugăciunea de seară;
Ciclul al doilea, în care intră Miezonoptica, Utrenia şi Ceasul întâi, alcătuieşte rugăciunea de noapte şi de dimineaţă;

Ciclul al treilea, în care intră Ceasul al treilea. Ceasul al şaselea şi Liturghia (sau Obedniţa, în zilele în care nu se face Liturghie), alcătuieşte rugăciunea din timpul zilei.

    Gruparea aceasta a slujbelor zilnice într-o triplă triadă de slujbe, adică în trei etape sau momente de rugăciune din cursul zilei, formate fiecare din câte trei slujbe, are şi o semnificaţie trinitară : ea s-a făcut pe de o parte în cinstea şi spre slava Sfintei Treimi, iar pe de alta, după asemănarea celor nouă cete îngereşti, împărţite în triade de câte trei cete, care-L laudă necontenit pe Dumnezeu şi pe care Biserica le imită în acest chip.
    În practică, acolo unde se săvârşesc zilnic toate cele şapte Laude, adică la mănăstiri şi la catedralele episcopale, ciclul al doilea se împreună de obicei cu ciclul al treilea; toate slujbele din aceste două cicluri se săvârşesc adică în timpul dimineţii, una după alta, fără pauze sau întreruperi. La bisericile de mir - cu rare excepții - nu se mai săvârşesc de fapt decât cele trei mai importante dintre ele, adică Vecernia, Utrenia şi Liturghia, şi numai în zilele de sărbătoare. De fapt, numai pentru săvârşirea acestor trei slujbe zilnice este absolută nevoie de prezenţa preoţilor şi a cântăreţilor, ele fiind alcătuite mai ales din cântări, pe când restul celorlalte Laude, fiind alcătuite aproape numai din citiri, se pot citi şi fără preoţi, chiar afară din biserică, de către, fiecare creştin la el acasă sau de către călugări în chilii. Importanţa şi întâietatea acestor trei sfinte slujbe, faţă de celelalte, reiese şi din aceea că ele singure se încep şi se termină în altar, adică în partea cea mai dinăuntru şi cea mai sfântă a bisericii; celelalte se săvârşesc în întregime fie în naosul, fie în tinda sau pronaosul bisericii.
    La slujba Vecerniei şi a Utreniei s-a aplicat, de altfel, îndeosebi, calendarul ortodox; în rânduiala lor a intrat cea mai mare parte a poeziei imnografice creştine, adică acele cântări (canoane, condace, tropare, sedelne, svetilne şi stihiri), în care imnografii sau poeţii creştini îi laudă şi îi preamăresc pe sfinţi sau evenimentele sărbătorite în fiecare zi liturgică; textele acestor cântări, care variază de la zi la zi, alcătuiesc cuprinsul de azi al Mineielor al Octoihului, al Triodului şi al Penticostarului. Participarea la cele trei slujbe zilnice principale constituie o datorie sau o obligaţie liturgică minimală a fiecărui credincios mirean, pe când participarea la celelalte, obligatorie pentru monahi, este facultativă pentru credincioşii mireni : „Orice credincios este dator să asculte negreşit aceste slujbe (adică Vecernia, Utrenia şi Liturghia), iar pentru celelalte să se îngrijească pe cât îi va sta în putinţă”. De aceea, în studiul separat al fiecărei laude bisericeşti, vom stărui ceva mai mult asupra Vecerniei şi Utreniei şi vom trece mai repede peste rânduiala şi explicarea Pavecerniţei, a Miezonopticii şi a Ceasurilor.

Istoria Laudelor bisericeşti. Formarea serviciului divin public zilnic al Bisericii.

1. Caracterul nocturn al serviciului divin public în Biserica primară

Serviciul divin public al primelor comunităţi creştine (epoca Sfinţilor Apostoli) se săvârşea noaptea, şi anume în noaptea de sâmbătă spre duminică, precum reiese, de exemplu, din descrierea activităţii Sfântului Apostol Pavel la Troia (Fapte XX, 6-11) şi din scrisoarea proconsulului Pliniu cel Tânăr al Bitiniei către împăratul Traian, scrisă prin anii 111-113.
La aceasta au contribuit mai multe cauze. Mai întâi, primii creştini, recrutaţi mai mult dintre iudei, căutau să-L imite astfel pe Mântuitorul însuşi, care instituise Sfânta Euharistie într-o seară la Cina cea de Taină; ei alegeau pentru aceasta seara de sâmbătă, păstrând oarecum importanţa pe care o avea această zi la iudei. În al doilea rând, trebuie să avem în vedere concepţia despre parusie, adică despre a doua şi apropiata venire a Domnului, idee atât de răspândită şi familiară primelor generaţii creştine. Primii creştini credeau şi nădăjduiau că Mântuitorul va veni a doua oară în timpul nopţii din ziua întâi a săptămânii, când a şi înviat. De aceea, ei aşteptau această venire petrecând noaptea de sâmbătă spre duminică în rugăciuni până la ziuă. Aşa a rezultat forma de priveghere a serviciului lor divin public. În al treilea rând, împrejurările istorice în care trăieşte Biserica creştină până la începutul veacului al IV-lea au favorizat în mare măsură, ba chiar au impus menţinerea acestei situaţii; din pricina persecuţiilor, creştinii primelor trei veacuri erau nevoiţi să se adune pentru rugăciune, de preferinţă în timpul nopţii, în locuri ferite şi ascunse, ca de exemplu în catacombe, pentru a scăpa astfel mai uşor de vigilenţa şi urmărirea persecutorilor. La aceste explicări fireşti ale caracterului nocturn al serviciului divin public de la începuturile Bisericii s-au adăugat cu timpul şi altele, de ordin teologic şi simbolic. Astfel, autorul lucrării anonime cu titlul Întrebări către conducătorul Antioh (atribuită odinioară Sfântului Atanasie) spunea că serbarea duminicii începe de sâmbătă seara, pentru ca să simbolizeze chemarea lumii de la întunericul neştiinţei la lumina cunoştinţei.

2. Scindarea serviciului divin şi formarea primelor Laude bisericeşti.

Pentru a se preîntâmpina oboseala privegherii continue de toată noaptea, serviciul de sâmbătă spre duminică s-a împărţit, curând, în două : o parte care se oficia devreme, seara, şi alta care se oficia după miezul nopţii sau către dimineaţă; între ele rămânea deci un răstimp de odihnă şi somn, aşa cum reiese chiar din felul cum descrie Pliniu cel Tânăr adunările de cult ale creştinilor, în scrisoarea menţionată mai înainte. Astfel, din această scindare a serviciului nocturn al primilor creştini, au rezultat cele două slujbe zilnice de căpetenie, care sunt totodată şi cele mai vechi dintre cele şapte Laude bisericeşti : Vecernia sau slujba de seară şi Utrenia, sau slujba de dimineaţă. La acestea se adaugă Liturghia, oficiată în continuare, tot în timpul nopţii (dis-de-dimineaţă), şi formată şi ea din două părţi :
A) Liturghia catehumenilor care, precum vom vedea, nu este ia origine altceva decât transpunerea creştină a serviciului sinagogii iudaice şi
B) Liturghia credincioşilor (Liturghia euharistică sau specific creştină), în timpul căreia avea loc frângerea pâinii sau imitaţia Cinei Domnului (împărtăşirea).
Toate acestea la un loc : Vecernia, Utrenia şi Liturghia, alcătuiesc serviciul divin public sau oficial al Bisericii primare, la care luau parte toţi membrii primelor comunităţi creştine, cel puţin o dată pe săptămână, şi anume sâmbătă spre duminică.

3. Ceasurile de rugăciune zilnică a Bisericii în primele trei secole.

    Mântuitorul ne îndemnase însă să ne rugăm în toată vremea (Lc. XXI, 36), sfat pe care Sfântul Apostol Pavel îl repeta, cu alte cuvinte, astfel : „Rugaţi-vă neîncetat !”. De aceea, în afară de participarea obligatorie la serviciul comun sau public şi oficial de noapte, primii creştini au adoptat şi alte ore sau momente de rugăciune, în timpul zilei. Şi cum aceştia erau recrutaţi mai ales dintre evrei, ei au păstrat orele oficiale iudaice de rugăciune, cu care erau deprinşi : în primul rând Ceasul al treilea (ora de dimineaţă). Ceasul al şaselea (ora de amiază) şi Ceasul al nouălea (ora de seară), care erau orele de rugăciune zilnică la mai toate popoarele antichităţii şi pe care le adoptaseră şi evreii.
    Sfinţii Apostoli înşişi au dat, cei dintâi, exemplu în acest sens. Astfel, Sfântul Apostol Pavel se roagă la Iope în foişorul de sus, la vremea Ceasului al şaselea (Fapte X, 9). Tot el, împreună cu Sfântul Ioan, se suie la templul din Ierusalim la vremea rugăciunii şi anume la Ceasul al nouălea (Fapte III, 1), iar în ziua Cincizecimii, toţi Sfinţii Apostoli se aflau adunaţi pentru rugăciune în foişorul Cinei, la Ceasul al treilea, în clipa pogorârii Sfântului Duh (Fapte II, 15). Puţin mai târziu (pe la sfârşitul secolului I), Sfântul Clement Romanul face aluzie clară la existenţa unor ore stabilite (reglementate) pentru rugăciune, deosebite de Liturghia euharistică, în Didahia celor 12 Apostoli (cap. 8) reglementează numărul acestor ore şi caută să le imprime totodată un conţinut sau un caracter creştin, recomandând credincioşilor să se roage de trei ori pe zi, zicând Tatăl nostru, în opoziţie cu practicile fariseice. Desigur, se vede de aici şi preocuparea de a-i sustrage pe primii creştini de la frecventarea templului şi a sinagogii, prescriindu-le o rugăciune specific creştină, acasă la ei. Aceste ore de rugăciune zilnică aveau, deci, la început, un caracter particular, neoficial şi totodată facultativ sau benevol.
   Încă din a doua jumătate a secolului întâi, cultul creştin era alcătuit, deci, din două cicluri de rugăciune :
A) Unul nocturn, cu caracter public şi oficial, care se săvârşea o dată pe săptămână, adică în noaptea de sâmbătă spre duminică, de care era legată amintirea învierii Domnului şi nădejdea parusiei Lui, precum şi în ajunul aniversărilor martirilor, iar mai târziu, şi în fiecare miercuri şi vineri;
B) Altul, de ziuă, cu caracter neoficial sau particular şi facultativ, care se săvârşea zilnic, fiind lăsat pe seama evlaviei sau pietăţii personale a fiecăruia.
   Situaţia aceasta se menţine în tot timpul, până în a doua jumătate a secolului al IV-lea. Chiar atunci când cele două părţi ale privegherii originare de noapte (Vecernia şi Utrenia) au început să fie oficiate zilnic, ele au rămas singurele Laude sau slujbe zilnice cu caracter comun şi obligatoriu, adică intrate în canonul oficial de rugăciune al Bisericii; de aceea, Tertulian le numeşte legitimae orationes, pe când celelalte aveau caracter facultativ, depinzând de pietatea sau râvna individuală a fiecăruia.
   Astfel, în sec. III, Tradiţia apostolică, atribuită de obicei lui Ipolit Romanul, dar care era poate de origine orientală, prescrie următoarele momente de rugăciune particulară zilnică, obligatorii pentru orice creştin :
Dimineaţa, îndată după scularea din somn şi spălare; la Ceasul al IlI-lea; la Ceasul al Vl-lea; la Ceasul al IX-lea; înainte de culcare; la miezul nopţii; la cântarea cocoşului (dimineaţa)
   Aceleaşi momente de rugăciune zilnică sunt prescrise şi într-un alt document de mai târziu, derivat din Tradiţia apostolică, şi anume Testamentum Domini. În Constituţiile apostolice, redactate în forma de azi spre sfârşitul secolului la IV-lea, este păstrat acelaşi program al rugăciunii zilnice, dar fără rugăciunea de la miezul nopţii, dându-se şi o explicare a rostului fiecăruia din aceste momente, în viaţa religioasă a creştinilor :
Dimineaţa., rugaţi-vă pentru că Domnul v-a luminat, alungând noaptea şi aducând ziua.
La Ceasul al treilea, pentru că în acest moment a primit Domnul de la Pilat hotărârea de osândă.
La Ceasul al şaselea, pentru că atunci a fost răstignit.
La Ceasul al nouălea pentru că toate s-au cutremurat când Domnul a fost răstignit, înfricoşându-se de îndrăzneala nelegiuiţilor iudei şi neputând răbda batjocura adusă Domnului.
Seara (la Vecernie), drept mulţumire pentru că v-a dat noaptea spre odihnă de ostenelile din timpul zilei.
La cântatul cocoşilor (la Utrenie), pentru că acest ceas vesteşte sosirea zilei, spre a face lucrurile luminii.
   Precum se vede, repetarea rugăciunii la aceste momente din cursul fiecărei zile ţintea la aplicarea poruncii Mântuitorului de a se ruga neîncetat (Luca XXI, 36) şi de a întreţine permanentă amintirea Sa, care-i întărea pe credincioşi în osteneli şi ispite.

4. Fixarea numărului de azi al Laudelor bisericeşti (sec. IV ş. u,)

   Consacrarea oficială ca servicii divine publice şi, deci, obligatorii, a orelor de rugăciune din timpul zilei, alături de cele din serviciul de noapte, s-a făcut în cursul jumătăţii a doua a secolului al IV-lea. Orele de rugăciune din timpul zilei, care până aici constituiau un sfat sau o problemă de pietate individuală, deveniră acum o poruncă valabila pentru toţi credincioşii. La aceasta a contribuit, în cea mai mare parte, influenţa crescândă a monahismului asupra vieţii religioase a laicilor. Se ştie că vechii asceţi din timpul primelor trei veacuri creştine trăiau în general în mijlocul lumii, sub numele de solitari sau asceţi şi fecioare, ducând o viaţă de înfrânare şi de continuă rugăciune; ei alcătuiau un fel de stare sau categorie intermediară între clerici şi laici. Se înţelege că zelul lor pentru rugăciune, mult mai mare decât al laicilor, era pilduitor şi molipsitor pentru mulţi dintre laici. Dar începând din epoca de pace a Bisericii, în viaţa vechilor asceţi se întâmplă o schimbare fundamentală. Ei părăsesc de aici înainte lumea, pentru a se retrage în pustie, punând temelia vieţii chinovitice şi eremitice (idioritmice), pentru a se putea astfel consacra mai uşor şi deplin desăvârşirii spirituale, prin asceză şi neîncetată rugăciune. În bisericile lor se îndeplinea în chipul cel mai complet şi mai riguros, ba chiar cu prisosinţă, pravila de rugăciune zilnică, a cărei practică însă ei o aduceau de fapt, după mărturia Sfântului Vasile cel Mare, tot din bisericile de enorie, de unde proveneau. Prestigiul monahismului a făcut ca bisericile mănăstireşti să devină apoi exemple şi modele în această privinţă, mai întâi pentru bisericile catedrale (din oraşe) cu cler mai numeros şi apoi şi pentru bisericile de enorie.
   Cel mai mult a contribuit la generalizarea serviciului Laudelor bisericeşti, aşa cum se oficia în mănăstiri, Sfântul Vasile cel Mare, prin Regulile sale pentru viaţa monahală în care el enumeră şi consideră obligatorii pentru toţi creştinii nu numai Laudele existente până atunci, ci şi altele noi, care se dezvoltaseră între timp în serviciul mănăstiresc, expunând şi temeiurile sau motivele lor biblice şi disciplinare sau morale. El enumera în plus : rugăciunea din amurg sau de la începutul nopţii (deosebită de cea de la Ceasul al IX-lea şi cea de la sfârşitul zilei sau Vecernia), cea de la miezul nopţii şi rugăciunea de dimineaţă, care se făcea după revărsatul zorilor (deosebită de Utrenie), înainte de Ceasul al treilea. Rugăciunea aceasta de dimineaţă, de care vorbeşte Sfântul Vasile, nu poate fi altceva decât Ceasul I, după care veneau Ceasul al III-lea, al Vl-lea şi al IX-lea precum şi rugăciunea de seară (Vecernia), mai dinainte cunoscute şi practicate; rugăciunea din amurg sau de la începutul nopţii (la care se citea Psalmul XC) nu e altceva decât Pavecerniţa cea de la miezul nopţii e Miezonoptica, iar cea din zorii zilei. Utrenia. Iar cum în chip practic Ceasul I nu putea fi oficiat decât unit cu Utrenia, adică după ea, ca şi azi, putem spune că spre sfârşitul secolului al IV-lea găsim deja încheiat numărul de şapte Laude, preconizat de glasul psalmistului (Ps. 118, vs. 164 : „De şapte ori pe zi Te laud. Doamne, pentru judecăţile Tale cele drepte”), număr la care Biserica a rămas şi pe care l-a consacrat oficial în cele din urmă, adică :
a) Ceasul al IX-lea, b) Vecernia, c) Pavecerniţa, d) Miezonoptica, e) Utrenia cu Ceasul I, f) Ceasul al IlI-lea şi g) Ceasul al VI-lea.
   După cum se vede, toate aceste slujbe şi-au luat denumirea după momentul din zi în care se săvârşeau la început în mănăstiri. Împăcând astfel, pe de o parte, recomandarea apostolică de a se ruga neîncetat (I Tes. V, 17), pe de alta, datoria monahilor de a lucra zi şi noapte, după pilda Sfântului Apostol Pavel (2 Tes., III, 8), se ajunge la împlinirea idealului muncii şi rugăciunii continue, cărora se vor consacra vieţuitorii mănăstirilor de obşte.
   Rânduiala serviciului divin zilnic din mănăstirile Sfântului Vasile a fost adoptată apoi de mănăstirea Sfântului Sava de lângă Ierusalim, care a dat Ortodoxiei răsăritene, dintre călugării ei, teologi şi imnografi iluştri, ca Sfântul Sofronie al Ierusalimului, Sfântul Ioan Damaschinul, Cosma de Maiuma şi Ştefan Melodul, ale căror imne şi rugăciuni au contribuit mult la dezvoltarea cultului ortodox în general şi îndeosebi a serviciului Laudelor zilnice. Din mănăstirile savaite, rânduiala aceasta a trecut mai târziu (secolele VIII-IX) în cele studite, din jurul Constantinopolului, înfiinţate sau organizate de cei doi fraţi : Teodor şi Iosif Studitul, dintre care al doilea a ajuns mai târziu episcop al Tesalonicului. O ultimă fază de dezvoltare, în care se ajunge aproape de rânduiala de azi, capătă serviciul Laudelor zilnice în mănăstirile din Athos, începând din secolul X, când Sfinţii Atanasie Atonitul fondează (în 963) Marea Lavră. De aici, datorită mai ales expansiunii panortodoxe a marii mişcări spirituale a isihasmului, rânduiala s-a întins şi s-a generalizat în mănăstirile din Balcani, prin traducerile slave ale cărţilor de slujbă datorate patriarhului Eftimie al Bulgariei (sec. XIV), în cele din Ţările Române, prin călugărul Nicodim şi mitropolitul Antim Critopulos, iar în Rusia prin mitropolitul Grigore (Ciprian) Ţamblac (1406), recunoscut în 1390 ca mitropolit al întregii Rusii.
   Generalizarea tuturor celor şapte Laude în pravila sau canonul oficial de slujbă a Bisericii nu s-a făcut dintr-o dată peste tot. Completarea numărului Laudelor bisericeşti şi generalizarea lor în practica tuturor bisericilor mănăstireşti şi de enorie se datoreşte nu numai influentei monahismului, precum am spus, ci şi ierarhilor care, fiind recrutaţi în general dintre monahi şi având strânse legături cu aceştia, erau un fel de exponenţi ai vieţii monahale în mijlocul lumii şi căutau să impună astfel şi bisericilor de mir rânduiala de slujba cu care erau obişnuiţi în mănăstiri. Definitivarea şi uniformizarea rânduielii de slujbă a celor şapte Laude, care au intrat în cuprinsul cărţii de slujbă numită Ceaslov sau Orologion, a fost realizată, în sfârşit, prin tipărirea acestei cărţi, începând cu ediţiile slave de la sfârşitul secolului XV (Cracovia, 1491, şi Veneţia, 1493) şi cea greacă de la începutul secolului XVI (Veneţia, 1509),
   În Apus, introducerea şi generalizarea Ceasurilor zilnice de rugăciune s-a făcut sub influenţa Regulilor monahale ale Sfântului Ioan Cassian, organizatorul monahismului apusean din Galia (1435) şi ale Sfântului Benedict de Nursia (sec. VI). Un rol important îl avusese de asemenea, încă mai dinainte Sfântul Ambrozie, episcopul Milanului (1397), care a introdus acolo, cel dintâi, modul de cântare antifonică a psalmilor şi a imnelor noi în cursul laudelor bisericeşti, ca mijloc de luptă împotriva ereziei ariene.
   O dezvoltare mai nouă a serviciului Ceasurilor din mănăstiri o reprezintă Mezorele s-au Mijloceasurile (rugăciuni care se citesc numai în mănăstiri, între Ceasuri) şi Obedniţa sau Prânzânda, (rugăciunea de la amiază)

MIEZONOPTICA PENTRU TOATE ZILELE

Preotul cu epitrahilul pe grumaz din fața uşilor împărăteşti, cu dvera închisă, dă binecuvântarea. zicând : Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana : Amin ! Slavă Ţie Dumnezeul nostru, slavă Ţie ! Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... (Se fac trei închinăciuni, iar dacă este post, se fac trei metanii). Slavă..., Şi acum..., Preasfântă Treime..., Doamne, miluiește... (de 3 ori), Slavă.... Şi acum... Tatăl nostru.... Că a Ta este împărăţia..., Doamne, miluiește ! (de 12 ori). Slavă... Şi acum.... Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori), în acest timp preotul se închină, de trei ori. și intră în Sfântul altar, pe ușa dinspre miazăzi.

Sculându-ne din somn cădem către Tine, Bunule, şi cântare îngerească strigăm Ţie, Puternice : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule, pentru rugăciunile îngerilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă...

Din pat şi din somn m-ai ridicat, Doamne, mintea mea o luminează, inima şi buzele mele le deschide ca să Te laud pe Tine, Preasfântă Treime : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule, pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum...

Fără de veste Judecătorul va veni şi faptele fiecăruia se vor descoperi; ci cu frică să strigăm în miezul nopţii : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă... Şi acum...

Și rugăciunea aceasta a Sfintei Treimi :

Din somn sculându-mă, mulţumescu-Ţi Ţie, Prea Sfântă Treime, că pentru multă bunătatea Ta şi pentru îndelungă-răbdarea Ta nu Te-ai mâniat pe mine, leneşul şi păcătosul, nici nu m-ai pierdut cu fărădelegile mele; ci ai făcut iubire de oameni după obicei; şi întru deznădăjduire zăcând eu, m-ai ridicat ca să mânec şi să slăvesc puterea Ta. Deci, acum luminează-mi ochii gândului, deschide-mi gura ca să mă învăţ cuvintele Tale, să înţeleg poruncile Tale, să fac voia Ta, să-Ţi cânt întru mărturisirea inimii şi să laud Preasfânt Numele Tău : al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

Altă rugăciune :

Slavă Ţie, Împărate, Dumnezeule Atotputernice, care prin purtarea Ta de grijă cea Dumnezeiască şi de oameni iubitoare, m-ai învrednicit pe mine păcătosul şi nevrednicul a mă scula din somn şi a dobândi intrarea în Sfântă casa Ta; primeşte, Doamne, şi glasul rugăciunii mele, ca şi al Sfintelor şi înţelegătoarelor Tale puteri şi binevoieşte ca, din inimă curată şi cu duh de umilinţă să Ţi se aducă Ţie laudă din necuratele mele buze; ca şi eu să mă fac părtaş fecioarelor celor înţelepte, cu luminata făclie a sufletului meu şi să Te slăvesc pe Tine, Dumnezeu Cuvântul, Cel slăvit în Tatăl şi în Duhul Sfânt. Amin ! Deschizând ochii sufletului meu cu puterea Ta, Dumnezeul meu, se cuvine să-mi deschid şi uşa inimii mele, şi precum m-am sculat din patul în care zăceam ca un mort; aşa trebuie să mă scol din păcatul fărădelegii şi al nemulţumirii, în care zac mort eu, leneşul. Drept aceea, îţi mulţumesc, Domnul meu, că m-ai păzit întreg şi viu în această noapte şi mai vârtos, că n-am căzut în vreun păcat cu Darul Tău. Văd, Doamne, că a început ziua a se lumina, întru care pot vedea multe nestatornicii şi sminteli, pot să simt multe ispite, să întâmpin multe pricini ca să cad în păcate şi în nevoi de moarte. Cum voi putea scăpa de acelea de nu-mi vei ajuta Tu, care eşti puterea mea ? Pentru aceasta Te rog, Dumnezeul meu, să-mi ajuţi şi să-mi dai Darul Tău cel Sfânt, pentru ca aflându-mă împreună cu El, acesta mă va păzi să nu cad în vreo greşeală şi va face ca să-Ţi fiu plăcut întru toate lucrurile mele. Deci, de acum hotărăsc să nu fac nici un lucru, care să nu fie spre bucuria Ta şi spre folosul meu. Şi pentru ca să pun început bun din începutul acestei zile, îţi depun Ţie toate gândurile mele, toate cuvintele mele, toate poftele mele şi toate lucrurile mele, pentru ca să le povăţuieşti cu înţelepciunea Ta şi să le tocmeşti după judecata dreptăţii Tale. Şi-mi doresc cu adevărat, ca voia mea să nu se mai despartă de voia Ta, numai să mi se descopere. Pentru aceasta Te rog, să mă întăreşti în voinţa Ta ca un Prea Puternic, ca să păzesc şi să împlinesc aceste năzuinţe ale mele, spre cuvântarea de mărire a Împărăţiei Tale şi spre folosul sufletului meu. Amin !

Apoi : Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori) Şi trei închinăciuni.

Psalmul 50

Starea întâia :

Fericiți cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului. Fericiți cei ce păzesc poruncile Lui și-l caută cu toată inima lor, că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte. O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale ! Atunci nu mă voi rușina când voi căuta spre toate poruncile Tale. Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăț judecățile dreptății Tale. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârșit. Prin ce își va îndrepta tânărul calea sa ? Prin păzirea cuvintelor Tale. Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale. În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greșesc Ție. Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale. Cu buzele am rostit toate judecățile Tale. În calea mărturiilor Tale m-am desfătat, ca de toată bogăția. La poruncile Tale voi cugeta și voi cunoaște căile Tale. La îndreptările Tale voi cugeta și nu voi uita cuvintele Tale. Răsplătește robului Tău ! Voi trăi și voi păzi poruncile Tale. Deschide ochii mei și voi cunoaște minunile din Legea Ta. Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale. Aprins e sufletul meu de dorirea judecăților Tale, în toată vremea. Certat-ai pe cei mândri; blestemați sunt cei ce se abat de la poruncile Tale. Ia de la mine ocara și defăimarea, că mărturiile Tale am păzit. Pentru că au șezut căpeteniile și pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu. Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău. Vestit-am căile mele și m-ai auzit; învață-mă îndreptările Tale. Fă să înțeleg calea îndreptărilor Tale și voi cugeta la minunile Tale. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întărește-mă întru cuvintele Tale. Depărtează de la mine calea nedreptății și cu Legea Ta mă miluiește. Calea adevărului am ales și judecățile Tale nu le-am uitat. Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă rușinezi. Pe calea poruncilor Tale am alergat, când ai lărgit inima mea. Lege pune mie, Doamne, și calea îndreptărilor Tale o voi păzi pururea. Înțelepțește-mă și voi căuta Legea Ta și o voi păzi cu toată inima mea. Povățuiește-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit. Pleacă inima mea la mărturiile Tale, și nu la lăcomie. Întoarce ochii mei ca să nu vadă deșertăciunea; în calea Ta viază-mă. Împlinește robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine. Îndepărtează ocara de care mă tem, căci judecățile Tale sunt bune. Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău, și voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale. Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârșit, că întru judecățile Tale am nădăjduit și voi păzi Legea Ta pururea, în veac și în veacul veacului. Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat. Am grăit despre mărturiile Tale înaintea împăraților și nu m-am rușinat. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit, și am cugetat spre îndreptările Tale. Adu-Ți aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, căci cuvântul Tău m-a viat. Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la Legea Ta nu m-am abătut. Adusu-mi-am aminte de judecățile Tale cele din veac, Doamne, și m-am mângâiat. Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoșilor, care părăsesc Legea Ta. Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele. Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, și am păzit Legea Ta. Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat. Partea mea ești, Doamne, zis-am să păzesc Legea Ta. Rugatu-m-am feței Tale, din toată inima mea, miluiește-mă după cuvântul Tău. Cugetat-am la căile Tale și am întors picioarele mele spre mărturiile Tale. Gata am fost și nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale. Funiile păcătoșilor s-au înfășurat împrejurul meu, dar Legea Ta n-am uitat. La miezul nopții m-am sculat ca să Te laud pe Tine pentru judecățile dreptății Tale. Părtaș sunt cu toți cei ce se tem de Tine și păzesc poruncile Tale. De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învață. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău. Învață-mă bunătatea, învățătura și cunoștința, că în poruncile Tale am crezut. Mai înainte de a fi umilit, am greșit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit. Bun ești Tu, Doamne, și întru bunătatea Ta, învață-mă îndreptările Tale. Înmulțitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale. Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat. Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăț îndreptările Tale. Bună-mi este mie Legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur și argint.

Slavă..., Şi acum.... Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție Dumnezeule ! Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție Dumnezeule ! Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție Dumnezeul nostru slavă Ție ! cu închinăciuni și în Postul Mare, cu metanii. Doamne, miluieşte... (de trei ori). Slavă..., Şi acum...

Starea a doua :

Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, înțelepțește-mă și voi învăța poruncile Tale. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea și se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecățile Tale și întru adevăr m-ai smerit. Facă-se dar mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău. Să vină peste mine îndurările Tale și voi trăi, că Legea Ta cugetarea mea este. Să se rușineze cei mândri, că pe nedrept m-au asuprit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine și cei ce cunosc mărturiile Tale. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă rușinez. Se topește sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit. S-au sfârșit ochii mei după cuvântul Tău, zicând : „Când mă vei mângâia ?”. Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Câte sunt zilele robului Tău ? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc ? Spusu-mi-au călcătorii de lege deșertăciuni, dar nu sunt ca Legea Ta, Doamne. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă ! Puțin a fost de nu m-am sfârșit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale. După mila Ta viază-mă, și voi păzi mărturiile gurii mele. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer; în neam și în neam, adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul și rămâne. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare Ție. De n-ar fi fost Legea Ta gândirea mea, atunci aș fi pierit întru necazul meu. În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne. Al Tău sunt eu, mântuiește-mă, că îndreptările Tale am căutat. Pe mine m-au așteptat păcătoșii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput. La tot lucrul desăvârșit am văzut sfârșit, dar porunca Ta este fără de sfârșit. Că am iubit Legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este. Mai mult decât pe vrăjmașii mei m-ai înțelepțit cu porunca Ta, că în veac a mea este. Mai mult decât învățătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale este gândirea mea. Mai mult decât bătrânii am înțeles, că poruncile Tale am căutat. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele, ca să păzesc cuvintele Tale. De la judecățile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie Lege. Cât sunt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea ! Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptății. Făclie picioarelor mele este Legea Ta și lumină cărărilor mele. Juratu-m-am și m-am hotărât să păzesc judecățile dreptății Tale. Umilit am fost până în sfârșit; Doamne, viază-mă după cuvântul Tău. Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoiește-le, Doamne, și judecățile Tale mă învață. Sufletul meu în mâinile Tale este pururea și Legea Ta n-am uitat. Pusu-mi-au păcătoșii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit. Moștenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele. Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac, spre răsplătire. Pe călcătorii de lege am urât și Legea Ta am iubit. Ajutorul meu și sprijinitorul meu ești Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit. Depărtați-vă de la mine, cei ce vicleniți, și voi cerceta poruncile Dumnezeului meu. Apără-mă, după cuvântul Tău, și mă viază și să nu-mi dai de rușine așteptarea mea. Ajută-mă și mă voi mântui și voi cugeta la îndreptările Tale pururea. Defăimat-ai pe toți cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor. Socotit-am călcători de lege pe toți păcătoșii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecățile Tale m-am temut. Făcut-am judecată și dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate. Primește pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri. Sfârșitu-s-au ochii mei după mântuirea Ta și după cuvântul dreptății Tale. Fă cu robul Tău după mila Ta și îndreptările Tale mă învață. Robul Tău sunt eu; înțelepțește-mă și voi cunoaște mărturiile Tale. Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat Legea Ta. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale mai mult decât aurul și topazul. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât. Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu. Arătarea cuvintelor Tale luminează și înțelepțește pe prunci. Gura mea am deschis și am tras duh, că de poruncile Tale am dorit.

Starea a treia :

Caută spre mine și mă miluiește, după judecata Ta față de cei ce iubesc numele Tău. Pașii mei îndreptează-i, după cuvântul Tău, și să nu mă stăpânească nici o fărădelege. Izbăvește-mă de clevetirea oamenilor și voi păzi poruncile Tale. Fața Ta arat-o robului Tău și mă învață poruncile Tale. Izvoare de lacrimi au vărsat ochii mei, pentru că n-am păzit Legea Ta. Drept ești, Doamne, și drepte sunt judecățile Tale. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale și cu tot adevărul. Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmașii mei. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte și robul Tău l-a iubit pe el. Tânăr sunt eu și defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Dreptatea Ta este dreptate în veac și Legea Ta, adevărul. Necazuri și nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea. Drepte sunt mărturiile Tale în veac; înțelepțește-mă și voi fi viu. Am strigat cu toată inima mea : Auzi-mă, Doamne ! Îndreptările Tale voi căuta. Am strigat către Tine : Mântuiește-mă și voi păzi mărturiile Tale. Din zori m-am sculat și am strigat : Întru cuvintele Tale am nădăjduit. Deschis-am ochii mei dis-de-dimineață, ca să cuget la cuvintele Tale. Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază. S-au apropiat cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la Legea Ta s-au îndepărtat. Aproape ești Tu, Doamne, și toate poruncile Tale sunt adevărul. Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele. Vezi smerenia mea și mă scoate, că Legea Ta n-am uitat. Judecă pricina mea și mă izbăvește; după cuvântul Tău, fă-mă viu. Departe de păcătoși este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat. Îndurările Tale multe sunt, Doamne; după judecata Ta mă viază. Mulți sunt cei ce mă prigonesc și mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut. Am văzut pe cei nepricepuți și mă sfârșeam, că n-au păzit cuvintele Tale. Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază. Începutul cuvintelor Tale este adevărul și veșnice sunt toate judecățile dreptății Tale. Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoșat inima mea. Mă voi bucura de cuvintele Tale, ca și cel ce a aflat comoară mare. Nedreptatea am urât și am disprețuit, iar Legea Ta am iubit. De șapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecățile dreptății Tale. Pace multă au cei ce iubesc Legea Ta și nu se smintesc. Am așteptat mântuirea Ta, Doamne, și poruncile Tale am iubit. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale și le-a iubit foarte. Am păzit poruncile Tale și mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înțelepțește. Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăvește. Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învățat îndreptările Tale. Va rosti limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte. Mâna Ta să mă mântuiască, pentru că poruncile Tale am ales. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, și Legea Ta cugetarea mea este. Viu va fi sufletul meu și Te va lăuda și judecățile Tale îmi vor ajuta. Am rătăcit ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.

Slavă..., Şi acum.... și îndată :

Simbolul Credinţei :

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut Om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui . Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece vii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Sfinte Dumnezeule... cu trei închinăciuni. Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia...,

Apoi troparele acestea, glasul al 8-lea :

Iată Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednică este iarăşi cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreunezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de Împărăţie să te încui; ci te deşteaptă, strigând : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte pre noi.

Slavă...

La ziua cea înfricoşătoare gândind suflete al meu, priveghează, aprinzându-ţi candela ta, cu untdelemn luminându-o, că nu ştii când va veni la tine glasul ce va zice : Iată Mirele ! Vezi dar suflete al meu, să nu dormitezi, căci vei rămâne afară bătând, ca cele cinci fecioare. Ci, cu priveghere aşteaptă, ca să întâmpini pe Hristos cu untdelemn de ungere, şi-ţi va da ţie cămara cea Dumnezeiască a slavei Sale.

Şi acum ... al Născătoarei de Dumnezeu :

Pe Tine, zidul cel nebiruit, întărirea mântuirii, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Te rugăm : Sfaturile celor potrivnici le risipeşte, întristarea poporului Tău în bucurie o întoarce, cetatea Ta o îngrădeşte, pentru pacea lumii Te roagă, că Tu eşti, Născătoare Dumnezeu, nădejdea noastră.

Doamne miluieşte ! (de 40 ori), și rugăciunea aceasta :

Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pre pământ, eşti închinat şi slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung-răbdătorule, mult-milostive şi mult-milosârde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. Însu-ți Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte, şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu Sfinţii Tăi îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, că binecuvântat eşti în vecii vecilor, Amin.

Doamne miluieşte ! (de 3 ori). Slavă... Şi acum...

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare, decât Serafimii; care fără de stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Strana : Întru numele Domnului, binecuvintează, Părinte ! Preotul : Dumnezeule, milostivește-te spre noi și ne binecuvintează, luminează fața Ta spre noi şi ne miluieşte. Şi dacă este Aliluia ! sau Postul Mare se zice rugăciunea aceasta a Sfântului Efrem Sirul, în trei stări, cu trei metanii mari :

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)

Iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni :

Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune)

Şi pe urmă iar Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu o metanie mare :

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)

Apoi :

Stăpâne, Dumnezeule, Părinte Atotputernice, Doamne, Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, şi cu judecăţile care le ştii, mântuieşte-mă pe mine nevrednicul robul Tău, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Iar dacă nu este Aliluia sau Postul Mare, se lasă rugăciunea Sfântului Efrem Sirul : Doamne şi Stăpânul vieţii mele... și metaniile și se zice numai rugăciunea de mai sus : Stăpâne Dumnezeule, Părinte atotputernice... Apoi se zice : Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori),

Psalmul 120

Am ridicat ochii la munți, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul. Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce te păzește. Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzește pe Israel. Domnul te va păzi pe tine; Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta. Ziua soarele nu te va arde, nici luna, noaptea. Domnul te va păzi de tot răul; va păzi sufletul tău. Domnul va păzi intrarea ta și ieșirea ta de acum și până în veac.

Psalmul 133

Iată acum binecuvântați pe Domnul toate slugile Domnului, care stați în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru. Noaptea ridicați mâinile voastre spre cele sfinte și binecuvântați pe Domnul. Te va binecuvânta Domnul din Sion , Cel ce a făcut cerul și pământul.

Slavă... Şi acum... Sfinte Dumnezeule... (trei închinăciuni) ; Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia...,

Apoi troparele acestea, glasul al 2-lea :

Pomeneşte, Doamne, ca un bun pe robii Tăi, şi câte în viaţă au greşit, iartă-le, că nimeni nu este fără de păcat, fără numai Tu, Cela ce poţi şi celor adormiţi a le da odihnă.

Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti, şi ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti; Unule Făcătorule, fă odihnă Doamne, sufletele adormiţilor robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.

Slavă...

Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Şi acum... al Născătoarei de Dumnezeu :

Fericimu-te pe tine toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că întru tine Cel neîncăput, Hristos Dumnezeul nostru, a încăpea bine a voit. Fericiţi suntem şi noi, folositoare pe tine avându-te, că ziua şi noaptea te rogi pentru noi. Pentru aceasta lăudându-te, strigăm ţie : Bucură-te, ceea ce eşti plină de Dar, Domnul este cu tine.

Apoi, Doamne miluieşte ! (de 12 ori) şi Rugăciunea aceasta :

Pomeneşte, Doamne, pe cei întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice au adormit, părinţii şi fraţii noştri, şi pe toţi, care în cucernicie şi în credinţă s-au săvârşit; şi iartă lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie, cea cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul au greşit ei, şi-i aşează pe dânşii în locuri luminoase, în locuri răcoroase, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea, unde cercetarea Feţei Tale veseleşte pe toţii Sfinţii Tăi cei din veac. Dăruieşte lor şi nouă Împărăţia Ta şi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice, şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite. Că Tu eşti viaţa şi învierea şi odihna robilor Tăi celor adormiţi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei :

Preaslăvită pururea Fecioară, Maica lui Hristos Dumnezeu, du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru şi cere ca să mântuiască pentru tine sufletele noastre.

A Sfintei Treimi :

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie.

Glasul al 6-lea :

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă...

Doamne miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre; ci caută acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pre noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum... al Născătoarei de Dumnezeu :

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

În timpul troparelor de umilinţă, preotul iese din Sfântul Altar în fața ușilor împărăteşti și cu fața către răsărit, zice ectenia : Miluieşte-ne pe noi. Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte ! Strana : Doamne, miluieşte ! (de 3 ori). Preotul : Încă ne rugăm pentru ca să se păzească sfânt locaşul acesta, ţara aceasta şi toate oraşele şi satele : de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând şi lesne iertător să fie nouă Bunul şi Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze şi să împrăştie toată mânia care se porneşte asupra noastră şi să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi să ne miluiască pe noi.

Doamne miluieşte ! (de 40 de ori)

Şi preotul zice vosglasul : Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe şi, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă, faţă de păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi. Preotul zice ecfonisul : Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălțăm. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana : Amin ! Preotul : Slavă Ţie Hristoase, Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, slavă Ţie ! Strana : Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte ! (de 3 ori), Cuvioase părinte Binecuvântează ! Iar preotul. întorcându-se cu fața către credincioși zice otpustul cel mic : Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Apoi plecându-se Preotul către strane, îşi cere obişnuita iertăciune, zicând : Binecuvântaţi, părinţi sfinţi, şi mă iertaţi pe mine păcătosul. Iar fraţii, fiecare răspunde : Dumnezeu să te ierte şi să te miluiască, Părinte sfinţite.

Apoi Preotul se întoarce către răsărit şi zice ectenia aceasta : Să ne rugăm pentru pacea lumii. Iar noi la fiecare zicem : Doamne miluieşte ! (câte o dată). Pentru buna sporire şi întărirea dreptslăvitorilor creştini. Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pentru (înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)|, şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos. Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste. Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi. Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă. Pentru cei ce ne-au cerut nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii. Pentru izbăvirea celor robiţi. Pentru părinţii şi fraţii noştri care sunt departe. Pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe ape, şi prin aer. Pentru cei ce zac în neputinţe. Să ne rugăm şi pentru îmbelşugarea roadelor pământului. Pentru arhiereii ortodocşi. și pentru toţi ortodocşii creştini. Să ne rugăm pentru conducătorii ţării. Pentru ctitorii sfântului locaşului acestuia. Pentru părinţii şi învăţătorii noştri. Pentru toţi cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni. Să zicem şi pentru aceştia. Strana : Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi . Strana : Amin !

Cade-se a şti, că aşa se cântă rugăciunea miezului nopţii de toate zilele peste toată săptămâna, afară de Sâmbătă , Duminică şi când este priveghere. Cel ce citeşte de este Monah ori mirean , în locul ecteniilor , care se zic numai de Preot şi de Diacon zic aceste rugăciuni :

Slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule greşalele noastre, cele de voie şi cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea ai cu gândul, toate le iartă nouă, ca un Bun şi iubitor de oameni. Pe cei ce ne urăsc şi ne fac nouă strâmbătate, iartă-i Doamne. Celor ce ne fac bine fă-le bine. Fraţilor şi rudeniilor noastre, dăruieşte-le cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pe cei ce sunt întru neputinţă cercetează-i şi vindecare dăruieşte-le. Pe cei de pe mare ocârmuieşte-i; cu cei călători împreună călătoreşte. Pe conducători înțelepțește. Celor ce ne slujesc şi ne miluiesc pe noi, iertare păcatelor dăruieşte-le. Pe cei ce ne-au poruncit nouă nevrednicilor să ne rugăm pentru dânşii, miluieşte-i după mare mila Ta. Pomeneşte Doamne, pe cei mai înainte adormiţi, părinţii şi fraţii noştri şi le fă lor odihnă unde cercetează lumina Feţei Tale. Pomeneşte Doamne pe fraţii noştri cei robiţi şi-i izbăveşte pe dânşii de toată neputinţa. Pomeneşte Doamne pe cei ce aduc daruri şi fac bine întru Sfintele Tale Biserici, şi le dă lor cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pomeneşte Doamne şi pe Părintele nostru (N) şi pe toţi fraţii noştri cei întru Hristos, şi le dă lor toate cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pomeneşte-ne Doamne şi pe noi smeriţii, păcătoşii, şi nevrednicii robii Tăi, şi luminează mintea noastră cu lumina cunoştinţei Tale, şi ne îndreptează pe noi în calea poruncilor Tale. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria, şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte ! (de 3 ori). Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin ! Se cuvine a şti că aşa se citeşte rugăciunea Miezonopticii din toate zilele peste toată săptămâna, afară de sâmbăta şi duminica.

Sfârşitul rugăciunii miezului nopţii de toate zilele (Polunoşniţa).

MIEZONOPTICA PENTRU SÂMBETE

Preotul, cu epitrahilul pe grumaz, din fața uşilor împărătești, cu dvera închisă, face începutul. după obicei zicând : Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Strana : Amin ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie ! Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăția..., Doamne, miluieşte (de 12 ori); Slavă... Şi acum...Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori) Preotul se închină de trei ori și intră în sfântul altar.

Sculându-ne din somn cădem către Tine, Bunule, şi cântare îngerească strigăm Ţie, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule, pentru rugăciunile îngerilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă ...

Din pat şi din somn m-ai ridicat, Doamne, mintea mea o luminează, inima şi buzele mele le deschide ca să Te laud pe Tine, Preasfântă Treime: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule, pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum ...

Fără de veste Judecătorul va veni şi faptele fiecăruia se vor descoperi; ci cu frică să strigăm în miezul nopţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă... Şi acum...

Și rugăciunea aceasta a Sfintei Treimi :

Altă rugăciune :

Apoi : Veniţi să ne închinăm ... (de 3 ori) Şi trei închinăciuni.

Psalmul 50

Apoi Catisma a 9-a :

Psalmul 64

Ţie Ţi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion şi Ţie Ţi se va împlini făgăduinţă în Ierusalim, Auzi rugăciunea mea, către Tine tot trupul va veni. Cuvintele celor fără de lege ne-au biruit pe noi şi nelegiuirile noastre Tu le vei curăţi. Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit; Locui-va în curţile Tale. Umplea-ne-vom de bunătăţile casei Tale; sfânt este locaşul Tău, minunat în dreptate. Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor de pe mare departe; Cel ce găteşti munţii cu tăria Ta, încins fiind cu putere; Cel ce tulburi adâncul mării şi vuietul valurilor ei. Tulbura-se-vor neamurile şi se vor spăimânta cei ce locuiesc marginile de semnele Lui; ieşirile dimineţii şi ale serii le vei veseli. Cercetat-ai pământul şi l-ai adăpat pe el, bogăţiile lui le-ai înmulţit; Râul lui Dumnezeu s-a umplut de apă; gătit-ai hrana lor, că aşa este gătirea Ta. Adapă brazdele lui, înmulţeşte roadele lui şi se vor bucura de picături de ploaie, răsărind. Vei binecuvânta cununa anului bunătăţii Tale şi câmpiile Tale se vor umple de roade grase. Îngrăşa-se-vor păşunile pustiei şi cu bucurie dealurile se vor încinge. Îmbrăcatu-s-au păşunile cu oi şi văile vor înmulţi grâul; vor striga şi vor cânta.

Psalmul 65

Strigaţi lui Dumnezeu tot pământul. Cântaţi numele Lui; daţi slava laudei Lui. Ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale ! Pentru mulţimea puterii Tale, Te vor linguşi vrăjmaşii Tăi. Tot pământul să se închine Ţie, şi să cânte Ţie, să cânte numelui Tău. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, înfricoşător în sfaturi mai mult decât fiii oamenilor. Cel ce preface marea în uscat, prin râu vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veseli de El, De Cel ce stăpâneşte cu puterea Sa veacul. Ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce se răzvrătesc să nu se înalţe întru sine. Binecuvântaţi neamuri pe Dumnezeul nostru şi faceţi să se audă glasul laudei Lui, Care a dat sufletului meu viaţă şi n-a lăsat să se clatine picioarele mele. Că ne-ai cercetat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit pe noi, precum se lămureşte argintul. Prinsu-ne-ai pe noi în cursă; pus-ai necazuri pe umărul nostru; Ridicat-ai oameni pe capetele noastre, trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos la odihnă. Intra-voi în casa Ta cu arderi de tot, împlini-voi Ţie făgăduinţele mele, Pe care le-au rostit buzele mele şi le-a grăit gura mea, întru necazul meu. Arderi de tot grase voi aduce Ţie, cu tămâie şi berbeci; îţi voi jertfi boi şi ţapi. Veniţi de auziţi toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu şi vă voi povesti câte a făcut El sufletului meu. Către Dânsul cu gura mea am strigat şi L-am lăudat cu gura mea. Nedreptate de am avut în inima mea să nu mă audă Domnul. Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu; Luat-a aminte glasul rugăciunii mele. Binecuvântat este Dumnezeu, Care n-a depărtat rugăciunea mea şi mila Lui de la mine.

Psalmul 66

Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvântează, luminează faţa Ta spre noi şi ne miluieşte, Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta. Lauda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele cu dreptate şi neamurile pe pământ le vei povăţui. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pământul şi-a dat rodul său. Binecuvântează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvântează-ne pe noi, Dumnezeule, şi să se teamă de Tine toate marginile pământului.

Psalmul 67

Să se scoale Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El. Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, Iar drepţii să se bucure şi să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze în veselie. Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi numelui Lui, gătiţi calea Celui ce străbate pustia, Domnul este numele Lui, Şi vă bucuraţi înaintea Lui. Să se tulbure de faţa Lui, a Părintelui orfanilor şi a Judecătorului văduvelor. Dumnezeu este în locul cel sfânt al Lui. Dumnezeu aşază pe cei singuratici în casă, Scoate cu vitejie pe cei legaţi în obezi, la fel pe cei amărâţi, pe cei ce locuiesc în morminte. Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustie, Pământul s-a cutremurat şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel. Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moştenirii Tale. Ea a slăbit, dar Tu ai întărit-o. Vietăţile Tale locuiesc în ea; întru bunătatea Ta, Dumnezeule, purtat-ai grijă de cel sărac. Domnul va da cuvântul celor ce vestesc cu putere multă. Împăratul puterilor, poporului iubit va împărţi prăzile. Dacă veţi dormi în mijlocul moştenirilor voastre, aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbiţei şi spatele vostru va străluci că aurul. Când Împăratul cel ceresc va împrăştia pe regi în ţara Sa, ei vor fi albi ca zăpada pe Selmon. Munte al lui Dumnezeu este Muntele Vasan, munte de piscuri este Muntele Vasan. Pentru ce munţi cu piscuri pizmuiţi muntele în care a binevoit Dumnezeu să locuiască în el, pentru că va locui în el până la sfârşit ? Carele lui Dumnezeu sunt mii de mii; mii sunt cei ce se bucură de ele. Domnul în mijlocul lor, pe Sinai, în locaşul Său cel sfânt. Suitu-Te-ai la înălţime, robit-ai mulţime, luat-ai daruri de la oameni, chiar şi cu cei răzvrătiţi, îngăduiţi au fost să locuiască. Domnul Dumnezeu este binecuvântat, binecuvântat este Dumnezeu zi de zi; să sporească între noi, Dumnezeul mântuirii noastre. Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii şi ale Domnului Dumnezeu sunt ieşirile morţii. Dar Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmaşilor Săi, creştetul părului celor ce umblă întru greşelile lor. Zis-a Domnul : " Din Vasan îi voi întoarce, întoarce-voi pe vrăjmaşii tăi din adâncurile mării, Pentru ca să se afunde piciorul tău în sânge şi limba câinilor tăi în sângele vrăjmaşilor tăi " Văzut-am, Dumnezeule, intrarea Ta, văzut-am intrarea Dumnezeului şi Împăratului meu în locaşul cel sfânt : Înainte mergeau căpeteniile, după ei cei ce cântau din strune, în mijloc fecioarele, bătând din timpane şi zicând : În adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel. " Acolo era Veniamin cel mai tânăr, în uimire; căpeteniile lui Iuda, povăţuitorul lor, căpeteniile Zabulonului, căpeteniile Neftalimului şi ziceau : " Porunceşte, Dumnezeule, puterii Tale; întăreşte, Dumnezeule, această lucrare pe care ai făcut-o nouă. Pentru locaşul Tău, din Ierusalim, îţi vor aduce împăraţii daruri. Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunaţi împotriva junincilor popoarelor, ca să nu fie depărtaţi cei care au fost încercaţi ca argintul. Risipeşte neamurile cele ce voiesc războaie ". Veni-vor soli din Egipt; Etiopia va întinde mai înainte la Dumnezeu mâna ei, zicând : " Împărăţiile pământului cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi Domnului. Cântaţi Dumnezeului Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre răsărit; iată va da glasul Său, glas de putere. Daţi slava lui Dumnezeu ! Peste Israel măreţia Lui şi puterea Lui în nori. Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel; Însuşi va da putere şi întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu.

Psalmul 68

Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu. Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care n-are fund. Intrat-am în adâncurile mării şi furtuna m-a potopit. Ostenit-am strigând, amorţit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu. Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar. Întăritu-s-au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit. Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşalele mele de la Tine nu s-au ascuns. Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te caută pe Tine. Dumnezeul lui Israel. Că pentru Tine am suferit ocara, acoperit-a batjocura obrazul meu. Înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii mele, Că râvna casei Tale m-a mâncat, şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea. Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a fost spre ocara mie. Şi m-am îmbrăcat cu sac şi am ajuns pentru ei de batjocură. Împotriva mea grăiau cei ce şedeau în porţi şi despre mine cântau cei ce beau vin. Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut. Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale. Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc şi din adâncul apelor, Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-şi închidă peste mine adâncul gura lui. Auzi-mă, Doamne, ca bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine. Să nu-ţi întorci faţa Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrab mă auzi. Ia aminte la sufletul meu şi-l mântuieşte pe el; din mâinile vrăjmaşilor mei izbăveşte-mă, Că Tu cunoşti ocara mea şi ruşinea mea şi înfruntarea mea; Înaintea Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări şi necaz, Şi am aşteptat pe cel ce m-ar milui şi nu era, şi pe cei ce m-ar mângâia şi nu i-am aflat. Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere şi în setea mea m-au adăpat cu oţet. Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire şi sminteală; Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă, şi spinarea lor pururea o gârboveşte. Varsă peste ei urgia Ta şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei; Facă-se curtea lor pustie şi în locaşurile lor să nu fie locuitori; Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit, şi au înmulţit durerea rănilor lui. Adăugă fărădelege la fărădelegea lor, şi să nu intre întru dreptatea Ta; Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie. Sărac şi îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească. Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare şi-L voi preamări pe El cu laudă; Şi-i va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât viţelul tânăr, căruia îi cresc coarne şi unghii. Să râdă săracii şi să se veselească; cântaţi lui Dumnezeu şi viu va fi sufletul vostru ! Că a auzit pe cei săraci Domnul, şi pe cei ferecaţi în obezi ai Săi nu i-a urgisit. Să-L laude pe El cerurile şi pământul, marea şi toate câte se târăsc în ea. Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se vor zidi cetăţile lui Iuda, şi vor locui acolo şi-l vor moşteni pe el; Şi seminţia credincioşilor Lui îl va stăpâni pe el, şi cei ce iubesc numele Lui vor locui în el.

Psalmul 69

Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte ! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te ! Să se ruşineze şi să se înfrunteze cei ce caută sufletul meu; Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele; Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: " Bine, bine ! " Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta : " Slăvit să fie Domnul ! " Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă ! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.

Slavă... Şi acum...

Crezul :

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut Om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece vii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin

Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăția...,

Şi troparele acestea, glasul al 2-lea :

Nezidită fire, Făcătorule a toate, buzele noastre le deschide ca să vestim lauda Ta, strigând : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Slavă...

Puterilor celor de sus, urmând pe pământ, cântare de biruinţă aducem Ţie, Bunule : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum ...

Din pat şi din somn m-ai ridicat, Doamne, mintea mea o luminează, inima şi buzele mele le deschide, ca să Te laud pe Tine Sfântă Treime : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Doamne miluieşte (de 40 ori), apoi rugăciunea aceasta :

Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pe pământ, eşti închinat şi slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung răbdătorule, mult milostive şi mult milosârde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. Însu-Ţi Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte, şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu Sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, că binecuvântat eşti în vecii vecilor, Amin.

Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă... Şi acum...

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare, decât Serafimii; care fără de stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, Te slăvim. Întru numele Domnului binecuvintează Părinte.

Preotul zice : Dumnezeule, milostiveşte-Te...

Apoi Rugăciunea aceasta :

Stăpâne, Dumnezeule, Părinte Atotputernice, Doamne, Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, şi eu judecăţile care ştii, mântuieşte-mă pe mine nevrednicul robul Tău, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Şi rugăciunea Sfântului Eustratie :

Slăvindu-Te, Te slăvesc pe Tine, Doamne, că ai căutat spre smerenia mea şi nu m-ai dat în mâinile vrăjmaşilor, ci ai mântuit din nevoi sufletul meu. Şi acum, Stăpâne, să mă acopere pe mine mâna Ta şi să vină peste mine mila Ta, că s-a tulburat sufletul meu şi dureros îi este să iasă din acest ticălos şi spurcat trup al meu. Ca nu cândva vicleanul sfat al celui potrivnic să-l întâmpine şi să-l împiedice întru întuneric, pentru păcatele cele făcute de mine cu neştiinţa şi cu ştiinţa în viaţa aceasta. Milostiv fii mie, Stăpâne şi să nu vadă sufletul meu întunecatul chip al viclenilor draci; ci să-l ia îngerii Tăi cei străluciţi şi luminaţi. Dă slavă numelui Tău celui Sfânt, şi cu puterea Ta mă ridică la Dumnezeiasca Ta judecată. Când mă vei judeca, să nu mă apuce pe mine mâna stăpânitorului lumii acesteia, ca să mă arunce pe mine păcătosul, întru adâncul iadului; ci stai lângă mine şi-mi fii Mântuitor şi Sprijinitor; pentru că muncile acestea trupeşti, veselie sunt robilor Tăi. Miluieşte, Doamne, sufletul meu cel întinat cu patimile vieţii acesteia, şi curat pe el prin pocăinţă şi prin mărturisire îl primeşte, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Veniţi să ne închinăm... de 3 ori,

Psalmul 120

Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul. Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce te păzeşte. Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzeşte pe Israel. Domnul te va păzi pe tine; Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta. Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea. Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău. Domnul va păzi intrarea ta și ieşirea ta de acum şi până în veac.

Psalmul 133

Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului, care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru. Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte și binecuvântaţi pe Domnul. Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul și pământul.

Slavă... Şi acum... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...

Apoi troparele acestea, glasul al 2-lea :

Pomeneşte, Doamne, ca un bun pe robii Tăi, şi câte în viaţă au greşit, iartă-le, că nimeni nu este fără de păcat, fără numai Tu, Cela ce poţi şi celor adormiţi a le da odihnă.

Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti, şi ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti; Unule Făcătorule, fă odihnă Doamne, sufletelor adormiţilor robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.

Slavă...

Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Şi acum...

Fericimu-te pe Tine toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că întru Tine Cel neîncăput, Hristos Dumnezeul nostru, a încăpea bine a voit. Fericiţi suntem şi noi, folositoare pe Tine avându-Te, că ziua şi noaptea Te rogi pentru noi. Pentru aceasta lăudându-Te, strigăm Ţie : Bucură-Te, ceea ce eşti plină de Dar, Domnul este cu Tine.

Apoi, Doamne miluieşte... (de 12 ori) şi rugăciunea aceasta :

Pomeneşte, Doamne, pe cei întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice au adormit, părinţii şi fraţii noştri, şi pe toţi, care în cucernicie şi în credinţă s-au săvârşit; şi iartă lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie, cea cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul au greşit ei, şi-i aşează pe dânşii în locuri luminoase, în locuri răcoroase, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea, unde cercetarea Feţei Tale veseleşte pe toţii Sfinţii Tăi cei din veac. Dăruieşte lor şi nouă Împărăţia Ta şi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice, şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite. Că Tu eşti viaţa şi învierea şi odihna robilor Tăi celor adormiţi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Prea Sfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preaslăvită pururea Fecioară, Maica lui Hristos Dumnezeu, du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru şi cere ca să mântuiască pentru tine sufletele noastre.
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie.

MIEZONOPTICA PENTRU DUMINICI

Preotul cu epitrahilul pe grumaz din fața uşilor împărăteşti, cu dvera închisă, dă binecuvântarea. zicând : Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Noi : Amin ! Slavă Ţie Dumnezeul nostru, slavă Ţie ! Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... (Se fac trei închinăciuni, iar dacă este post, se fac trei metanii). Slavă..., Şi acum..., Preasfântă Treime..., Doamne, miluiește... (de 3 ori), Slavă.... Şi acum... Tatăl nostru.... Că a Ta este împărăţia..., Doamne, miluiește.... (de 12 ori). Slavă... Şi acum.... Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori), în acest timp preotul se închină, de trei ori. și intră în Sfântul altar, pe ușa dinspre miazăzi.

Sculându-ne din somn cădem către Tine, Bunule, şi cântare îngerească strigăm Ţie, Puternice : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule, pentru rugăciunile îngerilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă...

Şi acum...

Doamne miluieşte ! (de 12 ori). Slavă... Şi acum...

Și rugăciunea aceasta a Sfintei Treimi :

Altă rugăciune :

Slavă Ţie, Împărate, Dumnezeule Atotputernice, care prin purtarea Ta de grijă cea Dumnezeiască şi de oameni iubitoare, m-ai învrednicit pe mine păcătosul şi nevrednicul a mă scula din somn şi a dobândi intrarea în Sfântă casa Ta; primeşte, Doamne, şi glasul rugăciunii mele, ca şi al Sfintelor şi înţelegătoarelor Tale puteri şi binevoieşte ca, din inimă curată şi cu duh de umilinţă să Ţi se aducă Ţie laudă din necuratele mele buze; ca şi eu să mă fac părtaş fecioarelor celor înţelepte, cu luminata făclie a sufletului meu şi să Te slăvesc pe Tine, Dumnezeu Cuvântul, Cel slăvit în Tatăl şi în Duhul Sfânt. Amin! Deschizând ochii sufletului meu cu puterea Ta, Dumnezeul meu, se cuvine să-mi deschid şi uşa inimii mele, şi precum m-am sculat din patul în care zăceam ca un mort; aşa trebuie să mă scol din păcatul fărădelegii şi al nemulţumirii, în care zac mort eu, leneşul. Drept aceea, îţi mulţumesc, Domnul meu, că m-ai păzit întreg şi viu în această noapte şi mai vârtos, că n-am căzut în vreun păcat cu Darul Tău. Văd, Doamne, că a început ziua a se lumina, întru care pot vedea multe nestatornicii şi sminteli, pot să simt multe ispite, să întâmpin multe pricini ca să cad în păcate şi în nevoi de moarte. Cum voi putea scăpa de acelea de nu-mi vei ajuta Tu, care eşti puterea mea ? Pentru aceasta Te rog, Dumnezeul meu, să-mi ajuţi şi să-mi dai Darul Tău cel Sfânt, pentru ca aflându-mă împreună cu El, acesta mă va păzi să nu cad în vreo greşeală şi va face ca să-Ţi fiu plăcut întru toate lucrurile mele. Deci, de acum hotărăsc să nu fac nici un lucru, care să nu fie spre bucuria Ta şi spre folosul meu. Şi pentru ca să pun început bun din începutul acestei zile, îţi depun Ţie toate gândurile mele, toate cuvintele mele, toate poftele mele şi toate lucrurile mele, pentru ca să le povăţuieşti cu înţelepciunea Ta şi să le tocmeşti după judecata dreptăţii Tale. Şi-mi doresc cu adevărat, ca voia mea să nu se mai despartă de voia Ta, numai să mi se descopere. Pentru aceasta Te rog, să mă întăreşti în voinţa Ta ca un Prea Puternic, ca să păzesc şi să împlinesc aceste năzuinţe ale mele, spre cuvântarea de mărire a Împărăţiei Tale şi spre folosul sufletului meu. Amin !

Apoi : Veniţi să ne închinăm ... (de 3 ori) Şi trei închinăciuni.

Psalmul 50

Şi îndată se zice Canonul Treimii (Troisnicul), al glasului ce va fi de rând : CANONUL SFINTEI TREIMI Şi după canon se cântă Troparele Treimice, glasul al 2-lea :

   Cade-se cu adevărat, a lăuda Treimea cea mai presus de Dumnezeire, pe Tatăl cel fără de început și atoate lucrător, pe Cuvântul cel fără de început, carele din Tatăl mai-nainte de veci fără stricăciune s-a născut, şi pe Sfântul Duh, cel ce din Tatăl fără de ani purcede.

   Cade-se cu adevărat, a te mări pe tine Dumnezeu Cuvântul, de carele se înfricoşează și se cutremură Heruvimii și te măresc Puterile cereşti. Pe cel ce ai înviat a treia zi din mormânt, Hristoase dătătorule de viață, cu frică te mărim.

   Să lăudăm toţi cum se cuvine lui Dumnezeu, cu cântări dumnezeiești, pe Tatăl, şi pe Fiul, şi pe Duhul cel dumnezeiesc, Stăpânia cea în trei Ipostasuri, pe o împărăţie şi o Domnie.

   Pe care o laudă toţi pământenii și o măresc puterile cereşti, pe cea de toți credincioşii închinată, unimea cea după fiinţă, pe cea în trei Ipostasuri.

   Domnească începătorie peste Heruvimi, şi dumnezeiască Stăpânie fără de asemănare peste Serafimi, Treimea cea nedespărţită în unime, ceea ce eşti după adevăr dumnezeiască Stăpânie, pe tine te mărim.

   Tatălui celui fără de început și Dumnezeu, Cuvântului celui împreună fără început şi Duhului mă închin, fiinţa cea nedespărțită, una împreunată, Unimea cea întreit numărată, cu laude să o cinstim.

   Fulgerele tale cele cu raze strălucitoare străluceşte-le mie Dumnezeul meu, cela ce ești în trei Ipostasuri, atotlucrătorule, și casă mă arată a Măririi tale celei neapropiate, luminată și purtătoare de lumină și neschimbată.

   De carele se înfricoşează şi se cutremură Heruvimii, şi-l măresc oștile Îngereşti, pe cel ce din Fecioară negrăit s-a întrupat, pe Hristos Dătătorul de viață, cu frică să-l mărim.

Slavă...

Părinte Atotţiitorule, Cuvinte al lui Dumnezeu, întrutot Duhule Sfinte, o Putere şi un Chip, o Împărăţie, o Dumnezeire şi o Stăpânire, miluieşte şi mântuieşte pe cei ce se închină Ţie.

Şi acum...

Din morţi văzând pe Fiul tău, Preacurată Fecioară, înviat cu cuviinţă dumnezeiască, de bucurie negrăită lumea s-a umplut, pe Acela mărindu-l, şi pe tine cinstindu-te.

Rugăciune către Preasfânta Treime :

Facerea lui Marcu Monahul :

Întru-tot Puternică şi de viaţă făcătoare, Preasfântă Treime şi începătoare de lumină, Care toată făptura lumii şi cea mai presus de lume, dintru nefiinţă pentru bunătate o ai adus şi cu purtarea Ta de grijă o şi stăpâneşti; Carele după alte ale Tale nespuse faceri de bine neamului omenesc, pentru neputinţa trupească, ai dăruit nouă pocăinţă până în clipa morţii; nu ne lăsa pe noi ticăloşii a murii în faptele noastre cele rele, nici pe începătorul răutăţii şi pizmătăreţul şi pierzătorul să-şi râdă de noi. Că vezi, Îndurate, câtă pizmuire şi vrajbă are asupra noastră şi câtă este şi a noastră pătimire şi slăbiciune şi nepurtare de grijă : Ci, Te rugăm, nu ne lipsi de bunătăţile Tale, pe noi care Te mâniem în toată ziua şi ceasul, prin călcarea cinstitelor şi de viaţă făcătoarelor porunci; şi toate greşelile noastre care am făcut noi întru toată viaţa noastră, până în ceasul de acum, sau cu fapta, sau cu cuvântul, sau cu gândul, lasă şi iartă şi ne învredniceşte cealaltă viaţă a noastră a o săvârşi întru pocăinţă şi umilinţă şi spre paza Sfintelor Tale porunci. Şi ori cu ce fel de dezmierdare înşelându-ne, în multe chipuri am greşit şi cu urâte pofte nefolositoare şi vătămătoare, amăgindu-ne, ne-am spurcat. Sau cu mânie şi cu iuţeală dobitoceşte pornindu-ne am scârbit pe vreun frate al nostru, sau cu limbă slobodă şi neînfrânată în tari curse ne-am prins; sau cu vreuna din simţirile noastre, sau cu toate, de voie sau fără voie, cu ştiinţa sau cu neştiinţa, sau din înfierbântare, sau din deprindere, nebuneşte ne-am alunecat; sau cu gânduri viclene şi cu ştiinţă deşartă ne-am spurcat, sau în orice chip de greşeală am păcătuit, din aducerea aminte şi din obiceiul cel rău şi cumplit; iartă nouă şi lasă toate, întru-tot Îndurate, Preabunule şi mult Milostive; şi dăruieşte nouă, Bunule, deşteptare şi putere, ca să facem voia Ta cu bună plăcere şi desăvârşit. Ca din răutatea cea din noapte şi întunecată cu vederea luminii prin pocăinţă să ne schimbăm şi în lumină cu bun chip să umblăm şi curaţi iubirii Tale de oameni arătându-ne noi nevrednici, să Te lăudăm şi Te slăvim în veci. Amin.

După terminarea rugăciunii, sculându-se. preotul zice : Slavă Ţie. Hristoase, Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, slavă Ţie. Strana : Slavă..., Şi acum..., Doamne, miluieşte ! (de 3 ori). Părinte, binecuvintează ! Preotul : Cel ce a înviat din morţi, Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un bun şi de oameni iubitor. Strana : Amin. Apoi preotul își ia cuvenita iertare şi, întorcându-se iarăşi cu faţa spre răsărit, zice ectenia : Să ne rugăm pentru pacea lumii. Iar noi la fiecare zicem : Doamne miluieşte ! (câte odată). Pentru buna sporire şi întărirea dreptslăvitorilor creştini. Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pentru (înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)|, şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.. Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste. Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi. Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă. Pentru cei ce ne-au cerut nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii. Pentru izbăvirea celor robiţi. Pentru părinţii şi fraţii noştri care sunt departe. Pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe ape, şi prin aer. Pentru cei ce zac în neputinţe. Să ne rugăm şi pentru îmbelşugarea roadelor pământului. Pentru arhiereii ortodocşi. Și pentru toţi ortodocşii creştini. Să ne rugăm pentru conducătorii ţării. Pentru ctitorii sfântului locaşului acestuia. Pentru părinţii şi învăţătorii noştri. Pentru toţi cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni. Să zicem şi pentru aceştia. Strana : Doamne miluieşte... (de 3 ori) Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi . Strana : Amin.

UTRENIA ȘI CEASUL ÎNTÂI

UTRENIA

După ce preotul binecuvintează din fața Sfintei Mese : Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., având epitrahilul pe grumaz, dacă este Postul Mare. se zice : Sfinte Dumnezeule.... Preasfântă Treime.... Tatăl nostru.... Că a Ta este împărăţia... . Doamne, miluieşte ! (de 12 ori). Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori). În acest timp cântăreţul (citeţul) se închină de trei ori. Iar dacă nu este Postul Mare, după ce binecuvintează preotul, se zice : Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori) şi psalmii 19 şi 20. Dacă în biserică nu s-a săvârşit Miezononoptica. se începe cu : Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie ! Împărate ceresc.... Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime.... Tatăl nostru.... Că a Ta este împărăţia.... Doamne, miluieşte ! (de 12 ori). Veniți să ne închinăm..., (de 3 ori), apoi cei doi psalmi :

Psalmul 19

Să te audă Domnul în ziua necazului, şi să-ţi fie scut numele Dumnezeului lui Iacob. Trimită ţie ajutor din locaşul Lui cel sfânt, şi din Sion sprijinească-te pe tine. Pomenească toată jertfa ta, arderea de tot a ta bineplăcută să-i fie. Dea ţie Domnul după inima ta, şi tot sfatul tău să-l plinească. Bucura-ne-vom de mântuirea Ta, şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe Unsul Său cu puterea dreptei Sale. Auzi-l-va pe Dânsul din cerul cel sfânt al Lui. Unii se laudă cu căruţele lor, alții cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat. Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

Psalmul 20

Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte. După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el. Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului; veseli-l-vei pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta. Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti. Află-se mâna Ta, peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine. Pune-i vei pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale; Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde, şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi, care nu vor putea să stea. Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta; cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.

Slavă..., Şi acum..., Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia... Dator este preotul a lua aminte ca să fie în mijlocul bisericii când va zice : Că a Ta este împărăţia... După Sfinte Dumnezeule... și Tatăl nostru.... cântăreţul zice aceste tropare :

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă drept-credincioşilor creştini, asupra celor potrivnici dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Slavă...

Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe binecredinciosul nostru popor, dăruindu-i lui biruinţă asupra potrivnicilor, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

Şi acum...

Folositoare neînfricată şi neînfruntată, nu trece cu vederea, ceea ce eşti bună, rugăciunile noastre, întru-tot lăudată Născătoare de Dumnezeu. Întăreşte viaţa cea de obşte a drept-măritorilor creştini. Mântuieşte pe acei cărora le-ai poruncit să domnească şi le dă lor biruinţă din cer, pentru că ai născut pe Dumnezeu, ceea ce eşti una binecuvântată.

Preotul, din fața Sfintei Mese zice ectenia aceasta, la care se răspunde : Doamne, miluieşte (de 3 ori). Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte. Încă ne rugăm pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru (înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N), pentru sănătatea şi mântuirea lui. Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii țării noastre, pentru maimarii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, pentru sănătatea şi mântuirea lor. Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi cucernicii şi drept-măritorii creştini, pentru sănătatea şi mântuirea lor. Ecfonis : Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana : Amin ! Întru numele Domnului, binecuvintează. Părinte !

Preotul : Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana : Amin ! Iar cântărețul cel rânduit (sau cel mai mare), cu evlavie și cu frica lui Dumnezeu, zice :

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. (de trei ori) Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. (de două ori)

Psalmul 3 :

Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc ! Mulţi se scoală asupra mea; mulţi zic sufletului meu : ” Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui ! ” Iar Tu Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am că Domnul mă va sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă Dumnezeul meu; că Tu ai bătut pe toţi ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoșilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea, şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

Şi iarăşi : Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.

Psalmul 37 :

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta. Nu este vindecare în trupul meu de către faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele, de către faţa păcatelor mele. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea au apăsat peste mine. Împuţitu-s-au şi au putrezit rănile mele de către faţa nebuniei mele. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. Că şalele mele s-au umplut de ocări, şi nu este vindecare în trupul meu. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte, răcnit-am din suspinarea inimii mele. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei, şi aceasta nu este cu mine. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu, şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit. Că eu spre bătăi gata sunt, şi durerea mea înaintea mea este pururea. Că fărădelegea mea eu o voi vesti, şi mă voi îngriji pentru păcatul meu; iar vrăjmașii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea. Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te depărta de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Şi iarăşi : Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 62

Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul Cel Sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea, şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu, şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit Dreapta Ta. Iar ei în deșert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.

Şi iarăşi : În dimineți am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine, şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. Slavă... Şi acum... Aliluia (de 3 ori) , fără închinăciuni. Doamne miluieşte ! (de 3 ori) . Slavă... Şi acum... Preotul iese din Sfântul Altar, îşi descoperă capul şi citeşte în taină ultimele 6 rugăciuni de dimineaţă, înaintea uşilor împărăteşti.

Psalmul 87 :

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne, că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morţi slobod. Ca nişte oameni răniţi, ce dorm în mormânt, de care nu Ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mâna Ta. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. Asupra mea s-a întărit mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus peste mine. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor, închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua întins-am către Tine mâinile mele. Oare morţilor vei face minuni ? Sau cei morţi se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine ? Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării ? Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat ? Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineața rugăciunea mea Te va întâmpina. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine ? Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înălțat am fost, dar m-am smerit şi m-am mâhnit. Peste mine au trecut mâniile Tale şi înfricoșările Tale m-au tulburat. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. Depărtat-ai de la mine pe prieteni, şi pe cunoscuţii mei, şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.

Şi iarăși : Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea.

Psalmul 102 :

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări. Pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-Răbdător şi mult-Milostiv. Nu până în sfârşit Se va iuţi, nici în veac Se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, că după înălţimea cerului de la pământ, a întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de Dânsul. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori. Că duh a trecut printr-însul şi nu va fi şi nu-şi va mai cunoaşte încă locul său. Iar mila Domnului din veac şi până în veac, spre cei ce se tem de Dânsul; şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc aşezământul de lege al Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit Scaunul Său şi Împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii Lui, cei puternici la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Şi iarăşi : În tot locul stăpânirii Lui binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 142 :

Şi iarăşi : Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta, şi să nu intri la judecată cu robul Tău. (de 2 ori) Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul dreptăţii. Slavă... Şi acum... Aliluia ! (de 3 ori). Apoi preotul cu capul descoperit, zice ectenia mare, Nefiind Preotul, Doamne miluiește ! (de 40 ori). Și îndată se cântă după glasul Troparului de rând :

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.

Stih : Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.

Stih : Înconjurând m-au înconjurat şi întru numele Domnului i-am înfrânt pe ei.

Stih : Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului.

Stih : Piatra pe care n-au socotit-o ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta şi este minunată întru ochii noştri.

Apoi se cântă troparul învierii de la glasul de rând de două ori (o dată la strana dreaptă, o dată la cea stângă), Slavă..., troparul sfântului zilei din Minei, Şi acum..., troparul Născătoarei (bogorodicina învierii) pe glasul troparului sfântului ; dacă la Minei sunt doi sfinţi, cu tropare deosebite, se cântă primul fără Slavă..., al doilea cu Slavă..., apoi Şi acum..., al Născătoarei, de la glasul troparului al doilea.
La sărbătorile sfinţilor, după Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparele : troparul sfântului (de 2 ori), apoi : Slavă... Şi acum..., dacă sunt 2 sfinți se zice troparul primului sfânt Slavă... troparul celui de-al 2-lea sfânt Și acum... troparul Născătoarei al zilei săptămânale respective, pe glasul troparului sfântului, la praznicele împărăteşti (sărbătorile Mântuitorului şi ale sfintei Fecioare) se cântă numai troparul praznicului. (de 3 ori la rând)

TROPARELE ÎNVIERII SINAXAR TROPARELE DE OBȘTE

Slavă... Şi acum..., TROPARELE NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU

Iar în Sfântul și Marele Post. se cântă Aliluia (de 3 ori), după glasul de rând. cu aceste patru stihuri :

Stih : De noapte mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ.

Stih : Dreptate vă învăţaţi, cei ce locuiţi pe pământ.

Stih : Pizmuire va lua pe poporul cel neînvăţat, şi acum focul pe cei potrivnici va mânca.

Stih : Adaugă lor rele, Doamne, adaugă rele celor slăviţi ai pământului.

Apoi Troparele Treimice după glasul de rând al Octoihului : CÂNTĂRILE TREIMICE Iar noi aici pentru exemplu am pus numai Troparele Treimice. Glasul al 5-lea :

Vremea cântării este şi ceasul rugăciunii, cu osârdie să strigăm către Unul Dumnezeu: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru :

Luni : Cu folosinţele celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

Marţi : Pentru rugăciunile Mergătorului Înainte şi ne mântuieşte pe noi.

Miercuri şi vineri : Cu puterea Crucii Tale, păzeşte-ne pe noi.

Joi : Pentru rugăciunile Sfinţilor Apostoli, şi ale Ierarhului Nicolae, miluieşte-ne pe noi.

Slavă...

Îndrăznind a ne închipui oştilor Tale celor înţelegătoare, Treime, Ceea ce eşti fără de început, cu guri nevrednice strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru . Pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum...

Cela ce în pântece fecioresc ai încăput şi din sânurile Tatălui nu Te-ai osebit cu îngerii, Hristoase Dumnezeule, primeşte-ne pe noi, care strigăm Ţie : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dacă nu este Postul Mare Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă… Şi acum… şi îndată se începe citirea catismelor de rând din Psaltire PSALTIREA LUI DAVID (duminică se citeşte Catisma a 2-a, a 3-a şi a 17-a, care se înlocuieşte cu Polieleul în duminicile în care cade praznic împărătesc sau sfânt cu Polieleu, precum şi în toate duminicile dintre 22 septembrie şi 20 decembrie şi cele dintre 14 ianuarie şi Duminica lăsatului sec de brânză); După prima catismă, preotul zice ectenia mică (cu ecfonisul : Că a Ta este stăpânirea…), iar la strană se cântă primul rând de sedelne ale învierii de la glasul de rând, din Octoih. OCTOIHUL MARE în sărbătoriri sau zile de rând se cântă sedelnele din Minei MINEIELE BISERICII ORTODOXE Apoi din nou : Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă… Şi acum… şi se citeşte a doua catismă, dacă este Postul Mare se citesc sedelnele din Triod TRIODUL după care se zice din nou ectenia mică (cu ecfonisul : Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti…) şi se cântă al doilea rând de sedelne ale glasului de rând, din Octoih. Apoi se citeşte a treia catismă de rând, care, în duminicile când se cântă Polieleul, se înlocuieşte cu Polieleul : Robii Domnului… Dacă este Postul Mare citim și din Sedelnele Octoihului

Duminica îndată după Catisma a 17-a sau după Polieleu se cântă Binecuvântările învierii : Bine eşti cuvântat, Doamne… Soborul îngeresc…. În duminicile în care cade şi vreun praznic împărătesc sau sărbătoarea vreunui sfânt cu Polieleu, se cântă întâi Polieleul şi apoi Binecuvântările învierii, îndată după Mărimurile de la Polieleu (fără a se mai cânta Slavă… Şi acum…). În timp ce se cântă Binecuvântările învierii, preotul face cădire mare, după rânduială (dacă este şi diacon, acesta îl însoţeşte pe preot, mergând cu lumânare aprinsă în dreapta).

BINECUVÂNTĂRILE ÎNVIERII

Ce se cântă după : Fericiţi cei firă prihană.... în toate duminicile de peste an. La fiecare tropar, se zice : Binecuvântat eşti, Doamne, învață-ne pe noi îndreptările Tale.

Glasul al 5-lea :

   Soborul îngeresc s-a mirat, văzându-te întru cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii Mântuitorule stricând, şi împreună cu tine pe Adam sculând, şi din iad pe toţi slobozindu-i.

   Pentru ce miruri prin milostivire cu lacrimi o uceniţe amestecaţi ? Îngerul cel ce a strălucit în mormânt a zis Mironosiţelor, vedeţi voi groapa şi înţelegeţi, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

   Foarte de dimineaţă Mironosiţele au alergat la groapa ta tânguindu-se, ci înaintea lor a stătut îngerul şi a zis : Vremea tânguirii a încetat nu plângeţi, ci învierea Apostolilor spuneţi.

   Mironosiţele femei cu miruri venind la groapa ta Mântuitorule au plâns, iar îngerul către dânsele a grăit zicând : Pentru ce cu cei morţi pe cel viu socotiţi ? Căci ca un Dumnezeu a înviat din mormânt.

Mărire... A Treimii :

Închinămu-ne Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii strigând : Sfânt, sfânt, sfânt eşti Doamne.

Și acum... A Născătoarei :

Pe Dătătorul de viață născându-l Fecioară, de păcat pe Adam l-ai izbăvit, şi bucurie Evei în locul întristării ai dăruit, și pe cei căzuţi din viață i-ai îndreptat la aceeaşi, cel ce s-a întrupat din tine Dumnezeu şi om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ţie Dumnezeule. De 3 ori.

După Binecuvântările învierii, preotul zice ectenia mică (cu ecfonisul : Că s-a bine cuvântat numele Tău…), la strană se citeşte stihira numită Ipacoi (Subascultător) TROPARELE ÎNVIERII şi îndată se începe cântarea antifoanelor glasului de rând. OCTOIHUL MARE MINEIELE BISERICII ORTODOXE La ultimul antifon, preotul (diaconul) deschide dvera (dacă a fost închisă) şi uşile împărăteşti, zicând : Înţelepciune ! Să luăm aminte ! Cântăreţii cântă prochimenul glasului de rând al Octoihului. Apoi preotul (diaconul, dacă este) : Domnului să ne rugăm, şi preotul zice ecfonisul : Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru… după care la strană se cântă : Toată suflarea să laude pe Domnul... (de 3 ori), pe glasul prochimenului. Apoi preotul (ori diaconul, dacă este) zice dintre uşile împărăteşti : Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie… Strana : Mărire Ţie Doamne, mărire Ţie. şi celelalte formule introductive la citirea Sfintei Evanghelii (vezi în Liturghier).

Preotul ia acum sfânta Evanghelie, punând sfânta cruce în locul ei pe antimis şi stând în latura de miazănoapte a sfintei mese, cu faţa spre miazăzi şi cu capul descoperit, citeşte Evanghelia de rând din cele 11 Evanghelii ale Învierii, indicată în calendarul de perete; sau dacă este zi de rând Evanghelia ce se citește la Utrenie (dacă sfântul are Evanghelie) EVANGHELIA în timpul citirii, diaconul (dacă este) sau un paracliser stă cu un sfeşnic sau cu o făclie aprinsă în latura opusă a sfintei mese. După citire, Strana : Mărire Ţie Doamne, mărire Ţie. preotul însuşi, ori diaconul (dacă este) sau cântăreţul cântă (citeşte) : Învierea lui Hristos văzând să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă învierea Ta o lăudăm şi o slăvim, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. iar preotul, cu capul acoperit şi ţinând sfânta Evanghelie la piept (cu Învierea spre credincioşi) iese prin uşile împărăteşti şi, precedat de un purtător de lumină, vine la analogul pus din vreme în mijlocul naosului şi aşază sfânta Evanghelie pe el, iar în partea de răsărit a analogului se pune sfeşnicul adus de paracliser. Când se cântă : Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm, Sfintei învierii lui Hristos; că iată a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna; binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat. preotul face două închinăciuni, sărută sfânta Evanghelie şi face încă o închinăciune. Apoi, plecându-se spre credincioşi în dreapta şi în stângă, se întoarce şi intră în altar, tot prin uşile împărăteşti, după care închide uşile împărăteşti şi dvera. După ce s-a cântat : Învierea lui Hristos văzând… la strană se citeşte Psalmul 50, în timp ce credincioşii (în mânăstiri monahii) vin şi se închină, sărutând pe rând sfânta Evanghelie.

Psalmul 50 :

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, iar Tu drept eşti întru cuvintele Tale şi biruitor când ne vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la Faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă Ţi-aş fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi . Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne , întru bunăvoirea Ta , Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe Altarul Tău viţei.

După Psalmul 50, la strană se cântă : Slavă… Şi acum… Pentru rugăciunile… şi stihira învierii (Înviind Iisus din mormânt…) cu stihul respectiv (vezi Catavasierul). Apoi preotul zice, din altar, rugăciunea : Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău… (prima cerere a ecteniei de la Litie), încheind-o cu ecfonisul : Cu mila şi cu îndurările… (când este diacon, rugăciunea o zice el, din faţa icoanei Mântuitorului). Apoi se închide dvera.
Urmează CÂNTĂRILE LUI MOISE după care citirea (cântarea) canoanelor, cu rânduiala lor şi cu catavasiile de rând. MINEIELE BISERICII ORTODOXE OCTOIHUL MARE TRIODUL PENTICOSTARUL După Cântarea a 3-a a canoanelor, preotul zice ectenia mică, la strană se cântă (sau se citeşte) condacul, icosul şi catismala (sedealna) sfântului (sărbătorii) din Minei; după Cântarea a 6-a, preotul zice din nou ectenia mică şi se citeşte condacul şi icosul Învierii, ale glasului de rând din Octoih şi sinaxarul zilei, din Minei.

După Cântarea a 8-a a catavasiilor,

Să lăudăm, bine să cuvântăm, şi să ne închinăm Domnului, cântându-i şi prea-înălţându-l pe Dânsul întru toţi vecii.

Iar preotul (sau diaconul, dacă este) ia cădelniţa şi cădeşte în faţa sfintei mese, zicând : Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstind-o, să o mărim. La strană se cântă stihurile mărimurilor sfintei Fecioare :

Măreşte suflete al meu pe Domnul, şi s-a bucurat Duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Că mi-a făcut mie mărire Cel puternic şi Sfânt numele Lui şi mila Lui în neam şi în neam, spre cei ce se tem de Dânsul.

Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor.

Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune şi a ridicat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

Luat-a pe Israel sluga Sa, ca să pomenească mila, precum a grăit către părinţii noştri lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.

După fiecare stih se cântă : Ceea ce eşti mai cinstită..., făcând câte o închinăciune după fiecare cântare, iar de este în post facem o metanie la pământ.

În acest timp ce preotul (diaconul) continuă să cădească, făcând cădirea mare ; deoarece în momentul acesta sfânta Evanghelie se află în mijlocul bisericii, preotul, după ce a cădit icoanele de la catapeteasmă, cădeşte sfânta Evanghelie, stând în faţa analogului pe care ea este aşezată şi făcând de acolo toată cădirea din naosul bisericii.
După ce s-a cântat irmosul Cântării a 9-a, cu care se încheie cântarea catavasiilor, se cântă :

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Urmează ectenia mică, cu ecfonisul : Că pe Tine Te laudă toate Puterile cereşti… Iar dacă este Duminică la strană se cântă : Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (de două ori), iar a treia oară se zice : Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, (închinăciune) că sfânt este. şi luminânda sau svetilna de rând (din cele 11 ale învierii, adică cea corespunzătoare voscreasnei indicată în calendarul de perete), LUMINÂNDELE OCTOIHUL MARE Slavă… luminânda sfântului de la Minei, MINEIELE BISERICII ORTODOXE Şi acum… a Născătoarei-învierii. În perioada Octoihului, în duminicile în care cade unul dintre cele patru praznice împărăteşti cu date fixe : Naşterea Domnului, Botezul Domnului, Schimbarea la faţă şi înălţarea sfintei Cruci, se cântă luminânda praznicului respectiv, fără Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru…
Duminica îndată după luminânde, la strană se începe cântarea Laudelor (Toată suflarea să laude pe Domnul…), cu stihurile şi stihirile învierii de la glasul de rând al Octoihului. Duminica avem la Laude opt stihiri ale Octoihului, care se cântă toate, dacă la Minei nu sunt stihiri la Laude; dacă însă sfântul zilei de la Minei are stihiri la Laude, se cântă patru de la Octoih şi patru de la Minei. La Slavă… de la Laude, se cântă voscreasna sau stihira Evangheliei (eotinala) de rând, din cele 11 ale învierii (indicată în calendarul de perete). În ultimele două duminici dinainte de Crăciun (Duminica Strămoşilor şi Duminica Părinţilor după trup ai Domnului) se cântă stihira respectivă de la Slavă… de la Laude, indicată în Mineiul pe decembrie. La Şi acum… se cântă Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară… pe glasul voscreasnei de rând.

LAUDELE

Dacă va fi duminică sau praznic împărătesc sau sfânt care are Doxologie mare, laudele se cântă pe glasul ce va fi de rând sau al primei stihiri de la laude.

Toată suflarea să laude pe Domnul, Lăudaţi pe Domnul din ceruri; Ţie se cuvine cântare Dumnezeule. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare Dumnezeule. Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui. Lăudaţi pe El toate puterile Lui, Ţie se cuvine cântare Dumnezeule.

Iar dacă va fi altă zi peste săptămână se citesc aceşti psalmi :

Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cele înalte. Lăudați-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Lăudaţi-L pe El soarele şi luna, Lăudaţi-L pe El toate stelele şi lumina. Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri, să laude numele Domnului, că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit. Pusu-le-a pe ele în veac şi în veacul veacului. Porunca a pus și nu o vor trece. Lăudaţi pe El toţi cei de pe pământ; balaurii şi toate adâncurile; focul, grindina, zăpada, gheaţa, viforul, toate îndepliniţi cuvântul Lui; munţii şi toate dealurile, pomii cei roditori şi toţi cedrii; fiarele şi toate animalele cele ce se târăsc şi păsările cele zburătoare. Împăraţii pământului şi toate popoarele, căpeteniile şi toţi judecătorii pământului. Tinerii şi fecioarele, bătrânii cu tinerii să laude numele Domnului, că numai numele Lui s-a înălţat. Lauda Lui pe pământ şi în cer. Şi va înălţa puterea poporului Lui. Cântare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.

Psalmul 149

Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi. Să se veselească Israil de Cel ce l-a făcut pe el, şi fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor. Să laude numele Lui în horă; în timpane şi în Psaltire să-i cânte Lui. Că iubeşte Domnul poporul Său şi va înălţa pe cei blânzi şi-i va izbăvi. Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor bucura în aşternuturile lor. Laudele lui Dumnezeu în gura lor şi săbii cu două tăişuri în mâinile lor. Ca să facă izbândă între neamuri, mustrări între popoare. Pe 8 : Ca să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe cei slăviţi ai lor în cătuşe de fier. Ca să facă între dânşii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Săi.

Psalmul 150

Pe 6 :

Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; Lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui; Lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui. Pe 4 : Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă; Lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă; Lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; Lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.

Dacă va fi Duminică, se zic aceste stihuri :

Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.

Slavă..., Stihira Evangheliei LUMINÂNDELE Şi acum.... a Născătoarei de Dumnezeu :

Prea-binecuvântată ești Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că prin Cel ce S-a întrupat din tine iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a slobozit, moartea s-a omorât și noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm : Bine eşti cuvântat Hristoase Dumnezeule, Cel ce bine ai voit aşa, mărire Ție.

Dacă este Praznic, sfânt cu Doxologie sau sfânt cu Polieleu se cântă Slavă..., Şi acum..., din Minei, Triod sau Penticostar). Apoi Preotul sau diaconul zice : Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina ! Strana cântă : Doxologia

SLAVOSLOVIA

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, întru oameni bunăvoire. Lăudămu-te bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea mare. Doamne Împărate Ceresc, Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Doamne Fiule Unule Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pre noi, Cel ce ridici păcatele lumii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi ne miluieşte pe noi. Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domnul Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin ! În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului . Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat să ne păzim noi. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Binecuvântat eşti, Doamne, învăţă-mă îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Stăpâne, înțelepțește-mă cu îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă, în neam şi în neam, eu am zis : Doamne miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie. Doamne, către Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină . Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine .

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori). Slavă..., Şi acum.... Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. Apoi mai pe larg : Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

    Iar dacă este Postul Mare sau altă zi ce n-are doxologie mare după Laude, Slavă... Şi acum.... cântăreţul cel rânduit zice așa :

   Ţie slavă se cuvine, Doamne, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm : Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

     Preotul : Slavă Ţie Celui ce ne-ai arătat nouă lumina. Cântăreţul : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu... Şi Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă...

Apoi :

Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat să ne păzim noi. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Binecuvântat eşti, Doamne, învăţă-ne îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Stăpâne, înţelepţeşte-ne cu îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-ne cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu Ie trece cu vederea. Ție se cuvine laudă, Ție se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Dacă este Duminică în timp ce se cântă ultimele stihuri ale doxologiei şi Sfinte Dumnezeule… preotul iese prin uşile împărăteşti şi vine în faţa analogului pe care se află aşezată sfânta Evanghelie, se închină şi o sărută ca şi la scoaterea ei în mijlocul bisericii; apoi o ia şi merge spre altar, mergându-i înainte un purtător de lumină. Ajungând pe solee, se întoarce cu faţa spre credincioşi, îi binecuvântează, făcând semnul crucii cu sfânta Evanghelie spre ei, apoi se întoarce, intră în sfântul altar prin uşile împărăteşti, şi aşază sfânta Evanghelie la locul ei.
După ce s-a cântat pentru ultima oară Sfinte Dumnezeule… de la sfârşitul doxologiei, la strană se cântă unul din cele două tropare finale ale învierii, adică : Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut… în duminicile în care este de rând unul dintre primele patru glasuri, ori Înviat-ai din mormânt… în duminicile în care este de rând unul din celelalte glasuri.

La glasurile 1, al 2-lea, al 3-lea şi al 4-lea, acest Tropar al învierii, pe glasul al 4-lea :

Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut, să cântăm celui ce a înviat din mormânt, şi începătorului vieţii noastre. Că stricând cu moartea pe moarte, biruinţă ne-a dat nouă şi mare milă.

La glasurile al 5-lea, ai 6-lea, al 7-lea şi al 8-lea. acest Tropar al învierii, pe glasul al 8-lea :

Înviind din mormânt, şi legăturile iadului rupând, stricat-ai osânda morţii Doamne, pe toţi din cursele vrăjmaşului izbăvindu-i. Arătându-te pe sineţi Apostolilor tăi, i-ai trimis pe ei la propovăduire, şi printr-înşii pacea ta ai dat lumii, unule Multmilostive.

Apoi preotul (ori diaconul, dacă este) rosteşte ectenia întreită (Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…) şi îndată ectenia cererilor (Să plinim rugăciunea noastră cea de dimineaţă Domnului…). După ecfonisul acesteia, întorcându-se cu faţa spre credincioşi, îi binecuvântează, rostind : Pace tuturor ! şi apoi Capetele noastre, Domnului să le plecăm şi întorcându-se iarăşi cu faţa spre sfânta masă, preotul citeşte încetişor, cu capul plecat şi descoperit, rugăciunea plecării capetelor din Liturghier (Doamne Sfinte, Care întru cele de sus locuieşti…), în timp ce la strană se cântă rar, Ţie Doamne ! După ecfonisul acestei rugăciuni, preotul vine între uşile împărăteşti şi face otpustul (apolisul) slujbei, după rânduială (vezi în urmă, la rânduiala Vecerniei sărbătorilor).

Apoi, dacă nu este praznic, se zice Stihoavna din Octoih, OCTOIHUL MARE cu aceste stihuri :

Stih 1 : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta. Doamne, şi ne-am bucurat și ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi, pentru anii în care am văzut rele. Şi caută spre robii Tăi și spre lucrurile Tale și îndreptează pe fiii lor.

Stih 2 : Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.

Slavă.... Şi acum..., dacă are sfântul, dacă nu, din Octoih. Apoi :

Bine este a ne mărturisi Domnului şi a cânta numelui Tău Preaînalte. A vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea (fără metanii).

După aceea : Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime.... Tatăl nostru... Şi troparul sfântului. SINAXAR Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu. TROPARELE NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU Preotul zice ectenia : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta...

Întăreşte Dumnezeule Sfânta şi dreapta credinţă a drept-credincioşilor creştini şi Sfântă Biserica Ta o păzește în veacul veacului.

Preotul : Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne pre noi.

Citeţul :

Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Preotul : Slavă Ţie Hristoase Dumnezeul nostru slavă Ţie. Citeţul : Slavă… Şi acum… Doamne miluieste (de 3 ori), binecuvintează : Preotul : De este Sâmbătă sau Duminică, zice : Cel ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru… Iar de este zi de rând zice : Hristos adevăratul Dumnezeul nostru..., Strana : Amin. Preotul : Pentru rugăciunile ... Şi îndată : Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori) și se începe Ceasul întâi și apoi otpustul desăvârşit.

    Dacă este Postul Mare, se zice : Bine este a ne mărturisi Domnului... (de 2 ori), cu metanii, apoi : Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăția... şi se citeşte troparul acesta :

   În Biserica slavei tale stând, în cer a sta ni se pare; Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti uşă cerească, deschide nouă uşa milei tale.

   Doamne, miluieşte ! (de 40 de ori). Slavă..., Şi acum.... Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii... Întru numele Domnului, binecuvintează. Părinte ! Preotul, din faţa Sfintei Mese : Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Cântăreţul : Amin !

   Împărate ceresc, pe binecredinciosul nostru popor ocrotește-l, credinţa o întăreşte, pe cei răi îi îmblânzeşte, lumea o împacă, sfânt locaşul acesta bine-l păzeşte, pe cei mai înainte răposaţi, părinţii şi fraţii noştri, în locaşurile drepţilor îi aşază, iar pe noi întru pocăinţă şi mărturisire ne primeşte, ca un bun şi de oameni iubitor.

Rugăciunea Sfântului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :

Iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni :

Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare :

Şi, după ce ne ridicăm, cel mai mare începe : Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori) cu închinăciuni şi se începe Ceasul întâi şi apoi otpustul desăvârşit.
Dacă este duminică, după sfârşitul doxologiei şl Sfinte Dumnezeule..., se cântă troparul învierii. TROPARELE ÎNVIERII

La glasurile 1, al 2-lea, al 3-iea şl al 4-lea, acest Tropar al învierii, pe glasul al 4-lea :

Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt şi începătorului vieţii noastre; că, stricând cu moartea pe moarte, biruinţă ne-a dăruit nouă şi mare milă.

La glasurile al 5-lea, al 6-lea, al 7-lea şi al 8-lea, acest Tropar al învierii, pe glasul al 8-lea :

Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele vrăjmaşului izbăvindu-i. Arătându-Te pe Tine Apostolilor Tăi, trimisu-i-ai pe dânşii la propovăduire; şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule Multmilostive.

După care se citeşte condacul sfântului sau al sărbătorii, SINAXAR CONDACELE DE OBȘTE Doamne, miluieşte (de 12 ori) Și această Rugăciune :

Preasfântă Treime, Stăpânie de o Fiinţă, Împărăţie nedespărţită, Ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor, fii binevoitoare şi mie păcătosului; întăreşte şi înţelepţeşte inima mea şi şterge toată întinăciunea mea. Luminează gândul meu, ca totdeauna să Te slăvesc şi să Te laud şi să mă închin Ţie şi să zic : Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

Apoi ecteniile şi otpustul Utreniei.

CEASUL ÎNTÂI

Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori)

Psalmul 5

Graiurile mele ascultă-le, Doamne ! Înţelege strigarea mea ! Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă voi ruga, Doamne ! Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fărădelege. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul. Iar eu întru mulţimea milei tale voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, din pricina duşmanilor mei ! Îndreptează înaintea mea calea Ta. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne. Şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi sălaş lor, şi se vor lauda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei-voiri ne-ai încununat pe noi.

Psalmul 89

Doamne, scăpare, Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, Care ai zis : “Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor”, că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. Că ne-am sfârșit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşalele noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere, optzeci de ani, şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine ? Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile, spre înţelepciune. Întoarce-Te, Doamne ! Până când vei sta departe ? Mângâie pe robii Tăi ! Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.

Psalmul 100

Mila şi judecata Ta voi cânta Ţie, Doamne. Cânta-voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine ? Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea. N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urât. Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-am cunoscut. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit. Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mâncat. Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să șadă ei împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei. În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea.

Slavă..., Şi acum..., Aliluia (de 3 ori), cu trei închinăciuni.

Dacă este Postul Mare, se cântă Troparul acesta, pe glasul al 6-lea :

Dimineaţa auzi glasul meu, Împăratul meu şi Dumnezeul meu. (De 3 ori)

Cântându-l, se fac metanii cu genunchii la pământ.

Stih 1 : Graiurile mele ascultă-le, Doamne, înţelege strigarea mea.

Stih 2 : Căci către Tine, Doamne, mă voi ruga.

Iar dacă se cântă : Dumnezeu este Domnul..., se zice : Slavă… şi se citeşte troparul sfântului din Minei, Si acum..., Cum te vom numi, ceea ce eşti plină de har...? (vezi mai jos). Dacă la Minei sunt doi sfinţi cu tropare deosebite, se citeşte întâi, fără Slavă… primul tropar, apoi Slavă… şi troparul al doilea. Duminica se pune întâi troparul învierii de la glasul de rând al Octoihului, apoi Slavă… troparul sfântului din Minei,

TROPARELE ÎNVIERII SINAXAR TROPARELE DE OBȘTE

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu :

Cum te vom numi, ceea ce eşti plină de har ! Cer, că ai răsărit pe Soarele dreptăţii ? Rai, că ai odrăslit floarea nestricăciunii ? Fecioară, că ai rămas nestricată ? Maică Curată, că ai avut în sfintele tale braţe, Fiu, pe Dumnezeul tuturor ? Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească toată fărădelegea.
Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.
Faţa Ta arată-o peste robul Tău, şi mă învaţă îndreptările Tale .
Să se umple gura mea de lauda Ta, Doamne, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.

Sfinte Dumnezeire... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...

Dacă nu este Postul Mare, se zice Condacul Sfântului, dacă are, sau al Praznicului ce se va întâmpla. SINAXAR CONDACELE DE OBȘTE Duminica, la praznice sau Ia sfinţi cu doxologle sau cu polieleu, se citeşte condacul glasului de rând, sau al sărbătorii respective. TROPARELE ÎNVIERII

Iar acest condac se zice în toate zilele, afară de sâmbătă :

Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neînfruntată mijlocitoare către Făcătorul, neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine : Grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.

Dacă este Postul Mare, se zic aceste Tropare ale Născătoarei de Dumnezeu :

Luni, marţi şi joi :

Pe cea Preaslăvită Maica lui Dumnezeu şi mai Sfântă decât Sfinţii îngeri, fără încetare o lăudăm cu inima şi cu gura. Născătoare de Dumnezeu pre Dânsa mărturisind-o, ca pe ceea ce cu adevărat a născut pe Dumnezeu întrupat şi se roagă neîncetat pentru sufletele noastre.

Miercuri şi vineri :

Degrab ne întâmpină pe noi mai înainte până ce nu ne robim, când vrăjmaşii Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru. Pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât poate credinţa drepmăritorilor creştini pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.

Sâmbătă :

Ca nişte pârgă a firii, Ţie săditorului făpturii; lumea îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu Mucenici, pentru ale căror rugăciuni, în pace adâncă, Biserica Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, o păzeşte multmilostive.

Apoi dacă nu este Postul Mare se zice : Doamne miluieşte... (de 40 ori).

Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pe pământ eşti închinat şi slăvit; Hristoase Dumnezeule, îndelung răbdătorule, mult milostive şi mult Îndurate, Care pe cei drepţi iubeşti, şi pe cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. Însuţi Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta, şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte, şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii, înconjoară-ne pe noi cu Sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, că bine eşti cuvântat, în vecii vecilor. Amin !

Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului…; iar preotul, din altar, zice ecfonisul : Dumnezeule, milostiveşte-te spre noi… Îndată se zice : Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Şi de este Postul Mare zicem îndată : Rugăciunea Sfântului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :

Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni :

Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare :

Iar dacă nu este Postul Mare se zice :

Hristoase Lumina cea adevărată, Care luminezi şi sfinţeşti pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina Feţei Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată. Şi îndreptează paşii noştri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Amin !

Apărătoare Doamnă pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem Ţie, Născătoare de Dumnezeu noi robii Tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să strigăm Ţie : Bucură-te Mireasă pururea Fecioară.

În zilele de rând se face otpustul desăvârşit, iar Duminica se face otpustul mic.

Dacă este post zicem şi :

MIJLOCEASUL ÎNTÂI

Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori), şi apoi aceşti psalmi :

Psalmul 45

Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor. Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria Lui. Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui. Dumnezeu e în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă. Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ. Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

Psalmul 91

Bine este a lăuda pe Domnul şi a cânta numele Tău, Preaînalte, a vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea, în psaltire cu zece strune, cu cântece din alăută. Că m-ai veselit, Doamne, întru făpturile Tale şi întru lucrurile mâinilor Tale mă voi bucura. Că s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, adânci cu totul sunt gândurile Tale ! Bărbatul nepriceput nu va cunoaşte şi cel neînțelegător nu va înțelege acestea, când răsar păcătoşii ca iarba şi se ivesc toţi cei ce fac fărădelegea, ca să piară în veacul veacului. Iar Tu, Preaînalt eşti în veac, Doamne. Că iată vrăjmaşii Tăi, Doamne, vor pieri şi se vor risipi toţi cei ce lucrează fărădelegea. Şi se va înălţa puterea mea ca a inorogului şi bătrâneţile mele unse din belşug. Şi a privit ochiul meu către vrăjmaşii mei şi pe cei vicleni, ce se ridică împotriva mea, îi va auzi urechea mea. Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi. Răsădiţi fiind în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru vor înflori. Încă întru bătrâneţe unse se vor înmulţi şi bine-vieţuind vor fi, ca să vestească : Drept este Domnul Dumnezeul nostru şi nu este nedreptate întru Dânsul.

Psalmul 92

Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins, pentru că a întărit lumea care nu se va clinti. Gata este scaunul Tău de atunci, din veac eşti Tu. Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor, ridicat-au râurile valurile lor; dar mai mult decât glasul apelor clocotitoare. Mai mult decât zbuciumul neasemuit al mării, minunat este întru cele înalte, Domnul. Mărturiile Tale s-au adeverit foarte. Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.

Slavă... Şi acum... fără Aliluia. Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia... şi troparele acestea, glasul al 6-lea :

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns,această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă...

Doamne,miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomenii fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu :

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Doamne miluieşte... (de 40 de ori), Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii... Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul : Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri... Şi se zice : Rugăciunea Sfântului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :

Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni :

Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare :

Apoi această : Rugăciune a Marelui Vasile :

Dumnezeule cel veşnic şi fără de început, Lumină pururea fiitoare, Făcătorule a toată făptura, Izvorule al milei, adâncul bunătăţilor şi noianul cel neurmat al iubirii de oameni, arată peste noi lumina feţei Tale; Doamne, străluceşte în inimile şi în cugetele noastre soarele dreptăţii şi umple de a Ta veselie sufletele noastre. Învață-ne pe noi ca să spunem judecăţile Tale şi să ne mărturisim Ţie neîncetat, Stăpânului nostru şi Făcătorului de bine. Mâinile noastre le îndreptează spre lucrarea voirii Tale şi fă cu noi ca să Te iubim şi să sporim bine-făcând cele plăcute Ţie, ca şi întru noi, nevrednicii, să se slăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh: o Dumnezeire şi o Împărăţie, Căreia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

Apoi zi şi această : Rugăciune a Marelui Vasile :

Cel ce trimiţi lumina şi purcezi şi răsari soarele peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, peste cei răi şi peste cei buni şi cu lumina cea de ziuă luminezi toată lumea, luminează şi inimile noastre, Stăpâne al tuturor. Dăruieşte nouă şi în ziua ce vine, să facem cele plăcute Ţie. Păzeşte-ne de tot păcatul şi de toată lucrarea cea rea. Izbăveşte-ne pe noi de toate săgeţile ce zboară ziua şi de puterile cele potrivnice, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea, ale cereştilor puteri, slujitorilor Tăi cei fără de trup, şi ale tuturor sfinţilor care din veac au bineplăcut Ţie. Că Ţie se cuvine să ne miluieşti şi să ne mântuieşti pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Otpustul mic

Sfârşitul Laudei a II-a, adică a Slujbei Utreniei cu Ceasul I.

CEASUL AL TREILEA, AL ȘASELEA ȘI OBEDNIȚA

CEASUL AL TREILEA

Preotul, cu epitrahilul pe grumaz, dă binecuvântarea Bine cuvântat este Dumnezeul nostru…, din faţa uşilor împărăteşti. La strană : Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Doamne miluieşte (de 12 ori); Slavă..., Şi acum..., Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori). după Tatăl nostru… preotul rosteşte ecfonisul : Că a Ta este împărăţia… se închină şi intră în altar, iar cântăreţul continuă cu Veniţi să ne închinăm… şi citeşte Psalmii 16, 24 şi 50.

Psalmul 16

Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie. De la faţa Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte. Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat în mine nedreptate. Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre. Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu şovăie paşii mei. Eu am strigat, că m-ai auzit, Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine şi auzi cuvintele mele. Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale. Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă de faţa necredincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmașii mei sufletul meu l-au cuprins; cu grăsime inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mândrie. Izgonindu-mă, acum m-au înconjurat; ochii lor şi-au aţintit ca să mă plece la pământ. Apucatu-m-au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuieşte în ascunzişuri. Scoală-te, Doamne, întâmpină-i pe ei şi împiedică-i. Izbăveşte sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta. Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci s-a umplut pântecele lor de bunătățile Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat rămăşitele pruncilor. Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta.

Psalmul 24

Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu. Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmașii mei, pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce fac fărădelegi în deşert. Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă învaţă. Îndreptează-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine Te-am aşteptat toată ziua. Adu-ți aminte de îndurările şi milele Tale, Doamne, că din veac sunt. Păcatele tinereţilor mele şi ale neștiinței mele nu le pomeni. După mila Ta, pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne. Bun şi drept este Domnul, pentru aceasta, lege va pune celor ce greşesc în cale. Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăţa-va pe cei blânzi căile Sale. Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr pentru cei ce caută aşezământul Lui şi mărturiile Lui. Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte păcatul meu, că mult este. Cine este omul cel ce se teme de Domnul ? Lege va pune lui în calea pe care a ales-o. Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni pământul. Domnul este întărirea celor ce se tem de Dânsul, aşezământul Lui îl va arăta lor. Ochii mei pururea spre Domnul, că El va scoate din laț picioarele mele. Caută spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi sărac sunt eu. Necazurile inimii mele s-au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă. Vezi smerenia mea şi osteneala mea, şi-mi iartă toate păcatele mele. Vezi pe vrăjmaşii mei, ca s-au înmulţit şi cu ură nedreaptă m-au urât. Păzeşte Sufletul meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez că am nădăjduit în Tine. Cei fără răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că te-am aşteptat, Doamne. Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

Psalmul 50

Miluieşte-mă Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înainte mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei, şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce Faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile, mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei credincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de sângiuiri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aşi fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul, umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine Doamne, întru bunăvoirea Ta Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci bine vei voi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pre Altarul Tău viţei.

Slavă... Şi acum... Aliluia... (de 3 ori).

Dacă este Aliluia sau Postul Mare, se cântă Troparul acesta pe glasul al 6-lea :

Doamne, Cel ce pe Prea Sfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, l-ai trimis Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-l lua de la noi, ci ne înnoieşte pe noi cei ce ne rugăm Ţie.

În acest timp se fac metanii; asemenea şi la cele două stihuri ce urmează :

Stih 1 : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele din lăuntru ale mele.

Stih 2 : Nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine.

Iar dacă se cântă : Dumnezeu este Domnul..., se zice Slavă..., Troparul zilei sau al sfântului, Şi acum..., Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată... (vezi mai jos). Dacă la Minei sunt doi sfinţi cu tropare deosebite, se citeşte întâi, fără Slavă… primul tropar, apoi Slavă… şi troparul al doilea. Duminica se pune întâi troparul învierii de la glasul de rând al Octoihului, apoi Slavă… troparul sfântului din Minei, Şi acum… troparul Născătoarei din Ceaslov, Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată…

TROPARELE ÎNVIERII SINAXAR TROPARELE DE OBȘTE TROPARE ȘI CONDACE

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu :

Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii, Ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu Sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele noastre.

Domnul Dumnezeu bine este cuvântat, bine este cuvântat Domnul, din zi în zi, să sporească nouă Dumnezeul mântuirii noastre, Dumnezeul nostru, Dumnezeul mântuirii.

Sfinte Dumnezeire... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... după care se citeşte condacul sfântului sau al sărbătorii, SINAXAR CONDACELE DE OBȘTE iar duminica se citeşte condacul învierii de la glasul de rând. TROPARELE ÎNVIERII

Iar acest condac se zice în toate zilele, afară de sâmbătă :

Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neînfruntată mijlocitoare către Făcătorul, neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine: Grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.

Iar dacă este Postul Mare, se zic aceste Tropare, pe glasul al 8-lea :

Bine eşti cuvântat, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce prea înţelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.

Slavă...,

Grabnică şi tare mângâiere dă robilor Tăi, Iisuse, când se mâhnesc duhurile noastre. Nu Te osebi de sufletele noastre întru necazuri, nu Te depărta de gândurile noastre întru împresurări, ci pururea ne întâmpină pe noi. Apropie-te de noi, apropie-te. Cela ce eşti pretutindeni. Precum şi cu Apostolii Tăi ai fost pururea, aşa şi cu cei ce doresc de Tine, Te uneşte pe Tine Îndurate, ca fiind uniţi, să Te lăudăm pe Tine şi să slăvim pe Duhul Tău cel întru tot Sfânt.

Şi acum...,

Nădejdea şi folosirea, scăpare şi zid nebiruit creştinilor, celor slabi liman neînviforat, Tu eşti Născătoare de Dumnezeu Preacurată, şi precum lumea o mântuieşti cu neîncetată rugăciunea Ta, pomeneşte-ne şi pe noi, Fecioară, întru tot lăudată.

Iar dacă nu este post zicem : Doamne miluieşte... (de 40 ori).

Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pre pământ, eşti închinat şi slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung răbdătorule, mult milostive şi mult milosârde; Carele pre cei drepţi iubeşti şi pre cei păcătoşi miluieşti; Carele pre toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie; însu-ți Doamne: primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte, şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu sfinţii tăi îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem; la unirea credinţei şi la; cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului…; iar preotul, din altar, zice ecfonisul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi… Îndată se zice : Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Şi de este Postul Mare zicem îndată : Rugăciunea Sfântului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :

Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni :

Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare :

Rugăciunea Sfântului Mardarie :

Stăpâne Dumnezeule, Părinte Atotputernice, Doamne Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-mă pe mine, păcătosul şi cu judecăţile care ştii, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul robul Tău; că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.

Dacă este post zicem şi :

MIJLOCEASUL AL TREILEA

Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori), şi apoi se citesc aceşti psalmi :

Psalmul 29

Înălţa-Te-voi, Doamne, că m-ai ridicat şi n-ai veselit pe vrăjmaşul meu împotriva mea. Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi m-ai vindecat. Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cel ce se coboară în groapă. Cântaţi Domnului cei cuvioși ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui. Că iuţime este întru mânia Lui şi viaţă întru voia Lui; seara se va sălăşlui plângerea, iar dimineaţa bucuria. Iar eu am zis întru îndestularea mea: ” Nu mă voi clătina în veac !” Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumuseţii mele putere; dar când Ţi-ai întors faţa Ta, eu m-am tulburat. Către Tine, Doamne, voi striga şi către Dumnezeul meu mă voi ruga. Ce folos ai de sângele meu de mă pogor în stricăciune ? Oare, Te va lăuda pe Tine ţărâna, sau va vesti adevărul Tău ? Auzit-a Domnul şi m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu ! Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie, ca slava mea să-Ţi cânte Ţie şi să nu mă mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda!

Psalmul 31

Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta, şi am căzut în suferinţa când ghimpele Tău mă împungea, păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o împotriva mea. Zis-am : ” Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului” ; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge, ca să nu se apropie de tine. Multe sunt bătăile păcătosului, iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.

Psalmul 60

Auzi, Dumnezeule, cererea mea; ia aminte la rugăciunea mea. De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatră m-ai înălţat. Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului. Locui-voi în locaşul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale, că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău. Zile la zilele Împăratului adaugă, anii lui din neam în neam. Rămâne-va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila şi adevărul va păzi. Aşa voi cântă numelui Tău în veacul veacului, ca să împlinesc făgăduinţele mele zi de zi.

Slavă… Şi acum… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Că a ta este împărăţia…

Și se zic troparele acestea, glasul al 4-lea :

Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci cu noi, după blândeţile tale, nu îndepărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuieşte viaţa noastră.

Slavă…

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria ta, pe chinuitori au surpat; zdrobit-au şi ale diavolilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre.

Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu :

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care eşti zid nesurpat nouă, creştinilor, către tine scăpând, nevătămaţi rămânem; şi iarăşi greşind, pe tine te avem rugătoare. Pentru aceea mulţumind strigăm ţie: Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Domnul este cu tine.

Doamne miluieşte... (de 40 de ori), Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii… Întru numele Domnului binecuvintează, părinte : Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri… Şi se zice : Rugăciunea Sfântului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :

Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni :

Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare :

Apoi această : Rugăciune a Marelui Vasile

Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce dai pacea Ta oamenilor şi harul Preasfântului Tău Duh l-ai trimis Ucenicilor şi Apostolilor Tăi şi prin limbile cele de foc cu puterea Ta ai deschis gurile lor, deschide şi gurile noastre, ale păcătoşilor, şi ne învaţă cum se cuvine a ne ruga pentru toate trebuinţele. Îndreptează viaţa noastră cea cu valuri de liman lin şi arată nouă calea pe care vom merge. Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale noastre şi cu duh stăpânitor întăreşte cugetele noastre ca să nu alunece; ca în toate zilele, de Duhul Tău cel bun fiind povăţuiţi către cele de folos, să ne învrednicim a face poruncile Tale şi a ne aduce aminte pururea de preaslăvita a doua venire, când vor fi cercetate faptele oamenilor, şi să nu fim aflaţi amăgiţi de frumuseţile cele stricăcioase ale acestei lumi; ci ne întăreşte dori răsplătirea bunătăţilor ce vor să fie, că bine eşti cuvântat şi lăudat de toţi sfinţii tăi, în vecii vecilor. Amin.

CEASUL AL ȘASELEA

Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori),

Psalmul 53

Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă. Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele. Că străinii s-au ridicat împotriva mea şi cei tari au căutat sufletul meu şi n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor. Că iată, Dumnezeu ajută mie şi Domnul este sprijinitorul sufletului meu. Întoarce-va cele rele vrăjmaşilor mei; cu adevărul Tău îi vei pierde pe ei. De bunăvoie voi jertfi Ţie; lăuda-voi numele Tău, Doamne, că este bun, că din tot necazul m-ai izbăvit şi spre vrăjmaşii mei a privit ochiul meu.

Psalmul 54

Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea. Ia aminte spre mine şi mă ascultă; mâhnitu-m-am întru neliniştea mea şi m-am tulburat de glasul vrăjmaşului şi de necazul păcătosului. Că a abătut asupra mea fărădelege şi întru mânie m-a vrăjmășit. Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut peste mine; teamă şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit întunericul. Şi am zis: " Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc?" Iată m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustie. Aşteptat-am pe Dumnezeu, Cel ce mă mântuiește de puţinătatea sufletului şi de vifor. Nimiceşte-i, Doamne, şi împarte limbile lor că am văzut fărădelege şi dezbinare în cetate. Ziua şi noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei; fărădelege şi osteneală în mijlocul ei şi nedreptate; şi n-a lipsit din uliţele ei camătă şi vicleşug. Că de m-ar fi ocărât vrăjmaşul, aş fi răbdat, şi dacă cel ce mă urăşte s-ar fi fălit împotriva mea, m-aş fi ascuns de el. Iar tu, omule, asemenea mie, căpetenia mea şi cunoscutul meu, care împreună cu mine te-ai îndulcit de mâncări, în casa lui Dumnezeu am umblat în acelaşi gând ! Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii, că vicleşug este în locaşurile lor, în mijlocul lor. Iar eu, către Dumnezeu am strigat şi Domnul m-a auzit pe mine. Seara şi dimineaţa şi la amiezi spune-voi, voi vesti şi va auzi glasul meu. Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, că mulţi erau împotriva mea. Auzi-va Dumnezeu şi-i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte de veci. Că nu este în ei îndreptare şi nu s-au temut de Dumnezeu. Întins-au mâinile lor împotriva aliaţilor lor, întinat-au legământul Lui. Risipiţi au fost de mânia feţei Lui şi s-au apropiat inimile lor; muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeţi. Aruncă spre Domnul grija ta, şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului. Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii. Bărbaţii vărsători de sânge şi vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne.

Psalmul 90

Cel celocuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului ceruluise va sălăşlui. Va zice Domnului : " Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul ". Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu spatele te va umbri pe tine şisub aripile Lui vei nădăjdui; ca o arma te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme, de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiaza. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspida şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. "Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el, că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea".

Slavă... Şi acum... Aliluia (de trei ori).

Dacă este Aliluia, se cântă Troparul acesta, glasul al 2-lea:

Cela ce în ziua şi în ceasul al şaselea, pe Cruce ai pironit păcatul cel cu îndrăzneală făcut de Adam în Rai, şi zapisul greşalelor noastre rupe-l, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.

În acest timp, se fac metanii; asemenea şi la cele două stihuri care urmează :

Stih 1 : Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea, şi nu trece cu vederea ruga mea.

Stih 2 : Eu către Dumnezeu am strigat şi Domnul m-a auzit pe mine.

Iar dacă se cântă : Dumnezeu este Domnul..., se zice Troparul Sfântului ce se va întâmpla. Dacă la Minei sunt doi sfinţi cu tropare deosebite, se citeşte întâi, fără Slavă… primul tropar, apoi Slavă… şi troparul al doilea. Duminica se pune întâi troparul învierii de la glasul de rând al Octoihului, apoi Slavă… troparul sfântului din Minei, Şi acum… troparul Născătoarei din Ceaslov.

TROPARELE ÎNVIERII SINAXAR TROPARELE DE OBȘTE TROPARE ȘI CONDACE

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu :

Că nu avem îndrăzneală pentru multe păcatele noastre, tu pre Cel ce s-a născut din tine, roagă-l Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că mult poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpânului. Nu trece cu vederea rugăciunile păcătoşilor Preacurată, că Milostiv este, şi poate să mântuiască, Cel ce a voit a pătimi pentru noi.

În Postul Mare, aici se cântă, din Triod, Troparul profeţiei, TRIODUL Slavă..., Şi acum..., acelaşi Tropar, apoi se citeşte Paremia, tot de acolo, şi se continuă cu Troparul următor :

Degrab să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, Doamne, că am sărăcit foarte. Ajută nouă Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău. Doamne, izbăveşte-ne pe noi, şi curăţeşte păcatele noastre pentru numele Tău.

Sfinte Dumnezeire... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...

Dacă nu este Postul Mare, se zice condacul sfântului ce se va întâmpla. SINAXAR CONDACELE DE OBȘTE iar Duminica se citeşte condacul învierii de la glasul de rând. TROPARELE ÎNVIERII Iar acest condac se zice în toate zilele, afară de sâmbătă :

Iar dacă este Postul Mare, se zic Troparele acestea, pe glasul al 2-lea :

Mântuire ai lucrat în mijlocul pământului, Hristoase Dumnezeule, pe Cruce preacurate mâinile Tale ai întins, adunând toate neamurile cele ce strigă : „Doamne, slavă Ţie".

Slavă...

Preacuratului Tău Chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase Dumnezeule; că de voie bine ai voit cu Trupul a Te sui pe Cruce, ca să izbăveşti din robia vrăjmaşului pe cari i-ai zidit. Pentru aceia cu mulţumită strigăm Ţie : Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cela ce ai venit să mântuieşti lumea.

Şi acum...

Luni, Marţi şi Joi, zicem :

Ceea ce eşti izvorul milei, milostivirii învredniceşte-ne pe noi, Născătoare de Dumnezeu. Caută spre poporul cel păcătos, arată precum de-a pururea puterea ta; că întru tine nădăjduind. Ţie strigăm : Bucură-te ! ca şi oarecând Gavriil, al celor fără de trup mai marele Voievod.

Miercuri şi Vineri zicem :

Preaslăvită eşti Născătoare de Dumnezeu Fecioară, lăudămu-te pe tine, că prin Crucea Fiului tău s-a surpat iadul, şi moartea s-a omorât, şi cei morţi au înviat, şi vieţii ne-am învrednicit, Raiul am luat, desfătarea cea de demult. Pentru aceasta mulţumind, slăvim ca pe un puternic, pe Hristos Dumnezeul nostru şi unul mult milostiv.

Iar dacă nu este post zicem : Doamne miluieşte... (de 40 ori).

Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pre pământ, eşti închinat şi slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung-răbdătorule, mult milostive şi mult milosârde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. însu-ți Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte, şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu sfinţii tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei tale celei neapropiate, că binecuvântat eşti în vecii vecilor, Amin.

Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului…; iar preotul, din altar, zice ecfonisul : Dumnezeule, milostiveşte-te spre noi… Îndată se zice : Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...

Şi de este Postul Mare zicem îndată : Rugăciunea Sfântului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :

Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni :

Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare :

Iar dacă se citesc Mljloceasurile, în loc de rugăciunea de mai jos : Dumnezeule şi Doamne al puterilor..., se zice rugăciunea :

Rugăciunea Sfântului Mardarie :

Iar când nu este nici Postul Mare şi nu se citesc nici Mijloceasurile, se zice această , rugăciune :

Rugăciune a Marelui Vasile :

Dumnezeule şi Doamne al puterilor şi Ziditor a toată făptura, Care, pentru milostivirea milei Tale celei neasemănate, pe Unul-Născut, Fiul Tău, pe Domnul nostru lisus Hristos, L-ai trimis spre mântuirea neamului nostru şi, prin cinstită Crucea Lui, zapisul păcatelor noastre l-ai rupt şi ai biruit întru Dânsul stăpâniile şi puterile întunericului; însuţi Stăpâne, Iubitorule de oameni, primeşte aceste rugăciuni de mulţumire şi de cerere ale noastre, ale păcătoşilor, şi ne izbăveşte pe noi de toată căderea în păcat cea de tot pierzătoare şi întunecată şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi care caută să ne facă rău. Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri rele, ci, cu dorirea Ta, hrăneşte sufletele noastre. Ca, spre Tine totdeauna căutând şi cu lumina cea de la Tine povăţuiţi fiind, la Tine, Lumina cea neapropiată şi pururea fiitoare privind, neîncetată mărturisire şi mulţumire Ţie să înălţăm, Tatălui celui fără de început, împreună Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfârşitul Ceasului al şaselea.

Dacă s-a cântat : Dumnezeu este Domnul..., se citeşte Obedniţa.

Iar dacă este AIiluia, aceasta se citeşte după Ceasul al nouălea.

Dacă este post zicem şi :

MIJLOCEASUL AL ȘASELEA

Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori), şi aceşti psalmi :

Psalmul 55

Miluieşe-mă Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziua războindu-se m-a necăjit. Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua, că mulţi sunt cei ce se luptă cu mine, din înălţime. Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine. În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme : Ce-mi va face mie omul ? Toată ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău. Locui-vor lângă mine şi se vor ascunde; şi vor păzi călcâiul meu, ca şi cum ar căuta sufletul meu. Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei sfărâma, Dumnezeule. Viaţa mea am spus-o Ţie; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduinţa Ta. Întoarce-se-vor vrăjmaşii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu eşti Tu. În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvântul; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme : Ce-îmi va face mie omul ? În mine sunt, Dumnezeule făgăduinţele pe care le voi aduce laudei Tale, că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

Psalmul 56

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea. Striga-voi către Dumnezeul cel Preaînalt, Dumnezeul, Care mi-a făcut bine. Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine. Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat. Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeți şi limba lor sabie ascuţită. Înalţă-te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta ! Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu; săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea ! Cânta-voi şi voi lăuda slava mea. Deşteaptă-te slava mea ! Deşteaptă-te psaltire şi alăută ! Deştepta-mă-voi dimineaţa. Lăuda-te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi Ţie între neamuri. Că s-a mărit până la cer mila Ta şi până la nori adevărul Tău. Înălţa-te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta !

Psalmul 69

Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte ! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-te ! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie : “Bine, bine !”. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta : “Slăvit să fie Domnul !”. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă ! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.

Slavă… Şi acum… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia…

Și troparele acestea, glasul 1 :

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Slavă…

Pentru durerile sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii milostiv, Doamne, şi toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.

Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu :

Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, Doamne, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi ca un îndurat.

Doamne miluieşte... (de 40 de ori), Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii… Întru numele domnului binecuvintează, părinte. Preotul : Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri… Şi se zice : Rugăciunea Sfântului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :

Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni :

Şi pe urmă iar Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu o metanie mare :

Şi de este post cu metanii, citim şi ceasul al 9-lea.

Iar de nu este post, citim Obedniţa precum se arată.

OBEDNIȚA

Se începe aşa : Binecuvintează suflete al meu pe Domnul, bine eşti cuvântat Doamne.

Psalmul 102

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări. Pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv. Nu până în sfârşit Se va iuţi, nici în veac Se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, Că după înălţimea cerului de la pământ, a întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de Dânsul. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori. Că duh a trecut printr-însul şi nu va fi şi nu-şi va mai cunoaşte încă locul său. Iar mila Domnului din veac şi până în veac, spre cei ce se tem de Dânsul; Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc aşezământul de lege al Lui. Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit Scaunul Său şi Împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii Lui, cei puternici la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Strana întâi : Slavă..., Strana a doua : Şi acum..., Şi iarăşi strana întâi :

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvântat eşti, Doamne.

Strana a doua : Slavă...,

Psalmul 145

Laudă, suflete al meu, pe Domnul. Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi. Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor. Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob, nădejdea lui, în Domnul Dumnezeul lui, Cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele din ele; Cel ce păzeşte adevărul în veac; Cel ce face judecată celor năpăstuiți; Cel ce dă hrană celor flămânzi. Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi; Domnul îndreaptă pe cei gârboviţi; Domnul înţelepţeşte orbii; Domnul iubeşte pe cei drepţi; Domnul păzește pe cei străini; pe orfani şi pe văduvă va sprijini şi calea păcătoșilor o va pierde. Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.

Şi acum...,

Unule Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cela ce eşti fără de moarte. Şi ai binevoit pentru mântuirea noastră a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria. Care neschimbat Te-ai întrupat, şi răstignindu-te Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfânta Treime, împreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi.

Trebuie să se ştie că, în Postul Mare, nu se citesc psalmii de la Obedniţă, ci, după rugăciunea : Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru... (de la sfârşitul Ceasului al nouălea), strana cea rânduită începe ; Întru împărăţia Ta, pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta. Şi îndată : Fericiţi cei săraci cu duhul... După fiecare fericire, se cântă stihira : Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta, pe glasul al 8-lea, cu cântare dulce şi cu glas lin şi rar până după : Slavă..., Şi acum...

Iar de nu sunt metanii, se cântă apoi, cu glas liniştit şi rar, stihurile Fericirilor :

Întru Împărăţia Ta, pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta.
Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora este Împărăţia Cerurilor.
Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pe voi şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.

Şi dacă este Postul Mare, amândouă stranele cântă împreună cu umilinţă : Pomeneşte-ne pe noi, Doamne..., în trei stări, cu trei metanii mari. Iar dacă nu este Postul Mare, citeşte degrab aşa : Slavă..., Şi acum...

    Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.
   Pomeneşte-ne pe noi, Stăpâne, când vei veni întru împărăţia Ta.
   Pomeneşte-ne pe noi, Sfinte, când vei veni întru împărăţia Ta.

   Ceata cerească Te laudă pe Tine şi zice : Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.

Stih : Apropiaţi-vă către Dânsul şi vă veți lumina, şi fețele voastre nu se vor ruşina.

Ceata cerească Te laudă pe Tine şi zice : Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.

Slavă...,

Ceata sfinţilor îngeri şi a arhanghelilor, cu toate cereştile puteri, Te laudă pe Tine şi zice : Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.

Şi acum...,

Crezul :

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute . Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut . Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a pogorât din ceruri şi s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi s-a făcut Om . Şi s-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi s-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi . Şi s-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui . Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece vii şi morţii , a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul , Care de la Tatăl purcede , Cela ce împreună cu Tatăl şi cu fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci . Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică . Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor . Aştept învierea morţilor . Şi viaţa veacului ce va să fie . Amin !

Slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule greşelile noastre, cele de voie şi cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul, toate le iartă nouă, ca un Bun şi Iubitor de oameni.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noștri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Că a Ta este împărăţia și puterea și slava a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh acum și pururea și în vecii vecilor. Amin !

Apoi Condacele, după obicei, ce sunt rânduite după zilele săptămânii, TROPARE ȘI CONDACE și al sfântului al căruia este hramul bisericii. SINAXAR CONDACELE DE OBȘTE TROPARELE ÎNVIERII Iar dacă este hramul Domnului Hristos, se zice mai înainte Condacul hramului, apoi al zilei și al sfântului de rând, a căruia este ziua, dacă are.

Slavă...

Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Şi acum...

Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neruşinată, mijlocitoare către Făcătorul neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte ca o bună spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine : Grăbeşte spre rugăciune, şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.

Iar unde va fi hramul Născătoarei de Dumnezeu, se sfârșește așa : Şi acum..., al hramului. SINAXAR

Sâmbăta zicem aceasta :

Ca nişte pârgă a firii, Ţie Săditorului făpturii, lumea îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu Mucenici. Pentru ale căror rugăciuni, în pace adâncă Biserica Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, păzeşte-o mult-milostive.

Şi de este post zicem îndată : Doamne miluieşte, (de 40 ori), Slavă ... Şi acum ... Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii... Rugăciunea Sfântului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :

Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni :

Şi pe urmă iar Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu o metanie mare :

Apoi : Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori). Şi pe rând toată Vecernia. Psalmul 103 : Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul ! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-te-ai foarte...

Iar de nu sunt metanii, zicem : Doamne miluieşte (de 12 ori). Apoi această rugăciune :

Preasfântă Treime, Stăpânie de o fiinţă, Împărăţie nedespărţită, ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor, fii binevoitoare şi mie păcătosului; întăreşte şi înţelepţeşte inima mea şi şterge toată întinăciunea mea. Luminează gândul meu, ca totdeauna să Te slăvesc şi să Te laud, şi să mă închin Ţie şi să zic : Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

Fie numele Domnului binecuvântat, de acum şi până-n veac. (de trei ori). Slavă... Şi acum...

Psalmul 33

Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. Întru Domnul se va lăuda sufletul meu, auză cei blânzi şi să se veselească. Măriţi pe Domnul cu mine, şi să înălţăm numele Lui împreună. Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit, şi din toate necazurile mele m-a izbăvit. Apropiaţi-vă către Dânsul şi vă luminaţi, şi feţele voastre nu se vor ruşina. Săracul acesta a strigat, şi Domnul l-a auzit pe dânsul, şi din toate necazurile lui l-a mântuit. Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dânsul, şi-i va izbăvi pe ei. Gustaţi şi vedeţi, că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte spre Dânsul. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că nu este lipsă celor ce se tem de Dânsul. Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit; iar cei ce caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele. Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi. Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile bune ? Opreşte-ţi limba ta de la rău, şi buzele tale, ca să nu grăiască vicleşug. Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea. Ochii Domnului spre cei drepţi, şi urechile Lui spre rugăciunea lor. Iară Faţa Domnului asupra celor ce fac rele, ca să piardă de pe pământ pomenirea lor. Strigat-au drepţii, şi Domnul i-a auzit pe dânşii, şi din toate necazurile lor i-a izbăvit. Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă, şi pe cei smeriţi cu Duhul îi va mântui. Multe sunt necazurile drepţilor, şi din toate acelea va izbăvi pe ei Domnul. Păzeşte Domnul toate oasele lor, nici unul dintr-însele nu se va zdrobi. Moartea păcătosului este cumplită, şi cei ce urăsc pe cel drept vor greşi. Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi, şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc spre Dânsul.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de 3 ori). Părinte binecuvântează : Preotul zice : Apolisul sau sfârşitul; iar în lipsa Preotului, Diaconul, Monahul sau mireanul zice : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Sfârşitul Laudelor a III-a şi a IV-a a zilei.

Cei ce pot, după Prânzândă, citesc Acatistul Mântuitorului sau alt Acatist.

CEASUL AL NOULEA ȘI VECERNIA

CEASUL AL NOULEA

Intrând în biserică, preotul zice rugăciunea : Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta, Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei, îndreptează înaintea Ta calea mea. În mijlocul bisericii se opreşte sub policandru şi se închină de trei ori spre răsărit, zicând încetişor, de fiecare dată : Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul, şi mă miluieşte. Merge la iconostas (tetrapod), se închină de două ori, zicând troparul sfântului sau al sărbătorii, sărută icoana, se închină încă o dată; merge şi depune metanie (se pleacă) în faţa tronului arhieresc (în mânăstiri, îşi ia binecuvântarea de la cel mai mare, dacă este de faţă). Apoi intră în altar, pe uşa dinspre miazăzi, sărutând chipul sfântului Arhanghel zugrăvit pe ea şi zicând rugăciunea : Intra-voi în casa Ta… face două metanii mari în faţa sfintei mese şi sărută sfânta masă, sfânta Evanghelie şi sfânta cruce şi face încă o metanie (dacă poartă culion, îşi descoperă capul, ori de câte ori sărută sfânta masă sau sfintele icoane); apoi îşi pune epitrahilul şi ieşind pe uşa dinspre miazănoapte, vine în faţa uşilor împărăteşti (atât sfintele uşi cât şi perdeaua fiind închise), se închină şi dă binecuvântarea pentru începerea slujbei :

Preotul dând binecuvântarea, zice : Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Iar Diaconul, Monahul ori mireanul, zice : Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi. Cântăreţul : Amin ! Sfinte Dumnezeule...., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru... Că a Ta este Împărăţia ... Amin. Doamne miluieşte ! (de 12 ori).

Apoi : Veniţi să ne închinăm ... (de trei ori)

Psalmul 83

Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al puterilor ! Doreşte şi se şfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului; inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu. Că pasărea şi-a aflat casă şi turtureaua cuib, unde-şi va pune puii săi : Altarele Tale, Doamne al Puterilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu. Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda. Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne; suişuri în inima sa a pus, în valea plângerii, în locul care i-a fost pus. Ca binecuvântare va da Cel ce pune lege; merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion. Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea ! Ascultă , Dumnezeul lui Iacob ! Apărătorul nostru , vezi , Dumnezeule , şi caută spre faţa unsului Tău ! Că mai bună este o zi în curţile Tale decât mii . Ales-am a fi lepădat în Casa lui Dumnezeu , mai vârtos decât a locui în locaşurile păcătoşilor . Că mila şi adevărul iubeşte Domnul ; Dumnezeu har şi slava va da . Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate . Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nădăjduieşte întru Tine.

Psalmul 84

Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robimea lui Iacob. Iertat-ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai toate păcatele lor. Potolit-ai toată mânia Ta; întorsu-Te-ai de către iuţimea mâniei Tale. Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre, şi-Ţi întoarce mânia Ta de la noi. Oare, în veci Te vei mânia pe noi ? Sau vei întinde mânia Ta din neam în neam ? Dumnezeule, Tu, întorcându-Te, ne vei dărui viaţa, şi poporul Tău se va veseli de Tine. Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta şi mântuirea Ta dă-ne-o nouă. Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul Său. Şi peste cuvioşii Săi şi peste cei ce îşi întorc inima spre Dânsul. Dar mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de Dânsul, ca să se sălăşluiască slava în pământul nostru. Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat. Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit. Că Domnul va da bunătate şi pământul nostru îşi va da rodul său; dreptatea înaintea Lui va merge şi va pune pe cale paşii Săi.

Psalmul 85

Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necăjit sunt eu. Păzeşte sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuieşte, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduieşte în Tine. Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. Că Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine. Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele. În ziua necazului meu, am strigat către Tine, că m-ai auzit. Nu este asemenea Ţie între dumnezei Doamne, şi nici fapte nu sunt ca faptele Tale. Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi se vor închina înaintea Ta, Doamne, şi vor slăvi numele Tău. Că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni, Tu eşti singurul Dumnezeu. Povăţuieşte-mă, Doamne, pe calea Ta şi voi merge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău. Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi voi slăvi numele Tău în veac. Că mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos. Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea şi adunarea celor tari a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus pe Tine înaintea lor. Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti; îndelung răbdător şi mult-milostiv şi adevărat. Caută spre mine şi mă miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi mântuieşte pe fiul, slujnicei Tale. Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.

Şi iarăşi :

Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, mi-ai ajutat şi m-ai mângâiat.

Slavă... Şi acum... Aliluia de 3 ori.

Dacă este Aliluia, se cântă Troparul acesta, glasul al 8-lea :

Cela ce în ceasul al nouălea pentru noi cu trupul moarte ai gustat; omoară cugetul trupului nostru, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.

În acest timp se fac metanii; asemenea şi la cele două stihuri care urmează :

Stih 1 : Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne, după cuvântul Tău mă înţelepţeşte.

Stih 2 : Să intre cererea mea înaintea Ta, Doamne, după cuvântul Tău mă izbăveşte.

Iar dacă s-a cântat : Dumnezeu este Domnul..., se citeşte : Slavă..., Troparul sfântului sau al sărbătorii din Minei, troparul Născătoarei, glasul al 8-lea, din Ceaslov : Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară…, Dacă este Duminică zicem : Troparul învierii (de două ori) troparul Născătoarei, glasul al 8-lea, din Ceaslov : Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară…,

TOPARELE ÎNVIERII SINAXAR TROPARELE DE OBȘTE

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu :

Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat şi Învierea ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce l-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit. Nu ne părăsii pe noi până în sfârşit, pentru numele Tău cel Sfânt şi nu strica legătura Ta şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine şi pentru Isaac robul Tău şi pentru Israel Sfântul Tău.

Apoi, rugăciunile începătoare : Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... după Tatăl nostru… preotul rosteşte din altar ecfonisul obişnuit : Că a Ta este împărăţia… apoi la strană se citeşte condacul sfântului (al sărbătorii, pe care îl găsim în Minei, după Cântarea a 6-a a canonului), SINAXAR CONDACELE DE OBȘTE

Iar acest condac se zice în toate zilele, afară de sâmbătă :

Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neînfruntată mijlocitoare către Făcătorul, neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine: Grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.

Iar dacă este Postul Mare, Troparele acestea :

Văzând tâlharul pe începătorul vieţii pe Cruce spânzurat, zicea : De n-ar fi fost Dumnezeu întrupat, care cu noi S-a răstignit, nu şi-ar fi ascuns soarele razele sale, nici s-ar fi clătinat pământul, cutremurându-se. Ci, Cel ce toate le-ai suferit, pomeneşte-mă, Doamne, întru Împărăţia Ta.

Slavă...

În mijlocul a doi tâlhari, cumpănă dreptăţii s-a aflat Crucea Ta; unul adică s-a pogorât în iad cu îngreuierea hulei, iar celălalt s-a uşurat de greşeli, spre cunoaşterea cuvântării de Dumnezeu, Hristoase Dumnezeule, slavă Ţie.

Şi acum...

Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul lumii pe Cruce văzându-L ceea ce L-a născut, a zis lăcrimând: Lumea se bucură luând izbăvire, iar cele dinăuntru ale mele ard, văzând răstignirea Ta, care pentru toţi o rabzi, Fiule şi Dumnezeul meu.

Iar dacă nu este post zicem : Doamne miluieşte (de 40 ori).

Cel ce în toată vremea şi în tot, ceasul, în cer şi pe pământ, eşti închinat şi slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung răbdătorule, mult milostive şi mult milosârde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei păcătoşi miluieşti, care pe toţi chemi la mântuire, pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. însuţi Doamne Iisuse Hristoase, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu Sfinţii Tăi Îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte ! (de 3 ori). Slavă... Şi acum...

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul L-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim. Întru numele Domnului binecuvântează cuvioase părinte.

Iar preotul (din altar) zice ecfonisul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvântează, luminează faţa Ta peste noi şi ne miluieşte. Îndată la strană se citeşte rugăciunea sfântului Vasile cel Mare : Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru…, cu care se sfârşeşte Ceasul al nouălea (în timpul acestei rugăciuni, preotul iese şi se închină pentru Vecernie, precum se arată mai pe larg la începutul rânduielii Vecerniei).
Şi dacă este Post, adică Postul Naşterii Iui Hristos şi al Sfinţilor Apostoli, se fac cele 16 metanii obişnuite, pentru că se cântă mijloceasurile. Şi, în loc de : Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru... (vezi mai departe), se zice : Stăpâne Dumnezeule, Părinte atotputernice...

Rugăciunea Sfântului Mardarie :

Iar în Sfântul şi Marele Post se fac numai trei metanii mari, cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul :

Și îndată : Rugăciunea Marelui Vasile :

Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce îndelung ai răbdat pentru greşelile noastre, şi până la acest ceas de acum ne-ai adus pe noi, întru care pe lemnul cel de viaţă făcător fiind răstignit, tâlharului celui bine-cunoscător, intrare în Rai i-ai făcut şi cu moartea pe moarte ai sfărâmat; curăţeşte-ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, că am greşit şi fărădelegi am făcut, şi nu suntem vrednici să ridicăm ochii noştri şi să privim la înălţimea cerului, pentru că am lăsat calea dreptăţii Tale, şi am umblat în voile inimii noastre. Ci, ne rugăm neasemănatei bunătăţii Tale, iartă-ne pe noi, Doamne, după mulţimea milei Tale, şi ne mântuieşte pe noi pentru sfânt numele Tău, că s-au stins întru deşertăciuni zilele noastre. Scoate-ne pe noi din mâna potrivnicului, iartă nouă păcatele noastre şi omoară gândul nostru cel trupesc. Ca lepădând pe omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm şi Ţie să vieţuim, Stăpânului nostru şi Făcătorului de bine. Şi aşa urmând poruncilor Tale, la odihna cea veşnică să ajungem, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc. Că Tu eşti cu adevărat veselia cea adevărată, şi bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm împreună şi Părintelui Tău Celui fără de început şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Dacă Ceasul al nouălea s-a citit în pronaosul (tinda) bisericii, cum se obişnuieşte în mânăstiri, atunci, după rugăciunea de mai sus, preotul, înainte de a începe Vecernia, face otpustul (apolisul) mic, astfel : Preotul : Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie. Cântăreţul : Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte ! (de 3 ori), Binecuvântează ! Preotul : Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor sfinţilor, să ne mântuiască şi să ne miluiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Preotul : Pentru rugăciunile… După aceasta, preotul şi credincioşii (monahii) înaintează în naosul (sânul) bisericii şi se începe Vecernia.

Sfârşitul Ceasului al nouălea. Lauda a V-a a zilei.

Şi de este post se zice :

MIJLOCEASUL AL NOULEA

Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori) şi aceşti psalmi :

Psalmul 112

Lăudați, tineri, pe Domnul, lăudați numele Domnului. Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac. De la răsăritul soarelui până la apus, lăudat este numele Domnului. Înalt este peste toate neamurile Domnul, peste ceruri este slava Lui. Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte întru cele înalte şi spre cele smerite priveşte, în cer şi pe pământ? Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi ridică din gunoi pe cel sărman, ca să-l aseze cu cei mari, cu cei mari ai poporului său. Cel ce face să locuiască cea stearpă în casă, ca o mamă ce se bucură de fii.

Psalmul 137

Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, că ai auzit cuvintele gurii mele, şi înaintea îngerilor îţi voi cânta. Închina-mă-voi în locaşul Tău cel sfânt şi voi lăuda numele Tău, pentru mila Ta şi adevărul Tău; că ai mărit peste tot numele cel sfânt al Tău. În orice zi Te voi chema, degrab mă auzi! Sporeşte în sufletul meu puterea. Să Te laude pe Tine, Doamne, toţi împăraţii pământului, când vor auzi toate graiurile gurii Tale, şi să cânte în căile Domnului, că mare este slava Domnului. Că înalt este Domnul şi spre cele smerite priveşte şi pe cele înalte de departe le cunoaşte. De ajung la necaz, viază-mă! Împotriva vrăjmaşilor mei ai întins mâna Ta şi m-a izbăvit dreapta Ta. Domnul le va plăti lor pentru mine. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

Psalmul 139

Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte, care gândeau nedreptate în inima, toată ziua îmi duceau război. Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele lor. Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepţi, care au gândit să împiedice paşii mei. Pusu-mi-au cei mândri cursă mie şi funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticneală. Zis-am Domnului: ” Dumnezeul meu eşti Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele” . Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război. Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mâna păcătosului; viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăseşti, ca să nu se trufească. Vârful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei! Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda. Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire, ştiu că Domnul va face judecata celui sărac şi dreptate celor sărmani. Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei drepţi în faţa Ta.

Slavă… Şi acum… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia…,

Și troparele acestea :

Cel ce ai luminat pe pământeni cu Crucea şi ai chemat pe păcătoşi la pocăinţă, să nu mă desparţi de turma Ta, Păstorule bun. Ci, Stăpâne, caută-mă pe mine rătăcitul şi mă numără cu turma Ta cea sfântă, ca un milostiv şi de oameni iubitor.

Slavă..

Ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ţie, Bunule : Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia ta şi mă însoţeşte şi pe mine cu el, Cel ce de voie ai pătimit pentru noi.

Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu :

Pe Cel ce pentru noi s-a răstignit, veniţi toţi să-L lăudăm, că pe Acesta văzându-L Maria pe Cruce, a grăit: Deşi rabzi răstignire, dar Tu eşti Fiul şi Dumnezeul meu.

Doamne miluieşte... (de 40 de ori), Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii…, Şi trei metanii mari :

Apoi se zice : Rugăciunea Marelui Vasile :

Iar după sfârşitul rugăciunii se zice : Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte (de 3 ori). şi otpustul Mijloceasului al nouălea.

VECERNIA

Dacă s-a citit Ceasul al nouălea, în timp ce la strană se citeşte rugăciunea de la sfârşitul acestei slujbe Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru…, preotul lasă epitrahilul pe sfânta masă, se închină în faţa sfintei mese, iese pe uşa dinspre miazănoapte, vine în mijlocul bisericii (sub policandru), se închină de trei ori spre răsărit, merge şi depune metanie la scaunul arhieresc (în mânăstiri ia binecuvântare de la cel mai mare, dacă este de faţă), apoi intră în altar pe uşa dinspre miazăzi, se închină şi sărută sfânta masă şi apoi îşi pune din nou epitrahilul, cu rânduiala ştiută. Deschide dvera (perdeaua uşilor împărăteşti) şi dă binecuvântarea Bine cuvântat este Dumnezeul nostru…, stând în faţa sfintei mese şi închinându-se. Cântăreţul (în mânăstiri, cel mai mare, dacă este de faţă) răspunde : Amin ! Veniţi să ne închinăm… (de trei ori) şi citeşte, cu glas lin şi dulce, Psalmul 103 : Bine cuvintează suflete al meu, pe Domnul….

Psalmul 103

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul ! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte ! Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui, şi nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape; adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce răsari iarba dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor; ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului; ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor. Făcut-ai luna spre vremi; soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii; puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine așteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna; deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi. Dar întorcându-Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi. Plăcute să-i fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătoșii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Şi iarăşi :

Soarele şi-a cunoscut apusul său, pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut.

Slavă... Şi acum... Aliluia... (de 3 ori). În post aici faci 3 metanii; iar de nu este post 3 închinăciuni.

În acest timp, preotul îşi ia Liturghierul în mâna stângă, iese pe uşa dinspre miazănoapte şi vine înaintea uşilor împărăteşti; aici, stând cu faţa spre altar, se închină de trei ori, îşi descoperă capul (dacă poartă culion) şi citeşte, în taină, cele şapte rugăciuni numite ale luminilor sau ale Vecerniei, închinându-se la sfârşitul fiecăreia. După ce se termină citirea Psalmului 103, preotul rămâne în faţa sfintelor uşi, îşi acoperă capul (dacă poartă culion) şi rosteşte ectenia mare Cu pace Domnului să ne rugăm ! închinându-se la fiecare cerere (atunci când rosteşte cuvintele : Domnului să ne rugăm ! La sfârşitul ecteniei se închină şi intră în sfântul altar, pe uşa dinspre miazăzi. În mânăstiri, monahul rânduit răspunde : Amin. Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă… Şi acum… şi începe a citi catisma de rând din Psaltire, pe analogul aşezat în mijlocul bisericii. Citirea catismei se împarte în trei stări, punându-se ectenie mică, după fiecare stare.

Iar în lipsa Preotului zicem : Doamne miluieşte (de 30 ori)

Și la Psaltire catisma de seară : PSALTIREA LUI DAVID

În mânăstiri, sâmbătă seara, Catisma întâi se citeşte în întregime, cântându-se atât stihurile însemnate din prima stare (de obicei pe glasul al 8-lea), cât şi cele din starea a doua şi a treia (pe glasul de rând al Octoihului); iar la sărbătorile cu Priveghere şi la sfinţii cu Polieleu din cursul săptămânii se cântă, ca şi la bisericile de enorie, numai stihurile alese din prima stare a acestei catisme (vezi Tipicul cel mare, cap. 7, p. 13). După catismă (sau după Fericit bărbatul…), preotul iese din altar şi zice ectenia mică, din faţa uşilor împărăteşti. La strană se cântă apoi Doamne, strigat-am…; sâmbătă seara pe glasul de rând al Octoihului, iar la sărbătorile din cursul săptămânii pe glasul pe care se vor cânta stihirile sărbătorii respective, din Minei. În timp ce la strană se cântă Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta… preotul începe cădirea, făcând cădire mare (după regula arătată spre sfârşitul cărţii). După ce termină cu căditul, sau în timp ce la strană se cântă ultima stihiră de la Doamne, strigat-am… (cea dinainte de stihira cu Slavă…), preotul îşi descoperă capul şi îmbracă felonul (sfita).

Sâmbătă seara, la Doamne, strigat-am… se cântă zece stihiri, de la Octoih şi de la Minei, astfel :

A) Dacă sfântul din ziua respectivă de la Minei are numai trei stihiri, fără altă indicaţie, atunci se cântă întâi toate cele şapte stihiri ale învierii de la Octoih (Catavasier), începându-le cu stihul Scoate din temniţă sufletul meu… apoi cele trei stihiri de la Minei, cu cele trei stihuri libere (fără stihiri) din Octoihul mic sau Catavasier (Că la Domnul este mila… şi celelalte);

B) Dacă la Minei avem trei stihiri, dar cu indicaţia : pe şase, atunci se cântă de la Octoih numai primele şase stihiri, iar de la Minei se cântă patru, repetându-se prima stihiră (începându-le cu stihul Din straja dimineţii până în noapte…);

C) Dacă la Minei avem doi sfinţi şi şase stihiri, ori sfânt cu Priveghere sau cu Polieleu, atunci se cântă de la Octoih numai primele patru stihiri, iar de la Minei toate cele şase (începându-le cu stihul De Te vei uita la fărădelegi…).

La celelalte sărbători, în afară de duminici, stihirile se cântă numai de la Minei, unde se arată atât numărul stihirilor care urmează să se cânte (de obicei şase sau opt, iar la unele sărbători împărăteşti chiar pe zece), cât şi glasul pe care se vor cânta. Dacă stihirile se cântă pe mai multe glasuri, Doamne, strigat-am… se va cânta pe glasul primelor stihiri. Stihira de la Slavă… se pune totdeauna de la Minei (când este), iar la Şi acum… sâmbătă seara se cântă a Născătoarei de Dumnezeu (dogmatica) glasului de rând, din Octoih; dacă la Minei nu are Slavă… atunci se cântă : Slavă… Şi acum… dogmatica glasului de rând.

La sărbătorile din cursul săptămânii se cântă Slavă… Şi acum… aşa cum arată Mineiul la locul respectiv.

Când la strană începe să se cânte stihira de la Slavă… preotul deschide sfintele uşi, făcând o uşoară plecăciune spre credincioşi şi face vohodu1 (ieşirea) cu cădelniţa, astfel : se închină în faţa sfintei mese, primeşte cădelniţa (după ce o binecuvântează), cădeşte mai întâi în sfântul altar, apoi iese pe uşa dinspre miazănoapte, mergându-i înainte un purtător de lumină (sau chiar doi, dacă sunt). Acesta, după ce ocoleşte prin mijlocul bisericii, merge printre sfeşnicele împărăteşti şi rămâne înaintea icoanei împărăteşti a Mântuitorului (cu faţa spre miazănoapte) până la intrarea preotului în altar; iar preotul, ajungând în mijlocul naosului (sub policandru), stă cu faţa spre răsărit, se pleacă, trece cădelniţa în mâna stângă şi zice în taină rugăciunea intrării : Seara şi dimineaţa şi la amiază… (pe care o poate începe chiar îndată ce a plecat din sfântul altar), închinându-se la ecfonisul rugăciunii. Apoi binecuvântează intrarea, făcând semnul sfintei cruci spre răsărit şi zicând încetişor : Binecuvântată este intrarea sfinţilor Tăi, Doamne, totdeauna… etc. Apoi merge pe solee şi face cădirea, astfel : cădeşte întâi icoanele împărăteşti şi pe cele laterale, după rânduială, apoi tetrapodul cu icoana, jeţul arhieresc, spre credincioşii dinspre miazăzi, spre cei dinspre miazănoapte din naos, apoi spre credincioşii din pronaosul bisericii, şi întorcându-se în mijloc, cădeşte de trei ori spre răsărit, apoi numai strana arhierească, tetrapodul şi icoanele împărăteşti, după care se opreşte pe solee, în faţa uşilor împărăteşti până când la strană se termină de cântat stihira de la Şi acum… Atunci preotul cădeşte cruciş spre sfântul altar, rostind : Înţelepciune, drepţi ! Rămânând pe loc, preotul începe şi cântă împreună cu cântăreţii şi credincioşii, imnul : Lumină lină… cădind spre răsărit de trei ori la cuvintele …lăudăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh Dumnezeu… La sfârşitul cântării intră în sfântul altar, prin uşile împărăteşti, continuând cădirea în faţa sfintei mese, către proscomidiar şi către scaunul de sus, ca de obicei. În mânăstiri, imnul Lumină lină… îl citeşte de regulă cel mai mare (dacă e de faţă şi nu slujeşte), ori îl cântă soborul slujitorilor.

Psalmul 140

Doamne strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte glasul rugăciunii mele când strig către Tine.
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.

Stihurile care urmează se citesc; iar la sfinții cu doxologie mare, sfinții cu polieleu, praznice, sâmbătă seara și la Sfintele Liturghii, unite cu Vecernia, se cântă :

   Pune Doamne strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele.
   Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să tăgăduiesc răspunsurile cele din păcate.
   Cu oamenii cei ce lucrează fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
   Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untul-de-lemn al păcătosului să nu ungă capul meu.
   Că încă şi rugăciunea mea este întru bune-vrerile lor, înghițitu-s-au lângă piatră judecătorii lor.
   Auzi-se-vor graiurile mele, că s-au îndulcit, ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-sau oasele lor lângă iad.
   Căci, către Tine Doamne, Doamne ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
   Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie, şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
   Cădea-vor în mreaja sa păcătoşii, deosebi sunt eu până ce voi trece .

Psalmul 141

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
   Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
   Când lipsea dintre mine duhul meu şi Tu ai cunoscut cărările mele.
   În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
   Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască.
   Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
   Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am către Tine, Doamne, zis-am : Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii.
   Ia aminte spre rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
   Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai vârtos decât mine.

Aici începe cântarea stihirilor Vecerniei MINEIUL OCTOIHUL MARE pe 10, pe 8, pe 6, sau pe 4, după importanța zilei zilei liturgice sau a sărbătorii prăznuite, combinate cu stihurile care urmează. Dacă este Postul Mare citim și stihirile din SEDELNELE OCTOIHULUI

Stih pe 10 :

Scoate din temniţă sufletul meu, ca să se mărturisească numelui Tău.
Pe mine mă aşteaptă, drepţii, până ce vei răsplăti mie.

Psalmul 129

Stih pe 8 :

Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu.
Fie urechile Tale luând aminte spre glasul rugăciunii mele.

Stih pe 6 :

De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi ! Că la Tine este milostivirea.
Pentru numele Tău Te-am așteptat , Doamne, aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu spre Domnul.

Stih pe 4 :

Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israil spre Domnul ;
Că , la Domnul este milă şi multă mântuire la El, şi El va izbăvi pe Israil de toate fărădelegile lui.

Psalmul 116

Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate popoarele.
Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.

Slavă..., a sfântului, Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, din Minei, Octoih, Triod sau Penticostar. La sfinţii cu doxologie mare, sfinţii cu polieleu, praznice, sâmbătă seara şi la sfintele Liturghii unite cu Vecernia, acum se face vohod ca cădelniţa sau cu Sfânta Evanghelie, dacă este rânduit a se citi pericopă evanghelică, în zilele de rând nu se face vohod.

Apoi această laudă pentru Sfânta Treime, facere a lui Sofronie, patriarhul Ierusalimului :

Lumină lină a sfintei slave, a Tatălui Ceresc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă; pentru aceasta lumea Te slăveşte.

   După aceasta, preotul, stând în latura de răsărit a sfintei mese, cu faţa spre credincioşi şi cu mâinile strânse la piept, zice : Să luăm aminte ! Pace tuturor ! Cântăreţul : Şi duhului tău ! Preotul : Înţelepciune ! Să luăm aminte !    La strană se cântă prochimenul zilei săptămânale cu stihurile respective, care se găsesc în Ceaslov sau în Octoihul mic. PROCHIMENE, ALILUIA ŞI CHINONICE PESTE TOATĂ SĂPTĂMÂNA   Sâmbătă seara se cântă : Domnul a împărăţit…
   La sărbătorile sfinţilor şi ale praznicelor care au paremii (citiri din cărţile Sfintei Scripturi), îndată după prochimen urmează citirea paremiilor, de pe analogul aşezat din vreme în mijlocul bisericii. În perioada Octoihului, paremiile sunt de obicei trei şi se citesc astfel :
   Preotul, stând în latura de răsărit a sfintei mese : Înţelepciune ! Cântăreţul : De la… (titlul cărţii) …citire. Preotul : Să luăm aminte !, iar cântăreţul (cititorul) citeşte paremia respectivă (aşa se face la începutul fiecărei paremii).
   În timpul citirii paremiilor, preotul rămâne în latura de răsărit a sfintei mese, unde poate sta şi jos (dacă are scaun), iar credincioşii pot şedea în strane.
   La sfârşitul paremiilor sau îndată după prochimen, când nu sunt paremii, preotul închide uşile împărăteşti, îşi acoperă capul (dacă poartă culion), apoi rosteşte, din altar, ectenia întreită : Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru…   După aceasta, cântăreţul (la mânăstiri, cel mai mare) citeşte rugăciunea :

Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-ne îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat, Stăpâne, înţelepţeşte-ne cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat, Sfinte, luminează-ne cu îndreptările Tale: Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine : Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.

    După care preotul rosteşte, din altar, ectenia cererilor : Să plinim rugăciunea noastră cea de seară... După ecfonisul acestei ectenii, preotul se întoarce cu faţa spre credincioşi şi îi binecuvântează, zicând : Pace tuturor ! Se întoarce din nou cu faţa spre răsărit şi zice : Capetele noastre Domnului să le plecăm ! şi în timp ce la strană se cântă, rar : Ţie, Doamne ! preotul citeşte în taină, cu capul descoperit şi plecat, rugăciunea plecării capetelor : Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai plecat cerurile…, pe care o încheie cu ecfonisul : Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată…
   Dacă se face Litie (Priveghere), se cântă acum stihirile Litiei (vezi mai departe la rânduiala Litiei); dacă se face numai Vecernia, la strană se cântă acum stihoavna, cu stihirile şi stihurile ei, astfel :
    Sâmbătă seara se cântă stihirile stihoavnei glasului de rând de la Octoih, în număr de patru (prima fără stih, celelalte trei cu stihurile respective, precum se arată în Catavasierul practic, Octoihul mare     OCTOIHUL MARE    şi în Vecernierul uniformizat); apoi Slavă… a sfântului zilei, de la Minei,   MINEIUL   Şi acum… a Născătoarei din Octoih, de la glasul pe care s-a cântat Slavă… a sfântului; iar dacă la Minei nu are Slavă… atunci se cântă Slavă… Şi acum… a Născătoarei, din Octoih, de la glasul de rând.
   La sărbătorile din cursul săptămânii, stihirile stihoavnei sunt în număr de trei şi se cântă toate de la Minei, pe glasul arătat acolo (prima fără stih, a doua şi a treia cu stihurile scrise în Minei); apoi Slavă… a sfântului (a sărbătorii) din Minei, Şi acum… a Născătoarei, arătată în Minei.

LA STIHOAVNĂ

Stih 1 : Către Tine am ridicat ochii mei, Cel ce locuieşti în cer. Iată, precum sunt ochii slugilor în mâinile stăpânilor săi, precum sunt ochii slujnicei în mâinile stăpânei sale, aşa ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi.

Stih 2 : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că prea mult ne-am umplut de hulă, prea mult s-a umplut sufletul nostru, ocara celor ce sunt întru îndestulare, şi hula celor mândri.

Sfârşindu-se cântarea stihoavnei, cântăreţul (în mânăstiri, cel mai mare) rosteşte, îndată, rugăciunea Dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu (Luca II, 29-30) :

Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, care ai gătit înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israil.

Apoi Sfinte Dumnezeule...(de 3 ori) Preasfântă Treime... Tatăl nostru... După Tatăl nostru… şi ecfonisul preotului : Că a Ta este împărăţia…, la strană se cântă troparele, astfel : Sâmbătă seara se cântă întâi troparul învierii, al glasului de rând din Octoih, OCTOIHUL MARE Slavă… troparul sfântului zilei, de la Minei, Şi acum… troparul Născătoarei de la glasul pe care s-a cântat troparul sfântului. Când la Minei sunt doi sfinţi şi au tropare deosebite, atunci, după troparul învierii, se cântă primul tropar de la Minei, fără Slavă… al doilea tropar de la Minei cu Slavă… apoi Şi acum… troparul Născătoarei, din Octoih, de la glasul pe care s-a cântat al doilea tropar de la Minei.
La sărbătorile din celelalte zile se cântă troparele aşa cum se arată la Minei : la sărbătorile sfinţilor : troparul sfântului respectiv (pe care îl găsim de obicei la Vecernia mică) de două ori (a doua oară cu Slavă…), apoi Şi acum… al Născătoarei, pe glasul troparului sfântului. La praznicele împărăteşti se cântă numai troparul respectiv de trei ori (a doua oară cu : Slavă… a treia oară cu : Şi acum…).

TROPARELE ÎNVIERII SINAXAR TROPARELE DE OBȘTE

După tropare, preotul deschide uşile împărăteşti, zicând : Înţelepciune ! Cântăreţul răspunde : Binecuvântează ! iar preotul, din faţa uşilor împărăteşti şi cu faţa spre credincioşi, face otpustul sau apolisul, astfel :

   Plecându-se spre icoana Mântuitorului şi închinându-se, zice : Cel ce este bine cuvântat, Hristos Dumnezeul nostru, totdeauna… Cântăreţul (în mânăstiri, cel mai mare) : Amin ! Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a dreptmăritorilor creştini, dimpreună cu sfânt locaşul acesta, în vecii vecilor.
   Preotul, plecându-se şi închinându-se spre icoana Maicii Domnului, zice : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Cântăreţul : Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii…
   Preotul, plecându-se şi închinându-se spre icoana Mântuitorului, zice : Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă Ţie ! Cântăreţul : Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte !(de 3 ori), Părinte, binecuvântează !
   Preotul, sâmbătă seara, zice : Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru (se pleacă şi se închină spre icoana Mântuitorului), pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale (se pleacă şi se închină spre icoana Maicii Domnului), ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli, ale… (sfântului care este patronul sau hramul bisericii respective), ale… (sfântului de a doua zi), ale sfinţilor, drepţilor şi dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi iubitor de oameni.
   În ajunul sărbătorilor care cad în alte zile, formula de otpust se va schimba după ziua săptămânală respectivă, aşa cum arată învăţătura despre otpusturi (sau apolise) din Liturghier (formulele pentru otpustul Vecerniei din fiecare zi a săptămânii sunt aşezate în Liturghier, de regulă, după rânduiala împărtăşirii (numai în ediţia Bucureşti 1937, ele sunt aşezate îndată după rânduiala Vecerniei, p. 3638).
   Praznicele împărăteşti au formulele lor de otpust, pe care le găsim în Liturghier (aşezate după rânduiala împărtăşirii).
   După otpust, preotul se întoarce cu faţa spre răsărit şi închinându-se spre icoana Mântuitorului, zice : Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi ! Cântăreţul : Amin ! iar preotul intră în sfântul altar, închide uşile împărăteşti şi dvera, dezbracă sfintele veşminte şi dacă are timp citeşte acum Canonul împărtăşirii (până la rugăciunile de mulţumire), în vederea pregătirii pentru slujba Sfintei Liturghii de a doua zi.

Şi nefiind Preot zicem noi : Pentru rugăciunile…

Iar dacă este Postul Mare, se cântă troparele acestea, glasul al 5-lea :

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre. (o metanie).

Slavă...

Botezătorule al lui Hristos, pe noi toţi ne pomeneşte, ca să ne izbăvim de fărădelegile noastre, că ţie s-a dat har a te ruga pentru noi. (o metanie).

Şi acum...

Rugaţi-vă pentru noi, Sfinţilor Apostoli şi Sfinţii toţi, ca să ne izbăvim de primejdii şi de necazuri; că pe voi calzi folositori către Mântuitorul v-am câştigat. (o metanie).

Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoi; ci din primejdii ne izbăveşte pe noi, una curată, una binecuvântată. (aceasta se zice fără metanie)

Doamne, miluieşte (de 40 de ori), Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită..., întru numele Domnului, binecuvintează, Părinte ! Preotul, din faţa Sfintei Mese : Cel ce este binecuvântat, Hristos Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi :

Împărate Ceresc, pe binecredinciosul nostru popor ocroteşte-l, credinţa o întăreşte, pe păgâni îmblânzeşte, lumea o împacă, Sfânt locaşul acesta bine-l păzeşte, pe cei mai înainte răposaţi părinţii şi fraţii noştri în locaşurile drepţilor îi aşează şi pe noi întru pocăinţă şi mărturisire ne primeşte, ca un bun şi de oameni iubitor.

După aceea, se zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul :

Iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni :

Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare :

   Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăţia..., Doamne, miluieşte (de 12 ori). Iar dacă este Postul Mare, se zice această rugăciune :

   Preasfântă Treime, Stapânie de o fiinţă, împărăţie nedespărţită, Ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor, binevoieşte şi pentru mine, păcătosul; întăreşte şi înţelepţeşte inima mea şi şterge toată întinarea mea. Luminează gândul meu, ca totdeauna să Te slăvesc şi să Te laud şi să mă închin Ţie şi să zic: unul Sfânt, unul Domn, lisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

   Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac (de trei ori), cu trei metanii.

Slavă..., Şi acum...,

Psalmul 33

Psalmul 144

Înălţa-Te-voi Dumnezeul meu, Împăratul meu şi voi binecuvânta numele Tău în veac şi în veacul veacului. În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului. Mare este Domnul şi lăudat foarte şi măreţia Lui nu are sfârşit. Neam şi neam vor lăuda lucrurile Tale şi puterea Ta o vor vesti. Măreția slavei sfinţeniei Tale vor grăi şi minunile Tale vor istorisi. Şi puterea lucrurilor Tale înfricoşătoare vor spune şi slava Ta vor istorisi. Pomenirea mulţimii bunătăţii Tale vor vesti şi de dreptatea Ta se vor bucura. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung răbdător şi mult-milostiv. Bun este Domnul cu toţi şi îndurările Lui peste toate lucrurile Lui. Să Te laude pe Tine, Doamne, toate lucrurile Tale şi cuvioşii Tăi să Te binecuvinteze. Slavă împărăţiei Tale vor spune şi de puterea Ta vor grăi. Ca să se facă fiilor oamenilor cunoscută puterea Ta şi slava măreţiei împărăţiei Tale. Împărăţia Ta este împărăţia tuturor veacurilor, iar stăpânirea Ta din neam în neam. Credincios este Domnul în cuvintele Sale şi cuvios în toate lucrurile Sale. Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe toţi cei gârboviţi. Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc şi Tu le dai lor hrană la bună vreme. Deschizi Tu mâna Ta şi de bunăvoinţă saturi pe toţi cei vii. Drept este Domnul în toate căile Lui şi cuvios în toate lucrurile Lui. Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe El, de toţi cel ce-L cheamă pe El întru adevăr. Voia celor ce se tem de El o va face şi rugăciunea lor o va auzi şi-i va mântui pe dânşii. Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc pe El şi pe toţi păcătoşii îi va pierde. Laudă Domnului va grăi gura mea şi să binecuvinteze tot trupul numele cel Sfânt al Lui, în veac şi în veacul veacului.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim..., Slavă..., Şi acum..., Doamne, miluieşte (de 3 ori). Binecuvintează... Apoi se face Otpustul. Acestea se fac când e Postul Mare.

Iar dacă-ţi este voia după sfârşitul Vecerniei, citește şi această rugăciune :

Rugăciune a Marelui Vasile :

Bine eşti cuvântat Stăpâne, Atotţiitorule, Care ai luminat ziua cu lumină de soare şi noaptea o ai strălucit cu raze ca de foc; Care ne-ai învrednicit a trece lungimea zilei şi a ne apropia de începuturile nopţii; ascultă rugăciunea noastră şi a tot poporului Tău şi ne iartă nouă tuturor păcatele noastre, cele de voie şi cele fără de voie, primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale peste moştenirea Ta; ocrotește-ne cu Sfinţii Tăi îngeri; întrarmează-ne cu armele dreptăţii Tale; îngrădeşte-ne cu adevărul Tău; păzeşte-ne cu puterea ta; mântuieşte-ne de toată primejdia, de tot vicleşugul celui protivnic şi ne dăruieşte şi această seară cu noaptea ce vine, desăvârşit sfântă, cu pace, fără de păcate, fără sminteală, fără nălucire şi toate zilele vieţii noastre. Pentru rugăciunile Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor, cari Ţi-au plăcut din veac. Amin.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii... Preotul face otpustul, adică sfârşitul; iar în lipsa Preotului, Diaconul, Monahul ori mireanul zice : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri , Doamne Iisuse Hristoase , Fiul lui Dumnezeu , miluieşte-ne pe noi . Amin .

Sfârşitul rugăciunilor Vecerniei, Lauda a VI-a a zilei.

PAVECERNIȚA MICĂ

Dacă este Postul Mare vom citi Pavecerniţa Mare :

PAVECERNIȚA MARE

După apolisul Vecerniei, preotul, având epitrahilul pe grumaz şi stând în faţa uşilor împărăteşti (atât uşile împărăteşti cât şi dvera sunt şi rămân închise în tot timpul slujbei), se închină şi dă binecuvântarea pentru începutul slujbei : Bine cuvântat este Dumnezeul nostru… Cântăreţul : Amin. ! Veniţi să ne închinăm… şi citeşte Psalmii 50, 62 şi 142, iar preotul se închină şi intră în altar, ori trece la strană dacă vrea.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, şi cu Duh stăpânitor mă întărește. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Ca de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Psalmul 69

Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte ! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbește-Te ! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: “Bine, bine !”. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta : “Slăvit să fie Domnul !”. Iar eu sărac sunt şi sărman , Dumnezeule , ajută-mă ! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.

Psalmul 142

Slavoslovia :

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, întru oameni bună voire. Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie pentru slava Ta cea mare. Doamne, Împărate Ceresc, Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Doamne Fiule Unule născut Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi dreapta Tatălui şi ne miluieşte pe noi. Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domnul Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl, Amin. În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă, în neam şi în neam, eu am zis : Doamne miluieşte-mă , vindecă sufletul meu , că am greşit Ţie . Doamne , către Tine am scăpat , învaţă-mă să fac voia Ta , că Tu eşti Dumnezeul meu . Că la Tine este izvorul vieţii , întru lumina Ta vom vedea lumină . Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine .

Învredniceşte-ne Doamne în noaptea aceasta, fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci, Amin. Fie Doamne mila Ta spre noi precum am nădăjduit şi noi întru Tine. Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Stăpâne, înţelepţeşte-ne cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte, luminează-ne cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Crezul :

Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul născut, Carele din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut. Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut Om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont , a pătimit şi S-a îngropat . Şi a înviat a treia zi , după Scripturi. Şi s-a suit la ceruri şi sade de-a dreapta Tatălui . Şi iarăşi va să vie cu slavă să judece viii şi morţii, a Căruia Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Carele din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Carele a grăit prin Prooroci. Într-una Sfântă sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Apoi se citeşte Canonul, fie al Născătoarei de Dumnezeu de la glasul de rând din Octoih, fie al sfântului zilei, din Minei care se încheie cu Cuvine-se cu adevărat… (cântat) .CANOANELE MAICII DOMNULUI MINEIELE BISERICII ORTODOXE

Cuvine-se cu adevărat..., apoi : Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., iar după ecfonisul de la Tatăl nostru… troparele (de obicei citite) : al sfântului zilei, al hramului bisericii, şi al zilei săptămânale din Ceaslov, troparele speciale din Ceaslov (Dumnezeul părinţilor noştri… şi celelalte)

TROPARELE ÎNVIERII SINAXAR TROPARELE DE OBȘTE

Iar dacă este hramul lui Hristos sau al Născătoarei de Dumnezeu, se citesc întâi al hramului şi al zilei.

Apoi aceste Tropare, glasul al 4-lea :

Dumnezeul Părinţilor noştri, care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuieşte viaţa noastră .

Cu sângiurile Mucenicilor Tăi celor din toată lumea, ca şi cu o porfiră şi cu vison Biserica Ta împodobită fiind, printr-înşii strigă către Tine, Hristoase Dumnezeule : Poporului Tău trimite-i îndurările Tale, pace obştei Tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.

Slavă...

Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Şi acum...

Pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor, Doamne, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dăne-o, nouă şi ne miluieşte pe noi, ca un îndurat.

Vineri seara, troparul Tuturor Sfinţilor, glasul al 2-lea :

Apostolilor, Mucenicilor şi Proorocilor, Ierarhilor, Cuvioşilor şi Drepţilor, care bine aţi săvârşit lupta, şi credinţa aţi păzit, îndrăznire având către Mântuitorul, pe Acela, ca pe un bun, rugaţi-L pentru noi, să mântuiască, rugămu-vă, sufletele noastre.

Slavă...

Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Şi acum...

Ca nişte pârgă a firii, Ţie, Săditorului făpturii, lumea îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu mucenici; pentru ale cărora rugăciuni, în pace adâncă Biserica Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, păzeşte-o mult-Milostive.

Urmează condacul : Sâmbătă seara al învierii, de la glasul de rând din Octoih, OCTOIHUL MARE iar în celelalte zile al sfântului sau al sărbătorii respective din Minei SINAXAR CONDACELE DE OBȘTE MINEIELE BISERICII ORTODOXE

Iar acest condac se zice în toate zilele, afară de sâmbătă :

Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neînfruntată mijlocitoare către Făcătorul, neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine: Grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.

Doamne miluieşte (de 40 ori).

Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pre pământ, eşti închinat şi slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung-răbdătorule, mult milostive şi mult milosârde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. Însu-Ţi Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte, şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pre noi cu Sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, că binecuvântat eşti în vecii vecilor, Amin.

Doamne miluieşte ! (de 3 ori), Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului binecuvântează, părinte ! Preotul (din altar) zice ecfonisul : Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri… Apoi se citesc cele patru rugăciuni din Ceaslov înaintea icoanelor împărăteşti, a Mântuitorului şi a sfintei Fecioare, în faţa cărora se aşază dinainte sfeşnice cu lumânări aprinse; textul lor se găseşte la rânduiala Pavecerniţei mari din Ceaslov; şi ele se citesc alternativ de către doi cântăreţi (ori preotul şi cântăreţul), aşezaţi unul în faţa icoanei Mântuitorului, celălalt în faţa icoanei Maicii Domnului, începând cel din faţa icoanei Maicii Domnului : Nepătată, neîntinată… Apoi cel din faţa icoanei Mântuitorului : Şi ne dă nouă, Stăpâne, celor ce mergem spre somn…

De este post cu metanii, se zice întâi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul : Doamne și Stăpânul vieții mele..., cu 3 metanii şi cu 12 închinăciuni. Apoi : Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Doamne miluieşte…, (de 12 ori). Şi rugăciunea aceasta cu umilinţă :

Nepătată, neîntinată, nestricată, fără prihană, curată Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă, Stăpână, care pe Dumnezeu Cuvântul, cu oamenii, prin preaslăvită naşterea Ta, L-ai unit, şi firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cereşti o ai împreunat; ceea ce eşti singură nădejdea celor fără de nădejde şi celor biruiţi ajutătoare. Gata folositoare celor ce aleargă la tine, şi tuturor creştinilor scăpare. Nu te scârbi de mine păcătosul şi spurcatul, carele cu urâte gânduri, şi cu cuvinte şi cu fapte, pe mine tot netrebnic m-am făcut; şi prin lenea dulceţilor vieţii cu voia rob m-am făcut. Ci, ca ceea ce eşti Maica Iubitorului de oameni Dumnezeu, cu iubirea de oameni, milostiveşte-te spre mine păcătosul şi întinatul, şi primeşte rugăciunea mea ce se aduce ție din buze spurcate. Iar pe Fiul tău, şi Stăpânul nostru şi Domnul, cu îndrăzneala ta ca o Maică, cuprinzând, roagă-L, ca să-mi deschidă şi mie milostivirile cele iubitoare de oameni, ale bunătăţii Sale. Şi trecând greşelile mele cele nenumărate, să mă întoarcă la pocăinţă, şi lucrător poruncilor Sale iscusit să mă arate. Şi fii lângă mine pururea ca o milostivă şi milosârdă, şi iubitoare de bine. Întru aceasta adică viaţă de acum, caldă folositoare şi ajutătoare; năvălirile protivnicilor oprindu-le, şi la pocăinţă îndreptându-mă. Şi în vremea ieșirii mele, ticălosul meu suflet păzindu-l, şi întunecatele chipuri ale viclenilor draci, departe de la dânsul gonindu-le; şi în ziua înfricoşatei judecăţi de munca cea veşnică izbăvindu-mă, şi slavei cei negrăite a Fiului tău şi Dumnezeului nostru, moştean pe mine arătându-mă. Care să o şi dobândesc, Stăpâna mea Prea Sfântă de Dumnezeu Născătoare, prin mijlocirea ta şi sprijineala. Cu Darul şi cu iubirea de oameni a Unuia născut Fiul tău, a Domnului şi Dumnezeului, şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Cel fără de început a lui Părinte şi cu Prea Sfântul și Bunul și de viaţă Făcătorul Duhul Lui, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

Rugăciunea către Domnul nostru Iisus Hristos :

Şi ne dă nouă Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă trupului şi sufletului; şi ne păzeşte pe noi de întunecatul somn al păcatului, şi de toată întunecata şi cea de noapte patima dulceţii. Conteneşte întărâtările patimilor, stinge săgeţile vicleanului cele aprinse şi cele pornite asupra noastră cu vicleşug. Zburdările trupului nostru le potoleşte şi tot gândul nostru cel pământesc şi trupesc, îl adormi. Şi ne dăruieşte nouă Dumnezeule, minte deşteaptă, cuget curat, inimă trează, somn uşor, şi de toată nălucirea Satanei nestrămutat. Şi ne scoală pe noi în vremea rugăciunii, întăriţi întru poruncile Tale, şi pomenirea judecăţilor Tale întru noi nestricată avându-o . Cuvântare de slava Ta în toată noaptea ne dăruieşte, ca să cântăm şi bine să cuvântăm şi să slăvim prea cinstitul și prea încuviinţat numele Tău : al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor , Amin !
Prea slăvită pururea Fecioară , binecuvântată de Dumnezeu Născătoare , du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru , şi cere ca să mântuiască prin tine sufletele noastre.
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt: Treime Sfântă, slavă Ţie.
Toată nădejdea mea, spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu; păzeşte-mă sub acoperământul tău.

După aceasta se citesc la strană troparele de umilinţă : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi..., Slavă..., Doamne miluieşte-ne pe noi... Şi acum..., Uşa milostivirii deschide-o nouă...,
Preotul iese în faţa uşilor împărăteşti şi zice, cu capul acoperit, ectenia întreită (Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta…), care se găseşte în Ceaslov, la sfârşitul Miezonopticii de toate zilele. Apoi, întorcându-se cu faţa spre credincioşi, face apolisul mic (Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru… şi celelalte). Se întoarce din nou cu faţa spre răsărit şi rosteşte ectenia de obşte : Să ne rugăm pentru pacea lumii. Iar noi la fiecare zicem : Doamne miluieşte ! (câte odată). Pentru buna sporire şi întărirea dreptslăvitorilor creştini. Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pentru (înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)|, şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.. Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste. Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi. Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă. Pentru cei ce ne-au cerut nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii. Pentru izbăvirea celor robiţi. Pentru părinţii şi fraţii noştri care sunt departe. Pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe ape, şi prin aer. Pentru cei ce zac în neputinţe. Să ne rugăm şi pentru îmbelşugarea roadelor pământului. Pentru arhiereii ortodocşi, și pentru toţi ortodocşii creştini. Să ne rugăm pentru conducătorii ţării. Pentru ctitorii sfântului locaşului acestuia. Pentru părinţii şi învăţătorii noştri. Pentru toţi cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni. Să zicem şi pentru aceştia. Strana : Doamne miluieşte... (de 3 ori) Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi . Strana : Amin. Apoi încheie cu : Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri… (în mânăstiri, aceasta o face cel mai mare, dacă este de faţă).

De este Preot, zice ecteniile , iar de nu este, se zice : Doamne miluieşte… (de 40 ori). Slavă... Şi acum...

Slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule, greşelile noastre, cele de voie, cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul. Toate le iartă nouă, ca un bun şi iubitor de oameni. Pe cei ce ne urăsc şi ne fac nouă strâmbătate, iartă-i Doamne. Celor ce ne fac bine fă-le bine. Fraţilor și rudeniilor noastre, dăruieşte-le cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pe cei ce sunt întru neputinţe cercetează-i şi vindecare dăruieşte-le. Pe cei de pe mare ocârmuieşte-i ; cu cei călători împreună călătoreşte . Pe conducători îi înţelepţeşte . Celor ce ne slujesc şi ne miluiesc pe noi , iertare păcatelor dăruieşte-le . Pe cei ce ne-au poruncit nouă nevrednicilor să ne rugăm pentru dânşii , miluieşte-i după mare mila Ta . Pomeneşte Doamne , pe cei mai înainte adormiţi , părinţii şi fraţii noştri şi le fă lor, odihnă unde cercetează lumina Feţii Tale. Pomeneşte Doamne pe fraţii noştri cei robiţi şi-i izbăveşte pe dânşii de toată înconjurarea . Pomeneşte Doamne pe cei ce aduc roduri şi fac bine întru Sfintele Tale Biserici , şi le dă lor cererile, cele către mântuire şi viaţă veşnică . Pomeneşte Doamne şi pe Părintele nostru (N) şi pe toţi fraţii noştri cei întru Hristos , şi le dă lor toate cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pomeneşte-ne Doamne şi pe noi smeriţii , păcătoşii , şi nevrednicii robii Tăi , şi luminează mintea noastră cu lumina cunoştinţei Tale , şi ne îndreptează pe noi , în calea poruncilor Tale . Pentru rugăciunile Prea Curatei Stăpânei noastre , de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria , şi ale tuturor Sfinţilor Tăi . Că bine eşti cuvântat în vecii vecilor . Amin .

După aceasta zicem imediat :

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de dar Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre . (de 3 ori).

O, Preasfântă Doamnă Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, primeşte nevrednica mea rugăciune; şi mă păzeşte de moarte năpraznică , şi-mi dăruieşte pocăinţă înaintea sfârşitului meu . Amin (de 3 ori).

Apoi :

Sfinte îngere, cela ce stai înaintea pătimaşului meu suflet şi a vieţii mele celei ticăloase, nu mă lăsa pe mine păcătosul, nici te depărta de la mine pentru neînfrânarea mea, nu da loc dracului celui viclean ca să-mi stăpânească cu silnicie acest trup muritor. Întăreşte mâna mea cea ticăloasă şi proastă, şi mă îndreptează la calea mântuirii. Aşa Sfinte îngere al lui Dumnezeu, păzitorul şi acoperitorul sufletului meu celui ticălos şi al trupului, iartă-mi toate cu câte te-am scârbit, în toate zilele vieţii mele, şi orice am greşit întru această zi, acopere-mă întru această noapte şi mă păzeşte de toată ispita potrivnicului, ca să nu mânii nici cu un păcat pe Dumnezeu, şi te roagă pentru mine către Domnul, ca să mă întărească întru frica Sa, şi vrednic să mă arate pe mine robul Său, bunătăţii Sale, Amin.

Preotul face Otpustul sau sfârşitul mic. În lipsa Preotului, Diaconul, Monahul sau mireanul mai bătrân şi mai înţelept, zice : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Această Pavecerniță mică se citește peste tot anul neschimbat, iar în Postul Mare, Sâmbătă și Duminică seara, cu excepția Sâmbetei mari. În săptămâna luminată este înlocuită cu Ceasurile Paștilor.

Sfârşitul rugăciunilor Pavecerniţei, Lauda a VII-a a zilei

PAVECERNIȚA MARE

Preotul cu epitrahilul pe grumaz, din fața ușilor împărătești, cu dvera închisă zice : Binecuvântat este Dumnezeul nostru... iar de nu este preot, se zice : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noștri... Şi cântăreţulcel rânduit începe aşa : Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie ! Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a ta este împărăția ... Doamne miluieşte... (de 12 ori) Slavă...Şi acum... Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori). Preotul intră în sfântul altar.

Dacă este săptămâna întâia a Postului Mare, se citeşte :

Psalmul 69

Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte ! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te ! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: "Bine, bine !". Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta : "Slăvit să fie Domnul !". Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă ! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.

După sfârşitul psalmului acesta, se cântă Canonul mare al Sfântului Andrei Criteanul CANONUL MARE , preotul îmbrăcând în acest scop și felonul, pe care îl dezbracă la sfârșitul lui.

Iar de nu este Săptămâna Mare, se începe aşa :

Psalmul 4

Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele ! Întru necaz m-ai desfătat! Milostiveşte-Te spre mine şi ascultă rugăciunea mea. Fiii oamenilor, până când grei la inimă ? Pentru ce iubiţi deşertăciunea şi căutaţi minciuna ? Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul. Mâniaţi-vă, dar nu greşiti; de cele ce ziceţi în inimile voastre, în aşternuturile voastre vă căiţi. Jertfiţi jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Domnul. Mulţi zic : "Cine ne va arăta nouă cele bune ?". Dar însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne ! Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s-a înmulțit. Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat.

Psalmul 6

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi. Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele. Şi sufletul meu s-a tulburat foarte, şi Tu, Doamne, până când ? Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă, pentru mila Ta. Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine ? Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda. Tulburatu-s-a de întristare ochiul meu, îmbătrânit-am între toţi vrăjmaşii mei. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit. Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrabă.

Psalmul 12

Până când, Doamne, mă vei uita, până în sfârşit ? Până când vei întoarce faţa Ta de la mine ? Până când voi pune gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua şi noaptea ? Până când se va înălţa vrăjmaşul meu împotriva mea ? Caută, auzi-mă Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte, ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu : "Întăritu-m-am asupra lui". Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina. Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.

Iarăşi:

Caută, auzi-mă Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte, ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu : "Întăritu-m-am asupra lui".

Slavă...Şi acum... Aliluia... (de3 ori) şi trei metanii Doamne miluieşte ...(de 3 ori), Slavă... Şi acum...

Psalmul 24

Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu. Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmaşii mei, Pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce fac fărădelegi în deşert. Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă învaţă. Îndreptează-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine Te-am aşteptat toată ziua. Adu-ţi aminte de îndurările şi milele Tale, Doamne, că din veac sunt. Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni. După mila Ta, pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne. Bun şi drept este Domnul, pentru aceasta, lege va pune celor ce greşesc în cale. Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăţa-va pe cei blânzi căile Sale. Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr pentru cei ce caută aşezământul Lui şi mărturiile Lui. Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte păcatul meu, că mult este. Cine este omul cel ce se teme de Domnul ? Lege va pune lui în calea pe care a ales-o. Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni pământul. Domnul este întărirea celor ce se tem de Dânsul, aşezământul Lui îl va arăta lor. Ochii mei pururea spre Domnul, că El va scoate din lat picioarele mele. Caută spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi sărac sunt eu. Necazurile inimii mele s-au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă. Vezi smerenia mea şi osteneala mea, şi-mi iartă toate păcatele mele. Vezi pe vrăjmaşii mei, că s-au înmulţit şi cu ură nedreaptă m-au urât. Păzeşte sufletul meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez că am nădăjduit în Tine. Cei fără răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că Te-am aşteptat, Doamne. Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

Psalmul 30

Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, ca să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate. Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mântuieşti.Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni. Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu. În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului. Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit. Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu, şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele. Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea. Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat. La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frica cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine. Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ea un vas stricat, că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit. Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am : "Tu eşti Dumnezeul meu!" în mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc. Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta! Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad. Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare. Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor. Ascunde-i-vei pe dânșii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor. Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită. Iar eu am zis întru uimirea mea : Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine. Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui, că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă. Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul.

Psalmul 90

Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va zice Domnului : "Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul". Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o arma te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme, de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspida şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. "Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el, că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea".

Slavă ... Şi acum...Aliluia ...(de 3 ori), cu trei metanii.

Apoi strana întâia începe Cântarea proorocului Isaia, cu cântare dulce, lin şi rar, pe glasul al 7-lea :

Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu.

Strana a doua cântă iar această cântare toată, apoi amândouă stranele, fiecare câte un stih.

Auziţi până la marginile pământului, căci cu noi este Dumnezeu.
   Cei puternici, plecaţi-vă, căci cu noi este Dumnezeu.
   Că iarăşi veţi putea şi iarăşi veţi fi biruiţi, căci cu noi este Dumnezeu.
   Şi cuvântul pe care îl grăiţi nu va rămânea întru voi, căci cu noi este Dumnezeu.
   De frica voastră nu ne vom teme, nici ne vom tulbura, căci cu noi este Dumnezeu.
   Pe Domnul Dumnezeul nostru, pe Acela vom sfinţi, şi El va fi nouă frică, căci cu noi este Dumnezeu.
   Şi de voi fi nădăjduindu-mă spre Dânsul, va fi mie spre sfinţire, căci cu noi este Dumnezeu.
   Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu, căci cu noi este Dumnezeu.
   Poporul cel ce umbra întru întuneric a văzut lumină mare, căci cu noi este Dumnezeu.
   Cei ce locuiţi în latura şi în umbra morţii, lumină va străluci peste voi, căci cu noieste Dumnezeu.
   Că prunc S-a născut nouă Fiul şi S-a dat nouă, căci cu noi este Dumnezeu.
   A Cărui stăpânire s-a făcut peste umărul Lui, căci cu noi este Dumnezeu.
Şi păcii Lui nu este hotar, căci cu noi este Dumnezeu.
    Şi se cheamă numele Lui înger de mare sfat, căci cu noi este Dumnezeu.
    Sfetnic minunat, căci cu noi este Dumnezeu.
    Dumnezeu tare, Stăpânitor, Domn al păcii, căci cu noi este Dumnezeu.
   Părinte al veacului ce va să fie, căci cu noi este Dumnezeu.
   Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului duh, căci cu noi este Dumnezeu.
   Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Căci cu noi este Dumnezeu.

Apoi amândouă stranele cântă împreună :

Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu (de trei ori).

Şi îndată troparele acestea :

Strana întâia :

Ziua trecând, mulţumesc Ţie, Doamne; seara, rogu-mă, cu noaptea, fără de păcat dăruieşte-o mie, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.

Strana a doua : Slavă...

Ziua trecând, slăvescu-Te pe Tine, Stăpâne; seara, rogu-mă, cu noaptea, fără de sminteală dăruieşte-o mie, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.

Strana întâia : Şi acum...

Ziua trecând, cu cântare Te slăvesc pe tine, Sfinte; seara, rogu-mă, cu noaptea, fără de bântuială dăruieşte-o mie, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.

Amândouă stranele cântă împreună, pe glasul al 2-lea :

Firea cea fără de trup a heruvimilor cu cântări fără de încetare pe Tine Te slăveşte.

Vieţuitorii cei cu câte şase aripi, serafimii, cu neîncetate glasuri pe Tine Te preînalţă.

Toate oştile îngerilor cu cântări întreit sfinte Te laudă.

Că mai înainte de toate eşti, Cel ce eşti Părinte, şi împreună fără de început ai pe Fiul Tău.

Şi întocmai cinstit purtând pe Duhul vieţii, nedespărţirea Treimii arăţi.

Preasfântă Fecioară, maica lui Dumnezeu, şi cei ce aţi fost singurii văzători Cuvântului şi slujitori,

Ale proorocilor şi ale mucenicilor toate cetele, ca cei ce aveţi viaţă nemuritoare,

Pentru toţi rugaţi-vă cu dinadinsul, că toţi suntem întru nevoi.

Ca izbăvindune de înşelăciunea celui rău, să cântăm cântare îngerească:

Sfinte, Sfinte, Sfinte, întreit Sfinte, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Şi îndată se citeşte cu glas lin :

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute . Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut . Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut Om.Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat . Şi a înviat a treia zi, după Scripturi . Și S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui . Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece vii şi morţii , a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt , Domnul de viaţă făcătorul , Care de la Tatăl purcede , Cela ce împreună cu Tatăl şi cu fiul este închinat şi slăvit , Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică . Mărturisesc un Botez , întru iertarea păcatelor . Aştept învierea morţilor . Şi viaţa veacului ce va să fie . Amin

Apoi:

Presfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, roagă-te pentru noi păcătoşii (de trei ori).

Toate puterile cereşti, ale sfinţilor îngeri şi ale arhanghelilor, rugaţi-vă pentru noi, păcătoşii (de două ori).

Sfinte Ioane, proorocule şi Înaintemergătorule şi Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos, roagă-te pentru noi păcătoşii (de două ori).

Sfinţilor măriţilor apostoli, proorocilor şi mucenicilor şi toţi sfinţii, rugaţi-vă pentru noi păcătoşii (de două ori).

Preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători părinţi ai noştri, păstori şi învăţători ai lumii, rugaţi-vă pentru noi păcătoşii (de două ori).

Aici se pomeneşte şi sfântul al cărui hram este (de două ori).

Cea nebiruită şi necuprinsă şi dumnezeiască putere a cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, nu ne lăsa pe păcătoşii (de două ori).

Dumnezeule, curăţeşte-ne pe noi, păcătoşii.

Dumnezeule, curăţeşte-ne pe noi, păcătoşii, şi ne miluieşte.

Sfinte Dumnezeule ... Preasfântă treime ... Tatăl nostru ... Pentru rugăciunile ... Şi se cântă troparele acestea (iar de este praznic, troparul praznicului) : MINEIELE

Luni şi Miercuri seara se cântă aceste tropare, pe glasul al 2-lea :

Luminează ochii mei Hristoase Dumnezeule, ca nu cumva sa adorm în moarte, ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu : Întăritu-m-am asupra lui.

Slavă ...

Sprijinitor sufletului meu fii, Dumnezeule, că umblu prin mijlocul a multor curse, izbăveşte-mă de dânsele şi mă mântuieşte, Bunule, ca un Iubitor de oameni.

Şi acum ...

Că nu avem îndrăzneală pentru multe păcatele noastre, tu, pe Cel ce S-a născut din tine, roagă-L Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că mult poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpânului. Nu trece cu vederea rugăciunile păcătoşilor, Preacurată, că milostiv este şi poate să mântuiască Cel ce a primit a pătimi pentru noi.

Marţi şi Joi seara se cântă aceste tropare, glasul al 8-lea :

Neadormirea nevăzuţilor mei vrăjmaşi o şti, Doamne, şi slăbiciunea ticălosului meu trup o cunoşti, cel ce m-ai zidit. Pentru aceasta în mâinile Tale voi da duhul meu. Acoperă-mă cu aripile bunătăţii Tale, ca nu cumva să adorm întru moarte. Şi ochii minţii mele luminează-le întru desfătarea dumnezeieştilor Tale cuvinte; şi mă deşteaptă la vreme potrivită, spre a Ta slăvire, ca un bun şi de oameni iubitor.

Stih : Caută şi mă auzi, Doamne Dumnezeul meu.

Cât va fi de înfricoşătoare judecata Ta, Doamne ! Îngerii stând înainte, oamenii în mijloc adunându-se, cărţile deschizându-se, faptele cercetându-se. gândurile întrebându-se. Ce judecată va fi mie, celui zămislit în păcate ? Cine-mi va stinge văpaia ? Cine-mi va lumina întunericul, de nu mă vei milui Tu, Doamne, ca un iubitor de oameni ?

Slavă ...

Lacrimi dă-mi mie, Dumnezeule, ca oarecând femeii celei păcătoase şi mă învredniceşte să ud picioarele Tale, care din calea rătăcirii pe mine m-au izbăvit. Şi să aduc Ţie mir de bună mireasmă, viaţă curată, întru pocăinţă mie agonisind; ca să aud şi eu glasul Tău cel dorit: credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace !

Şi acum ..., al Născătoarei de Dumnezeu :

Neînfruntată nădejdea ta, Născătoare de Dumnezeu, având, mă voi mântui. Folosinţa ta agonisind, Preacurată, nu mă voi mântui. Izgoni-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi birui pe ei, îmbrăcându-mă numai cu acoperământul tău ca şi cu o platoşă; şi întru ajutorul tău cel atotputernic rugându-mă, strig către tine: Stăpână, mântuieşte-mă cu rugăciunile Tale şi mă scoală din întunecatul somn, spre a ta slăvire, cu puterea Celui ce S-a întrupat din tine, a Fiului lui Dumnezeu.

Doamne miluieşte (de 40 de ori), Slavă ... Şi acum ... Ceea ce eşti mai cintită decât heruvimii ... Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte. Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri... Apoi se citeşte această rugăciune :

Rugăciunea Marelui Vasile :

Doamne, Doamne, Cel ce ne-ai izbăvit de toată săgeata ce zboară în zi, izbăveşte-ne şi de tot lucrul ce umblă întru întuneric. Primeşte jertfa cea de seară, ridicările mâinilor noastre, şi ne învredniceşte şi măsura nopţii fără de prihană a o trece, neispitiţi de rele, şi ne izbăveşte de toată tulburarea şi îngrozirea care ne vin de la diavol. Dăruieşte sufletelor noastre umilinţă şi gândurilor noastre grijire de întrebarea ce va să fie la înfricoşătoarea şi dreapta judecată. Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi omoară mădularele noastre cele pământeşti, ca şi întru liniştea somnului să ne luminăm cu privirea la judecăţile Tale. Întoarce de la noi toată nălucirea necuvioasă şi pofta cea vătămătoare şi ne ridică în vreme de rugăciune, întăriţi în credinţă şi sporind întru poruncile Tale, cu bună vrerea şi bunătatea Unuia-Născut Fiului Tău, cu care binecuvântat eşti, împreună cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Duhul Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi îndată : Veniţi să ne închinăm ... (de 3 ori).

Psalmul 50:

Psalmul 101

Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea, la Tine să ajungă ! Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta ! În orice zi Te voi chema, degrab auzi-mă ! Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustie; ajuns-am ca bufniţa din dărâmături. Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş. Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau. Că cenuşă am mâncat în loc de pâine şi băutura mea cu plângere am amestecat-o, din pricina, urgiei Tale şi a mâniei Tale; că, ridicându-mă eu, m-ai surpat. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam. Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea. Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă. Şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta. Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa. Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul; că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit, ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi, să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim, când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile, ca să slujească Domnului. Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam. Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat, şi lucrul mâinilor Tale sunt cerurile. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne, şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina. Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.

Rugăciunea lui Manase, regele iudeilor :

Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, ai lui Isaac şi al lui Iacov, şi al seminţie celei drepte a lor, Cel care ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tău cel înfricoşător şi slăvit, Înaintea căruia toate se tem şi tremură din pricina atotputerniciei Tale, pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale şi nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoşi! Însă nemăsurată şi neajunsă este şi mila făgăduinţei Tale, căci Tu eşti Domnul cel Preaînalt, bun, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, căruia îi pare rău de răutăţile oamenilor. Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce ţi-au greşit şi după mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire. Aşadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru cei drepţi: pentru Avraam şi Isaac şi Iacov, care nu ţi-au greşit ţie, ci ai pus pocăinţă mie păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării. Multe sunt fărădelegile mele şi nu sunt vrednic a căuta şi a privi înălţimea cerului din pricina mulţimii nedreptăţilor mele. Strâns sunt eu cu multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nu am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat şi am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţit smintelile. Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta, am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc, însă cer, rugându-Te : Iartă-mă Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osândi la întuneric sub pământ, căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta. Şi Te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin !

Sfinte Dumnezeule ... , cu trei metanii, Preasfântă Treime ... Tatăl nostru ... Pentru rugăciunile ...

Apoi troparele aceste, glasul al 6-lea :

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă...

Şi acum ... a Născătoarei de Dumnezeu.

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Doamne miluieşte (de 40 de ori). Slavă ... Şi acum ... Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii ... Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri ... Şi această : Rugăciune a lui Mardarie :

Stăpâne, Dumnezeule, Părinte Atotputernice, Doamne, Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, şi cu judecăţile care ştii, miluieşte-mă pe mine nevrednicul robul Tău, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Veniţi să ne închinăm ... (de 3 ori)

Psalmul 69

Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte ! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te ! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie : "Bine, bine !". Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta : "Slăvit sa fie Domnul !". Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă ! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.

Psalmul 142

   Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viata mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morţii cei din veacuri. S-a mâhnit în mine duhul meu, în mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Doamne ! La Tine am scăpat, Învaţă-mă să fac voia Ta, ca Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Şi întru mila Ta vei sfârşi pe vrăjmaşii mei şi vei pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

   Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea mare. Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte, Atotţiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cela ce ridici păcatul lumii, miluieşte ne pe noi, Cel ce ridici păcatul lumii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi ne miluieşte pe noi. Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin. În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.

   Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis : Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie. Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul Meu. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumina. Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine.

   Învredniceşte-ne, Doamne, în noaptea aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci, amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Stăpâne, înțelepțește-mă cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea, că Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine : Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

    Apoi se zice Canonul de rând al sfântului din Minei (cel de la Pavecerniţă) sau al Născătoarei de Dumnezeu.    MINEIELE        CANOANELE MAICII DOMNULUI       Aici poți citi din canoanele de la Utrenie din perioada Penticostarului. ( Cele care nu se pot citi la timpul cuvenit datorită unor sărbători mai mari ale zilelor respective )     În loc de troparele Pavecerniţei se cântă troparul praznicului respectiv; în locul troparelor de umilinţă se citeşte condacul praznicului.
   Dacă însă se face Litie unită cu Pavecerniţă, atunci, după doxologia mică de la Pavecerniţă nu se mai citeşte canonul, ci urmează îndată Litia (preotul îşi pune atunci din nou felonul), suprimându-se astfel toată partea finală a Pavecerniţei (a se vedea rânduiala completă în Mineiele respective), în unele părţi (ca, de exemplu, în nordul Moldovei) Pavecerniţa mare a acestor două praznice, cu sau fără Litie, se săvârşeşte dimineaţa, în însăşi ziua praznicului, înainte de Utrenie (ţinând deci locul Miezonopticii).
   În anii în care cele două ajunuri cad sâmbătă sau duminica, nu se mai săvârşeşte Pavecerniţa mare, ci dimineaţa se săvârşeşte Sfânta Liturghie (a sfântului Ioan Gură de Aur) după Utrenie, iar seara se oficiază, la vremea obişnuită, Vecernia praznicului cu Litia (Priveghere).

Iar după sfârşitul canonului se cântă : Cuvine-se cu adevărat ... Sfinte Dumnezeule ... Preasfântă Treime ... Tatăl nostru ... Pentru rugăciunile ... Apoi încep strănile să cânte lin şi rar, pe glasul al 7-lea :

Doamne al puterilor, fii cu noi, că pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem. Doamne al puterilor, miluieşte-ne pe noi (de două ori fără stih). Apoi se cântă însoţit de stih :

Stih : Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.

Stih : Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.

Stih : Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi alăută.

Stih : Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.

Stih : Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.

Stih : Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.

Slavă ...

Doamne, de n-am avea pe sfinţii Tăi rugători şi bunătatea Ta milostivindu-se spre noi, cum am îndrăzni, Mântuitorule, a te lăuda pe Tine, pe Care Te binecuvintează neîncetat îngerii ? Ştiutorul inimilor, iartă sufletele noastre.

Şi acum ... , al Născătoarei de Dumnezeu :

Multe sunt mulţimile greşalelor mele, Născătoare de Dumnezeu. La tine am scăpat, curată, mântuire trebuindu-mi. Cercetează neputinciosul meu suflet şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeului nostru să-mi dăruiască iertare de relele ce am făcut, ceea ce eşti una binecuvântată.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieţii mele, nu mă lăsa pe mine. Ajutorului omenesc nu mă încredinţa, ci singură mă sprijineşte şi mă miluieşte.

Şi aceasta, a Născătoarei de Dumnezeu :

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul Tău.

Doamne miluieşte ( de 40 de ori ),

Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul , în cer şi pre pământ, eşti închinat şi slăvit , Hristoase Dumnezeule , îndelung răbdătorule, mult milostive şi mult milosârde ; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei păcătoşi miluieşti ; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie . Însu-Ţi Doamne , primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale ; sufletele noastre le sfinţeşte , trupurile curăţeşte , cugetele îndreptează , gândurile curăţeşte , şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii . Înconjoară-ne pre noi cu Sfinţii Tăi îngeri , ca , cu mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate , că binecuvântat eşti în vecii vecilor , Amin.

Doamne miluieşte ... (de 3 ori), Slavă ... Şi acum ... Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii ... Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi ... Și Rugăciunea Sfântului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :

Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni :

Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare :

Apoi : Sfinte Dumnezeule ... Preasfântă Treime ... Tatăl nostru... Doamne miluieşte ... (de 12 ori). Şi această; Rugăciune de cerere către Presfânta de Dumnezeu Născătoarea. Facere a lui Pavel Monahul din Mânăstirea Făcătoarei de bine :

Nepătată, neîntinată, nestricată, fără prihană, curată Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă, Stăpână care pe Dumnezeu-Cuvântul, cu oamenii, prin preaslăvită naşterea ta L-ai unit şi firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cereşti ai împreunat-o, ceea ce ştii singură nădejdea celor fără de nădejde şi celor biruiţi ajutătoare; gata folositoare celor ce aleargă la tine şi tuturor creştinilor scăpare. Nu te scârbi de mine cel păcătos şi întinat, care cu urâte gânduri, cu cuvinte şi cu fapte, pe mine de tot netrebnic m-am făcut şi prin lenea dulceţilor vieţii cu voia rob m-am făcut. Ci, ca ceea ce eşti Maica Iubitorului de oameni Dumnezeu, cu iubirea de oameni milostiveşte-te spre mine păcătosul şi întinatul şi primeşte rugăciunea mea ce se aduce ţie din buze necurate. Şi pe Fiul tău şi Stăpânul nostru şi Domnul, cu îndrăzneala Ta ca o Maică, cuprinzând, roagă-L ca să-mi deschidă şi mie milostivirile cele iubitoare de oameni, ale bunătăţii Sale. Şi trecând greşelile mele cele nenumărate, să mă întoarcă la pocăinţă şi lucrător poruncilor Sale iscusit să mă arate. Şi fii lângă mine pururea ca o milostivă şi milosârdă şi iubitoare de bine. În această viaţă de acum, caldă folositoare şi ajutătoare; năvălirile potrivnicilor oprindu-le şi la pocăinţă îndreptându-mă şi în vremea ieşirii mele, ticălosul meu suflet păzindu-l şi întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli, departe de la dânsul izgonindu-le. Şi în ziua înfricoşatei judecăţi, de munca cea veşnică izbăvindu-mă şi slavei celei negrăite a Fiului tău şi Dumnezeului nostru, moştean pe mine arătându-mă. Pe care să o şi dobândesc, Stăpâna mea, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, prin mijlocirea şi sprijinul tău. Cu darul și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului tău, a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea, şi închinăciunea, împreună cu Cel fără de început a Lui Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Duhul Lui, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea către Domnul nostru Iisus Hristos. Facere a lui Antioh Monahul Pandectul :

Şi ne dă nouă Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă trupului şi sufletului; şi ne păzeşte pe noi de întunecatul somn al păcatului şi de toată întunecata şi cea de noapte patima a dulceţii. Conteneşte întărâtările patimilor, stinge săgețile vicleanului cele aprinse, cele pornite asupra noastră cu vicleşug. Zburdările trupului nostru le potoleşte şi tot gândul nostru cel pământesc şi trupesc, adoarme-l. Şi ne dăruieşte nouă, Dumnezeule, minte deşteaptă, cuget curat, inimă trează, somn uşor şi de toată nălucirea satanei nestrămutat. Şi ne scoală pe noi în vremea rugăciunii, întăriţi în poruncile Tale, şi pomenirea judecăţilor Tale în noi nestricată avându-o. Cuvântare de slavă Ta în toată noaptea ne dăruieşte, ca să cântăm, să binecuvântam şi să slăvim prea cinstitul şi prea încuviinţatul Tău nume : al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

Preaslăvită pururea Fecioară, binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru, şi cere ca să mântuiască prin tine sufletele noastre.

Rugăciunea Sfântului Ioanichie

   Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt: Treime Sfântă, slavă Ţie.

   Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

   Preotul, numai în primele cinci zile din săptămâna întâi a Postului Mare, îmbracă felonul, deschide sfintele uşi şi citeşte Evanghelia rânduită, apoi închide uşile şi dezbracă felonul. Urmează otpustul. Preotul, din faţa sfintelor uşi : Slavă Ţie Hristoase Dumnezeule... Cântăreţul : Slavă..., Şi acum..., Doamne miluieşte..., (de 3 ori), Părinte binecuvintează; iar noi, toţi, ne plecăm la pământ şi preotul, tot în genunchi, cu faţa la apus, zice cu glas mare această rugăciune :

   Stăpâne mult-Milostive, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci; cu folosinţele cinstitelor cereştilor puteri celor fără de trupuri; pentru rugăciunile cinstitului, măritului prooroc Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale sfinţilor, măriţilor şi bunilor biruitori mucenici; ale preacuvioşilor şi purtătorilor de Dumnezeu părinţilor noştri; ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana şi ale tuturor sfinţilor Tăi, bineprimită fă rugăciunea noastră; dăruieşte-ne iertare de greşealele noastre; acoperă-ne cu acoperământul aripilor Tale; izgoneşte de la noi pe tot vrăjmaşul şi pizmaşul; împacă viaţa noastră; Doamne miluieşte-ne pe noi şi lumea Ta şi mântuieşte sufletele noastre, ca un bun şi de oameni iubitor.

Apoi, făcând cel mai mare metanie până la pământ, zice către fraţi sau către credincioşi :Binecuvântaţi şi mă iertaţi pe mine, păcătosul. Iar fraţii (credincioşii) : Dumnezeu să te ierte, părinte sfinţite. Apoi Preotul se întoarce către răsărit şi zice ectenia aceasta : Să ne rugăm pentru pacea lumii. Iar noi la fiecare zicem : Doamne miluieşte ! (câte o dată). Pentru buna sporire şi întărirea dreptslăvitorilor creştini. Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pentru (înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)|, şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos. Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste. Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi. Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă. Pentru cei ce ne-au cerut nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii. Pentru izbăvirea celor robiţi. Pentru părinţii şi fraţii noştri care sunt departe. Pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe ape, şi prin aer. Pentru cei ce zac în neputinţe. Să ne rugăm şi pentru îmbelşugarea roadelor pământului. Pentru arhiereii ortodocşi. și pentru toţi ortodocşii creştini. Să ne rugăm pentru conducătorii ţării. Pentru ctitorii sfântului locaşului acestuia. Pentru părinţii şi învăţătorii noştri. Pentru toţi cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni. Să zicem şi pentru aceştia. Strana : Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi . Strana : Amin ! Şi încep fraţii sau credincioşii de-a dreapta şi de-a stânga, câte doi pe rând, a face metanii şi a cere iertare de la cel mai mare zicând fiecare: Binecuvintează, părinte sfinţite, şi mă iartă pe mine, păcătosul. Iar cel mai mare stă în mijlocul bisericii, până ce toţi fraţii termină de a-şi lua iertare de la el. Iar când merg în chilii, monahii (şi mirenii mergând acasă) rostesc această rugăciune :

Slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule greşelile noastre, cele de voie, cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţa, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul. Toate le iartă nouă, ca un Bun şi iubitor de oameni.
Pe cei ce ne urăsc şi ne fac nouă strâmbătate, iartă-i Doamne. Celor ce ne fac bine, fă-le bine. Fraţilor şi rudeniilor noastre, dăruieşte-le cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pe cei ce sunt în neputinţă, cercetează-i şi vindecare dăruieşte-le. Pe cei de pe mare, ocârmuieşte-i. Cu cei călători împreună călătoreşte. Pe cei din văzduh ocroteşte-i. Celor ce ne slujesc şi ne miluiesc pe noi, iertare păcatelor dăruieşte-le. Pe cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii, miluieşte-i după mare mila Ta. Pomeneşte Doamne, pe cei mai înainte adormiţi, părinţii şi fraţii noştri, şi-i odihneşte unde luminează lumina feţei Tale. Pomeneşte, Doamne, pe fraţii noştri cei din necazuri şi-i izbăveşte de toată primejdia. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce aduc daruri şi fac bine în Sfintele Tale Biserici şi le dă lor cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pomeneşte-ne, Doamne, şi pe noi, smeriţii, păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, luminează mintea noastră cu lumina cunoștinței Tale şi ne îndreptează pe calea poruncilor Tale. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria şi ale tuturor sfinţilor Tăi, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.

SFÂRŞITUL RUGĂCIUNILOR CELOR ŞAPTE LAUDE

CEASURILE PAȘTILOR

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. (de 3 ori).

Învierea lui Hristos văzând să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă învierea Ta o lăudăm şi o slăvim, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm, Sfintei învierii lui Hristos; că iată a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna; binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat (de 3 ori).

Venit-au mai înainte de dimineaţă, cele ce au fost cu Maria, şi aflând piatra răsturnată de pe Mormânt, auzit-au de la înger: Pe Cela ce este în Lumina cea pururea fiitoare, cu morţii pentru ce îl căutaţi, ca pe un mort ? Vedeţi înfăşurăturile cele de îngropare, alergaţi şi lumii propovăduiţi, că S-a sculat Domnul, omorând moartea, că este Fiul lui Dumnezeu, Cela ce a mântuit neamul omenesc.

De Te-ai şi pogorât în mormânt, Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit, şi ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor mironosiţe: „Bucuraţi-vă” şi Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce ai dat celor căzuţi ridicare.

În Mormânt cu Trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în Rai cu tâlharul şi pe Scaun ai fost, Hristoase, cu Tatăl şi cu Duhul, toate umplându-le, Cela ce eşti necuprins.

Slavă...

Ca un purtător de viaţă, ca un mai înfrumuseţat decât Raiul, cu adevărat şi decât toată cămara împărătească, mai luminat s-a arătat, Hristoase, Mormântul Tău, Izvorul învierii noastre.

Şi acum...

Ceea ce eşti Locaş sfinţit, Dumnezeiesc, al Celui Preaînalt, bucură-te; că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigăm: Binecuvântată eşti tu între femei, Stăpână, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Doamne miluieşte (de 40 ori), Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită... Întru numele Domnului binecuvintează, Părinte ! Preotul : Pentru rugăciunile... Cântăreţul : Amin ! Hristos a înviat... (de 3 ori). Slavă... Şi acum... Doamne, miluieşte ! (de 3 ori). Părinte, binecuvintează... Şi otpustul.

Aşa se cântă la Ceasurile 3, 6, 9, la Pavecerniţă şi Miezonoptică, până la Duminica Tomii.

La sfârşitul Pavecerniţei, rugăciunea :

Bine ești cuvântat, Stăpâne Atotţiitorule, care ai luminat ziua cu lumină de soare şi noaptea ai strălucit-o cu raze de foc; Care ne-ai învrednicit a trece lungimea zilei şi a ne apropia de începuturile nopţii; ascultă rugăciunea noastră şi a tot poporului Tău şi ne iartă tuturor păcatele noastre cele de voie şi cele fără de voie. Primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale peste moştenirea Ta. Ocrotește-ne cu sfinţii Tăi îngeri. Întrarmează-ne cu armele dreptății Tale. Îngrădeşte-ne cu adevărul Tău. Păzeşte-ne cu puterea Ta. Mântuieşte-ne de toată primejdia, de tot vicleșugul celui potrivnic şi ne dăruieşte în acestă seară cu noaptea ce vine şi toate zilele vieţii noastre desăvârşit, sfântă, cu pace, fără de păcate, fără sminteală şi fără nălucire. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, care Ţi-au plăcut din veac. Amin.

RUGĂCIUNILE DIMINEȚII

Sculându-ne din somn fără lene, să ne depărtăm de aşternut şi întorcându-ne cu faţa spre răsărit, să ne închinăm de trei ori, cu mâna până la pământ, zicând : Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie ! Împărate Ceresc... Sfinte Dumnezeule,... (de trei ori) Slavă ... Şi acum... Preasfântă Treime ... Doamne miluieşte, (de trei ori) Slavă ... Şi acum ... Tatăl nostru, ... Că a ta este împărăția...

Sculându-ne din somn cădem către Tine, Bunule, şi cântare îngerească strigăm Ţie, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule, pentru rugăciunile îngerilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă ...

Din pat şi din somn m-ai ridicat, Doamne, mintea mea o luminează, inima şi buzele mele le deschide ca să Te laud pe Tine, Preasfântă Treime: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule, pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum ...

Fără de veste Judecătorul va veni şi faptele fiecăruia se vor descoperi; ci cu frică să strigăm în miezul nopţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă... Şi acum...

Și rugăciunea aceasta a Sfintei Treimi :

Altă rugăciune :

Slavă Ţie, Împărate, Dumnezeule Atotputernice, care prin purtarea Ta de grijă cea Dumnezeiască şi de oameni iubitoare, m-ai învrednicit pe mine păcătosul şi nevrednicul a mă scula din somn şi a dobândi intrarea în Sfântă casa Ta; primeşte, Doamne, şi glasul rugăciunii mele, ca şi al Sfintelor şi înţelegătoarelor Tale puteri şi binevoieşte ca, din inimă curată şi cu duh de umilinţă să Ţi se aducă Ţie laudă din necuratele mele buze; ca şi eu să mă fac părtaş fecioarelor celor înţelepte, cu luminata făclie a sufletului meu şi să Te slăvesc pe Tine, Dumnezeu Cuvântul, Cel slăvit în Tatăl şi în Duhul Sfânt. Amin! Deschizând ochii sufletului meu cu puterea Ta, Dumnezeul meu, se cuvine să-mi deschid şi uşa inimii mele, şi precum m-am sculat din patul în care zăceam ca un mort; aşa trebuie să mă scol din păcatul fărădelegii şi al nemulţumirii, în care zac mort eu, leneşul. Drept aceea, îţi mulţumesc, Domnul meu, că m-ai păzit întreg şi viu în această noapte şi mai vârtos, că n-am căzut în vreun păcat cu Darul Tău. Văd, Doamne, că a început ziua a se lumina, întru care pot vedea multe nestatornicii şi sminteli, pot să simt multe ispite, să întâmpin multe pricini ca să cad în păcate şi în nevoi de moarte. Cum voi putea scăpa de acelea de nu-mi vei ajuta Tu, care eşti puterea mea ? Pentru aceasta Te rog, Dumnezeul meu, să-mi ajuţi şi să-mi dai Darul Tău cel Sfânt, pentru ca aflându-mă împreună cu El, acesta mă va păzi să nu cad în vreo greşeală şi va face ca să-Ţi fiu plăcut întru toate lucrurile mele. Deci, de acum hotărăsc să nu fac nici un lucru, care să nu fie spre bucuria Ta şi spre folosul meu. Şi pentru ca să pun început bun din începutul acestei zile, îţi depun Ţie toate gândurile mele, toate cuvintele mele, toate poftele mele şi toate lucrurile mele, pentru ca să lepovăţuieşti cu înţelepciunea Ta şi să le tocmeşti după judecata dreptăţii Tale. Şi-mi doresc cu adevărat, ca voia mea să nu se mai despartă de voia Ta, numai să mi se descopere. Pentru aceasta Te rog, să mă întăreşti în voinţa Ta ca un Prea Puternic, ca să păzesc şi să împlinesc aceste năzuinţe ale mele, spre cuvântarea de mărire a Împărăţiei Tale şi spre folosul sufletului meu. Amin !

Apoi : Veniţi să ne închinăm ... (de 3 ori) Şi trei închinăciuni.

Apoi : Psalmul 50 :

CREZUL - Simbolul Credinţei

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, care a grăit prin Prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

Rugăciunea întâi a Sfântul Macarie cel Mare :

Doamne, curăţeşte-mă pe mine păcătosul, că niciodată n-am făcut bine înaintea Ta; scapă-mă de cel viclean şi fă să fie întru mine voia Ta, ca fără de osândă să deschid gura mea cea nevrednică şi să laud Preasfânt Numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

Rugăciunea a doua :

Din somn sculându-mă, cântare de miez de noapte aduc Ţie, Mântuitorule, şi înaintea Ta căzând strig : nu mă lăsa să adorm în moartea păcatelor, ci mă miluieşte, Cel ce Te-ai răstignit de voie şi pe mine, cel ce zac în lene, grăbind mă scoală şi mă mântuieşte, ca să stau înaintea Ta întru rugăciuni; iar după somnul nopţii să-mi luminezi ziua fără păcat, Hristoase, Doamne, şi mă mântuieşte.

Rugăciunea a treia :

Către Tine, Stăpâne, Iubitorule de oameni, sculându-mă din somn scap şi spre lucrurile Tale mă nevoiesc; mă rog Ţie, ajută-mi cu milostivirea Ta în toată vremea şi în tot lucrul. Scapă-mă de toate lucrurile cele rele, lumeşti şi de sporirea diavolească izbăveşte-mă şi mă du întru împărăţia Ta cea veşnică. Că Tu eşti Făcătorul meu şi purtătorul de grijă şi dătătorul a tot binele; căci întru Tine este toată nădejdea mea şi Ţie slavă înalţ, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

Rugăciunea a patra :

Doamne, Cel ce cu multa Ta bunătate şi cu îndurările Tale cele mari mi-ai dat mie, robului tău, de am trecut timpul nopţii acesteia fără de ispită de toată răutatea pizmaşului, Tu însu-Ţi, Stăpâne, Făcătorule a toate câte sunt, învredniceşte-mă cu adevărată lumina Ta, ca să fac voia Ta, cu inima luminată, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a cincea :

Doamne, Dumnezeule, Atotţiitorule, care primeşti de la puterile Tale cereşti cântarea Sfintei Treimi, primeşte şi de la noi, nevrednicii robii Tăi cântarea Preasfintei Treimi şi ne dăruieşte în toţi anii vieţii noastre şi în tot ceasul Ţie slavă să-Ţi înălţăm : Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

Rugăciunea a şasea :

Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul puterilor şi a toate trupurile, care întru cei de sus locuieşti şi spre cei smeriţi priveşti; Cel ce ispiteşti inimile şi rărunchii şi tainele oamenilor le ştii cu adevărat, Lumină fără de început şi pururea fiitoare, în care nu este mutare sau umbră de schimbare. Însuţi, Împărate fără de moarte, primeşte rugăciunile noastre pe care le aducem Ţie din gurile noastre cele necurate întru această vreme a nopţii, îndrăznind pentru mulţimea milelor Tale; şi lasă nouă greşelile ce am greşit înaintea Ta: prin cuvânt, faptă şi gând, din ştiinţă şi din neştiinţă. Curăţeşte-ne pe noi de toate întinăciunile trupeşti şi sufleteşti, făcându-ne pe noi casă Cinstitului şi Sfântului Tău Duh. Şi ne dăruieşte nouă cu inimă veghetoare şi curată să trecem toată noaptea acestei vieţi, aşteptând luminata şi sfânta zi a Unuia-Născut Fiului Tău, a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ce va veni pe pământ cu slavă să judece pe toţi şi să plătească fiecăruia după faptele lui. Ca să nu ne aflăm zăcând şi dormitând, ci priveghind şi sculaţi întru lucrarea poruncilor Lui şi să fim gata a intra în bucuria şi în cămara slavei Lui celei Dumnezeieşti, unde este glasul cel neîncetat al celor ce-L laudă şi nespusa dulceaţă a celor ce văd pururea frumuseţea cea nespusă a slavei Tale; că Tu eşti lumina cea adevărată, care luminezi şi sfinţeşti toate şi pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin !

Rugăciunea a şaptea :

Pe Tine Te binecuvântăm, Dumnezeule preaînalte şi Doamne al milelor, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari şi cu anevoie de urmat, slăvite şi prea-minunate, care nu au număr. Cel ce ne-ai dat nouă somn spre odihna neputinţelor noastre şi spre repaus de ostenelile trupului celui cu multe osteneli, mulţumindu-Ţi că nu ne-ai pierdut pe noi cu fărădelegile noastre, ci după obiceiul cel iubitor de oameni Te-ai milostivit şi ne-ai ridicat pe noi a mâneca şi a slăvi Stăpânirea Ta. Pentru aceea ne rugăm bunătăţii Tale celei neasemănate : luminează ochii gândului nostru şi ridică mintea noastră din somnul cel greu al lenei şi ne deschide gura noastră şi o umple de laudele Tale, ca să putem în linişte a cânta, a Te lăuda şi pururea a ne mărturisi Ţie : Dumnezeului preaslăvit întru toate şi de toţi, Tatălui celui fără de început, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

Rugăciunea a opta, a Sfântului Ioan Gură-de-Aur 12 cereri după numărul ceasurilor nopţii :

Doamne, nu mă lipsi pe mine de binele Tău cel ceresc. Doamne, izbăveşte-mă de chinurile cele de veci. Doamne, am greşit cu mintea, cu gândul, cu fapta şi cuvântul, iartă-mă. Doamne, izbăveşte-mă de toată neştiinţa, uitarea, neîndrăznirea şi de nesimţirea cea împietrită. Doamne, izbăveşte-mă de toată ispitirea. Doamne, luminează-mi inima pe care a întunecat-o pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am greşit, iar Tu ca un Dumnezeu îndurător, miluieşte-mă, văzând neputinţa sufletului meu. Doamne, trimite mila Ta în ajutorul meu, ca să proslăvesc Preasfânt Numele Tău. Doamne, Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine, robul Tău în cartea Vieţii şi-mi dăruieşte sfârşit bun. Doamne, Dumnezeul meu, deşi n-am făcut nici un bine înaintea Ta, dă-mi după Darul Tău să pun început bun. Doamne, stropeşte inima mea cu roua Darului Tău. Doamne al cerului şi al pământului, pomeneşte-mă pe mine păcătosul, ruşinatul şi necuratul robul Tău în împărăţia Ta. Amin !

Alte 12 cereri ale aceluiaşi, după numărul ceasurilor zilei :

Doamne, primeşte-mă întru pocăinţă. Doamne, nu mă lăsa pe mine. Doamne, nu mă duce pe mine în ispită. Doamne, dă-mi cuget bun. Doamne, dă-mi lacrimi şi aducere aminte de moarte şi umilinţă. Doamne, dă-mi cuget să-mi mărturisesc toate păcatele mele. Doamne, dă-mi smerenie, curăţie şi ascultare. Doamne, dă-mi răbdare, voie nebiruită şi blândeţe. Doamne, sădeşte întru mine rădăcina bunătăţilor şi frica Ta în inima mea. Doamne, învredniceşte-mă să te iubesc cu tot sufletul şi gândul meu şi să fac în toate voia Ta. Doamne, apără-mă de oamenii gâlcevitori, de diavoli şi de patimile trupeşti şi toate celelalte lucruri necuvioase. Doamne, ştiu că faci precum vrei Tu, deci să fie şi întru mine, păcătosul voia Ta; că binecuvântat eşti în veci. Amin !

Rugăciunea a noua, către Sfântul Înger păzitor :

Îngerul lui Hristos cel Preasfânt, către tine cad şi mă rog, păzitorul meu cel sfânt, care eşti dat mie de la Sfântul Botez spre păzirea sufletului şi păcătosului meu trup. Iar eu cu lenea mea şi cu obiceiurile mele cele rele am mâniat preacurată lumina ta şi te-am izgonit de la mine cu toate lucrurile cele de ruşine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea, cu trufia, cu neplecarea, cu neiubirea de fraţi şi cu ţinerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu necurăţia, cu mânia, cu scumpetea, cu mâncarea cea fără saţ, cu beţia, cu multa vorbire, cu gândurile cele rele şi viclene, cu obiceiurile cele rele şi cu îndrăznirea spre păcate, având deosebită voire spre toată pofta cea rea, trupească. O ! Reaua mea voire, pe care nici dobitoacele cele necuvântătoare nu o au ! Dar cum vei putea să cauţi spre mine, care mă aflu în păcate ? Sau cu ce ochi, îngerul lui Hristos, vei căuta spre mine, cel ce m-am împleticit aşa de rău în lucruri întinate ? Sau cum voi putea să-mi cer iertare faptelor mele celor amare, rele şi viclene, în care cad în toate zilele şi nopţile şi în tot ceasul! De aceea cad înaintea ta şi mă rog, păzitorul meu cel Sfânt, milostiveşte-te spre mine păcătosul robul tău. Fii mie apărător şi sprijinitor asupra pizmaşului meu celui rău, cu sfintele tale rugăciuni şi Împărăţiei lui Dumnezeu mă fă părtaş cu toţi Sfinţii; acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

Rugăciunea a zecea, către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu :

Preasfântă Stăpâna mea, de Dumnezeu Născătoare, cu sfintele şi preaputernicele tale rugăciuni, alungă de la mine neputinciosul şi păcătosul robul tău: deznădăjduirea, uitarea, necunoştinţa, nepurtarea de grijă şi toate gândurile cele necurate, cele rele și hulitoare de la ticăloasa mea inimă şi de la întunecata mea minte. Şi stinge văpaia poftelor mele că sărac sunt şi ticălos. Şi mă izbăveşte de multe rele, aduceri aminte şi năravuri şi de toate faptele cele rele mă izbăveşte, că binecuvântată eşti de toate neamurile şi se slăveşte preacinstitul tău nume în vecii vecilor. Amin !

Sfârşitul rugăciunilor dimineţii.

POMELNIC

Pe care este dator atât monahul cât şi mireanul să-l citească în fiecare zi, cu umilinţă, cu osârdie şi cu evlavie.

PENTRU SFÂNTA BISERICĂ

Adu-Ţi aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, de mila şi de îndurările Tale cele din veac, pentru care Te-ai întrupat şi de voie ai răbdat răstignire şi moarte, ai înviat din morţi, Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl, pentru mântuirea celor ce cred drept în Tine. Caută spre smerenia şi rugăciunea tuturor celor ce cu toată inima Te caută pe Tine . Pleacă-Ţi; urechea şi auzi smerita mea rugăciune, a nevrednicului robului Tău, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care o aduc Ţie pentru poporul Tău. Mai întâi; adu-Ţi; aminte de soborniceasca şi apostoleasca Ta Biserică, pe care ai câştigat-o cu scump sângele Tău; întemeiaz-o, întăreşte-o, lăţeşte-o, înmulţeşte-o, împac-o şi o păzeşte nebiruită de porţile iadului în veci, iar întăririle ce se pornesc asupra ei le potoleşte. Stinge năvala păgânilor, pornirile ereticilor degrab le sfărâmă, le dezrădăcinează şi pe cei rătăciţi; la dreapta credinţă îi întoarce, cu puterea Sfântului Tău Duh . (o închinăciune).

PENTRU CEI VII

Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe dreptcredinciosul Tău popor. Supune sub picioarele lui pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul şi sădeşte în inima lui cele bune şi de pace pentru Sfânta Biserică; ca să vieţuim, prin liniştea lui, viaţă lină şi fără de gâlceavă, în dreapta credinţă, în deplină creştinătate şi curăţenie . (o închinăciune).

Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe preasfinţiţii patriarhi ai lumii şi Preasfinţitul şi îndreptătorul Sinod, pe arhiepiscopul (sau episcopul) nostru (numele), pe toţi preasfinţiţii mitropoliţi, arhiepiscopi şi episcopi ortodocşi, pe preoţi, diaconi şi pe tot clerul bisericesc, pe care i-ai pus să păstorească turma Ta cea cuvântătoare şi, pentru rugăciunile lor, miluieşte-mă şi mă mântuieşte pe mine păcătosul . (o închinăciune).

Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe dreptcredincioşii cârmuitori ai ţării, pe mai-marii oştirilor, pe căpeteniile oraşelor şi ai satelor şi pe toţi binecredincioşii şi de Hristos iubitorii ostaşi, apărători şi străjuitori ai ţării . (o închinăciune).

Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe părintele nostru stareţul (numele) şi pe fraţii noştri cei întru Iisus Hristos şi, prin rugăciunile lor, mântuieşte-mă pe mine păcătosul numai pentru călugări; (o închinăciune).

Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe părintele meu, duhovnicul (numele) şi-mi iartă păcatele prin rugăciunile lui . (o închinăciune).

Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe toţi cei ce se ostenesc şi slujesc şi pe cei ce cu osârdie au slujit în sfânt locaşul acesta, fraţii noştri, cu lucrul mâinilor; pe cei puşi în ascultări; iconomi, ajutori de iconomi şi pe cei împreună cu dânşii ostenitori, pe slugile mireneşti, pe lucrătorii de pământ ai acestei sfinte mânăstiri şi pe toţi ortodocşii creştini . o rostesc numai călugării; (o închinăciune).

Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe părinţii mei (numele), pe fraţii, surorile, pe toate rudeniile cele după duh şi după trup şi pe prieteni, şi le dăruieşte lor pacea Ta, îndestulându-i cu bunătăţile cele lumeşti şi cu cele mai presus de lume . (o închinăciune).

Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte sfintele mânăstiri din Sfântul Munte, din ţara noastră şi de pretutindenea şi pe părinţii, fraţii, maicile şi surorile care vieţuiesc şi petrec într-însele; şi mă miluieşte şi pe mine, păcătosul, pentru rugăciunile lor . (o închinăciune).

Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte, după mulţimea îndurărilor Tale, pe toţi ieroschimonahii, ieromonahii, ieroschidiaconii, ierodiaconii, schimonahii şi monahii, schimonahiile şi monahiile, fraţii şi surorile şi pe toţi cei ce cu evlavie şi cu înfrânare vieţuiesc prin mânăstiri, prin pustii, prin peşteri, prin munţi, prin închisori, prin crăpăturile pietrelor, prin ostroavele mărilor, în orice loc şi latură şi care slujesc şi se roagă Ţie cu creştinească, dreaptă şi bună credinţă. Uşurează-le povara, mângâie-i în necaz şi-i întăreşte în nevoinţă, cu puterea Ta; iar prin rugăciunile lor, dăruieşte-mi şi mie iertarea de păcate. (o închinăciune).

Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe bătrâni şi pe tineri, pe săraci şi pe sărmani, pe văduve şi pe cei ce se află în neputinţe, în griji, în nevoi, în rele pătimiri, în robii, în temniţe şi în închisori şi, mai ales, pe cei izgoniţi pentru Tine şi pentru dreapta credinţă Ortodoxă, de limbile cele fără de Dumnezeu şi de cumpliţii eretici, fiindcă sunt robii Tăi. Miluieşte-i pe dânşii, cercetează-i, întăreşte-i, îi mângâie şi degrab, cu puterea Ta, îi slobozeşte şi le dă izbăvire de orice fel de greutăţi. (o închinăciune).

Mântuieşte, Doamne, miluieşte şi îmi iartă tot ce eu, ca un om neputincios, am greşit Ţie, şi m-am smintit şi nebuneşte m-am depărtat de la calea mântuirii, iar prin deşertăciunea minţii mele m-am abătut, ca un ticălos, către fapte necuvioase. Rogu-mă dar; întoarce-mă iarăşi pe calea mântuirii, prin dumnezeiasca Ta iconomie . (o închinăciune).

Uneşte cu sfânta, apostoleasca şi soborniceasca Ta Biserică pe cei ce s-au depărtat de la dreapta credinţă şi care întunecându-se cu eresurile, se află întru pierzare, luminându-i cu strălucirea cunoştinţei Tale . (o închinăciune).

Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe cei ce mă urăsc, mă dosădesc şi mă asupresc şi nu-i lăsa pe dânşii să piară pentru mine ticălosul . (o închinăciune).

PENTRU CEI RĂPOSAŢI

Pomeneşte, Doamne, pe cei ce s-au mutat din viaţa aceasta; binecredincioşi împăraţi şi domni, împărătese şi doamne, preasfinţiţi patriarhi, mitropoliţi, arhiepiscopi, episcopi ortodocşi, preoţi, diaconi, întregul cler bisericesc, cinul monahicesc, ctitori ai sfânt locaşului acestuia, şi-i odihneşte împreună cu sfinţii Tăi în veşnicele Tale locaşuri. (o închinăciune).

Pomeneşte, Doamne, sufletele adormiţilor robilor Tăi bunicilor mei (numele), fraţilor, surorilor şi tuturor rudeniilor mele după duh şi după trup, iertându-le lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie; dăruieşte-le împărăţia şi împărtăşirea veşnicelor Tale bunătăţi, îndulcirea Ta cea fără de sfârşit şi fericita viaţă. (o închinăciune).

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei ce au adormit întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice; părinţi şi fraţi ai noştri şi dreptslăvitori creştini, care odihnesc aici şi pretutindeni; sălăşluieşte-i cu sfinţii Tăi acolo unde străluceşte lumina feţei Tale, iar pe noi miluieşte-ne ca un bun şi de oameni iubitor. (o închinăciune).

Dăruieşte, Doamne, iertarea de păcate tuturor părinţilor şi fraţilor noştri, care mai înainte de la noi s-au mutat, întru bună credinţă şi întru nădejdea învierii, şi le fă lor veşnică pomenire. (de trei ori).

PENTRU TINE

Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul (o închinăciune). Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului (o închinăciune). Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă (o închinăciune). Fără de număr am greşit, Doamne iartă-mă (o închinăciune).

RUGĂCIUNILE MESEI DE AMIAZĂ

Dacă este priveghere :
RÂNDUIALA PANAGHIEI

Venind la masă, zicem : Psalmul 144

Tatăl nostru... Slavă... Şi acum... Doamne miluiește ! (de 3 ori), Părinte binecuvintează ! Preotul binecuvintează cele puse înainte, zicând rugăciunea mesei : Hristoase Dumnezeule, binecuvintează mâncarea și băutura robilor Tăi, ca sfânt ești totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Citețul : Amin ! Şi cel rânduit zice îndată titlul cuvântului ce are sa se citească și, isprăvind titlul, zice : Binecuvintează, părinte, pentru a citi. Iar preotul zice : Pentru rugăciunile ... Şi citețul zice : Amin ! Apoi aşteaptă puțin până când se aşează toţi fraţii la masă; iar după ce se aşează, preotul loveşte în clopoţel şi îndată citeţul începe a citi cuvântul ori viaţa sfântului ce se va întâmpla, până când fraţii, mâncând, se îndestulează. După aceea preotul lovind iarăşi în clopoţel, citeţul face sfârşitul cuvântului, zicând : Dumnezeuleui nostru slavă ! Iar preotul zice : Aceluia slava şi stăpânirea, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Citeţul : Amin. Şi după ce se scoală de la masă, citeţul zice : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri... Şi îndată zice : Binecuvântat este Dumnezeu, Care ne miluieşte şi ne hrăneşte pe noi din tinereţile noastre, Cel ce dă hrană la tot trupul, umple de bucurie şi de veselie inimile noastre; ca, totdeauna, toată îndestularea având, să ne prisosească spre tot lucrul bun, întru Iisus Hristos, Domnul nostru, cu Care Ţie se cuvine slava, stăpânirea, cinstea şi închinăciunea, cu Sfântul Duh, în veci. Amin.

Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie, Sfinte, slavă Ţie, Împărate, ca ne-ai dat nouă bucate spre veselie. Umple-ne pe noi şi de Duhul Tău cel Sfânt, ca să ne aflăm înaintea Ta bineplăcuţi şi neînfruntaţi, când vei răsplăti fiecăruia după lucrurile sale.

Mulţumim Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, ca ne-ai săturat pe noi de bunătăţile Tale cele pământeşti; nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta împărăţie, ci, precum în mijlocul ucenicilor Tai ai venit, Mântuitorule, pace dându-le lor, vino şi la noi şi ne mântuieşte.

Apoi Troparele acestea :

Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuieşte viaţa noastră.

Cu sângiurile mucenicilor Tăi celor din toată lumea, ca şi cu o porfiră şi cu vizon, Biserica Ta împodobită fiind, printr-înşii strigă către Tine : Hristoase Dumnezeule, poporului Tău trimite-i îndurările tale, pace obştii Tale dăruieşte-i şi sufletelor noastre mare milă.

Slavă...

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Şi acum...

Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, Doamne, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi ca un Îndurat.

Cuvine-se cu adevărat..., Slavă..., Şi acum..., Doamne, miluieşte (de 3 ori). Părinte, binecuvintează ! Preotul zice : Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce ne miluieşte şi ne hrăneşte pe noi din darurile Sale cele bogate, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Aceasta este, precum s-a spus, rânduiala mesei de la amiaza în mânăstirile cu viaţă de obşte; iar la mesele creştinilor, rânduiala, când este de faţă preotul, este aceasta : cineva zice la începutul mesei : Tatăl nostru... Slavă... şi acum... Doamne miluieşte (de 3 ori), Părinte, binecuvântează ! Preotul zice : Hristoase Dumnezeule, binecuvintează mâncarea şi băutura robilor Tăi, că sfânt eşti totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

La scularea de la masă cineva zice iarăşi :

Mulţumim Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, ca ne-ai săturat pe noi de bunătăţile Tale cele pământeşti; nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta împărăţie, ci, precum în mijlocul ucenicilor Tai ai venit, Mântuitorule, pace dându-le lor, vino şi la noi şi ne mântuieşte.

Slavă... şi acum... Doamne miluieşte (de 3 ori), Părinte, binecuvântează ! Preotul zice : Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce ne miluieşte şi ne hrăneşte pe noi din darurile Sale cele bogate, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. De nu este preot de faţă, cineva din cei ce au mâncat zice : Pentru rugăciunile...

RÂNDUIALA PANAGHIEI
Ce se face în mănăstiri la zile însemnate

După săvârşirea dumnezeieştii Liturghii, dacă este Priveghere, merge cel mai mare împreună cu toţi fraţii în biserică. Şi, luând preotul cel de rând icoana praznicului sau a sfântului în cinstea căruia s-a făcut priveghere, ies împreună cu toţii cântând Troparul praznicului sau al sfântului, până ce intră în trapeză. După ce intră, cântăreţul cântă : Slavă..., Şi acum..., condacul. Şi, până ce se cântă acestea, preotul ce va fi de rând scoate o parte din prescura pusă în panaghier. După sfârşitul condacului, cântăreţul începe îndată : Tatăl nostru..., Preotul : Că a Ta este împărăţia..., Cântăreţul : Slavă..., Şi acum..., Doamne, miluieşte (de 3 ori), Părinte, binecuvintează ! Preotul, binecuvântând masa, zice : Hristoase, Dumnezeule, binecuvintează mâncarea şi băutura...

Iar dacă nu este Priveghere, merge cel mai mare, împreună cu toţi fraţii la trapeză şi cântăreţul zice Psalmul 144 :

     Şi, după sfârşitul psalmului, se zice : Tatăl nostru..., Slavă..., Şi acum..., Doamne, miluieşte (de 3 ori), Părinte, binecuvintează ! Preotul binecuvintează masa zicând : Hristoase Dumnezeule, binecuvintează mâncarea şi băutura... şi celelalte după cum s-a scris mai sus. Şi, după ce se scoală de la masă, cântăreţul zice : Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri..., Binecuvântat este Dumnezeu..., Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie, Sfinte, slavă Ţie, împărate..., Slavă..., Şi acum..., Doamne, miluieşte (de 3 ori), Părinte, binecuvintează ! Şi cel rânduit a ridica panaghia zice : Binecuvântaţi, părinţi sfinţiţi, şi mă iertaţi pe mine păcătosul. Şi toţi răspund : Dumnezeu să te ierte şi să te miluiască.

   Şi, luând cântăreţul panaghia cu amândouă mâinile, cu vârful degetelor, o înalţă puţin cu chipul Sfintei Treimi, zicând cu glas mare : Mare este numele ! Iar cel mai mare sau preotul de rând zice : Al Preasfintei Treimi. Şi, punând-o pe Icoana Născătoarei de Dumnezeu, însemnează cruciş, zicând : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă. Şi preotul zice : Cu ale ei rugăciuni, Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.

Cântăreţul zice apoi Troparul Născătoarei de Dumnezeu :

Fericimu-te pe tine toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că întru tine Cel neîncăput, Hristos Dumnezeul nostru, a binevoit a încăpea. Fericiţi suntem şi noi, avându-te pe tine folositoare, că ziua şi noaptea te rogi pentru noi. Pentru aceasta lăudându-te, strigăm ţie; Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine.

Apoi se cântă : Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim...

SĂ SE ŞTIE că, dacă este praznic împărătesc, în loc de : Cuvine-se cu adevărat... se cântă irmosul Cântării a 9-a; şi acesta cântându-se, cel ce a înălţat panaghia poartă panaghierul pe la toţi fraţii, care, după rânduială, sărutându-l, gustă din preasfânta parte; şi, sfârşindu-se cântarea, preotul zice : Întru multe rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria. Iar cântăreţul zice : Pentru rugăciunile ei, Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Preotul : Domnul cel milostiv şi îndurat a dat hrană celor ce se tem de Dânsul şi dreptatea Lui rămâne în veacul veacului.

Apoi cântăreţul citeşte Psalmul 121 :

   Veselitu-m am de cei ce mi-au zis mie : „în casa Domnului vom merge“! Stăteau picioarele noastre în curţile tale, lerusalime! Ierusalimul, cel ce este zidit ca o cetate, ale cărei porţi sunt strâns unite. Că acolo s-au suit seminţiile, seminţiile Domnului, după Legea lui Israel, ca să laude numele Domnului. Că acolo s-au aşezat scaunele la judecată, scaunele pentru casa lui David. Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului şi pentru îndestularea celor ce te iubesc pe tine. Să fie pace în întăriturile tale şi îndestulare în turnurile tale. Pentru fraţii mei şi pentru vecinii mei grăiam despre tine pace. Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune ţie.

   Apoi : Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăţia..., Cântăreţul : Mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeul nostru..., şi Condacul praznicului sau al sfântului. Duminica se zice Condacul învierii, după glasul de rând. Apoi : Slavă..., Şi acum..., Doamne, miluieşte (de 3 ori), Părinte, binecuvintează ! Iar cel mai mare sau preotul de rând zice : Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce ne miluieşte şi ne hrăneşte pe noi din darurile Sale cele bogate... Apoi preotul, lovind în clopoţel, zice : Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție ! Cântăreţul : Nădejdea noastră, slavă Ţie !
Preotul : Dumnezeu să-l ierte şi să-l mântuiască pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, [pe (înalt) Prea Sfinţitul (Arhi ) Episcopul nostru (N)].
Cântăreţul : Dumnezeu să-l ierte şi să-l miluiască pe el.
Preotul : Dumnezeu să ierte şi să miluiască şi pe prea cuviosul părintele nostru (N), dimpreună cu toţi părinţii şi fraţii slujitori ai sfânt locaşului acestuia.
Cântăreţul : Dumnezeu să-i ierte şi să-i miluiască pe ei.
Preotul : Dumnezeu să ierte şi să miluiască pe cei ce ne miluiesc şi ne ajută pe noi.
Cântăreţul : Dumnezeu să-i ierte şi să-i miluiască pe ei.
Preotul : Dumnezeu să ierte şi să miluiască pe cei ce se ostenesc şi slujesc, părinţii şi fraţii noştri.
Cântăreţul : Dumnezeu să-i ierte şi să-i miluiască pe ei.
Preotul : Dumnezeu să odihnească pe fericiţii şi pururea pomeniţii ctitorii sfântului locaşului acestuia.
Cântăreţul : Veşnica lor pomenire.
Preotul : Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi. Amin.

   Despre ridicarea panaghiei cum a fost şi pentru ce după mărita înviere a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi după pogorârea Duhului Sfânt, până la despărţirea sfinţilor apostoli trimişi la predicare, erau toţi împreună, şi după rugăciune, când şedeau la prânz, lăsau un loc gol, pe care puneau o pernă, şi pe pernă o părticică de pâine, din care mâncau, în locul părţii lui Hristos. Iar sculându-se de la prânz, şi rugându-se, şi dând mulţumită, luau părticica cea de pâine, pe care o numeau partea Domnului, şi pe aceea înălţând-o ziceau : Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Și în loc de : Mare este numele, ziceau : Hristos a înviat, până la înălţare; iar după aceea : Mare este numele Sfintei Treimi. Doamne Iisuse Hristoase ajută-ne nouă. Şi acestea le săvârşeau aşa, făcându-le fiecare dintr-înşii, unde se întâmplau până la adormirea Născătoarei de Dumnezeu. Iar când a fost adunarea pe nor a Apostolilor cea din toată lumea pentru mutarea Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu şi săvârşind cele ce se cădea după îngroparea ei, a treia zi făceau mângâiere. Şi după prânz, sculându-se şi ridicând după obicei părticica cea de pâine, care era pusă întru numele lui Hristos, să zică : Mare este numele : (O minune prea mărită!) Cea moartă, ca şi cum ar fi fost vie pe un nor în aer s-a arătat, stând înaintea ei îngeri luminaţi. Şi a zis lor : Bucuraţi-vă că eu cu voi sunt în toate zilele. Această ştire de bucurie le-o dă de la Fiul său; iar ucenicii de minune spăimântându-se, în loc de : Doamne Iisuse Hristoase,... au strigat : Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă. După acea mergând la mormânt neaflând preacuratul ei trup, s-au încredinţat cu adevărat, că a înviat cu trupul a treia zi, ca şi Fiul ei, din morţi, s-a sculat şi mutându-se a trecut la ceruri împreună cu Hristos împărăţind în vecii vecilor.

RUGĂCIUNILE MESEI DE SEARĂ

ADICĂ ALE CINĂREI

După rugăciunile Vecerniei, mergând seara la masă, zicem :

Mânca-vor săracii şi se vor sătura, şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului !

Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de 3 ori), Părinte binecuvântează. Preotul binecuvântează cele puse înainte pe masă, zicând : Hristoase Dumnezeule... În lipsa Preotului , Diaconul, Monahul ori mireanul mai bătrân şi mai înţelept, zice : Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Curatei, Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi. Mesenii răspund : Amin !

După ce ne sculăm de la masă, zicem :

Făcutu-sa pântecele Tău masă sfântă, având cereasca Pâine, pe Hristos Dumnezeul nostru, din Carele tot cela ce mânâncă nu va muri, precum a zis hrănitorul tuturor, Născătoare de Dumnezeu.Darurilor Tale fă-ne pe noi vrednici, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, trecând cu vederea greşalele noastre şi dăruind vindecare celor ce iau cu credinţă binecuvântarea Ta, Preacurată.

Apoi cântăm : Cuvine-se cu adevărat...

Veselitu-ne-ai pe noi, Doamne, întru făpturile Tale şi întru lucrurile mâinilor Tale ne-am bucurat. Însemnatu-sa peste noi lumina Pieţei Tale, Doamne. Dat-ai veselie în inima mea din rodul grâului, al vinului şi al untdelemnului, al lor ce s-au înmulţit. Cu pace împreună mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, deosebi, întru nădejde m-ai aşezat.

Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de 3 ori), Părinte binecuvântează, Preotul : Cu noi este Dumnezeu, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Diaconul, Monahul, ori mireanul mai bătrân şi mai înţelept în lipsa Preotului, zice : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

RUGĂCIUNILE DE SEARĂ

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie ! Împărate Ceresc..., Sfinte Dumnezeule... (de trei ori) Slavă... Şi acum... Preasfântă Treime... Doamne miluieşte ! (de trei ori) Slavă... Şi acum... Tatăl nostru...

Miluieşte-ne pe noi, Doamne miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit, nu te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre; ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum...

Uşa milostivirii deschide-o nouă Prea binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin Tine din nevoi că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă... Şi acum…

Apoi rugăciunea întâi a Sfântului Macarie cel Mare, către Dumnezeu Tatăl :

Dumnezeule veşnice şi Împărate a toată făptura, Cel ce m-ai învrednicit pe mine nevrednicul, robul Tău, a ajunge până în acest ceas, iartă-mi greşealele şi tot păcatul săvârşit în această zi cu fapta, cu gândul, cu lucrul şi cuvântul şi curăţeşte-mă de toată spurcăciunea sufletului şi a trupului. Dă-mi Doamne, întru această noapte a trece somnul în pace, ca sculându-mă din ticălosul meu aşternut, bine să plac Preasfântului Tău nume în toate zilele vieţii mele, şi-mi ajută cu Harul Tău să calc pe vrăjmaşii cei ce se luptă cu mine, pe cei trupeşti şi pe cei fără de trup. Izbăveşte-mă Doamne, de gândurile cele deşarte, care mă întinează şi de poftele cele rele că a Ta este Împărăţia, puterea şi Slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua a Sf. Antioh, către Domnul nostru Iisus Hristos :

Atotţiitorule Cuvinte al Tatălui, Însuţi fiind desăvârşit, Iisuse Hristoase, pentru multă milostivirea Ta nu te depărta niciodată de mine, robul Tău, ci odihneşte-Te întru mine pururea Iisuse cela ce eşti păstor bun al oilor Tale, nu mă da ispitei şarpelui, nici mă lăsa în pofta satanei, că sămânţa putrejunii este întru mine. Tu, Doamne Dumnezeule, Celui ce ne închinăm, Împărate Sfinte, Iisuse Hristoase, dormind eu, mă păzeşte cu lumina cea neîntunecată, cu Duhul Tău cel sfânt, prin Care ai sfinţit pe ucenicii Tăi. Dă-mi Doamne şi mie, nevrednicului robului Tău mântuirea Ta în aşternutul meu. Luminează mintea mea cu lumina înţelegerii Sfintei Evangheliei Tale, sufletul meu cu dragostea Crucii Tale, inima mea prin curăţia cuvintelor Tale, trupul meu cu Patima Ta cea nebiruită, cugetul meu cu smerenia Ta îl păzeşte şi mă ridică în vreme cuvioasă spre a Ta slăvire, că preaslăvit eşti, cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul Duh în veci, Amin.

Rugăciunea a treia către Sfântul Duh :

Doamne, Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhule Adevărate, milostiveşte-Te spre mine păcătosul robul Tău, şi mă miluieşte, şi-mi iartă mie nevrednicului, toate câte am greşit Ţie astăzi ca un om şi nu numai ca un om, ci şi mai rău decât dobitocul. Păcatele mele cele de voie şi cele fără de voie, cele ştiute şi cele neştiute, care sunt din tinereţe şi din obiceiul cel rău, care sunt din voia mea cea slobodă şi din lene : ori de m-am jurat cu Numele Tău, ori de l-am hulit în gândul meu, sau pe cineva am ocărât, sau am clevetit pe cineva în mânia mea, sau am scârbit, sau de ceva m-am mâniat, sau fără de vreme am dormit, sau vreun sărac a venit la mine şi nu l-am socotit, sau pe fratele meu l-am scârbit, sau m-am mărit, sau m-am trufit, sau m-am mâniat, sau stând la rugăciune mintea mea s-a îngrijit de vicleniile acestei lumi, sau răzvrătire am cugetat, sau prea m-am săturat, sau m-am îmbătat, sau nebuneşte am râs, sau ceva rău am cugetat, sau frumuseţe străină am văzut şi cu dânsa mi-am rănit inima, sau ce nu se cade am grăit, sau de păcatul fratelui meu am râs, iar păcatele mele sunt nenumărate, sau de rugăciune nu m-am îngrijit, sau altceva rău am făcut şi nu-mi aduc aminte; ca toate acestea şi mai mari decât acestea am făcut. Miluieşte-mă, Stăpâne şi Făcătorul meu, pe mine leneşul şi nevrednicul robul Tău, şi mă uşurează, şi mă slobozeşte şi mă iartă ca un bun şi de oameni iubitor. Ca în pace să mă culc şi să dorm eu păcătosul, necuratul şi ticălosul şi să mă închin, să cânt şi să preaslăvesc Preacinstitul numele Tău, împreună cu al Tatălui şi cu al Unuia-Născut Fiul Lui, acum şi în pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a patra :

Doamne Dumnezeul nostru, orice am greşit întru aceasta zi, prin faptă, cuvânt, vorbă şi gând ca un bun şi iubitor de oameni iartă-mi. Somn cu pace şi fără scârbă dăruieşte-mi. Pe îngerul tău cel apărător, îl trimite să mă acopere şi să mă păzească de tot răul. Că tu eşti păzitorul sufletelor şi al trupurilor noastre şi Ţie slavă înălţăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi în pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a cincea :

Doamne Dumnezeul nostru, întru Care am crezut şi al Cărui nume, mai mult decât tot numele îl chemăm, dăruieşte pace, milă, sănătate, mântuire şi iertare de păcate nouă, celor ce mergem spre somn. Păzeşte-ne de toată nălucirea şi necurata dulceaţă. Potoleşte pornirea poftelor, stinge aprinderea zburdării trupeşti şi ne dă creştineşte a vieţui, ca dobândind viaţă cu fapte bune şi rugăciune să nu cădem din binele Tău cel făgăduit, că bine eşti cuvântat în veci. Amin.

Rugăciunea a şasea către Maica Domnului :

Preacurată şi binecuvântată de Dumnezeu Născătoare Marie, Maica cea bună a Bunului Împărat, varsă mila Fiului Tău şi Dumnezeului nostru spre pătimaşul meu suflet şi cu rugăciunile tale mă povăţuieşte la fapte bune, ca cealaltă vreme al vieţii mele fără prihană să o trec şi prin tine Raiul să dobândesc, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, una Curată şi binecuvântată.

Rugăciunea a şaptea către Sfântul Înger, păzitorul vieţii :

   Îngerul lui Hristos, păzitorul meu cel Sfânt şi acoperitorul sufletului şi al trupului meu, iartă-mi toate câte am greşit în ziua de astăzi şi de toată viclenia vrăjmaşului meu celui potrivnic mă izbăveşte, ca să nu mânii cu nici un păcat pe Dumnezeul meu şi te roagă pentru mine păcătosul şi nevrednicul rob, ca să mă arăţi vrednic bunătăţii şi milei Preasfintei Treimi şi Maicii Domnului meu Iisus Hristos şi tuturor Sfinţilor. Amin.

   Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem Ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii Tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie : Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară !

   Fecioară pururea slăvită, de Dumnezeu Născătoare, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeul nostru, primeşte rugăciunile noastre şi le du Fiului tău şi Dumnezeului nostru, ca să mântuiască şi să lumineze pentru tine sufletele noastre.

   Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maică a lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub sfânt acoperământul tău.

   De Dumnezeu Născătoare, Fecioară, Marie, nu mă trece cu vederea pe mine păcătosul, celui ce-mi îmi trebuieşte al tău ajutor şi a ta folosinţă, că spre tine nădăjduieşte sufletul meu şi mă miluieşte.

Rugăciunea Sf. Ioanichie

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă slavă Ţie.

Apoi :

Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de 3 ori) Binecuvântează şi otpustul

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale preacuvioşilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, mântuieşte-mă pe mine păcătosul.

Rugăciunea Sf. Ioan Damaschin (Aceasta să o zici arătând spre patul tău)

Stăpâne iubitorule de oameni au doară nu-mi va fi mie acest pat groapă ? Sau încă vei mai lumina cu ziua ticălosul meu suflet ? Iată groapa mă aşteaptă şi moartea mă pândeşte. De judecata ta Doamne mă tem şi de munca cea fără de sfârşit, iară a face rău nu mai contenesc. Pe Tine, Domnul Dumnezeul meu, pururea te mânii şi pe Preacurata Maica Ta şi pe toate puterile cereşti şi pe Sfântul Înger, păzitorul meu, şi ştiu, Doamne, că nu sunt vrednic de iubirea Ta de oameni, ci vrednic sunt de osânda şi munca. Ci rogu-Te, Doamne, mântuieşte-mă după mulţimea bunătăţii tale, că de vei mântui pe cel drept nu este lucru mare şi de vei milui pe cel curat, nu-i nici o minune, căci sunt vrednici de mila Ta; ci spre mine păcătosul să faci minuni cu mila Ta, întru aceasta să arăţi iubirea Ta de oameni, ca să nu biruiască răutatea mea, bunătatea şi milostivirea Ta cea nespusă, ci precum voieşti, tocmeşte pentru mine lucrul.

Apoi cu închinăciune până la pământ zi :

    Mă închin Ţie, Preasfântă Treime, Care eşti o fiinţă de viaţă făcătoare şi nedespărţită: Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte; cred în Tine, Te mărturisesc, te slăvesc, îţi mulţumesc şi Te laud, Te cinstesc şi Te preaînalţ şi Te rog miluieşte-mă pe mine, nevrednicul robul tău, pentru sfânt Numele Tău. (de 3 ori).

   Mă închin Ţie, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, care ai arătat nouă lumina cea adevărată cu naşterea ta, Împărăteasa cerului şi a pământului nădejdea celor fără de nădejde, ajutătoarea neputincioşilor şi împăcarea cu Dumnezeu a tuturor păcătoşilor. Tu mă acoperă şi mă apără de toate nevoile şi împresurările sufleteşti şi trupeşti, şi te rog să-mi fii folositoare cu prea puternicele tale rugăciuni. (o închinăciune)

    Prea Sfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Marie, primeşte această puţină rugăciune şi o du Fiului tău şi Dumnezeului nostru, ca să mântuiască şi să lumineze, pentru tine, sufletele noastre. (o închinăciune)

Toate Sfintele puteri cereşti: Scaunele, Domniile, Începătoriile, Stăpâniile, Puterile, Heruvimii, Serafimii, Arhanghelii şi Îngerii, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine, păcătosul; rogu-mă şi mă cuceresc vouă. (o închinăciune)

   Sfinte şi Mare Proorocule Ioane, Înaintemergătorule şi Botezătorul Domnului, cel care ai pătimit pentru Iisus Hristos şi ai luat îndrăzneală către Stăpânul, roagă-te pentru mine păcătosul, ca să mă mântuiesc prin rugăciunile tale. (o închinăciune)

Sfinţilor ai lui Dumnezeu: Apostolilor, Proorocilor, Mucenicilor, Arhiereilor, Pustnicilor, Temătorilor de Dumnezeu, Drepţilor, locuitorilor în pustie, călugărilor, patriarhilor şi toţi Sfinţii, care aţi pătimit pentru Iisus Hristos şi aţi câştigat îndrăzneală către Stăpânul, rugaţi-vă pentru mine păcătosul, ca să mă mântuiesc prin rugăciunile voastre. (o închinăciune)

Sfinte Ioane Gură de Aur, cu Vasile cel Mare, cu Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul şi cu făcătorii de minuni Nicolae, Spiridon, Calinic, Nectarie, Dometian şi cu toţi sfinţii începătorii preoţiei, ajutaţi-mi şi mă miluiţi cu rugăciunile şi cu ajutorul vostru. (o închinăciune)

Toate Sfintele Femei: mironosiţe, muceniţe, cuvioase, temătoare de Dumnezeu şi fecioare, care aţi slujit lui Iisus Hristos cum se cuvine, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine, păcătosul. (o închinăciune)

Cea nebiruită şi dumnezeiască putere a cinstitei şi de viaţă purtătoarei Crucii Domnului, nu mă lăsa pe mine, păcătosul, ci cu puterea ta mă izbăveşte de toată ispita cea trupească şi sufletească. (o închinăciune)

Preacurată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea tuturor creştinilor, pentru că altă îndrăzneală şi nădejde nu am, fără numai pe tine, cea cu totul nevinovată, Stăpâna mea şi Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Maica lui Iisus Hristos Dumnezeul nostru, pentru aceea mă rog: Miluieşte-mă şi mă izbăveşte de toate răutăţile mele, şi roagă pe Milostivul Tău Fiu şi Dumnezeul meu, ca să miluiască ticălosul meu suflet şi să mă izbăvească de veşnicele chinuri şi să mă învrednicească împărăţiei Sale. (o închinăciune)

Sfinte îngere, păzitorul meu, acoperă-mă cu aripile bunătăţii tale şi izgoneşte de la mine toată lucrarea cea rea a diavolului şi roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Şi pe urmă, vrând sa mergi spre aşternut, zi aceasta :

Luminează ochii mei, Iisuse Hristoase Dumnezeule, ca nu cumva să adorm întru moarte, ca nu cândva să zică vrăjmaşul meu: întăritu-m-am asupra lui .

Slavă ...

Sprijinitor sufletului meu fii, Dumnezeule, că umblu prin mijlocul a multe curse, izbăveşte-mă de ele şi mă mântuieşte, Bunule, ca un Iubitor de oameni.

Şi acum ...

Preaslăvită Maica lui Dumnezeu, care eşti mai sfântă decât sfinţii Îngeri, neîncetat te cântăm cu inima şi cu gura, mărturisindu-te, că tu eşti de Dumnezeu Născătoare, căci cu adevărat ne-ai născut nouă pe Dumnezeu întrupat, şi te rogi neîncetat pentru sufletele noastre.

Rugăciunea lui Antioh monahul Pandecteanul către Domnul nostru Iisus Hristos :

Şi ne dă nouă, Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă trupului şi sufletului, şi ne păzeşte pe noi de întunecatul somn al păcatului şi de toată întunecata şi cea de noapte patimă a dulceţii. Conteneşte întărâtările patimilor, stinge săgeţile vicleanului cele aprinse şi pornite asupra noastră cu vicleşug, zburdările trupului nostru le potoleşte şi tot gândul nostru cel pământesc şi trupesc adoarme-l. Şi ne dăruieşte nouă, Dumnezeule, minte deşteaptă, cuget curat, inimă trează, somn uşor, şi de toată nălucirea satanei nestrămutat. Scoală-ne în vremea rugăciunii, întăriţi în poruncile Tale şi pomenirea judecăţilor Tale întru noi nestricată având-o. Cuvântare de slava ta în toată noaptea ne dăruieşte ca să cântăm, să binecuvântăm şi să slăvim preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău : Al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preaslăvită pururea Fecioară, binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru şi roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule greşelile noastre, cele de voie şi cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţa şi cele cu neştiinţa, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul, toate le iartă nouă, ca un Bun şi Iubitor de oameni. Pe cei ce ne urăsc şi ne fac nouă strâmbătate, iartă-i Doamne ! Celor ce ne fac bine, fă-le bine ! Fraţilor şi rudeniilor noastre, împlineşte-le cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pe cei ce sunt în neputinţă cercetează-i şi vindecare dăruieşte-le ! pe cei de pe mare ocârmuieşte-i; cu cei călători împreună călătoreşte; pe cei din văzduh ocroteşte-i, celor ce ne slujesc şi ne miluiesc pe noi, dăruieşte-le iertare păcatelor. Pe cei ce ne-au cerut nouă nevrednicilor să ne rugăm pentru dânşii, miluieşte-i după mare mila Ta ! Pomeneşte, Doamne, pe cei mai înainte adormiţi, părinţii şi fraţii noştri, şi-i odihneşte unde cercetează lumina feţii Tale. Pomeneşte, Doamne, pe fraţii noştri cei robiţi de patimile vieţii acesteia, şi-i izbăveşte de toată primejdia ! Pomeneşte, Doamne, pe cei ce aduc daruri şi fac binele în sfintele Tale Biserici şi le împlineşte cererile către mântuire şi viaţă veşnică ! Pomeneşte, Doamne, şi pe noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi ! Luminează mintea noastră cu lumina cunoştinţei Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea Sfintei Cruci :

Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii lui şi să fugă de la faţa lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară cum piere fumul, cum se topeşte ceara de la faţa focului aşa să piară dracii de la faţa celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi se însemnează cu semnul Sfintei Cruci, şi zic cu veselie : Bucură-te prea cinstită şi de viaţă purtătoare Crucea Domnului, care izgoneşti dracii cu puterea Celui ce s-a răstignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, şi s-a pogorât la iad şi a călcat puterea diavolului şi te-a dăruit nouă pe tine, cinstită Crucea Sa, spre izgonirea a tot pizmaşul. O prea cinstită, şi de viaţă purtătoare, Crucea Domnului, ajută-mi cu Sfânta Maică Fecioară, Născătoare de Dumnezeu şi cu toţi Sfinţii în vecii vecilor. Amin.

Vrând să te culci în aşternut, fă-ţi semnul Sfintei Cruci drept pe faţa ta, sărută cruciuliţa ce o porţi la pieptul tău cu credincioşie, apoi îngrădeşte-ţi aşternutul deasupra si de toate părţile lui cu semnul Sfintei Cruci, zicând :

Îngrădeşte-mă, acoperă-mă şi mă păzeşte, Doamne, cu puterea cinstitei şi de viaţă purtătoarei Crucii Tale, depărtând de la mine tot răul. Amin.

Când vrei să adormi, zi :

În mâinile Tale, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeule, îţi încredinţez sufletul meu, păzeşte-mă, binecuvântează-mă, miluieşte-mă după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şi viaţă veşnică îmi dăruieşte. Amin.

TROPARELE DE PESTE TOATĂ SĂPTĂMÂNA

LUNI

Troparul, glasul al 4-lea :

Mai-marilor Voievozi ai oştilor cereşti, rugămu-vă pe voi, noi, nevrednicii, să ne acoperiţi pe noi, prin rugăciunile voastre, cu acoperământul aripilor slavei voastre celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu dinadinsul şi strigăm: Izbăviţi-ne din nevoi, ca nişte mai-mari peste oştile puterilor celor de sus.

MARŢI

Troparul, glasul al 2-lea :

Pomenirea dreptului cu laude, iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule; că te-ai arătat cu adevărat şi decât proorocii mai cinstit, că te-ai învrednicit a boteza în repejuni pe Cel propovăduit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu, Cel ce S-a arătat în trup, pe Cel ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă.

MIERCURI ȘI VINERI

Troparul, glasul 1 :

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta biruință binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruiește şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău .

JOI

Troparul, glasul al 3-lea :

Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de păcate sufletelor noastre.

Alt tropar, glasul al 4-lea :

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia, cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

SÂMBĂTĂ

Troparul, glasul al 2-lea :

Alt tropar, glasul al 2-lea :

Pomeneşte, Doamne, ca un bun pe robii Tăi, şi câte în viaţă au greşit, iartă-le, că nimeni nu este fără de păcat, fără numai Tu, Cela ce poţi şi celor adormiţi a le da odihnă.

CONDACELE DE PESTE TOATĂ SĂPTĂMÂNA

LUNI

Al îngerilor, pe glasul al 2-lea :

Mai-marilor voievozi ai lui Dumnezeu, slujitori ai dumnezeieştii slave, căpeteniile îngerilor şi povăţuitorii oamenilor, cele de folos cereţi nouă şi mare milă, ca unii care sunteţi mai-marii voievozi ai celor fără de trup.

MARŢI

Al Înaintemergătorului, pe glasul al 2-lea :

Proorocule al lui Dumnezeu şi Înaintemergătorule al harului, capul tău, ca un trandafir preasfinţit din pământ aflându-l, vindecări totdeauna luăm, pentru că iarăşi, ca şi mai înainte, în lume propovăduieşti pocăinţa.

MIERCURI ŞI VINERI

Al Crucii, pe glasul al 4-lea :

Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe binecredincioşii creştini, dăruindu-le lor biruinţă asupra potrivnicului, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

JOI

Al Sfinţilor Apostoli, pe glasul al 2-lea :

Pe propovăduitorii cei tari şi de Dumnezeu vestitori, căpetenia ucenicilor Tăi, Doamne, i-ai primit întru desfătarea bunătăţilor Tale şi în odihnă; că chinurile acelora şi moartea ai primit, mai vârtos decât toată roada, Unule, Cel ce ştii cele din inimă.

Al Sfântului Nicolae, pe glasul al 3-lea :

În Mira Lichiei, sfinte, sfinţitor te-ai arătat; că Evanghelia lui Hristos, cuvioase, plinind-o, ţi-ai pus sufletul tău pentru poporul tău; scăpat-ai pe cei nevinovaţi din moarte. Pentru aceasta te-ai sfinţit ca un mare cunoscător al darului lui Dumnezeu.

SÂMBĂTĂ

Se zice mai întâi Condacul hramului, apoi : Slavă...,

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Şi acum..., al mucenicilor, pe glasul al 8-lea :

Ca o pârgă a firii, Ţie, Săditorului făpturii, lumea îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu mucenici. Pentru ale căror rugăciuni, în pace adâncă, Biserica Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, o păzeşte, Multmilostive.

Iar acest condac se zice în toate zilele, afară de sâmbătă :

Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neînfruntată mijlocitoare către Făcătorul, neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine: Grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.

TROPARELE ÎNVIERII

Pe cele opt glasuri cu ipacoi şi condacele lor :

1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8

GLASUL 1

Troparul :

Piatra fiind pecetluită de iudei şi ostaşii străjuind preacurat trupul Tău, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lumii viaţă. Pentru aceasta, Puterile cerurilor strigau Ţie, Dătătorule de viaţă: Slavă învierii Tale, Hristoase; slavă Împărăţiei Tale; slavă iconomiei Tale, Unule, Iubitorule de oameni.

Al Născătoarei de Dumnezeu :

Gavriil zicând ţie: Fecioară, bucură-te!, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor întru tine, chivotul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine, slavă Celui ce a ieşit din tine; slavă Celui ce ne-a izbăvit pe noi, prin naşterea ta.

Ipacoi :

Pocăinţa tâlharului raiul a dobândit, iar plângerea mironosiţelor bucuria a vestit; că ai înviat, Hristoase, Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

Condacul :

Înviat-ai ca un Dumnezeu din mormânt întru mărire şi lumea împreună o ai înviat şi firea oamenilor Te laudă, ca pe Cel ce eşti Dumnezeu. Moartea a pierit şi Adam dănţuieşte, Stăpâne, iar Eva acum, izbăvită fiind din legături, se bucură, strigând: Tu eşti Hristoase. Cel ce dai tuturor învierea.

GLASUL AL 2-LEA

Troparul :

Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; şi, când ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate Puterile cereşti au strigat : Dătătorule de viaţă, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Al Născătoarei de Dumnezeu :

Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt preaslăvite, Născătoare de Dumnezeu. Cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, cu adevărat Maică te-ai cunoscut, născând pe Dumnezeu cel adevărat; pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Ipacoi :

După patimă, mergând femeile la mormânt, ca să ungă cu mir trupul Tău, Hristoase, Dumnezeule, văzut-au îngeri în mormânt şi s-au spăimântat; că glas au auzit de la dânşii, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

Condacul :

Înviat-ai din mormânt, Mântuitorule Atotputernice, şi iadul, văzând minunea, s-a spăimântat, şi morţii s-au sculat, şi făptura, văzând, se bucură de Tine, şi Adam împreună se veseleşte, şi lumea, Mântuitorul meu, Te laudă pururea.

GLASUL AL 3-LEA

Troparul :

Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti. Că a făcut biruinţă cu braţul Său Domnul, călcat-a cu moartea pe moarte. Cel Întâi-Născut din morţi S-a făcut, din pântecele iadului ne-a izbăvit pe noi şi a dat lumii mare milă.

Al Născătoarei de Dumnezeu :

Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; căci, cu trupul cel luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin Cruce răbdând patimă, ne-a izbăvit pe noi din stricăciune, ca un iubitor de oameni.

Ipacoi :

Spăimântând cu vederea, liniştind cu graiurile, îngerul cel strălucitor a zis mironosiţelor : Ce căutaţi pe Cel viu în mormânt ? Sculatu-S-a, deşertând mormintele. Cunoaşteţi pe Cel neschimbat, ca schimbător al stricăciunii. Ziceţi lui Dumnezeu : Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale, că ai mântuit neamul omenesc.

Condacul

Podobie : Fecioara astăzi...

Înviat-ai astăzi din mormânt, Îndurate, şi pe noi ne-ai scos din porţile morţii. Astăzi Adam dănţuieşte şi Eva se bucură, iar proorocii, împreună cu patriarhii, laudă neîncetat puterea cea dumnezeiască a stăpânirii Tale.

GLASUL AL 4-LEA

Troparul :

Propovăduirea învierii celei luminate înţelegând-o de la înger uceniţele Domnului şi lepădând osândirea cea strămoşească, Apostolilor lăudându-se, au zis: Jefuitu-s-a moartea, sculatu-S-a Hristos, Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.

Al Născătoarei de Dumnezeu :

Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, şi Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

Ipacoi :

Cele despre minunată scularea Ta, mai înainte alergând, mironosiţele le-au vestit Apostolilor, Hristoase, că ai înviat ca un Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.

Condacul :

Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Mântuitorul şi Izbăvitorul meu, din mormânt, ca un Dumnezeu, a sculat din legături pe pământeni şi porţile iadului a zdrobit şi, ca un Stăpân, a înviat a treia zi.

GLASUL AL 5-LEA

Troparul :

Pe Cuvântul, cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, Care S-a născut din Fecioară, spre mântuirea noastră, să-L lăudăm credincioşii şi să ne închinăm; că a binevoit a Se sui cu trupul pe Cruce şi moarte a răbda şi a scula pe cei morţi, întru slăvită învierea Sa.

Al Născătoarei de Dumnezeu :

Bucură-te, uşa Domnului cea neumblată. Bucură-te, zidul şi acoperământul celor ce aleargă la tine. Bucură-te, limanul cel neînviforat şi neispitit de nuntă, care ai născut cu trup pe Făcătorul tău şi Dumnezeu. Nu înceta a te ruga pentru cei ce laudă şi se închină naşterii tale.

Ipacoi :

De îngereasca vedere spăimântându-se cu mintea mironosiţele, şi, prin dumnezeiasca sculare, luminându-şi sufletul, Apostolilor au bine vestit: Vestiţi între neamuri învierea Domnului, Cel ce împreună-lucrează prin minuni şi dăruieşte nouă mare milă.

Condacul :

La iad, Mântuitorul meu, Te-ai pogorât şi, porţile sfărâmând, ca un Atotputernic, pe cei morţi, ca un ziditor, împreună i-ai înviat şi boldul morţii, Hristoase, l-ai zdrobit, şi Adam din blestem s-a izbăvit, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta toţi strigăm către Tine: Mântuieşte-ne pe noi, Doamne.

GLASUL AL 6-LEA

Troparul :

Puterile îngereşti, la mormântul Tău, şi străjerii au adormit şi sta Maria la mormânt, căutând preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul; întâmpinat-ai pe Fecioara, dăruind viaţă. Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.

Al Născătoarei de Dumnezeu :

Cel ce pe cea binecuvântată ai numit-o Maică a Ta, venit-ai la patimă prin hotărâre de bunăvoie; strălucit-ai pe Cruce, vrând să cauţi pe Adam, grăind îngerilor : Bucuraţi-vă împreună cu Mine, că s-a aflat drahma cea pierdută. Cel ce pe toate cu înţelepciune le-ai rânduit, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Ipacoi :

Cu moartea Ta cea de bunăvoie şi de viaţă făcătoare, Hristoase, porţile iadului sfărâmându-le, ca un Dumnezeu, ne-ai deschis nouă raiul cel de demult şi, înviind din morţi, ai izbăvit din stricăciune viaţa noastră.

Condacul :

Cu palma cea începătoare de viaţă, pe cei morţi din adâncurile cele întunecoase înviindu-i pe toţi, Dătătorul de viaţă, Hristos, Dumnezeu, înviere a dăruit neamului omenesc; că este Mântuitorul tuturor, învierea şi viaţa şi Dumnezeu a toate.

GLASUL AL 7-LEA

Troparul :

Stricat-ai cu Crucea Ta moartea, deschis-ai tâlharului raiul. Plângerea mironosiţelor o ai schimbat şi Apostolilor a propovădui le-ai poruncit, că ai înviat, Hristoase, Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

Al Născătoarei de Dumnezeu :

Ceea ce eşti vistieria învierii noastre, pe cei ce nădăjduiesc în tine, Prealăudată, scoate-i din groapă şi din adâncul greşelilor. Că tu, născând Mântuirea, pe cei vinovaţi păcatului i-ai mântuit, ceea ce mai înainte de naştere ai fost fecioară, şi în naştere fecioară, şi după naştere iarăşi ai rămas fecioară.

Ipacoi :

Cel ce chipul nostru ai luat şi ai răbdat Crucea trupeşte, mântuieşte-mă cu învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.

Condacul :

Nu va mai putea încă stăpânia morţii cu puterea să ţină pe oameni, că Hristos S-a pogorât, sfărâmând şi stricând puterile ei. Legat este iadul. Proorocii cu un glas se bucură, zicând celor ce erau în credinţă : Sosit-a Mântuitorul ! Ieşiţi, credincioşilor, la înviere.

GLASUL AL 8-LEA

Troparul :

Dintru înălţime Te-ai pogorât, Milostive, îngropare ai luat de trei zile, ca să ne izbăveşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne, slavă Ţie.

Al Născătoarei de Dumnezeu :

Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Care, cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, care Te-a născut şi se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorule, pe poporul cel deznădăjduit.

Ipacoi :

Mironosiţele, stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă, pe Stăpânul cel fără de moarte îl căutau între cei morţi şi, bunele vestiri de bucurie de la înger primind, Apostolilor au vestit că a înviat Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.

Condacul :

Înviind din mormânt, pe cei morţi i-ai ridicat şi pe Adam l-ai înviat; Eva dănţuieşte întru învierea Ta, şi marginile lumii prăznuiesc întru scularea Ta cea din morţi, Multmilostive.

TROPARELE NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU

Pe fiecare glas, care se cântă peste tot anul la Vecernie, la Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., şi la sfârşitul Utreniei.

1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8

Şi luni dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Minunea minunilor văzând-o întru tine, ceea ce eşti plină de har, făptura se bucură; că ai zămislit fără sămânţă şi ai născut, în chip de negrăit, pe Cel pe Care căpeteniile cetelor îngereşti a-L vedea nu pot. Pe Acela roagă-L pentru sufletele noastre.

La sfârşitul Utreniei :

Preacurată de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti binecuvântată în ceruri şi pe pământ mărită, bucurate, Mireasă nenuntită !

LUNI SEARA

Şi marţi dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Ceea ce ai zămislit fără de ardere focul Dumnezeirii şi ai născut fără de sămânţă pe Domnul, Izvorul vieţii, ceea ce eşti plină de har, Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte pe cei ce te măresc pe tine.

La sfârşitul Utreniei :

Pe Cel ce este în cer fără de maică, pe pământ L-ai născut fără de tată, mai presus de înţeles şi de auz; pe Acela roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, pentru sufletele noastre.

MARŢI SEARA

Şi miercuri dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

A ta folosinţă agonisind, Preacurată, şi, cu rugăciunile tale, din nevoi izbăvindu-ne, pretutindenea fiind păziţi cu Crucea Fiului tău, după datorie toţi cu cucernicie pe tine te mărim.

La sfârşitul Utreniei :

Preacurată de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti binecuvântată în ceruri şi pe pământ mărită, bucurate, Mireasă nenuntită !

MIERCURI SEARA

Şi joi dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

La sfârşitul Utreniei :

Pe Cel ce este în cer fără de maică, pe pământ L-ai născut fără de tată, mai presus de înţeles şi de auz; pe Acela roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, pentru sufletele noastre.

JOI SEARA

Şi vineri dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

A ta folosinţă agonisind, Preacurată, şi, cu rugăciunile tale, din nevoi izbăvindu-ne, pretutindenea fiind păziţi cu Crucea Fiului tău, după datorie toţi cu cucernicie pe tine te mărim.

La sfârşitul Utreniei :

Preacurată de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti binecuvântată în ceruri şi pe pământ mărită, bucurate, Mireasă nenuntită !

VINERI SEARA

Şi sâmbătă dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Gavriil zicând ţie, Fecioară : Bucură-te !, împreună cu glasul s-a întrupat Stăpânul tuturor întru tine, chivotul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce s-a sălăşluit întru tine; slavă Celui ce a ieşit din tine; slavă Celui ce ne-a mântuit pe noi, prin naşterea ta.

La sfârşitul Utreniei :

Pe Cel ce este în cer fără de maică, pe pământ L-ai născut fără de tată, mai presus de înţeles şi de auz; pe Acela roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, pentru sufletele noastre.

Şi luni dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Ceea ce eşti izvorul milei, învredniceşte-ne pe noi milostivirii, Născătoare de Dumnezeu; caută spre poporul cel păcătos; arată precum de-a pururea puterea ta; că, întru tine nădăjduind, strigăm ţie : Bucură-te, ca şi oarecând Gavriil, mai-marele voievod al celor fără de trupuri.

La sfârşitul Utreniei :

Maică Sfântă a Luminii celei negrăite, cinstindu-te pe tine cu îngereşti cântări, cu bună-credinţă te mărim.

LUNI SEARA

Şi marţi dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Firii celei dumnezeieşti ne-am făcut părtaşi prin tine, de Dumnezeu Născătoare, pururea Fecioară; că pe Dumnezeu întrupat L-ai născut nouă. Pentru aceasta, după datorie, pe tine toţi cu bună-credinţă te mărim.

La sfârşitul Utreniei :

Pe tine te mărim, Născătoare de Dumnezeu, strigând : Bucură-te, norul Luminii celei neapuse, care ai purtat în braţe pe însuşi Domnul slavei.

MARŢI SEARA

Şi miercuri dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...,

Preamărită eşti tu, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, pe tine te lăudăm; că, prin Crucea Fiului tău, iadul s-a prădat, moartea s-a omorât şi noi, cei morţi, ne-am sculat şi vieţii ne-am învrednicit; raiul am luat, desfătarea cea de demult. Pentru aceasta, mulţumind, slăvim ca pe un puternic pe Hristos, Dumnezeul nostru, Cel unul Mult-milostiv.

La sfârşitul Utreniei :

Născătoare de Dumnezeu, pe tine te mărim, strigând : Bucură-te, toiagul din care Dumnezeu, odrăslind fără de sămânţă, a pierdut prin lemn moartea.

MIERCURI SEARA

Şi joi dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

La sfârşitul Utreniei :

Pe tine te mărim, Născătoare de Dumnezeu, strigând : Bucură-te, norul Luminii celei neapuse, care ai purtat în braţe pe însuşi Domnul slavei.

JOI SEARA

Şi vineri dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

La Sfârşitul Utreniei :

Pe tine te mărim, Născătoare de Dumnezeu, strigând : Bucură-te, norul Luminii celei neapuse, care ai purtat în braţe pe însuşi Domnul slavei.

VINERI SEARA

Şi sâmbătă dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt preamărite, Născătoare de Dumnezeu. Curăţia fiindu-ţi pecetluită şi fecioria păzită, cu adevărat Maică te-ai cunoscut, născând pe Dumnezeu cel adevărat; pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

La sfârşitul Utreniei :

Maică sfântă a Luminii celei negrăite, cinstindu-te pe tine, cu îngereşti cântări, cu dreaptă credinţă te mărim.

Iar dacă se va întâmpla Aliluia, la fiecare glas, se zic aceste tropare :

Apostolilor, mucenicilor şi proorocilor, ierarhilor, cuvioşilor şi drepţilor, care bine aţi săvârşit lupta şi credinţa aţi păzit, îndrăzneală având către Mântuitorul, pe Acela, ca pe un bun, rugaţi-L pentru noi să mântuiască sufletele noastre.

Slavă... al morţilor :

Pomeneşte, Doamne, ca un bun pe robii Tăi şi câte în viaţă au greşit, iartă-le; că nu este nimeni fără păcat, afară de Tine, Cel ce poţi a da odihnă şi celor răposaţi.

Şi acum...

Maică sfântă a Luminii celei negrăite, cinstindu-te pe tine, cu îngereşti cântări, cu dreaptă credinţă te mărim.

Şi luni dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminată curăţia ta Gavriil, mirându-se, a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu : Ce laudă vrednică voi aduce ţie ? Sau cum te voi numi pe tine ? Nu mă pricep şi mă minunez ! Pentru aceasta, precum mi sa poruncit, strig ţie : Bucură-te, ceea ce eşti plină de har.

La sfârşitul Utreniei :

Fiecare, unde se mântuieşte, acolo după dreptate şi aleargă; şi care altă scăpare de felul acesta poate fi, Născătoare de Dumnezeu, în afară de tine, ceea ce acoperi sufletele noastre ?

LUNI SEARA

Şi marţi dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Ceea ce eşti scăparea şi puterea noastră, de Dumnezeu Născătoare, ajutătoarea cea tare a lumii, acoperă-ne cu rugăciunile tale pe noi, robii tăi, de toată nevoia, una binecuvântată.

La sfârşitul Utreniei :

Fiecare, unde se mântuieşte, acolo după dreptate şi aleargă; şi care altă scăpare de felul acesta poate fi, Născătoare de Dumnezeu, în afară de tine, ceea ce acoperi sufletele noastre ?

MARŢI SEARA

Şi miercuri dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Toiag de putere câştigând Crucea Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, cu dânsa surpăm întărâtările vrăjmaşilor noştri, cei ce cu dragoste neîncetat pe tine te mărim.

La sfârşitul Utreniei :

Ceea ce eşti scăparea şi puterea noastră, de Dumnezeu Născătoare, ajutătoarea cea tare a lumii, acoperă-ne cu rugăciunile tale pe noi, robii tăi, de toată nevoia, una binecuvântată.

MIERCURI SEARA

Şi joi dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Proorocii mai înainte au propovăduit, Apostolii au învăţat, mucenicii au mărturisit şi noi am crezut că tu eşti cu adevărat de Dumnezeu Născătoare; pentru aceasta şi mărim naşterea ta cea de negrăit.

La sfârşitul Utreniei :

Fiecare, unde se mântuieşte, acolo după dreptate şi aleargă; şi care altă scăpare de felul acesta poate fi, Născătoare de Dumnezeu, în afară de tine, ceea ce acoperi sufletele noastre ?

JOI SEARA

Şi vineri dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Toiag de putere câştigând Crucea Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, cu dânsa surpăm întărâtările vrăjmaşilor noştri, cei ce cu dragoste neîncetat pe tine te mărim.

La sfârşitul Utreniei :

Ceea ce eşti scăparea şi puterea noastră, de Dumnezeu Născătoare, ajutătoarea cea tare a lumii, acoperă-ne cu rugăciunile tale pe noi, robii tăi, de toată nevoia, una binecuvântată.

VINERI SEARA

Şi sâmbătă dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Căci, cu trupul cel luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin Cruce primind patimă, nea mântuit pe noi din stricăciune, ca un iubitor de oameni.

La sfârşitul Utreniei :

Şi luni dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Celei ce a fost hrănită în Templu, în Sfânta Sfintelor, celei îmbrăcate cu credinţa şi cu înţelepciunea şi cu neîntinata feciorie, arhanghelul Gavriil l-a adus din cer închinare şi strigarea : Bucură-te ! Bucură-te, cea binecuvântată. Bucură-te, preamărită, Domnul este cu tine.

La sfârşitul Utreniei :

Pe tine, cea mai înaltă decât făptura, a te lăuda după vrednicie nepricepându-ne, de Dumnezeu Născătoare, te rugăm, în dar, miluieşte-ne pe noi.

LUNI SEARA

Şi marţi dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...,

Către Născătoarea de Dumnezeu acum să alergăm cu osârdie noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului : Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; sârguieşte, că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine singură nădejde te-am câştigat.

La sfârşitul Utreniei :

Pe tine te mărim, Născătoare de Dumnezeu, strigând: Tu eşti rugul în care, fără de ardere, Moise a văzut focul Dumnezeirii, ca o flacără.

MARŢI SEARA

Şi miercuri dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Fecioară cu totul fără prihană, Maica lui Hristos, sabie a străbătutprin sfânt sufletul tău când ai văzut răstignit de voie pe Fiul şi Dumnezeul tău; pe Care, binecuvântată, nu înceta rugându-L să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.

La sfârşitul Utreniei :

Născătoare de Dumnezeu, pe tine te mărim, strigând : Tu eşti muntele din care în chip negrăit S-a tăiat Piatra, de Care porţile iadului s-au sfărâmat.

MIERCURI SEARA

Şi joi dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Pe Cuvântul Tatălui, Hristos Dumnezeul nostru, întrupat din tine, L-am cunoscut, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ceea ce eşti singură binecuvântată; pentru aceasta neîncetat lăudându-te, pe tine te mărim.

La sfârşitul Utreniei :

Pe tine, cea mai înaltă decât făptura, a te lăuda după vrednicie nepricepându-ne, de Dumnezeu Născătoare, te rugăm, în dar, miluieşte-ne pe noi.

JOI SEARA

Şi vineri dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Fecioară cu totul fără prihană, Maica lui Hristos, sabie a străbătut prin sfânt sufletul tău când ai văzut răstignit de voie pe Fiul şi Dumnezeul tău; pe Care, binecuvântată, nu înceta rugându-L să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.

La sfârşitul Utreniei :

Pe tine te mărim, Născătoare de Dumnezeu, strigând : Tu eşti rugul în care, fără de ardere, Moise a văzut focul Dumnezeirii, ca o flacără.

VINERI SEARA

Şi sâmbătă dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat, Dumnezeu întrupându-Se întru unire neamestecată şi crucea de bunăvoie pentru noi primind; prin care, înviind pe cel dintâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

La sfârşitul Utreniei :

Pe tine te mărim, Născătoare de Dumnezeu, strigând : Tu eşti rugul în care, fără de ardere, Moise a văzut focul Dumnezeirii, ca o flacără.

Şi luni dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Cu îngerii, cele cereşti, cu oamenii, cele pământeşti strigăm cu glas de bucurie, Născătoare de Dumnezeu, către tine: Bucură-te, poarta cea mai desfătată decât cerurile. Bucură-te, singura mântuire a pământenilor. Bucură-te, curată, ceea ce eşti plină de har, care ai născut pe Dumnezeu cel întrupat.

La sfârşitul Utreniei :

Cel ce ai răsărit lumii din Fecioară, Hristoase Dumnezeule, şi fii ai luminii printr-însa ne-ai arătat, miluieşte-ne pe noi.

LUNI SEARA

Şi marţi dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Acoperământul tău cel grabnic şi ajutorul şi mila arată-le spre robii tăi; şi valurile deşartelor gânduri le linişteşte, curată, de Dumnezeu Născătoare, şi sufletul meu cel căzut ridică-l : că ştiu, Fecioară, că poţi toate câte le voieşti.

La sfârşitul Utreniei :

Maică a lui Dumnezeu, Preasfântă, cetatea creştinilor, mântuieşte ca totdeauna pe poporul tău, care se roagă către tine cu osârdie. Stai împotriva gândurilor celor ruşinoase şi mândre ca să strigăm către tine : Bucură-te, pururea Fecioară.

MARŢI SEARA

Şi miercuri dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Cu Crucea Fiului tău, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, înşelăciunea idolilor toată s-a surpat şi tăria demonilor s-a călcat; pentru aceasta, credincioşii după datorie pururea te lăudăm şi te binecuvântăm şi, Născătoare de Dumnezeu întru-adevăr mărturisindu-te, te mărim.

La sfârşitul Utreniei :

Cel ce ai răsărit lumii din Fecioară, Hristoase Dumnezeule, şi fii ai luminii printr-însa ne-ai arătat, miluieşte-ne pe noi.

MIERCURI SEARA

Şi joi dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Taina cea minunată a Fecioarei lumii s-a arătat mântuire; că dintr-însa Te-ai născut fără sămânţă şi cu trup fără stricăciune Te-ai arătat, bucuria tuturor, Doamne, slavă Ţie.

La sfârşitul Utreniei :

JOI SEARA

Şi vineri dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

La sfârşitul Utreniei :

Cel ce ai răsărit lumii din Fecioară, Hristoase Dumnezeule, şi fii ai luminii printr-însa ne-ai arătat, miluieşte-ne pe noi.

VINERI SEARA

Şi sâmbătă dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Bucură-te, uşa Domnului cea neumblată; bucură-te, scutul şi acoperământul celor ce aleargă la tine; bucură-te, limanul cel neînviforat. Ceea ce, neispitită de nuntă, ai născut cu trup pe Făcătorul tău şi Dumnezeu, nu lipsi a te ruga pentru cei ce laudă şi se închină naşterii tale.

La sfârşitul Utreniei :

Cel ce ai răsărit lumii din Fecioară, Hristoase Dumnezeule, şi fii ai luminii printr-însa ne-ai arătat, miluieşte-ne pe noi.

Şi luni dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Începătură a mântuirii s-a făcut vestirea lui Gavriil către Fecioara, că a auzit : Bucură-te!, şi n-a fugit de închinare, nici s-a îndoit ca Sara în cort, ci aşa a zis : Iată, roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău.

La sfârşitul Utreniei :

Arhanghelicesc cuvânt ai primit şi tron de heruvimi te-ai arătat şi în braţele tale ai purtat, de Dumnezeu Născătoare, pe Nădejdea sufletelor noastre.

LUNI SEARA

Şi marţi dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Nădejdea lumii cea bună, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, a ta singură şi tare solire cerem : îndură-te spre poporul cel fără de ajutor, roagă-L pe înduratul Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre de toată ameninţarea, ceea ce eşti una binecuvântată.

La sfârşitul Utreniei :

Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat, curată Fecioară, de Dumnezeu Născătoare; ci cere milă şi ia dar spre folosul cererii.

MARŢI SEARA

Şi miercuri dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

De Dumnezeu Născătoare Fecioară, roagă-L pe Fiul tău, Cel ce S-a pironit de bunăvoie pe Cruce şi lumea din înşelăciune a izbăvit, pe Hristos, Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.

La sfârşitul Utreniei :

Pe Cel ce S-a născut mai înainte de veci din Tată fără de maică, pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, în anii cei de apoi L-ai născut întrupat, din curate sângiurile tale, fără bărbat, de Dumnezeu Născătoare; pe Acela roagă-L să ne dăruiască nouă iertare de păcate, mai înainte de sfârşit.

MIERCURI SEARA

Şi joi dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Sfântă Stăpână, Curată, Maica Dumnezeului nostru, care ai născut în chip negrăit pe Făcătorul tuturor, roagă te totdeauna bunătăţii Lui, împreună cu Sfinţii Apostoli, să ne izbăvească de patimi şi să ne dea nouă iertare de păcate.

La sfârşitul Utreniei :

De mari haruri, curată Fecioară, Maica lui Dumnezeu, te-ai învrednicit; că ai născut cu trup pe Unul din Treime, pe Hristos, Dătătorul de viaţă, spre mântuirea sufletelor noastre.

JOI SEARA

Şi vineri dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

La sfârşitul Utreniei :

VINERI SEARA

Şi sâmbătă dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Mai înainte a spus Ghedeon zămislirea şi a tâlcuit David naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu; că S-a pogorât ca ploaia pe lână Cuvântul în pântecele tău şi ai odrăslit fără de sămânţă, pământule sfinte, lumii mântuire, pe Hristos Dumnezeul nostru, ceea ce eşti plină de har.

La sfârşitul Utreniei :

Şi luni dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

De Dumnezeu Născătoare, Fecioară neîntinată, pe Fiul tău roagă-L, cu puterile cele de sus, iertare de greşeli mai înainte de sfârşit să ne dăruiască nouă, celor ce cu credinţă pe tine te slăvim.

La sfârşitul Utreniei :

Covârşit-ai puterile cereşti, pentru că biserică dumnezeiască te-ai arătat, binecuvântată, de Dumnezeu Născătoare, care ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

LUNI SEARA

Şi marţi dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Ţie, Născătoare de Dumnezeu, aducem strigare : Bucură-te, că decât îngerii mai înaltă te-ai arătat, pe Dumnezeu născând.

La sfârşitul Utreniei :

Împacă, cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, viaţa noastră, a celor ce strigăm către Tine : Milostive Doamne, slavă Ţie !

MARŢI SEARA

Şi miercuri dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Pe Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a răstignit pentru noi şi a stricat puterea morţii, roagă-L neîncetat, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, să mântuiască sufletele noastre.

La sfârşitul Utreniei :

Izbăveşte-ne, Născătoare de Dumnezeu, de păcatele ce ne cuprind pe noi, că altă nădejde nu avem credincioşii, fără numai pe tine şi pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintru tine.

MIERCURI SEARA

Şi joi dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Rodul pântecelui tău, Preacurată, este plinirea proorocilor şi a Legii; pentru aceasta pe tine, de Dumnezeu Născătoare, întru cunoştinţă mărindu-te, cu cucernicie te lăudăm.

La sfârşitul Utreniei :

Rodul pântecelui tău, dumnezeiască Mireasă, oamenilor S-a arătat Mijlocitor de mântuire; pentru aceasta pe tine, de Dumnezeu Născătoare, cu cugetul şi cu graiul mărindu-te, credincioşii te lăudăm.

JOI SEARA

Şi vineri dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Pe Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a răstignit pentru noi şi a stricat puterea morţii, roagă-L neîncetat, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, să mântuiască sufletele noastre.

La sfârşitul Utreniei :

Izbăveşte-ne, Născătoare de Dumnezeu, de păcatele ce ne cuprind pe noi, că altă nădejde nu avem credincioşii, fără numai pe tine şi pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintru tine.

VINERI SEARA

Şi sâmbătă dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Ceea ce eşti vistieria învierii noastre, pe cei ce se încred în tine, Prealăudată, scoate-i din groapă şi din adâncul greşelilor, că tu ai mântuit pe cei vinovaţi de păcate, ceea ce ai născut Mântuirea; care, mai înainte de naştere, ai fost fecioară şi în naştere fecioară, şi după naştere iarăşi ai rămas fecioară.

La sfârşitul Utreniei :

Bucură-te, ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Cel neîncăput în ceruri. Bucură-te, Fecioară, propovăduirea proorocilor, prin care a strălucit Emmanuel. Bucură-te, maica lui Hristos Dumnezeu.

Şi luni dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Bucură-te, ceea ce prin îngeri ai primit bucuria lumii. Bucură-te, ceea ce ai născut pe Făcătorul tău şi Domnul. Bucură-te, ceea ce te ai învrednicit a fi Maica lui Hristos Dumnezeu.

La sfârşitul Utreniei :

Bucură-te, uşa Împăratului slavei, prin care singur Cel Preaînalt a trecut şi pe tine singură pecetluită te-a păzit, spre mântuirea sufletelor noastre.

LUNI SEARA

Şi marţi dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Întărirea credinţei cea neclintită şi cinstitul dar al sufletelor noastre, pe Născătoarea de Dumnezeu, cu cântări să o mărim credincioşii. Bucură-te, ceea ce pe Piatra vieţii în pântecele tău ai încăput-o. Bucură-te, nădejdea marginilor, sprijinitoarea celor întristaţi. Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară.

La sfârşitul Utreniei :

Fecioară Preacurată, mântuieşte-ne pe noi cu rugăciunile tale, mişcând cu milostivirea cea de maică pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru.

MARŢI SEARA

Şi miercuri dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Pe Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul lumii văzându-l pe Cruce, ceea ce L-a născut a zis, lăcrimând: Lumea se bucură luând izbăvire, iar cele dinlăuntru ale mele ard văzând răstignirea Ta, pe care pentru toţi o rabzi, Fiul şi Dumnezeul meu.

La sfârşitul Utreniei :

Rodul pântecelui tău, Preacurată, este plinirea proorocilor şi a Legii; pentru aceasta pe tine, de Dumnezeu Născătoare, întru cunoştinţă lăudându-te, cu cucernicie te mărim.

MIERCURI SEARA

Şi joi dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Poarta vieţii cea înţelegătoare, Preacurată, de Dumnezeu Născătoare, pe cei ce aleargă la tine cu credinţă, izbăveşte-i din nevoi, ca să mărim preasfântă naşterea ta, spre mântuirea sufletelor noastre.

La sfârşitul Utreniei :

Fecioară Preacurată, mântuieşte-ne pe noi cu rugăciunile tale, mişcând cu milostivirea cea de maică pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru.

JOI SEARA

Şi vineri dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Pe Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul lumii văzându-l pe Cruce, ceea ce L-a născut a zis, lăcrimând : Lumea se bucură luând izbăvire, iar cele dinlăuntru ale mele ard văzând răstignirea Ta, pe care pentru toţi o rabzi, Fiul şi Dumnezeul meu.

La sfârşitul Utreniei :

Rodul pântecelui tău, Preacurată, este plinirea proorocilor şi a Legii; pentru aceasta pe tine, de Dumnezeu Născătoare, întru cunoştinţă lăudându-te, cu cucernicie te mărim.

VINERI SEARA

Şi sâmbătă dimineaţa, la Dumnezeu este Domnul...

Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

La sfârşitul Utreniei :

Fecioară Preacurată, mântuieşte-ne pe noi cu rugăciunile tale, mişcând cu milostivirea cea de maică pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru.

TROPARELE ȘI CONDACELE PENTICOSTARULUI

În Duminica Paştilor şi în Săptămâna Luminată * Vineri în Săptămâna Luminată se face pomenirea Izvorului Maicii Domnului * În Duminica Sfântului Apostol Toma * În Duminica Mironosiţelor * În Duminica Slăbănogului * Miercuri, la înjumătăţirea Praznicului Cincizecimii * În Duminica Samarinencei * În Duminica Orbului * În Joia înălţării * În Duminica Sfinţilor şi purtătorilor de Dumnezeu Părinţilor celor de la Niceea * În Sâmbăta cea dintâi a Pogorârii Sfântului Duh * În Duminica Pogorârii Sfântului Duh * În Duminica Tuturor Sfinţilor

În Duminica Paştilor şi în Săptămâna Luminată

SĂ SE ŞTIE că, din această Sfântă şi Mare zi a Duminicii Paştilor până la Duminica Tomii, Miezonoptica, Ceasurile şi Pavecerniţa se citesc în acest chip : După ce binecuvintează preotul, se zice : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le (de trei ori).

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei învierii lui Hristos, că, iată, a venit prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că, răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat (de trei ori).

Ipacoi, glasul al 4-lea :

Venind mai înainte de zori cele ce au fost cu Maria şi găsind piatra răsturnată de pe mormânt, auzit au de la înger: Pentru ce căutaţi printre morţi, ca pe un om, pe Cel ce este întru lumina cea pururea fiitoare ? Vedeţi giulgiurile cele de îngropare ! Alergaţi şi propovăduiţi că S-a sculat Domnul, omorând moartea, că este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce mântuieşte neamul omenesc.

Condacul, glasul al 8-lea :

Deşi Te-ai pogorât în mormânt, Cel ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat ca un biruitor, Hristoase, Dumnezeule, zicând femeilor mironosiţe : Bucuraţi-vă ! şi Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cel ce dai celor căzuţi înviere.

Şi aceste tropare, acelaşi glas :

În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun ai fost, Hristoase, cu Tatăl şi cu Duhul, toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins.

Slavă...,

Ca un purtător de viaţă, mai înfrumuseţat decât raiul cu adevărat şi mai luminat decât orice cămară împărătească s-a arătat, Hristoase, mormântul Tău, izvorul învierii noastre.

Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu :

Ceea ce eşti locaş sfinţit dumnezeiesc al Celui Preaînalt, bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă : Binecuvântată eşti tu între femei, stăpână, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Doamne, miluieşte (de 40 de ori), Slavă..., Şi acum,.., Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii..., Întru numele Domnului binecuvintează, Părinte ! Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri... Cântăreţul : Amin ! Hristos a înviat din morţi... (de 3 ori), Slavă..., Şi acum..., Doamne, miluieşte ! (de 3 ori). Părinte, binecuvintează... Şi otpustul.

Aşa se cântă la Ceasurile 3, 6, 9, la Pavecerniţă şi Miezonoptică, până la Duminica Tomii.

La sfârşitul Pavecerniţei, rugăciunea :

Vineri în Săptămâna Luminată se face pomenirea Izvorului Maicii Domnului

Condacul, glasul al 8-lea :

Podobie : Apărătoare Doamnă...

Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, îmi dăruieşti mie, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci, ca pe ceea ce ai născut, mai presus de cuget, pe Cuvântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să strig : Bucură-te, apă izbăvitoare !

În Duminica Sfântului Apostol Toma

Troparul, glasul al 7-lea :

Pecetluit fiind mormântul, viaţă din mormânt ai răsărit, Hristoase Dumnezeule; şi uşile fiind încuiate, înaintea ucenicilor ai stat, învierea tuturor, duh drept printr-înşii înnoindu-ne nouă, după mare mila Ta.

Condacul, glasul al 8-lea :

Toma, cu dreapta lui cea iubitoare de încredinţare, a cercat coasta Ta cea de viaţă dătătoare, Hristoase Dumnezeule; că, dacă ai intrat, uşile fiind încuiate, dimpreună cu ceilalţi Apostoli, a strigat către Tine : Domnul meu eşti şi Dumnezeul meu.

În Duminica Mironosiţelor

Troparul, glasul al 2-lea :

Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii, iar când ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate Puterile cereşti au strigat : Dătătorule de viaţă, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Slavă...

Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus; dar a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.

Şi acum...

Stând lângă mormânt, îngerul a strigat mironosiţelor femei ! Mirurile se cuvin morţilor; dar Hristos S-a arătat străin putreziciunii. Ci strigaţi : A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

Condacul, glasul al 2-lea :

Zicând purtătoarele de mir : Bucuraţi-vă ! plângerea strămoaşei Eva o ai potolit cu învierea Ta, Hristoase Dumnezeule; iar Apostolilor Tăi le-ai poruncit a binevesti că Mântuitorul a înviat din mormânt.

În Duminica Slăbănogului

Troparul învierii, glasul al 3-lea :

Condacul, glasul al 3-lea :

Podobie : Fecioara astăzi...

Ridică, Doamne, cu dumnezeiescul Tău ajutor, sufletul meu cel slăbănogit prin păcate de tot felul şi prin fapte netrebnice, precum de demult ai ridicat pe slăbănogul, ca, mântuit fiind, să strig Ţie : Slavă puterii Tale, Hristoase îndurate.

Miercuri, la înjumătăţirea Praznicului Cincizecimii

Troparul, glasul al 8-lea :

Înjumătăţindu-se Praznicul, sufletul meu cel însetat adapă-l cu apele dreptei cinstiri de Dumnezeu, Mântuitorule; că tuturor ai strigat : Cel însetat să vină la Mine şi să bea. Izvorule al vieţii noastre, Hristoase Dumnezeule, slavă Ţie.

Condacul, glasul al 4-lea :

Podobie : Cel ce Te-ai înălţat...

Înjumătăţindu-se Praznicul Legii, Făcătorule a toate şi Stăpâne, ai zis către cei ce erau de faţă, Hristoase Dumnezeule : Veniţi şi scoateţi apa nemuririi. Pentru aceasta la Tine cădem şi cu credinţă strigăm : Dăruieşte nouă îndurările Tale, că Tu eşti Izvorul vieţii noastre.

În Duminica Samarinencei

Troparul învierii, glasul al 4-lea :

Propovăduirea învierii celei luminate înţelegând-o de la înger uceniţele Domnului şi lepădând osândirea cea strămoşească, Apostolilor lăudându-se, au zis : Jefuitu-s-a moartea, sculatu-S-a Hristos, Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.

Condacul, glasul al 8-lea :

Podobie : Ca o pârgă a firii...

Cu credinţă venind la fântână samarineanca, Te-a văzut pe Tine, apa înţelepciunii, din care, bând din destul, cea în veci vrednică de laudă a moştenit Împărăţia cea de sus.

În Duminica Orbului

Troparul învierii, glasul al 5-lea

Condacul, glasul al 5-lea

Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Orbit fiind cu ochii sufletului, vin la Tine, Hristoase, ca orbul cel din naştere, cu pocăinţă strigând Ţie : Tu eşti lumina cea prea strălucitoare a celor din întuneric.

În Joia înălţării

Troparul, glasul al 4-lea :

Înălţatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Duh; încredinţându-se ei, prin binecuvântare, că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii.

Condacul, glasul al 6-lea :

Punând rânduiala cea pentru noi şi pe cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, de unde nicicum nu Te-ai despărţit, ci, rămânând nedepărtat, strigi celor ce Te iubesc pe Tine : Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră.

În Duminica Sfinţilor şi purtătorilor de Dumnezeu Părinţilor celor de la Niceea

Troparul, glasul al 8-lea :

Prea proslăvit eşti, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce ai aşezat pe Părinţii noştri luminători pe pământ; şi printr-înşii pe noi toţi ne-ai îndreptat la adevărata credinţă, Mult-îndurate, slavă Ţie.

Condacul, glasul al 8-lea :

Podobie : Ca o pârgă a firii...

Propovăduirea Apostolilor şi dogmele Părinţilor au întărit Bisericii o singură credinţă, care, purtând haina adevăratului, cea ţesută din Teologia cea de sus, drept îndreptează şi slăveşte taina cea mare a dreptei cinstiri de Dumnezeu.

În Sâmbăta cea dintâi a Pogorârii Sfântului Duh

Se face pomenirea tuturor celor din veac adormiţi, părinţilor şi fraţilor noştri. Troparul şi Condacul din Sâmbăta lăsatului sec de carne :

Troparul, glasului al 8-lea :

Cel ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni, toate le chiverniseşti şi ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti; Unule, Ziditorule, odihneşte, Doamne, sufletele adormiţilor robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.

Condacul, glasul al 8-lea :

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

În Duminica Pogorârii Sfântului Duh

Troparul, glasul al 8-lea :

Binecuvântat eşti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce prea înţelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.

Condacul, glasul al 8-lea :

Când Cel Preaînalt, coborându-Se, a amestecat limbile, atunci a despărţit neamurile; iar când a împărţit limbile cele de foc, atunci a chemat pe toţi la o unire; şi cu toţi, ca într-un glas, slăvim pe Duhul cel Preasfânt.

În Duminica Tuturor Sfinţilor

Troparul învierii şi al Sfinţilor, glasul al 4-lea :

Cu sângiurile mucenicilor Tăi celor din toată lumea, ca şi cu o porfiră şi vison împodobită fiind Biserica Ta, printr-înşii strigă către Tine, Hristoase, Dumnezeule : Poporului Tău trimite-i îndurările Tale, pace obştii Tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.

Condacul, glasul al 8-lea :

Ca o pârgă a firii, Ţie, Săditorului făpturii, lumea îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu mucenici. Pentru ale căror rugăciuni, în pace adâncă păzeşte, Mult-milostive, Biserica Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu.

TROPARELE ŞI CONDACELE TRIODULUI

În Duminica Vameşului şi a Fariseului * În Duminica Fiului risipitor * În Sâmbăta lăsatului sec de carne * În Duminica lăsatului sec de carne * În Sâmbăta din săptămâna brânzei * În Duminica lăsatului sec de brânză * În Sâmbăta din întâia săptămână a Marelui Post * În Duminica întâi a Marelui Post, a Ortodoxiei * În Duminica a doua a Marelui Post * În Duminica a treia a Marelui Post * În Duminica a patra a Marelui Post * Joi, în a cincea săptămână a Marelui Post * Sâmbătă, în a cincea săptămână a Marelui Post * În Duminica a cincea a Marelui Post * Sâmbătă, în a şasea săptămână a Marelui Post * În Duminica Stâlpărilor * În Sfânta şi Marea Luni, la Utrenie * În Sfânta şi Marea Marţi * În Sfânta şi Marea Miercuri * În Sfânta şi Marea Joi * În Sfânta şi Marea Vineri * În Sfânta şi Marea Sâmbătă

În Duminica Vameşului şi a Fariseului

Troparul Învierii, al glasului de rând.

Condacul, glasul al 4-lea :

Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi...

Să fugim de vorbirea cea trufaşă a fariseului şi să ne învăţăm smerenia vameşului, cu suspine strigând către Mântuitorul : Milostiveşte-Te spre noi, Unule, Îndurate.

În Duminica Fiului risipitor

Troparul învierii, al glasului de rând

Condacul, glasul al 3-lea :

Podobie : Fecioara astăzi...

De la părinteasca slavă a Ta depărtându-mă neînţelepţeşte, în răutăţi am risipit bogăţia ce mi-ai dat. Pentru aceasta glasul desfrânatului aduc Ţie : Greşit-am înaintea Ta, Părinte îndurate. Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, şi mă fă ca pe unul din argaţii Tăi.

În Sâmbăta lăsatului sec de carne

Troparul, glasului al 8-lea :

Condacul, glasul al 8-lea :

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

În Duminica lăsatului sec de carne

Troparul învierii, al glasului de rând.

Condacul, glasul 1 :

Podobie : Mormântul Tău, Mântuitorule...

Când vei veni, Dumnezeule, pe pământ cu slavă şi toate se vor cutremura şi râul cel de foc înaintea divanului va curge, cărţile se vor deschide şi cele ascunse se vor vădi, atunci să mă izbăveşti de focul cel nestins şi să mă învredniceşti a sta de-a dreapta Ta, Judecătorule preadrepte.

În Sâmbăta din săptămâna brânzei

Se face pomenirea tuturor celor ce au strălucit întru sihăstrie, cuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri.

Troparul, glasul al 4-lea :

Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, prin rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

Condacul, glasul al 8-lea :

Podobie : Ca o pârgă a firii...

Ca pe nişte propovăduitori ai dreptei credinţe şi înfrânători ai păgânătăţii ai bucurat, Doamne, ceata purtătorilor de Dumnezeu, care a luminat lumea. Pentru rugăciunile lor, în pace desăvârşită, pe cei ce Te slăvesc pe Tine şi Te laudă păzeşte-i, ca să-Ţi cânte Ţie : Aliluia.

Să se ştie : În miercurea şi vinerea din săptămâna brânzei, după Ceasul al nouălea, se mănâncă brânză şi ouă, după Canonul celui între sfinţi Părintelui nostru Nichifor, patriarhul Constantinopolului.

În Duminica lăsatului sec de brânză

Troparul învierii, al glasului de rând.

Condacul, glasul al 6-lea :

Al înţelepciunii Îndreptătorule şi de ştiinţă Dătătorule, al celor neînţelepţi Învăţătorule şi al săracilor Sprijinitorule, întăreşte şi înţelepţeşte inima mea, Stăpâne. Dă-mi cuvânt, Cuvinte al Tatălui, că iată buzele mele nu le opresc a striga către Tine : Îndurate, miluieşte-mă pe mine, cel căzut.

În această zi, la Vecernie, se cântă prochimenul, glasul al 8-lea :

Să nu întorci faţa de la sluga Ta; când mă necăjesc, degrab mă auzi; ia aminte spre sufletul meu şi-l mântuieşte pe el.

Stih 1 : Mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească.

Stih 2 : Să vadă săracii şi să se veselească.

Stih 3 : Căutaţi pe Dumnezeu şi va fi viu sufletul vostru.

Şi iarăşi, cu glas mai înalt :

Să nu întorci faţa de la sluga Ta; când mă necăjesc, degrab mă auzi; ia aminte spre sufletul meu şi-l mântuieşte pe el.

În Sâmbăta din întâia săptămână a Marelui Post

Se face pomenirea minunii ce s-a făcut pentru colive de către Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron.

Troparul, glasul al 2-lea :

Mari sunt isprăvile credinţei; în izvorul văpăii, ca într-o apă de odihnă, Sfântul Mucenic Teodor s-a bucurat. Căci, cu foc tot arzându-se, ca nişte pâine dulce Sfintei Treimi s-a adus. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.

Condacul, glasul al 8-lea :

Primind credinţa lui Hristos ca o pavăză înăuntru în inima ta, puterile cele potrivnice le-ai călcat, mult-pătimitorule, şi cu cunună cerească te-ai încununat în veci, Teodore, ca un nebiruit.

În Duminica întâi a Marelui Post, a Ortodoxiei

Se face pomenirea Sfinţilor Prooroci : Moise, Aaron şi a celorlalţi şi înălţarea sfintelor şi cinstitelor icoane.

Troparul învierii, al glasului de rând

Slavă....

glasul al 2-lea :

Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase, Dumnezeule. Că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca să scapi din robia vrăjmaşului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm Ţie : Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea.

Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu :

Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt preamărite, Născătoare de Dumnezeu. Cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, cu adevărat Maică te-ai cunoscut, născând pe Dumnezeu cel adevărat; pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Condacul, glasul al 8-lea :

Cuvântul Tatălui cel necuprins, din tine, Născătoare de Dumnezeu, S-a cuprins, întrupându-Se; şi chipul cel întinat la chipul cel dintâi întorcându-l, cu dumnezeiasca podoabă l-a amestecat. Deci, mărturisind mântuirea, îl închipuim cu fapta şi cu cuvântul.

În această zi la Vecernie, se cântă acest Prochimen, glasul al 8-lea :

Dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău, Doamne.

Stih 1 : De la marginile pământului către Tine am strigat.

Stih 2 : Acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale.

Stih 3 : Aşa voi cânta numelui Tău în veci.

Şi iarăşi, cu glas mai înalt :

Dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău, Doamne.

Şi aşa, cântând pe rând, unul după altul, până se sfârşesc duminicile Marelui Post.

În Duminica a doua a Marelui Post

Se cântă slujba celui dintre sfinţi Părintelui nostru Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, făcătorul de minuni.

Troparul învierii, al glasului de rând.

Slavă...,

Troparul sfântului, glasul a 8-lea :

Luminătorule al dreptei credinţe, sprijinul Bisericii şi învăţătorule, podoaba monahilor, apărătorule cel nebiruit al teologilor; făcătorule de minuni, Grigorie, lauda Tesalonicului, propovăduitorule al harului, roagă-te pururea să se mântuiască sufletele noastre.

Condacul, glasul al 8-lea :

Podobie : Apărătoare Doamnă...

Pe tine, organul înţelepciunii cel sfinţit şi dumnezeiesc, trâmbiţa cuvântării de Dumnezeu cea strălucită, cu un glas te lăudăm, Grigorie,de Dumnezeu grăitorule. Ci, cel ce stai ca o minte înaintea Minţii celeidintâi, către Dânsul îndreptează mintea noastră, Părinte Grigorie, casă strigăm : Bucurăte, propovăduitorule al harului.

În Duminica a treia a Marelui Post

Se prăznuieşte închinarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci.

Troparul învierii, al glasului de rând.

Slavă...,

Troparul Crucii, glasul 1 :

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredinciosilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Şi acum..., al Născătoarei, de la glasul Troparului Crucii

Condacul, glasul al 7-lea :

Nu mai păzeşte încă sabia cea de văpaie uşa Edenului, că într-însa a venit minunata legătură, prin lemnul Crucii. Acul morţii şi biruinţa iadului s-au alungat, că de faţă ai stat, Mântuitorul meu, strigând celor din iad : Intraţi iarăşi în rai.

În Duminica a patra a Marelui Post

Se cântă slujba Preacuviosului Părintelui nostru Ioan Scărarul.

Troparul învierii, al glasului de rând.

Slavă...,

Troparul sfântului, glasul 1 :

Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, de Dumnezeu Purtătorule, Părintele nostru, Ioane; cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea cereştile haruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează, prin tine, tuturor tămăduiri.

Sau acesta, glasul al 8-lea :

Cu curgerile lacrimilor tale, ai lucrat pustiul cel neroditor şi, întru suspinuri din adânc, ai făcut însutit roditoare ostenelile tale; te-ai făcut luminător, strălucind lumii prin minuni, Cuvioase Ioane, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., al Născătoarei-învierii, glasul 1

Condacul, glasul al 4-lea :

Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Întru înălţimea înfrânării te-a pus pe tine Domnul, ca pe o stea adevărată şi nerătăcită, luminând marginile, învăţătorule Ioane, părintele nostru.

Joi, în a cincea săptămână a Marelui Post

Se cântă slujba Canonului celui mare.

Condacul, glasul al 6-lea :

Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie şi te vei tulbura. Deşteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni şi toate le plineşte.

Sâmbătă, în a cincea săptămână a Marelui Post

Se cântă Acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Troparul, glasul al 8-lea :

Porunca cea cu taină luând-o întru cunoştinţă, cel fără de trup, în casa lui Iosif, degrab a stătut înainte, zicând celei ce nu ştia de nuntă: Cel ce a plecat cu pogorârea cerurile încape fără schimbare, tot întru tine. Pe Care şi văzându-L în pântecele tău, luând chip de rob, mă spăimântez a striga către tine : Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară.

Condacul, glasul al 8-lea :

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulțumiri izbăvindu-ne din nevoi aducem ţie Născătoare de Dumnezeu noi robii tăi ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită izbaveşte-ne pe noi dintru toate nevoile ca să strigăm ţie : Bucură-te mireasă pururea fecioară !

În Duminica a cincea a Marelui Post

Se cântă slujba Preacuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca

Troparul învierii, al glasului de rând.

Slavă...,

Troparul, glasul al 8-lea :

Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după trup. Căci luând crucea ai urmat lui Hristos, şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup căci este trecător. Ci să poarte grijă de suflet de lucrul cel nemuritor . Pentru aceasta şi cu îngerii, împreună se bucură, preacuvioasă maică Marie Egiptenca, duhul tău .

Condacul, glasul al 3-lea :

Podobie : Fecioara astăzi...

Ceea ce erai mai înainte plină de tot felul de desfrânări, astăzi te-ai arătat mireasă lui Hristos, prin pocăinţă urmând vieţii îngereşti, şi cu arma Crucii calci în picioare pe demoni. Pentru aceasta, te-ai arătat mireasă a Împărăţiei cerului, Marie preacinstită.

Sâmbătă, în a şasea săptămână a Marelui Post

Se cântă slujba Sfântului şi Dreptului Lazăr.

Troparul, glasul 1 :

Învierea cea de obşte, mai înainte de patima Ta, încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase, Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie, Biruitorului morţii, strigăm : Osana Celui dintru înălţime ! Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului.

Condacul, glasul al 2-lea :

Podobie : Cele de sus căutând...

Bucuria tuturor, Hristos, adevărul, lumina, viaţa şi învierea lumii, celor de pe pământ S-a arătat cu a Sa bunătate şi S-a făcut chip învierii, dând tuturor dumnezeiască iertare.

În Duminica Stâlpărilor

Troparul, glasul 1 : Învierea cea de obşte...

Slavă..., Şi acum...

Îngropându-ne împreună cu Tine prin Botez, Hristoase, Dumnezeul nostru, vieţii celei fără de moarte ne-am învrednicit cu învierea Ta şi, cântând, strigăm : Osana Celui dintru înălţime, binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului.

Ipacoi, glasul al 6-lea :

Cu stâlpări lăudându-L mai înainte, cu lemne mai pe urmă au prins pe Hristos Dumnezeu nemulţumitorii iudei; iar noi, cu credinţă neschimbată pururea lăudându-L, ca pe un făcător de bine, totdeauna strigăm către Dânsul : Binecuvântat eşti, Cel ce ai venit să chemi pe Adam.

Condacul, glasul al 6-lea :

Pe scaun, în cer, şi pe mânz, pe pământ, fiind purtat, Hristoase, Dumnezeule, laudă de la îngeri ai primit şi cântare de la pruncii cei ce strigau Ţie : Binecuvântat eşti, Cel ce vii să chemi pe Adam.

În Sfânta şi Marea Luni, la Utrenie

Troparul, glasul al 8-lea :

Iată Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednică este iarăşi cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreunezi, casă nu te dai morţii şi afară de împărăţie să te încui, ci te deșteaptă strigând : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Condacul, glasul al 8-lea :

Podobie : Ca o pârgă a firii...

Iacob plângea pentru lipsa lui Iosif şi viteazul şedea în căruţă, ca un împărat fiind cinstit; că, plăcerilor egiptencei atunci nefăcându-se rob, s-a mărit în schimb de la Cel ce vede inimile oamenilor şi dă cunună nestricăcioasă.

În Sfânta şi Marea Marţi

Troparul, glasul al 8-lea :

Iată Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednică este iarăşi cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreunezi, ca să nu te dai morţii şi afară de împărăţie să te încui, ci te deșteaptă strigând : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Condacul, glasul al 2-lea :

Podobie : Cele de sus căutând...

La ceasul sfârşitului, suflete, gândind, şi de tăierea smochinului temându-se, talantul cel dat ţie cu iubire de osteneală lucrează-l, ticăloase, priveghind şi strigând : Să nu rămânem afară din cămara lui Hristos.

În Sfânta şi Marea Miercuri

Troparul, glasul al 8-lea :

Iată Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednică este iarăşi cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreunezi, ca să nu te dai morţii şi afară de împărăţie să te încui, ci te deșteaptă strigând : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Condacul, glasul al 4-lea :

Podobie : Cel ce Te-ai înălţat...

Mai mult decât desfrânata făcând fărădelege, ploi de lacrimi nicicum nu Ţi-am adus, Bunule; dar, cu tăcere rugându-mă, cad către Tine, cu dragoste sărutând preacuratele Tale picioare, ca să-mi dai iertare de greşeli ca un Stăpân, mie, celui ce strig: Mântuitorule, de întinăciunea faptelor mele curăţeşte-mă.

În Sfânta şi Marea Joi

Troparul, glasul al 8-lea :

Când măriţii ucenici la spălarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat şi judecătorilor celor fără de lege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, Iubitorule de avuţii, pe cel ce pentru acestea spânzurare şi-a agonisit. Fugi de sufletul nesăţios, care a îndrăznit unele ca acestea asupra Învăţătorului. Cel ce eşti spre toţi bun, Doamne, slavă Ţie.

Condacul, glasul al 2-lea :

Podobie : Cele de sus căutând...

Pâinea luând-o în mâini vânzătorul, pe ascuns aceleaşi le-a întins şi a luat preţul Celui ce a zidit cu mâinile Sale pe om; şi neîndreptat a rămas Iuda, sluga şi înşelătorul.

În Sfânta şi Marea Vineri

Troparul, glasul al 8-lea :

Condacul, glasul al 8-lea :

Pe Cel ce S-a răstignit pentru noi, veniţi toţi să-l lăudăm, că pe Acela L-a văzut Maria pe lemn şi a zis : Deşi rabzi răstignirea, Tu eşti Fiul şi Dumnezeul meu.

În Sfânta şi Marea Sâmbătă

Troparul, glasul al 2-lea :

Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.

Slavă...,

Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce eşti viaţa cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; şi, când ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate puterile cereşti au strigat : Dătătorule de viaţă, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Şi acum...,

Mironosiţele femei stând lângă mormânt, îngerul a strigat : Miresmele morţilor sunt cuviincioase, iar Hristos putreziciunii S-a arătat străin.

Condacul, glasul al 6-lea :

Cel ce a încuiat adâncul s-a văzut mort şi, cu smirnă şi cu giulgiu înfăşurându-se, în mormânt a fost pus ca un mort Cel fără de moarte; şi femeile au venit să-L ungă cu mir, plângând cu amar şi strigând : Aceasta este Sâmbăta cea binecuvântată, întru care Hristos, adormind, va învia a treia zi.

Să se ştie: În Sfânta şi Marea Joi, în loc de Heruvic se cântă : Cinei Tale..., iar în loc de Axion se cântă Irmosul Cântării a 9-a : Din ospăţul Stăpânului...; în loc de Chinonic se cântă tot : Cinei Tale...

În Sfânta şi Marea Sâmbătă, în loc de Heruvic se cântă acest Tropar, pe glasul al 5-lea :

Să tacă tot trupul omenesc şi să stea cu frică şi cu cutremur şi nimic pământesc întru sine să nu gândească; că Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor merge să Se junghie şi să Se dea spre mâncare credincioşilor. Şi merg înaintea Lui cetele îngereşti cu toată căpetenia şi puterea, heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, feţele acoperindu-şi şi strigând cântarea : Aliluia, Aliluia, Aliluia.

Şi în loc de Axion, Irmosul : Nu te tângui, Maică... Chinonicul : Sculatu-S-a ca din somn Domnul şi a înviat, mântuindu-ne pe noi.

TROPARELE DE OBȘTE ALE SFINȚILOR

LA UN PROOROC

Tropar, glasul al 2-lea :

Prăznuind pomenirea proorocului Tău (N), Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.

LA UN APOSTOL

Tropar, glasul al 3-lea :

Apostole sfinte (N) roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.

LA MAI MULŢI APOSTOLI

Tropar, glasul al 3-lea :

Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.

LA UN ARHIEREU

Tropar, glasul al 4-lea :

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte ierarhe (N), roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

LA MAI MULŢI ARHIEREI

Tropar, glasul al 4-lea :

Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

LA UN SFINŢIT MUCENIC

Tropar, glasul al 4-lea :

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice (N), roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

LA UN MUCENIC

Tropar, glasul al 4-lea :

Mucenicul Tău, Doamne, (N) întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

LA MAI MULŢI MUCENICI

Tropar, glasul al 4-lea :

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

LA O MUCENIŢĂ

Tropar, glasul al 4-lea :

Mieluşeaua Ta, Iisuse, (N), strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

LA UN MĂRTURISITOR

Tropar, glasul al 8-lea :

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată (N), înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

LA UN CUVIOS

Tropar, glasul al 8-lea :

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-au făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, (N), Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

ALTUL TOT LA UN CUVIOS

Tropar, glasul 1 :

Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru (N); şi cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

LA O CUVIOASĂ

Tropar, glasul al 8-lea :

Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă (N), duhul tău.

SFÂRŞITUL TROPARELOR DE OBŞTE ALE SFINŢILOR

LUMINÂNDELE

Svetilnele Învierii
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | Luminândele Postului Mare | Luminândele săptămânii

(Care greceşte se numesc Exapostilaria). Şi Stihirile ale celor 11 Evanghelii de dimineaţa. Şi sunt Stihirile făcute de Leon preaînţeleptul împărat. Iar Svetilnele de fiul său Constantin împăratul.

Luminânda 1 :

Cu ucenicii să ne suim în muntele Galileii, prin credinţă să vedem pe Hristos zicând, că a luat putere a celor de sus şi a celor de jos, să ne învăţăm cum învaţă a boteza toate neamurile, în numele Tatălui, și al Fiului, și a Sfântului Duh, şi a petrece cu tăinuitorii precum s-a făgăduit până în sfârşitul veacului.

A Născătoarei :

Cu ucenicii împreună te-ai bucurat Născătoare de Dumnezeu Fecioară, dacă ai văzut pe Hristos înviat din mormânt a treia zi precum a zis. Cărora s-a și arătat, învăţându-i și arătându-le cele mai bune, și a boteza poruncindu-le în Tatăl şi în Fiul şi în Duhul, ca să credem noi scularea lui, și să te mărim pe tine Fecioară.

Stihira Evangheliei Glas 1.

În munte ucenicii mergând pentru înălţarea cea de pe pământ, înaintea lor a stătut Domnul, și închinându-se lui, și de puterea cea dată lui pretutindenea învățându-se, întru cea de sub cer s-au trimis, să propovăduiască învierea cea din morţi și suirea la cer. Cu care şi în veci a petrece s-a făgăduit nemincinosul Hristos Dumnezeu, și Mântuitorul sufletelor noastre.

Luminânda 2 :

Piatra văzându-o răsturnată, Mironosiţele s-au bucurat, că au văzut pe un tânăr şezând în mormânt și acela a zis lor : Iată Hristos s-a sculat, spuneţi Ucenicilor împreună şi lui Petru, mergeţi mai-nainte în muntele Galileii, acolo vouă se va arăta, precum a zis mai-nainte prietenilor.

A Născătoarei :

Înger adică a adus Fecioarei aceasta, bucură-te, mai-nainte de zămislirea ta Hristoase, și înger a răsturnat piatra mormântului tău. Acela adică în locul întristării semne de bucurie negrăită : Iată acesta în locul morţii, pe tine Dătătorul de viață propovăduindu-te și mărindu-te, şi spunând Femeilor învierea, și tăinuitorilor.

Stihira Evangheliei. Glas 2.

Cu miresme venind femeile cele ce au fost cu Maria, și nepricepându-se cum le va fi lor, ca să-şi dobândească dorirea, li s-a arătat piatra răsturnată şi dumnezeiesc tânăr potolind tulburarea sufletelor lor. Că a zis : S-a sculat Iisus Domnul. Pentru aceasta propovăduiţi propovăduitorilor lui ucenici, să meargă în Galilea, şi-l vor vedea pe el înviat din morţi, ca pe Dătătorul de viață și Domnul.

Luminânda 3 :

Că Hristos s-a sculat nimenea să nu fie necredincios, că s-a arătat Mariei, apoi s-a văzut de cei ce au mers la sat. Și tăinuitorilor iarăși s-a arătat șezând cei unsprezece, pe care trimiţându-i să boteze, la ceruri s-a înălţat de unde s-a pogorât, întărind propovăduirea, cu mulţime de semne.

A Născătoarei :

Soare cela ce ai răsărit ca un mire din cămară, din mormânt astăzi, şi iadul l-ai prădat şi moartea o ai stricat, pentru rugăciunile celeia ce te-a născut, lumină trimite-ne nouă, lumină care luminează inimile și sufletele, lumină care îndreptează pe toţi, să umble în cărările poruncilor tale, şi în calea păcii.

Stihira Evangheliei. Glas 3.

Magdalenei Mariei, ceea ce a vestit învierea Mântuitorului cea din morţi, și arătarea, necrezându-i ucenicii, li s-a imputat învârtoşarea inimii; dar cu semne într-armându-se și cu minuni, la propovăduire s-au trimis. Şi tu Doamne la începătorul luminii Tatăl te-ai înălţat. Iar ei au propovăduit pretutindenea Cuvântul, cu minuni încredințându-l. Pentru aceasta luminându-ne printr-înşii, mărim învierea ta cea din morţi, Iubitorule de oameni Doamne.

Luminânda 4 :

Cu fapte bune strălucindu-ne, să vedem pe bărbaţii cei ce au stătut de față, în mormântul cel de viață purtător, în haine strălucitoare Mironosiţelor celor ce şi-au plecat faţa la pământ, învierea celui ce stăpâneşte cerul să ne învăţăm şi către viață la mormânt să alergăm cu Petru, şi de ceea ce s-a făcut mirându-ne să rămânem, ca să vedem pe Hristos.

A Născătoarei :

Bucuraţi-vă zicând ai schimbat întristarea strămoşilor Doamne, aducând în mijloc bucuria sculării tale în lume. Deci Dătătorule de viață, aceiași lumină ce luminează inimile, pentru ceea ce te-a născut pe tine, lumina îndurărilor tale trimite-o, ca să strigăm ţie : Iubitorule de oameni Dumnezeule omule, mărire sculării tale.

Stihira Evangheliei. Glas 4.

Mânecare adâncă era şi Femeile au venit la mormântul tău Hristoase; dar trupul nu s-a aflat cel dorit de dânsele. Pentru aceasta nedumirindu-se ele, cei ce le-au stătut înainte în veșminte strălucitoare le-au zis : Ce căutaţi pe cel viu cu cei morţi ? S-a sculat precum a zis mai-nainte. Căci nu vă aduceţi aminte de cuvintele lui ? Cărora crezând ele, cele ce văzuse au propovăduit, dar s-au părut a fi minciună vestirile. Așa au fost încă zăbavnici ucenicii, iar Petru a alergat, şi văzând a mărit întru sine minunile tale.

Luminânda 5 :

Viaţa şi calea Hristos din morţi sculându-se, împreună cu Cleopa şi cu Luca a călătorit, de care s-a şi cunoscut în Emaus, frângând pâinea, ale cărora sufletele şi inimile erau arzând, când le-a grăit lor pe cale, şi le-a tâlcuit Scripturile de cele ce a pătimit. Cu care să strigăm s-a sculat, şi s-a arătat şi lui Petru.

A Născătoarei :

Laud mila ta cea nemăsurată Făcătorul meu, că pe tine însuţi te-ai deşertat, ca să porţi și să mântuiești firea omenească cea necăjită. Şi Dumnezeu fiind, ai suferit din Curata prunca lui Dumnezeu a te face precum sunt eu, şi a te pogorî pană la iad, vrând să mă mântuiești pe mine, pentru rugăciunile celeia ce te-a născut, Stăpâne întrutot Îndurate.

Stihira Evangheliei. Glas 5.

O preaînţelepte judecăţile tale Hristoase, cum lui Petru prin giulgiurile singure i-ai dat a cunoaşte învierea ta, și cu Luca şi cu Cleopa împreună călătorind ai vorbit, și și vorbind nu îndată te-ai arătat pe sineţi. Pentru aceasta și imputare ai luat, ca cum ai fi fost un nemernic în Ierusalim și nu ai fi fost părtaş până în sfârşit sfaturilor lor. Ci ca cela ce toate spre folosul zidirii le orânduieşti, şi proorociile cele de tine le-ai descoperit, şi când ai binecuvântat pâinea, te-ai cunoscut de dânşii, ale cărora inimi și mai-nainte deaceasta spre cunoştinţa ta se aprindeau. Care, şi ucenicilor fiind adunaţi, iată luminat le-ai propovăduit lor învierea ta, prin care miluieşte-ne pe noi.

Luminânda 6 :

Arătând că om eşti Mântuitorule după fiinţă, în mijloc ai stătut înviind din groapă, şi cu mâncarea împărtăşindu-te ai învăţat botezul pocăinţei. Și îndată te-ai înălţat la cerescul Părinte, și ucenicilor a le trimite pe Mângâitorul te-ai făgăduit. Cela ce ești mai presus de Dumnezeire Dumnezeule Omule, mărire sculării tale.

A Născătoarei :

Făcătorul făpturii şi Dumnezeul tuturor trup omenesc a luat din preacurate sângiurile tale preasfântă Fecioară, şi toată firea cea stricată o a înnoit, iarăși ca mai-nainte de Naştere după Naştere lăsându-te. Pentru aceasta pe tine toţi cu credinţă te lăudăm strigând : Bucură-te Stăpâna lumii.

Stihira Evangheliei. Glas 6.

Pacea cea adevărată, tu eşti Hristoase, către oamenii lui Dumnezeu, pacea ta dându-o după Sculare Ucenicilor, înfricoşaţi i-ai arătat pe dânşii, părânduli-se că văd Duh : Ci ai potolit tulburarea sufletelor lor, arătându-le mâinile şi picioarele tale, dar necrezând ei încă, cu împărtăşirea mâncării şi cu pomenirea învăţăturilor, le-ai deschis lor mintea să înţeleagă Scripturile. Cărora şi părinteasca făgăduinţă făgăduindu-le, şi binecuvântându-i pe ei, te-ai suit la cer. Pentru aceasta împreună cu dânşii ne închinăm ție, Doamne mărire ție.

Luminânda 7 :

Că a luat pe Domnul Maria zicând, a alergat la mormânt Simon Petru și alt tăinuitor al lui Hristos, pe carele îl iubea, şi au alergat aceşti doi, şi au aflat giulgiurile înlăuntru singure zăcând, şi mahrama capului era deosebită de dânsele. Pentru aceasta iarăşi au tăcut, până ce au văzut pe Hristos.

A Născătoarei :

Mari şi preamărite pentru mine ai lucrat Hristoase al meu mult Milostive, că din Fecioară pruncă te-ai născut negrăit, şi Crucea ai luat și moarte răbdând, ai înviat întru Mărire; și firea noastră o ai slobozit din moarte, Mărire Hristoase Măririi tale, Mărire puterii tale.

Stihira Evangheliei. Glas 7.

Iată întuneric şi de dimineaţă, şi ce stai la groapă Marie, mult întuneric având în minte ? De unde întrebi, unde s-a pus Iisus ? Ci vezi ucenicii împreună alergând, cum prin giulgiuri şi prin mahramă au aflat învierea, și și-au adus aminte de Scriptura cea pentru aceasta; cu care şi prin care şi noi crezând, te lăudăm pe tine Dătătorule de viață Hristoase.

Luminânda 8 :

Doi îngeri văzând înlăuntrul mormântului, Maria s-a spăimântat, şi pe Hristos necunoscându-l, ca pe un grădinar l-a întrebat : Doamne, unde ai pus trupul Iisusului meu ? Și prin strigare cunoscându-l, că era însuși Mântuitorul, a auzit : Nu te atinge de mine, la Tatăl mă duc, spune fraţilor mei.

A Născătoarei :

Pe unul din Treime ai născut Fecioară negrăit, îndoit în fire fiind şi îndoit în lucrare şi unul în Ipostas. Deci pe acesta roagă-l pururea, pentru cei ce se închină ție cu credinţă, ca să se izbăvească de toată bântuiala vrăjmaşului, că toţi acum către tine scăpăm, Stăpână de Dumnezeu Născătoare.

Stihira Evangheliei. Glas 8.

Lacrimile Mariei nu înzadar s-au vărsat cu căldură. Că iată s-a învrednicit, şi de îngeri ce o învăţau și de vederea ta o Iisuse. Ci încă cele pământeşti cugeta ca o femeie neputincioasă. Pentru aceasta s-a și oprit a se atinge de tine Hristoase; ci însă propovăduitoare s-a trimis Ucenicilor tăi, cărora bunele vestiri le-a spus suirea la moştenirea părintească vestindu-le; cu care învrednicește-ne şi pe noi arătării tale Stăpâne Doamne.

Luminânda 9 :

Fiind uşile încuiate Stăpâne, dacă ai întrat, ai umplut pe Apostoli de Duhul Cel Prea Sfânt, cu pace insuflându-i, cărora şi a lega şi a dezlega păcatele le-ai zis. Şi după opt zile coasta ta Tomei o ai arătat şi mâinile. Cu carele strigăm : Domnul şi Dumnezeu tu eşti.

A Născătoarei :

Pe Fiul tău dacă l-ai văzut înviat din groapă a treia zi, Mireasă a lui Dumnezeu preasfântă Fecioară, toată mâhnirea o ai lepădat, care o ai pătimit ca o Maică, când l-ai văzut pătimind. Şi de bucurie umplându-te, cu ucenicii lui cinstindu-l îl lauzi pe el. Pentru aceasta pe cei ce te propovăduiesc pe tine de Dumnezeu Născătoare, acum mântuiește-i.

Stihira Evangheliei. Glas 5.

Ca întru anii cei de apoi, fiind seară întru una a Sâmbetelor, stătut-ai înaintea prietenilor Hristoase, și cu minune ai adeverit minunea, prin intrarea cea încuiată a uşilor pe învierea ta cea din morţi, şi ai umplut de bucurie pe ucenici, şi Duh Sfânt le-ai dat lor, şi puterea iertării păcatelor le-ai împărţit şi pe Toma nu l-ai lăsat să se afunde în valul necredinţei. Pentru aceasta dă-ne și nouă cunoștință adevărată și iertare de greşale Milostive Doamne.

Luminânda 10 :

Marea Tiberiadei împreună cu fiii lui Zevedei, pe Natanail și cu Petru, și cu alti doi dedemult, și pe Toma i-au luat la vânătoare, care după porunca lui Hristos, de-a dreapta aruncând, au tras mulţime de peşti. Pe carele Petru cunoscându-l, a înnotat către dânsul. Cărora a treia oară s-a arătat, şi pâine le-a arătat și pește pe cărbuni.

A Născătoarei :

Pe Domnul, carele a înviat a treia zi din mormânt, Fecioară roagă-l pentru cei ce te laudă pe tine, şi cu dragoste te fericesc; că pe tine te avem toţi scăpare de mântuire şi mijlocitoare către dânsul, că moştenirea ta și robii tăi suntem, Născătoare de Dumnezeu, şi spre a ta folosinţă toţi privim.

Stihira Evangheliei. Glas 6.

După pogorârea în iad, şi după învierea din morţi, întristându-se precum li se cădea ucenicii, pentru despărţirea ta Hristoase, la lucrare s-au întors. Şi iarăşi luntrea şi mrejele, și vânatul nicăierea, ci tu Mântuitorule arătându-te ca un Stăpân al tuturor, de-adreapta ai poruncit să arunce mrejele. Şi s-a făcut Cuvântul lucru deîndată, şi mulţime multă de peşti şi cină străină gata pe pământ, de care împărtăşindu-se atunci ucenicii tăi, și pe noi acum gânditori să ne desfătăm, ne învredniceşte, Iubitorule de oameni Doamne.

Luminânda 11 :

După dumnezeiasca sculare de trei ori pe Petru iubeşte-mă, întrebându-l Domnul, l-a pus peste oile sale mai mare păstor, carele văzând pe cel ce-l iubea Iisus mergând după el, a întrebat pe Stăpânul, dar acesta ce ? De voi vrea, a zis, să rămână acesta până ce iarăş voi veni, ce-ţi este ţie prietene Petre ?

A Născătoarei :

O înfricoşată Taină, o preamărită minune, prin moarte moartea cu totul s-a pierdut. Deci cine nu te va lăuda pe tine, şi cine nu se va închina învierii tale Cuvântule, și Născătoarei de Dumnezeu ceea ce curat te-a născut pe tine cu trup. Pentru ale căreia rugăciuni izbăveşte pe toți din gheenă.

Stihira Evangheliei. Glas 8.

   Arătându-te pe tine ucenicilor tăi Mântuitorule după înviere, lui Simon i-ai dat pașterea oilor spre răsplătirea dragostei, adică purtarea de grijă de ale păstori pe dânsele. Pentru aceasta ai și zis : De mă iubeşti Petre, păstoreşte mieluşeii mei, păstoreşte oile mele. Iar el îndată arătând iubirea de prieteşug, pentru celălalt învăţăcel a întrebat. Cu ale cărora rugăciuni Hristoase turma ta păzeşte-o de lupii cei ce o pierd pe dânsa.

    Iar de este Post, se cântă Luminândele glasului ce se va întâmpla. Sfârșitul luminândelor se face cu stihurile Treimice, precum s-a arătat la tipicul de la începutul Cântărilor Treimice, adică :

    Luni : Cu ocrotirile celor fără de trup, miluiește-ne pe noi.
    Marţi : Pentru rugăciunile înainte Mergătorului, miluiește-ne pe noi.
    Miercuri și Vineri : Cu puterea Crucii tale, păzește-ne pe noi.
    Joi : Pentru rugăciunile Sfinților Apostoli și ale Ierarhului Nicolae, miluieşte-ne pe noi.

Luminândele Postului Mare

Fiecare luminândă se cântă de trei ori, după glasul ce va fi de rând.

glasul 1

Cel ce răsari lumina, Doamne, curăţeşte sufletul meu de tot păcatul, cu ocrotirile celor fără de trup, și mă mântuieşte.

glasul al 2-lea

Lumina Ta cea pururea veșnică trimite-o, Hristoase Dumnezeule, și luminează ochii cei de taină ai inimii mele, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 3-lea

Trimite lumina Ta, Hristoase Dumnezeule, și luminează inima mea, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 4-lea

Cel ce răsari lumina lumii Tale, sufletul meu cel ce este întru întuneric curăţeşte-l de tot păcatul, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 5-lea

Dătătorule de lumină, Doamne, trimite lumina Ta şi luminează inima mea, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 6-lea

Doamne, trimite sufletelor noastre lumina Ta cea pururea veșnică, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 7-lea

Ridică-mă, Doamne, spre lauda Ta, şi mă învaţă să fac voia Ta, Sfinte, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 8-lea

Lumină fiind Hristoase, luminează-mă întru Tine, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

Luminândele zilelor de peste toată săptămâna

Luni

A îngerilor :

Podobie : Femei, auziti...

Arhangheli și Îngeri, Începătorii şi Domnii, Puteri, Stăpânii, şi Scaune, Heruvimi, cei cu ochi mulţi, şi Serafimi, cei cu câte şase aripi, rugaţi-vă acum pentru noi, să ne izbăvim din nevoi şi de focul cel nestins.

Alta :

Cel ce ai împodobit cerul cu stele, ca un Dumnezeu, și prin îngerii Tăi tot pământul luminezi, Făcătorule a toate, mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine.

A Născătoarei de Dumnezeu :

Ceea ce ești dulceața îngerilor, bucuria celor necăjiți, folositoarea creștinilor, Fecioara, Maica Domnului, apără-ne pe noi și ne izbăvește de chinurile cele veșnice.

Marţi

A Înaintemergătorului :

Proorocule preamărite și Înaintemergătorule al harului, cel ce ai propovăduit pocăinţa mântuirii tuturor şi pe Mieluşelul, Cel ce a ridicat păcatul lumii L-ai arătat, fericite, pe Acela acum roagă-L să mântuiască lumea.

Alta :

Pe Înaintemergătorul Ioan și Botezătorul Mântuitorului, pe cel ce între prooroci prooroc şi pe cel hrănit în pustie, pe cel născut al Elisabetei toţi să-l lăudăm.

A Născătoarei de Dumnezeu :

Fecioară, pe tine toți proorocii mai înainte te-au vestit. David pe tine munte te numește, chivot și sfeșnic. Scară și pod, năstrapă, ceea ce porți mana, și toiag odrăslit. Iar noi, ca pe o Născătoare de Dumnezeu, după vrednicie te cinstim.

Miercuri

A Crucii :

Cruce dumnezeiască, lauda creștinilor, armă nebiruită şi întărire a credinţei, cu credinţă te lăudăm şi ne închinăm; păzitoarea dreptmăritorilor creştini şi slava mucenicilor, după vrednicie pe tine te lăudăm.

Alta :

Crucea este păzitoare a toată lumea, Crucea, podoaba Bisericii, Crucea, stăpânia celor ce conduc, Crucea, întărirea credincioşilor, Crucea, slava îngerilor şi diavolilor rană.

A Născătoarei de Dumnezeu :

Lângă cruce înainte a stat ceea ce Te-a născut mai presus de fire și tânguindu-se a strigat: Vai mie, preadulce Fiule, cum ai apus de la ochii mei? Cum între cei morți te-ai socotit ?

Joi

A Sfinților Apostoli :

Pe Petru și pe Pavel, pe Andrei, pe Ioan, pe Iacob, pe Vartolomeu și pe Matei, pe Filip, pe Toma şi pe Simion, pe Iacob al lui Alfeu, pe Iuda tadeul şi pe Matia, Apostolii Domnului, şi pe sfinţii evanghelişti Marcu şi Luca cu credință să-i lăudăm.

Alta :

Apostoli ai Mântuitorului, în toată latura cea de sub soare alergând, aţi propovăduit cu adevărat sfânta întrupare a lui Hristos din fecioara şi, din înşelăciune întorcând pe păgâni şi luminându-i, pe toţi i-aţi învăţat să cinstească pe Sfânta Treime.

A Sfântului Nicolae :

Pe marele arhipăstor și ierarh şi întâiul șezător pe scaunul Mirelor, pe Nicolae, toţi să-l lăudăm, că pe mulţi bărbaţi ce erau să moară fără dreptate i-a izbăvit şi împăratului şi lui Avlavie s-a arătat în vis, stricând cu totul hotărârea lor cea nedreaptă.

A Născătoarei de Dumnezeu :

Marie preacurată, cădelniţa de aur, ceea ce ai fost încăpere Dumnezeirii celei neîncăpute, întru care Tatăl a binevoit și Fiul s-a sălășluit și Duhul cel Preasfânt, umbrindu-te pe tine, Fecioara, te-a arătat de Dumnezeu Născătoare.

Vineri

A Crucii :

Bucură-te, Cruce preasfântă, zidul cel nesurpat al lumii, scăparea scârbiţilor şi a celor ce sunt în nevoi, biruinţa celor ce conduc şi apărătoarea credincioşilor, surparea barbarilor, cununa Apostolilor şi mântuirea credincioşilor.

Alta :

Crucea este păzitoare a toată lumea, Crucea, podoaba Bisericii, Crucea, stăpânia celor ce conduc, Crucea, întărirea credincioşilor, Crucea, slava îngerilor şi diavolilor rană.

A Născătoarei de Dumnezeu :

Pe Cruce răstignit văzându-Te pe Tine Preacurata, plângând şi tânguindu-se, striga : Cum ai apus, Soarele slavei, Începătorul luminii ? Cum pe Cruce ai fost pironit şi cu suliţa în coasta ai fost împuns, Fiule şi Dumnezeul meu, pentru a oamenilor mântuire ?

Sâmbătă

A tuturor Sfinților :

Prooroci preaslăviţi, Apostoli fericiţi, drepţilor, patriarhilor, o dănţuire a ierarhilor şi preacuvioşilor, adunarea sfintelor femei şi toţi sfinţii mucenici, cu Maica lui Dumnezeu rugaţi-vă Domnului să miluiască pe ai voştri robi.

A morților :

Cel ce stăpânești pe cei morți şi pe cei vii, ca un Dumnezeu, şi prin sfinţii Tăi tot pământul luminezi, Ziditorule a toate, mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine.

A Născătoarei de Dumnezeu :

Noi întru tine ne lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, şi folositoare către Dumnezeu te avem; tinde mâna ta cea nebiruită şi sfărâmă pe vrăjmaşii noștri; trimite robilor tăi ajutor dintru Cel sfânt.

Şi îndată Laudele