După rânduială zicem Cântările lui Moise peste tot anul la Utrenie, împreună cu Canoanele, în afară de Joia Canonului celui Mare, de Sfânta şi Marea Săptămâna a Patimilor şi de Săptămâna cea Luminată .


   Să-I cântăm Domnului…, întregi, se zic numai în Sfântul şi Marele Post;

   Domnului să-I cântăm…, adică mai pe scurt, se zic în zilele de rând de peste săptămână;

   Să cântăm Domnului…, încă şi mai pe scurt, se zic duminica, la praznice şi zilele mai însemnate; rânduiala pe larg este arătată la locul potrivit.

    Duminica, la praznicele Mântuitorului şi ale Născătoarei de Dumnezeu, în perioada înainteprăznuirii şi după-prăznurii lor, la sărbătorile Sfinţilor cu Polieleu şi la cele cu Doxologie mare (însă doar la cele la care nu se cântă şi Octoihul), în toată Cincizecimea şi în toate zilele dintre 20 decembrie şi 14 ianuarie, precum şi în toate sâmbetele în care cântăm Dumnezeu este Domnul…, zicem cântările aşa:

   Duminica, după ce preotul zice ecfonisul : Cu mila şi cu îndurările… începem Irmosul canonului. Iar înaintea întâiului tropar zicem stihul acesta :

Cântarea întâia :

   Să cântăm Domnului căci cu slavă S-a proslăvit.
   Calul şi pe călăreţ i-a aruncat în mare.



   Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi proslăvi pe El, Dumnezeul părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El.


   Domnul Cel ce sfărâmă războaiele, Domnul este numele Lui; carele lui Faraon şi puterea lui a aruncat în mare.
   Cu marea i-a acoperit pe ei, afundatu-s-au întru adânc, ca o piatră.


   Atunci s-au grăbit voievozii Edomului şi boierii moavitenilor, cuprinsu-i-a pe dânşii cutremur. Topitu-s-au toţi cei ce locuiau în Canaan.
   Să cadă peste dânşii frică şi cutremur, cu mărirea braţului Tău să se împietrească.


   Până ce va trece norodul Tău, Doamne, până ce va trece norodul Tău acesta, pe care l-ai agonisit.
   L-ai făcut, Doamne, sfinţenie, l-au gătit mâinile Tale.


   Domnul Cel ce împărăteşte veacurile şi în veac şi încă; când a intrat calul lui Faraon cu căruţe şi cu călăraşi în mare.
   Iar fiii lui Israil au umblat pe uscat prin mijlocul mării.




   Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a cornul meu întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei, veselitu-m-am întru mântuirea Ta.
   Că nu este sfânt ca Domnul, şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, şi nu este sfânt fără numai Tu.
   Nu vă lăudaţi şi nu grăiţi înalte întru mândrie, şi să nu iasă mari graiuri din gura voastră.
   Că Dumnezeul cunoştinţelor este Domnul, şi Dumnezeul Cel ce găteşte isprăvile Sale.


   Cel ce dă rugăciune celui ce se roagă, şi a blagoslovit anii dreptului.
   Domnul va face slab pe potrivnicul său, Domnul cel sfânt.


   Să nu se laude cel înţelept întru înţelepciunea sa, şi să nu se laude cel puternic întru puterea sa, şi să nu se laude cel bogat întru bogăţia sa.
   Ci numai întru aceasta să se laude, cel ce se laudă, ca să cunoască şi să ştie pe Domnul, şi să facă judecată şi dreptate în mijlocul pământului.


   Domnul S-a suit în ceruri şi a tunat, El va judeca marginile pământului, drept fiind.
   Şi va da tărie împăraţilor noştri, şi va înălţa cornul unsului Său.




   Doamne, auzit-am auzul Tău şi m-am temut; Doamne, înţeles-am lucrurile Tale, şi m-am spăimântat.
   Când se va tulbura sufletul meu întru mânie, de milă Îţi vei aduce aminte.
   Dumnezeu de la amiazăzi va veni, şi Cel Sfânt din munte umbros cu desime.
   Acoperit-a cerurile bunătatea Lui, şi de lauda Lui este plin pământul.


   Pentru că smochinul nu va rodi, şi nu vor fi roade în vii.
   Minţi-va lucrul măslinului, şi câmpiile nu vor face mâncare.


   Lipsit-au de la mâncare oile, şi nu vor fi boi lângă iesle.
   Iar eu întru Domnul mă voi bucura, veseli-mă-voi de Dumnezeu, Mântuitorul meu.


   Domnul Dumnezeul meu puterea mea, şi va rândui picioarele mele spre săvârşire.
   Şi peste cele înalte mă suie pe mine, ca să biruiesc eu întru cântarea Lui.


   De noapte mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ.
   Dreptate vă învăţaţi cei ce locuiţi pe pământ.
   Se ridică cel necredincios ca să nu vadă slava Domnului. Doamne, înalt este braţul Tău, şi n-au ştiut, iar cunoscând se vor ruşina.
   Pizmuire va lua pe norodul cel neînvăţat, şi acum focul pe cei potrivnici va mânca.


   Adaugă lor rele, Doamne, adaugă rele celor slăviţi ai pământului.
   Doamne, întru necaz ne-am adus aminte de Tine, întru necaz mic pedepsirea Ta este nouă.


   Şi precum ceea ce se chinuieşte se apropie să nască, şi întru durerea sa a strigat, aşa ne-am făcut Celui iubit al Tău.
   Nu vom cădea, ci vor cădea cei ce locuiesc pe pământ.


   Învia-vor morţii, şi se vor scula cei din morminte, şi se vor veseli cei de pe pământ.
   Că rouă cea de la Tine vindecare lor este, şi pământul necredincioşilor va cădea.


   Strigat-am întru necazul meu către Domnul Dumnezeul meu, şi m-a auzit.
   Aruncatu-m-ai întru adâncurile inimii mării şi râurile m-au înconjurat.
   Toate înălţările Tale şi valurile Tale peste mine au trecut.
   Oare voi mai adăuga ca să privesc la Biserica Ta cea sfântă ?


   Turnatu-s-a mie apă până la sufletul meu, adâncul cel din fund m-a înconjurat.
   Afundatu-s-a capul meu întru crăpături de munţi, pogorâtu-m-am în pământul, ale căruia zăvoarele lui sunt încuietori veşnice.


   Şi să se suie din stricăciune viaţa mea la Tine, Doamne Dumnezeul meu.
   Şi să vină la Tine rugăciunea mea, la Biserica cea sfântă a Ta.


   Cei ce păzesc cele deşarte şi mincinoase, mila lor şi-au părăsit.
   Câte m-am făgăduit voi da Ţie, întru mântuirea mea Domnului.


   Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi proslăvit este numele Tău în veci.
   Şi toate lucrurile Tale adevărate, şi căile Tale drepte.
   Şi toate judecăţile Tale adevărate, şi judecăţile adevărului ai făcut.
   Şi asupra cetăţii celei sfinte a părinţilor noştri, Ierusalimul.


   Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi prealăudat şi preaînălţat în veci.
   Şi bine este cuvântat numele slavei Tale cel sfânt, şi prealăudat şi preaînălţat în veci.


   Bine eşti cuvântat în Biserica sfintei slavei Tale, şi prealăudat şi preaînălţat în veci.
   Bine eşti cuvântat Cel ce vezi adâncurile şi şezi pe Heruvimi, prealăudat şi preaînălţat în veci.


   Bine eşti cuvântat pe scaunul slavei împărăţiei Tale, prealăudat şi preaînălţat în veci.
   Bine eşti cuvântat întru întărirea cerului, prealăudat şi preaînălţat în veci.


   Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi îngerii Domnului, cerurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi apele toate cele mai presus de ceruri, toate puterile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi soarele şi luna, stelele cerului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.


   Binecuvântaţi toate păsările cerului, fiarele şi toate dobitoacele, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi fiii oamenilor, binecuvânteze Israil, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.


   Binecuvântaţi preoţii Domnului, slugile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi duhurile şi sufletele drepţilor, cei cuvioşi şi smeriţi cu inima, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.


   Binecuvântaţi Ananie, Azarie, Misail, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi apostoli, proroci şi mucenicii Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.


   Să lăudăm, bine să cuvântăm, şi să ne închinăm Domnului, cântând şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.


    Cântarea Născătoarei de Dumnezeu : Măreşte sufletul meu pe Domnul… şi Pe cea mai cinstită decât Heruvimii…, se cântă întotdeauna în duminicile de peste an , sâmbetele şi în zilele de rând de peste săptămână, şi la înainteprăznuirea şi dupăprăznuirea praznicelor Mântuitorului şi ale Născătoarei de Dumnezeu.
    Iar la praznicele Mântuitorului şi ale Născătoarei de Dumnezeu nu se cântă, şi acestea, începând cu întâia zi a lunii septembrie sunt: Naşterea Născătoarei de Dumnezeu (8 septembrie) şi Odovania sa (12 septembrie); Înălţarea Cinstitei Cruci (14 septembrie) şi Odovania sa (21 septembrie); Intrarea în Biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (21 noiembrie) şi Odovania sa (25 noiembrie); Naşterea lui Hristos (25 decembrie) şi a doua zi (26 decembrie) şi Odovania sa (31 decembrie); Tăierea împrejur a Domnului şi Pomenirea Sfântului Vasilie (1 ianuarie); Dumnezeiasca Arătare a Domnului (6 ianuarie) şi a doua zi (7 ianuarie) şi Odovania sa (14 ianuarie); Pomenirea celor întru Sfinţi Părinţilor noştri şi Marilor Ierarhi: Vasilie cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur (30 ianuarie); Întâmpinarea Domnului (2 februarie) şi Odovania sa; Buna-Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (25 martie); de la Sâmbăta Dreptului Lazăr până la Duminica Tomii; în toate Duminicile Cincizecimii, afară de Duminica Sfinţilor Părinţi, a şaptea; Înjumătăţirea Praznicului Cincizecimii (miercuri în săptămâna a patra după Paşti); Odovania Praznicului Paştilor (miercurea cea dinaintea Înălţării); Înălţarea lui Hristos (joi în săptămâna a şasea după Paşti) şi Odovania sa (vineri în săptămâna a şaptea după Paşti); la Pogorârea Sfântului Duh şi a doua zi, luni, şi Odovania sa; Schimbarea la Faţă (6 august) şi Odovania sa (13 august); Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (15 august) şi Odovania sa (23 august).
Iar dacă se va întâmpla duminica odovania oricăruia dintre praznicele de mai sus, sau un praznic al Născătoarei de Dumnezeu, care sunt în 8 septembrie, 21 noiembrie, 2 februarie, 25 martie şi 15 august, atunci cântăm Cântarea Născătoarei de Dumnezeu: Măreşte sufletul meu pe Domnul… şi Pe cea mai cinstită decât Heruvimii…. Şi atunci când se zice această cântare, dacă este duminică sau sărbătoare diaconul, iar de nu este, preotul, însemnând cruciş cu cădelniţa înaintea Sfintei Mese, zice cu mare glas :

       Pe cea mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut; pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

   Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată de acum mă vor ferici toate neamurile.


   Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, şi sfânt numele Lui, şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de Dânsul.


   Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor.


   Surpat-a pe cei puternici de pe scaune, şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.


   Luat-a pe Israil, sluga Sa, ca să pomenească mila, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.



    Atunci când nu se cântă Cântarea Născătoarei de Dumnezeu, diaconul nu zice: Pe Născătoare de Dumnezeu şi Maica luminii…, ci zice cel dintâi stih al cântării a noua a acelui praznic (la praznice, la odovania lor, în Săptămâna Luminată, în Duminicile Cincizecimii şi la Odovania Paştilor). Iar când nu sunt stihuri, ci zicem: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! între tropare (Sâmbăta Dreptului Lazăr, Duminica Floriilor, Marea Săptămână a Patimilor şi Duminica Tomii), atunci cântarea a noua se cântă numai la strană, începând direct cu Irmosul. Iar cădire se face întotdeauna la cântarea a noua.


    Că în zilele mai sus arătate, în care nu se cântă Cântarea Născătoarei de Dumnezeu, nu se cântă nici Cântarea Sfântului Zaharia Prorocul, afară de aceste duminici ale Cincizecimii: a treia, a patra, a cincea şi a şasea după Paşti, precum şi la Odovania praznicului Paştilor, miercuri înainte de Înălţare. Şi în aceste zile, la Cântarea a noua se zice Canonul Paştilor cu stihurile sale (pe şase sau pe opt), iar la Canonul zilei se zic stihurile Cântării Prorocului Zaharia, începând cu stihul pe 8 sau pe 6, după cum se întâmplă.


   Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul lui Israil, că a cercetat şi a făcut răscumpărare norodului Său.
   Şi a ridicat corn de mântuire nouă în casa lui David, slugii Sale.
   Precum a grăit prin gura sfinţilor celor din veac proroci ai Lui, mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi.
   Să facă milă cu părinţii noştri şi să-Şi aducă aminte de aşezământul cel sfânt al Său.


   De jurământul care S-a jurat către Avraam, părintele nostru, să ne dea nouă fără de frică, din mâinile vrăjmaşilor noştri izbăvindu-ne.
   Să-I slujim Lui întru sfinţenie şi întru dreptate înaintea Lui, în toate zilele vieţii noastre.


   Şi tu, pruncule, prooroc Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, să găteşti căile Lui.
   Ca să dai cunoştinţa mântuirii norodului Lui, întru iertarea păcatelor lor, pentru milostivirea milei Dumnezeului nostru.


   Întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul din înălţime, ca să se arate celor ce şedeau întru întuneric şi în umbra morţii.
   Să se îndrepteze picioarele noastre în calea păcii.


    Catavasia. Şi ectenia mică cu ecfonisul: Că pe Tine Te laudă toate puterile cereşti…. Iar în aceste zile Vrednic este cu adevărat… nu cântăm, ci, dacă este duminică îndată zicem Sfânt este Domnul… şi Exapostilaria de rând, iar dacă este în altă zi zicem îndată Luminânda.

    La unele dintre marile praznice (cum sunt Naşterea Domnului, Botezul Domnului, Schimbarea la Faţă, Adormirea Maicii Domnului) se pun Canoanele pe 16, şi fiind două Canoane, se cântă din fiecare Canon Irmosul de două ori şi troparele pe 6. Atunci facem aşa: zicem Irmosul primului Canon de două ori, apoi începem stihurile, şi zicem primele şase stihuri cu troparele primului Canon, apoi zicem fără stih, de două ori, Irmosul celui de al doilea Canon, şi urmăm stihurile de unde am rămas, cu cele şase tropare ale celui de al doilea Canon. Sau zicem Irmosul primului canon, de două ori şi primele două tropare fără stih, apoi începem stihurile şi ţinem rândul.
    Iar la unele după-prăznuiri avem Canoanele numai pe 12. Atunci zicem irmosul de două ori, apoi primele patru tropare cu primele patru stihuri ale cântării, şi îndată trecem la stihul pe 6, şi de acolo ţinem rândul. Iar alţii zic cu troparele primele două stihuri şi apoi trec la stihul pe 8 şi aşa ţin rândul.
    În zilele de rând de peste săptămână, de luni până vineri, când nu este praznic al Mântuitorului sau al Născătoarei de Dumnezeu, nici înainteprăznuirea sau dupăprăznuirea vreunuia dintre ele, nici sărbătoarea vreunui Sfânt cu Polieleu sau Doxologie Mare doar, dar la care nu se cânte Octoihul, şi nici nu suntem în vremea Cincizecimii ori între 20 decembrie şi 14 ianuarie, zicem Cântările lui Moise: Domnului să-I cântăm… Şi tot acestea le zicem şi în sâmbetele în care cântăm Aliluia şi facem pomenirea celor adormiţi. În aceste zile, după obişnuitele stihologiile Psaltirii ectenii mici nu se zic ci îndată sedelnele lor, iar după ultimul rând de sedelne zicem: Doamne, miluieşte (de trei ori). Slavă… Şi acum… şi Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule… Şi îndată începem să grăim cântările
degrabă, aşa:

   Domnului să-I cântăm, căci cu slavă S-a proslăvit.
   Calul şi pe călăreţul i-a aruncat în mare.


   Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi proslăvi pe El, Dumnezeul părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El.


    Domnul Cel ce sfărâmă războaiele, Domnul este numele Lui; carele lui Faraon şi puterea lui a aruncat în mare.


   Cu marea i-a acoperit pe ei, afundatu-s-au întru adânc, ca o piatră.


   Închegatu-s-au ca un perete apele, închegatu-s-au şi valurile în mijlocul mării.


   Zis-a vrăjmaşul: gonind voi prinde, împărţi-voi dobânzi, umplea-voi sufletul meu, ucidevoi cu sabia mea, stăpâni-va mâna mea.


   Trimis-ai Duhul Tău, acoperitu-i-a pe ei marea, afundatu-s-au ca plumbul în apă mare.
   Cine este asemenea Ţie întru dumnezei, Doamne ? Cine este asemenea Ţie proslăvit întru sfinţi, minunat şi cu slavă făcând minuni?
   Întins-ai dreapta Ta, înghiţitu-i-a pe dânşii pământul, povăţuit-ai cu dreapta Ta pe norodul Tău acesta, pe care l-ai izbăvit.
   Chematu-l-ai cu puterea Ta la lăcaşul cel sfânt al Tău. Auzit-au neamurile şi s-au mâniat, dureri au cuprins pe cei ce locuiau în Filisteea.


   Atunci s-au grăbit voievozii Edomului şi boierii moavitenilor, cuprinsu-i-a pe dânşii cutremur. Topitu-s-au toţi cei ce locuiau în Canaan.
   Să cadă peste dânşii frică şi cutremur, cu mărirea braţului Tău să se împietrească.


   Până ce va trece norodul Tău, Doamne, până ce va trece norodul Tău acesta, pe care l-ai agonisit.
   L-ai făcut, Doamne, sfinţenie, l-au gătit mâinile Tale.


   Domnul Cel ce împărăteşte veacurile şi în veac şi încă; când a intrat calul lui Faraon cu căruţe şi cu călăraşi în mare.
   Iar fiii lui Israil au umblat pe uscat prin mijlocul mării.



   Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a cornul meu întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei, veselitu-m-am întru mântuirea Ta.
   Că nu este sfânt ca Domnul, şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, şi nu este sfânt fără numai Tu.
   Nu vă lăudaţi şi nu grăiţi înalte întru mândrie, şi să nu iasă mari graiuri din gura voastră.
   Că Dumnezeul cunoştinţelor este Domnul, şi Dumnezeul Cel ce găteşte isprăvile Sale.


   Arcul celor tari a slăbit, şi cei slabi s-au încins cu putere.
   Cei sătui de pâine s-au lipsit, şi cei flămânzi au moştenit pământul.
   Că cea stearpă a născut şapte, şi cea multă întru fii a slăbit.
   Domnul omoară şi face viu, pogoară în iad şi ridică.
   Domnul face sărac şi îmbogăţeşte, smereşte şi înalţă. Ridică de la pământ pe cel lipsit, şi din gunoi scoală pe cel sărac.
   Ca să-l aşeze pe el cu puternicii norodului, şi scaunul slavei să-l dea moştenire lui.


   Cel ce dă rugăciune celui ce se roagă, şi a blagoslovit anii dreptului.
   Domnul va face slab pe potrivnicul său, Domnul cel sfânt.


   Să nu se laude cel înţelept întru înţelepciunea sa, şi să nu se laude cel puternic întru puterea sa, şi să nu se laude cel bogat întru bogăţia sa.
   Şi să facă judecată şi dreptate în mijlocul pământului.


   Domnul S-a suit în ceruri şi a tunat, El va judeca marginile pământului, drept fiind.
   Şi va da tărie împăraţilor noştri, şi va înălţa cornul unsului Său.


    Apoi se cântă irmosul Cântării a treia a ultimului Canon, ce s-a citit în această zi din Minei; la fel cântăm irmosul şi după Cântările a şasea, a opta, şi a noua. Iar după celelalte Cântări, a patra, a cincea şi a şaptea, dacă se cântă Octoihul cu Mineiul, în tot anul nu se zice Irmosul Mineiului, afară de cum s-a arătat mai sus. Şi ectenia mică cu ecfonisul: Că Tu eşti Dumnezeu nostru…. Apoi sedelnele după rânduiala tipicului.


   Doamne, auzit-am auzul Tău şi m-am temut; Doamne, înţeles-am lucrurile Tale, şi m-am spăimântat.
   Când se va tulbura sufletul meu întru mânie, de milă Îţi vei aduce aminte.
   Dumnezeu de la amiazăzi va veni, şi Cel Sfânt din munte umbros cu desime.
   Acoperit-a cerurile bunătatea Lui, şi de lauda Lui este plin pământul.


   Pus-ai în capetele celor fără de lege moarte, ridicat-ai legături până la grumaji, până în sfârşit.
   Tăiat-ai întru uimire capetele celor puternici, cutremura-se-vor într-însele, deschide-vor frânele lor, ca săracul cel ce mănâncă întru ascuns.
   Şi ai suit la mare caii Tăi, tulburând ape multe.
   Păzit-am, şi s-a spăimântat inima mea de glasul rugăciunii buzelor mele.
   Şi a intrat cutremur în oasele mele, şi întru mine s-a tulburat vârtutea mea.
   Odihni-mă-voi în ziua necazului meu, ca să mă sui eu la norodul nemerniciei mele.


   Pentru că smochinul nu va rodi, şi nu vor fi roade în vii.
   Minţi-va lucrul măslinului, şi câmpiile nu vor face mâncare.


   Lipsit-au de la mâncare oile, şi nu vor fi boi lângă iesle.
   Iar eu întru Domnul mă voi bucura, veseli-mă-voi de Dumnezeu, Mântuitorul meu.


   Domnul Dumnezeul meu puterea mea, şi va rândui picioarele mele spre săvârşire.
   Şi peste cele înalte mă suie pe mine, ca să biruiesc eu întru cântarea Lui.



   De noapte mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ.
   Dreptate vă învăţaţi cei ce locuiţi pe pământ.


   Doamne, înalt este braţul Tău, şi n-au ştiut, iar cunoscând se vor ruşina.
   Pizmuire va lua pe norodul cel neînvăţat, şi acum focul pe cei potrivnici va mânca.
   Doamne, Dumnezeul nostru, pace dă nouă, că toate ne-ai dat nouă.
   Doamne, Dumnezeul nostru, câştigă-ne pe noi, Doamne, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim.
   Iar morţii viaţă nu vor vedea, nici doctorii nu vor face vii.
   Pentru aceasta le-ai adus asupra, şi ai pierdut şi ai ridicat toată partea bărbătească a lor.


   Adaugă lor rele, Doamne, adaugă rele celor slăviţi ai pământului.
   Doamne, întru necaz ne-am adus aminte de Tine, întru necaz mic pedepsirea Ta este nouă.


   Şi precum ceea ce se chinuieşte se apropie să nască, şi întru durerea sa a strigat, aşa ne-am făcut Celui iubit al Tău.
   Nu vom cădea, ci vor cădea cei ce locuiesc pe pământ.


   Învia-vor morţii, şi se vor scula cei din morminte, şi se vor veseli cei de pe pământ.
   Că rouă cea de la Tine vindecare lor este, şi pământul necredincioşilor va cădea.


    Se cuvine a şti că la a şasea cântarea stihologie nu se zice, ci îndată Irmosul şi cel dintâi tropar fără stih, apoi se încep stihurile cântării a şasea şi următorul tropar, şi aşa se ţine rândul; asemenea facem şi la cântările a şaptea şi a noua.


   Strigat-am întru necazul meu către Domnul Dumnezeul meu, şi m-a auzit.
   Aruncatu-m-ai întru adâncurile inimii mării şi râurile m-au înconjurat.
   Toate înălţările Tale şi valurile Tale peste mine au trecut.
   Oare voi mai adăuga ca să privesc la Biserica Ta cea sfântă ?


   Turnatu-s-a mie apă până la sufletul meu, adâncul cel din fund m-a înconjurat.
   Afundatu-s-a capul meu întru crăpături de munţi, pogorâtu-m-am în pământul, ale căruia zăvoarele lui sunt încuietori veşnice.


   Şi să se suie din stricăciune viaţa mea la Tine, Doamne Dumnezeul meu.
   Şi să vină la Tine rugăciunea mea, la Biserica cea sfântă a Ta.


   Cei ce păzesc cele deşarte şi mincinoase, mila lor şi-au părăsit.
   Câte m-am făgăduit voi da Ţie, întru mântuirea mea Domnului.


    Şi Irmosul ultimului Canon din Minei care s-a cântat. Apoi ectenia mică cu ecfonisul: Că Tu eşti Împăratul păcii… Condacul şi icosul după rânduiala tipicului, şi sinaxarul. Şi aici, ca şi la Cântarea a şasea, zicem întâi Irmosul şi un tropar fără stih, apoi începem stihurile cântării cu troparele, şi aşa ţinem rândul.


   Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi proslăvit este numele Tău în veci.
   Şi toate lucrurile Tale adevărate, şi căile Tale drepte.
   Şi toate judecăţile Tale adevărate, şi judecăţile adevărului ai făcut.
   Şi asupra cetăţii celei sfinte a părinţilor noştri, Ierusalimul.


   Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi prealăudat şi preaînălţat în veci.
   Şi bine este cuvântat numele slavei Tale cel sfânt, şi prealăudat şi preaînălţat în veci.


   Bine eşti cuvântat în Biserica sfintei slavei Tale, şi prealăudat şi preaînălţat în veci.
   Bine eşti cuvântat Cel ce vezi adâncurile şi şezi pe Heruvimi, prealăudat şi preaînălţat în veci.


   Bine eşti cuvântat pe scaunul slavei împărăţiei Tale, prealăudat şi preaînălţat în veci.
   Bine eşti cuvântat întru întărirea cerului, prealăudat şi preaînălţat în veci.



   Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi îngerii Domnului, cerurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi apele toate cele mai presus de ceruri, toate puterile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi soarele şi luna, stelele cerului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.


   Binecuvântaţi toată ploaia şi roua, toate duhurile, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi focul şi zăduful, frigul şi căldura, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi brume şi zăpezi, fulgere şi nori, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi lumina şi întunericul, nopţile şi zilele, pe Domnul lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi pământul, munţii şi dealurile, toate cele ce răsar într-însele, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi izvoarele, marea şi râurile şi chiţii şi toate cele ce se mişcă în ape, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.


   Binecuvântaţi toate păsările cerului, fiarele şi toate dobitoacele, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi fiii oamenilor, binecuvânteze Israil, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.


   Binecuvântaţi preoţii Domnului, slugile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi duhurile şi sufletele drepţilor, cei cuvioşi şi smeriţi cu inima, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.


   Binecuvântaţi Ananie, Azarie, Misail, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi apostoli, proroci şi mucenicii Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.



   Să lăudăm, bine să cuvântăm, şi să ne închinăm Domnului, cântând şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.




   Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.


     Pe cea mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut; pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

   Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată de acum mă vor ferici toate neamurile.


   Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, şi sfânt numele Lui, şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de Dânsul.


   Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor.


   Surpat-a pe cei puternici de pe scaune, şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.


   Luat-a pe Israil, sluga Sa, ca să pomenească mila, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.



   Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul lui Israil, că a cercetat şi a făcut răscumpărare norodului Său.
   Şi a ridicat corn de mântuire nouă în casa lui David, slugii Sale.
   Precum a grăit prin gura sfinţilor celor din veac proroci ai Lui, mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi.
   Să facă milă cu părinţii noştri şi să-Şi aducă aminte de aşezământul cel sfânt al Său.


   De jurământul care S-a jurat către Avraam, părintele nostru, să ne dea nouă fără de frică, din mâinile vrăjmaşilor noştri izbăvindu-ne.
   Să-I slujim Lui întru sfinţenie şi întru dreptate înaintea Lui, în toate zilele vieţii noastre.


   Şi tu, pruncule, proroc Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, să găteşti căile Lui.
   Ca să dai cunoştinţa mântuirii norodului Lui, întru iertarea păcatelor lor, pentru milostivirea milei Dumnezeului nostru.


   Întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul din înălţime, ca să se arate celor ce şedeau întru întuneric şi în umbra morţii.
   Să se îndrepteze picioarele noastre în calea păcii.



   Vrednic este cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi cu totul fără de prihană şi Maica Dumnezeului nostru. Pe cea mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut; pe tine, cea adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.


    Şi ectenia mică cu ecfonisul: Că pe Tine Te laudă toate puterile cereşti… Dacă s-a cântat Dumnezeu este Domnul…, zicem Luminândele după rânduiala tipicului, iar dacă s-a cântat Aliluia, zicem Luminânda glasului de rând, de trei ori.

    Iar în Sfântul şi Marele Post zicem Cântările deplin. Şi facem aşa în zilele de rând de peste săptămână, de luni până vineri, iar sâmbăta numai în a doua, a treia şi a patra, când facem pomenirea celor adormiţi. Şi în aceste zile zicem Tricântarea dimpreună cu Mineiul.

    A. În săptămânile întâia, a cincea şi a şasea, de luni până joi, iar în săptămânile a doua, a treia şi a patra de luni până vineri, zicem Tricântările:
luni – cântarea întâia, marţi – cântarea a doua, miercuri – cântarea a treia, joi – cântarea a patra, vineri – cântarea a cincea, iar a opta şi a noua cântare le zicem în toate zilele din săptămână. Şi cântăm Tricântarea dimpreună cu Mineiul. Iar acolo unde este Tricântare zicem Cântarea lui Moisi întreagă, iar unde este numai Mineiul, zicem numai patru, iar uneori şase stihuri, câte sunt de trebuinţă cu Canonul Mineiului.
    Şi facem astfel: după Psalmul 50, îndată zice preotul rugăciunea: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău… la care răspundem Doamne, miluieşte (de 12 ori), iar preotul zice ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările… Şi fiind luni, începem pe glasul Mineiului stihologia Cântării întâi: Să-I cântăm Domnului…, şi zicem stihurile pe rând, fiecare strană câte un stih, până când ajungem la stihul pe 14. Şi zicem Canonul Mineiului cu Irmosul, pe 6. Deci zicem stihul pe 14 şi Irmosul, apoi stihurile următoare şi troparele. Iar de la stihul pe 8 începem Tricântările: şi zicem Tricântarea lui Iosif pe 4, fără Irmos, şi de la stihul pe 4 zicem Tricântarea lui Teodor. Slavă…, Treimica, Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu. Apoi stihul: Slavă Ţie, Dumnezeu nostru, slavă Ţie! şi al cincilea tropar al Tricântării lui Teodor. Iar Catavasie, Irmosul ultimei Tricântări.
    Asemenea facem şi la Cântările a opta şi a noua, în toate zilele. Iar la Cântările a treia şi a şasea, zicem direct stihul pe 4, şi Canonul Mineiului pe 4. Catavasie zicem Irmosul său.
    Iar la Cântările a patra, a cincea şi a şaptea, zicem întâi Irmosul Mineiului, apoi mergem la stihul pe 4 şi zicem Canonul Mineiului pe 4.
    Iar în celelalte zile ale săptămânii, la cântările la care avem Tricântare zicem aşa cum s-a arătat luni la cântările întâia, a opta şi a noua. Iar când nu avem Tricântare la Cântarea întâi, atunci o zicem aşa cum s-a arătat luni la Cântările a patra, a cincea şi a şaptea. Iar cântarea a doua, numai marţea o zicem, şi facem aşa cum este arătat la locul potrivit, înaintea acestei cântări. Iar fiind două canoane la Minei, le punem împreună pe 6, şi facem astfel: acolo unde este Tricântare: zicem întâi Irmosul întâiului Canon, apoi două tropare unite, şi troparul cel de pe urmă, iar al Născătoarei de Dumnezeu se lasă; şi două tropare ale celui de al doilea Canon într-unul, şi apoi cel de al treilea şi al Născătoarei de Dumnezeu, şi de la stihul pe 8 se urmează Tricântările.
    Iar unde nu este Tricântare, dacă este cântarea a treia sau a şase, zicem direct stihul pe 6 şi trei tropare din primul Canon, fără al Născătoarei; iar din al doilea Canon două tropare într-unul, apoi al treilea tropar şi al născătoarei de Dumnezeu, cu totul fiind şase, iar la urmă Irmosul.
    Iar la Cântările a patra, a cincea şi a şaptea, când nu este Tricântare facem asemenea, cum s-a arătat mai sus, numai că întâi zicem Irmosul şi apoi trecem la stihul pe 6 şi ţinem rândul.

    B. Iar vineri în săptămânile întâia, a cincea şi a şasea, fiindcă sâmbăta este praznic, zicem cântarea lui Moisi întreagă la cântările a cincea, a şasea, a şaptea, a opta şi a noua. Şi facem aşa:
    La Cântările întâia, a treia şi a patra, unde avem numai Mineiul, facem aşa cum s-a arătat mai sus, pentru celelalte zile, fie că Mineiul este pe 4 sau pe 6.
    La Cântările a cincea, a opta şi a noua, cântăm Tricântarea dimpreună cu Mineiul tot aşa cum s-a arătat mai sus.
Iar la Cântarea a şasea zicem toată stihologia cântării până la stihul pe 4, apoi zicem troparele canonului Mineiului, aşa cum s-a arătat mai sus, iar pe urmă zicem Irmosul.
    Iar la Cântarea a şaptea, zicem toată stihologia cântării până la stihul pe 5, şi îndată irmosul Mineiului, apoi zicem troparele canonului Mineiului, pe 4, aşa cum s-a arătat mai sus:
    Iar dacă avem două Canoane la Minei, atunci le punem împreună pe 6, şi începem stihurile la Cântarea a şase cu cel pe 6, iar la Cântarea a şaptea cu cel pe 7.

    C. Iar sâmbăta, în săptămânile a treia, a patra şi a cincea, când facem pomenire de cei adormiţi, facem astfel: îndată după psalmul 50 începem Canoanele.
    La cântările întâia, a treia, a patra şi a cincea, nu zicem stihurile cele din începutul cântării. Şi punem Canoanele pe 10, zicând Irmosul şi un tropar fără stih, apoi stihul pe 8, şi aşa ţinându-se rândul. Iar după a treia Cântare zicem irmosul.
    Dacă este Hramul unui Sfânt, zicem Canonul Mineiului, cu Irmosul, pe 6, şi al Hramului Sfântului, fără Irmos, pe 4.
    Iar dacă este Hramul lui Hristos sau al Născătoarei de Dumnezeu, zicem Canonul Hramului cu Irmosul, pe 6, iar al Mineiului fără Irmos, pe 4.
    Iar la Cântările a şasea, a şaptea, a opta şi a noua, avem Patrucântare, iar Canonul Hramului nu se mai zice. Ci zicem Canonul Mineiului, cu Irmosul, pe 6, şi Patrucântările, pe 8.
    Şi la Cântările a şasea şi a noua zicem întâi Irmosul Mineiului, şi numai după aceea zicem primul stih al cântării, cel pe 13, şi aşa ţinem rândul, căci la aceste două cântări nu se acoperă Irmosul cu stih. Apoi Slavă…, Treimica, Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu. Apoi cele două stihuri scrise în Triod cu troparele al cincilea şi al şaselea ale Patrucântării lui Teodor.
    Iar la urmă Catavasia, Irmosul ultimei Patrucântări.
    Iar la a şaptea şi a opta Cântare citim întâi stihurile până la cel pe 14, pe care îl zicem înaintea Imosului, apoi stihul pe 13 şi întâiul tropar, şi urmăm aşa cum s-a arătat mai sus.
    Iar de se va întâmpla vreo sărbătoare în aceste trei sâmbete, şi nu zicem Cântările întregi, facem Vineri întocmai cum s-a arătat pentru săptămânile întâia, a cincea şi a şasea.

   Să-I cântăm Domnului căci cu slavă S-a proslăvit; calul şi pe călăreţul i-a aruncat în mare.
   Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire;
   Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi proslăvi pe El, Dumnezeul părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El. Domnul Cel ce sfărâmă războaiele, Domnul este numele Lui; carele lui Faraon şi puterea lui a aruncat în mare.
   Pe călăreţii cei aleşi, căpeteniile, i-a afundat în Marea Roşie. Cu marea i-a acoperit pe ei, afundatu-s-au întru adânc, ca o piatră.
   Dreapta Ta, Doamne, s-a proslăvit întru tărie, mâna Ta cea dreaptă a sfărâmat pe vrăjmaşi, şi întru mulţimea slavei Tale vei zdrobi pe cei potrivnici. Trimis-ai mânia Ta şi i-a mâncat pe dânşii ca pe o trestie, şi prin duhul mâniei Tale s-a împărţit apa.


   Închegatu-s-au ca un perete apele, închegatu-s-au şi valurile în mijlocul mării.
   Zis-a vrăjmaşul: gonind voi prinde, împărţi-voi dobânzi, umplea-voi sufletul meu, ucide-voi cu sabia mea, stăpâni-va mâna mea.
   Trimis-ai Duhul Tău, acoperitu-i-a pe ei marea, afundatu-s-au ca plumbul în apă mare.
   Cine este asemenea Ţie întru dumnezei, Doamne? Cine este asemenea Ţie proslăvit întru sfinţi, minunat şi cu slavă făcând minuni?
   Întins-ai dreapta Ta, înghiţitu-i-a pe dânşii pământul, povăţuit-ai cu dreapta Ta pe norodul Tău acesta, pe care l-ai izbăvit.
   Chematu-l-ai cu puterea Ta la lăcaşul cel sfânt al Tău. Auzit-au neamurile şi s-au mâniat, dureri au cuprins pe cei ce locuiau în Filisteea.


   Atunci s-au grăbit voievozii Edomului şi boierii moavitenilor, cuprinsu-i-a pe dânşii cutremur. Topitu-s-au toţi cei ce locuiau în Canaan.
   Să cadă peste dânşii frică şi cutremur, cu mărirea braţului Tău să se împietrească.
   Până ce va trece norodul Tău, Doamne, până ce va trece norodul Tău acesta, pe care l-ai agonisit.
   Ducându-i înăuntru, răsădeşte-i pe ei în muntele moştenirii Tale, în lăcaşul Tău cel gata, care l-ai făcut, Doamne, sfinţenie, care l-au gătit mâinile Tale.


   Domnul Cel ce împărăteşte veacurile şi în veac şi încă. Când a intrat calul lui Faraon cu căruţe şi cu călăraşi în mare.
   Şi a adus Domnul peste dânşii apa mării, iar fiii lui Israil au umblat pe uscat prin mijlocul mării.



   Ia aminte, cerule, şi voi grăi, şi să audă pământul graiuri din gura mea. Să aştepte ca ploaia răspunsul meu, şi să se pogoare ca rouă graiurile mele. Ca ploaia pe troscot şi ca ninsoarea pe iarbă, că numele Domnului am chemat; daţi slavă Dumnezeului nostru. Dumnezeu, adevărate sunt lucrurile Lui, şi toate căile Lui judecăţi. Dumnezeu este credincios, şi nu este nedreptate întru Dânsul, drept şi cuvios este Domnul. Greşit-au, nu sunt ai Lui fiii cei cu prihană; rudă întoartă şi răzvrătită, au acestea Domnului răsplătiţi? Acest norod este nebun şi nu înţelept. Au nu însuşi Acesta Părintele tău te-a agonisit pe tine, şi te-a făcut şi te-a zidit? Aduceţi-vă aminte de zilele veacului, socotiţi anii neamului neamurilor. Întreabă pe tatăl tău, şi-ţi va povesti ţie, pe cei bătrâni ai tăi, şi vor spune ţie. Când a împărţit Cel Preaînalt neamurile, cum a semănat pe fiii lui Adam; A pus hotarele neamurilor, după numărul îngerilor lui Dumnezeu, şi s-a făcut partea Domnului, norodul lui Iacov, funia moştenirii lui Israil. L-a îndestulat pe el în pustie, întru sete de ardere în loc fără de apă. Înconjuratu-l-a pe el şi l-a învăţat, şi l-a păzit ca lumina ochiului. Ca un vultur şi-a acoperit cuibul său, şi spre puii săi a dorit, Întinzându-şi aripile sale, i-a primit pe ei şi i-a ridicat pe umerii săi. Domnul Însuşi i-a povăţuit pe ei, şi nu era împreună cu dânşii dumnezeu străin. Ridicatu-i-a pe dânşii la vârtutea pământului, hrănitu-i-a pe ei cu roadele ţarinilor. Supt-au miere din piatră, şi untdelemn din piatră vârtoasă, Unt de vaci şi lapte de oi, cu grăsimea mieilor şi a berbecilor, a fiilor de tauri şi de ţapi, cu grăsime din măduva grâului, şi sânge de struguri a băut vin. Şi a mâncat Iacov şi s-a săturat, şi s-a lepădat cel iubit. Îngroşatu-s-a, îngrăşatu-s-a, lăţitu-s-a. Şi a părăsit pe Dumnezeul cel ce l-a făcut pe el, şi s-a depărtat de la Dumnezeu, Mântuitorul său. Mâniatu-M-a întru cei străini, întru urâciunile sale M-a amărât. Jertfit-a dracilor şi nu lui Dumnezeu, dumnezeilor pe care nu i-a ştiut; cei noi şi cei de curând au venit, pe care nu i-au ştiut părinţii lor. Pe Dumnezeu Cel ce te-a născut L-ai părăsit, şi ai uitat pe Dumnezeul Cel ce te hrăneşte. Şi a văzut Domnul şi a râvnit, şi s-a întărâtat pentru mânia fiilor lor şi a fiicelor. Şi a zis: întoarce-voi faţa Mea dinspre dânşii, şi voi arăta ce va fi lor în cele de apoi. Că neam întort este, fii la care nu este credinţă întru dânşii. Ei M-au întărâtat pe Mine întru cel ce nu este Dumnezeu, mâniatu-M-au întru idolii lor. Şi Eu voi întărâta pe ei întru cel ce nu este neam, întru neamul cel neînţelegător voi mânia pe ei. Că foc s-a aprins din mânia Mea, arde-va până la iadul cel mai de jos. Mânca-va pământul şi roadele lui, arde-va temeliile munţilor. Aduna-voi la ei rele, şi săgeţile Mele le voi sfârşi întru dânşii, Topindu-se de foame şi de mâncarea păsărilor şi gârbovire nevindecată. Dinţi de fiară voi trimite asupra lor, cu mânia celor ce se târăsc pe pământ. Dinafară îi va stârpi pe dânşii sabia, şi din cămări frica; tânărul cu fata, copilul de la sân cu cel desăvârşit bătrân. Zis-am: risipi-i-voi pe ei şi voi face să înceteze dintru oameni pomenirea lor. Fără numai pentru mânia vrăjmaşilor, ca să nu-şi lungească anii, şi ca să nu li se pună asupra potrivnicii. Ca să nu zică: mâna noastră este înaltă, şi nu Domnul a făcut acestea toate. Că neam ce şi-a pierdut sfatul este, şi nu este întru dânşii ştiinţă. Nu au gândit să înţeleagă, acestea toate să le ia în vremea cea viitoare. Cum va goni unul o mie, şi doi vor muta zece mii, De nu i-ar fi dat Dumnezeu pe dânşii, şi Domnul i-a dat pe ei? Că nu sunt dumnezeii lor ca Dumnezeul nostru, şi vrăjmaşii noştri sunt neînţelegători. Că din via Sodomului este via lor, şi viţa lor din Gomora. Strugurele lor, strugure de fiere, strugurele amărăciunii lor. Mânie de balauri este vinul lor, şi mânie de aspidă nevindecată. Au doară nu iată acestea toate s-au adunat la Mine, şi s-au pecetluit întru comorile Mele? În ziua izbândirii voi răsplăti, În vremea când va rătăci piciorul lor. Că aproape este ziua pieirii lor, şi sunt de faţă cele gătite vouă. Că va judeca Domnul pe norodul Său, şi spre slugile Sale se va îndura. Că i-a văzut pe ei slăbănogiţi şi părăsiţi în primejdii şi neputincioşi. Şi a zis Domnul: unde sunt dumnezeii lor, spre care au nădăjduit? Cărora grăsimea jertfelor lor mâncaţi, şi beaţi vinul pomenilor lor. Scoală-se, şi vă ajute vouă, şi să se facă vouă acoperitori. Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt, şi nu este Dumnezeu afară de Mine. Eu voi ucide şi voi face viu, bate-voi, şi Eu voi vindeca, şi nu este cine să scoată din mâinile Mele. Că voi ridica la cer mâna Mea, şi mă voi jura pe dreapta Mea, şi voi zice: viu sunt Eu în veac. Că voi ascuţi ca fulgerul sabia Mea şi va lua judecată mâna Mea. Şi voi răsplăti pedeapsă vrăjmaşilor, şi celor ce Mă urăsc pe Mine voi răsplăti. Îmbăta-voi săgeţile Mele de sânge, şi sabia Mea va mânca carne. Din sângele celor răniţi şi din robime, din capetele boierilor neamurilor. Veseliţi-vă ceruri împreună cu El, şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu. Veseliţi-vă neamuri cu norodul Lui, şi să se întărească Lui toţi fiii lui Dumnezeu. Că sângelui fiilor Săi face izbândă, şi va izbândi şi va răsplăti pedeapsă vrăjmaşilor, şi celor ce-L urăsc pe El va răsplăti. Şi va curaţi Domnul pământul norodului Său.

   Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a cornul meu întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei, veselitu-m-am întru mântuirea Ta.
   Că nu este sfânt ca Domnul, şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, şi nu este sfânt fără numai Tu. Nu vă lăudaţi şi nu grăiţi înalte întru mândrie, şi să nu iasă mari graiuri din gura voastră.
   Că Dumnezeul cunoştinţelor este Domnul, şi Dumnezeul Cel ce găteşte isprăvile Sale.


   Arcul celor tari a slăbit, şi cei slabi s-au încins cu putere.
   Cei sătui de pâine s-au lipsit, şi cei flămânzi au moştenit pământul.
   Că cea stearpă a născut şapte, şi cea multă întru fii a slăbit.
   Domnul omoară şi face viu, pogoară în iad şi ridică.
   Domnul face sărac şi îmbogăţeşte, smereşte şi înalţă. Ridică de la pământ pe cel lipsit, şi din gunoi scoală pe cel sărac.
   Ca să-l aşeze pe el cu puternicii norodului, şi scaunul slavei să-l dea moştenire lui.


   Cel ce dă rugăciune celui ce se roagă, şi a blagoslovit anii dreptului.
   Că nu se întăreşte omul cel puternic întru vârtutea sa; Domnul va face slab pe potrivnicul său, Domnul cel sfânt.
   Să nu se laude cel înţelept întru înţelepciunea sa, şi să nu se laude cel puternic întru puterea sa, şi să nu se laude cel bogat întru bogăţia sa.
   Ci numai întru aceasta să se laude, cel ce se laudă, ca să cunoască şi să ştie pe Domnul, şi să facă judecată şi dreptate în mijlocul pământului.


   Domnul S-a suit în ceruri şi a tunat, El va judeca marginile pământului, drept fiind.
   Şi va da tărie împăraţilor noştri, şi va înălţa cornul unsului Său.


   Doamne, auzit-am auzul Tău şi m-am temut; Doamne, înţeles-am lucrurile Tale, şi m-am spăimântat. În mijlocul a doi vieţuitori Te vei cunoaşte, când se vor apropia anii Te vei cunoaşte, când va veni vremea Te vei arăta, când se va tulbura sufletul meu întru mânie, de milă Îţi vei aduce aminte. Dumnezeu de la amiazăzi va veni, şi Cel Sfânt din munte umbros cu desime. Acoperit-a cerurile bunătatea Lui, şi de lauda Lui este plin pământul. Şi strălucirea Lui ca lumina va fi, coarne în mâinile Lui, şi a pus iubirea cea tare a vârtuţii Lui. Înaintea feţei Lui va merge cuvântul, şi va ieşi spre pedepsire dinapoia Lui. Stătut-a şi s-a clătit pământul, privit-a şi s-au topit neamurile. Zdrumicatu-s-au munţii cu silă, topitu-s-au dealuri veşnice; călătorii veşnice ale lor, în loc de osteneli au văzut. Sălaşele etiopienilor se vor spăimânta, şi corturile pământului lui Madiam. Au doar întru râuri Te vei mânia, Doamne? Au întru râuri este iuţimea Ta? Sau în mare este pornirea Ta? Că vei încăleca pe caii Tăi, şi încălecarea Ta este mântuire. Încordând vei încorda arcul Tău, asupra sceptrelor grăieşte Domnul. De râuri va crăpa pământul, vedea-vor şi în durere vor fi noroadele. Risipind apele mergerile, dat-a adâncul glasul său, înălţimea nălucirile sale. Ridicatu-s-a soarele, şi luna a stătut întru rânduiala sa. Întru lumină săgeţile Tale vor merge, întru strălucirea fulgerului armelor Tale. Cu înfricoşare vei împuţina pământul, şi întru mânie vei surpa neamurile. Ieşit-ai spre mântuirea norodului Tău, ca să mântuieşti pe cei unşi ai Tăi ai venit.


   Pus-ai în capetele celor fără de lege moarte, ridicat-ai legături până la grumaji, până în sfârşit.
   Tăiat-ai întru uimire capetele celor puternici, cutremura-se-vor într-însele, deschide-vor frânele lor, ca săracul cel ce mănâncă întru ascuns.
   Şi ai suit la mare caii Tăi, tulburând ape multe.
   Păzit-am, şi s-a spăimântat inima mea de glasul rugăciunii buzelor mele.
   Şi a intrat cutremur în oasele mele, şi întru mine s-a tulburat vârtutea mea.
   Odihni-mă-voi în ziua necazului meu, ca să mă sui eu la norodul nemerniciei mele.


   Pentru că smochinul nu va rodi, şi nu vor fi roade în vii.
   Minţi-va lucrul măslinului, şi câmpiile nu vor face mâncare.
   Lipsit-au de la mâncare oile, şi nu vor fi boi lângă iesle.
   Iar eu întru Domnul mă voi bucura, veseli-mă-voi de Dumnezeu, Mântuitorul meu.


   Domnul Dumnezeul meu puterea mea, şi va rândui picioarele mele spre săvârşire.
   Şi peste cele înalte mă suie pe mine, ca să biruiesc eu întru cântarea Lui.

   De noapte mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ. Dreptate vă învăţaţi cei ce locuiţi pe pământ, că a încetat cel necredincios, nu se va învăţa dreptate, pe pământ adevărul nu-l va face. Se ridică cel necredincios ca să nu vadă slava  Domnului. Doamne, înalt este braţul Tău, şi n-au ştiut, iar cunoscând se vor ruşina.


   Pizmuire va lua pe norodul cel neînvăţat, şi acum focul pe cei potrivnici va mânca.
   Doamne, Dumnezeul nostru, pace dă nouă, că toate ne-ai dat nouă.
   Doamne, Dumnezeul nostru, câştigă-ne pe noi, Doamne, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim.
   Iar morţii viaţă nu vor vedea, nici doctorii nu vor face vii.
   Pentru aceasta le-ai adus asupra, şi ai pierdut şi ai ridicat toată partea bărbătească a lor.
   Adaugă lor rele, Doamne, adaugă rele celor slăviţi ai pământului.


   Doamne, întru necaz ne-am adus aminte de Tine, întru necaz mic pedepsirea Ta este nouă.
   Şi precum ceea ce se chinuieşte se apropie să nască, şi întru durerea sa a strigat, aşa ne-am făcut Celui iubit al Tău.
   Pentru frica Ta, Doamne, în pântece am luat şi am chinuit şi am născut duhul mântuirii, pe care l-am făcut pe pământ.
   Nu vom cădea, ci vor cădea cei ce locuiesc pe pământ.


   Învia-vor morţii, şi se vor scula cei din morminte, şi se vor veseli cei de pe pământ.
   Că rouă cea de la Tine vindecare lor este, şi pământul necredincioşilor va cădea.

   Strigat-am întru necazul meu către Domnul Dumnezeul meu, şi m-a auzit.
   Din pântecele iadului strigarea mea, auzit-ai glasul meu, aruncatu-m-ai întru adâncurile inimii mării şi râurile m-au înconjurat.
   Toate înălţările Tale şi valurile Tale peste mine au trecut.
   Şi eu am zis: lepădatu-m-am de la ochii Tăi, oare voi mai adăuga ca să privesc la Biserica Ta cea sfântă ?
   Turnatu-s-a mie apă până la sufletul meu, adâncul cel din fund m-a înconjurat.


   Afundatu-s-a capul meu întru crăpături de munţi, pogorâtu-m-am în pământul, ale căruia zăvoarele lui sunt încuietori veşnice.
   Şi să se suie din stricăciune viaţa mea la Tine, Doamne Dumnezeul meu.
   Când se sfârşea din mine sufletul meu, de Domnul mi-am adus aminte.
   Şi să vină la Tine rugăciunea mea, la Biserica cea sfântă a Ta.


   Cei ce păzesc cele deşarte şi mincinoase, mila lor şi-au părăsit.
   Iar eu cu glas de laudă şi de mărturisire voi jertfi Ţie, câte m-am făgăduit voi da Ţie, întru mântuirea mea Domnului.


   Apoi Irmosul şi ectenia mică cu ecfonisul : Că Tu eşti Împăratul păcii…. Apoi condacul şi icosul după rânduiala tipicului, şi sinaxarul. Iar dacă nu este condac şi icos, zicem mucenicina zilei, după glasul care se va întâmpla.

   Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi proslăvit este numele Tău în veci. Că drept eşti pentru toate câte ai făcut nouă. Şi toate lucrurile Tale adevărate, şi căile Tale drepte, şi toate judecăţile Tale adevărate. Şi judecăţile adevărului ai făcut, după toate cele ce ai adus asupra noastră şi asupra cetăţii celei sfinte a părinţilor noştri, Ierusalimul. Că întru adevăr şi judecată ai adus acestea toate asupra noastră, pentru păcatele noastre. Că am greşit şi am făcut fărădelege, depărtându-ne de la Tine. Şi am greşit întru toate, şi poruncile Tale nu le-am ascultat, nici le-am păzit, nici le-am făcut după cum ne-ai poruncit nouă, ca să fie bine nouă. Şi toate câte ai făcut nouă, şi toate câte ai adus asupra noastră, cu adevărată judecată le-ai făcut. Şi ne-ai dat pe noi în mâinile vrăjmaşilor celor fără de lege, potrivnicilor celor pizmătăreţi, şi împăratului celui nedrept şi mai rău decât tot pământul. Şi acum nu este nouă a deschide gura, ruşine şi ocară ne-am făcut robilor Tăi, şi celor ce Te cinstesc pe Tine. Nu ne da pe noi până în sfârşit, pentru numele Tău, şi să nu risipeşti aşezământul Tău, şi să nu depărtezi mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine, şi pentru Isaac, robul Tău, şi Israil, sfântul Tău; Cărora ai grăit să le înmulţeşti sămânţa lor ca stelele cerului, şi ca nisipul cel de pe marginea mării. Că, Stăpâne, ne-am împuţinat mai vârtos decât toate neamurile, şi suntem împilaţi în tot pământul astăzi pentru păcatele noastre. Şi nu este în vremea aceasta domn şi proroc şi căpetenie, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâie, nici loc a aduce înaintea Ta şi a afla milă. Ci cu suflet umilit şi cu duh plecat să fim primiţi. Ca întru ardere de tot de berbeci şi de junei, şi ca întru zeci de mii de miei graşi, aşa să fie jertfa noastră înaintea Ta astăzi, şi să se sfârşească după Tine, că nu este ruşine celor ce nădăjduiesc întru Tine. Şi acum urmăm Ţie cu toată inima, şi ne temem de Tine, şi căutăm faţa Ta. Să nu ne ruşinezi pe noi, ci fă cu noi după blândeţile Tale şi după mulţimea milei Tale. Scoate-ne pe noi, după minunile Tale, şi dă slavă numelui Tău, Doamne. Şi să se înfrunte toţi cei ce arată robilor Tăi rele, şi să se ruşineze de toată puterea Ta, şi tăria lor să se sfărâme. Şi să cunoască că Tu eşti Domnul Dumnezeu Însuţi, şi slăvit peste toată lumea. Şi nu au încetat cei ce i-au băgat pe dânşii, slugile împăratului, arzând cuptorul cu catran şi cu smoală şi cu câlţi şi cu viţe.


   Şi s-a vărsat para deasupra cuptorului, de coţi patruzeci şi nouă.
   Şi a înconjurat şi a ars pe care i-a aflat împrejurul cuptorului haldeilor.
   Iar îngerul Domnului s-a pogorât împreună cu cei dimprejurul Azariei în cuptor.
   Şi a scuturat para focului din cuptor.
   Şi a făcut mijlocul cuptorului ca un duh de rouă suflând, şi nu s-a atins de dânşii nicicum focul, nici i-a întristat, nici i-a mâhnit pe ei.
   Atunci acei trei, ca dintru o gură au lăudat şi au slăvit şi bine au cuvântat pe Dumnezeu în cuptor, zicând:


   Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi prealăudat şi preaînălţat în veci.
   Şi bine este cuvântat numele slavei Tale cel sfânt, şi prealăudat şi preaînălţat în veci.
   Bine eşti cuvântat în Biserica sfintei slavei Tale, şi prealăudat şi preaînălţat în veci.
   Bine eşti cuvântat Cel ce vezi adâncurile şi şezi pe Heruvimi, prealăudat şi preaînălţat în veci.


   Bine eşti cuvântat pe scaunul slavei împărăţiei Tale, prealăudat şi preaînălţat în veci.
   Bine eşti cuvântat întru întărirea cerului, prealăudat şi preaînălţat în veci.

   Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi îngerii Domnului, cerurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi apele toate cele mai presus de ceruri, toate puterile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi soarele şi luna, stelele cerului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi toată ploaia şi roua, toate duhurile, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.


   Binecuvântaţi focul şi zăduful, frigul şi căldura, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.


   Binecuvântaţi rouă şi ninsoarea, gheaţa şi gerul, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.


   Binecuvântaţi brume şi zăpezi, fulgere şi nori, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi lumina şi întunericul, nopţile şi zilele, pe Domnul lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi pământul, munţii şi dealurile, toate cele ce răsar într-însele, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi izvoarele, marea şi râurile şi chiţii şi toate cele ce se mişcă în ape, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.


   Binecuvântaţi toate păsările cerului, fiarele şi toate dobitoacele, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi fiii oamenilor, binecuvânteze Israil, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi preoţii Domnului, slugile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi duhurile şi sufletele drepţilor, cei cuvioşi şi smeriţi cu inima, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.


   Binecuvântaţi Ananie, Azarie, Misail, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
   Binecuvântaţi apostoli, proroci şi mucenicii Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.



   Să lăudăm, bine să cuvântăm, şi să ne închinăm Domnului, cântând şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.







   Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.


    Pe cea mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut; pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

   Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată de acum mă vor ferici toate neamurile.


   Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, şi sfânt numele Lui, şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de Dânsul.


   Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor.


   Surpat-a pe cei puternici de pe scaune, şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.


   Luat-a pe Israil, sluga Sa, ca să pomenească mila, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.

   Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul lui Israil, că a cercetat şi a făcut răscumpărare norodului Său.
   Şi a ridicat corn de mântuire nouă în casa lui David, slugii Sale.
   Precum a grăit prin gura sfinţilor celor din veac proroci ai Lui.
   Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi.
   Să facă milă cu părinţii noştri şi să-Şi aducă aminte de aşezământul cel sfânt al Său.


   De jurământul care S-a jurat către Avraam, părintele nostru, să ne dea nouă fără de frică, din mâinile vrăjmaşilor noştri izbăvindu-ne.
   Să-I slujim Lui întru sfinţenie şi întru dreptate înaintea Lui, în toate zilele vieţii noastre.
   Şi tu, pruncule, proroc Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, să găteşti căile Lui.
   Ca să dai cunoştinţa mântuirii norodului Lui, întru iertarea păcatelor lor, pentru milostivirea milei Dumnezeului nostru.


   Întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul din înălţime, ca să se arate celor ce şedeau întru întuneric şi în umbra morţii.
   Să se îndrepteze picioarele noastre în calea păcii.


   Vrednic este cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi cu totul fără de prihană şi Maica Dumnezeului nostru. Pe cea mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut; pe tine, cea adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.