 TIPICUL SFÂNTULUI SAVA CEL SFINȚITSERIA ÎNTÂI
SLUJBE ȘI RÂNDUIELI Cuvânt introductiv
Însemnătatea lucrării Am ales această lucrare a Sfântului Sava cel Sfinţit deoarece am constatat că în cei nouă ani de teologie pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, i-am petrecut în Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ şi apoi în Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Iaşi, ca aproape peste tot în bisericile noastre ortodoxe prea puţin se mai ştie de rânduiala ce trebuie respectată la fiecare slujbă. Despre rânduiala slujbei atunci când sunt mai mulţi Sfinţi şi se întâmplă şi o sărbătoare în aceeaşi zi, se ştie prea puţin şi se pune în practică şi mai puţin. Pentru că dacă părintele, adică preotul sau viitorul preot nu ştie şi nu are unde, de unde şi cum să se documenteze şi să se informeze la timp, atunci cu atât mai puţin dascălul său cântăreţul va şti şi va putea pune în practică ceea ce ştie. Dacă preotul lasă de la sine atunci cântăreţul cu atât mai mult şi astfel frumuseţea slujbelor va fi ştirbită iar credincioşii vor pleca nemângâiaţi sufleteşte sau mângâiaţi prea puţin de la Sfintele slujbe fără să ştie de ce. Şi atunci, prioritatea răspunderii va cădea tot în grija şi pe umerii preoţilor care nu vor putea da răspuns atunci când vor fi întrebaţi. Preotul are, aşadar, datoria să înveţe şi să aplice rânduiala cuvenită a fiecărei slujbe, iar creştinii trebuie să ştie şi să urmeze pe păstorii lor întru cele Sfinte şi astfel toate cele către Domnul fiind îndeplinite se vor putea bucura şi de odihnă şi fericirea cea pururea viitoare de care s-au bucurat Sfinţii şi toţi cei care au primit cele Sfinte. Preotul este păstorul sufletesc care prin grija şi osârdia să îşi păstoreşte turma spre mântuire dar pentru că pastorația să fie încununată de succes el trebuie să cunoască, să fie bine informat, să ştie toate cele rânduite de Biserică şi să le urmeze întocmai pentru că astfel munca sa va primi ajutorul Divin şi mijlocirea Sfinţilor putând astfel răspunde că şi apostolul : Nu am făcut decât ceea ce eram dator să fac. Dar această carte nu se adresează numai preoţilor şi slujitorilor Bisericii ci şi tuturor creştinilor ortodocşi şi neortodocşi care vor putea observa frumuseţea slujbelor ce sunt descrise pentru fiecare zi şi mergând la biserică vor putea urmări slujbele în întreaga lor frumuseţe împărtăşindu-se de harul Dumnezeiesc şi primind ajutorul Divin în sufletele lor. Închei această parte introductivă mulţumind lui Dumnezeu pentru tot ajutorul dat mie păcătosului şi rugându-L să mă întărească să duc la bun sfârşit ceea ce am început, sau cu alte cuvinte, să pun început bun în împlinirea lucrării ce urmează să o îndeplinesc. Amin ! TIPICUL
ÎNTRU SLAVA SFINTEI CELEI DE O FIINŢĂ ŞI DE VIAŢA FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRŢITEI TREIMI, A TATĂLUI, A FIULUI ŞI A SFÂNTULUI DUH.
S-A TRADUS ACEASTĂ CARTE CE SE NUMEŞTE TIPICUL. TĂLMĂCITĂ DUPĂ CARTEA ELINO-SLAVONEASCA ŞI S-A DAT SPRE TIPĂRIRE ACUM PENTRU PRIMA DATĂ.
Înainte cuvântare către cititori
La tot poporul binecuvântat şi de Dumnezeu iubitor dăm cea întru Domnul părinteasca binecuvântare, rog pe acelaşi Dătător de toată bunătatea şi de darul cel desăvârşit să-i dăruiască amândouă fericirile. Tipicul Sfântului şi de Dumnezeu Purtătorului Părintelui nostru Sava cel Sfinţit. Adică în închipuirea slujbelor bisericii aşa cum s-a urmat ele dedemult şi se urmează și acum în Sfânta Lavră a Sfântului Sava şi în toate bisericile cele dimprejurul Ierusalimului şi de pretutindeni pe care acum, pentru prima dată, l-am tălmăcit şi l-am tipărit şi în limba noastră cea românească. Pentru cele ce urmează simţim nevoia să vorbim, nu pentru cum s-a împodobit acest fel de carte de multe feluri de slujbe : de post, de Praznice, de Înainteprăznuire, de după Prăznuire, de slujbele Sfinţilor celor mari care au Priveghere, care au Polieleu, care au Doxologie, care se cântă pe şase sau pe patru, după cum s-au hotărât de toate Sfintele Sinoade a toată lumea, cele de la dânsul încoace cum s-au primit ele de la Biserica cea Una şi Nedespărţită, aşa după cum urmează. Fiind cuvânt mult şi pricinuind multă greutate pentru aceasta ne-am îndrumat pentru a ne supune la această osteneală şi cheltuială pentru a traduce şi a tipări din cărţile de Tipic din care s-au tradus, cum s-au adăugat şi care s-au scos. Şi pe urmă puţină îndemnare către cititori către fapta cea bună. Acestea avem a le spune către viitorii de Dumnezeu cititori şi patrioţi. Putem astfel vorbi despre scurtarea cuvântului pentru uşurare şi începem cu cel dintâi. Văzând noi sărăcia despre cuvântul lui Dumnezeu şi puţina cunoaştere întru care este adâncit neamul românesc de unde se pricinuieşte cea mai multă împiedicare către cunoaşterea lui Dumnezeu către adorarea poruncilor Lui şi către toată fapta cea bună mai întâi într-alte Sfinte şi de Dumnezeu insuflate şi de suflet folositoare Scripturi şi prin ele însele şi prin altele ne-am sârguit spre a înmulţi Cuvântul lui Dumnezeu în limba românească care luminează mintea spre înţelegerea Lui, deşteaptă sufletul cititorului către lucrarea faptelor bune, prin care se face omul plăcut lui Dumnezeu şi fiu al acestuia după har. Iar mai pe urmă văzând că Tipicul le pune pe toate acestea la bună rânduiala şi le împodobeşte şi cum, că fără povăţuirea Tipicului sunt ca o materie strânsă dar fără formă, că el ne arată cum să se cânte slujbele cele de Seară, cele de Dimineaţă şi cele de la Sfânta Liturghie care după care să se cânte, care cuvânt după care să se citească. El pe toate le rânduieşte şi că de mână pe cititor îl duce. Văzând noi, deci, de câtă bună rânduială şi podoabă şi ceremonie duhovnicească se lipsesc bisericile duhovniceşti ale românului care mult foloseşte şi deşteaptă pe preoţi lipsindu-i de această sfântă şi folositoare carte care este ca o temelie a tuturor celorlalte, am pus toată silinţa, am trecut cu vederea toată osteneala, am răspuns de toată cheltuiala şi am tălmăcit cu toată amănunţimea şi luarea aminte şi am dat această carte la tipar cu toată buna ei rânduială, după cum se vede. S-a spus aşadar pentru ce şi din ce pricină ne-am îndemnat a traduce şi a da la tipar această carte. Să arătăm şi după ce feluri de cărţi s-a tradus că mai desăvârşit să te încredinţăm, preaiubit cititor de cele adevărate şi fireşti şi cum am lucrat noi la tălmăcirea acestei cărţi pentru că am tălmăcit lucruri adevărate şi mărturisite nouă de două neamuri de cel grecesc şi de cel slavonesc. Pentru că am tradus după tipicul cel grecesc tipărit al Sfântului şi Preacuviosului Părintelui nostru Sava cel Sfinţit care a fost temelia de tălmăcire, şi după cel slavonesc care şi mai luminat şi mai pe larg, şi întocmai cu cel grecesc s-a tradus. Noi însă şi mai pe larg făcându-l pentru că am pus toate de rând şi sfârşiturile Vecerniilor şi ale Utreniilor fiecărei zile de rând, fiecărui Praznic şi fiecărui Sfânt ce se prăznuieşte spre uşoară înţelegere a fiecărui cititor. Pentru ca să nu se facă vreo tulburare şi vorbă şi încetinire căutând cele ce nu sunt cuviincioase noi socotim ca Tipicul cel grecesc aflându-se pe la cele mai multe locuri întunecat, prea scurt şi greu de înţeles şi chiar dacă cel slavonesc este făcut mai pe înţeles şi mai descoperit, pe la cele mai multe locuri, dar cu toate acestea tot au urmat nevoi şi trebuinţe a mai fi încă luminat pentru ca să se facă cel românesc mai bun. Încât orice neînţelegere dacă s-ar fi întâmplat la orice fel de loc, la orice cuvinte sau ziceri, n-a fost destul de greu ca să le traducem chiar dacă s-au aflat în cel elinesc sau grecesc sau cel slavonesc oricum noi ne-am străduit să le traducem bine şi după firea limbii spre mai uşoară înţelegere cititorului. Ştiind că unii dintre cititori, dintre cântăreţii de la strană sunt destul de înceți la citire şi grei la înţelegere pentru ca nu cumva din această cauză a neînţelegerii să rămână ceva din cele cuviincioase ale slujbei necitit sau necântat şi să greşească înaintea lui Dumnezeu sau înaintea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu sau înaintea Sfinţilor acelora sau aceluia căruia îi cântă slujba şi în loc de binecuvântarea şi iertarea pentru osteneala făcută să-şi agonisească urgie şi blestem asupra-și, pentru neştiinţă şi greşeală. Căci, cu câtă osârdie, dragoste şi evlavie cântă cineva lui Dumnezeu sau Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu sau Sfinţilor sau de câtă înţelegere dreaptă şi sfântă şi cu credinţă dreaptă îi cântă şi-L laudă, pe atât se mulţumeşte şi Dumnezeu şi Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi Sfinţii care se roagă lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lui şi Îl face milostiv pe Dumnezeu asupra lui şi-i dăruieşte iertarea păcatelor. Căci atunci când se roagă cu mai puţină cinste către Dumnezeu sau către Născătoarea de Dumnezeu sau către Sfinţi sau când se roagă cu grea înţelegere, cu socoteala rea sau strâmbă, neplăcută lui Dumnezeu sau Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu sau Sfinţilor, pentru că ceea ce nu place lui Dumnezeu nu place nici Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, nu place nici Sfinţilor Lui şi ceea ce nu place Sfinţilor Lui, nu place nici Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, nu place nici lui Dumnezeu, pe atât îşi atrage asupra-și în loc de milă, urgia lui Dumnezeu. Unele din slujbe, ale unora din Sfinţii Mucenici în Tipicul cel slavonesc precum al Sfinţilor Mucenici Chiril şi maica sa, pentru că sar prăznuirea Sfântului Vladimir care este al ruşilor, pentru că în acea zi cade şi pomenirea lor, ei o au strămutat pe a Sfinţilor Mucenici şi au pus-o în două zile împreună cu a Sfântului de se pomeneşte în aceeaşi zi. Noi însă am mutat-o pe a Sfinţilor Mucenici la locul lor, în ziua lor după rânduială, iar a Sfântului Vladimir am pus-o de îndată să se cânte acolo unde este Hramul Moaştelor sale. Aşa am pus la toţi Sfinţii cei din limba slavonească deoarece nu sunt scoase în limba românească slujbele lor. Pe unele din slujbele Sfinţilor Mucenici la care dedemult le-au făcut Sfintele Biserici Polieleu precum a Sfinţilor Mucenici celor cinci sau a Sfântului Ştefan şi a altora pe care le-am făcut şi noi Polieleu ale unora pe şase, pe unele luându-le din Tipic, iar pe altele luându-le din Sfânta Tradiţie sau din alte Tipice luându-le, unele fiind mai puţin cunoscute, dar pe care noi aflându-le le-am înălţat precum cel din Marea şi Sfânta Sâmbătă pentru scoaterea Sfântului Aer, precum cea din lunea Sfântului Duh şi altele cele ce lipseau şi pe care noi aflându-le le-am adăugat. Iar altele fiind ruseşti şi despre care vorbesc Tipicul elinesc şi obiceiurile, neatingându-ne de ele nici ajutând sau folosindu-ne de ele la vreun obicei sau ceremonie bisericească sau la vreo faptă bună pe acestea noi le-am lăsat ca pe nişte netrebuincioase nouă şi sunt doar motive de îngreuiere şi de prelungire a Sfintelor Slujbe. Toate acestea s-au arătat şi spre mai multă luminare şi mai bună cunoştinţa cititorului. Pe acestea deci, după ce acum cu toată amănunţimea s-au tradus, de tot întunericul s-au izbăvit şi de toată neînţelegerea şi îndoiala s-au curăţit acum toate; şi fiecare ca pe un munte înalt după proorocul să se suie pe învăţătura Tipicului şi să vină, pentru ca să vorbească poporului cele cuviincioase. Acum poate şi limba românească să se laude cu Tipicul întocmai ca şi cea grecească, şi cea slavonească şi încă şi mai mult decât acestea pentru că mai luminat şi mai descoperit şi mai uşor de înţeles este. Acum după ce cei săraci s-au îmbogăţit cei lipsiţi de cunoştinţa celor cuviincioase s-au îndestulat de a cunoaşte cum să preamărească pe Domnul şi pe Preacurata Maica lui Dumnezeu şi pe Sfinţii Lui, după ce cei căzuţi s-au ridicat la înălţime, după ce cei întunecaţi s-au luminat, cei plini de negura neştiinţei s-au descoperit şi întru ştiinţa celor de nevoi au venit, primiții pe aceştia cu al cărţii cititor care vă învaţă cele cuviincioase şi care vă povăţuieşte şi că de mână vă duce cum să preaslăviţi pe Domnul şi Ziditorul şi Mântuitorul vostru, cum să cinstiţi Praznicele Lui, cum să preamăriţi Praznicul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale Sfinţilor vă îndreptează, care după care se cântă, care după care să se zică şi care să se zică mai întâi şi care mai pe urmă. Cam pe câte să se pună şi care vă îndreptează la bună rânduială şi bună cuviinţă la toate acestea vă povăţuieşte Tipicul, numai de veţi fi cu luare aminte. El şi paşii vii pune la rânduială cum să umblaţi în Biserica lui Dumnezeu cu cucernicie şi cu evlavie, cum să vă purtaţi întru cele Sfinte, cum şi cu care luare aminte şi cu câtă osârdie să citiţi cuvintele Sfinţilor Părinţi în urechile ascultătorilor. Ca şi cum să vă folosiţi şi de ascultători să-i puneţi în calea cea de mântuire şi să-i povăţuiţi. El pe voi vă va învăţa cu câtă dragoste trebuie să fiţi la Sfintele Slujbe ale lui Dumnezeu şi ale Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale Sfinţilor Lui. Ce se cade să ştie fiecare creştin, cu atât mai mult preoţii şi diaconii care sunt datori a fi lumina şi a se face chip şi pildă de fapte bune enoriaşilor lor. Pe Tipicul acesta primiţi-l că vă va duce de mână către bună rânduială a Bisericii a Sfintelor Slujbe a bunei cuviinţe a dragostei celei către faptele bune şi a vieţuirii celei după Dumnezeu. Şi luaţi aminte la toate slujbele Bisericii după vrednicia lui, adică a Tipicului şi după scopul pentru care s-a tradus şi s-a tipărit. Noi, lucrul nostru care ni se cădea să-l facem l-am făcut; datoria noastră cea către eparhioți am împlinit-o; învăţătura despre cum să vă purtaţi cu bună rânduială întru cele Sfinte înainte v-am pus-o, cum să vă sârguiţi către slujbe v-am arătat pe toate cele către mântuirea sufletelor voastre şi a eparhioților la iveală vi le-am dat. Al vostru lucru este sârguinţa ca să le puneţi şi în lucrare. A voastră este datoria de acum ca să le împliniţi prin lucru, dacă viaţa cea veşnică doriţi ca să o dobândiţi. De acum întunericul neştiinţei s-a izgonit, pricina pentru neînvățare nu a mai rămas în mijloc, luminare de înţelegere în sufletele şi în minţile voastre a strălucit că este nevoie acum ca noi neiubirea din sufletele voastre să o izgoniţi şi lucrarea celor bune cu osârdie să o apucaţi; de acum nu se va mai scrie deasupra cuvântul cel Evanghelic : Sluga care nu ştie voia Domnului său şi nu o va face puţin se va bate ci, de acum, se va scrie celălalt Cuvânt Evanghelic : Sluga care ştie voia Domnului său şi nu o va face mult se va bate. Deci, pentru ca să nu fiţi bătuţi mult, pentru că ştiţi acum voia Domnului vostru şi nu o faceţi trebuie să faceţi ceea ce vă învaţă Tipicul. Citeşte adeseori ca să deprinzi ce te învaţă el, că aşa vei putea să înţelegi ceea ce învață el iar nu atuncea când ai neapărată nevoie. Că dacă numai atuncea le vei căuta nu veţi îndrepta bună rânduială. Dacă aşa vă veţi sârgui adeseori după cum v-am învăţat pentru a citi şi învăţăturile lui să le descoperiţi vă veţi deprinde şi vă veţi obişnui întru învăţăturile lui şi Slujbele Sfinţilor bine le veţi orândui, dacă veţi fi sârguitori către cele Dumnezeieşti, dacă veţi fi cantori ale acelor rânduieli ale Slujbelor Sfinţilor, ale ceremoniilor bisericeşti, ale obiceiurilor celor plăcute şi a Împărăţiei Cerurilor moştenitori vă veţi face. Că acesta este şi scopul traducerii Tipicului întru Iisus Hristos Domnul nostru căruia I se cuvine toată slava în veci. Amin. Al binecuvântării voastre de amândouă fericirile fierbinte doritor Veniamin Arhiepiscop şi Mitropolit a toată Moldova. În ziua sâmbetei mai înainte de apusul soarelui merge paracliserul, adică aprinzătorul de candele, la cel mai mare şi face acestuia metanie; însemnând cu venirea sa vremea nopţii. Apoi, luând binecuvântare, iese şi toacă în toaca cea mică. Şi fraţii adunându-se în pridvor preotul face începutul : Binecuvântat este Dumnezeul nostru... iar cântăreţul sau citeţul cel de rând zice : Amin. Apoi : Slavă Ţie Dumnezeul nostru Slavă Ţie. Apoi rugăciunea : Împărate Ceresc..., Sfinte Dumnezeule... şi, după Tatăl nostru..., spune : Ecfonisul, preotul : Că a ta este împărăţia... Iar citeţul citeşte Ceasul al nouălea după obicei. Apoi după sfârşitul Ceasului al nouălea şi al Otpustului intrăm în biserică şi stă fiecare la locul lui. Şi dacă se citeşte Ceasul nouă în biserică atunci Otpustul Ceasului nouă nu se mai face ci îndată preotul începe zicând : Binecuvântat este Dumnezeul nostru... iar citeţul zice : Veniţi să ne închinăm... (de trei ori) şi Psalmul Vecerniei, 103, pe care îl citeşte rar şi cu glas duios. După Psalm spune : Slavă... Şi acum... apoi Aliluia (de trei ori). Iar preotul nu spune : Ectenia citeţul spune : Doamne miluieşte (de trei ori). Slavă... Şi acum... şi îndată începe Doamne, strigat-am... şi se pun Stihirile pe patru. Şi cântăm Stihirile Învierii ale glasului, pe trei, repetând-o pe prima de două ori. Apoi, spunem Slavă...Şi acum... Cântarea : Lumina lină... apoi Prochimenul : Domnul a împărăţit..., cu Stihul : Îmbrăcatu-sa Domnul întru putere şi s-a încins... şi iarăşi se cântă Prochimenul : Domnul a împărăţit... Apoi se pune Rugăciunea : Învrednicește-ne Doamne... şi îndată cântă Stihoavna, o Stihiră a Învierii şi apoi alte trei Stihiri podobnice ale Născătoarei de Dumnezeu, cu Stihurile lor; Slavă... Şi acum... tot imnul lor. Apoi Acum slobozeşte... Sfinte Dumnezeule... şi celelalte Rugăciuni începătoare iar după Tatăl nostru..., spunem Troparul Învierii : Slavă... Şi acum... a Născătoarei, după aceasta preotul spune Ectenia cea mică : Miluieşte pe noi Dumnezeule... Strana răspunde : Doamne miluieşte (de trei ori); Încă ne rugăm pentru binecredinciosul..., iar strana răspunde : Doamne miluieşte (de trei ori); Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul nostru... (numele), iar strana răspunde : Doamne miluieşte (de trei ori); Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri... „ iar strana răspunde : Doamne miluieşte (de trei ori); iar preotul spune Ecfonisul : Ca milostiv şi iubitor de oameni... Apoi preotul spune : Slavă Ţie Hristoase Dumnezeul nostru, Slavă Ţie şi face Otpustul cel mic. Şi se cântă : Mulţi ani. Apoi intrând în trapeză zice : Rugăciunea : Mânca-vor săracii..., Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de trei ori), Părinte binecuvântează. Iar preotul binecuvântează masa şi noi mâncăm puţin ca să nu ne îngreuiem la priveghere. Iar după mâncare zicem Slavă..., Şi acum... şi Rugăciunea : Făcutu-s-a pântecele lor masă sfântă.... După aceasta se cântă : Ceea ce eşti mai cinstită..., apoi se spune rugăciunea : Veselitu-ne-ai pe noi Doamne... şi, după sfârşitul rugăciunii, zicem iarăşi Slavă... Şi acum..., Doamne miluieşte (de trei ori) Părinte binecuvântează, iar preotul spune : Cu noi este Dumnezeu... Iară după aceea mergem la chilii pentru ca să aşteptăm vremea de toacă. Capitolul 2
RÂNDUIALA VECERNIEI CELEI MARI (ADICĂ PRIVEGHEREA DE TOATĂ NOAPTEA ŞI UTRENIA ÎNVIERII)
La puţin timp după apusul soarelui merge aprinzătorul de candele şi face metanie la cel mai mare apoi merge şi bate clopotul cel mare şi toaca cea mare, fără să se grăbească şi spunând în gând : Fericiţi cei fără de prihană... sau spunând Psalmul 50, rar (de 12 ori). Şi, după aceea, intră şi aprinde candelele şi pregăteşte cădelniţa. Şi aşa, iarăşi iese şi bate toate clopotele, apoi întorcându-se în biserică aprinde o lumânare în sfeșnic şi pune sfeșnicul în preajma Uşilor Împărăteşti. Apoi face metanie preotului care este de rând iar preotul merge şi face metanie la cel mai mare şi mergând face închinăciuni înaintea Sfintelor Uşi şi apoi la amândouă stranele, câte o închinăciune, iar fraţii stau toţi în strane. Şi intrând în Sfântul Altar pune epitrahilul pe gât sărutând crucea care este deasupra lui şi luând cădelniţa şi stând înaintea Sfintei Mese pune tămâie şi citeşte Rugăciunea tămâiei, în taină. Şi aşa cădeşte Sfânta Masă în chipul crucii de jur împrejur şi tot Altarul. Şi, deschizând Sfintele Uşi, iese. Iar paracliserul luând sfeşnicul cel ce fusese pus în mijlocul bisericii în dreptul Sfintelor uşi zice cu glas mare : Sculaţi-vă ! ţinând în mâini sfeşnicul cu făclia aprinsă. Şi toţi se scoală, se ridică, şi, ieşind preotul printre Sfintele Uşi, face cruce cu cădelniţa înaintea Sfintelor uşi cădind drept şi apoi într-o parte şi mergând cădeşte după rânduială Sfintele Icoane din partea dreaptă şi apoi pe cele din partea stângă, după rânduiala lor. După aceasta îi cădeşte pe cei mai mari şi amândouă stranele după rânduiala obişnuită. Iar paracliserul merge cu sfeşnicul înaintea lui. Iar când preotul face cruce cu cădelniţa se înclină puţin şi se închină şi paracliserul, apoi ies în pridvor şi cădeşte preotul după rânduială pe fraţi. Şi întorcându-se iarăşi în biserică şi stând în mijlocul ei însemnează cu cădelniţa în chipul crucii, cădind către răsărit şi rostind cu glas mare : Dumnezeule binecuvântează. Şi îndată cădeşte Icoana Mântuitorului Hristos şi a Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pe cel mai mare la locul lui şi intrând preotul în Sfântul Altar şi stând înaintea Sfintei Mese însemnează cu cădelniţa de trei ori. După aceasta zice cu glas mare : Slavă Sfintei şi celei De-o-ființă şi de Viaţă Făcătoarei şi Nedespărţitei Treimi. Totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Şi începe cel mai mare sau eclesiarhul zicând : Amin. Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu. Încet şi cu glas lin. Apoi a doua oară puţin mai tare : Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos Împăratul nostru Dumnezeu, iar a treia oară, cu glas şi mai înalt, zicând : Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos Împăratul şi Dumnezeul nostru. Apoi deosebit zice : Veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui. Şi îndată începe cel mai mare sau eclesiarhul cu glas mai înalt, pe glasul 8: Binecuvintează suflet al meu... cu glas rar şi cu cântare dulce şi cântă şi ceilalţi fraţi. Apoi Pripeala : Bine eşti cuvântat Doamne... Apoi a doua oară cântăreţii din strana dreaptă : Doamne Dumnezeul meu măritu-Te-ai foarte..., şi Pripeala : Bine eşti cuvântat Doamne...; cu glas uşor cântând împreună ambele strane. Iar preotul, cu paracliserul ies din Sfântul Altar şi fac trei închinăciuni înaintea Sfintelor Uşi. Şi, întorcându-se, fac închinăciune înaintea celui mai mare, apoi spre amândouă stranele câte una şi merg şi stau la locul lor fiecare. Însemnare - în soborniceştile şi bisericile de enorie lucrează preotul împreună cu diaconul, preotul fiind în felon iar diaconul în stihar. Iar când încep a cânta : Toate cu înţelepciune le-ai făcut şi Slavă Ţie Doamne cel ce ai făcut toate, atunci preotul merge înaintea Uşilor celor Împărăteşti, cu epitrahilul şi stând cu capul descoperit citeşte Rugăciunile Luminilor. Iar după sfârşitul Psalmului zice : Ectenia cea mare : Cu pace Domnului să ne rugăm ... şi după Ectenie, Ecfonisul : Ca Ţie se cuvine... Deci cântăm din Psaltire pe glas 8, Catisma cea dintâi : Fericit bărbatul..., Antifonul cel dintâi, iar al doilea şi al treilea Antifon îl cântăm pe glasul zilei. Şi după sfârşitul fiecărui Antifon, Ectenia cea mică şi Ecfonisul. După Antifonul întâi, Ecfonisul : Că a Ta este stăpânirea..., după Antifonul al doilea, Ecfonisul : Că bun şi iubitor de oameni... Iar cântându-se şi al treilea Antifon iese diaconul şi punând metanie la cel mai mare intra în Sfântul Altar şi merge cu dânsul şi preotul cel de rând. Şi luând diaconul Stiharul şi Orarul, ia binecuvântare de la preot şi sărutând dreapta lui se îmbracă în Stihar după obicei şi zice : Ectenia cea mai de pe urmă iar preotul zice : Ecfonisul : (Ca tu eşti Dumnezeul nostru...). Iar după sfârşitul obişnuitelor Stihologii, canonarhul face metanie şi spune pe glasul Octoihului sau al Mineiului iar noi cântăm : Doamne strigat-am..., pe glasul Octoihului, ce se va întâmpla. Preotul stă la locul său cel obişnuit. Şi când încep a cânta Doamne, strigat-am... atuncea cădeşte preotul sau diaconul după cum este obiceiul, şi întorcându-se pune cădelniţa la locul ei făcând închinăciune la cel mai mare. Iar noi punem zece Stihiri, începând cu Scoate din temniţă sufletul meu... şi cântăm Stihirile Învierii ale glasului 3 şi ale glasului 4 şi trei ale Sfântului din Minei; Slavă... a Sfântului dacă are, iar dacă nu are Slavă... Şi acum... a Născătoarei pe glasul de rând. Şi când zicem Stihul : Că s-a întărit mila Lui peste noi... cântă amândouă stranele împreună. Atunci preotul face metanie celui mai mare şi intrând în Sfântul Altar se îmbracă în felon în timp ce la strană se cântă Slavă... Şi îndată face Vohodul deschizând Sfintele Uşi înainte mergând cu două sfeşnice aprinse iar diaconul ţinând cădelniţa, iar după dânsul preotul fără cădelniţă, fiind îmbrăcat în felon, sta în mijlocul bisericii în dreptul Sfintelor Uşi, iar diaconul sta dea dreapta preotului puţin mai deoparte şi plecându-se ține orarul cu trei degete ale mâinii drepte, şi zice încet numai ca să audă preotul : Domnului să ne rugăm. Iar preotul în taina zice rugăciunea : Seara şi dimineaţa şi la amiezi... şi după rugăciune ridicându-şi capul diaconul arătând către răsărit, orarul ţinându-L cu trei degete ale mâinii drepte zice către preot : Binecuvintează Stăpâne Sfânta intrare, iar preotul binecuvântând, către răsărit zice : Binecuvântată este intrarea Sfinţilor tăi Doamne... apoi diaconul merge şi cădeşte Sfintele Icoane şi pe cel mai mare, stranele după obicei şi iar stă la locul unde stătea mai înainte, aşteptând sfârşitul Stihirii. Şi sfârşindu-se Stihira merge diaconul în mijlocul bisericii şi cădind cruciş zice : Înţelepciune drepţi iar noi cântăm imnul Lumina lină... Iar citeţii luând sfeșnicele merg înainte până la Sfintele Uşi şi diaconul intrând înăuntru Sfântului Altar cădeşte Sfânta masă. Iar preotul închinându-se înaintea Sfintelor Uşi şi sărutându-le intra şi apoi închide Sfintele Uşi. Iar după ce se termină de cântat imnul Lumină lină zice diaconul : Să luăm aminte ! iar preotul : Pace tuturor ! şi iarăşi diaconul : Înţelepciune să luăm aminte ! iar canonarhul făcând metanie la cel mai mare spune Prochimenul şi Stihurile lui. Iar clericii cântă Prochimenul zilei pe glas 6 : Domnul a împărăţit întru podoaba s-a îmbrăcat !. Stihul : Îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi s-a încins. Stihul : Pentru că am întărit lumea care nu se va clinti. Alt Stih : Casei Tale i se cuvine Doamne sfinţenie întru de lungime de zile; şi iarăşi Domnul a împărăţit... iar canonarhul având mâinile sale strânse la piept sta în mijlocul bisericii aşteptând sfârşitul Prochimenului şi făcând închinăciune se duce la locul său. După aceasta iese diaconul şi stând la locul său obişnuit în mijlocul bisericii zice Ectenia : Să zicem toţi din tot sufletul... Şi preotul spune Ecfonisul : Ca milostiv şi iubitor de oameni... şi după Ecfonis, zice cel mai mare sau citeşte cel rânduit : Învrednicește-ne Doamne... şi iarăşi diaconul spune Ectenia : Să primim rugăciunile noastre... şi preotul spune Ecfonisul şi apoi Pace tuturor, apoi diaconul spune : Capetele noastre Domnului să le plecăm. Şi preotul zice rugăciunea în taină, apoi Ecfonisul : Fie stăpânirea împărăţiei tale... şi aşa iese preotul cu diaconul pe uşa dinspre miazănoapte mergând înaintea lor cu două sfeşnice şi diaconul cu cădelniţa, iar cântăreţii merg în urma lor cântând Stihira hramului şi ieşim în pridvor. Şi acolo cădeşte diaconul Sfintele Icoane şi pe cel mai mare şi stranele după rânduială şi cum stă fiecare la locul său, şi după sfârşitul Stihirilor se spune : Slavă...Şi acum... a Născătoarei. Şi după acestea diaconul zice întru auzul tuturor rugăciunea aceasta : Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău... până la sfârşit. Strana spune : Doamne miluieşte ! (de patruzeci de ori), diaconul : Încă ne rugăm pentru binecredinciosul... strana răspunde : Doamne miluieşte ! (de treizeci de ori) Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul nostru... (sau Episcopul), [iar în mănăstire şi pentru Arhimandritul nostru (numele)] iar strana răspunde : Doamne miluieşte ! (de cincizeci de ori). Diaconul zice : Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locaşul acesta... iar strana răspunde : Doamne miluieşte ! (de trei ori), diaconul spune : Încă ne rugăm ca să audă Domnul Dumnezeul nostru glasul rugăciunii noastre... iar strana răspunde : Doamne miluieşte ! (de trei ori), după aceasta zice preotul : Auzi-ne pe noi Dumnezeule... iar strana răspunde : Amin. Preotul zice : Pace tuturor iar diaconul : Capetele noastre Domnului să le plecăm !. Şi plecându-şi toţi capetele preotul se întoarce cu faţa spre apus şi zice cu glas mare : Stăpâne mult milostive... şi după împlinirea rugăciunii noi spunem : Amin ! (iar până se fac acestea afară, paracliserul sau alt frate pune tetrapodul cel mic în mijlocul bisericii şi pe dânsul pune un vas cu grâu şi cinci pâini şi în partea dreaptă un vas mic cu ulei, iar spre strana stângă un vas cu vin.) Şi intrând în biserică cântăm şi celelalte Stihiri ale Învierii care sunt după rânduială cu Stihurile lor. Iar citeţii merg cu sfeșnicele şi le pun de amândouă părţile Tetrapodului din mijlocul bisericii. Şi după sfârşitul Stihoavnei, zice cel mai mare : Acum slobozeşte... şi citeţul : Sfinte Dumnezeule... şi celelalte Rugăciuni începătoare. După Tatăl nostru..., Ecfonisul Că a ta este împărăţia... şi noi cântăm Troparul glas 1 : Născătoare de Dumnezeu fecioară (de trei ori). Atunci diaconul luând binecuvântare de la preot cădeşte împrejurul Tetrapodului pe care stau cele cinci pâini, pe cel mai mare la locul său şi pe preot, şi iarăşi Tetrapodul numai dinainte. Şi zice : cel mai mare sau preotul rugăciunea cu glas mare : Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru... şi ridicând o pâine însemnează cu dânsa pe celelalte pâini. Şi când zice : Însu-ți binecuvântează... şi arată cu mâna dreaptă spre pâinile acestea, asemenea spre vin şi spre untuldelemn zicând : Binecuvintează grâul, vinul şi untuldelemnul acesta. Şi după sfârşitul rugăciunii şi după Amin !, cântăm : Fie numele Domnului... (de trei ori) pe glas 4, apoi Psalmul 33 : Bine-voi cuvânta pe Domnul... şi îl citim până la Stihul : Bogaţii au sărăcit... (acest stih îl cântăm pe glas 7). Iar preotul merge şi stă înaintea Uşilor celor Împărăteşti căutând spre apus. Şi după sfârşitul Psalmului zice : Binecuvântarea Domnului peste noi... şi citeţul răspunde : Amin !. Şi zice începutul rugăciunii. Iar preotul spune : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri... şi se dezbracă preotul şi diaconul de Sfintele veşminte şi ies şi se aşează fiecare la locul lui. Însemnări : din Duminica Sfintelor Paşti şi până la Duminica Tuturor Sfinţilor, după binecuvântarea pâinilor se citesc din Faptele Sfinţilor Apostoli, iar în celelalte duminici se citesc cele şapte Epistole Soborniceşti ale Sfinţilor Apostoli, şi de la patru până la zece din Epistolele Sfântului Apostol Pavel şi Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul. Iar seara după luarea pâinii şi după gustarea vinului ce s-au binecuvântat la Litie prin rugăciunea preotului din acest ceas, nicidecum să îndrăznească cineva a gusta ceva după aceasta pentru că urmează Împărtăşirea cu Preacuratele ale lui Hristos Taine. (Iar mâncare şi gustare din vin putem face, din ziua întâi a lunii septembrie şi până în ziua a douăzeci şi cincea a lunii lui martie, iar în privegherile cele de vară pâinile cele binecuvântate le împărţim la trapeza, şi mai înainte de gustare le mâncam pe ele. Iar pâinile cele binecuvântate au multe feluri de daruri adică potolesc durerea, bându-se cu apa, şi gonesc frigurile şi toată neputinţa şi toată boala o tămăduiesc. Iar acestea şi pe şoareci îi gonesc de la roade şi alte supărătoare animale le izgonesc). Iar după citirea Faptelor Apostolilor iese paracliserul şi trage toate clopotele. Şi apoi sculându-se cel mai mare şi toţi fraţii, cel mai mare zice : Amin !, Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu... (de trei ori), Doamne, buzele mele deschide-le (de două ori) şi zice : cei şase Psalmi cu glas încet şi lin şi după primii trei Psalmi zice : Slavă... Şi acum..., Aliluia (de trei ori), Doamne miluieşte (de trei ori), Slavă... Şi acum... Doamne Dumnezeul mântuirii mele... . Atuncea preotul, în epitrahil iar uneori şi în felon citeşte rugăciunile Utreniei stând înaintea Sfintelor Uşi cu capul descoperit. Iar după sfârşitul celor şase Psalmi spune : Slavă... Şi acum..., Aliluia (de trei ori) şi preotul zice Ectenia cea mare : Cu pace Domnului să ne rugăm. Şi după Ecfonisul Ecteniei merge şi stă la locul său, iar canonarhul cel rânduit cel ce a spus şi Prochimenul cel de seară, făcând metanie la cel mai mare, zice : Dumnezeu este Domnul ! cu Stihurile lui, pe glasul cel ce va fi de rând, şi cântăm Troparele : al Învierii (de două ori), Slavă... al Sfântului, Şi acum...al Născătoarei Învierii pe glasul Troparului Sfântului, dacă are, iar dacă nu are, Slavă... Şi acum... al Născătoarei pe glasul de rând. Şi îndată strana zice : Doamne miluieşte ! (de trei ori), Slava... iar citeţul : Şi acum... apoi citeşte Catisma : Mărturisi-mă-voi ţie Doamne... şi după sfârşitul fiecărei Catisme face preotul semnul crucii înaintea Sfintelor Uşi şi zice Ectenia cea mică şi Ecfonisul după obicei. Şi cântăm Sedelnele Învierii, Stihira cea dintâi fără de Stih. Apoi Pripeala : Scoală-te Doamne Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta... şi cealaltă Sedealna, apoi Slavă... Şi acum... a Născătoarei şi după acesta citim din Tâlcuirea Evangheliei. Apoi Catisma şi după Catisma Sedealna a doua. Zicând cel dintâi Tropar fără Stih, apoi Pripeala : Mărturisi-mă-voi Ţie Doamne” şi cântăm celălalt Tropar al Sedelnei; Slavă... Şi acum... al Născătoarei şi Citirea cuvenită. Apoi cântăm : Fericiţi cei fără prihană..., glas 5; la care preotul face cădire. Şi după : Fericiţi cei fără prihană... nu zicem Slavă... Şi acum..., ci îndată Troparele : Soborul îngeresc..., Ipacoi al glasului şi Citirile. Apoi Antifoanele glasului la care iese paraclisierul şi bate clopotele. Iar preotul şi diaconul intrând în Altar se îmbracă după obicei. Şi zice diaconul : Să luăm aminte. Înţelepciune !, iar canonarhul spune Prochimenul glasului. Şi după sfârşitul Prochimenului diaconul zice : Domnului să ne rugăm. Preotul spune : Ca Sfânt eşti Dumnezeul nostru... iar strana răspunde : Amin ! Şi diaconul zice : Toată suflarea să Laude pe Domnul. Stihul ce se cânta apoi este : Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. Iar diaconul zice : Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm. Strana răspunde : Doamne miluieşte ! (de trei ori). Diaconul spune : Cu înţelepciune drept să ascultăm Sfânta Evanghelie, preotul zice : Pace tuturor ! iar strana răspunde : Şi duhului tău !. După acestea preotul numeşte pe Evanghelist de la care se va citi Evanghelia. Strana zice : Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie !. Diaconul zice : Să luăm aminte ! şi citeşte preotul Evanghelia Învierii cea de rând. După Evanghelie strana iarăşi zice : Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie !. După aceasta zice : Învierea lui Hristos... (o singură dată) şi Psalmul 50 şi citindu-se acestea preotul iese prin Sfintele Uşi cu Evanghelia ţinând-o la pieptul său mergând înaintea sa de amândouă laturile două sfeşnice cu făclii aprinse şi fiind în mijlocul bisericii o pune pe scaunul cel pregătit, iar sfeșnicele stau de amândouă părţile scaunului. Şi merge întâi cel mai mare singur şi face două închinăciuni şi apoi sărută Evanghelia şi iarăşi face o închinăciune. Închinăciunile nu le face până la pământ ci mici, plecându-şi capul până va ajunge cu mâna până la pământ. Pentru că în Duminici şi în Praznicele Împărăteşti şi în toate zilele Cincizecimii închinăciuni cu genunchii la pământ nu se fac. Şi dacă se închină cel mai mare şi sărută Evanghelia face chip, adică dă exemplu de închinăciune, adică pleacă capul spre strana stângă şi spre cea dreaptă şi se duce la locul lui. Apoi şi fraţii toţi merg doi câte doi după rânduiala lor făcând şi ei asemenea mai întâi două închinăciuni, sărută Sfânta Evanghelie şi iarăşi o închinăciune, apoi pleacă capetele spre cel mai mare şi spre strana stângă. Şi după ce sărută toţi şi după Psalmul 50 cântă Slavă... Pentru rugăciunile Apostolilor... Şi acum... pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu... apoi Miluieşte-mă Dumnezeule... şi Stihira Învierii, glasul 6: Înviind Iisus din mormânt.... Iar după sărutarea Sfintei Evanghelii însemnează preotul spre fraţi cu Sfânta Evanghelie şi intră în Sfântul Altar. Şi diaconul stând în obişnuitul său loc zice Rugăciunea : Mântuieşte Dumnezeule poporul tău... iar noi răspundem : Doamne miluieşte ! (de 12 ori). Şi preotul spune Ecfonisul : Cu mila şi cu îndurările... şi după Amin. Începem Irmosul Canonului Învierii. Şi cântăm Canonul Învierii cu Irmosul pe patru (o dată); şi al Crucii Învierii pe trei şi al Născătoarei de Dumnezeu tot pe trei. Şi înainte de Troparul cel dintâi zicem Pripeala : Slavă Doamne Sfintei Învierii Tale !. Iar la celelalte Tropare spunem Stihurile din Psaltire : Să cântăm Domnului.... Acestea sunt scrise în Irmologiu. Şi după sfârşitul Cântării celei de-a treia diaconul zice Ectenia cea mică, şi preotul spune Ecfonisul din interiorul Sfântului Altar : Ca Tu eşti Dumnezeul nostru... şi se dezbracă preotul de veşmintele preoţeşti şi iese şi se aşează la locul lui după obicei. Apoi urmează Condacul şi Sedealna Sfântului din Minei şi citirea din Evanghelie. După cântarea a şasea zice Ectenia cea mică înaintea Sfintelor Uşi şi Ecfonisul : Ca Tu eşti Împăratul păcii... apoi Condacul Învierii şi Icosul şi citim Prologul. Scurtă însemnare la acest capitol :
După sfârşitul Cântării a opta când va începe Cântarea a noua toţi facem închinăciuni spunând : Să lăudăm, bine să cuvântăm... Apoi Irmosul de la Cântarea a opta adică Catavasia. Iar preotul şi diaconul se îmbracă după obicei şi după sfârşitul Cântării a opta cădind Sfânta Masă spune cu mare glas şi înalt : Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru Cântări cinstindu-o să o Mărim. Şi noi cântăm în Stihuri Cântarea a noua cu glas înalt : Măreşte suflete al meu pe Domnul... şi apoi : Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii... şi facem câte o închinăciune mică după fiecare Cântare. Iar preotul sau diaconul cădeşte Sfântul Altar şi toată biserica şi pe fraţi. După a noua Cântare se întoarce şi dând cădelniţa zice : Ectenia cea mică şi preotul spune Ecfonisul : Că pe Tine Te Laudă toate puterile cereşti..., apoi diaconul spune : Sfânt este Dumnezeul nostru, pe glasul ce se va întâmpla de rând. Stihul întâi este : Că Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. Stihul al doilea : Peste toate popoarele Domnul Dumnezeul nostru. Preotul stă la obişnuitul său loc, după aceasta urmează Luminânda Învierii (o singură dată). Apoi Slavă... a Sfântului dacă are, Şi acum... a Născătoarei Învierii. La Laude cântă : Toată suflarea..., pe glasul zilei şi punem Stihiri pe opt şi punem Stihirile Învierii din Octoih pe patru şi ale Răsăritului tot pe patru. Iar după ce se zice : Toată suflarea să Laude pe Domnul, se unesc cele două strane şi cântă şi Pripelele acestea împreună : Scoală-Te Doamne Dumnezeul nostru... (de două ori) apoi Mărturisi-mă-voi Ţie Doamne, Slavă... Stihira Evangheliei cea de rând. Şi acum... a Născătoarei de la glasul al doilea : Prea binecuvântată eşti... (aceasta o cântăm pe glasul Slavei Laudelor). Urmează Doxologia mare apoi Troparele Învierii unul din cele două ale glas 1: Astăzi mântuirea la toată lumea... sau glas 2: Înviat-a din mormânt... apoi preotul sau diaconul zice Ectenia : Miluiește-ne pe noi Dumnezeule... şi Ecfonisul : Ca milostiv.... După acestea spune : Să plinim rugăciunea noastră ... şi Ecfonisul : Că Dumnezeul milelor... apoi preotul spune : Pace tuturor !, strana răspunde : Şi duhului tău ! şi apoi diaconul zice : Capetele noastre Domnului să le plecăm, apoi preotul spune Rugăciunea în taină, apoi Ecfonisul : Că Ţie Ţi se cade a ne milui... după aceasta spune : Înţelepciune ! iar strana spune : Binecuvântează !. Preotul zice : Cel ce este binecuvântat... strana răspunde : Amin. Şi apoi : Întăreşte Dumnezeule..., Amin. După aceasta preotul zice : Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu... şi strana răspunde : Ceea ce eşti mai cinstită... şi celelalte după obicei. Şi Otpustul, de trei ori, şi cântă : Mulţi Ani. Apoi facem ieşire în pridvor cântând Stihira Samoglasnică după obicei şi învăţătură din Studit (Sfântul Teodor Studitul). Şi după citirea Troparului Sfântului Teodor, glasul 8: Îndreptător credinţei... şi apoi Ceasul întâi. La Ceasul întâi spunem Troparul Învierii Slavă ... a Sfântului dacă are iar dacă nu, al Născătoarei Ceasului. După Tatăl Nostru Condacul Învierii şi Otpustul cel desăvârşit. La Liturghie Fericirile Octoihului pe opt după Troparele Învierii apoi al Hramului şi al Sfântului de rând şi al altui Sfânt dacă este Condacul Învierii şi al Hramului, Slavă... al Sfântului dacă are Şi acum... al Hramului Născătoarei de Dumnezeu. Iar unde nu este Hramul Născătoarei punem : Şi acum... Ceea ce eşti folositoare creştinilor.... Iar al Hramului Domnului Hristos, Troparul şi Condacul (duminica la Liturghie nu zicem peste tot anul pentru că se spune al Învierii.) Prochimen, apoi Apostolul, Aliluia şi Evanghelia glasului şi a Sfântului dacă are. Stihul : Lăudaţi pe Domnul din ceruri... şi a Sfântului dacă are. De reţinut o altă Însemnare la acest capitol :
La cântarea Privegherii de toată noaptea când se face Polieleu şi se cântă Psalmii : Lăudat fie numele Domnului... şi Mărturisiţi-vă Domnului... atuncea se pune Analogul în mijlocul bisericii şi pe dânsul icoana Praznicului Domnesc ce se prăznuieşte în acea zi sau a Născătoarei de Dumnezeu sau a Sfântului său a Sfintei. Şi se îmbracă cel mai mare în felon şi toţi preoţii în feloane după obicei şi ieşind din Altar prin Uşile Împărăteşti stau câte doi împrejurul Analogului. Şi împarte lumini întâi la cel mai mare apoi la preoţi şi la cei ce stau în Sfânta Biserică. Iar după împărţirea luminilor ia cel mai mare cădelniţa şi diaconul merge înaintea lui cu o făclie aprinsă, cădeşte întâi împrejur Icoana cea de pe analog şi mergând în Altar cădeşte Sfânta Masă şi tot Altarul şi în biserică toate Sfintele Icoane apoi pe preoţi care stau împrejur şi pe cântăreţi care stau în strana dreaptă şi cea din stânga. După aceasta şi pe tot poporul şi iarăşi Sfintele Uşi şi numai cele două Icoane a Sfântului Iisus şi a Născătoarei şi analogul. În acelaşi timp se cântă măririle cu Psalmii cei aleşi ai lui David. După acea cântare obişnuită diaconul zice : Ectenia cea mică. Şi la strana se cântă Sedelnele. Şi intrând toţi preoţii în Altar se dezbracă de Sfintele veşminte numai preotul cel de rând rămâne îmbrăcat pentru citirea Evangheliei. De reţinut :
Şi duminica la Utrenie când fără Polieleu se cântă Catisma Fericiţi cei fără prihană... şi după aceea se cântă : Soborul Îngeresc... şi în alte zile când se cântă : Mărimu-Te pe Tine..., fără priveghere, şi atuncea preotul cu diaconul numai se îmbracă în Sfintele veşminte şi diaconul ia sfeşnicul cu făclia aprinsă iar preotul cădelniţa şi cădeşte Sfânta Masă şi tot Altarul, apoi iese prin uşa dinspre miazănoapte şi cădeşte Sfintele Uşi cele Împărăteşti şi Sfintele Icoane şi Analogul apoi pe cei mai mari şi toată biserica după obicei. Şi iarăşi intră prin uşa dinspre miazăzi. Capitolul 3
RÂNDUIALA PANAGHIEI CE SE FACE PRIN MĂNĂSTIRI
După Otpustul Dumnezeieştii Liturghii iese cel mai mare şi fraţii în urma lui doi câte doi şi zic Psalmul 144 din : Înălţate voie Dumnezeul meu ! în întregime. Iar ajungând în trapeza şi sfârşindu-se Psalmul zicem rugăciunea mesei : Tatăl nostru... Slavă... Şi acum...... Doamne miluieşte (de trei ori), părinte binecuvântează. Cel mai mare sau preotul cel de rând zice : Hristoase Dumnezeule binecuvintează mâncarea. Iar partea sau prescura ce va fi înălţată se pune în panaghiar în locul său obişnuit. Şi după mâncare cel ce slujeşte zice Stihul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri şi noi răspundem : Amin. Şi sculându-ne zicem : Bine este cuvântat Dumnezeu... Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie Sfinte, Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de trei ori), Binecuvântează. Şi făcând metanie cel ce vrea să ridice panaghia zice aşa : Binecuvântaţi Părinţi Cinstiţi, iar noi răspundem : Dumnezeu să te ierte... şi luând cărticica cu vârfurile degetelor mâinilor o înalță puţin spre închipuirea Sfintei Treimi zicând cu glas mare : Mare este numele ... Cel mai mare sau preotul de rând zice : Al Sfintei Treimi, şi purtând-o spre închipuirea Sfintei Născătoare de Dumnezeu în chipul Crucii însemnează spunând : Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu ajută-ne nouă. Şi noi zicem : Cu ale ei Sfinte rugăciuni...şi zicem : Fericimu-te pe tine.... Apoi zicem : Cuvine-se să te fericim... şi după ce se împărtăşesc toţi cel mai mare sau preotul zice : Întru multele rugăciuni... Iar noi cu ale ei Sfinte rugăciuni...milostivul şi înduratul... apoi Psalmul : Veselitu-ne-ai pe noi...Sfinte Dumnezeule... şi rugăciunile începătoare, iar după Tatăl nostru : Mulţumim Ţie Hristoase... şi de este Praznic Împărătesc se zice : Slavă... Şi acum...Condacul Praznicului. Iar de nu zicem acestea : Slavă... Dumnezeul părinţilor noştri...Şi acum... pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor...Doamne miluiește-ne (de trei ori). Binecuvântează. Iar preotul zice : Binecuvântat este Dumnezeu care ne miluieşte şi ne hrăneşte pe noi şi celelalte după obicei. Capitolul 4
PENTRU SFÂNTUL CE ARE PRIVEGHERE, DE SE VA ÎNTÂMPLA DUMINICA
Sâmbătă seara, la Vecernia mică, la Doamne, strigat-am... punem Stihurile Învierii pe patru. Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei glasului de rând de la Vecernia mică. La Stihoavnă, punem o Stihire a Învierii şi Stihoavna Sfântului la Vecernia cea mare cu Stihurile lor : Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei în acelaşi glas. După : Acum slobozeşte... şi după Tatăl nostru..., punem Troparul Învierii : Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei cel dintâi după glasul Troparului Sfântului. La Vecernia cea mare, Psalmul cel de început cu Stihurile lui după obişnuita Catismă la Doamne, strigat-am... punem Stihurile pe zece şi cântăm Stihiri ale glasului Învierii trei şi a Răsăritului una şi ale Sfântului şase : Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei cea dintâi a glasului. Urmează Prohodul, Prochimenul : Domnul a împărăţit... şi Paremiile în număr de trei. La Litie, Stihira Hramului şi ale Sfântului : Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei în acelaşi glas de la Stihoavnele ce se cântă în duminici (sâmbătă seara). La Stihoavnă, Stihurile Învierii : Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei în acelaşi glas. La Binecuvântarea pâinilor Troparul : Născătoare de Dumnezeu Fecioară (de două ori) şi al Sfântului (o dată) şi face Citirea din tâlcuirea Evangheliei (iar de nu se face priveghere Troparul Învierii : Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei Învierii după glasul Troparului Sfântului). La Utrenie, La Dumnezeu este Domnul, se pune Troparul Învierii (de două ori): Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei cel dintâi după glasul Troparului Sfântului. După Catismă, Sedelnele Învierii cu Stihurile şi cu Binecuvântările lor a glasului de rând şi se citeşte din rânduirea Evangheliei. După Polieleu, Stihurile Sfântului Troparele : Soborul îngeresc..., Ipacoi al glasului şi amândouă Sedelnele Sfântului (cea după prima şi a doua Catismă, fără bogorodnici). Slavă... Sedealna cea după Polieleu : Şi acum... a Născătoarei şi Sinaxarul Sfântului. Antifoanele Glasului apoi Prochimenul : Toată suflarea... Evanghelia Învierii, apoi Învierea lui Hristos, apoi Psalmul 50 şi apoi sărutarea Evangheliei după obicei. Apoi : Slavă... pentru rugăciunile Sfinţilor Apostoli, Şi acum... pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu..., Stihira Învierii şi celelalte. Apoi Canonul Învierii cu Irmosul pe patru şi a Născătoarei pe doi şi al Sfântului pe opt. Catavasiile care vor fi de rând. După Cântarea a treia, Condacul şi Sedealna lui de două ori : Slavă... Şi acum... a Născătoarei şi urmează Citirea. După Cântarea a şasea Condacul şi Icosul Învierii şi citim Sinaxarul. La Cântarea a opta cântăm : Ceea eşti mai cinstită..., apoi Svetilna Învierii : Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei Învierii (din Octoih). La Laude, Stihurile Învierii pe patru şi ale Sfântului tot pe patru cu Prochimenele lor cele de la Stihoavna Vecerniei : Slavă..., Stihira Evangheliei Şi acum... Prea-binecuvântată eşti..., Urmează Doxologia Mare. După Sfinte Dumnezeule..., Troparul Învierii şi Ecteniile şi Otpustul. Apoi preotul iese cântând Stihira şi când se face ungerea cu untuldelemn zice şi rugăciune : Stăpâne mult Milostive... După cum s-a scris mai înainte, la Vecernia cea mare, se pune şi Învăţătura Sfântului Teodor Studitul şi Ceasul întâi. La Ceasuri, Troparul Învierii; Slavă... a Sfântului...Şi acum... al Născătoarei Ceasului. După Tatăl nostru..., Condacul Sfântului se spune. Iar la celelalte le zicem schimbându-le. La Liturghie, Fericirile glasului pe şase şi a Sfântului, Cântarea a treia pe patru. După Vohod, Troparul Învierii şi al Hramului Născătoarei dacă este Hramul ei şi al Sfântului, apoi Condacul Învierii : Slavă... a Sfântului Şi acum..., Hramul Născătoarei. Iar dacă nu este Hramul Născătoarei : Ceea ce eşti folositoare creştinilor. Iar Troparele şi Condacele Hramurilor Sfinţilor în aceste zile nu se spun când este Sfânt cu Priveghere. Prochimenul, Apostolul, Aliluia şi Evanghelia şi Cântările mai înainte ale Învierii apoi ale Sfântului se pun. Capitolul 5
RÂNDUIALA BINECUVÂNTĂRII COLIVEI
Rânduiala Binecuvântării colivei sau a grâului fiert amestecat cu miere şi alte fierturi de fructe dulci care se aduc în biserică întru cinstea şi pomenirea Praznicelor Domneşti sau a Sfinţilor lui Dumnezeu. Fiind deja adusă coliva la biserică, de este la Vecernie, după : Acum slobozeşte... Sfinte Dumnezeule... şi după : Tatăl nostru... urmează Troparul Sfântului : Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei după Slava Troparului Sfântului. Iar de este la Liturghie, după Rugăciunea Domnului, se cântă Troparele şi Condacul Sfântului. Diaconul cădind zice : Domnului să ne rugăm. Preotul stând lângă colivă zice Rugăciunea aceasta : Doamne cela ce ai plinit toate... , strana răspunde : Amin, şi de este la Vecernie, diaconul zice : Înţelepciune !, strana răspunde : Binecuvintează, iar preotul : Cel ce este Binecuvântat... şi urmează rânduiala obişnuită până la Otpust. Iar de este la Liturghie, cântă strana; Fie numele Domnului binecuvântat... ! (de trei ori). Şi Psalmul : (Bine vom cuvânta pe Domnul...). Şi împarte Anafora făcând sfârşitul obişnuit al Liturghiei. Capitolul 6
PENTRU SFÂNTUL CE ARE POLIELEU, DE SE VA ÎNTÂMPLA DUMINICA
Sâmbătă seara la Vecernia mică, cântăm după cum s-a scris mai înainte pentru duminica ce are Sfânt cu priveghere (pag) La Vecernia cea mare, după Catismă; La Doamne, strigat-am... Stihirile Învierii pe trei şi a Răsăritului una şi ale Sfântului şase Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei cea dintâi a glasului. Urmează Vohodul, Prochimenul zilei şi Citirile Sfântului pe trei. La Litie, Stihira Hramului şi Stihirile Sfântului, dacă are : Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei pe glasul Sfântului. La Binecuvântarea pâinilor Troparul : Născătoarei de Dumnezeu fecioară... (de două ori). La Utrenie, La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii (de două ori), Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei Învierii după glasul Troparului Sfântului. După Catisme, Sedelnele Învierii şi cu Stihirile Născătoarei lor şi se citeşte din Evanghelie. Polieleul se pune al Sfântului. Troparele : Soborul îngeresc.... Ipacoii al glasului şi Sedelnele Sfântului, amândouă câte o dată, Slavă..., Sedealna Sfântului şi după Polieleu, Şi acum... a Născătoarei. Şi Sinaxarul Sfântului, Antifoanele glasului şi Prochimenul. Evanghelia Învierii, apoi învierea lui Hristos..., Psalmul 50, Stihirea Învierii, Canonul Învierii cu Irmosul pe patru şi al Crucii Învierii tot pe patru şi al Născătoarei tot pe patru, şi al Sfântului se pune pe şase. Iar dacă are Sfântul patru canoane. Amândouă canoanele se pun pe opt, iar al Crucii Învierii nu se mai pune. După Cântarea a treia se pune Condacul, Irmosul şi Sedealna Sfântului (de două ori), Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei şi Citirea (Sinaxarul). După Cântarea a şasea, Condacul Învierii şi Icosul se citeşte Sinaxarul. La Cântarea a opta cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită..., apoi Svetilna Învierii : Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei Învierii a glasului de rând. La Laude, se pun Stihirile Învierii Glasului pe patru şi ale Sfântului tot pe patru şi Stihirile lor de la Vecernie, Slavă... Stihira Evangheliei Şi acum... Preabinecuvântata eşti... Are Doxologie mare apoi Troparul numai al Învierii, Evangheliile şi Otpustul, apoi iese preotul şi spune Cuvântul de învăţătură şi se începe Ceasul întâi în pridvor. La Ceasul întâi, Troparul Învierii : Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei pe glasul de rând, după Tatăl nostru, Condacul Sfântului, iar la celelalte Condacul Învierii Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei le zicem schimbându-le. La Liturghie, Fericirile glasului pe şase şi Cântarea a treia pe patru. După Vohod, Troparele şi Condacele le zicem după cum s-a spus mai înainte la Capitolul al treilea. Şi adăugăm Troparele şi Condacele Hramului Sfântului. Capitolul 7
PENTRU SFÂNTUL CE SE CÂNTĂ PE ŞASE, DACĂ SE VA ÎNTÂMPLA SĂ FIE DUMINICA ŞI NU VA AVEA POLIELEU
Sâmbătă seara, la Vecernia cea mare, după Catisma, la Doamne strigat-am..., Stihirile Învierii pe trei, ale Praznicului pe trei şi ale Sfântului pe patru : Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei cea dintâi a glasului. Vohodul, Prochimenul zilei, Ecteniile : Să zicem toți... La litie, Stihira Hramului : Slavă... a Sfântului - dacă are - iar dacă nu are Slavă... Şi acum... a Născătoarei (dacă Sfântul are Doxologie cântăm Stihoavna lui la Litie). Şi obişnuitele Rugăciuni ale Litiei. La Stihoavnă, Stihirile Învierii Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei Învierii după glasul Sfântului. Şi celelalte ale Privegherii după obicei. La Utrenie, La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii (de două ori), Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei Învierii după glasul Troparului Sfântului şi celelalte ale Învierii până la Canon. Canonul Învierii cu Irmosul pe patru şi al Crucii Învierii tot pe patru şi al Născătoarei tot pe patru şi al Sfântului pe şase. Catavasia de rând după Tipic, după Cântarea a treia, Condacul şi Icosul şi Sedealna Sfântului (de două ori), Stihirile Născătoarei lui şi citirea Sfântului. După Cântarea a şasea, Condacul Învierii, Icosul şi Sinaxarul.La Cântarea a noua cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită..., Sedealna Învierii, Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei Învierii a glasului de rând. La Laude, Stihirile Învierii pe patru ca şi cele de la Slavă... pe patru. Iar de nu are Sfântul Stihiri, la Laude cântăm Stihirile Învierii după obicei : Slavă... Stihira Evangheliei Şi acum... Binecuvântată eşti.... Doxologia mare apoi Troparul Învierii numai el singur. Ecteniile amândouă, Otpustul şi Cuvântul de învăţătură şi apoi Ceasul de învăţătură din pridvor. La Ceasul întâi, Troparul Învierii : Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei pe glasul de rând, după Tatăl nostru, Condacul Învierii şi celelalte, (iar de are Sfântul Doxologie, după Tatăl nostru, Condacul Sfântului, iar la celelalte Ceasuri, Condacul Învierii şi al Sfântului le zicem schimbându-le.), şi Otpustul. La Liturghie, Fericirile Învierii glasului pe şase şi ale Sfântului Cântarea a treia pe patru. După Vohod, Troparul Învierii şi al Hramului Născătoarei, unde este Hramul ei, apoi al Hramului Sfântului. După aceasta al Sfântului de rând iar de este şi al altui Sfânt zicem şi al aceluia, apoi Condacul Învierii şi al Hramului, Slavă... al Sfântului de rând Şi acum... al Hramului Născătoarei. Iar de nu este Hramul Născătoarei, Slavă... Condacului Sfântului de rând Şi acum... Ceea ce eşti folositoare creştinilor... apoi Prochimenul, Apostolul, Aliluia, Evanghelia şi Cântările mai înainte ale Învierii şi după aceasta ale Sfântului. Se cuvine să ştim :
Duminică seara niciodată nu citim Catismă. Asemeni şi la Praznicele Împărăteşti şi la Sfinţii Mari sau în ziua Hramului Sfântului său al Sfintei. La care arată că trebuie să se facă priveghere. Iar când se va întâmpla priveghere sau Polieleu afară de sâmbătă seara cântăm : Fericit bărbatul..., (o dată) ca Antifon. Iară sâmbăta seara cântăm : Fericit bărbatul... toată Catisma. Capitolul 8
PENTRU PRIVEGHERILE DE TOATĂ NOAPTEA CE SE FAC PESTE TOT ANUL
Se cuvine să ştim că peste tot anul sunt 52 de săptămâni întru care se face la fiecare duminică Priveghere, şi că se mai fac la fiecare Praznic Împărătesc în fiecare lună Priveghere. Iară împreună şi cu altele se fac peste tot anul 68 de Privegheri. Mai sunt şi alte Privegheri care sunt numite în Tipic la rândul fiecăreia după cum sunt scrise, de va voi cel mai mare. Şi dacă va vedea pe ucenicii săi cei bisericeşti că sunt sârguincioşi pentru mântuirea lor. Mai sunt încă şi alte Privegheri lângă acestea ale Hramului Sfinţilor ce se fac în mănăstiri şi prin alte biserici mai mari fiind datorie să fie făcute şi nicidecum să se lase dintru pomenirea lor. Capitolul 9
DESPRE PRIVEGHERE
A doua însemnare : Se cuvine să ştim că în mânăstirile cele mici şi în bisericile de enorie în ziua de duminică unde nu se face Priveghere toată noaptea, sau de nu va voi cel mai mare, se cântă Vecernia cea mare, asemenea şi Utrenia la vremea sa după următorul Tipic : sâmbătă seara după Otpustul Ceasului nouă intra în biserică cel mai mare şi preotul de rând şi toţi ceilalţi şi luând preotul Binecuvântare de la cel mai mare merge înaintea Uşilor celor Împărăteşti şi face trei închinăciuni. Şi ia epitrahilul şi Binecuvântându-l îl sărută unde este crucea şi punându-l pe gât zice : Bine este cuvântat Dumnezeul nostru... şi deschide dvera dinăuntru care este făcută din mătase sau din alt material. Iar cel mai mare zice : Veniţi să ne închinăm..., (de trei ori) şi începe Psalmul : Binecuvintează ..., iar de nu va fi cel mai mare acolo, zice altul din preoţii cei mai bătrâni, iar preotul cel de rând stă în fața Sfintelor Uşi cu capul descoperit şi citeşte Rugăciunile în taină. După sfârşitul Psalmului spune Ectenia cea mare : Cu pace Domnului să ne rugăm... şi Ecfonisul : Ca Ţie se cuvine... apoi cântăm : Fericit bărbatul... glas 8, primul Antifon iar al doilea şi al treia Antifon le cântăm cu glasul zilei. Şi după fiecare Antifon se zice Ectenia cea mică şi Ecfonisul. După primul Antifon : Că a Ta este stăpânirea..., după Antifonul al doilea : Că bun şi iubitor de oameni..., după Antifonul al treilea : Ca Tu eşti Dumnezeul nostru.... După ce se cântă obişnuita Stihologie canonarhul face metanie şi spune pe glasul Octoihului sau al Mineiului. Şi noi cântăm : Doamne, strigat-am... iar preotul sau diaconul cădeşte după obicei şi punem Stihiile pe zece ale Învierii pe trei şi ale Răsăritului pe patru şi ale Sfântului din Minei pe trei. Slavă... a Sfântului dacă are, iar dacă nu are Slavă... Şi acum... a Născătoarei glasului de rând. Urmează Vohodul, Prochimenul : Domnul a împărăţit... (de cinci ori) cu Stihurile lui. Urmează Ectenia (să zicem toţi...) apoi Învrednicește-ne Doamne..., apoi : Să plinim rugăciunile noastre... La Stihoavnă, Stihirile Învierii, Slavă... a Sfântului dacă are, iar dacă nu are Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii pe glasul de rând. După : Acum slobozeşte Troparul Învierii, Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei Învierii după glasul Troparului Sfântului şi Otpustul. Iar diaconul stă afară înaintea Icoanei lui Hristos şi zice : Înţelepciune !, strana răspunde : Binecuvântează ! iar preotul din interiorul Sfântului Altar zice : Cel ce este Binecuvântat... strana răspunde : Amin şi Întăreşte Dumnezeule..., iar preotul spune : Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu..., strana răspunde : Ceea ce eşti mai cinstită..., preotul spune : Slavă Ţie Dumnezeule Hristoase, Slavă Ţie... iar strana răspunde Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de trei ori) Binecuvântează părinte. Preotul deschide Sfintele Uşi şi dezbracă felonul, diaconul stând afară îmbrăcat ţinând orarul după obicei iar preotul zice Otpustul zilei, apoi zice : La mulţi ani !. Iar după ce ies fraţii din trapeză paraclisierul ia Binecuvântare de la cel mai mare dacă este, iar dacă nu este ia de la preotul cel de rând şi toacă în toaca cea mică. Şi adunându-se fraţii în pridvor face preotul începutul şi cântăm la Pavecerniţă după obicei cu Canonul. Şi după Otpustul cel mai mare zice : Pentru rugăciunile Sfinţilor... şi ies fraţii doi câte doi după rânduiala şi fac închinăciune la cel mai mare şi iau de la el Binecuvântare şi iertare. Apoi şi cel mai mare face şi el închinăciune cerându-şi iertare şi el de la dânşii. Iară la Utrenie, paraclisierul bate clopotul după obicei apoi bate toaca cea mică. Şi adunându-se fraţii în pridvor face preotul începutul : Bine este cuvântat Dumnezeu... şi îndată strana zice : Slavă Ţie Dumnezeul nostru, Slavă Ţie, Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule ... ! şi Rugăciunile începătoare. După Tatăl nostru..., Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă... Şi acum..., Veniţi să ne închinăm... (de trei ori) şi Psalmul 50. Apoi cântăm Canonul Sfintei Treimi cu smerenie şi cu umilinţă. După Canon cântăm Măririle Treimii care sunt acestea : Cuvine-se cu adevărat... şi celelalte Tropare. Apoi : Sfinte Dumnezeule... şi Rugăciunile începătoare iar după Tatăl nostru..., Ipacoi al glasului de rând, Doamne miluieşte (de 40 de ori), Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită... şi preotul spune Ecfonisul : Dumnezeule milostivește-te spre noi... şi tot el spune Rugăciunea : Întru-tot puternică şi de viaţa dătătoare... şi Otpustul şi se face iertăciunea după obicei. Apoi preotul face Ectenia : Să ne rugăm pentru binecredinciosul... iar noi după fiecare Stih zicem : Doamne miluieşte (o dată) cu glas lin şi uşor. Şi după ce se împlinesc acestea cel mai mare zice : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri... După Otpust intrăm în biserică iar preotul intră în Sfântul Altar şi pune epitrahilul pe gât apoi luând cădelniţa pune tămâie pregătită mai înainte de slujitorul bisericii şi zice Rugăciunea tămâii şi stând înaintea Sfintei Mese însemnează cruciş cu cădelniţa zicând : Bine este cuvântat Dumnezeul nostru.... Dvera fiind deschisă de către preot mai înainte. Apoi cădeşte Sfânta Masă de jur şi tot Altarul. Şi iese prin uşa cea din miazănoapte şi cădeşte Sfintele Icoane şi pe cel mai mare şi pe toţi după obicei. Iar citeţul răspunde la strana : Amin şi apoi : Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu... (de trei ori) şi Psalmii obişnuiţi (Auzi-te Domnul...) şi apoi : Doamne întru puterea Ta...Sfinte Dumnezeule... şi celelalte Rugăciuni începătoare cu Tatăl nostru şi sunt datori să fie cu luare aminte atât citeţul cât şi preotul când se zice : Că a Ta este împărăţia... în mijlocul bisericii. Apoi Troparele : Mântuieşte Doamne poporul tău... şi celelalte şi preotul iarăşi cădeşte pe cel mai mare şi Sfintele Icoane şi intră în Sfântul Altar pe uşă cea dinspre miazăzi stând cu cădelniţa înaintea Sfintei Mese, zice Ectenia : Miluiește-ne pe noi Dumnezeule... şi celelalte. Iar citeţul după fiecare cerere spune : Doamne miluieşte (de trei ori). Apoi preotul spune Ecfonisul : Ca milostiv şi iubitor de oameni... şi citeţul răspunde : Amin. Spune apoi : Întru numele Domnului binecuvintează ... apoi preotul însemnează cu cădelniţa înaintea Sfintei Mese în cruciş zicând cu glas înalt : Slavă Sfintei şi celei de-o-ființă... Iar cel mai mare zice : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu... şi cei şase Psalmi după obicei. Şi preotul punând cădelniţa la locul ei iese din Altar şi stă la locul său. Iar după ce citeşte cel mai mare cei şase Psalmi şi începe : Doamne Dumnezeul meu mântuirii mele... merge preotul înaintea Sfintelor Uşi şi închinându-se ia epitrahilul şi citeşte Rugăciunile Utreniei în taină cu capul descoperit. După sfârşitul celor şase Psalmi pune Ectenia cea mare : Cu pace Domnului să ne rugăm... şi celelalte ale Utreniei le cântăm toate după cum s-a scris mai înainte la Utrenia cea cu priveghere (pag...) Să se ştie :
Prima însemnare - că seara la Vecernie : Veniţi să ne închinăm... şi Binecuvântează... şi Lumină lină..., Acum slobozeşte... le zice cel mai mare. La Utrenie cei şase Psalmi, Ţie mărire se cuvine..., Slava întru cei de sus lui Dumnezeu..., Bine este a ne mărturisi Domnului..., Cerescule Împărate pe credinciosul nostru împărat..., acestea le zice cel mai mare. Iar : Sfinte Dumnezeule... şi Tatăl nostru... iar după : Acum slobozeşte... şi dimineaţa după Bine este a ne mărturisi Domnului..., le zice citeţul. A doua însemnare - Se cuvine să ştim : când va sosi un Praznic al lui Hristos sau a Născătoarei sau cele două Praznice ale lui Ioan Botezătorul, Naşterea şi Tăierea capului său a lui Ioan Milostivul sau a Hramului Bisericii cu evlavie trebuie să se citească Apostolul şi Evanghelia rânduită care se va întâmpla în acea zi de Praznic, în ziua cea dinainte de acel Praznic iar în chiar ziua Praznicului să se citească acelaşi Praznic după cum şi toată slujba Praznicului. Capitolul 10
DESPRE SFÂNTA LITURGHIE (LA CE VREME TREBUIE SĂ SE ÎNCEAPĂ)
Sâmbătă la începutul ceasului al patrulea este obligatoriu a se începe să se pună masa la începutul ceasului al cincilea. Iar duminică la începutul ceasului al treilea este obligatoriu a se începe ca să se pună masa până la începutul ceasului al patrulea. La fel se cuvine să se facă şi la Praznicele Domneşti cele mari ale Domnului Hristos şi ale Născătoarei de Dumnezeu şi ale Mergătorului Înainte şi ale celor doi Apostoli Petru şi Pavel şi întru acestea ca şi în ziua duminicii cu cuviinţă aşa trebuie să se facă. Iar în Praznicele cele mijlocii, la începutul ceasului cinci să se intre ca să pună masa la începutul ceasului şase. Iar la Praznicele cele mici, la fel ca şi în zilele cele de rând şi să se sfârşească la vremea sa în fiecare zi. Iar masa se cade să fie gata în fiecare zi fie că este post fie că nu este. Şi după săvârşirea Sfintei Liturghii iese fiecare şi la vremea trapezei iarăşi se adună. Aceasta mai este încă o datorie ce trebuieşte făcută adică când vom voii a mânca la ceasul al noulea sau seara şi aşa deci se cuvine să se facă şi în posturile cele mici. Această hotărâre pentru Liturghie şi mese s-a scris în părţile Ierusalimului şi cu cuviinţă este că aşa trebuie să fie în toate timpurile adică toamna şi primăvara, iară vara şi iarna în Rusia cea mare aicea să fie semnul pentru socotirea timpului, vara pentru lungimea zilei se cuvine a o întârzia iară iarna pentru că ziua este scurtă să fie pusă înainte, după cum va socoti cel mai mare. Capitolul 11
Seara la Ceasul nouă paraclisierul luând Binecuvântare de la cel mai mare bate clopotul sau toacă în toaca cea mică şi adunându-se fraţii în pridvorul bisericii, preotul cel de rând face începutul : Bine este cuvântat Dumnezeul nostru... şi citeţul cel rânduit zice : Slavă Ţie Dumnezeul nostru... şi celelalte după obicei. Şi citeşte Ceasul al noulea cu Mijloceasul lui chiar dacă s-a cântat : Dumnezeu este Domnul... şi după sfârşitul lui bate toaca de două ori sau de patru ori.
ÎNVĂŢĂTURĂ CUM SE CUVINE A SE CÂNTA SLUJBA ÎN TOATE ZILELE A VECERNIEI, A UTRENIEI ŞI A CEASULUI ÎNTÂI
(când cântăm „Dumnezeu este Domnul !”)
De reţinut : Atunci când se citeşte Ceasul al noulea în pridvor după aceea imediat face preotul Otpustul Ceasului al noulea. Iar după Otpust intrând în biserica face începutul Vecerniei după obicei (iar dacă se citeşte Ceasul al noulea în biserica atunci Otpustul nu se mai face). Iar după ce s-a sfârşit de bătut toaca, sculându-se preotul şi intrând în biserică, face zece închinăciuni înaintea Uşilor celor Împărăteşti şi luând epitrahilul care este lângă Uşă cea Împărătească şi Binecuvântându-l şi sărutându-l deasupra unde are crucea îl pune pe grumazul sau şi zice : Bine este cuvântat Dumnezeul nostru... şi deschide şi dvera. Iar cel mai mare zice : Veniţi să ne închinăm... (de trei ori) şi Psalmul cel începător şi dacă este Aliluia facem trei închinăciuni stând la locurile noastre, una după alta, potrivindu-se închinăciunile tuturor (aşa cu adevărat închinându-se fără să tulbure biserica). Iar când citeşte acesta preotul citeşte rugăciunile Vecerniei stând înaintea Sfintelor Uşi cu capul descoperit. Şi după sfârşitul Psalmului : Slavă... Şi acum... Aliluia (de trei ori) şi zece metanii. Apoi preotul zice Ectenia cea mare şi Condacul. După aceasta Catismă de rând după rânduiala şi după fiecare Slavă... Aliluia (de trei ori) şi trei metanii. Iar preotul punând epitrahilul la locul lui şi mergând la locul său până se citeşte Catisma iar la sfârşitul Slavei... a treia iese înaintea Sfintei dvere şi punând epitrahilul pe dânsul zice Ectenia cea mică şi Ecfonisul. Apoi intrând în Sfântul Altar şi punând tămâie în cădelniţa şi binecuvântând-o zice şi rugăciunea cădelniţei şi cădeşte Altarul şi biserica toată, pe cel mai mare şi stranele şi pe toţi fraţii. Şi după aceasta cântăm : Doamne strigat-am... pe glasul Mineiului. Punem apoi şase Stihiri şi cântăm Stihurile Născătoarei de Dumnezeu trei Stihiri şi ale Sfântului trei Stihiri. Iar Podobnic, adică Stihiri Podobnice, dacă are Sfântul o Stihiră samoglasnică o cântăm pe ea la : Slavă... împreună amândouă stranele. Iar dacă nu : Slavă... Şi acum... a Născătoarei, Podobnica Stihirilor Mineiului. Iar dacă este miercuri sau vineri cântăm Stihira Născătoarei Crucii, adică : Slava... Crucii, apoi Lumină lină... zice cel mai mare şi cântăm Prochimenul zilei. Iar de este duminică (Aliluia duminică seara nu se cântă), se pune Prochimenul : Iată acum binecuvântaţi pe Domnul.... Canonarhul zice Stihul : Care staţi în casa Domnului.... Iar dacă este în altă zi a săptămânii în afară de duminică în locul Prochimenului se pune : Aliluia... pe glasul 6. Iar Stihuri se zic acestea : Luni seara - Doamne nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine... Stihul la doilea : Şi în vecii vecilor, iar noi cu glas mai înalt cântăm : Aliluia... (aşa se cântă în toate zilele când cântăm Aliluia...); Marţi şi joi seara cântăm Stihul : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru...; Miercuri seara - În tot pământul a ieşit vestirea lor... şi aşa face o metanie către Sfintele Uşi şi întrocându-se face o metanie către strana dreaptă şi una către strana stângă şi mergând apoi la locul lui. Apoi cel mai mare sau citeţul cel rânduit zice : Învrednicește-ne Doamne în seara aceasta..., după care facem trei metanii. Apoi se spune Ectenia şi Ecfonisul ei şi împreunându-se amândouă stranele, după obicei, în mijlocul bisericii cântăm la Stihoavna Stihirile din Octoih. Slavă... Şi acum... a Născătoarei. Iar de este miercuri sau vineri se pune Stihira Crucii. Şi făcând unii către alţii metanie mergem către locurile noastre. Apoi cel mai mare sau citeţul zice : Acum slobozeşte... şi Sfinte Dumnezeule... şi face trei metanii. Rugăciunile începătoare iar după Tatăl nostru... Ecfonisul : Că a ta este împărăţia.... Apoi Troparul glas 1: Născătoare de Dumnezeu, bucură-te... şi o metanie. Slavă... Botezătorul lui Hristos... cu o metanie, Şi acum... Rugaţi-vă pentru noi... şi o metanie. Apoi se cântă : Sub milostivirea Ta... fără de metanie, Doamne miluieşte... (de 40 de ori) cu glas uşor şi lin şi apoi toţi spun : Slavă... Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii.... Întru numele Domnului, Binecuvintează Părinte... şi preotul zice : Cel ce este binecuvântat... iar noi răspundem Amin..., iar cel mai mare zice : Împărate ceresc şi după sfârşitul lui facem trei metanii mari zicând în taina Rugăciunea după cum s-a arătat în capitolul cel pentru post : Doamne şi Stăpânul vieţii mele... şi celelalte 12 Închinăciuni zicând fiecare pentru sine : Doamne miluieşte-mă pe mine păcătosul.... Şi după acestea Rugăciunea cea de mai sus zisă o zicem o dată şi facem o metanie mare. Apoi : Sfinte Dumnezeule... şi trei metanii şi după Tatăl nostru... Doamne miluiește... (de 12 ori), iar de este duminică seară după Rugăciunea : Împărate Ceresc... facem trei metanii mari. Iar cele 12 închinăciuni nu le mai facem, nici Sfinte Dumnezeule... cel de la sfârşit nu-l spunem ci preotul spune : Slavă Ţie Hristoase Dumnezeule.... şi apoi Otpustul. Şi apoi iese în pridvor şi se face Litie pentru cei adormiţi şi Otpustul cel mare. Deci aşa facem urmare la Vecernie în timpul anului când cântăm : Aliluia... iar când cântăm : Dumnezeu este Domnul... cântăm Prochimenul zilei apoi : Învrednicește-ne Doamne... şi Stihoavna zilei. După : Acum slobozeşte... urmează Sfinte Dumnezeule... şi după Tatăl nostru... Troparul Sfântului Slavă... Şi acum... a Născătoarei şi Ectenia ce o spune preotul : Miluiește-ne pe noi Dumnezeule după mare milă Ta ... şi celelalte. Şi după Ecfonis preotul spune : Înţelepciune..., strana răspunde : Binecuvântează.... Preotul spune : Cel ce este binecuvântat Hristos Dumnezeul nostru... şi noi răspundem : Amin. Şi : Întăreşte Dumnezeule Sfânta şi dreapta... şi celelalte. Iar duminică seara începem metăniile de la Rugăciunea : Învrednicește-ne Doamne în seara aceasta.... Iar după Otpustul Vecerniei mergem la masă şi mâncam cele puse înainte, apoi sculându-se paraclisierul şi luând binecuvântare iese şi bate toacă şi întrând în pridvor cântăm la Vecernie după rânduială. La care cântăm Canonul de Rugăciune al Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu cel din Octoih şi celelalte după obicei. Şi Otpustul iar în celelalte cântăm la Vecernia cea mare. Cu bună cuviinţă este să ştim şi aceasta : cum că după sfârşitul slujbei nu se cuvine monarhilor să vorbească între ei ci cu tăcere să intre fiecare în chilia lui şi aşa să se îndeletnicească cu Rugăciunea şi cu Citirile pentru că astfel se va putea mântui pentru astfel cu luare aminte şi cu trezvie să ne sculăm la cântarea Utreniei. Iar la Utrenie toacă paracliserul în toaca cea mică îndelung şi rar. Şi ne adunăm toţi în pridvorul bisericii şi stând conform rânduielii fiecare la locul său, făcând obişnuitele trei închinăciuni, stăm puţin ca să ni se liniştească simţirile noastre. Apoi sculându-se preotul face începutul şi după Amin. Zice citeţul : Slavă Ţie Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.... Apoi : Împărate ceresc... şi Sfinte Dumnezeule... şi celelalte rugăciuni începătoare şi face trei închinăciuni după Tatăl nostru... spune : Doamne miluieşte... (de 12 ori), Slavă... Şi acum..., Veniţi să ne închinăm... (de trei ori) şi face trei metanii. Apoi Psalmul 50 şi Fericiţi cei fără prihană... la care după fiecare Slavă... şi trei închinăciuni. Apoi urmează Crezul (Cred într-unul Dumnezeu...) şi Sfinte Dumnezeule şi iarăşi trei închinăciuni. După Tatăl nostru..., Troparele : Iată mirele vine şi celelalte. Şi după : Ceea ce eşti mai cinstită... se fac trei metanii mari cu Rugăciune : Doamne şi stăpânul vieţii mele.... Şi celelalte cu 12 închinăciuni şi după aceea se pune toată Rugăciunea Doamne şi Stăpânul vieţii mele.... La aceasta se face o metanie mare. Apoi se face o metanie mare şi urmează : Stăpâne Dumnezeule... şi Veniţi să ne închinăm... cu metanii (de trei ori). Şi după Psalmi urmează : Slavă... Şi acum... Sfinte Dumnezeule... şi trei metanii, apoi după Tatăl nostru..., Troparele : Pomeneşte Doamne ca un bun pe robii tăi, apoi : Doamne miluieşte... (de 12 ori) şi Rugăciunea : Pomeneşte Doamne cei ce întru nădejdea Învierii... după aceasta Rugăciunea : Prea slăvita pururea Fecioară.... Şi Rugăciunea : Nădejdea mea este Tatăl... apoi preotul zice : Slavă Ţie Hristoase Dumnezeule... şi face Otpustul şi luându-şi iertăciunea obişnuită preotul zice Ectenia : Să ne rugăm pentru binecredinciosul... Iar noi : Doamne miluieşte... cu multă linişte. Şi sfârşindu-se acestea zice cel mai mare : Pentru Rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri... (şi aşa se săvârşeşte Miezonoptica după rânduiala Mânăstirilor Ierusalimului în toate zilele şi s-a şi scris în toate Ceasloavele). Iar după sfârşitul Miezonopticii dacă o cântăm în pridvor facem fiecare dintre noi câte trei închinăciuni către Sfântul Altar şi către amândouă stranele cu multă cucernicie şi se aşează fiecare la locul lui fără să vorbească. Iar paracliserul gătind cădelniţa şi ieşind este blagoslovit de cel mai mare şi merge pentru a toca Toaca cea Mare. El toacă rar pentru ca să se spună Psalmul 50 în întregime, iar preotul care este de rând, sculându-se, face obişnuita metanie la cel mai mare, şi intrând în Sfântul Altar şi luând cădelniţa zice Rugăciunea tămâiei şi stă aşteptând sfârşitul toacăi. Şi stând înaintea Sfintei Mese şi pe aceasta cadind-o zice : Binecuvântat este Domnul Dumnezeul nostru... (deschizând mai înainte dvera). Şi cădeşte Sfânta Masă în chipul Crucii şi tot Altarul şi iese pe uşă cea dinspre miazănoapte şi cădeşte Sfintele Icoane şi pe cel mai mare şi pe toţi fraţii, după cum este obiceiul. Iar citeţul începe : Aliluia... apoi zice : Sfinte Dumnezeule, fără de închinăciuni, iar dacă nu spune : Veniţi să ne închinăm (de trei ori) şi ori de este : Aliluia... ori de este : Dumnezeu este Domnul... zice Psalmul 9: Auzi pe Domnul în ziua necazului... Şi Psalmul 20: Doamne întru puterea Ta se va veseli Împăratul..., apoi : Slavă...... Şi acum... Sfinte Dumnezeule... fără să facă închinăciuni şi Tatăl nostru... (şi trebuie să fie cu luare aminte atât preotul cât şi citeţul când are să zică Ecfonisul : Că a Ta este împărăţia... pentru ca să fie preotul în mijlocul bisericii sub policandru). Şi citeţul zice Troparele : Mântuieşte Doamne poporul tău..., Slavă..., apoi Condacul : Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce..., Şi acum... a Născătoarei : Folositoare înfricoşată.... Iar preotul intrând în Sfântul Altar prin uşa dinspre miazăzi zice Ectenia cea mică, cu cădelniţa înaintea Sfintei Mese : Miluiește-ne pe noi Dumnezeule după mare milă Ta... şi celelalte după obicei. Apoi Ecfonisul : Ca milostiv şi iubitor de oameni... şi citeţul spune : Amin. Întru numele Domnului Binecuvântează părinte.... Apoi preotul însemnând cruciş cu cădelniţa înaintea Sfintei Mese zice cu glas mare : Slavă Sfintei şi de Viaţa Făcătoare şi Nedespărţitei Treimi... şi îndată începe cel mai mare cei şase Psalmi : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu... (de trei ori), apoi Doamne, buzele mele vei deschide... (de două ori), şi citeşte după rânduiala cei şase Psalmi cu glas lin şi rar pentru ca să audă toţi ceilalţi. Iar preotul dând cădelniţa iese din Sfântul Altar şi stă la locul său (când se citesc aceşti şase Psalmi se cuvine cu luare aminte să-i ascultăm căci aceşti Psalmi sunt de pocăinţă şi de umilinţă. Şi citind Psalmii aceştia cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu, ca şi cum însuşi Dumnezeu nevăzut ar vorbi şi ne-am ruga pentru păcatele noastre). Iar după ce citeşte cel mai mare cei trei Psalmi şi zice : Slavă... Şi acum... fără să facă metanie şi începe ceilalţi trei Psalmi : Doamne Dumnezeul mântuirii noastre... iese preotul înaintea Uşilor Împărăteşti şi face o închinăciune şi punându-şi epitrahilul citeşte Rugăciunile Utreniei în taină stând cu capul descoperit. Iar după cei şase Psalmi urmează : Slavă... Şi acum... Aliluia (de trei ori) şi trei închinăciuni. Şi zice Ectenia cea mare : Cu pace Domnului să ne rugăm... apoi canonarhul care a spus Prochimenul cel de seară făcând obişnuita închinăciune la cel mai mare şi stând înaintea Sfintelor Uşi zice : Aliluia pe glasul Octoihului grăind şi Stihurile acestea : De neam mânecând... Sfinte Dumnezeule...; Dreptate să învăţaţi cei ce locuiţi pe pământ; Invidie va cuprinde pe poporul cel neînvăţat; Adaugă lor rele, Doamne, adauga rele celor slăviţi ai pământului. Apoi cântăm Treimicile pe glasul Octoihului. Iar de este : Dumnezeu este Domnul..., cântăm : Dumnezeu este Domnul...; pe glasul Troparului Sfântului cu Stihurile lui. Şi zicem Troparul Sfântului (de două ori) şi al Născătoarei pe glasul Troparului Sfântului. Iar preotul punând epitrahilul la locul său în partea stângă a Sfintei dvere merge şi stă la locul său. După aceea strana zice : Doamne miluieşte (de trei ori) Slavă... Şi acum... şi începem să citim Catismele. După Catisma întâi cântăm Sedealna Octoihului, care este de rând : Slavă... Şi acum... a Născătoarei, iară după întâia Citire a Catismei, ca şi după a doua şi a treia Citire, în toate zilele preotul nu zice Ectenie, ci numai la Privegheri şi la Praznicile Sfinţilor care au Polieleu şi Doxologie, după fiecare Catismă a Psaltirii. Şi în fiecare zi după sfârşitul Catismei Aliluia (de trei ori) după obicei, Doamne miluieşte (de trei ori) şi : Slavă... Şi acum... zice chiar cel care citeşte. Şi după aceasta citire clericii spun : Doamne miluieşte (de trei ori) apoi : Slavă..., după aceea citeţul cel ce a citit Catisma dintâi zice : Şi acum... şi citeşte Catisma a doua. Iar după sfârşitul stării întâi din Catisma se închină citeţul înaintea Sfintelor Uşi (de trei ori), după aceasta se închină Stăpânitorului iar dacă nu este, la amândouă stranele. Iar după sfârşitul cei de a doua Catisme cântăm a doua Sedealna din Octoih apoi şi sculându-ne zice : Doamne miluieşte (de zece ori), Slavă... Şi acum..., Psalmul 50. Iar după ce se sfârşeşte Psalmul citim Cântarea : Să cântăm Domnului... şi zicem 12 Stihuri afară de Slavă... Şi acum... Şi cântăm Canoanele trei : din Octoih două, cel dintâi cu Irmosul pe 6 iar celălalt fără de Irmos pe patru şi al Sfântului din Minei pe paisprezece. Ca să fie toate pe douăzeci şi patru, aşa cântăm şi Cântarea a treia şi pe urma Irmosul acesteia din Minei. După o a treia Cântare, Ectenia mică, şi Sedealna din Minei : Slavă... Şi acum... a Născătoarei. Iar de este miercuri sau vineri se pun Cântările Crucii şi Citirile. După Cântarea a şasea Irmosul şi Ectenia şi Condacul şi Icosul Sfântului dacă este iar dacă nu este se spune Mucenicina pe glasul de rând al Octoihului. Apoi se citeşte Sinaxarul şi după aceea cântăm şi celelalte două Cântări iar preotul la sfârşitul întării a opta intră în Sfântul Altar şi când cântăreţii zic : Să lăudăm bine să cuvântam şi să ne închinăm Domnului cântându-I... şi cântă Irmosul Cântării a opta şi ne închinăm toţi, iar preotul punându-şi epitrahilul cădeşte Sfânta Masă zicând cu glas mare : Pe Născătoare de Dumnezeu şi Maica Luminii... şi cădeşte Altarul tot şi biserica şi pe fraţi, după rânduiala. Şi noi cântăm Cântarea a noua. cântăm cu glas mare : Măreşte suflete al meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu. Şi cântăm apoi : Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii... cu închinăciune. Şi după sfârşitul Cântării a noua cântăm Irmosul Mineiului apoi se cântă : Cuvine-se cu adevărat..., amândouă stranele. Şi facem metanie împreună până la pământ. După aceea Ectenia cea mică din interiorul Sfântului Altar, apoi : Luminânda zilei : Slavă... a Sfântului dacă are, iar dacă nu are : Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii şi a Crucii. Iar dacă este : Aliluia, cântăm Luminânda Treimii glasului, după obicei. După aceasta citeţul cel rânduit citeşte Psalmii : Lăudaţi-L pe Domnul din ceruri..., Cântaţi Domnului, Cântare nouă..., Lăudaţi pe Domnul întru Sfinţii Lui... şi dacă are Stihuri la Laude spunem aceşti trei Psalmi în stări. După : Slavă...Şi acum... zice cel mai mare : Slavă Ţie, celui ce ne-ai arătat nouă Lumina. Iar dacă nu, după Psalmi zice cel mai mare : Ţie se cuvine Doamne Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţam Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin.... Slavă Ţie celui ce ne-ai arătat nouă Lumina. Apoi zice citeţul : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace întru oameni bunăvoire. Şi face trei metanii. După aceea zice : Doamne scăpare te-ai făcut nouă ... şi : Învrednicește-ne Doamne în ziua aceasta... Apoi preotul zice Ectenia : Să plinim Rugăciunile noastre cele de dimineaţă..., după aceea cântăm la Stihoavna Stihirile din Octoih ale glasului de rând împreunându-se amândouă stranele după obiceiul lor. Şi o cântăm cu obişnuitele lor Stihuri : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta Doamne..., şi : Fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi... (pe care îl zicem până la sfârşitul Psalmului), Slavă... Şi acum... a Născătoarei sau a Născătoarei Crucii. Apoi iarăşi cel mai mare zice : Bine este a ne mărturisi Domnului...; Sfinte Dumnezeule... şi după Tatăl nostru... preotul zice Ecfonisul : Că a Ta este împărăţia. Şi de nu este Aliluia zicem Troparul Sfântului : Slavă... Şi acum... a Născătoarei sau a Crucii Născătoarei. După aceasta zice preotul Ectenia : Miluieste-ne pe noi Dumnezeule... şi Ecfonisul : Ca milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti... şi după Ecfonis strana spune : Amin. Preotul spune : Înţelepciune..., strana răspunde : Binecuvântează... iar preotul : Cel ce este binecuvântat... iar strana : Întăreşte Dumnezeule... apoi Ceasul întâi dacă este Aliluia, după ce spune : preotul Ecfonisul : Că a Ta este împărăţia... şi după Amin. Zicem Troparul : În biserica slavei tale stăm.... Doamne miluieşte de 40 de ori, Slavă... Şi acum... ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii..., apoi : Întru numele Domnului binecuvintează părinte. Preotul zice : Cel ce este Binecuvântat Hristos Dumnezeul nostru, acum şi pururea şi în vecii vecilor... şi noi răspundem : Amin. Împărate ceresc apoi facem trei metanii mari cu Rugăciunea Sfântului Efrem : Doamne eşti Stăpânul vieţii mele.... Şi celelalte 12 metanii mici, fiecare zicând pentru sine : Dumnezeule curățește-mă pe mine păcătosul. Şi după toate închinăciunile zicem odată rugăciunea Sfântului Efrem cu o metanie mare. Şi după aceasta începe cel mai mare : Veniţi să ne închinăm (de trei ori) şi face trei închinăciuni. Şi citeţul citeşte cei trei Psalmi obişnuiţi ai Ceasului întâi cel obişnuit : Graiurile mele ascultă-le Doamne..., şi după sfârşitul lor : Slavă... Şi acum... (de trei ori) cu trei închinăciuni. Şi după aceasta zice preotul sau canonarhul cel mai sus numit Prochimenul : Dimineaţa auzi glasul meu..., şi noi îl zicem acelaşi după Protos fără cântare, aşa : Dimineaţa auzi glasul meu..., iar preotul sau canonarhul zice Stihul întâi : Graiurile mele auzi-le Doamne.... Strana răspunde : Dimineaţa auzi glasul meu.... Stihul al doilea : Căci către Tine mă voi ruga Doamne..., strana : Dimineaţa auzi glasul meu..., Împăratul meu şi Dumnezeul meu şi se fac trei metanii. De reţinut : Când canonarhul zice Stihul în acelaşi timp noi ne plecăm genunchii. Iar când zic cântăreţii Stihul el îşi pleacă genunchii. Preotul spune : Slavă... şi citeţul Şi acum... a Născătoarei : Ce te vom numi pe tine... şi se fac trei închinăciuni. Apoi spunem : Paşii mei îndreptează-i... şi Sfinte Dumnezeule... şi iarăşi trei închinăciuni. După Tatăl nostru... preotul spune Ecfonisul : Că a Ta este Împărăţia...; şi după Amin. Troparul : luni, marţi şi joi, zicem a Născătoarei cea de față - adică cea din ziua respectivă : Prea Slăvită Maica lui Dumnezeu... iar miercuri şi vineri zicem : Degrab ne întâmpină.... Iar Sâmbătă zicem : Ca nişte pârga a firii..., apoi Doamne miluieşte (de 40de ori) şi rugăciunea : Cela ce în toată vremea.... Apoi Doamne miluieşte (de trei ori), Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită decât însuşi Heruvimii, şi : Întru numele Domnului binecuvintează părinte. Preotul : Dumnezeule milostiveşte spre noi... şi face trei metanii mari cu rugăciunea Sfântului Efrem : Doamne şi Stăpânul vieţii mele.... Şi celelalte 12 închinăciuni, apoi zicem iarăşi închinăciunea Sfântului Efrem : Doamne şi Stăpânul vieţii mele..., făcând apoi o metanie mare şi aşa cântăm al treilea, al şaselea şi al noulea Ceas. Şi după aceea începe cel mai mare să zică : Sfinte Dumnezeule... şi Rugăciunile începătoare de la sfârşit şi se fac trei închinăciuni. După Tatăl nostru..., preotul spune Ecfonisul şi noi răspundem : Amin. Doamne miluiește (de 12 ori) apoi rugăciunea : Hristoase lumina cea adevărată şi Otpustul şi apoi se face obişnuita ieşire în pridvor şi apoi se face Litia pentru cei adormiţi. Luând preotul cădelniţa iese în pridvor mergând înaintea lui sfeşnicul aprins iar noi urmându-I şi cântând Stihira Samoglasnică a Sfântului al cărui Hram îl poartă biserica, ieşim în Pronaosul bisericii şi preotul zice : Bine este cuvântat Dumnezeul nostru... iar noi zicem Amin. Sfinte Dumnezeule... şi după Tatăl nostru... Ecfonisul : Că a ta este împărăţia... şi apoi Troparele acestuia : Cu duhurile drepţilor, Întru odihna ta Doamne, Slavă... Tu eşti Dumnezeu carele te-ai coborî la iad..., Şi acum... Una curată.... După aceste preotul zice Ectenia : Miluiește-ne pe noi Dumnezeule..., Încă ne rugăm pentru odihna sufletelor adormiţilor robilor lui Dumnezeu... Ca Domnul Dumnezeul nostru... Mila lui Dumnezeu, Împărăţia cerurilor... apoi : Domnului să ne rugăm şi Rugăciunea : Dumnezeul duhurilor... şi Ecfonisul : Că tu eşti învierea şi viaţa... şi după Ecfonis preotul zice : Slavă Ţie Hristoase Dumnezeule ... noi răspundem : Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de trei ori): Binecuvântează. Şi preotul zice Otpustul : Cela ce a înviat din morţi... după Otpustul zice preotul : Veşnica voastră pomenire vrednicilor de pomenire părinţilor şi fraţilor noştri pururea pomeniţilor (de trei ori). Apoi zice : Dumnezeu să-i fericească şi să-i odihnească pe ei şi pe noi să ne miluiască ca un bun şi de oameni iubitor. Şi cântăreţii cântă : Veşnica lor pomenire (de trei ori) şi Otpustul cel mare. Însemnare : acest Tipic al Primului Ceas se face când este Aliluia, iar dacă este : Dumnezeu este Domnul... după sfârşitul celor trei Psalmi şi după : Slavă... Şi acum... Aliluia de trei ori şi : Doamne miluieşte (de trei ori) Şi după : Slavă... zicem Troparul Sfântului : Şi acum... al Născătoarei : Ce te voi numi... şi după Sfinte Dumnezeule..., Condacul Sfântului şi toată cealaltă slujbă, după cum mai înainte s-a arătat. Iar metanii nu facem, nici Sfinte Dumnezeule... cel de la sfârşit nu-l mai zicem ci pe toate le citim normal, de asemenea citim şi pe Ceasul al treilea şi al şaselea şi al nouălea. DESPRE CUM SE CITEŞTE EVANGHELIA ŞI TÂLCUIREA ACESTEIA
De reţinut : În Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor se începe Sfânta Evanghelie a Sfântului Ioan şi se citeşte până la Cincizecime. Iar Tâlcuirea Evangheliei acestuia al Sfântului Ioan Gură de Aur se citeşte la Utrenii, pentru aceste zile iar de la Duminica Cincizecimii până la luna lui septembrie se citeşte Sfânta Evanghelie a Sfântului Matei iar Tâlcuirea aceluiaşi Sfânt Ioan Gură de Aur care este la aceeaşi Evanghelie care se citeşte la Utrenii. Iară de la Anul Nou, de la Duminica Înălţării Sfintei Cruci şi până la Duminica brânzei se citeşte Sfânta Evanghelie a Sfântului Luca iară la Utrenii, se citesc Tâlcuirile Sfântului Simion Metafrastul Logofătul. Şi Tâlcurile trimiterilor Sfântului Apostol Pavel care s-au tâlcuit de Sfântul Ioan Hrisostomul. Iar din Duminica cea dintâi a Postului Mare sâmbăta şi duminica se citeşte Sfânta Evanghelie a Sfântului Marcu. Iar la Utrenii, se citesc în cele şase zile Tâlcuirile Sfântului Ioan Hrisostomul. Iar întru celelalte zile ale Patruzecimii (Postului Mare) la toată Utrenia, se citesc patru Citiri, două dintre cele ale Sfântului Efrem şi două din Lavsaicon. Iar pe Sfântul Ioan Scărarul îl citim la Ceasuri iar la masă se citesc în tot timpul anului Vieţile Sfinţilor şi Patericul. De reţinut : În Duminicile Sfântului şi Marelui Post şi la Vecerniile Praznicelor celor Împărăteşti, adică al Naşterii lui Hristos şi la Ajunul Dumnezeieştii Arătări şi în Sfânta şi Marea Joi şi în Sfânta şi Marea Sâmbătă se cântă Liturghia marelui Vasile. De asemenea aceasta se cântă şi la pomenirea Sfântului Vasile. Iară Liturghia cea mai înainte Sfinţită se cântă numai în Sfintele patruzeci de zile, adică în zilele de rând, iar întru celelalte zile de peste tot anul se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Hrisostomul. Capitolul 13
DESPRE CANOANELE A TOATĂ SĂPTĂMÂNA, CUM SE CÂNTĂ CANOANELE OCTOIHULUI CU ALE MINEIULUI
Luni la Utrenie : Canonul de pocăinţă îl punem cu Irmosul pe şase şi al celor fără de trupuri, cu Irmosul pe patru. Şi în Minei al Sfântului tot pe patru. Iar dacă se cântă al Sfântului pe şase, atunci se lăsă din Octoih amândouă Mucenicinele. Şi se cântă al Sfântului pe şase. Iar de se cântă Polieleul, Sfântului atuncea nu se cântă Octoihul ci cântăm Canonul Născătoarei de Dumnezeu iar de este Înainteprăznuire sau după Prăznuire, cu Irmosul pe şase Irmosul se pune (de două ori), şi Troparele de patru şi al Sfântului pe opt. În acest fel în toată săptămâna cântăm Canonul Sfântului celui ce are Polieleu după cum se arată aceasta luni. Iar dacă se întâmplă doi Sfinţi, se lasă Canonul celor fără de trupuri şi cântăm Canonul pocăinţei cu Irmosul pe şase şi ale Sfinţilor pe patru. Marţi la Utrenie : Canonul de pocăinţă îl punem cu Irmosul pe şase şi al Mergătorului Înainte pe patru. Şi din Minei al Sfântului tot pe patru. Iar dacă se cântă al Sfântului pe şase, atunci se lasă din Octoih amândouă Mucenicinile. Şi se cântă al Sfântului pe şase. Iar de se cântă Polieleul Sfântului, cântăm după cum s-a spus mai sus. Iar dacă se întâmplă doi Sfinţi cântăm Canoanele lor fiecare pe patru. Miercuri la Utrenie : Canonul Crucii îl punem cu Irmosul pe şase şi al Născătoarei de Dumnezeu pe patru şi al Sfântului din Minei tot pe patru. Iar dacă se cânta al Sfântului pe şase, atunci se lasă din Octoih amândouă Mucenicinele. Şi se cântă Canonul crucii cu Irmosul pe patru şi al Născătoarei de Dumnezeu şi al Sfântului pe şase. Iar dacă se întâmplă doi Sfinţi la fel se cântă. Joi la Utrenie : Canonul Sfinţilor Apostoli îl punem cu Irmosul pe şase şi al Sfântului Nicolae cu Irmosul pe patru şi din Minei al Sfântului tot pe patru. Iar dacă se cântă al Sfântului pe şase, atunci se cântă Canonul Sfinţilor Apostoli cu Irmosul şi cu : Slava... Născătoarei pe cinci. Şi se cântă, al Sfântului Nicolae pe trei şi din Minei pe şase. Iar dacă se întâmplă, doi Sfinţi se cântă Canonul Sfinţilor cu Irmosul pe opt. Vineri la Utrenie : Canonul Crucii îl punem cu Irmosul pe şase şi al Născătoarei de Dumnezeu pe patru şi al Sfântului din Minei tot pe patru. Iar dacă se cântă al Sfântului pe şase, atunci se lasă din Octoih amândouă Mucenicinele. Şi se cântă Canonul Crucii cu Irmosul pe patru şi al Născătoarei de Dumnezeu şi al Sfântului pe şase. Iar dacă se întâmplă doi Sfinţi la fel se cântă. Sâmbătă dimineaţa : Totdeauna o iau înainte Sfinţii din Minei. Şi cântăm Canonul Sfântului din Minei cu Irmosul pe şase apoi al Sfântului Hramului pe patru şi din Octoih Canonul Mucenicilor tot pe patru, iară de sunt doi Sfinţi cântăm un Canon din Minei cu Irmosul pe şase şi al celuilalt Sfânt pe patru şi Canonul Mucenicilor din Octoih tot pe patru, iar Canonul Hramului se lasă. Iar dacă este Hramul Domnului Iisus Hristos sau al Născătoarei de Dumnezeu, cântăm mai înainte Canonul Hramului cu Irmosul pe şase Irmosul de câte două ori, şi Troparele pe patru, şi al Sfântului tot pe patru. Şi din Octoih Canonul Mucenicilor tot pe patru. Iar de este Sfântul pe şase cântăm al Hramului, cu Irmosul pe patru şi al Sfântului pe şase iar din Octoih pe patru. De reţinut : În oricare sâmbătă, Doxologie mare la Utrenie, Canonul Hramului de este Hramul Domnului Hristos sau al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe şase, Irmosul punându-se de două ori şi Troparele pe patru şi al Sfântului pe opt. Iar de este al vreunui Sfânt sau al vreunei Sfinte cântăm Canonul Născătoarei de Dumnezeu, al Utreniei duminicii celei trecute cu Irmosul pe şase, şi al Sfântului pe opt, şi Canonul Hramului se lasă. După Cântarea a noua se cântă Luminânda Sfântului (de două ori), Slavă... Şi acum... a Născătoarei. Capitolul 14
Vineri seara după obişnuita cântare de Stihuri la Doamne, strigat-am..., cântăm Stihurile Podobnice ale Sfântului din Minei pe şase. Slavă..., Samoglasnica Sfântului, dacă are, iar dacă nu are Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii a glasului celui de rând. La Stihoavnă, Stihirile cele din Octoih, trei Mucenicise ale glasului : Slava... Sfântului, dacă are, iar dacă nu are Slavă... Şi acum... a Născătoarei. După aceea urmează : Acum slobozeşte şi : Sfinte Dumnezeule şi după Tatăl nostru... Troparul Sfântului : Slavă... Şi acum... a Născătoarei, a glasului, care este de rând. Ectenia şi Otpustul. (Se cade a şti : ca de nu se va întâmpla o pomenire a vreunui Apostol sau a vreunuia dintre Sfinţii cei mari sau a vreunui Sfânt ce nu are Tropare : Dumnezeu este Domnul... nu cântăm, ci cântăm : Aliluia pe glasul al doilea. Iar după cei şase Psalmi cântăm : Dumnezeu este Domnul... pe glasul Troparului Sfântului şi Troparul (de două ori). Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii cea după glasul Troparului Sfântului. Apoi citim Catisma a şaisprezecea : Zis-a Domnul Domnului meu..., din Ceaslov. Şi după citirea aceasta punem Ectenia şi apoi Sedealna din Octoih, doua Mucenicine, întâia şi a doua : Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii a glasului care este de rând şi Citirea. După aceasta citim : Fericiţi cei fără de prihană... apoi Sedealna, două Mucenicine, a treia şi a patra ale morţilor : Slavă... Şi acum... a Născătoarei. Şi iarăşi se face Citirea şi Psalmul 50 (Miluieşte-mă Dumnezeule...) şi cântăm trei Canoane al Sfântului din Minei, cu Irmosul pe şase, Irmosul punându-se de două ori Troparele pe patru, pentru că aceasta se pune înainte totdeauna sâmbăta. Şi după aceasta Canonul Sfântului al cărui Hram poarta Biserica de patru ori din Octoih. Pentru că, Canonul celor adormiţi se cântă vineri seara la Vecernie şi împreună cu Canoanele spunem şi Cântările lui Moise : Să cântăm Domnului... După Cântarea a treia, Sedealna Sfântului din Minei : Slavă... Şi acum... a Născătoarei. După Cântarea a şasea, Condacul şi Icosul Sfântului dacă are, iar dacă nu are zicem al Sfântului al cărui Hram îl poartă Mănăstirea. Şi citim Sinaxarul. După Cântarea a noua vine Luminânda Sfântului dacă are, apoi : Slavă... a Octoihului, Şi acum... a Născătoarei, iar dacă nu are Sfântul, Luminânda Octoihului : Celor ce peste cei morţi şi peste cei vii stăpâneşti... Slavă... Şi acum... Noi întru Tine ne lăudăm...La Laude, Stihirile Octoihului nu le cântăm, ci le cântăm pe cele de la Stihoavnă şi dacă nu are Sfântul Stihiri la Laude, noi spunem : Ţie Se Cuvine Slavă... iar dacă cântăm Stihirile Sfântului la Laude atunci : Ţie Se Cuvine Slavă... nu mai spunem ci după Stihiri zicem : Slavă Ţie Celui ce ne-ai arătat nouă Lumina ... Slava întru cei de sus lui Dumnezeu... şi după aceasta Ectenia : Să plinim Rugăciunile noastre... Apoi la Stihoavnă cântăm Stihirile Octoihului cele de la Laude, trei Mucenicime cu Stihirile lor cele obişnuite. Stihul întâi : Umplutu-ne-am dimineaţa ... Stihul al doilea : Şi fie lumina Domnului... iar unul din Troparele cele patru ale morţilor care este al Sfântului Ioan Damaschinul nu-l mai punem. Slavă... Samoglasnica Sfântului dacă are iar dacă nu are Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii. Iar Stihoavna sâmbetei se lasă fiindcă numai la Utrenie, aceasta se cântă adică, în Sâmbetele Postului. În sâmbăta a doua, a treia şi a patra sau şi când se cântă Aliluia, şi se cântă Stihoavna cu Stihurile morţilor. Apoi : Bine este a ne mărturisi Domnului... şi Sfinte Dumnezeule... cu Rugăciunile Începătoare şi după Tatăl nostru..., Troparul Sfântului, Slavă... Şi acum... a Născătoarei de la sfârşitul Utreniei pe glasul Troparului Sfântului. Urmează Echenia şi Ceasul întâi şi Octpustul apoi urmează La mulţi ani. Iar după sfârşitul acestuia obişnuita Litie în Naos după cum s-a scris mai-nainte. La Liturghie, fericirile Octoihului pe şase iar de are şi Sfântul, la Liturghie atunci o punem şi a Sfântului cântarea a treia de patru ori şi a glasului Octoihului pe patru. După Vohod zicem Troparele aşa : mai-nainte Troparul Hramului de este Hramul Domnului Hristos sau al Născătoarei de Dumnezeu, apoi Troparul zilei : Apostolilor, Mucenicilor şi Proorocilor. Şi după acestea Troparul Sfântului de rând şi Condacul lui. Iară dacă va fi un alt Sfânt care are Tropar şi Condac se zic şi ale lui iar dacă nu are Tropar şi Condac niciunul dintre Sfinţi atunci noi zicem Troparele zilei pentru cei adormiţi. (Pomeneşte Doamne ca un Bun...), iar dacă undeva ar cădea Hramul unui Sfânt sau al unei Sfinte şi Troparele Sfântului aceluia sâmbăta nu le spunem, pentru că toţi Sfinţii sunt numiţi în Troparele zilei; apoi Slavă... Condacul : Cu Sfinţii Odihneşte... Şi acum... Ca nişte pârga a firii.
SLUJBA SÂMBETEI A VECERNIEI, A UTRENIEI ŞI A SFINTEI LITURGHII CÂND CÂNTĂM :
O notă de reţinut : Iar dacă este Hramul al vreunui Sfânt sau al vreunei Sfinte, Troparele după Vohod le spunem aşa : mai întâi Troparul zilei : Apostolilor, Mucenicilor şi Proorocilor, după aceea Troparul şi Condacul Sfântului celui de rând, iar dacă nu este : Pomeneşte Doamne ca un Bun..., Slavă... şi, Cu Sfinţii odihneşte..., Şi acum... Ca nişte pârgă a firii...iar dacă undeva va cădea în timpul Hramului Hristos şi al Născătoarei de Dumnezeu afară de Înainteprăznuire şi de după Prăznuire îl primim şi pe acesta cu Condacele zilei; Şi acum... Ca nişte Pârgă a firii, iar nu Condacele Hramurilor. Pentru că sâmbăta Hramurile Domnului Hristos şi ale Născătoarei de Dumnezeu se lasă. Numai dacă s-ar întâmpla un Sfânt mare atunci zicem după : Şi acum... Condacul Hramului lui Hristos sau al Hramului Născătoarei de Dumnezeu. Iar unde nu este Hramul lui Dumnezeu nici al Născătoarei de Dumnezeu zicem : Ceea ce eşti folositoare creştinilor... Prochimenul, Apostolul, Aliluia, Evanghelia şi Priceasna, mai întâi ale Sfântului apoi ale zilei pentru că se pun totdeauna la început ale Sfântului celui de rând : Apostolul şi Evanghelia în afară de este Praznic Dumnezeiesc. Slujba aceasta se cântă în toate sâmbetele totdeauna când se întâmpla să se cânte : Dumnezeu este Domnul..., iar dacă s-ar întâmpla sâmbăta un Praznic Împărătesc atunci se cântă neschimbat toată slujba Praznicului. Capitolul 15
DESPRE CEEA CE SE CUVINE SĂ ŞTIM DE SE VA ÎNTÂMPLA ŞI DE VĂ VOI CEL MAI MARE SÂMBĂTĂ SĂ SE CÂNTE ALILUIA Vineri seara citim Catisma a optsprezecea, apoi la Doamne, stigat-am..., Stihurile Sfântului din Minei în număr de trei şi ale Mucenicilor din Octoih, tot în număr de trei, al doilea şi al treilea şi al patrulea. Pentru că cea dintâi Mucenicină se lasă, apoi : Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii, a glasului de rând, apoi Lumină lină, iar după aceasta cântăm Prochimenul. Apoi : Învrednicește-ne Doamne în seara aceasta... La Stihoavnă spunem o Mucenicină şi două ale morţilor; ale Sfântului Ioan Damaschinul apoi : Slavă... Şi acum... a Născătoarei, apoi : Acum slobozeşte... şi Sfinte Dumnezeule... cu Rugăciunile începătoare. Şi după Tatăl nostru..., Troparul glas 2: Apostolilor, Mucenicilor şi Proorocilor...; Slavă... Pomeneşte Doamne ca un Bun sufletele robilor Tăi... Şi acum... a Născătoarei : Maica Sfântă...; apoi Ectenia şi Otpustul şi Litia obişnuită pentru cei morţi care se face în pridvor. La Utrenie după începutul obişnuit şi după cei şase Psalmi în loc de : Dumnezeu este Domnul..., cântăm : Aliluia glas 2, (de trei ori). Apoi Stihul întâi : Fericiţi cei pe care I-ai ales şi I-ai primit; Stihul al doilea : Şi pomenirea lor în neam şi-n neam; Stihul al treilea : Sufletele lor întru bunătăţi se va sălăşui. Apoi Troparul glas 2: Apostolilor, Mucenicilor şi Proorocilor..., (de două ori): Slavă... Pomeneşte Doamne ca un Bun..., Şi acum... a Născătoarei : Maica Sfântă..., apoi Catisma a şaisprezecea. După aceasta obişnuita Ectenie, iar după dânsa zicem două Sedelne ale Octoihului, trei Mucenicine a doua şi a treia iar cea dintâi nu se pune apoi zicem Stihul : Minunat este Domnul între Sfinţii Săi şi zicem Mucenicina a patra; iar a Născătoarei Învierii a primei Sedelne se lasă. Apoi Stihul : Fericiţi pe care i-ai ales... şi zicem Sedealna morţilor a glasului de rând : Slavă... Şi acum... cea a Sedelnei a doua, după care cântăm : Fericiţi cei fără de prihană..., cu Stihul : Bine eşti cuvântat Doamne...pe glas 5. Şi acest Stih îl despărţim în două părţi. La mijlocul lui, după prima parte, Stareţul zice : Slavă... Şi acum... şi cântăm la sfârşit : Ca de n-ar fi fost legea Ta gândirea mea... pe care îl cântăm (de trei ori). Şi zice Preotul Ectenia pentru cei Adormiţi, şi iară : Cu pace Domnului... iar strana : Doamne Miluieşte (o dată). Preotul zice : Încă ne rugăm pentru odihna sufletelor Adormiţilor robilor lui Dumnezeu (numele lor). Strana răspunde : Doamne Miluieşte (o dată). Preotul zice : Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele lor..., iar strana zice : Doamne Miluieşte (o dată). Preotul zice : Mila lui Dumnezeu Împărăţia Cerurilor... şi strana răspunde : Dă Doamne, apoi zice diaconul : Domnului să ne rugăm şi preotul zice Rugăciunea pentru cei adormiţi : Doamne al Duhurilor şi a tot trupul... iar noi zicem : Doamne Miluieşte (de cincizeci de ori). Preotul spune Ecfonisul : Ca tu eşti învierea... şi strana răspunde : Amin. Apoi cântăm cealaltă stare : Al Tău sunt eu... cu Stihurile : Mântuitorule mântuiește-mă... tot pe glasul cinci iar la sfârşit zicem : Viu va fi sufletul meu... (de trei ori), apoi : Bine eşti cuvântat Doamne... şi cântăm Troparele pentru cei adormiţi : Ceata Sfinţilor a aflat izvorul...şi celelalte. Şi după dânsele zice preotul Ectenia pentru cei adormiţi, şi pomeneşte pe cei adormiţi iar noi zicem : Doamne miluieşte (de 50 de ori), până ce preotul sfârşeşte Rugăciunea : Dumnezeule al duhurilor.... Şi după Ecfonis cântăm Sedealma glas 5: Odihneşte Mântuitorul nostru pe drepţii robii tăi... Slavă... Şi acum... a Născătoarei : Cela ce din Fecioara ai răsărit lumii... şi Citirea, apoi Psalmul 50 (Miluieşte-mă Dumnezeule...) după care cântăm Canonul mai întâi al Mineiului cu Irmosul pe şase şi al Hramului pe patru şi al Octoihului tot pe patru. După Cântarea a treia Ectenia şi Condacul şi Sedealna Mineiului şi Citirea, după Cântarea a şasea, Ectenia pentru cei adormiţi, Condacul spune : Cu Sfinţii odihneşte..., Icosul şi Sinaxarul. După Cântarea a noua, Luminânda Octoihului şi Stihirile Mucenicilor patru : Slavă... a celor adormiţi, Şi acum... a Născătoarei. La Stihoavnă, Stihirile podobnice ale celor adormiţi, (făcute de Sfântul Teofan) Slavă... Şi acum... a Născătoarei, apoi : Bine este a ne mărturisi Domnului... şi : Sfinte Dumnezeule..., cu Rugăciunile începătoare şi după Tatăl nostru..., Troparele Glas 2, Apostolilor, Mucenicilor şi Prorocilor, Slavă... Pomeneşte Doamne... Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu : Maica Sfântă.... Şi Ectenia, apoi preotul zice : Înţelepciune..., noi spunem : Binecuvintează părinte... Preotul : Cela ce este binecuvântat Hritos Dumnezeul nostru... şi noi răspundem : Întăreşte Dumnezeule... şi Ceasul întâi şi Otpustul. La Ceasuri punem Troparele glas 2 : Apostolilor, Mucenicilor şi Proorocilor... Slavă... Pomeneşte Doamne ca un bun... Şi acum... a Născătoarei Ceasurilor. După Sfinte Dumnezeule... şi după Tatăl nostru... Condacul : Cu Sfinţii odihneşte... şi Otpustul. La Liturghie, Fericirile Octoihului pe şase, după Vohod, Troparul : Apostolilor, Mucenicilor şi Proorocilor... şi : Pomeneşte Doamne ca un bun... Slavă..., Condacul : Cu Sfinţii odihneşte... Şi acum... a Născătoarei : Pe tine zid şi liman te avem..., apoi Prochimenul glas 8: Veseliţi-vă întru Domnul..., Stihul : Fericiţi cărora li s-a iertat fărădelegile; Şi Prochimenul pentru cei adormiţi : Sufletele lor întru bunătăţi se la sălăşlui..., Apostolul de rând al sâmbetei şi altul pentru cei adormiţi. Aliluia glas 8 apoi : Strigat-au drepţii şi Stihul : Fericiţi sunt cei pe care i-ai ales şi i-ai primit Doamne. Evanghelia sâmbetei care este de rând şi alta pentru cei adormiţi. Priceasna : Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul... şi alta pentru cei adormiţi : Fericiţi sunt cei pe care i-ai ales şi i-ai primit Doamne şi pomenirea lor în neam şi în neam. Capitolul 16
RÂNDUIALA CE SE CUVINE PENTRU PARASTASUL CELOR ADORMIŢI
Vineri seara după sfârşitul Vecerniei, îmbrăcându-se preotul cu felonul şi diaconul cu Stiharul şi luând cădelniţa şi tămâie ei merg în pridvor, înaintea lor fiind paraclisierul cu sfeşnicul aprins şi după ei mergem şi noi. Şi după ce vin ei unde este pregătită coliva diaconul zice : Binecuvintează Stăpâne iar preotul răspunde : Bine este cuvântat Dumnezeu nostru... şi cădeşte asupra colivei în chipul crucii. Iar noi zicem : Slavă... Şi acum... Aliluia (de trei ori) şi se face Ectenia pentru cei adormiţi : Cu pace Domnului să ne rugăm şi preotul spune Ecfonisul : Ca Tu eşti Învierea şi Viaţa... apoi Aliluia (de trei ori) pe glas 8. Şi zicem Stihirile acestea : Fericiţi sunt cei pe care i-ai ales şi i-ai primit Doamne..., şi pomenirea lor în neam şi în neam.... Suflete lor întru bunătăţi se va sălăşlui... Apoi Troparul Ceasului opt : Cela ce cu adâncul înţelepciunii prin iubirea de oameni... (de două ori), Slavă... Şi acum... a Născătoarei : Pe tine zid şi liman Te avem.... După aceasta, Catisma a 17-a : Fericiţi cei fără de prihană... şi o cântăm pe glas 5 cu Stihul : Pomeneşte Doamne sufletele robilor Tăi. Iar cealaltă strană zice al doilea Stih şi apoi pe rând se spun celelalte Stihuri, amândouă stranele. Şi o despărţim pe ea în două stări, după prima stare nu zicem : Slavă... Şi acum..., ci zicem Stihul acesta : Ca de n-ar fi fost legea Ta gândirea mea... (de trei ori). Apoi preotul sau diaconul zice Ectenia : Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm; strana zice : Doamne miluieşte (o dată) şi celelalte. Iar preotul zice în taină Rugăciunea : Dumnezeule al duhurilor şi al tot trupul... iar stranele răspund : Doamne miluieşte (de 50 de ori) cu glas uşor. Apoi începe a doua strană : Al tău sunt eu..., cu Stihul : Odihneşte Doamne sufletele robilor Tai... şi pe rând amândouă stranele zic şi celelalte Stihuri, iar la sfârşit zicem Stihurile : Viu va fi sufletul meu...până în sfârşit (de trei ori), apoi cântăm Troparele pentru cei adormiţi pe glas 5, cu Stihul : Bine eşti cuvântat Doamne... Apoi zicem : Ceata Sfinţilor a aflat izvorul vieţii şi uşa raiului... şi celelalte. După aceasta Aliluia (de trei ori) şi pomeneşte preotul pe cei adormiţi după rânduială. Iar dacă nu cântăm : Pe cei fără de prihană..., după Aliluia zicem Troparul : Cela ce prin adâncul înţelepciunii... şi al Născătoarei Învierii lui; şi îndată Binecuvântările : Binecuvântat eşti Doamne... şi după aceasta Troparele : Ceata Sfinţilor a aflat izvorul vieţii... şi celelalte apoi pomeneşte preotul pe cei adormiţi, după cum s-a arătat mai înainte. Şi cântăm Sedealna morţilor pe glas 5: Odihneşte Doamne sufletele robilor Tăi... Slavă... Şi acum... a Născătoarei : Cela ce ai răsărit lumii din Fecioara Hristoase Dumnezeule. Apoi Psalmul 50 şi Canonul Octoihului pentru cei adormiţi al glasului de rând pe patru. După Cântarea a treia, Irmosul şi Ectenia; şi pomeneşte mai întâi pe cei adormiţi după cum s-a arătat mai înainte la mijlocul Cântării : Fericiţi cei fără de prihană... Apoi Ecfonisul : Ca Tu eşti Învierea şi Viaţa..., apoi Sedealna glas 6: Cu adevărat deşertăciune sunt toate.... Slavă... Şi acum... a Născătoarei : Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu... după Cântarea a şasea, Irmosul şi Ectenia şi se pomenesc cei morţi după cum s-a arătat mai înainte. Apoi Ecfonisul : Ca Tu eşti Învierea şi Viaţa... apoi Condacul glas 8: Cu Sfinţii odihneşte... şi Icosul : Tu singur eşti fără de moarte. După Cântarea a noua zice preotul : Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii, cântăreţii cântă : Duhurile şi sufletele drepţilor te vor lăuda pe Tine Doamne...şi cântă Irmosul Cântării a noua. Apoi : Sfinte Dumnezeule... şi Rugăciunile începătoare, iar după Tatăl nostru..., zicem Troparele acestea pe glas 4: Cu duhurile drepţilor celor ce s-au săvârşit... şi celelalte. Apoi preotul sau diaconul zice Ectenia : Miluieste-ne pe noi Dumnezeule şi celelalte, iar preotul zice : Dumnezeule al duhurilor... şi pomeneşte pe părinţii şi fraţii noştri cei din veac adormiţi care sălăşluiesc aici şi pretutindenea dreptcredincioşii creştini. Apoi Ecfonisul : Ca Tu eşti Învierea şi Viaţa..., după aceasta zice preotul sau diaconul : Înţelepciune...; iar noi : Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii..., preotul zice : Slavă Ţie Hristoase Doamne Dumnezeule..., iar noi spunem : Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de trei ori), Părinte binecuvântează. Preotul face Otpustul : Cela ce a înviat din morţi Hristos adevăratul Dumnezeul nostru...şi celelalte. Şi după Otpust diaconul cântă aşa : Întru fericită adormire veşnică odihna dă Doamne adormiţilor robilor tăi (numele lor) şi le fă lor veşnică pomenire. Iar cântăreţii cântă : Veşnica lor pomenire (de trei ori), iară unde nu este diacon cântă cântăreţii : Robilor lui Dumnezeu celor adormiţi veşnica pomenire (de trei ori). Capitolul 17
SLUJBA SFINŢILOR CU POLIELEU DACĂ SE ÎNTÂMPLĂ SĂ CADĂ SÂMBĂTA
Vineri seara cântăm : Fericit bărbatul...prima Slavă..., de la Doamne, strigat-am... Stihirile pe şase. Slavă... Samoglasnica Sfântului, Şi acum... a Născătoarei Învierii, a glasului de rând. Iar dacă este un Sfânt mare care are Polieleu, dacă va voi cel mai mare, cântăm la Vecernia cea mică, Stihirile Sfântului Podobnice pe patru, Slavă... Samoglasnica Sfântului, Şi acum... a Născătoarei Învierii, după glasul Sfântului. La Stihoavnă, Stihirile Sfântului Slavă... Sfântului, dacă are iar dacă nu are Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii. După Sfinte Dumnezeule... şi Tatăl nostru..., Troparul Sfântului Slavă... Şi acum... a Născătoarei, pe glasul Troparului Sfântului. Iar după Ectenia cea mică, după cum s-a arătat mai înainte la Vecernia Învierii şi Otpustul final. La Vecernia cea mare, după Psalmul cel de seară cântăm : Fericit bărbatul..., Slavă... cea dintâi. La Doamne, strigat-am... Stihirile Sfântului pe opt, Slavă... a Sfântului, Şi acum... a Născătoarei Învierii, a glasului de rând. Iar de este Înainteprăznuire sau după Prăznuire, la Doamne, strigat-am... Stihirile Praznicului (de trei ori) şi ale Sfântului (de cinci ori). Slavă... a Sfântului, Şi acum... a Născătoarei Învierii, pe glasul de rând. Apoi se face Vohodul, se pune Prochimenul zilei şi Citirile Sfântului în număr de trei. La Litie, Stihira Hramului şi apoi Stihirile Sfântului, Slavă... a Sfântului, Şi acum... a Născătoarei învierii, pe glasul Slavei Sfântului său a Praznicului. La Stihoavnă, Stihirile Sfântului, Slavă... a Sfântului, Şi acum... a Născătoarei, pe glasul Slavei Sfântului sau a Praznicului. La Binecuvântarea pâinilor, Troparul Sfântului (de două ori) şi : Născătoare de Dumnezeu Fecioară... (o dată). Apoi : Fie numele Domnului Binecuvântat..., (de trei ori) cu cântare pe glas 8. Şi Psalmul 23: Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea... până la cuvintele : Nu se vor lipsi de tot binele; şi punem citire din Viaţa Sfântului. La Utrenie, la Dumnezeu este Domnul Troparul Sfântului (de două ori), Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii a glasului de rând iar de este Înainte prăznuire sau după Prăznuire Troparul Praznicului (de două ori) Slavă... a Sfântului, Şi acum... a Praznicului. Apoi Catisma a 16-a, Ectenia şi Sedealna Sfântului (de două ori), Slavă... Şi acum... a Născătoarei şi Citirea. Şi după aceasta, Catisma a 17-a : Fericiţi cei fără de prihană..., la care preotul abia după Polieleu cădeşte. Apoi Sedealna Sfântului a doua, Slavă... Şi acum... a Născătoarei şi Citirea. După aceasta Polieleul Sfântul şi Stihirile Mărimurilor Praznicului. Aliluia (de trei ori) cu cântare şi apoi Ectenia şi Sedealna Sfântului, a treia Slavă... Şi acum... a Născătoarei, Antifonul întâi şi Prochimenul : Toată suflarea... apoi Evanghelia şi Psalmul 50. După Psalmul 50, Stihira Sfântului apoi : Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău... după aceea preotul zice : Cu mila şi cu îndurările... iar strana răspunde : Amin. Şi cântăm Canonul Născătoarei de Dumnezeu, cu Irmosul pe şase, Irmosul punându-se de două ori şi Troparele pe patru, iar dacă este Hramul Domnului Hristos sau a Născătoarei de Dumnezeu sau de este Înainteprăznuire ori după Prăznuire cântăm, deasemeni, Canonul Praznicului, cu Irmosul pe şase şi al Sfântului pe opt. Catavasiile după rânduiala Tipicului. După Cântarea a treia, Condacul Înainteprăznuirii sau al Praznicului apoi Selealna Sfântului (de două ori) Slavă... Şi acum... a Născătoarei sau a Praznicului. După Cântarea a şasea, Condacul şi Icosul Sfântului şi citim Sinaxarul. După Cântarea a noua Luminânda Sfântului (de două ori) Slavă... Şi acum... a Născătoarei sau a Praznicului. La Laude, Stihirile Sfântului pe patru iar de este după Praznic, Stihirile Sfântului pe trei. Apoi Slavă..., Samoglasnica Sfântului Şi acum... a Născătoarei după glasul Slavei Sfântului sau a Praznicului şi Doxologia cea mare. Apoi Troparul Sfântului, Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii a glasului care este de rând sau a Praznicului. Ectenia şi Otpustul şi Ceasul întâi la care zicem Troparul Sfântului. Iar de este mai înainte de Praznic sau după Praznic zicem Troparul Praznicului, Slavă... a Sfântului Şi acum... a Născătoarei Ceasurilor. După Tatăl nostru... zicem Condacul Praznicului şi al Sfântului schimbându-le. Şi Otpustul cel mare. La Liturghie, Fericirile Sfântului pe opt, de la Cântarea întâi şi a şasea, iar dacă este după Praznic, ale Praznicului de la Cântarea a treia cea de rând. Şi a Sfântului Cântarea a şasea. După Vohod, Troparul Hramului, de este al Domnului Hristos sau Născătoarei de Dumnezeu apoi al Sfântului care este de rând. Slavă... Condacul Sfântului, Şi acum... al Hramului, dacă este al Domnului Hristos sau al Născătoarei de Dumnezeu, iar unde nu este Hramul Domnului Hristos şi al Născătoarei de Dumnezeu, la Şi acum... zicem : Ceea ce eşti folositoare creştinilor... iar de este Înainteprăznuire sau după Prăznuire, la oricare dintre Praznice la : Şi acum... zicem Condacul Înainteprăznuirii sau al Praznicului. Iar de este mai înainte de Praznic sau după Praznic la unul dintre Praznicele Domneşti chiar dacă ar fi şi Hramul Domnului Hristos, Troparul şi Condacul Hramului nu-l spunem, ci punem al Înainteprăznuirii sau al Praznicului, Troparul şi Condacul. Chiar şi Hramul Născătoarei de Dumnezeu de va fi mai înainte de Praznic şi după Prăznuirea Praznicelor celor Domneşti iarăşi nu se spune. Urmează Prochimenul Sfântului, Apostolul, apoi Aliluia, Evanghelia şi Priceasna Sfântului a cui este Privegherea. Iar de este Polieleu îl împreunăm şi cu al zilei şi Prochimenul, şi Apostolul şi Evanghelia şi Priceasna. Capitolul 18
DESPRE LUMINÂNDELE DE LA UTRENII, CUM TREBUIE SĂ SE CÂNTE DUPĂ CÂNTAREA A NOUA, ÎN TIMPUL SĂPTĂMÂNII ÎN AFARĂ DE DUMINICĂ
Luminândele Octoihului se cânta mai înainte, apoi : Slavă... Şi acum... a Născătoarei lor. Iar de va fi Luminânda Sfântului se zice aceasta, după Slavă..., iar pe urmă se spune Luminânda zilei, Şi acum... a Născătoarei ei. Iar dacă vor fi şi în Minei doi Sfinţi şi vor avea două Luminânde, zicem întâi a Octoihului, apoi a Sfântului celui dintâi, Slavă... a celui de-al doilea Şi acum... a Născătoarei de rând. Iar dacă va fi miercuiri sau vineri Şi acum... a Născătoarei Crucii, din Octoih iar sâmbăta dacă Sfântul are Luminândă, după Cântarea a opta zicem mai întâi Luminânda Sfântului din Minei, apoi Slavă... a Octoihului, Şi acum... a Născătoarei lui, adică a Sfântului. Aşa se spun Luminândele, când se spun din Octoih împreună şi din Minei. Capitolul 19
DESPRE CITIREA CATISMELOR CUM TREBUIE SĂ SE CITEASCĂ ÎN TOT ANUL (de la duminica tomii (antipasha) şi până la odovania Înălţării Cinstitei şi de viaţa făcătoarei Cruci a Domnului)
Începem să citim Psaltirea aşa : În sâmbăta săptămânii celei Luminate, seara citim prima Catismă : Fericit bărbatul... iar duminică, la Utrenii, Catisma a doua şi a treia. Iar a şaptesprezecea Catismă în această duminică nu o citim pentru că se cântă Polieleul. Iar în celelalte zile ale Învierii când nu se cântă Polieleu. La Utrenii citim Catisma a şaptesprezecea cu Troparele ei. (Soborul îngeresc s-a mirat... şi celelalte). Iar dacă se va întâmpla într-o duminică vreun Praznic Dumnezeiesc sau al Născătoarei de Dumnezeu sau al vreunui Sfânt atunci se citesc câte două Catisme, apoi Polieleul şi după Stihirile mărimurilor, necântând Slavă... Şi acum... şi Troparele. cântăm Troparele : Soborul îngeresc... şi celelalte şi după Ectenie, Sedealna Praznicului sau a Sfântului. Iar duminică seara în tot anul nu se citeşte Psaltirea iar dacă se va întâmpla vreo Prăznuire atunci când cântăm : Fericit bărbatul... Slava... cea dintâi. Luni la Utrenie, Catisma a patra şi a cincea şi la Vecernie Catisma a şasea. Marţi la Utrenie, Catisma a şaptea şi a opta, la Vecernie Catisma a noua. Miercuri la Utrenie, Catisma a zecea şi a unsprezecea, la Vecernie, Catisma a doisprezecea. Joi dimineaţa Catisma a treisprezecea şi a paisprezecea, la Vecernie, Catisma a cinsprezecea. Vineri dimineaţa, Catisma a nouăsprezecea şi a douăzecea, la Vecernie, Catisma a optsprezecea. Sâmbătă dimineaţa, Catisma a şaisprezecea şi a șaptsprezecea iar la Miezonoptică luni, marţi, miercuri, joi şi vineri în tot anul citim Catisma a şaptesprezecea (Fericiţi cei fără de prihană...) iar sâmbătă la Miezonoptica totdeauna citim Catisma a noua. (Ţie se cuvine cântare Dumnezeule...). Iar de la Odovania Praznicului Înălţării Cinstitei Cruci, din ziua a douăzeci şi două a lunii septembrie până la ziua a doua a lunii decembrie începem să citim Psaltirea aşa : Sâmbătă la Vecernie, Catisma întâi : Fericit bărbatul. Duminică la Utrenie, Catisma a doua şi a treia. Punem acum şi Polieleul - Psalmul 134, adică (Lăudaţi numele Domnului...), şi 135 (Mărturisiţi-vă Domnului că este bun...). Şi îndată punem Troparele : Soborul îngeresc... şi celelalte. Şi Ipacoiul glasului. Iar dacă se va întâmpla un Praznic Domnesc sau al Născătoarei de Dumnezeu sau al oricărui Sfânt care se prăznuiste, atunci duminica după Psalmi (Lăudaţi numele Domnului... şi Mărturisiţi-vă Domnului că este bun...) cântăm Mărimurile Praznicului şi Psalmii cei aleşi şi apoi îndată Troparele : Soborul îngeresc... şi celelalte şi Sedealna Praznicului. Luni după Înălţarea Cinstitei Cruci dimineaţa spunem Catisma a patra şi a cincea şi a şasea iar seara, în toată perioada, citim Catisma a optsprezecea. Marţi dimineaţa citim Catisma a şaptea, a opta şi a noua. Miercuri - a zecea, a unsprezecea şi a doisprezecea. Joi dimineaţa, Catisma a treisprezecea, a paisprezecea şi a cinsprezecea. Vineri dimineaţa Catisma a nouăsprezecea şi a douăzecea. Sâmbătă dimineaţa Catisma a şaisprezecea şi a optsprezecea, iar dacă se va întâmpla în aceste zile să fie vreo prăznuire în care se citeşte dimineaţa câte trei Catisme atunci citim la Utrenie, câte două Catisme iar a treia cea de rând o citim la Vecernie. Pentru că în toate Tipicile cele cunoscute din ziua a 22-a a lunii septembrie se porunceşte să se înceapă a se citi la Utrenii trei Catisme. Iar aici din duminica de după Înălţarea Cinstitei Cruci care este cu cuviinţă, că începând de duminică să se înceapă a se citi Psaltirea. Deci chiar dacă va fi mai înainte de data de două decembrie sau după această dată ziua duminicii, atunci de fiecare dată începând de luni se pun câte trei Catisme. Iar din ziua a doua a lunii decembrie şi până în ziua a paisprezecea a lunii ianuarie până la Odovania Praznicului Arătării Domnului, a Botezului, citim din nou Psaltirea la fel cum s-a citit începând cu Duminica Tomii - câte două Catisme dimineaţa, iar la Vecernie a treia Catismă, care este cea de rând. Iar din ziua a cinsprezecea a lunii ianuarie până sâmbătă dinaintea Duminicii Fiului Risipitor, dimineaţa citim din nou câte trei Catisme, iar la Vecernie, Catisma a optsprezecea (Către Domnul când m-am necăjit...). Iar cele două săptămâni de carne şi de brânză citim câte două Catisme dimineaţa, iar la Vecernie, a treia Catismă, care este cea de rând, aceasta pentru o mică odihnă a trupului. Iar în Duminica Fiului Risipitor şi în duminica Lăsatului Sec de Carne şi a Lăsatului Sec de Brânză, la Utrenii, după Psalmii (Lăudaţi numele Domnului... şi Mărturisiţi-vă Domnului că este bun...) cântăm după dânşii şi pe al treilea Psalm, Psalmul 136 (La râul Babilonului...) cu cântarea Aliluia cântată frumos, apoi Troparele : Soborul îngeresc... şi celelalte şi Ipacoiul glasului. Însemnare : Se cuvine a şti că din această Duminică a Brânzei până la Înălţarea Cinstitei Cruci nu se mai cântă Polieleul, ci se cântă numai în Privegherile Praznicelor celor Împărăteşti şi ale Sfinţilor celor mari, care se prăznuiesc. Iar după Odovania Înălţării Cinstitei Cruci a Domnului şi până la Duminica Lăsatului de Brânză, în afară de dinainte de Prăznuire şi după Prăznuire, sărbătoarea Naşterii Domnului Hristos şi a Arătării lui Dumnezeu (a Botezului) în bisericile ortodoxe cele mari, dar şi în celelalte biserici de enorie în ziua Învierii, la Utrenie, se cântă Polieleul. La fel se face şi la mânăstirile cele mari. Însemnare de Tipic pentru cum trebuie să se citească Psaltirea în Sfântul şi Marele Post
În săptămânile întâi, a doua, a treia, a patra şi a şasea în Sâmbăta Lăsatului Sec de Brânză, la Vecernie, se pune Catisma întâi (Fericit bărbatul...), duminică dimineaţa - Catisma a doua şi a treia. De asemenea şi în celelalte duminici citim Catisma a şaptesprezecea.
Luni dimineaţa punem Catisma a patra, a cincea şi a şasea la Ceasul întâi pentru că nu avem Catismă, iar la celelalate Ceasuri, Catisma a şaptea, a opta şi a noua. La Vecernie, în toate aceste cinstite zile se citeşte Catisma a optsprezecea (Către Domnul când m-am necăjit...). Marţi la Utrenie, Catisma a zecea, a unsprezecea şi a douăsprezecea, la Ceasul întâi avem Catisma a treisprezecea, la Ceasuri, avem Catismele a paisprezecea, a cinsprezecea şi a şaisprezecea. Miercuri dimineaţa avem Catisma a nouăsprezecea, a douăzecea şi prima Catismă, la Ceasul întâi, avem Catisma a doua, la celelalte Ceasuri, avem Catismele a patra, a cincea şi a şasea. Joi dimineaţa avem Catisma a şasea, a şaptea şi a opta, la Ceasul întâi, avem Catisma a noua, la Ceasurile celelalte avem Catismele a zecea, a unsprezecea şi a douăsprezecea. Vineri dimineaţa avem Catismele a treisprezecea, a paisprezecea şi a cinsprezecea, la Ceasul întâi, nu avem Catismă, iar la celelalte avem Catismele a nouăsprezecea şi a douăzecea, la Ceasul nouă nu avem Catismă. Sâmbătă dimineaţa se pune Catisma a şaisprezecea şi a şaptesprezecea şi aşa se împlineşte Tipicul Psaltirii. Însemnare despre cum să se citească Catismele în timpul săptămânii a cincea din Marele Post
Sâmbătă seara se pune Catisma întâi. Duminică dimineaţa - Catisma a doua, a treia şi a şaptesprezecea, iar la Vecernie, nu se pune Catismă. Luni dimineaţa Catisma a patra, a cincea şi a şasea, la Ceasul întâi, nu se pune Catismă. La Ceasuri, se pune Catisma a şaptea, a opta şi a noua. Seara se pune Catisma a zecea. Marţi la Utrenie, se pune Catisma a unsprezecea, a douăsprezecea şi a treisprezecea, la Ceasul întâi, se pune Catisma a paisprezecea. La Ceasuri, se pune Catisma a cinsprezecea, a şaisprezecea şi a șaptesprezecea. La Vecernie, se pune Catisma a nouăsprezecea. Miercuri la Utrenie, se pune Catisma întâi, a doua şi a patra, la Ceasul întâi, se pune Catisma a treia. La Ceasuri, se pune Catisma a patra, a cincea şi a şasea. La Utrenie, se pune Catisma a şaptea. Joi la Utrenie, se pune Catisma a opta. La Ceasul întâi, nu este Catismă, iar la Ceasuri se pune Catisma a noua, a zecea şi a unsprezecea. La Vecernie, se pune Catisma a unsprezecea. Vineri la Utrenie, se pune Catisma a unsprezecea, a paisprezecea şi a cinsprezecea. La Ceasul întâi, nu este Catismă, la Ceasuri, se pune Catisma a nouăsprezecea şi a douăzecea. La Ceasul nouă nu avem Catismă, iar la Vecernie, se pune Catisma a optsprezecea. Notă : Când se va întâmpla Prăznuirea Bunei Vestiri a Prea Sfintei de Dumnezeu Născătoarei în joia din săptămână a cincea, atunci Canonul cel mare se mută marţi, iar Psaltirea se citeşte aşa : Luni la Utrenie, se pune Catisma a patra, a cincea, a şasea, la Ceasul întâi, se pune Catisma a şaptea, la Ceasuri se pune Catisma a opta, a noua şi a zecea. La Vecernie, se pune Catisma a unsprezecea. Marţi la Utrenie se pune Catisma doisprezecea, la Ceasuri, se pune Catisma a treisprezecea, a paisprezecea şi a cinsprezecea. La Vecernie, se pune Catisma a şaisprezecea, Miercuri la Utrenie se pune Catisma a nouăsprezecea, a douăzecea şi Catisma întâi. La Ceasul întâi, Catisma a doua, la Ceasuri, se pune Catisma a treia, a patra şi a cincea. Joi la Utrenie, se pune Catisma a şasea, a şaptea, a opta, la Ceasul întâi se pune Catisma a noua, iar la Ceasuri se pune Catisma a zecea, a unsprezecea şi a doisprezecea. Vineri la Utrenie se pune Catisma a treisprezecea, a paisprezecea şi a cinsprezecea; la Ceasul întâi nu este Catismă, iar la Ceasuri se pune Catisma a nouăsprezecea şi a douăzecea. La Vecernie, se pune Catisma a optsprezecea. Sâmbătă la Utrenie, se pune Catisma a şaisprezecea şi şaptesprezecea şi aşa se încheie Tipicul Catismelor. Însemnare despre cum să se citească Catismele în Sfânta şi Marea Săptămână a Patimilor
De reţinut : În Săptămâna Patimilor o singură dată citim Psaltirea în biserică şi aceasta o citim aşa : În Sâmbăta lui Lazăr, se pune Catisma întâi. În Duminica Floriilor, la Utrenie, se pune Catisma a doua şi a treia. Luni la Utrenie, se pune Catisma a patra, a cincea şi a şasea, iar la Ceasul întâi nu este Catismă. La Ceasuri, se pune Catisma a şaptea şi a opta, iar la Ceasul nouă, nu avem Catismă. La Vecernie, se pune Catisma a optsprezecea. Marţi, la Utrenie, se pune Catisma a noua, a zecea şi a unspreszecea, iar la Ceasul întâi nu avem Catismă. La Ceasuri, se pune Catisma a doisprezecea şi a treisprezecea. La Ceasul nouă nu avem Catismă. La Vecernie, se pune Catisma a optsprezecea. În miercurea cea mare la Utrenie, se pune Catisma a paisprezecea, a cinsprezecea şi a şaisprezecea, la Ceasul întâi nu avem Catismă, iar la Ceasuri, se pune Catisma a nouăsprezecea şi a douăzecea. La Vecernie, miercuri, se pune Catisma a opstrezecea fără de metanii. Şi după aceasta nu se mai citeşte din Psaltire până la Sâmbăta Tomii, cu o singură excepţie - în Sâmbăta cea Mare, la Utrenie, se pune Catisma a şaptesprezecea cu Troparele ei în trei stări aşa după cum este scris în Tipic. Capitolul 20
CUM TREBUIE SĂ SE CITEASCĂ CÂNTĂRILE LUI MOISE,
(adică : să cântăm Domnului şi Domnului să cântăm)
Să cântăm Domnului... îl citim în toate duminicile şi în toate Praznicele cele Împărăteşti şi Praznicile Născătoarei de Dumnezeu şi în alte Praznice şi după Praznicele acestea. De asemenea, îl citim în Praznicile Sfinţilor care au Polieleu sau Doxologie mare şi în toată perioada Penticostarului. Iar : Domnului să cântăm..., îl citim când nu este duminică şi nici vreun Praznic Împărătesc, nici al Născătoarei de Dumnezeu, nici Înainteprăznuire şi nici după Prăznuirea lor. Nici când se prăznuieşte vreun Sfânt, nici când Sfântul are Doxologie mare. Capitolul 21
DESPRE CUM SE CÂNTĂ CATAVASIILE
Catavasiile se cântă la Praznicele Domneşti şi ale Născătoarei de Dumnezeu şi în zi de Înviere, adică duminica. Se cântă, de asemenea, la toţi Sfinţii mai importanţi de peste tot anul. Ele se încep din prima zi a lunii septembrie şi până la Odovania Praznicului Înălţării Cinstitei Cruci, adică până în ziua a douăzeci şi una a aceleiaşi luni. În această perioadă se cântă Catavasiile Crucii : Crucea însemnând Moisii... iar din ziua a douăzeci şi doua şi până în ziua a douăzecea a lunii noiembrie se cântă Catavasiile Bunei Vestiri (Deschide-voi gura mea...), iar din ziua a douăzeci şi una a lunii noiembrie şi până în ziua treizeci şi una a lunii decembrie, adică până la Odovania Praznicului Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, se cântă Catavasiile Naşterii : Hristos se naşte, slăviţi-L..., iar din prima zi a lunii ianuarie până în ziua a paisprezecea a aceleiaşi luni, adică până la Odovania Praznicului Arătării Domnului, a Bobotezei, se cântă Catavasiile Bobotezei : Fundul adâncului l-au descoperit.... Iar din ziua a cinsprezecea a lunii ianuarie, până la Odovania Întâmpinării Domnului se cântă Catavasiile Întâmpinării Domnului : Pământul cel roditor de adâncime.... Iar de la Odovania Întâmpinării Domnului, în afară de Postul Mare şi de perioada Penticostarului, până la ziua întâi a lunii august se cântă Catavasiile Bunei Vestiri : Deschide-voi gura mea.... Iar din ziua întâi a lunii august şi până la Praznicul Schimbării la Faţă, inclusiv în ziua Praznicului, se cântă Catavasiile Crucii : Crucea însemnând Moisii..., iar după Praznicul Schimbării la Față până la Odovania lui se cântă Catavasiile Praznicului : Cetele israelitenesti..., iar din ziua a paisprezecea şi până în ziua a douăzeci şi doua, când este Odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului se cântă Catavasia Adormirii : Cea Împodobită cu Dumnezeiasca Slavă..., iar după aceea, până pe data de douăzeci şi două a lunii septembrie se cântă Catavasiile Crucii : Crucea însemnând Moisii.... Pentru perioada Postului Mare şi pentru perioada Penticostarului sunt Catavasiile, în Duminica Vameşului şi a Fariseului, apoi în Duminica a doua, a patra şi a cincea din Postul cel Mare se cântă Catavasiile Bunei Vestiri : Deschide-voi gura mea..., iar în Duminica Fiului Risipitor, a Lăsatului Sec de Carne şi a Lăsatului Sec de Brânză şi în Duminicile întâi şi a treia din Postul Mare ca şi în Duminica Floriilor ca şi în Săptămâna Patimilor se cântă Catavasiile Triodului. Iar dacă se va întâmpla să fie slujba unui Sfânt care se prăznuieşte în toată această perioadă, în vreuna din zilele postului se cântă Catavasiile : Deschide-voi gura mea.... Iar din Duminica Sfintelor Paşti, până la Odovania Praznicului Învierii, se cântă Catavasiile Învierii : Ziua Învierii..., iar în ziua Înjumătăţirii Praznicului şi la Odovania lui se cântă Catavasiile Înjumătăţirii : Marea a închegat..., iar în duminica a şasea după Paşti ca şi la Odovania Paştelui se cântă Catavasiile : Mântuitorului Dumnezeu.... Iar la Praznicul Înălțării Domnului se cântă Catavasiile Înălţării : Cu Dumnezeiescul nor acoperit fiind gângavul..., iar de la Înălţare şi până la Odovania Înălţării se cântă Catavasiile : Mântuitorului Dumnezeu..., adică a Înjumătăţirii. Iar în Duminica a şasea după Paşti a Sfinţilor Părinţi se cântă Catavasiile : Cu Dumnezeiescul nor acoperit fiind gângavul.... Iar la Pogorârea Sfântului Duh, în perioada Cincizecimii se cântă Catavasiile Cincizecimii. Iar din Duminica Cincizecimii şi până la Odovania ei se cântă Catavasiile : Cu Dumnezeiescul nor acoperit fiind gângavul.... Iar în Duminica Tuturor Sfinţilor şi până în ziua întâi a lunii august se cântă Catavasiile Bunei Vestiri : Deschide-voi gura mea.... Capitolul 22
ÎNVĂŢĂTURĂ DESPRE CÂND SE CÂNTĂ ŞI CÂND NU SE CÂNTĂ IMNUL : CEEA CE EŞTI MAI CINSTITĂ DECÂT HERUVIMII, DE LA CÂNTAREA A OPTA
Se cuvine a şti că se cântă : Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii..., în toate Duminicile de peste an şi înainte de Praznice şi după Praznice şi în toate zilele saptămânii, iar la Praznicele Împărăteşti şi ale Născătoarei de Dumnezeu nu se cântă : Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii..., adică la Naşterea Născătoarei de Dumnezeu şi la Odovania Praznicului ei, la Înălţarea Cinstitei Cruci şi la Odovania Praznicului ei, la Intrarea în Biserică a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi la Odovania Praznicului ei, la Naşterea Domnului Hristos şi a doua zi şi până la Odovania lui, la Tăierea Împrejur a Domnului şi la Pomenirea Sfântului Vasilie, la Dumnezeiasca Arătare a Domnului, adică la Bobotează, şi a doua zi şi la Odovania Praznicului ei, la Pomenirea întru Sfinţi a Părinţilor noştri şi a Marilor Ierarhi Vasile cel Mare şi Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi al lui Ioan Gură de Aur, la Întâmpinarea Domnului şi la Odovania Praznicului acestuia, la Buna Vestire a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, la Sâmbăta Dreptului Lazăr până la Duminica Tomei şi în toate Duminicile Cincizecimii, afară de Duminica Sfinţilor Părinţi, la Înjumătăţirea Praznicului Cincizecimii şi la Odovania Praznicului lui, în miercurea cea dinaintea Înălţării, la Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos şi la Odovania Praznicului, la Pogorârea Sfântului Duh şi a doua zi a lui şi la Odovania Praznicului, la Schimbarea la Faţă şi al Odovania Praznicului, la Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi la Odovania ei, în toate aceste zile nu se cântă. Dar dacă se va întâmpla Odovania fiecărui Praznic al Domnului sau al Născătoarei de Dumnezeu Duminica atunci se va cânta : Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii.... Capitolul 23
ÎNVĂŢĂTURA DESPRE CÂND SE CÂNTĂ BINECUVÂNTĂRILE ÎNVIERII ŞI DESPRE CÂND SE CÂNTĂ ANTIFOANELE
Binecuvântările se cântă în zilele Învierii peste tot anul ca şi la Praznicele cele Împărăteşti şi ale Născătoarei de Dumnezeu la care nu sunt Antifoane. De asemeni se cântă la Înainte-prăznuirii şi după Prăznuire şi în toate zilele Cincizecimii. Deasemenea şi la Sfinţii care au Priveghere cu Polieleu şi Vohod şi Doxologie şi la care sunt însemnate Fericiri în Tipic, la Sfânta Liturghie. Iar Antifoanele se cântă în primele paisprezece zile ale lunii septembrie în primele douăzeci şi cinci de zile ale lunii de lui decembrie, primele şase zile ale lui ianuarie, primele şase zile ale lui august, în perioada Postului Mare, la Duminica Floriilor, în perioada Cincizecimii, în Duminica Paştelui şi în toată Săptămâna cea Luminată, în Joia Înălţării Domnului, în Duminica Cincizecimii care este sfârşitul Praznicelor şi în tot anul în toate zilele în care nu se arată cântarea la Fericirile Sfântului se cântă Antifoanele cele din toate zilele : Bine este a ne mărturisi Domnului..., şi celelalte. Şi de se va arăta la vreun Sfânt Prochimen, Apostol, Evanghelie, în afară de Fericiri şi în aceste zile se cântă Antifoanele de toate zilele. Capitolul 24
ÎNVĂŢĂTURĂ DESPRE CÂND TREBUIE SĂ CĂDEASCĂ PREOTUL
Preotul cădeşte seara la Stihurile de la Doamne, strigat-am... şi la începutul Utreniei, şi la începutul Cântării a noua a Utreniei. Cădeşte şi la cântarea : Cei fără prihană... sâmbăta şi duminica. Cădeşte încă şi la Praznicele Domneşti şi la începutul Vecerniei celei mari. Şi preotul sau diaconul cădeşte în felul următor : întâi stând înaintea Sfintei Mese şi făcând cruce cu cădelniţa şi aşa începe dinspre partea de miazăzi unde face iarăşi cruce, apoi merge spre partea dinspre răsărit şi apoi în partea cea spre miazănoapte şi cădeşte Sfânta Masă în chipul crucii. Şi cădind apoi întreg Sfântul Altar şi Jertfelnicul şi iese apoi prin uşa cea dinspre miazănoapte şi mergând înaintea Uşilor Împărăteşti şi acolo face cruce cu cădelniţa şi merge şi cădeşte Sfintele Icoane cele din partea de miazăzi, Icoana Mântuitorului Iisus Hristos şi a Hramului şi pe celelalte ale aceleiaşi părţi asemeni le cădeşte şi pe cele din partea stânga, Icoana Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, apoi pe cel mai mare, dacă este de față iar dacă nu este cădeşte Icoana cea din locul lui. Şi aşa cădeşte pe toţi fraţii lui din dreapta de câte două ori ridicând înaintea lor cădelniţa, în linie dreaptă şi apoi dea curmezişul, făcând cruce. Şi după ce a cădit pe toţi fraţii, stă în dreptul lor în mijloc şi aşteaptă până când stranele termină de cântat Stihul. Iar când prima strană termină de cântat atunci face cruce cu cădelniţa către toţi fraţii şi se înclină către ei cu cucernicie, şi ei toţi se înclină către preot. La fel cădeşte şi strana stângă şi pe toţi fraţii care stau în biserică. Şi apoi iese în pridvor şi acolo cădeşte după rânduială. Face cruce cu cădelniţa, face cruce înaintea Uşilor Celor Frumoase, apoi cădeşte Sfintele Icoane din amândouă părţile, apoi pe toţi fraţii, după rânduiala lor. Şi pe urmă întorcându-se către Uşile Cele Frumoase se îndreaptă spre apus şi cădeşte pe toţi fraţii în chipul crucii. Şi după ce intră în biserica din pridvor sta în mijlocul bisericii şi face cruce cu cădelniţa înaintea Uşilor Împărăteşti. Şi de aici cădeşte pe cel mai mare apoi Iconostasul, apoi Icoana Mântuitorului Hristos apoi şi pe cea din stânga a Născătoarei de Dumnezeu şi intră în Altar pe uşa cea din miazăzi şi face cruce înaintea Sfintei Mese şi dă apoi cădelniţa. Capitolul 25
ÎNVĂŢĂTURA DESPRE CÂND TREBUIE SĂ SE TRAGĂ DVERA ALTARULUI ŞI CÂND NU
Se deschide dvera la începutul Vecerniei, şi stă deschisă până la Otpust. La Utrenie, stă deasemenea deschisă de la început şi până la sfârşit, iar la Ceasuri, când se citesc fără de Liturghie, se deschide la citirea Apostolului şi stă deschisă până la Otpustul slujbei, iar după Otpust se închide. Iarăşi la începutul Sfintei Liturghii, se deschide dvera şi stă deschisă până la Vohodul cel mare. Şi după Vohod iarăşi se închide când preotul sau diaconul strigă : Uşile ! Uşile ! Cu înţelepciune să luăm aminte ! , atunci se deschide şi stă deschisă până la Ecfonisul : Darul Domnului nostru Iisus Hristos..., şi atunci se închide şi stă închisă până când strigă preotul : Mai ales este Prea Sfânta Născătoare... şi stă deschisă până când zice preotul : Şi să fie milele marelui Dumnezeu... şi atunci se închide şi stă închisă până când zice preotul : Cu frică de Dumnezeu cu credinţă ..., şi stă deschisă până în sfârşitul Sfintei Liturghii. Iar după sfârşitul Sfintei Liturghii, se închide de tot. Iar când se cântă vreun Paraclis de Rugăciune, de la început şi până la sfârşit dvera stă deschisă. De reţinut : că Sfintele Uşi niciodată nu se deschid numai la începutul Vecerniei celei mari, când se face priveghere şi cădeşte preotul şi la toate Vohoadele, adică ale Vecerniei şi ale Sfintei Liturghii şi ale Sfintei Evanghelii. Deasemenea se deschid şi la arătarea Sfintelor Taine şi stau deschise până la împlinirea Dumnezeieştii Liturghii. Capitolul 26
DESPRE APRINDEREA LUMÂNĂRILOR, CUM SE CUVINE SĂ APRINDEM LUMÂNĂRILE ÎN BISERICĂ DUMINICĂ, LA PRAZNICELE DOMNULUI IISUS HRISTOS ŞI ALE NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU ŞI ALE SFINŢILOR ŞI ÎN CELELALTE ZILE
La Vecernia cea mică, după Binecuvântarea preotului, paraclisierul este dator să aprindă lumânare înaintea Icoanei Mântuitorului Hristos şi al Sfântului al cărui Hram este, care este în partea dreaptă Mântuitorului şi înaintea Icoanei Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu care este în partea stânga şi la Iconostas. Şi pe acestea să le stingă la Otpustul Vecerniei. Iar la Vecernia cea mare, mai înainte de cădirea preotului este bine să se aprindă lumânările aşa cum s-a arătat la Vecernia cea mică. Şi înaintea Icoanei celei Împărăteşti care este îmbrăcată în tablă. Şi de are Sfântul Priveghere, după întâia Slavă... a Catismei, la începutul lui Doamne, strigat-am... dator este să aprindă şi celelalte lumânări. Şi pe acestea trebuie să le stingă la Sfinte Dumnezeule..., cel mai de pe urmă. La Utrenie, La Dumnezeu este Domnul..., se cuvine a aprinde lumânările după cum s-a arătat mai înainte iar la începutul Miezonopticii, se cuvine a aprinde toate lumânările şi acestea rămân aprinse până la sfârșitul Cântării a treia. Şi atunci trebuie să le stingă iar la Cântarea a opta, iarăşi le aprinde şi le lăsa să ardă până la sfârşitul Doxologiei celei mari. Şi apoi le stingem. La Liturghie, mai înainte de începutul ei, în Altar trebuie să fe aprinsă o lumânare la Proscomidie şi după ce preotul se va îmbrăca în veşminte şi după ce s-a apropiat vremea de toacă, mai înainte trebuie să aprindă paraclisierul lumânare la Sfânta Masă, apoi în biserică după cum s-a arătat mai înainte. Iar la începutul Sfintei Evanghelii se cuvine să fie aprinse toate lumânările şi să fie lăsate să ardă până la Rugăciunea Amvonului. Capitolul 27
DESPRE APRINDEREA LUMINILOR CELOR DIN TOATE ZILELE
În toate zilele începutul Vecerniei, se cuvine să aprindem lumânările mai înainte la Icoana Mântuitorului Iisus Hristos şi a Sfântului a cărui Hram este, din partea dreaptă a stranei, apoi a Icoanei Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu din stânga stranei. Apoi înaintea Iconostasului şi de este vreun Sfânt care să aibă : Fericit Bărbatul..., atunci aprindem şi înaintea Analogului şi înaintea Icoanei Mântuitorului Hristos aceea din tablă. Şi în Sfântul Altar la Sfânta Masă aprindem, iar dacă Paraclisierul nu are atunci să aprindă după Catisme şi să le stingă după Sfinte Dumnezeule... cel de la sfârşit. La Vecernie, după cum s-a arătat mai înainte, se aprinde lumânare înaintea Mântuitorului şi a Născătoarei de Dumnezeu. La Utrenie se cade să se aprindă lumânările precum s-a arătat mai înainte la slujba Vecerniei. Şi la : Dumnezeu este Domnul... aprinde lumânare şi înaintea Iconostasului. De are Sfântul Polieleu se cuvine să aprindem toate lumânările şi le lăsăm aprinse până la Cântarea a treia, iar mai apoi le stingem. La Cântarea a opta le aprindem şi le lăsăm aprinse până la sfârşitul Doxologiei celei mari. La începutul Sfintei Liturghii se cuvine a aprinde lumânările după cum s-a arătat mai înainte duminica. Pentru Praznicele Naşterii Domnului şi ale Botezului şi la celelalte Praznice Domneşti şi ale Născătoarei de Dumnezeu şi întru Sfânta Săptămână cea Luminată şi a Sfinţilor ce au Priveghere se aprind lumânările după cum s-a arătat mai înainte. Capitolul 28
ÎNVĂŢĂTURĂ DESPRE CÂND NU SE CUVINE SĂ STEA FRAŢII JOS ÎN BISERICĂ
La Utrenii, când se citesc cei şase Psalmi şi la : Măreşte suflete al meu pe Domnul... şi la Axion totdeauna, iar la Sfânta Liturghie, la Evanghelie totdeauna şi la arătarea Sfintelor Taine. Capitolul 29
DESPRE CANONARH
Se cuvine a şti că este datoria canonarhului, după ce face închinăciune să zică din carte, să aştepte sfârşitul Stihirii şi de abia atunci să facă închinăciune odată cu fraţii. Şi la ceealaltă strană mergând şi acolo face deasemenea la fel. La sfârşitul Stihului : Că s-a întărit mila Lui peste noi..., se adună amândouă stranele la mijlocul bisericii, mergând toţi odată. Şi împreunându-se amândouă stranele după obicei de o parte şi de alta şi canonarhul stând în mijlocul lor face către toţi închinăciune cu evlavie. Asemenea fac şi amândouă stranele odată închinăciune cu bună-cuviință fără ca să-şi plece genunchii şi ridicând apoi glasul mai sus şi cântând : Că s-a întărit mila Lui peste noi... Slavă... Şi acum... a Născătoarei Învierii, după glasul Stihirii din Minei. Iar la sfârşit iarăşi toţi fraţii împreună cu canonarhul făcând închinăciune unii către alţii la locurile care sunt. Apoi acelaşi canonarh zice : Aliluia cu capul descoperit şi dator este a aştepta până când se va sfârşi Prochimenul şi Aliluia. Şi apoi se închină după obicei şi se întoarce la locul lui. De asemeni şi la Stihoavnă se cuvine ca toţi să iasă în mijloc şi făcând o închinăciune toţi odată cântă Stihirile Stihoavnei şi canonarhul este dator să încetinească ca şi prima dată. Şi sfârşindu-se Stihira Născătoarei, face închinăciune şi merge la locul său. Şi lui i se cuvine să aibă capul acoperit când canonarhisește, dar mai ales când stă în mijlocul bisericii pentru bună cucernicie. Capitolul 30
DESPRE MODUL CUM NU TREBUIE SĂ SE ŢIPE LA CÂNTARE
Strigarea cea fără orânduială a celor ce cântă în biserică nu se cade să fie primită în cântarea bisericii. De asemenea şi cel care o cântă la biserică nu trebuie să fie primit. Să fie scos din dregătoria sa şi să nu mai cânte în biserică. Pentru că se cuvine să cântăm cu bună cucernicie şi frumoasă glăsuire şi să înălţăm slavă Stăpânului tuturor şi Domnului ca şi din gurile inimii sale. Iar cei ce nu ascultă acestea, muncii celei veşnice sunt vinovaţi, ca unii ce nu se supun învăţăturilor Sfinţilor Părinţi şi ale Pravilelor. Capitolul 31
ÎNVĂŢĂTURA DESPRE DESCOPERIREA CAPULUI
De reţinut că la Sfânta Liturghie ne descoperim capele noastre la Vohod şi la ascultarea Sfintei Evanghelii şi la Vohodul cel mare la cântarea Heruvicului şi la cuvintele Domnului Hristos şi la Tatăl nostru şi la arătarea Sfintelor Taine şi la Vohodul Vecerniei. De reţinut că să nu se facă vorbe când stau fraţii în strane că şi aceasta este cu totul oprită de Sfinţii Părinţi. Şi nici nu trebuie să iasă cineva sau să intre până se va spune Citirea şi să nu mai intre cineva la locul său când strana cântă, ci numai atunci când începe să cânte cealaltă strană, făcând metanie fraţilor. Capitolul 33
DESPRE CUM SE CUVINE A AVEA DEŞTEPTĂTOR
În Sfânta şi Marea Patruzecime, adică în Postul Mare, cel mai mare porunceşte unuia dintre fraţi ca să trezească pe fraţii ce stau în biserică, pe fiecare la o anumită citire. După ce va citi puţin cel care citeşte se scoală de la locul său şi face trei închinăciuni în mijlocul bisericii şi aşa făcând îi înconjură pe fraţi. Şi pe oricare dintre fraţi dacă îl află dormind îl trezeşte pe el în linişte, iar el trezindu-se merge în mijloc şi face trei metanii cu genunchii până la pământ şi apoi către strane câte o metanie. Şi mergând stă la locul său. Însă aceasta nu se mai face acum şi în cele mai multe dintre tipice nu se mai găseşte şi mi se pare mie că pentru îndeletnicirea noastră cea leneşă şi pentru că nu răbdăm cu dragoste mustrarea. Pentru aceasta unii au trecut aceasta sub tăcere. Acelaşi deşteptător să trezească şi pe toţi fraţii pe la chilii, zicând : Vremea Cântării şi Ceasul rugăciunii. Capitolul 34
Întru Sfânta şi Marea Patruzecime în ziua dintâi a primei săptămâni, adică luni, nicidecum nu trebuie să uităm. Deasemenea şi marţi. Iar miercuri, după săvârşirea Sfintei Liturghii celei mai înainte Sfinţite, se pune masa şi mâncam pâine caldă şi din seminţele celei de mâncare caldă şi se dă şi apa caldă cu miere. Iară cei ce nu pot să păzească primele două zile din post mănâncă pâine şi beau apa, după Vecernia de marţi. La fel vor face şi cei bătrâni. Iar sâmbetele şi duminicile se dezleagă numai la untdelemn şi la vin, iară în celelalte săptămâni de post până seara se posteşte în primele cinci zile şi mâncăm numai mâncare uscată, în afară de zilele de sâmbătă şi duminică, iar pește în Sfântul şi Marele Post să nu îndrăznim a mânca afară de Praznicul Bunei Vestiri a Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu şi de Duminica Floriilor. Iar în Vinerea primei săptămâni şi în Miercurea Marelui Canon a săptămânii a cincea şi în Joia cea Mare deşi unele Tipice poruncesc să se dezlege la vin şi la untdelemn, totuşi nu se dezleagă pentru cinstea zilelor. Iar Înaintea Prăznuirii Bunei Vestiri şi în seara dinaintea Acatistului Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu dezlegăm la untdelemn şi vin. Iar dacă vreun monah va mânca pește stricând Postul cel Mare, în afară de Praznicul Bunei Vestiri şi de Duminica Floriilor, unul ca acesta să nu se împărtăşească cu Sfintele Taine la Sfintele Paşti. Iară la o anumită vreme să se pocăiască şi metanii să facă câte trei sute. DIN ÎNVĂŢĂTURILE SFINŢILOR APOSTOLI ŞI ALE SFINŢILOR PĂRINŢI DESPRE SFÂNTA ŞI MAREA PERIOADĂ A POSTULUI MARE FAŢĂ DE CARE ESTE DATOR TOT CREŞTINUL CU VREDNICIE SĂ O PĂZEASCĂ
DESPRE ÎMPĂRTĂŞIREA CU TAINELE DOMNULUI HRISTOS
Când voieşte cineva să se Împărtăşească cu Sfintele Taine ale Domnului Hristos se cuvine să postească toată săptămâna. De luni să postească şi să petreacă în post şi rugăciune şi să fie cu luare aminte cu totul desăvârşit şi atunci cu frică şi cu mare cucernicie să primească Preacuratele Taine. DESPRE SPĂLAREA PE DINŢI A FRAŢILOR CELOR CE SE ÎMPĂRTĂŞESC CU SFINTELE TAINE A DOMNULUI HRISTOS
De reţinut este şi aceasta despre spălarea fraţilor în biserica celor ce s-au împărtăşit după cum s-a zis. Cu bună credinţă este a-şi spăla gura în spălătoare aşa cum a poruncit Dumnezeiescul Părinte Ioan Gură de Aur din cauza scuipării şi se face în felul următor : După primirea Sfintelor Taine, fratele ia Anafora şi o potriveşte pe ea şi primeşte căldura din cea rămasă din turnarea în Dumnezeiescul Potir luând puţin în gură şi clătindu-o, o înghite. Şi gura spălându-şi puţin şi cu un prosop curat, deasupra unui vas pregătit pentru aceasta, se şterge. ÎN SFÂNTA ŞI MAREA DUMINICĂ A PAŞTELUI ŞI ÎN TOATĂ SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ DEZLEGĂM NOI, MONAHII LA BRÂNZĂ ŞI OUĂ ŞI PEȘTE, IAR MIRENII LA CARNE
Iar din Lunea Învierii de când se începe a cânta Ceasul trei şi Ceasul şase după rânduiala lor, cu Jumătăţile de Ceasuri şi odată cu acestea şi Obednita, se dă binecuvântarea fraţilor, ca luni, miercuri şi vineri, în toată perioada Cincizecimii să mănânce câte două unghii de paximada, iar după cântarea Ceasului nouă, desăvârşit să mănânce. Deasemenea şi la Ajunul Naşterii şi a Botezului Domnului când acestea cad sâmbăta sau duminica, iar în Duminica Pogorârii Sfântului Duh se face plecarea genunchilor la Vecernie şi săptămâna aceea este dezlegare să se mănânce peşte, brânză, ouă şi lapte, iar mirenii pot mânca şi carne până la Duminica Tuturor Sfinţilor. Capitolul 35
DEZLEGĂRILE CELE PESTE TOT ANUL
Se cuvine să ştim că de se va întâmpla Praznicul Domnului Hristos şi al Sfintei şi Dumnezeieştii sale Arătări (adică a Botezului), miercuri sau vineri, dezlegăm la brânză şi la ouă, iar mirenii şi la carne, iar la Hramul Naşterii Născătoarei de Dumnezeu sau Întâmpinării Domnului sau Adormirii, dacă vor cădea miercuri sau vineri, dezlegam la pește şi la vin. Iar Praznicul Schimbării la Faţă şi al Intrării în Biserică, în orice zi se va întâmpla, dezlegăm la pește şi la vin şi mâncăm de două ori în ziua respectivă. Iar Buna Vestire, în oricare din zilele Sfântului Post, se va arăta până la Duminica Floriilor de se va întâmpla dezlegăm la pește şi la vin. Şi mâncam o dată în zi afară de sâmbătă şi duminică. Iar în Săptămâna cea Mare, până în Joia cea Mare, dezlegăm la vin şi la untdelemn. Iar în Vinerea cea Mare numai la vin. Iar Praznicul Naşterii Mergătorului Înainte şi al Sfântului Apostol Petru şi Pavel şi al Sfântului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, de se va întâmpla miercuri sau vineri, mâncăm pește şi bem vin de două ori pe zi. Iar la Înălţarea Cinstitei Cruci şi la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul nu mâncam pește, ci doar untdelemn şi bem vin şi seara iarăşi fără de pește mâncăm poame din struguri sau altceva asemeni acestora pe care Dumnezeu le-a dăruit. Iar în cele douăsprezece zile după Naşterea Domnului Iisus Hristos şi în Săptămâna cea dinaintea Lăsatului Sec de Carne şi în Săptămâna cea Luminată şi Săptămâna Cincizecimii se dezleagă la brânză, la ouă iar mirenii şi la carne. Iar în Săptămâna brânzei dezleagă şi monahii şi mirenii la brânză şi la ouă, iar miercuri şi vineri se dezleagă după ceasul al nouălea, o singură dată în zi. Iar în miercurile şi vinerile din toată Perioada Cincizecimii se dezleagă monahii la untdelemn şi la vin, iar mirenii şi la pește, afară de Miercurea Înjumătăţirii Praznicului şi de Miercurea Odovaniei Paştelui. Pentru că în aceste zile se dezleagă la pește şi la vin, atât monahii cât şi mirenii, iar unii dezleagă şi în celelalte miercuri şi vineri ale Cincizecimii. Însemnare : Se cuvine să ştim că în Postul Sfinţilor Apostoli şi în cel al Naşterii Domnului Hristos, marţi şi joi nu mâncam pește ci numai untdelemn şi vin, iar luni, miercuri şi vineri nu mâncăm nici untdelemn şi nici vin, ci postim până la ceasul al nouălea şi mâncăm în acele zile numai mâncare uscată. Sâmbetele şi duminicile mâncăm pește, iar dacă se întâmplă să cadă un Sfânt marţi sau joi, se întâmplă să fie un Sfânt care să aibă Doxologie mare, atunci mâncăm pește. Şi dacă se va întâmpla luni, deasemenea mâncăm pește. Iar dacă se va întâmpla miercuri sau vineri, dezlegăm numai la untdelemn şi la vin şi mâncăm o singură dată în zi. Iar dacă s-ar întâmpla miercuri sau vineri să cadă un Sfânt care are Priveghere, dezlegăm la untdelemn, la vin şi la pește. Şi dacă se va întâmpla Pomenirea Sfântului al căruia este Hramul Bisericii, miercuri sau vineri, de asemeni facem dezlegare la untdelemn, vin şi peşte. PENTRU POSTUL PREASFINTEI NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU
În Postul Adormirii Prea Sfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare, cincisprezece zile, afară de Schimbarea la Faţă a Domnului Hristos, postim până la ceasul nouă din zi. Luni, miercuri şi vineri mâncăm mâncare uscată şi facem şi metanii până la pământ, până la Împărtăşirea cu Sfintele Taine, iar marţi şi joi mâncăm mâncare fără untdelemn. Iar sâmbătă şi duminică mâncăm mâncare cu untdelemn şi bem vin, iar pește nu mâncăm până la Adormirea Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu numai de ziua Schimbării la Faţă a Domnului Hristos, când mâncăm peşte de două ori în zi. DESPRE POSTURILE CELE LEGIUITE PE CARE BISERICA SOBORNICEASCĂ LE-A PĂSTRAT PENTRU DREPT-CREDINCIOŞII CREŞTINI. PRAVILA SFINŢILOR APOSTOLI Oricare episcop, preot sau diacon sau citeţ sau cântăreţ care nu posteşte Postul cel Mare şi toate miercurile şi vinerile din tot anul afară de faptul că este neputincios, să se caterisească iar mireanul să se afurisească. Aşadar, Învăţăturile Sfinţilor Apostoli spun că Sfântul şi Marele Post, de asemeni şi toate miercurile şi vinerile de peste tot anul, întocmai trebuie să se postească apoi, după cum în Sfântul şi Marele Post mâncăm, aşa mâncăm şi miercurile şi vinerile din tot anul, afară dacă suntem neputincioşi sau dacă este Praznic, pentru că zice Cuvântul de Învăţătură : Cel ce nu posteşte întru aceste zile preot, dacă este, să se caterisească, iar mirean, de este, să nu se împărtăşească o anumită vreme. Pe scurt şi despre treburile de o nevoie faţă de care este dator cel mai mare să privească şi să ia aminte la mănăstiri. Ce trebuie să păzească neschimbat strădaniile Sfinţilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţi ale începăturilor vieţii celei de obşte, despre mâncare şi băutură după cum s-a socotit. Ne-am învăţat din Tipicul Sfântului Munte al Athosului despre Praznicele mici, după cum se vorbeşte acolo, a cânta : Dumnezeu este Domnul..., iar pentru mâncare şi băutură precum şi celelalte Praznice nu se dezleagă, ca şi nişte zile de post acestea se învață. Şi acestea se cuvine atunci când se întâmplă o zi de post sau vreun Praznic, iar Slujbele Împărăteşti şi cele Mari, adică ale Naşterii Domnului Iisus Hristos şi Dumnezeieştii Arătări, adică a Botezului şi a Joii celei Mari şi a Sâmbetei celei mari au altă formă şi altă slujbă. Capitolul 37
ÎNVĂŢĂTURI DESPRE MÂNCARE ŞI BĂUTURĂ SÂMBĂTA, DUMINICA ŞI ÎN CELELALTE ZILE ALE SĂPTĂMÂNII ŞI DESPRE TOATĂ GĂTIREA MESEI
Duminică, la Praznicele Împărăteşti, se cuvine a mânca trei feluri de bucate, iar seara două, iar în celelalte zile ale săptămânii, marţi şi joi şi sâmbăta, două, iar seara una. Şi trebuie să se ştie şi aceasta, că cel ce slujeşte la masa fraţilor este dator să bată în toaca sau să tragă clopotul pentru ca să se adune toţi la masă şi citeşte apoi Psalmul 144: Înalța-Te-Voi Dumnezeul meu Împăratul meu.... Şi terminând Psalmul acesta zice şi Tatăl nostru......, Slavă... Şi acum..., Doamne miluieşte... (de trei ori), Binecuvântează... şi mâncare fiind pusă pe masă, cel mai mare sau preotul de rând Binecuvintează masa zicând : Hristoase Dumnezeule Binecuvintează mâncarea şi băutura robilor tăi... şi celelalte. Şi stă fiecare la locul său după rânduială, cu bună cuviinţă şi fără ca să vorbească, iară citeţul îndată începe să citească titlul citirii cuvântului ce vrea ca să-l citească, zicând : Binecuvintează părinte... pentru a citi apoi cel mai mare sau preotul cel de rând, zice : Pentru Rugăciunile Sfântului (al căruia este cuvântul)... şi citeţul zicând : Amin, începe apoi a citi. Se face mâncarea în linişte şi cu luare aminte la cuvântul care se citeşte. După sfârşitul mâncării, cel mai mare loveşte în clopoţel şi vine bucătarul cel mai mare cu coşul şi face trei închinăciuni şi zice : Pentru Rugăciunile Sfinţilor... şi celelalte. Cel mai mare răspunde : Amin, apoi bucătarul spune : Binecuvintează Părinte Sfinte a aduna rămăşiţele Mesei..., iar cel mai mare spune : Hristoase Dumnezeule Binecuvintează sfărâmiturile Mesei şi le înmulţeşte pe acestea întru Sfânt locaşul acesta şi în toată lumea ta.... Bucătarul spune apoi : Amin şi adună sfarâmiturile de la masă. Apoi cel mai mare iarăşi loveşte în clopoţel şi se scoală de la masă citeţul citind : Pentru Rugăciunile... cel mai mare spune : Amin. Citeţul : Bine este cuvântat Dumnezeu cel ce ne iubeşte şi ne hrăneşte pe noi, din tinereţile noastre... şi celelalte : Slavă... Ţie Doamne, Slavă... Sfinte, Slavă... Împărate... şi celelalte. Apoi : Slavă... Şi acum..., Doamne miluieşte (de trei ori), Binecuvintează, iar fratele cel ce voieşte a ridica panaghia zice : Binecuvântaţi Părinţi cinstiţi şi mă iertaţi pe mine păcătosul... şi preotul zice : Dumnezeu să te ierte şi să te miluiască... şi luând panaghia cu amândouă mâinile, cu vârfurile degetelor, o înalță deasupra capului spre Sfânta Treime, zice cu glas mare : Mare este numele. Iar cel mai mare sau preotul cel de rând zice : Al Prea Sfintei Treimi... şi mutându-l deasupra capului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, îl însemnează Cruciş zicând : Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu ajută-ne nouă, iar preotul : Cu ale ei Sfinte Rugăciuni, Dumnezeu miluieste-ne şi ne mântuieşte pe noi.... Şi zice citeţul : Fericimu-Te pe Tine toate neamurile... apoi cântăm : Cuvine-se să Te Fericim... şi până se termina Cântarea, se termină şi Panaghia de împărţit. Atunci vine şi cel ce a rânduit panaghia şi stă la colţurile mesei celei dinspre uşă privind cu umilinţă către cel mai mare şi mâinile avându-le strânse la piept zice cu glas mare şi cu cucernicie : Părinţilor Sfinţi iertaţi-mă pe mine păcătosul... şi căzând, se închină până la pământ şi luând Iertăciune şi Binecuvântare se scoală. Iar cel mai mare sau preotul cel de rând, săvârşeşte cealaltă Rugăciune a Mesei. După rânduiala care s-a arătat mai înainte, la Slujba Învierii, după Ceasul al treilea, pagina ..... Iar unde nu se ridică Panaghia, sculându-ne zice citeţul după obicei : Pentru Rugăciunile Părinţilor Sfinţilor ... şi preotul spune : Amin. Citeţul : Bine este cuvântat Dumnezeu cel ce ne hrăneşte pe noi din tinereţile noastre ...... Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie Sfinte, Slavă Ţie Împărate..., apoi : Mulţumim Ţie Hristoase Doamne Dumnezeul nostru.... După aceea spune : Cuvine-se să Te Fericim pe Tine... Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte... (de trei ori), Binecuvântează..., apoi cel mai mare zice : Bine este cuvântat Dumnezeu, cel ce ne hrăneşte pe noi din darurile Sale cele bogate... şi citeţul spune : Amin... şi ieşind el din trapeză, trapezarul împreună cu bucătarul cel mare şi cu slujitorii lor, cad înaintea lor cerând iertare, iar cel mai mare zice : Dumnezeu să vă miluiască şi să vă mântuiască pe voi, care ne slujiţi nouă..., şi aşa fraţii făcând metanie celui mai mare ies de la Masă şi merg la chilii cu bună rânduială şi fără de tulburare. Deci acest Tipic trebuie să se ţină, să se păzească sâmbăta şi duminica şi la Praznicele Săptămânii afară de ale Cincizecimii, peste toate zilele aşa să fie. Iar vin dacă s-ar întâmpla să fie nu este cuviincios să se bea, după Tipic, fără numai duminica sau la Praznicele Domneşti, pentru că atunci este de trebuinţă să se bea câte un pahar, câte două sau cel mult, câte trei, iar altceva nimic. Câte două sau câte trei pahare nu zic după Tipic, ci după nevoie să se facă. Şi mai ales dacă s-ar întâmpla după cum am zis, pentru cele trei feluri de mâncare duminica sau la Praznicele cele Mari şi aşa după cum am zis, să se dea două feluri de mâncare pentru ca să fie rânduială şi, de multe ori, să se mai dea şi încă un fel de mâncare. Aşa şi cu vinul să se dea două pahare, iar de mai multe ori să se dea şi câte al treilea pahar. Dar dacă s-ar putea ca şi în zilele cele zise şi hotărâte, după cum am zis totdeauna, după cum şi marele Simion Făcătorul de Minuni spune, să nu se bea, pentru că lauda monahului este a nu bea vin niciodată. Iar dacă va bea pentru neputinţa trupului său, să bea însă puţin. La fel şi Pimen, marele părinte al nostru, spune : Monahilor nicidecum nu li cuvine să bea vin.... Pentru aceasta şi în altă zi de rând, în afară de duminică, pentru oarecare neputinţă este nevoie, se bea puţin după cuvântul Sfântului Simion care zice : Puțin vin se cuvine a bea pentru tămăduire.... Şi chiar dacă este vin nu se cuvine să se dea în toate zilele după cum Dumnezeieştile Pravile poruncesc. Şi de se va întâmpla în zilele acestea să fie brânză, ouă sau pește, se cuvine să mâncăm dar fără a se îngriji de acestea, şi se cade şi se cuvine să împărţim partea de brânză fiecăruia, să dăm fraţilor câte o felie şi jumătate din celelalte. De asemeni şi untdelemn să se pună cu măsură în fiecare fiertură. Această rânduială se cade să se facă totdeauna când se mănâncă amândouă felurile. Iar dacă orice mâncare de la orice iubitor de Hristos se face şi pentru ca să nu se necăjească cel ce a adus-o, de nevoie se cuvine să păstrăm măsura şi aşa iarăşi, nu fără de socoteală şi fără de grijă ci cu mai mult folos se face spre slava lui Dumnezeu. Iar dacă nu s-ar întâmpla aşa totdeauna în zilele cele rânduite cu acele măsuri de Cântare de brânză, de unt şi de celelalte se cuvine să ne hrănim. Şi de multe ori dacă este cu putinţă să le împuţinăm pe acestea se cuvine să înmulţim nevoinţa. După cum zice cu adevărat şi Marele Vasile întru scrierile sale pustniceşti. Că aşa se cuvine fiecăruia a vieţui când îi vine vremea ca să mănânce atâta cât să se arate pe el celor ce sunt de faţă şi îl privesc. Deci, după Tipicul acesta, pentru brânză şi pentru untdelemn şi pentru vin peste tot anul cu măsură şi cu rânduiala se cade să se facă. După cum şi Dumnezeieştii Părinţii noştri poruncesc şi sfătuiesc spunând : De toate cu măsură şi cu rânduiala să se facă. La fel şi Sfântul Efrem zice : Că mare primejdie este unde Legile Praznicelor nu sunt respectate. Şi zicem după rânduială, deci după sfârşitul Cincizecimii, adică de la Duminica tuturor Sfinţilor până la Sfinţii Apostoli, marţea şi joia mâncăm o fiertură fără de untdelemn şi aceasta la ceasul al nouălea şi o altă mâncare uscată. Iar luni, miercuri şi vineri mâncare uscată se cade să mâncăm, pâine şi apă şi altele asemenea acestora. Iar sâmbăta şi duminica două feluri de mâncare se cuvine a se mânca, iar mai des se poate mânca şi peşte. Şi când se mănâncă şi mâncare gătită, se cuvine şi altă mâncare împreuna cu dânsa să se mănânce, ca să fie împreuna cu dânsa două feluri de mâncăruri. Iar de la Sfinţii Apostoli până la Postul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, marţea şi joia, două feluri de mâncare se cuvine a mânca şi de două ori pe zi, iar miercuri şi vineri se mănâncă o dată la ceasul al nouălea după Învăţăturile Sfinţilor Părinţi. După cum Sfântul Simion, Făcătorul de Minuni a zis : Că se cade monahului să postească până la ceasul al nouălea. Deasemenea şi în viaţă Prea Cuviosului nostru Părinte Pahomie zice îngerul în Predania Vieţuirii de obşte, cum că în ceasul al nouălea se mănâncă şi când voiesc a mânca să facă trei metanii. DESPRE CEA DE-A DOUA MÂNCARE SE CUVINE SĂ ŞTIM
Iar după scularea fraţilor de la masă să fie şi a doua mâncare să se pună bucate ca şi pe masa cea dintâi ca să mănânce trapezarul, bucătarul, citeţul şi ceilalţi slujitori. Şi aceasta Se cuvine să ştim cum că nimănui nu i se cuvine să ia nici măcar o bucăţică de la masă sau să o dea altuia sau să o ducă în chilie. Şi nici să ceară ceva de la fraţi să aibă în chilia sa pâine sau linte sau fiertură sau poame sau altceva din acestea să le aibă acolo ci toate să se mănânce de obşte. Iar dacă cineva pentru neputinţa nu poate să vină la masa unuia că acestuia, după porunca celui mai mare, să-i dea la chilia lui toată mâncarea. Iar dacă cineva trimite, fiind plecat undeva, pentru vreo treabă şi va zăbovi şi nu va putea să fie cu fraţii la masă să i se dea şi aceluia însa la masă să mănânce. Însă nimenea să nu fie liber aşa după cum zic a mânca în chilie. Deci cu totul acest lucru îl îndepărtăm ca pe unul care ne îndepărtează de viaţa de obşte. Iar după Vecernie, loveşte în toacă de trei ori şi intră fraţi la masă, iar pentru cină nimic nu se cade a fierbe dar nici rece nu trebuie să se mănânce, ci să se încălzească puţin mâncarea de la prânz. Aceasta până seara să fie păzită, să fie cărbuni în cuptor şi pe dânsul să stea un vas de lut până seara şi aşa mâncarea caldă se va păstra şi fără să se strice şi bună şi la cină se va pune. Şi intrând fraţii la masă zice chelarul cu mare glas : Doamne Binecuvântează..., şi se roagă. Apoi cel mai mare loveşte în clopoţel şi zice citeţul : Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul cei ce-l caută pe Dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului. Slavă... Şi acum... Doamne Miluieşte (de trei ori) Binecuvântează..., iar cel mai mare zice : Hristoase Dumnezeule Binecuvintează mâncarea şi băutura robilor tăi. Că Sfânt eşti totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Şi dacă este mângâiere, atunci pune şi băutură câte două pahare, aşa după cum s-a făcut la prânz, iar după cină, sculându-ne de la masă, zice citeţul : Pentru Rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri..., iar cel mai mare sau preotul cel de rând zice : Amin. Citeţul : Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte..., (de trei ori), Blagosloveşte... apoi : Făcutu-sa Pântecele Tău Masă Sfântă... şi Ceea ce eşti mai cinstită..., după aceasta : Veselitu-ne-ai pe noi Doamne întru făpturile tale... Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte..., (de trei ori) Binecuvântează. Cel mai mare zice : Cu noi este Dumnezeu cu Darul Său şi cu iubire de oameni totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin. Şi ieşind de la masă, fiecare merge la chilia sa făcând metanie celui mai mare. Capitolul 38
DESPRE TĂCEREA DE LA MASĂ Şi multă sârguinţă şi tărie se cade să fie ca să nu grăiască nimic nicidecum unul cu altul fraţii la masă nici măcar un cât de mic cuvânt. În afară de Psalmi şi de Citire. Iar dacă s-ar întâmpla ceva, de nevoie, numai cu cel mai mare este dator să grăiască cineva. S-au cu cel ce se află la masă însă cu sfială şi cu smerenie. DESPRE LINTE ŞI DESPRE POAME
Aşa este cu evlavie să se facă, după Tipicul Mânăstirilor celor mari, bobul de linte mazăre după ce s-au fiert să se dea câte o farfurie plină fiecăruia dintre fraţi. Precum şi din haine unele dacă sunt ieftine şi altele dacă sunt scumpe după cum zice marele Vasile : Cele ce sunt cu osteneală câştigate şi care împlinesc trebuinţa cea de nevoie să cade a le alege după vreme. Iar la mâncarea uscată, stafide şi măsline şi smochine uscate. Adică câte un fel din fiecare în fiecare zi. Adică un pahar de măsline precum este cel de băutură plin şi stafide asemenea şase nuci, doisprezece smochine mijlocii, cele mici şi cele mari se deosebesc. Deci aşa se cade pentru celelalte poame asemenea acestora după cum mai sus am spus pentru lintea cea fiartă. Însă acestea toate şi fierte şi crude dacă sunt uscate deasemenea sunt la fel. Iar când au vreme verdeţurile şi hrana şi măsura se deosebeşte. Iar dintre verdeţuri de asemenea sunt şi fierte şi crude şi murate varza sărată şi ridiche cu oţet şi celelalte asemenea acestora sunt gătite şi bune pentru zilele cele de post şi care îndeplinesc trebuinţele cele de obşte. Deci aşa hrănindu-ne cu Darul lui Dumnezeu, fără ca să ne lăsăm pradă lăcomiei pântecelui. Aşa după cum unul dintre Sfinţi zice : Ca lăcomia aceasta este ceea ce prisoseşte şi mai presus de trebuinţă este. De unde şi de aceea, Apostolul numărând cele ce ne despart pe noi de Dumnezeu şi patimă aceasta lângă cealaltă zicând : Că lacomii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Iar ca să câştigi ceva mai presus de trebuinţă nu este folositor pentru tot locul. ŞI ACESTE TOATE RÂNDUIELI ALE VIEŢII CELEI DE OBŞTE PE CARE SFINŢII PĂRINŢI LE-AU ÎNVĂŢAT
Şi mâncarea cu zeama şi mâncarea uscată tuturor le-au poruncit cu măsură să le ia. Şi cunoştinţa deplină au luat şi de smintelile cele ce răsar şi de celelalte pricini care urmează celor ce voiesc a vieţui între cei mulţi. Deci pentru aceasta şi dacă cândva s-ar întâmpla să nu fie untdelemn dar s-ar întâmpla să se facă altceva spre trebuinţa cea de nevoie să se primească cu mulţumire. Iar dacă s-ar întâmpla să nu fie nici aceasta nu se cuvine să ne îngrijim pentru dânsa. Iar sâmbăta, aşa după cum am spus de mai multe ori înainte întru începutul ceasului al cincilea, se cuvine a pune masa şi a mânca două feluri de mâncare precum s-a zis mai înainte. Iar fără de acestea dacă va trimite Dumnezeu ceva se cuvine toate să le mâncăm spre Slava lui Dumnezeu. Şi nu se cuvine să ne grijim de nimic după cum Dumnezeieştii Părinţii au învăţat. Însuşi Domnul a spus : Să nu vă îngrijiţi de nimic şi celelalte... şi Apostolul despre grija cea mai presus de trebuinţă tăind-o va zice : Având hrană şi îmbrăcăminte cu aceste ne vom îndestula. De asemenea şi Duminica pe la ceasul al treilea adică la sfârşitul lui cuviinţă este a pune masa şi a mânca două feluri de mâncare. Şi dacă Hristos va trimite şi altceva care nu se numără cu cele două feluri de mâncare se cade a le mânca şi pe acelea. Aşa după cum am spus mai înainte dacă este nevoie. Însă nu se cade a scrie aceasta în Tipic ci după voia Domnului de se va întâmpla. Iar sâmbătă este cuviincios a se mânca şi seara, de asemenea şi Duminica şi în Praznice în care zile nu se face niciun fel de oprire de la mâncare ci se mănâncă la fiecare după cum se cuvine. Deasemenea şi pentru vin cum am spus mai înainte, cu cuviinţă este să se facă. Iar în Praznicele cele Mari, adică în ale Domnului Hristos şi ale Născătoarei de Dumnezeu şi al Mergătorului Înainte atât al Naşterii cât şi al Tăierii Capului şi pe lângă acestea şi-n Praznicul Apostolilor Petru şi Pavel în orice zi s-ar întâmpla luni, miercuri sau vineri aşa se cuvine să facem. La Praznicele Domnului Hristos şi a Născătoarei de Dumnezeu precum s-a arătat şi-n ziua Duminicii, afară numai de Postul cel Mare are la fel şi la Praznicele Mergătorului Înainte ca şi la Praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Iar la Praznicele cele Mijlocii, la ceasul al şaselea se cade să se pună masa şi seara. Iar despre mâncare se va pune după cum s-a arătat şi în celelalte zile. Iar dacă se va întâmpla în zilele de post atunci, bine este ca la prânz să se mănânce uscat. Iar dacă şi fiertura se cuvine, să fie fără de îndulcire căci este plăcut lui Dumnezeu lucrul acesta ca de mai multe ori a nu ne afla întru îndulcire mai bine este când nu se vede primejdie a sufletului. Iar la Praznicele cele Mici, la ceasul al nouălea se cuvine a mânca ca să fie după rânduiala lui Dumnezeu. La fel şi-n celelalte zile, însă se mănâncă numai o dată în zi. Iar de se cade, şi-n Praznicele Mici, fiertura fără untdelemn se poate face, dacă este lucru plăcut lui Dumnezeu sau se poate face chiar şi cu untdelemn când sufletul nu este în primejdie. Şi această socoteală dreaptă pentru mâncare în Praznice s-a făcut cu toată purtarea de grijă a Sfinţilor Părinţi celor ce-au învăţat acestea. Deci, aceste Praznice care de la Părinţi s-au aşezat şi s-au împlinit se cuvine cu dinadinsul şi cu frică şi cu înţelepciunea lui Dumnezeu în mâncări a le petrece şi a le păzi şi în însăşi zilele cele de rând, iar mai bine şi mai de multe ori întru cele de post. Pentru că-n multe locuri rânduite de Dumnezeieştile Scripturi se află despre mâncărurile din Praznice despărţite şi deosebite. Cu toate acestea, după cum şi în Paterice se vorbeşte că, Praznicul nu trebuie să se săvârşească cu băutură de vin, ci prin înnoirea minţii şi prin curăţenia sufletului. Iar mâncarea şi băutura mai degrabă supără şi nesocoteşte prăznuirea celui ce mai înainte o va fi început. Capitolul 39
DESPRE CÂNTAREA CARE NU SE CADE SĂ SE CÂNTE FĂRĂ DE SOBOR
Se cuvine să ştim şi aceasta după cum mai înainte am spus despre Cântare că după învăţătura Părinţilor adică nu se cuvine a avea rânduieli în viaţa de obşte afară de Psalmii cei de obşte a cânta îndeosebi sau altă slujbă a citi. Ci toate în mijloc să fie. Fără numai dacă este după dreapta socotinţa spre folosul şi spre mântuirea sufletului după cum am scris mai înainte pentru fiecare chip şi aceasta numai cu sfatul celui mai mare. Capitolul 40
DESPRE FAPTUL CĂ NU SE CUVINE A MÂNCA AFARĂ NUMAI DE MASA CEA DE OBŞTE
Trebuie să se ştie că nu se cade, aşa după cum spun învăţăturile, a mânca cineva singur dar mai ales cel mai mare ci, dacă va fi pentru mai multă întâmplare şi nevoinţă sau pentru alte pricini binecuvântate prin duhovniceasca poruncă a celui mai mare, spre mântuirea sufletului să se facă, adică poate mânca iar nu pentru vreo viclenie drăcească. Şi acest lucru nu este nici necuvios, nici nemărturisit ci avem multe mărturii întru învăţăturile cele pustniceşti ale Marelui Vasile după cum zice : Ca după cum este locul şi amestecarea şi prefacerea văzduhului aşa şi hrana să fie. Şi iarăşi în scrierile Sfântului Pahomie se spune că hrana îi era schimbată de către Sfântul şi Dumnezeescul Înger. Iar oarecare dintre Sfinţii bărbaţi şi din Sfintele femei în vieţile de obşte să scrie că au postit cu post mai presus de măsură şi cu privegheri şi nimic nu au folosit. Numai pentru nevoinţe să fie, dacă împreună se unesc prin slava lui Dumnezeu iar nu spre vătămarea sufletului. Capitolul 41
DESPRE HAINE, DESPRE ÎMBRĂCĂMINTE ŞI DESPRE TOATE CELE DE TREBUINŢĂ TRUPULUI
După cum s-a arătat pentru hrana monahilor cele rânduite de Dumnezeieștii Părinţi care ne-au învăţat că bine este să folosim hrana cea de toate zilele şi să nu folosim mai mult decât ne trebuieşte în acelaşi chip ne învaţă şi despre îmbrăcămintea cea de care avem nevoie. Astfel Marele Vasile în cărţile sale „Cuvintele cele pustniceşti” ne învaţă în mod amănunţit despre cele ce se cuvin monahului. Deci şi noi suntem datori în Tipicurile noastre să urmăm acelora. Deci cuviincios este ca fiecare din fraţi să aibă două haine : una veche şi cârpită, iar altă nouă; pentru ca să se schimbe şi acestea să fie făcute simplu sau chiar mai uşor ar putea fi cumpărate după cum Dumnezeieștii Părinţi au poruncit. Sau pot fi chiar aduse şi din alte ţări dacă sunt ieftine şi simple şi nu pricinuiesc multă grijă se cuvine ca şi acestea să le poată avea monahul. De asemenea şi mantia cea de deasupra să fie simplă şi dacă este şi cusută cu atât mai bine aceasta pentru ca să poată sluji iarna mai ales atât înăuntru cât şi în afara iar vara nu este trebuinţă de multe haine, după cum şi Părinţii poruncesc. De asemenea şi încălțămințile să fie simple iar pentru iarnă pot fi ceva mai groase dar tot simple la fel s-a spus şi pentru haine. Toate acestea fiind de trebuinţă şi simple şi neosândite. Deasemenea este dator Monahul să aibă şi un culion (un fes călugăresc), să aibă şi o pânză de acoperit. Şi după cum este îmbrăcămintea asemenea trebuie să fie şi culionul. Capitolul 42
ÎNVĂŢĂTURA PENTRU CEI CE VOR SĂ SE DESPARTĂ DE MĂNĂSTIRE
Cel dintâi sfat ce i se cuvine unuia care doreşte să se despartă de mănăstire trebuie să i-l dea Duhovnicul său iar acesta să-l primească. Iar dacă nu va primi sfătuirea Duhovnicului atunci acesta să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş, după cum şi Domnul ne învaţă. Acesta trebuie să se dezbrace, iar pânza de la camilafca (cea de la culionul sau fesul călugăresc) să-i desfacă cel mai mare şi după aceea s-o ia şi după aceea toată camilafca să i-o ia ca şi darul care i-a fost dat lui ticălosului să o întoarcă cel mai mare către el, după cum Domnul a zis : „Pace casei acesteia să ziceţi, iar dacă acea casă nu este vrednică de pace să se întoarcă pacea către voi”. Iar Sfântul Casian zice : „Cel ce acum se leapădă şi nu vine către spovedanie să se dezbrace de toate hainele cele ale monahilor şi în haine lumeşti să fie îmbrăcat pe care le-a avut când a intrat în mănăstire şi aşa să iasă din mănăstire”. DESPRE MUNTELE SFÂNTULUI AUXENTIE
Ne-am interesat despre acesta şi pentru un alt oarecare lucru minunat şi foarte des ce se săvârşeşte în muntele Sfântului Auxentie, munte care este de cealaltă parte a cetăţii lui Constantin în Mânăstirea care se numeşte a Sfântului Antonie şi anume se spune că în timpul Privegherilor celor din zi şi în vremea citirilor toţi monahii lucrează, stând jos, acele numite gaitanuri, făcându-le cu mâinile lor. Aceasta, în primul rând, pentru ca ei să fie treji, pentru a nu dormi, şi să ia aminte apoi la citire pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru ca să fie binecuvântaţi prin acesta pentru că în vremea adunării obştei acestea se lucrează. Şi se fac astfel metanii pe care apoi aceştia le cos la hainele fraţilor după cum este obiceiul monahilor. Şi dacă ar fi vrut cineva dintre fraţi să iasă cândva din mănăstire, după ce acesta primea toate învăţăturile şi sfaturile cele cuviincioase şi dacă totuşi acesta nu ar fi ascultat şi nu ar fi vrut să se îndrepteze atunci numai găitanul desfăcându-l cel mai mare de la hainele lui îl lua la sine şi prin aceasta îi luă şi Binecuvântarea de la dânsul iar pe el ca pe un rău-credincios îl despărţea de mânăstire. Deci în acest chip al învăţăturilor celor dedemult ale Sfinţilor Părinţi şi ale Evangheliilor se cuvine ca să urmăm şi noi astăzi. Deasemenea, şi mantia se cuvine să i-o ia cel mai mare şi să-l îmbrace în hainele cele cu care a venit şi aceasta dacă este făcut monah, dacă nu este făcut monah atunci se cuvine să-i ia doar culionul şi-n locul lui să pună ceva din cele lumeşti sau măcar fesul culionului ca să aibă un acoperământ. Şi aşa să-l scoată din mânăstire aşa după cum s-a arătat în cuvintele de mai sus toate acestea trebuie făcute cu rânduială şi nu fără de rânduială aşa după cum Povăţuitorul cel din Pateric spune că a fost luat tot chipul de pe acel frate dar cu multă pricepere Dumnezeiască şi cu socotinţă duhovnicească sau făcut acestea pentru ca să nu-l lase pe cel ce s-a lepădat de mânăstire şi s-a îndreptat spre lume să plece nepovățuit să lucreze lucruri diferite de cele pe care le-a făcut în mânăstire. Iar numele pe care-l va purta să fie un nume de rând. Dar dacă acesta se foloseşte de cele făcute pentru mântuirea sufletului său şi este plăcut lui Dumnezeu pentru aceasta atunci să facă aceasta spre slava lui Dumnezeu şi nu spre hulă. Iar dacă nu, atunci lucrul care este înaintea lui Dumnezeu bun acela trebuie să-l facă. Capitolul 43
DESPRE SLUJBE ŞI DESPRE CELELALTE SĂRBĂTORI ALE FRAŢILOR
Bine este să se ştie că am luat de la Sfinţii Părinţi, de la Marele Vasile şi din viaţa Sfântului Părintelui nostru Pahomie şi de la Sfântul Casian Romanul şi din celelalte învăţături din vieţile de obşte ale Sfinţilor Părinţi, de la toţi aceştia am luat învăţătura despre cum se cuvine să păstreze rânduiala fraţii cei ce slujesc în Sfintele Mânăstiri unde viaţa este de obşte. Paracliserii, fiecare pe rând se cuvine să fie în slujbă bisericească, după cum şi în tipicul Sfântului Pahomie se spune : Că îngerul i-a spus lui ca după trei săptămâni să se schimbe bucătarii şi ceilalţi cu dânsul şi să vină alţi slujitori. Pentru aceasta se cuvine fiecăruia din fraţi să slujească câte o săptămână, de asemenea se cuvine şi celorlalţi. Aşa după cum şi Domnul spune : Să vă iubiţi unul pre altul şi să slujiţi unul altuia. Iar dacă cel mai mare cunoaşte pe unul din fraţi care este puternic la cuvânt şi vrednic spre a sluji şi spre a se folosi de slujbă şi pentru a se folosi şi fraţii atunci de cuviinţă este a-l pune pe acesta să slujească, pentru că şi acest lucru este după predaniile Sfinţilor Părinţi după cuvântul Sfântului Casian aşa după cum spune el în Vieţile cele de obşte. Capitolul 44
DESPRE SLUJBELE CELE GRELE
Se cuvine să ştim că dacă este vreo Slujbă grea în obşte până la al treilea ceas se cade să stăruim într-ânsa iar până la al şaselea ceas la slujbele cele foarte uşoare la care se arată că nu au mult lucru sau osteneală. Iar dacă nu se arată se cuvine a ne îndeletnici în Mănăstire cu lucrul mâinilor sau în alt oarecare fel aşa după cum s-a gândit fiecare să lucreze. Iar dacă cineva s-ar afla afară de Mânăstire aşa după cum a spus se cuvine să facem treaba până în al şaselea ceas, iar de la ceasul şase înainte să nu iasă la nişte slujbe de acest fel ci se cuvine să rămână în Mânăstire şi să se îndeletnicească în slujba mâinilor sau în citirea şi învăţătura Dumnezeieştilor Scripturi. Şi-n acest fel fiecăruia dintre monahi i se cade să se nevoiască pentru ca să se mântuiască după cum am spus mai-nainte pentru că nu din pricina lucrului închinară şi celelalte nevoinţe ale pustniciei să le descoasă dar nici din pricina adunării să nu se împuţineze lucrurile ci se cuvine orânduială în toate spaţiile iar dacă este slujba pentru necesitate atunci celui care i se permite să lucreze pentru ca să termine treaba cea care este foarte grea poate să facă aceasta fără ca să se roage, iar atunci când nu este de lucru afară în Amvon este dator să se îndeletnicească cu lucrul mâinilor şi în învăţătura Dumnezeieştilor Scripturi şi întru celelalte care sunt de trebuinţă obştii. Se cuvine să se facă o chilie, o casă pentru a se aduna la lucrul mâinilor practic pentru ca să lucreze împreună. Toate cele ce se lucrează cu mâinile după rânduiala aşa-ziselor vieţilor de obşte iar unul dintre fraţi care este cunoscut că face fapte bune să fie pus la anare peste cei mulţi pentru a-i povăţui iar uneori pentru ca să le citească fraţilor celor care lucrează şi alteori pentru a încerca cu ei pentru ca să nu râdă şi alţii dar şi pentru ca să lucreze cu dânşii deci, cu alte cuvinte, el să-i privească şi să-i ocârmuiască atât la lucrul pe-afară cât şi la lucrul mâinilor pe ceilalţi fraţi. Dar şi pe cei neânvățați pentru ca să-i înveţe pe dânşii Dumnezeieştile Scripturi. Iar atunci când cel mai mare nu este în Mănăstire se cuvine ca acesta să ia locul lui şi întru cele duhovniceşti dacă va fi vrednic. Iar dacă nu va fi atunci va avea măcar grijă de cele trupeşti ca să fie el în amândouă treburile lucrând şi slăvind şi astfel să urmeze Scripturii până când îl va vedea cel mai mare pe unul ca acesta că este deplin întru slujire iar dacă se va întâmpla să se arate adevărul cum că cel mai mare este vrednic spre slujbe sau că acesta nu-i slujeşte în tăcere lui Dumnezeu, atunci bine face ca să fie schimbat şi în locul lui să se ducă altul, iar dacă nu este altul, atunci să se lase Slujba până când se va găsi cineva potrivit pentru Slujba asta. Capitolul 46
DESPRE SLUJIREA ÎN OBŞTE
Se cuvine să ştim că tuturor fraţilor li se cuvine să lucreze aşa după cum am arătat şi mai-nainte. Dar fiecare după înţelepciunea pe care o are se cuvine să lucreze la lucrul pe care-l ştie cel mai bine, adică să lucreze pământul până la vremea cea rânduită şi după aceea să lucreze la lucrurile mâinilor sale. Iar cei ce nu pot să lucreze pământul ca aceştia, să fie puşi la alte slujbe şi după măsura puterilor să lucreze aşa după cum spune şi Apostolul : Cel ce nu lucrează nici să nu mănânce. Pentru că petrecerea şi cele de trebuinţă fraţilor zice, de la dânşii trebuie să se economisească. Iar dacă cineva dintre fraţi nu este priceput cu mintea la lucrul mâinilor şi nu a reuşit să se înveţe acest meşteşug pe acesta se cuvine să-l punem la lucrul pământului cât mai mult dacă este sănătos cu trupul şi mănâncă bine. Iar dacă este nepriceput la amândouă slujbele, atunci la alte lucruri care se potrivesc lui să-l punem. În acelaşi chip și acum din cauze binecuvântate şi din legile poruncite şi din îndemnurile povăţuite să învăţăm şi să facem acestea dacă sunt de folos pentru cei care lucrează. Pentru ca fiecare să lucreze lucrul cel care se potriveşte lui. Dar dacă nu sunt din cauze binecuvântate, aşa cum vedem privind în viaţa Sfântului Pahomie, despre acelea care lucrează câte două rogojine pe zi, în chilia sa, dar lucra cu gând putred şi cu sârguinţa slavei deşarte, atunci nu vom avea niciun folos. Aceasta învață şi alţi Sfinţi Părinţi care cu gând drept şi cu blagoslovenie au lucrat şi au învăţat. Deci multă învăţătură ni s-a transmis nouă despre acestea de la Sfinţii Părinţi, ca din dreptele lor osteneli şi din lucrările lor cele din zi, trebuie fiecare să-şi câştige hrana pentru sine şi celelalte de trebuinţă şi de nevoi ale trupului să şi le împlinească. Domnul şi Preacurata Lui Maică să ne îndrepteze pe noi. Capitolul 47
DESPRE BUNURILE PROVENITE DIN OSTENELI STRĂINE
Câştigarea bunurilor străine în orice chip s-ar face aceasta, ori în afara mănăstirii ori înăuntrul aducând ceva, nu ne este nouă de niciun folos; ci mai degrabă ne face pe noi pătimaşi şi cu sufletul neputincioşi. Ci ca de otrava purtătoare de moarte trebuie să fugim şi să le alungăm de la noi, aşa după cum Dumnezeieştile Scripturi ne învaţă şi ne-au arătat să înţelegem învăţătura celui pe care L-am iubit. Ca să întărim astfel învăţătura acelor care de la Dumnezeu au această înţelegere, pentru aceasta ne-am adunat într-o singură adunare obştească toţi fraţii. Iar capitolele legilor celor cuprinzătoare, dar care nu au fost luate aminte sau au fost luate aminte doar în parte, iar cele în parte nu au fost luate aminte cu de-amănuntul şi din oarecare cauză au fost modificate nu se cuvine să le primim în mărturisirea cea cuprinzătoare. De aceea, pe cele care sunt în parte, dar amănunţit au fost luate aminte, pe acestea nu le-am însoţit cu acelea. Şi pe acestea din urmă în scris le-am alăturat întru Domnul la acest Tipic Bisericesc şi le-am aşezat şi le-am pus în ordine neschimbată. La acestea cu luare aminte a privit cel mai mare al obşteştii frăţii, privind astfel şi la începătorul bisericesc de multe ori în această carte cuprinzătoare, după această înţelegere directă, totdeauna se aşează şi se înfrumuseţează plinirea Bisericii. Să adăugăm şi aceasta spre învăţătură : Şi vieţuirea mirenilor se supune poruncilor Domnului dar vieţuirea monahilor este mult mai presus decât aceasta. Şi ce înseamnă aceasta, adică după cum spune porunca cea cuprinzătoare şi învăţătura monahilor. De aceea şi noi acestea mărturisim şi înţelegem. Capitolul 48
DESPRE SPITALELE MĂNĂSTIRILOR, DESPRE PRIMIREA STRĂINILOR ŞI DESPRE CEI BĂTRÂNI ŞI BOLNAVI
Se cuvine egumenului să se îngrijească de tămăduirea bolnavilor, ori a celor ce vieţuiesc în mânăstire, ori a celor ce vin la dânsul. Apoi egumenul să-l caute pe cel bolnav şi să-i dea lui sănătate. Iar dacă nu-l va băga în seamă, atunci este în mare primejdie. Şi să fie obligatoriu şi acesta să se grăbească să-i dea bolnavului tămăduire. Şi egumenul trebuie să poruncească celui ce se îngrijeşte de bolnav ca acesta să-i dea toate cele de trebuinţă , şi să pună miere şi să-i dea bolnavului seminţe uscate, vin, prune, smochine care sunt de folos pentru tămăduire. Şi câţi monahi din mănăstire vor fi bolnavi sau mireni de vor fi bolnavi se li se dea lor toate plantele cele ce sunt spre tămăduire (plante medicinale), iar egumenul de multe ori să meargă la dânşii şi să le poarte de grijă şi să poruncească să li se dea acelora cele de trebuinţă. Iar doctorii să se folosească de toată ştiinţa lor pentru ca să dea tămăduire şi sănătate celor bolnavi, iar dacă va veni cineva străin care nu are casă şi se va aşeza în casa de bolnavi şi va fi cuprins de vreo boală, acesta să fie rânduit cu cei bolnavi pe care îi îngrijeşte doctorul şi egumenul pentru ca să se tămăduiască şi pentru că aceştia trebuie să stea în casa cea de bolnavi, până când se va face sănătos. Şi după aceea primind cele de trebuinţă de la egumen, împreună cu Rugăciunea să fie slobozit să meargă în pace la ale sale. Iar bătrânilor celor care nu au niciun ajutor egumenul trebuie să poruncească ca aceştia să se bucure de toate cele de trebuinţă şi să li pună lor toate pentru a se odihni şi toate cele de trebuinţă lor să li se dea de la spitalul din mănăstire.  |