Bucură-te de viaţă purtătoare biruinţa creştinilor cea nebiruită, uşa raiului, întărirea credincioşilor, îngrădirea Bisericii; prin care stricăciunea a pierit şi s-a sfârşit, s-a călcat puterea morţii, şi ne-am înălţat de pe pământ la cer, armă nebiruită; ceea ce eşti luptătoare împotriva demonilor, cu adevărat lauda mucenicilor şi podoaba cuvioşilor, limanul mântuirii care dăruieşti lumii mare milă.

   Bucură-te Crucea Domnului, prin care s-a dezlegat omenirea de blestem; ceea ce eşti semnul mântuirii cu adevărat, care goneşti pe vrăjmaşi întru înălţarea ta, preacinstită. Ajutătoarea noastră, stăpânia împăraţilor, tăria drepţilor, podoaba preoţilor, care de nevoi ne mântuieşti când te închipuim. Toiagul puterii, prin care suntem păstoriţi. Arma păcii, căreia cu frică îi stau împrejur îngerii, dumnezeiască slavă a lui Hristos, Care dă lumii mare milă.

   Bucură-te povaţa orbilor, tămăduirea neputincioşilor, învierea tuturor morţilor, care ne-ai ridicat pe noi cei căzuţi în stricăciune, Cruce cinstită, prin care s-a dezlegat blestemul şi a odrăslit nestricăciunea, pământenii ne-am îndumnezeit şi diavolul cu totul s-a surpat. Astăzi pe tine înălţată văzându-te cu mâinile arhiereilor, înălţăm pe Cel ce s-a răstignit pe tine, şi ţie ne închinăm, câştigând mare şi bogată milă.



   Cu ce cununi de laudă să încununăm pe ierarhul, pe dascălul milosârdiei şi apărătorul dreptăţii, pe cel îngeresc la obiceiuri; pe sfeşnicul cel prealuminător al credinţei, pe râul milosteniei cel nedeşertat, pe Visarion cel nou, care cu ochi privighetori a păscut turma sa în dumnezeieştile păşuni ale lui Hristos, Cel singur Preamilostiv ?

   Cu ce podoabe de cântări vom încununa pe ierarhul, pe împotrivitorul la nedreptate, pe ajutătorul celor năpăstuiţi şi cu adevărat părtinitor ai săracilor; pe turnul înfrânării cel neclătinat, pe lauda sihaştrilor, slava cea cu adevărat mare a Bisericii, şi întărire credincioşilor ? Prin care ţie, Visarioane, Hristos ţi-a dăruit de sus dumnezeiască cinstire.

   Cu ce cântări sfinţite să te lăudăm pe tine, Ierarhe, dascălul înfrânării şi împreună-locuitor cu cei fără de trup şi ca serafimii privighetor al celor dumnezeieşti ? Cumpăna cugetării şi a faptelor bune, mângâierea cea mare a celor din nevoi, lauda preoţilor şi ocrotitorul lor cel tare, prin care Hristos Dumnezeu, dăruieşte mila Sa cea bogată celor ce au trebuinţă.



   Din tinereţe cu totul te-ai dat pe tine, sfinte, Atotţiitorului Dumnezeu, şi cu sfinţenie ai primit ungerea cea sfântă, povăţuitul poporul şi turma cea credincioasă bine chivernisind-o; şi acum te-ai sălăşluit în staulul cel ceresc, Preacuvioase Ierarhe Visarioane.

   Ajungând preasfinţit păstor al credincioşilor ai luminat inimile multora, înţelepte, ungând întru Duhul preoţi, preafericite, şi cu adevărat, ca un înger slujind Domnului Atotţiitorului, pe Care roagă-L, preasfinţite, ca să ne trimită pace sufletelor noastre.


   Părinte Visarioane, fiind nouă dascăl mântuitor, cu cuvinte şi cu fapte ne-ai învăţat şi ne-ai povăţuit către lumina poruncilor Iui Hristos. Pentru aceasta şi mutându-te către Iisus, după Care ai dorit, să nu ne laşi pe noi săraci până Ia sfârşit. Ci împreună cu noi stând cu duhul, pururea sfinte, şi în chip nevăzut învăţându-ne căile faptelor celor bune, arată-ne pe noi vrednici de cereştile locaşuri.

   Ca întru arătarea lui Hristos bucurându-te, să strigi către Dânsul: Iată, eu şi pruncii pe care mi i-ai dat, Dumnezeule. Ca şi noi să strigăm: Acesta este, Doamne, povăţuitorul mântuirii noastre, Părintele dorit pe care l-ai dat nouă, doctor sufletelor noastre, împreună cu care acum învredniceşte-ne şi pe noi, Stăpâne, să locuim în locaşurile Tale cele pururea luminătoare, şi să Te mărim pe Tine împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Duhul Tău cel Preasfânt.


   Glasurile proorocilor pe acest sfânt lemn mai înainte l-au vestit. Prin care s-a mântuit Adam din blestemul morţii cel de demult; şi fiind înălţat astăzi, înalţă glas împreună şi făptura, cerând de la Dumnezeu multă milă. Cel ce eşti însuţi întru milă nemăsurat, Stăpâne, curăţire fii nouă şi mântuieşte sufletele noastre.


   Apoi Domnul S-a arătat iarăşi Iui Avraam Ia stejarul Mamvri, într-o zi pe Ia amiază, când şedea el în uşa cortului său. Atunci, ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea Iui; şi cum I-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea lor şi s-a închinat până la pământ. Apoi a zis : «Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău ! Se va aduce apă să Vă spălaţi picioarele şi să Vă odihniţi sub acest copac. Şi voi aduce pâine şi veţi mânca, apoi Vă veţi duce în drumul Vostru, întrucât treceţi pe la robul Vostru !» Zis-a Aceia: «Fă, precum ai zis !». După aceea a alergat Avraam în cort la Sarra şi i-a zis: «Frământă degrabă trei măsuri de făină bună şi fă azime !». Apoi Avraam a dat fuga Ia cireadă a luat un viţel tânăr şi gras şi L-a dat slugii, care l-a gătit degrabă. Şi a luat Avraam unt, lapte şi viţelul cel gătit şi Ie-a pus înaintea lor şi pe când Ei mâncau a stat şi el alături de Ei sub copac. Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo şi S-au îndreptat spre Sodoma şi Gomora şi s-a dus şi Avraam cu Ei, ca să-I petreacă. Domnul însă a zis : «Tăinui-voi Eu oare de Avraam, sluga Mea, ceea ce voiesc să fac ? Din Avraam cu adevărat se va ridica un popor mare şi tare şi printr-însul se vor binecuvânta toate neamurile pământului, că l-am ales, ca să înveţe pe fiii şi casa sa după sine să umble în calea Domnului şi să facă judecată şi dreptate; pentru ca să aducă Domnul asupra lui Avraam toate câte i-a făgăduit».


   Fiul meu, nu uita învăţătura mea şi inima ta să păzească sfaturile mele. Căci lungime de zile şi ani de viaţă şi propăşire ţi se vor adăuga. Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-Ie pe tabla inimii tale; atunci. Vei afla har şi bunăvoinţă înaintea Iui Dumnezeu şi a oamenilor. Puneţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta. Pe toate căile tale gândeşte Ia Dânsul şi El îţi va netezi toate cărările tale. Nu fii înţelept în ochii tăi; teme-te de Dumnezeu şi fugi de rău; aceasta va fi sănătate pentru trupul tău şi o înviorare pentru oasele tale. Cinsteşte pe Domnul din averea ta şi din pârga tuturor roadelor tale. Atunci jitniţele tale se vor umple de grâu şi mustul va da afară din teascurile tale. Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui, căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi ca un Părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag. Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere, căci dobândirea ei este mai scumpă decât argintul şi preţul ei mai mare decât al celui mai curat aur. Ea este mai preţioasă decât pietrele scumpe; niciun rău nu i se poate împotrivi şi e bine-cunoscuta tuturor celor ce se apropie de ca; nimic din cele dorite de tine nu se aseamănă cu ea. Viaţă lungă este în dreapta ei, iar în stingă ei bogăţie şi slavă; din gura ei iese dreptatea; legea şi mila pe limbă Ie poartă. Căile ei sunt plăcute şi toate cărările ei sunt căile păcii. Pom al vieţii este ea pentru cei ce o stăpânesc, iar cei care se sprijină pe ea sunt fericiţi.


   Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme; dă de odihnă. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu Ie masori după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata căruntele şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinata. Plăcut fiind Iui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutai de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând Ia desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic, şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.


   Crezând Stăpânului tuturor, te-ai făcut Lui slugă mulţumitoare, întărindu-te de temerea Lui; şi temându-te ai ajuns la smerenia cea desăvârşită. Şi smerindu-te ca unul ce ai luat firea cea nelucrătoare a mişcărilor celor peste fire, a mâniei şi a poftei, te-ai îmblânzit. Şi îmblânzindu-te, poruncile ai păzit; şi păzindu-le pe ele, te-ai curăţit; şi curăţindu-te, te-ai luminat. Iar luminându-te, ai auzit de la Hristos zicându-ţi-se; De acum nu mai eşti slugă, ci prieten. Vino dar împreună cu Mine, întru cămara chemării celei de sus.


   Bine să-ţi fie, slugă bună şi credincioasă; bine să-ţi fie, lucrătorule al viei lui Hristos. Tu şi greutatea zilei ai purtat; tu şi talantul ce ţi s-a dat l-ai înmulţit, şi pe cei ce au venit după tine nu i-ai pizmuit. Pentru aceasta, poarta cerului ţi s-a deschis ţie : Intră întru bucuria Domnului tău şi te roagă pentru noi, Părinte, Preasfinţite Visarioane.


   Omule al lui Dumnezeu şi credincioasă slugă; chivernisitorule al Tainelor Lui, şi bărbat al doririlor Duhului; stâlpule însufleţit şi icoană vie, pe care Biserica Larisei, lăudându-te, te-a primit ca pe o comoară dumnezeiască, fii rugător şi pentru sufletele noastre.


   Cuvioase preafericite, Părinte preasfinte, păstorule cel bun şi al lui Hristos, ucenic al Păstorului celui mare; Cel ce ţi-ai pus sufletul pentru oi, şi acum, Prealăudate Părinte Visarioane, cere prin rugăciunile tale să se dăruiască nouă mare milă.


   Făcându-te următor Marelui Arhiereu, cu ungerea bucuriei te-ai săvârşit, Visarioane Cuvioase. Şi bună mireasmă făcându-te Lui şi luminându-ţi făclia cu untdelemnul milosârdiei, ai urmat Lui. Pentru aceasta acum împreună cu Dânsul desfătându-te, le veseleşti cu toţi sfinţii, cu care împreună nu înceta a cere, ca să ne împărtăşim de dumnezeiasca împărăţie şi noi, cei ce în chip curat ne rugăm ţie şi prăznuim pomenirea la cea de peste an.


   Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări şi cu bucurie să cântăm, luminat prăznuind, întru pomenirea ierarhului şi purtătorului de Dumnezeu Părinte. Împăraţii şi dregătorii să se adune împreună şi să laude pe cel ce din pruncie până la sfârşitul vieţii s-a arătat slugă lui Hristos şi osârduitor în via Lui. Păstorii şi dascălii, împreună alergând, să laude pe păstorul cel următor Păstorului celui bun; fecioarele să laude pe înaripatul purtător de grijă, cel ce împreună cu ele a luat jugul pustniciei. Legiuitorii să laude pe dătătorul legii, tinerii pe pilda înfrânării, bogaţii pe chivernisitorul cel bun, iar săracii pe miluitorul lor. Toţi lăudând pe cel ce s-a făcui toate tuturor ca să-i câştige spre mântuire, grăind aşa: Prealuminate Părinte Visarioane, roagă pe Mântuitorul Hristos ca, pentru rugăciunile tale, să izbăvească turma ta de toată nevoia ce este asupră-i.


   Lucrarea cinstitei Crucii Tale, Hristoase, mai înainte închipuind-o Moise, a biruit pe potrivnicul Amalec, în pustiul Sinai. Căci când şi-a întins mâinile, făcând chipul Crucii, se întărea Israel. Iar acum săvârşirea lucrurilor la noi s-a plinit. Astăzi Crucea se înalţă, şi demonii fug. Astăzi toată făptura din stricăciune s-a mântuit, ca toate. Darurile prin Cruce ne-au strălucit noua. Pentru aceasta bucurându-ne toţi, cădem către Tine, zicând. Cât s-au mărit, lucrurile Tale, Doamne, mărire Ţie.



   Pe tine cel ce clin pruncie te-ai adus cu lotul Domnului, sfinţit te-a uns cu frumuseţile bunătăţilor Părintele ceresc; şi Duhul cel Preaslăvii te-a luminat, Cuvioase Visarioane; şi făcându-te preafrumos şi cu chip dumnezeiesc, te-a numărat împreună cu îngerii şi cu cetele ierarhilor. Cu aceea împreună petrecând ca un arhiereu adevărat, cu îndrăzneală roagă-te pentru sufletele noastre.


   Arătatu-te-ai, Preasfinţite, în curţile Domnului viţă mult-roditoare, odrăslind strugurii faptelor bune, slăvite. Cu înţelepciune dumnezeiască vărsând râurile sfintelor tale cuvinte, din care şi noi gustând ne umplem de dumnezeiască bucurie. Din ameţeala cea din patimile noastre pururea ne izbăvim noi, cei ce cu dragoste cinstim preasfântă şi plină de bucurie duhovnicească pomenirea ta, Părinte preasfinţite.


   Ca o stea prealuminoasă luminezi pe cei ce cu dragoste măresc pomenirea la cea cinstită şi dumnezeiască, fericite Părinte. Cel ce eşti noianul îndurărilor şi vărsare neîmpuţinată a milei; tare ajutător celor năpăstuiţi, mângâiere neclintită a săracilor, uşurare celor din nevoi, chivemisitor al săracilor, şi tare şi grabnic ajutător văduvelor, izbăveşte-ne şi pe noi, cu rugăciunile tale, de chinurile cele veşnice.


   Preasfinte Părinte Visarioane, slujitorule al Iui Dumnezeu, nimic nu te-a despărţit de dragostea lui Hristos: nici slava, nici desfătările, nici laudele oamenilor, nici înălţările scaunelor. Petru aceasta şi mutându-te din viaţa cea trecătoare, te-a primit pe tine în cereştile locaşuri; şi ai acum în ceruri bogăţie nepieritoare şi slavă veşnică, umplându-te de desfătarea cea nestricată şi primind laudă de la îngeri. Iar pe noi, după datorie săvârşind pomenirea ta, vredniciile de fericire, prin neadormitele tale rugăciuni cele către Dumnezeu, învredniceşte-ne de Împărăţia Cerurilor.


   S-a plinit glasul proorocului Tău, Moise, Dumnezeule, ce zice : Vedea-veţi Viaţa voastră spânzurată înaintea ochilor voştri. Astăzi Crucea se înalţă şi lumea din înşelăciune se slobozeşte; astăzi învierea lui Hristos se înnoieşte şi marginile pământului se bucură, în chimvale ca David cântare Ţie, aducând, şi zicând: Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului, Dumnezeule: Crucea şi Învierea; prin care ne-ai mântuit pe noi, Bunule, Iubitorule de oameni, Atotputernice, Doamne, slavă Ţie.


   În răbdarea ta, ţi-ai agonisit plata ta, Părinte Cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind şi pe aceia îndestulându-i. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Visarioane milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.




   Pe valurile vieţii fugind şi mărirea cea lumească defăimând, Părinte, ai urmat Domnului după Care ai dorit şi cărarea Lui cea dumnezeiască ai săvârşit-o şi de dragostea Lui, nimic nu te-a despărţit. Pentru aceasta, te-ai arătat moştenitor al împărăţiei cerurilor. Părinte Ierarhe Visarioane preafericite, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeale celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.


   Lemnului Crucii Tale ne închinăm, Iubitorule de oameni, că pe el Te-ai pironit, Viaţa tuturor; raiul ai deschis, Mântuitorule, tâlharului celui ce cu credinţă a venit la Tine, şi desfătării s-a învrednicit, mărturisindu-se Ţie : Pomeneşte-mă, Doamne. Primeşte-ne precum ai primit pe acela şi pe noi care grăim : Greşit-am toţi milostivirii Tale, nu ne trece pe noi cu vederea.



   În muntele cel înţelegător suindu-te, ai intrat sub norul cel de taină, de Dumnezeu înţelepţite, şi te-ai învăţat adâncurile Duhului; prin taină însemnând cu degetul Iui Dumnezeu împreunarea Treimii pe lespezile inimii tale, Visarioane. Pentru aceasta, te-ai arătat luceafăr prealuminat şi dascăl preaales al cetăţii Larisei. Iar acum roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeale să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc pomenirea ta cea pururea lăudată.


   Îndată ce s-a înfipt lemnul Crucii Tale, Hristoase, temeliile morţii s-au clătinat, Doamne, că pe Cel pe care L-a înghiţit cu poftă iadul, L-a dat afară cu cutremur. Arătat-ai nouă mântuirea Ta, Sfinte, şi Te slăvim pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi..



   Vieţuind pe pământ viaţă îngerească, ţi-ai depărtat de greutate trupul tău şi într-aripându-l cu facerile de bine, ai ajuns Ia limanul celor vii. Şi sălăşluindu-te în rai, împreună cu sfinţii cei din veac te veseleşti pe lingă apa odihnei, cântând Domnului neîncetată laudă.


   Mai înainte a închipuit cu taină Isus al lui Navi dedemult chipul Crucii, mâinile întinzându-şi cruciş; şi a stat soarele până ce a zdrobit pe vrăjmaşii cei ce stăteau împotriva Ta, Dumnezeule; iar acum soarele a apus văzându-Te pe cruce pe Tine, Cel ce ai stricat stăpânia morţii, şi toată lumea împreună ai ridicat, Mântuitorul meu.








   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.

   Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.


   Visarioane, Ierarhe, împreună cetăţean cu îngerii şi moştean al împărăţiei lui Hristos, pururea stând înaintea Treimii, roagă-te pentru noi fiii tăi cei preaiubiţi, care după datorie săvârşim preasfinţită pomenirea ta, ca să ni se dea iertare de greşeale.







   Făcutu-te-ai, preaînţelepte locaş Duhului Celui dumnezeiesc, supunând sufletul tău la pornirile Lui şi către limanurile cele fără de valuri ai ajuns, preasfinţite Părinte.

   Scuturat-ai din sufletul tău nebunia lui Maniona, ca pe o închinăciune la idoli. Şi ca un bun chivernisitor, talantul cel încredinţat ţie l-ai înmulţit la masa celor săraci.

   Făcându-te locaş Duhului Celui Preasfânt, şi luminându-te prin sfintele suiri, Biserică ai zidit lui Hristos, spre laudă neîncetată.


   Cuvântul lui Dumnezeu S-a sălăşluit întru tine, Preacurată, şi S-a arătat pe pământ purtător de trup, ca să izbăvească de necuvântare pe cei ce au fost amăgiţi de sfaturile vrăjmaşului.




   Omul acesta ce este lăudat de noi este ceresc; căci viaţa lui ni l-a arătat pe el înger în trup. Pentru aceasta să fie lăudat şi ca un înger pământesc şi ca un om ceresc.

   Omule al lui Dumnezeu, care cale a bunătăţilor nu ai urmat-o şi care faptă bună nu ai lucrat-o ? Pentru că te-ai făcut dascăl a toată privirea Dumnezeirii şi pildă faptelor celor minunate, Părinte Visarioane, de trei ori preaînalte.


   O, slăvite Visarioane, şi după moarte eşti viu; şi acum trăind, Părinte, nu ne lăsa pe noi; ci vino şi stai astăzi nevăzut împreună cu noi fiii tăi şi binecuvântându-ne pe noi ca pe cei ce săvârşim pomenirea ta, noi şi mai mult ne vom bucura şi te vom lăuda pe tine, Cuvioase.


   Taina cea din tine, Preacurată, mă îndeamnă iarăşi a grăi despre Dumnezeu. Şi lăudându-te, îndrăznesc a-ţi cânta aşa : Bucură-te auzire străină, Fecioară Maică, pentru că fără sămânţă ai născut pe Dumnezeu, Unul în două firi.




   Având minte luminată de Dumnezeu şi în trup râvnind cetelor minţilor celor cinstite, te-ai numărat cu ele, mutându-te de la noi.

   Având vieţuire în ceruri de unde toţi aşteptăm pe Hristos Domnul, roagă-L pe Dânsul pentru noi, robii Săi.

   Aprinzându-te pe tine Hristos, te-a pus în Biserică sfeşnic înţelegător credincioşilor, care pururea luminezi cugetele lor.


   Ca să întărească Domnul firea cea neputincioasă a oamenilor, a luat-o pe dânsa fără de păcat din tine, Preacurată.



   Dănţuind acum în ceruri şi împreună cu toţi sfinţii stând înaintea Treimii celei preacinstite, adu-ţi aminte de noi toţi, pururea pomenite şi podoabă a ierarhilor.

   Arătatu-te-ai, Părinte, următor tuturor sfinţilor celor din veac, trăgând la tine cu iscusire toate faptele cele bune ale lor. Cu care şi acum împreună eşti locuitor în ceruri, Visarioane, de Dumnezeu insuflate.


   Tu, din pruncie făcându-te sfânt şi curat întru amândouă: cu sufletul şi cu trupul, te-ai arătat slujitor lui Dumnezeu. Pentru aceasta şi după moarte slujeşti întru înălţime, o, Visarioane, de Dumnezeu sfinţite.


   Ceea ce eşti sălaş mai desfătat lui Dumnezeu celui neîncăput numai tu singură ai răsplătit datoria strămoaşei Eva. Căci fără stricăciune ai născut pe Ziditorul tău, fără amestecare şi fără schimbare.




   Văzând îngerii frumuseţea sufletului tău cel preasfinţii, pururea pomenite, au strigat cu veselie întru ieşirea ta : Vino dar de te suie către Dumnezeu, după Care ai dorit; vino, Visarioane, la praznicul veşnic şi lăsând cele de jos, suie-te sus şi te bucura împreună cu îngerii.



   În rai dedemult, lemnul m-a golit prin mâncare, vrăjmaşul pricinuindu-mi omorârea; iar lemnul Crucii, aducând haina vieţii oamenilor, s-a înfipt in pământ şi lumea toată s-a umplut de toată bucuria. Pentru aceasta văzând-o înălţată, lui Dumnezeu cu credinţă popoare să strigăm: Plină este de slavă casa Ta.



   Strălucind în lume ca un luceafăr neapunând întru ascuns, ci stând pururea întru înălţime, ai gătit pe toţi a lăuda pe Domnul Cel ce te-a mărit pe tine.

   O, Visarioane, având în inima ta bună ştiinţă şi credinţă, te-ai arătat ostaş al lui Hristos. Pentru aceasta te-ai nevoit cu bună luptă, preafericite.


   O, Preacurată Fecioară, ridică-ne pe noi cei ce cu totul suntem pierduţi în patimile cele de necinste, şi cufundaţi în adâncul lenevirii ca una ce ai născut pe Ziditorul, Cel ce a ridicat păcatul lumii.



   Legea Domnului făcându-se cu adevărat sfeşnic picioarelor laie şi poruncile Lui, cu adevărat lumină cărărilor tale, le-au înălţat la vârfurile bunătăţilor cele preaînalte şi minunate, pe line, Părinte, cel ce strigai : Mărire puterii Tale, Doamne, Iubitorule de oameni.

   Acest pururea pomenit Părinte Visarion amestecând prea bine râvna lui Ilie cu blândeţile lui Moise, cu adevărat a fost şi el însuşi, ca un Ilie şi ca un Moise, când se cuvenea, fiind plin de dumnezeiască râvnă şi de blândeţe, ca un apărător al credinţei.


   Tu, mărite Părinte, ai urmat lui Hristos şi, omorând săltările trupului, le-ai arătat pe pământ ca un alt Ilie, şi aprinzându-te de dumnezeiasca râvnă ai stat pururea împotriva celor fără de lege, cu învăţăturile graiurilor laie cele sfinte, preafericite Părinte.

   Ziditorul, aflându-te pe tine, cinstită, crin preacurat în văi strălucind din veac cu faptele cele bune, cu adâncimile curăţiei şi cu desfătarea cuviinţei, le-a înălţat în neamul omenesc. Pentru aceasta, ca pe o Maică a Ziditorului te mărim.




   Lepădat-ai din cugetul tău, sfinte, materia şi tulburarea cea lumească, şi te-ai apropiat către Domnul cu toată cuviinţa.

   Tu, Cuvioase, astupând toate simţirile sufletului şi ale trupului, prin pătimire le-ai supus Duhului ca unui bun ocârmuitor.

   Ridicatu-te-ai cu sfinţenia ca un măslin roditor; şi înflorind ca un finic şi ca un cedru al lui Dumnezeu, pe toate le-ai umplut de bun miros.


   Cel prea puternic şi mai presus de fire, aflându-te pe tine singură preacurată, S-a întrupat în pântecele tău fără de patimă şi fără stricăciune, Preacurată Fecioară.



   Slăvite Visarioane, făcându-te vas aromatelor celor de taină, ai veselit simţirile tuturor credincioşilor. Căci graiurile cele din gura la cea sfântă şi dumnezeiască au fost mai presus decât lot mirosul cel cu multe feluri de mirosuri, Părinte.

   Tu şi cu cuvintele şi cu faptele ai mărit, şi ai lăudat pe Dumnezeu, fericite Părinte, pentru aceasta ai şi câştigat de la Dumnezeu mărire veşnică. Ci, o, Părinte, locuind tu în cer, nu uita pe cei de pe pământ care săvârşesc pomenirea ta.


   Întărindu-te, Părinte, de puterea cea nevăzută a Preasfântului Duh, pe pământ te-ai arătat ca un înger fără de trup. Că împreunându-te cu dumnezeiasca dorire a Izbăvitorului, te-ai arătat preaales ierarh, pururea pomenite.


   O, Fecioară, niciodată n-a mai fost, nici nu s-a văzut din veac, taină mai nouă şi înfricoşătoare decât taina naşterii tale, cea fără de sămânţă.

   O, minune a înălţimii şi a adâncimii minunilor Tale cele străine şi negrăite, Fecioară.




   Purtat fiind de cuget curat, Cuvioase, ţi-ai risipit bogăţia în holdele săracilor. Pentru aceasta şi seceri veselie, dobândind din-destul darurile ostenelilor tale.

   Pentru podul făcut de tine peste râul Ahelos, pentru ca să treacă cei ce se abăteau rău mai înainte, ţi s-a gătit şi ţie pod de suire către cer, de Dumnezeu fericite.

   Pe tine, Părinte, te cunoaştem izbăvitor al celor robiţi, şi al celor închişi în temniţe, şi scăpare grabnică a celor pătimitori şi a celor cuprinşi de necazuri şi de nevoi. Pentru aceea ne rugăm, izbăveşte-ne şi pe noi de reaua pătimire.


   Îndreptează-mă, stăpână, către limanurile cele de mântuire, pe mine cel deznădăjduit de furtuna cugetelor şi de mulţimea patimilor, ca una ce ai născut pe Hristos, Mântuitorul lumii.



   Bucură-te Visarioane, căci cu adevărat te-ai arătat podoabă şi dumnezeiască frumuseţe ierarhilor şi dulceaţă părinţilor. Bucură-te pururea pomenite Ierarhe, îndreptătorule şi apărătorule al dreptei credinţe.

   Visarion cel îndumnezeit şi cu adevărat mare arhiereu, făcându-se următor bunătăţilor celor noi printr-însele şi-a făcut grabnică suire care cu adevărat duce către Dumnezeu.


   Urmând noi învăţăturilor tale, Părinte, precum pe pământ, şi sus să avem sălăşluite împreună cu tine. Cetăţeanule al cerului, Preasfinţite Visarioane.

   Tu, Preacurată Fecioară, ca ceea ce te-ai arătat slujitoare lucrării celei de negrăit a măririi lui Dumnezeu, prin naşterea ta ai îndumnezeit toată firea omenească; căci pe Dumnezeu L-ai născut om, pentru care îţi cântăm : Bucură-te.




   Din pruncie, primind de la Dumnezeu biruinţă asupra demonilor, preasfinţite Părinte, şi făcându-te întocmai ca un înger între oameni, te-ai mutat acum la locaşurile cele cereşti. Pentru aceasta şi nouă celor ce ne aflăm jos, ni se cade a striga ţie: Bucură-te, Părinte Visarioane.


   Văzând îngerii că sfinţitul tău suflet este ridicat de pe pământ, Părinte, către locaşurile cele cereşti luminat de fulgerele bunătăţilor celor dumnezeieşti, de trei ori fericite Părinte, dănţuiau şi strigau către tine: Bucură-te, lucrătorul a toată fapta cea bună; bucură-te, izgonitorul a toată fapta răutăţilor. Bucură-te, cel ce te-ai arătat pricinuitor de mântuire multora; bucură-te, cel ce ai izbăvit pe mulţi de pierzare. Bucură-te, cel ce pururea în rugăciuni ai fost plin de frica lui Dumnezeu; bucură-te, cel ce întru învăţături ai fost plin de cuvântul lui Dumnezeu. Bucură-te, că te-ai arătat păstor oilor celor cuvântătoare; bucură-te, că ai fost izgonitor lupilor celor răpitori. Bucură-te, următorule al părinţilor celor lăudaţi; bucură-te, împărtăşitorule al tuturor sfinţilor. Bucură-te, bunule chivernisitor al celor de jos; bucură-te, moştenitorule al celor de sus ale lui Dumnezeu. Bucură- te, dumnezeiescule Părinte Visarioane.



   Acest între sfinţi Părintele nostru Visarion era dintr-un sat din Macedonia, din părţile spre Tesalla. S-a născut din părinţi cucernici şi învăţând carte, când a fost de 16 ani, a poftit viaţa şi schima monahală; şi cu adevărat s-a dus cu tot sufletul la Marco, mitropolitul Larisei. Şi câtăva vreme rămânând împreună cu dânsul şi trecând treptat cele sfinţitoare, a fost făcut episcop pe seama cetăţii Domelicului şi Elasonului. Iar poporul cetăţii, din pricina mândriei, nu l-a primit ca episcop, pentru că în trecut cetatea lor era cinstită cu rang de Arhiepiscopie. Pentru aceasta, mergând ei cu îndrăzneală la patriarhul Teolip ce păstorea în vremea aceea, care era stăpânit mai mult de aur decât de Dumnezeu, au luai de la dânsul ca episcop pe un oarecare Neofit. Iar Visarion, următorul lui Hristos, socotind acest lucru pricină de odihnă, aştepta lângă Marco, Părintele lui duhovnicesc, vindecând pururea cu cuvântul şi cu fapta pe săracii şi neputincioşii ce aşteptau la biserica sa. Trecând patru ani, şi văduvind de păstor episcopia Stagopului a fost cerut de către credincioşii acelei episcopii să le fie exarh. Şi petrecând în episcopia aceea şase ani multe supărări şi prigoniri a suferit din pricina unui netrebnic de preot, numit Dometie. Iar preasfinţitul Marco, dându-şi sfârşitul şi mutându-se către locaşurile cele fericite, atunci cu alegerea şi cu cererea episcopilor acelei eparhii şi a clericilor, precum şi a lot poporul dreptcredincios, Sfântul Visarion a fost rânduit urmaş în scaunul Larisei de către patriarhul Ieremia. Cât a condus această eparhie a săvârşit cele plăcute lui Dumnezeu: răscumpăra pe cei robiţi, ajutora cu daruri pe cei săraci și lipsiţi; făcea poduri peste ape. Astfel, a făcut pod peste râul ce cobora din Pind în Etolia, numit de locuitorii de acolo Levcopolomos, adică râul alb, iar de poeţi Ahelios, curgător ca argintul, peste care mai înainte nimeni nu putea trece şi nici nu putea tace pod din pricina repeziciunii cu care curgea apa şi a nămolului ce se făcea în vremea ploilor, l-a pus temelia şi a zidit la munte, aproape de salul lui, Mânăstirea cea frumoasă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi a avut şi ajutor intru toate, pe fratele lui bun Preacuviosul Ignatie episcopul. În acest chip, bine şi cu plăcere dumnezeiască chivernisindu-şi toate lucrurile sale, precum şi cele ce erau sub stăpânirea lui, fiind aproape de 50 de ani, s-a dus către Domnul.

   Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte şi ne mântuieşte pe noi. Amin.



   Fiind ca un ierarh şi ca un slujitor al lui Hristos şi hrănindu-ţi sufletul cu cuvintele credinţei, din darul cel dintru tine ai împărţit credincioşilor în dragoste şi în Duhul, preasfinţite Părinte.

   Acum cu adevărat, iar nu întru închipuire, vezi mărirea cea dumnezeiască; şi nu ca prin oglindă priveşti cele tainice, ci faţă către faţă vezi cele înalte cântând: Bine eşti cuvântat, Doamne.

   Cetatea Larisei şi Ftetaniei, cu credinţă adunându-se, prăznuiesc la mormântul tău, împreună cu călugării, racla moaştelor tale cele mirositoare de mir, aşezată în biserica Domnului, pe care tu ai zidit-o.           


   Ceata proorocilor văzându-te pe tine mai înainte locaş dumnezeiesc, cu totul luminat şi purtător de lumină, umplându-se de Duhul Sfânt, a cântat : Bine eşti cuvântat în Biserica măririi Tale, Doamne.


   Tu ai murit, sfinte, căci trăind cineva pentru Dumnezeu nu moare niciodată. Pentru aceasta, o Părinte, pe noi, fiii tăi, nu ne uita; ci prin rugăciunile tale, învredniceşte-ne şi pe noi toţi a câştiga viaţa cea veşnică.

   Semănând tu lacrimi întru veselie, ai adunat rodurile vieţii. Deci tu, Părinte, umplând din ostenelile tale vistieriile cele cereşti, neîncetat te desfătezi şi cânţi împreună cu cei ce cântă: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul Părinţilor noştri.


   Având ochiul sufletului tău pururea neadormit, Părinte, şi jos fiind, erai împreunat cu Dumnezeu cel dintru înălţime. Pentru aceasta neîncetat cântai : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul Părinţilor noştri.


   Nu e cu putinţă a pricepe, nu numai oamenilor, dar nici tuturor puterilor celor de sus, chipul cel străin al naşterii tale, Preacurată. O, minune a înălţimii măririi tale. Bine este cuvântat Dumnezeu, Cel ce fără de sămânţă S-a născut din tine, Fecioară.




   Ca să câştigi în ceruri comoară ce nu poate fi nefurată, pe pământ ţi-ai împărţit bogăţia la săraci şi la nevoiaşi, ca şi cum ai fi dat Domnului ale Sale, Cuvioase, cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Nicicum nu te-ai arătat dojenitor sau hrăpăreţ, Cuvioase Părinte Visarioane; ci bine chivernisind biserica, ai lucrat neruşinat, nevinovat, negrăitor de rău, fără vrăjmăşie, fiind şi învăţător luminat al credinţei, nebiruit, blând şi neiubitor de argint.

   Potrivindu-ţi viaţa cu cuvântul tău cel bine împodobii, în amândouă te-ai arătat drept, cuvios, preaînţelept şi ai pus înaintea tuturor învăţăturile dreptei credinţe, neîncetat cântând: Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.


   Pe Unul din Treime ai primit în pântecele tău, Preacurată, şi L-ai născut în chip minunat. Pentru aceea şi noi ne plecăm smeriţi înaintea ta şi îndrăznim a cere ca prin rugăciunile tale către Cel pe care L-ai născut, Duhul Sfânt să ne fie tuturor ca o pavăză tare, împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, care tulbură viaţa noastră.



   Tu, Părinte Visarioane, din comorile Duhului cele de sus luând de la Dumnezeu bogăţie nedeşertată, prin cuvânt dumnezeiesc ai hrănit sufletele cele flămânde; iar trupurile cele topite de foame, preaînţelepţeşte le-ai hrănit, dându-le în toate zilele cele trebuincioase, ca un dumnezeiesc chivernisitor.

   Făcându-te tuturor tată, te-ai arătat al Doilea Avraam, aducând jertfă fără de sânge Arhiereului Hristos, Celui după rânduiala lui Melchisedec. Căci cu dreptate ai izgonit pe vrăjmaşi de la toţi şi de la biserica ta cea dumnezeiască, ca pe cei care despărţeau şi tulburau turma ta.


   Cu alegere dumnezeiască fiind făcut arhiereu ales al Larisei, te-ai arătat şi îndrumător prea iscusii al dreptăţii şi pilda tuturor bunătăţilor, Părinte Visarioane, mustrând şi certând, precum învaţă Pavel, şi făcându-te tuturor toate, ca pe toţi să-i câştigi, întocmai ca şi el.


   Racla ta, stăpână, cea plină de mir cu bună mireasmă, izvoraşte tuturor Mirul cel mai presus de lire şi lainic al Darului, care a umplut toată lumea de mireasmă dumnezeiască. Ceea ce eşti obştească iubire şi cinstire a oamenilor, Mărie, fiica Iui Dumnezeu, pe tine te laudă toate cetele îngereşti şi cele omeneşti, întru toţi vecii.





   Arătatu-te-ai încununat cu multe feluri de bunătăţi, de Dumnezeu fericite, şi ai fost încununat de Hristos cu cunună neveştejită. Pentru aceea te rugăm : Adu-ţi aminte şi de noi care prăznuim pomenirea ta cea sfântă.

   Având pe Hristos locuitor întru tine, te-ai arătat tuturor cu chip dumnezeiesc, bine împreunând în tine milostenia şi judecata, o, preafericite. Pentru aceasta acum bucurându-te, te îndulceşti de desfătarea cea neîncetată.

   Blând făcând pe Domnul spre noi robii Săi, Părinte, îndreptează viaţa noastră spre stare paşnică, izbăvindu-ne cu rugăciunile tale de supărarea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.


   Noaptea patimilor s-a ridicat asupră-mi şi toată viaţa mea rău petrecând-o, de somnul lenevirii cu totul sunt cuprins eu ticălosul. Ci tu, Fecioară, ceea ce ai născut Lumina, luminează inima mea.



   Pe mine scriitorul laudei taie, pe mine care ţi-am adus această cântare din suflet, şi împreună cu mine şi pe toţi cei ce-ţi cântă, preafericite Părinte, prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu, adună-ne unde acum locuieşti tu, şi ne arată fii şi moşteni ai împărăţiei pe care tu ai câştigat-o.

   Cununilor şi darurilor cu care te-ai împărtăşit de la Dumnezeu, Părinte Visarioane preaminunate, dă-ne şi nouă, prin rugăciunile tale, a ne împărtăşi şi noi cu acoperământul tău cel nevăzut, păzind totdeauna pe toţi cei ce se roagă către line, de toată răutatea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.


   Lauda ta, deşi a luat sfârşit, sfinte, însă dragostea noastră cea către tine este pururea; căci noi suntem fiii tăi cei iubitori de părinţi; iar tu, preasfinţite, eşti Părinte iubitor de Iii. De aceea te rugăm : Fii nedespărţit de noi, fiii tăi, şi acum, iar în ziua judecăţii să ne fii în ajutor.

   Ceea ce eşti împlinirea proorocilor cea de Dumnezeu aleasă, propovăduirea Apostolilor şi a mucenicilor; chipul curăţiei pustnicilor, laudă cinstită a arhanghelilor şi locaş al Dumnezeirii, primeşte, Născătoare de Dumnezeu, laudele noastre, pe care ţi le aducem cu dragoste şi din cuget curat.




   Preacinstită pomenirea Ierarhului Visarion sosind astăzi, praznic de veselie a prilejuit credincioşilor. Veniţi dar, toate adunările Bisericii, spre a cinsti cu cântări duhovniceşti şi cu psalmi de laude.






   O, preamărită minune ! Pomul cel de viaţă purtător, preasfânta Cruce, la înălţime ridicată se arată astăzi. Toate marginile o măresc; şi toţi demonii se îngrozesc. O, ce dar s-a dăruit pământenilor ! Prin care, Hristoase, mântuieşte sufletele noastre, ca un milostiv.

   O, preamărită minune ! Crucea ce a purtat pe Cel Preaînalt, ca pe un strugure plin de viaţă se înalţă astăzi de pe pământ; prin care la Dumnezeu toţi am fost traşi şi moartea de tot s-a potolit. O, preacinstite lemn, prin care ne împărtăşim de nemuritoarea haină, cea din Eden, pe Hristos mărind.

   O, preamărită minune ! Lăţimea şi lungimea Crucii cu a cerului se aseamănă, căci cu dumnezeiescul dar sfinţeşte toate. În aceasta neamurile păgâne se biruiesc; întru aceasta sceptrurile împăraţilor se întăresc. O, dumnezeiască scară, prin care ne-am suit la ceruri, înălţând întru cântări pe Hristos Domnul.



   Cu ungerea preoţiei luminându-ţi cugetul, turma lui Hristos ai povăţuit-o către păşunea cea mântuitoare; iar apoi te-ai mutat la viaţa cea fără de întristare şi către Lumina cea neapusă, unde este râul desfătării şi mulţimea drepţilor şi a cuvioşilor, o, Visarioane, de Dumnezeu insuflate.

   Cu mintea luminându-te, şi cu credinţa înfrumuseţându-te, iar cu împărtăşirile bunătăţilor împodobindu-te, te-ai mutat către Dumnezeu, ca să primeşti darurile nevoinţelor şi snopii ostenelilor tale. Pentru aceasta astăzi săvârşim pomenirea ta cea sfântă, mărind pe Dumnezeu, Visarioane de Dumnezeu insuflate.

   Cu smerenia Duhului împodobindu-te, pe scaun înalt ai şezut, preasfinţite. Şi desăvârşit binecuvântând, cu punerea sfintelor tale mâini, credincioşi mulţi ai adus prinos lui Dumnezeu. Pentru aceasta, toată cinstita Biserică te laudă pe tine, ca pe un păstor sfinţit, Visarioane, de Dumnezeu insuflate.


   Întru rugăciunile tale cele priveghetoare, având ochii cei înţelegători ai sufletului tău către Dumnezeu neclintiţi cu adevărat, Sfinţite Părinte Visarioane, pe pământ ai fost cu trupul împreună cu oamenii, iar cu duhul în cer împreună cu îngerii. Pentru aceasta şi noi acum te numim om ceresc şi înger pământesc şi-ţi strigăm: Bucură-te, cel ce-ai arătat viaţa celor fără de trup în trupul tău; bucură-te, cel ce ai călătorit calea cea strâmtă şi cu scârbe şi printr-însa te-ai suit la lăţimea vieţii celei cereşti. Bucură-te, locuitorule împreună cu pustnicii, asemenea la obicei cu Apostolii; împreună cetăţeanule cu ierarhii; dănţuitorule împreună cu îngerii; moştenitorule al împărăţiei cerurilor, căreia şi noi să ne învrednicim, prin rugăciunile tale cele către Domnul.


   Astăzi Pomul vieţii din sânurile pământului fiind scos, adevereşte învierea lui Hristos, Cel ce a fost pironit pe dânsa. Şi înălţat fiind de mâinile preoţilor, vesteşte înălţarea Lui la ceruri. Prin care firea omenească din căderea cea de pe pământ înălţându-se, în ceruri vieţuieşte. Pentru aceasta cu mulţumită grăim: Doamne, Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce şi împreună ne-ai înălţat, învredniceşte-ne şi pe noi cei ce Te lăudăm pe Tine de bucuria Ta cea cerească.








   Iosife fericite, caută spre noi cei ce cădem la tine şi ne rugăm: Luminează ochii sufletelor noastre, ca să vedem pe Dătătorul de lumină cel îndurat (de doua ori).

   Din cursele vrăjmaşilor scoate-ne pe noi, Sfinte Părinte Iosif, cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, şi de ispitele celui viclean ne izbăveşte.

   Liman neînviforat şi zid nebiruit, Părinte Iosif, pe tine te-am câştigat noi credincioşii; turn de întărire şi îndemn spre pocăinţă, îndreptător şi apărător sufletelor.


   Prin Crucea Ta, Hristoase, nădejdea creştinilor, îndreptarea celor rătăciţi, limanul celor înviforaţi, în războaie biruinţă, tămăduirea celor neputincioşi, învierea morţilor, miluieşte-ne pe noi.



   Arătatu-te-ai din tinereţe vas sfinţit, Părintele nostru Iosif, şi locaş Preasfântului Duh.


   Purtând în mâinile tale crucea Domnului, Cuvioase Iosif, nălucirile diavoleşti până în sfârşit le-ai pierdut.


   Înşelăciunile viclenilor demoni, biruindu-le cu puterea crucii, ai arătat slava lui Hristos, Iosif, Părintele nostru.


   Veniţi toţi cu veselie să sărutăm lemnul cel de mântuire, pe care s-a pironit Hristos, mântuirea lumii.


   Din tinereţe cu totul te-ai supus Domnului, cu rugăciunile şi cu ostenelile şi cu postul. Pentru aceasta, văzând Dumnezeu nevoinţele tale, arhiereu şi păstor Bisericii Sale te-a rânduit; şi după moarte în cetele sfinţilor te-a sălăşluit, Sfinte Părinte Iosif. Roagă-te Hristos Dumnezeu să ne dăruiască iertare de greşeale nouă, celor ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim sfântă pomenirea ta.


   Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă drept măritorilor creştini asupra celui protivnic dăruieşte şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.






   Crucea înălţându-se, toată făptura îndeamnă a lăuda preacurată Patima Celui ce S-a înălţat pe dânsa; căci întru aceasta, ucigând pe cel ce ne-a ucis pe noi, pe cei omorâţi i-a înviat şi i-a înfrumuseţat, şi în ceruri a locui i-a învrednicit ca un milostiv, pentru mulţimea bunătăţii Sale. Pentru aceea bucurându-ne, să înălţăm numele Lui şi să mărim sfinţenia Lui cea preaînaltă.

   Moise mai înainte te-a închipuit pe tine, mâinile întinzându-şi spre înălţime şi biruind pe Amalec, Cruce cinstită, lauda credincioşilor, întărirea nevoitorilor, frumuseţea Apostolilor, biruinţa drepţilor, mântuirea tuturor cuvioşilor. Pentru aceasta, pe tine înălţată văzându-te, făptura se veseleşte şi prăznuieşte mărind pe Hristos, Cel ce prin tine a adunai cele risipite, cu bunătatea cea preaînaltă.

   Cruce preacinstită, căreia îţi stau împrejur cetele îngereşti bucurându-se, astăzi înălţată fiind cu dumnezeiască voie, înalţă pe toţi cei ce au fost izgoniţi prin amăgirea mâncării, şi au alunecat spre moarte. Pentru aceasta pe tine cu inima şi cu buzele credincioşii sărutându-te, sfinţenie luăm, grăind: înălţaţi pe Hristos, pe Preabunul Dumnezeu, şi să ne închinăm aşternutului picioarelor Lui celor dumnezeieşti.


   Doamne, Tu în grădina dumnezeieştii Tale Biserici, floare cu bună mireasmă l-ai arătat pe Iosif şi cu apele înţelepciunii tale l-ai adăpat pe el. Pentru aceasta a odrăslit roadele cunoştinţei, întărind în dreapta credinţă pe cei ce cu laude te măresc pe tine. (de două ori)

   Doamne, Tu, Cel ce cerci inimile şi desăvârşit ştii cele ascunse, cunoscând pe Iosif că este vas al alegerii Tale, l-ai pus păstor Bisericii Banatului. Pentru aceea, a îndreptat turma Ta la păşunea dreptei credinţe. (de două ori)

   Doamne, Cel ce ai împodobit pe Părintele nostru Iosif, cu darul arhieriei şi l-ai luminat cu razele dumnezeieştii străluciri, luminează-ne ca un milostiv şi pe noi, prin rugăciunile lui, ca după cuviinţă să Te lăudăm.


   Bine, slugă bună şi credincioasă, bine lucrătorule al viei lui Hristos. Tu şi greutatea zilei ai purtat, tu şi talantul cel dat ţie i-ai înmulţit şi pe cei ce au venit nu i-ai pizmuit. Pentru aceasta porţile cereşti ţie ţi s-au deschis: intră întru bucuria Domnului tău şi te roagă pentru noi, Preacuvioase Părinte Iosif.


   Crucea Ta cea cu patru braţe înălţându-se astăzi, Hristoase Dumnezeule, cele patru margini ale lumii le sfinţeşte şi fruntea credincioşilor împreună se înalţă, sfărâmând puterea vrăjmaşilor. Mare eşti, Doamne, şi minunat întru lucrurile Tale, slavă Ţie.





   Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire. Şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd, iar ei sunt în pace. Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte aşa vor fi. Judeca-vor neamurile şi stăpâni vor fi peste popoare, şi Domnul va împărăţi întru ci, în veci. Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui.


   Cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mina Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi. El va face arme din mânia Sa şi cu ele va întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească vrăjmaşilor. Din dreptate El îşi va face platoşă şi din judecata cea nefăţarnică îşi va face coif. Din sfinţenia Sa va face pavăză nebiruită; iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuţită şi lumea va porni război împreună cu El împotriva celor fără de minte. Săgeţile fulgerului Său vor porni bine îndreptate şi vor lovi în ţintă, zburând din arcul puternic încordat al norilor. Mânia Lui, ca o praştie, va zvârli noian de grindină; apele mării se vor întărită asupra lor şi râurile îi vor îneca vijelios. Duhul puterii dumnezeieşti se va ridica împotriva lor şi ca viscolul ii va vântura. Astfel fărădelegea va aduce pustiire pe pământ şi răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Ascultaţi, deci, regilor şi înţelegeţi, luaţi învăţătură, voi, care judecaţi marginile pământului. Băgaţi în urechi, voi cei ce stăpâniţi peste mulţimi şi care vă mândriţi cu mulţimea popoarelor voastre. Pricepeţi că stăpânirea vi s-a dai de la Domnul şi puterea de la Cel Preaînalt, Care va cerceta faptele voastre şi va pune la încercare gândurile voastre.


   Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţelepciunea este Ia om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut Iui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul s-a grăbit să-l scoală din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.



   Veniţi toţi credincioşii luminat să prăznuim pe Ierarhul Iosif care ne cheamă la ospăţ duhovnicesc; blândeţelor acestuia să urmăm, nerăutăţii, nevicleşugului, iubirii de oameni şi înţelepciunii, prin care între arhierei ca o lumină a strălucit.

   Suindu-te cu râvnă la înălţimea ştiinţei şi privind cu taină la adâncul înţelepciunii, ai îmbogăţit Biserica cu învăţăturile tale, Părinte. Roagă-te pentru noi pururea lui Hristos să mântuiască sufletele noastre.

   Omule al lui Dumnezeu şi credincioasă slugă, ispravnice al tainelor Lui şi bărbatul doririlor Duhului; stâlpule însufleţit şi icoană de Duhul insuflată; ca pe o vistierie dumnezeiască te-a primit Biserica celor din laturile Banatului şi ca pe un rugător centru sufletele noastre.


   Preaînţelepte Părinte Iosif, cu minunile tale ai luminat laturile Banatului şi surpător te-ai arătat eresurilor. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Să ne închinăm lui Hristos Dumnezeu şi să cinstim Crucea cea de trei ori fericită, pe care s-a vărsat sângele Stăpânului, ce a izvorât lumii învierea.




   Bătăi şi răstignire ai răbdat, îndelung-Răbdătorule, şi ocări ai suferit, vrând să mântuieşti pe toţi din robia înşelătorului, Cel ce singur eşti dătător de viaţă şi cu totul îndurat şi de oameni iubitor.


   Cinstim crucea Ta, Mântuitorule bune, piroanele şi suliţa prin care ne-ai mântuit pe noi din stricăciune, ca Cel ce singur eşti dătător de viaţă şi făcător de bine al tuturor, Iubitorule de oameni, Doamne.


   Cu palme Te-au lovit peste obraz, Mântuitorule, şi fiind pironit pe cruce pentru mine, Preabunule, cu oţet ai fost adăpat şi cu suliţa ai fost împuns; şi toate le-ai suferit, Cel ce eşti fără de păcat, mărire Ţie.


   Preacuvioase Părinte Iosif, în tot pământul Banatului a ieşit vestirea minunilor tale; pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele demonilor le-ai pierdut, la cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Domnul, cere pace sufletelor noastre.


   Astăzi lemnul Crucii mărit s-a arătat. Astăzi Israel cel vechi a pierit. Astăzi Adam, care prin lemn a căzut, iarăşi, prin lemn s-a ridicat şi demonii s-au înfricoşat. Atotputernice Doamne, slavă Ţie.



   Arătatu-te-ai blând şi smerit şi înţelept, păzind şi împlinind poruncile cele dumnezeieşti ale Stăpânului ceresc, Părinte Iosif. Pentru aceea în locaşul cel de sus te-ai sălăşluit.


   Cruce, izgonitoarea demonilor, tămăduirea celor neputincioşi, tăria şi păzitoarea credincioşilor, lauda dreptmăritorilor, întărirea Bisericii lui Hristos, fi nouă îngrădire, zid şi pază, lemnule binecuvântat.



   Sărăcia cea de bunăvoie ai ales şi bogăţia cea stricăcioasa ai lăsat; şi crucea pe umeri ridicând, pe cărarea cea strâmtă cu bucurie ai umblat; şi călcând dulceţile trupului prin înfrânare, ai ajuns la desfătarea cea dumnezeiască a raiului, Părinte al nostru, Preacuvioase Iosif.


   Întru tine, de trei ori fericită şi de viaţă făcătoare Cruce, credincioşii veselindu-se, cu ostile cele fără de trup împreună prăznuiesc cetele arhiereilor şi cu bucurie te laudă mulţimile monahilor şi ale pustnicilor şi se închină cu credinţă, toţi slăvind pe Hristos, Cel ce pe tine s-a răstignit.




   Strălucind cu darul şi cu adevărul, ai umplut de lauda Biserica Banatului, pururea fericite Părinte Iosif. Pentru aceasta cu credinţă te fericim.


   Astăzi s-a plinit cuvântul proorocesc, ca iată ne închinăm la locul uncie au stat picioarele Tale, Doamne; şi lemnul mântuirii luând, am scăpat de patimile păcatului. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni, miluieşte-ne pe noi.







   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.

   Preacuvioase Părinte Iosif, în tot pământul Banatului a ieşit vestirea minunilor tale; penţiu aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor laie; taberele demonilor le-ai pierdut, la cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Domnul cere pace sufletelor noastre.






   De la Sfântul Munte trimis ai fost de Duhul Sfânt, ca să întăreşti pe fraţii tăi, Prealăudate Iosif. Iar acum după lupta cea bună ce ai dus, veselindu-te cu îngerii, luminează haina sufletelor noastre, ca să prăznuim cu laude pomenirea ta.

   Scăpare s-a făcut penţiu poporul tău venirea ta în ţara Banatului, la timp de grea încercare; că purtându-ţi cârja păstorească cu vrednicie, Domnul pe tine te-a mărit ca să fii ocrotitor pentru cei ce aleargă la tine şi te cheamă cu dragoste, prealăudate.

   Privind stăpânul la podoaba faptelor tale, Ierarhe Iosife, şi slăvit fiind pe pământ printr-însul, cămărilor celor cereşti te-a învrednicit a fi părtaş.


   Pe tine te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu curată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul mai presus de fire, spre mântuirea noastră.



   Dragostea Domnului te-a atras pe tine, Fericite Iosif, şi desfătările trupeşti lăsându-le, viaţă îngerească pe pământ ai petrecut. Pentru aceea acum întru Hristos te odihneşti.

   Ridicatu-te-ai, Părinte Iosif, la înălţimea vieţii cereşti şi luminat te desfătezi lângă Fiinţa cea nezidită.


   Raza cea fără materie a dumnezeieştii Lumini în inima ta primind, Părinte Iosif, te-ai luminat şi toată negura patimilor ai risipit.


   Neamul lui Adam la fericirea cea dintâi ridicându-te, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, după vrednicie te măreşte.




   De stăpânul apropiat fiind, cu părintească iubire mijloceşti înaintea Lui pentru cei ce aleargă la tine, Iosife, Părintele nostru, izbăvindu-i din nevoi.

   Mult-Milostive, Doamne, pentru mijlocirile Părintelui nostru Iosif, curăţeşte-ne pe noi robii Tăi, iertându-ne ca un bun, toate greşealele.

   Prealăudate Iosif, săvârşit-ai cu darul din tine preamărite minuni. Iar viaţa ta, ca o stea străluceşte înaintea oamenilor. Tămăduieşte rănile sufletelor noastre şi cu rugăciunile tale, izbăveşte-ne de toată ispita vrăjmaşului.


   Dumnezeiască Mireasă, tu eşti lauda noastră a credincioşilor, căci pe tine toţi creştinii te avem solitoare şi scăpare din primejdii şi nevoi.



   Pe focul Dumnezeirii aprinzându-te, Cuvioase Iosif, şi curăţindu-te, cărbune aprins pe pământ te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule.

   Întru omorârea patimilor îmbrăcându-te mai înainte de sfârşit, Cuvioase, la viaţa cea fără dc sfârşit ai trecut prin moarte.

   Trupul ţi-ai supus nevoinţelor, Cuvioase Iosif, şi sufletul ţi-ai arătat nesupus robiei patimilor.


   Dă-ne ajutor cu rugăciunile talc, Preacurată, izgonind năvălirile tuturor primejdiilor celor rele.





   Sărăcia cea de bunăvoie ai ales şi bogăţia cea stricăcioasă ai lăsat, înţeleptule Iosif; şi crucea pe umeri ridicând, pe cărarea cea strâmtă cu anevoie ai umblat; şi călcând prin înfrânare dulceţile trupeşti, ai ajuns la desfătarea cea dumnezeiască a raiului, Părinte al nostru, Cuvioase.


   Întru tine, de trei ori fericită şi de viaţă făcătoare Cruce, credincioşii veselindu-se cu ostile cele fără de trup împreună prăznuiesc; cetele arhiereilor cu bucurie te laudă, iar mulţimile monahilor şi ale pustnicilor cu credinţă ţi se închină; toţi slăvind pe Hristos, Cel ce pe tine s-a răstignit.



   Ca o oglindă fără de faţă a dumnezeieştii Străluciri te-ai făcut înaintea credincioşilor tăi, bunule păstor al Bisericii Banatului; prin vieţuirea ta cea fără prihană ai luminat ca un stâlp de foc în întunericul ispitelor pe cei ce se nevoiau spre mântuire.

   Urmând poruncii Domnului, te-ai făcut lumină povăţuitoare spre tainele adevărului, ruşinând cu cuvântul învăţăturii tale rătăcirea cea păgânească. Pentru aceasta, ca pe o podoabă a Bisericii te cinstim.

   Cu darul tău, Preasfinte Părinte Iosif, vindecări izvorăşti celor ce se apropie cu credinţă de sfinţit mormântul tău. Revarsă darul tău cel tămăduitor şi în sufletele noastre, ca să ne vindecăm de toată patima cea pierzătoare şi pilda vieţii tale să o urmăm.


   Iisuse Mântuitorule, nu trece cu vederea pe robii Tăi, ci ne dăruieşte iertare de păcate, ca Cel ce singur eşti fără de păcat şi împacă lumea, mult-Milostive, pentru rugăciunile Maicii Tale.



   Sluga Ta, Doamne, lepădat-a grija cea lumească, mintea sa netulburată făcând-o locaş Ţie.

   Poruncilor Evangheliei te-ai supus, Fericite Iosif, că luând crucea ai urmat lui Hristos, bucurându-te.


   Cu armele smereniei ai zdrobit cursele vrăjmaşului; pentru aceasta, Cuvioase, înălţându-te, cetăţean al cerului te-ai făcut.


   Curăţire de păcate dăruieşte-ne, Dumnezeule, şi împacă lumea Ta, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut pe Tine.




   Credincioşii Banatului neîncetat vestesc minunile tale; iar cetatea Timişoarei împreună cu sfântă mină ştirea ta se veselesc cinstindu-te pe tine, Preasfinte Părinte Iosif.

   Nici pe cei de altă credinţă nu i-ai lipsit de bunătatea ta, ci pe toţi fără căutare la faţă i-ai împărtăşit de darurile tale; mântuieşte pe toţi din dureri şi din necazuri, scapă-ne şi pe noi din nevoi, cu rugăciunile tale.

   În locaşurile cele de slavă petrecând şi cu Apostolii şi cu mucenicii dănţuind, vorbitor împreună cu îngerii te-ai făcut; pentru aceasta prăznuind cu dragoste sfântă pomenirea ta, Părintele nostru Iosif, te rugăm: Roagă pe Hristos Mântuitorul pentru sufletele noastre.


   Pe tine acoperământ tare de mântuire tuturor te mărturisim, Maică Preacurată. Grăbeşte şi te milostiveşte şi acum spre noi cei ce-ţi cântăm ţie şi te lăudăm, ceea ce eşti una folositoare către Dumnezeu.



   Manie ai avut numai asupra şarpelui, iar către Stăpânul tău toată dragostea ţi-ai întors, de Dumnezeu purtătorule.

   Simţurile trupului înţelepţeşte înfrânându-le, turn de bunătăţi te-ai făcut, preafericite.


   Arşiţa zilei răbdând-o, preamărite, bucuriei Domnului tău, te-ai învrednicit, Cuvioase.


   Marie de Dumnezeu Născătoare, zădărniceşte uneltirile vrăjmaşilor, iar pe cei ce te laudă pe tine îi veseleşte.




   Cununa măririi sfinţilor ai dobândit, căci cu bărbăţia credinţei şi pe păgâni i-ai îmblânzit şi pe fiii tăi credincioşi la păşune duhovnicească i-ai povăţuit; drept aceea ca o slugă bună şi credincioasă, ai intrat întru bucuria Domnului tău, unde este ceata celor ce se veselesc.

   Străine şi negrăite minuni lucrezi şi prin cinstit mormântul tău, precum ai lucrat în viaţă. Celor în primejdii le stai într-ajutor cu rugăciunile tale, neputincioşilor doctor eşti şi celor ce pătimesc alinare; poporului tău celui credincios în prigoniri, apărător neînfricat te-ai arătat; şi intru toate slujba ta deplin ai făcut-o.

   În ceruri petreci acum, preasfinte Părintele nostru, şi vezi Slava cea pururea fiitoare; acoperă-ne şi pe noi cu ocrotirea ta cea folositoare, slujitorul Domnului Hristos, Preafericite Iosif.


   Maica pururea Fecioară, toată suflarea spre tine îşi îndreaptă nădejdile de izbăvire, căci pe tine toţi te avem ancoră neclintită şi mijlocitoare spre mântuire.



   Nici vicleşugurile şarpelui, Hristoase, n-au amăgit pe robul tău Iosif, nici focul ispitelor nu l-au înfricoşat.

   Viaţă întocmai cu a îngerilor vieţuind pe pământ, Cuvioase Iosif, cu dumnezeieşti daruri te-a împodobii dreapta Atotstăpânitorului.


   Înfrânare cu rugăciunea cea pururea curgătoare, cu înfrânarea şi cu dragostea cea curată, Cuvioase Iosif, oglindă neîntinată lui Dumnezeu te-ai arătat.


   Cuvântul Iui Dumnezeu te-a arătat pe tine oamenilor scară cerească, Născătoare de Dumnezeu, că prin tine la noi S-a pogorât.




   Apărător nebiruit ca cel ce prin tine din nevoi s-a mântuit, te are pământul Banatului, Sfinte Iosif. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu apără-l pe el de toată nevoia, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Iosif, făcătorule de minuni.


   Om de cele cereşti gânditor, de la Dumnezeu dăruit fiind nouă, de Dumnezeu purtătorule, prin învăţăturile tale, noi muritorii cu mintea la cele de sus ne-am înălţat; pentru aceasta cu credinţă strigăm către tine: Bucură-te, lauda cea frumoasă a Timişoarei; bucură-te, luminătorul cel strălucit al Banatului. Bucură-te, îndreptătorul călugărilor; bucură-te, podoaba ierarhilor; bucură-te, mângâierea celor bolnavi; bucură-te, rea zi mul cel neclătinat al celor sănătoşi. Bucură-te, că prin multa răbdare şi prin smerenie te-ai făcut vas ales al Duhului Sfânt; bucură-te, că în ceruri cu îngerii dănţuieşti. Bucură-te, alinătorul tuturor patimilor; bucură-te, folositorul nostru cel prea cald. Bucură-te, scăparea tuturor credincioşilor; bucură-te, Iosif, făcătorule de minuni.


    În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea celui intre Sfinţi Părintelui nostru Iosif cel Nou, mitropolitul Timişoarei şi a tot Banatul, făcătorul de minuni.

   Acest fericit Părinte era din pământul Dalmaţiei, născut la anul 1568 în oraşul Raguza, unde părinţii săi Ioan şi Ecaterina, vlahi sau aromâni, se îndeletniceau cu negoţul pe mare fiind cunoscuţi de toţi locuitorii acelei părţi ca oameni cu frica lui Dumnezeu. Murindu-i tatăl, înecat cu corabia în apele Mării Adriatice, tânărul Iacob, cum se numea în mirenie, s-a mutai împreună cu Maica sa în Ohrida unde a şi învăţat carte mai multă vreme la Mânăstirea Maicii Domnului din acea cetate. Dorind să-şi închine viaţa Domnului, a plecat apoi la Sfântul Munte al Aţosului, intrând în Mânăstirea Pantocratorului, unde s-a călugărit luând numele de Iosif. Până la vârsta patriarhală de 82 do ani a petrecut intre vieţuitorii Sfântului Munte, făcându-se pildă de adevărată trăire intru Hristos. Înfruntând cu puterea credinţei primejdiile şi ostenelile de tot felul, alesul intre cuvioşi a crescut duhovniceşte şi a rodit bogat în fapte minunate. În vremea aceea surpându-se stăpânirea creştinească din părţile Banatului, o dată cu venirea turcilor, Domnul n-a lăsat fără mângâiere şi întărire pe credincioşii acestor meleaguri; ci din Sfântul Munte le-a hărăzit cârmuitor duhovnicesc pe vlădica Iosif, care prin alegerea şi trimiterea sa de către Patriarhia Ţarigradului trebuia să împodobească scaunul mitropolitan al Timişoarei. Deşi la vârsta înaintată, n-a precupeţit osteneala purcederii la calea lungă ce-i ducea spre păstoriţii săi, care-l aşteptau ca pe un sfânt ales al lui Dumnezeu, al cărui dar al facerii de minuni în tot locul era vestii. Noul mitropolit a fost înscăunat la 20 iulie 1650, din acea zi cercetând cu o râvnă deosebită întregul Ţinut pus sub oblăduirea sa duhovnicească, îndrumând lucrarea preoţilor, înviorând viaţa credincioşilor, reînnoind bisericile şi mânăstirile sau zidind altele noi, după trebuinţă. Pretutindeni pe unde a trecut, neputinţa se vindeca, viaţa se înnoia, credinţa se întărea, nădejdea creştea. Ostenindu-se ca un viteaz s-a arătat biruitor în viitoarea luptelor cu greutăţile, mina Domnului fiind cu el în toată vremea, ridicându-i mărturie tare şi pavăză neânfrânată dreptei credinţe şi arătându-l strălucii prin faceri de bine, prin săvârşirea de minuni şi prin neabătută dragoste faţă de toţi oamenii. La 1653, în al optzeci şi cincilea an al vieţii sale, s-a retras la sfânta Mânăstire a Partoşului, nu departe de cetatea Timişoarei, şi aci a mai vieţuit încă trei ani în rugăciune, post, faceri de bine şi tămăduiri. Iar la praznicul Adormirii Maicii Domnului din anul mântuirii 1656 s-a mutat către Domnul fiind îngropat în biserica mânăstirii. Mormântul său a devenii de alunei loc de cinstire şi de rugăciune pentru credincioşii de pretutindeni. Mai apoi însă găsindu-se cu dreptate ca sfintele sale moaşte să se aşeze în chiar oraşul în care a păstorit, spre mai mare cinstire şi împlinirea cererilor de folos ale smeriţilor rugători, au fost strămutate cu mare alai în catedrala mitropolitană din Timişoara în anul 1956, la trei sute de ani de la moartea sa. Şi a lucrat Sfântul şi după moarte tot felul de minuni, întru slava adevăratului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

   Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.



   Tinerii cei cu numărul Treimii, cu roua harului ceresc au biruit văpaia focului cântând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Ca cel ce te-ai arătat tămăduitor bolilor, vindecă şi neputinţele sufletelor noastre ale celor ce aleargă la tine, Prealăudate Iosif, şi grăim după cuviinţă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Împărate a toate, Stăpâne mult-Milostive, Doamne, pentru rugăciunile Sfântului Tău ierarh, împacă viaţa noastră, Bunule, ca pururea cu un glas să lăudăm puterea ta, preaînălţându-Te întru toţi vecii.


   Rugăciunile şi nădejdea tuturor către tine se îndreaptă, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; caută spre ele şi roagă pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru să izbăvească de veşnicele chinuri pe cei ce cântă: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.



   Desfătările lepădând şi patimile înfrânându-ţi, preafericite, ai luat răsplătire moştenirea cea de sus şi cânţi, veselindu-te : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

   Pe calea faptelor bune călătorind, preamărite, în cetatea Edenului te-ai suit, veselindu-le şi dulce cântând:    Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.


   Slava Treimii cu dreaptă credinţă vestind, preafericite, întru Lumina cea întreit strălucitoare te-ai odihnit şi cânţi, bucurându-te: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.


   Vlăstar din rădăcina lui lesei eşti Fecioară preafericită şi floare din care a odrăslit rodul cel de mântuire pentru cei ce cântă Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.




   Primind cununa cea neveştejită a sfinţeniei, Iosif, Părintele nostru, scapă din adâncul ispitelor pe cei ce te cinstim, şi te roagă pentru noi către Mântuitorul Hristos.

   Arhiereule cu cinstit nume, de Dumnezeu ales slujitor al celor sfinte şi părtaş al tainelor celor mai presus de minte, mijloceşte dar de mântuire şi tămăduire neputinţelor pentru cei ce se închină la mormântul tău.

   Împărate a toate, Cuvinte al lui Dumnezeu, Păstorule şi Mielule, pentru rugăciunile Ierarhului Tău Iosif, fă-ne parte cu drepţii la înfricoşătoare venirea Ta şi ne scapă de blestemul focului celui în veci nestins.

   Stând în preajma Luminii celei neapropiate, luminează cu mijlocirile tale şi sufletele noastre, ca să scăpăm din întunericul ispitelor; şi ne învaţă şi pe noi să cântăm: Toată suflarea să laude pe Domnul şi să-L preaînalte întru toţi vecii.


   Pe tine te mărim, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că după alegerea Părintelui nor de lumină te-ai făcut Cuvântului şi rugul cel nears I-ai închipuit, primind întru tine Focul cel dumnezeiesc, Stăpână Preacurată.



   Pe Cel ce a întărit minunat pe cuviosul Său Iosif, întru nevoinţele cele Cuviosulpustniceşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Viaţă ca îngerii pe pământ petrecând, Fericite Iosif, împreună cu dânşii întru cele cereşti te desfătezi cu bucurie în veci.


   Adunarea călugărilor se bucură şi cuvioşii dănţuiesc cu drepţii, cunună de biruinţă luând tu după vrednicie, Preafericite Iosif.


   Mai presus de fire pe Dumnezeu Cuvântul, pe Făcătorul şi Mântuitorul L-ai născut, Fecioară; pentru aceasta pe tine te lăudăm întru toţi vecii.




   Veniţi iubitorilor de praznic, pomenirea Sfântului Iosif cu vrednicie să o săvârşim, vestind minunile Iui spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea noastră; şi preamărind întru inimile noastre pe Domnul, să dobândim scăpare din patimi şi de primejdii.

   Slujitorule al lui Hristos Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce cu laude cinstesc sfântă pomenirea ta, ci primeşte chita rea noastră cea din inimă şi cu darul tău fii nouă folositor spre mântuirea sufletelor noastre.

   Pe unul în trei ipostasuri Dumnezeu, pe Tatăl de la Care sunt toate şi pe Fiul prin Care sunt toate şi pe Duhul Sfânt, Care pe toate Ie împlineşte, Treimea cea una şi nedespărţită, credincioşii cu cântări o slăvim.


   Pe doctorul trupurilor şi al sufletelor născându-L, Fecioară, pe Domnul şi Mântuitorul, roagă-L Maică, singura folositoare, să ne dăruiască iertare de păcate şi vindecare patimilor.



   Praznicul tău cel luminat, Cuvioase Iosif, după vrednicie veseleşte astăzi tot pământul Banatului; roagă-te pentru noi cei ce de-a pururea cinstim sfântă pomenirea ta.

   Pe cei ce suntem împresuraţi de primejdii şi de ispite, apără-ne, Sfinte Iosif, şi ne scapă cu rugăciunile tale.


   Înaintea scaunului Domnului stând pururea ca o slugă buna şi credincioasă, fericite Cuvioase Iosif, nu înceta rugându-te pentru turma ta.


   Cu cântări te lăudăm pe tine, ceea ce eşti cu dar dăruită şi neîncetat grăim către tine: Bucură-te, că tu ai izvorât tuturor bucurie.




   Stând înaintea Luminii celei neapuse, Cuvioase Părinte Iosif, împreună cu cetele cuvio- şilor, pe noi cei ce lăudăm pomenirea ta, izbăveşte-ne de ispite cu rugăciunile tale (de doua ori).


   Crucea este păzitoarea a toată lumea; Crucea, podoaba Bisericii; Crucea, întărirea credincioşilor; Crucea, slava îngerilor şi demonilor rană.




   Având sufletul şi trupul curăţit de prihana patimilor, Duhul Sfânt te-a ales pe tine locaş Sieşi; şi cu ungerea arhieriei fiind învrednicit cu chipul vieţuirii tale partea cea bună a stării de-a dreapta ţi-ai agonisit. Astăzi cetăţean cerului aflându-te şi părtaş slavei Domnului, roagă-le pentru cei ce te laudă pe tine Preasfinte Iosif. (de două ori)

   Podoaba hainei celei sfinţite, cu faptele bune mai strălucită ai făcut-o, Părinte Iosif, purtătorule de Dumnezeu. Pentru aceasta săvârşeşti pururea minuni, prealăudate, scăpându-ne pe noi de toate nevoile.

   Frumuseţile cele nevăzute privindu-le ai cunoscut negrăita slavă a sfinţilor, Preafericite Iosif. Pentru aceasta ajută-ne şi pe noi, cu rugăciunile tale, să ne facem părtaşi acestei lumini.


   Vărsatu-s-a darul în buzele tale, Cuvioase Părinte Iosif, şi ai fost păstor Bisericii lui Hristos, Învăţând oile cele cuvântătoare să creadă în Treimea cea de o fiinţă, întru o Dumnezeire.


   Astăzi pomul vieţii din sânurile pământului scoţându-se adeverează învierea lui Hristos, Cel ce a fost pironit pe el. Şi înălţat fiind prin mâinile preoţilor, vesteşte înălţarea la ceruri, prin care firea omenească din căderea cea de pe pământ înălţându-se, în ceruri vieţuieşte. Pentru aceasta, cu mulţumită grăim: Doamne, Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce, şi împreună ne-ai înălţat şi pe noi, bucuriei Tale celei cereşti învredniceşte- ne pe noi, cei ce Te lăudăm pe Tine.