Pe Hristos, izvorul vieţii, sălăşluindu-l în sufletul tău prin curată viaţa ta, de sfinţenie arătătorule Vasilie, râuri de învăţături dreptslăvitoare ai izvorât lumii, din care adăpat fiind poporul cel credincios al Bisericii, aduce rodul buzelor ce mărturisesc Darul celui ce a preaslăvit pomenirea ta, în veacul veacului. (De două ori)

   Mirul Darului cel vărsat peste tine, te-a uns ca să lucrezi cu sfinţenie bunavestire a împărăţiei cerurilor, Vasilie de Dumnezeu grăitorule. Bună mireasmă lui Hristos făcându-te, de mirosul cunoştinţei lui toată lumea ai umplut. Pentru aceasta glasurile slugilor tale, cu bună voinţă primindu-le, cere nouă celor ce te cinstim pe tine mare milă.


   Cu arhierească haină fiind îmbrăcat, apărătorule al Treimii Vasilie, înaintea scaunului celui de judecată ai stătut, fiind în primejdie pentru credinţă şi arătând vitejească împotrivire, ai ruşinat mânia eparhului ce se semeţea cu stăpânia păgânătăţii, şi îngrozea cu tăierea măruntaielor. Cu osârdie acestea alegându-le şi Mucenic de bunăvoie făcându-te, cu cununa biruinţei te-ai încununat de la Hristos, cel ce are mare milă.


   Firea celor ce sunt asemenea şi nestatornicia tuturor socotind, numai pe unul ai aflat neclătit, pe cel ce este mai presus de fiinţă făcător a toate, de care şi mai vârtos lipindu-te, dorul celor ce nu sunt stătătoare ai lepădat. Roagă-te ca să dobândim şi noi dumnezeiescul Dar, arătătorule de sfinţenie Vasilie.


   Nu s-a ruşinat preabunul Dumnezeu, cu trupească tăiere a se tăia împrejur, ci s-a dat pe sine chip şi pildă tuturor spre mântuire. Că făcătorul legii, cele ce sunt ale legii le-a plinit, şi proorociile proorocilor cele ce au fost pentru dânsul. Cela ce toate le cuprinzi cu palma, şi cu scutece te-ai înfăşat, Doamne slavă ţie.


   Fiind Biserică cu totul luminoasă a luceafărului celui în trei sori, luminezi sufletele celor ce se împărtăşesc cuvintelor tale Vasilie.


   Trâmbiţă din Cer, sunetul glasului tău este, cu foc cu care se ard toate învăţăturile cele ereticeşti, Vasilie.


   O lumină în trei străluciri despărţind feţele, şi împreunând o fiinţă, ai surpat pe Arie şi pe Sabelie, Părinte.


   Cinstind tăierea împrejur a trupului Cuvântului lui Dumnezeu, care s-a făcut om, şi pomenirea lui Vasilie cel mare, cinstim pe Născătoarea de Dumnezeu.


   În tot pământul a ieşit vestirea ta, că acela a primit cuvântul tău. Prin care cu dumnezeiască cuviinţă ai învăţat, firea celor ce sunt ai arătat, obiceiurile oamenilor le-ai împodobit, împărăteasca preoţie, Părinte Cuvioase. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.


   Cel ce şezi pe scaun în chipul focului întru cei de sus, împreună cu Părintele Cel fără de început, şi cu Dumnezeiescul tău Duh. Bine ai voit a te naşte pe pământ, din Fecioara Maica Ta, ceea ce nu ştie de bărbat. Pentru aceasta te-ai şi tăiat împrejur ca un om a opta zi. Slavă sfatului tău celui preabun, slavă rânduielii tale, slavă smereniei tale, unule Iubitorule de oameni.


   După obişnuitul Psalm, cântăm : Fericit bărbatul..., Slava întâia. La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 8: Ale praznicului 4 şi ale Sfântului 4.


   Pogorându-se Mântuitorul la neamul omenesc, primit-a înfăşare cu scutece. Nu s-a scârbit de trupească tăiere împrejur, cel de opt zile după mumă, şi fără de început după tată. Acestuia credincioşii să-i strigăm : Tu eşti Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. (De două ori)

   Nu s-a ruşinat preabunul Dumnezeu, cu trupească tăiere împrejur a se tăia, ci s-a dat pe sine chip şi pildă tuturor spre mântuire. Că făcătorul legii, cele ce sunt ale legii le-a plinit, şi proorociile proorocilor cele ce au fost pentru dânsul. Cel ce toate le cuprinzi cu mâna, şi cu scutece te-ai înfăşat, Doamne slavă ţie. (De două ori)


   Cela ce eşti chemat cu numele împărăţiei; când preoţia cea împărătească, adică poporul cel sfânt al lui Hristos, cu înţelepciunea şi cu ştiinţa, tu Părinte l-ai păscut, atunci te-a împodobit cu coroana împărăţiei Vasilie, împăratul celor ce împărăţesc, şi Domnul tuturor, cel ce este împreună socotit cu cel ce l-a născut, Fiul cel pururea veşnic, şi împreună fără de început. Pe care roagă-l să mântuiască, şi să lumineze sufletele noastre. (De două ori)

   Cu veşmintele arhieriei fiind împodobit, bucurându-te ai propovăduit Evanghelia împărăţiei, izvorând Bisericii învăţăturile dreptei slăviri, Vasilie. Cu care acum fiind luminaţi, o Dumnezeire nedespărţită în Tatăl atotţiitorul, şi întru unul născut Cuvântul lui Dumnezeu, şi întru Dumnezeiescul Duh, o binevestim şi o slăvim, în trei feţe nedespărţită. Pe care roagă-o să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre.

   Cela ce eşti împreună cu cetele cereşti, şi împreună locuieşti Părinte Vasilie, a cărora şi viaţă ai râvnit cu strălucită curăţia vieţii tale, încă în trup petrecând, cu cei de pe pământ ca un fără de trup. Pentru cei ce se îndulcesc cu cea de Dumnezeu insuflată învăţătura ta, pe Hristos Dumnezeul nostru roagă-l, ca să-i mântuiască din nevoi şi din întunericul necunoştinţei, şi să lumineze sufletele noastre.


   De înţelepciune iubitor făcându-te Cuvioase, şi din toate cele ce sunt alegându-ţi împreună vieţuitoare, cea spre Dumnezeu gândirea de moarte, cu cuviinţă viaţa ţi-ai petrecut. Că patimile trupului cu ostenelile înfrânării pe tine îmbrăcându-te, şi cu dumnezeiască gândire de lege, nerobită vrednicia sufletului păzindu-ţi cu bogăţia faptei bune, şi tot gândul trupesc ai supus Duhului. Pentru aceasta trupul urându-ţi şi lumea şi pe ţiitorul lumii, stând înaintea lui Hristos, cere sufletelor noastre mare milă.



   Pogorându-se Mântuitorul la neamul omenesc, primit-a înfăşare cu scutece. Nu s-a scârbit de trupească tăiere împrejur, cel de opt zile după mumă, şi fără de început după tată. Acestuia credincioşii să-i strigăm : Tu eşti Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.


   Arătatus-a Domnul lui Avraam, şi i-a zis lui : Eu sunt Dumnezeul tău, fă plăcere înaintea mea şi fii fără prihană, şi voi pune legătura mea între mine, şi între tine şi te voi înmulţi foarte. Şi vei fi tată a multe neamuri, şi nu se va chema numele tău Avram, ci va fi numele tău Avraam; că tată a multe neamuri te-am pus. Şi te voi creşte foarte foarte, şi te voi pune întru neamuri, şi împăraţi din tine vor ieşi. Şi voi pune legătura mea între mine şi între tine, şi între seminţia ta după tine, întru neamurile lor, întru legătură veşnică. Şi le voi fi lor Dumnezeu. Şi a căzut Avraam pe faţa sa şi s-a închinat Domnului. Şi a zis Dumnezeu lui Avraam : Iar tu legea mea să o păzeşti, tu şi seminţia ta după tine întru neamurile lor. Şi aceasta este legea care să o păzeşti între mine şi între voi, şi între seminţia ta după tine întru neamurile lor. Şi se va tăia vouă împrejur toată partea bărbătească. Şi veţi tăia împrejur marginea trupului vostru, şi va fi întru semn de legătură între mine şi între voi, şi între seminţia ta după tine, întru neamurile lor. Şi pruncul de opt zile se va tăia vouă împrejur, toată partea bărbătească în neamurile voastre. Şi partea bărbătească, care nu-şi va tăia împrejur marginea trupului său, în ziua a opta, pierde-se-va sufletul acela din neamul său, că legea mea a stricat.


   Domnul m-a întemeiat început căilor sale, spre lucrurile lui, mai înainte de veac m-a întemeiat, întru început. Mai înainte de facerea pământului, şi mai înainte de facerea adâncurilor, mai înainte de curgerea izvoarelor apelor. Mai înainte până ce nu se înfipsese munţii; Mai înainte de toate măgurile m-a născut. Domnul a făcut laturile şi pustiile, şi marginile lumii sub Cer. Când gătea Cerul, cu dânsul eram. Şi când şi-a osebit luişi scaun pe vânturi. Şi când întărea norii cei de sus, şi ca nişte tării punea izvoarele cele de sub Cer. Când punea mării hotar, şi apelor, ca să nu treacă ţărmurile sale; şi tari făcea temeliile pământului. Eram la dânsul asemenea. Eu eram de care se bucură în toate zilele, mă veseleam înaintea feţei Lui în toată vremea.


   Gura dreptului izvorăşte înţelepciune, iar limba nedreptului va peri. Buzele oamenilor drepţi socotesc cele plăcute, şi gura celor : necuraţi se răzvrăteşte. Cumpenele viclene urâciune sunt înaintea Domnului, iar cumpăna dreaptă primită este lui. Oriunde intră înălţarea, acolo şi ocara, iar gura smeriţilor se învaţă înţelepciune. Săvârşirea drepţilor va îndrepta pe dânşii; şi împiedicarea călcătorilor de lege va prăda pe ei. Nu vor folosi averile în ziua mâniei; iar dreptatea va mântui de la moarte. Murind dreptul lasă grija, iar pierirea necuraţilor este urâtă şi grabnică. Dreptatea nevinovatului îndreptează căile, iar cel necurat întru necurăţia sa cade. Dreptatea oamenilor drepţi va scăpa pe ei; şi întru răutatea lor se prind cei fărădelege. Sfârşindu-se omul drept, nu i se va împuţina nădejdea, iar lauda necuraţilor va peri. Dreptul din cursă va scăpa, şi în locul lui se va da cel necurat. În gura necuraţilor, laţul cetăţenilor, iar chibzuirea drepţilor cu bună sporire. Întru bunătăţile drepţilor, se va îndrepta cetatea, şi întru pierirea necuraţilor bucurie; întru binecuvântarea drepţilor, se va înălţa cetatea, şi cu gura necuraţilor se va scăpa. Batjocoreşte pe cetăţeni, cel lipsit de minte, iar omul înţelept linişte aduce.


   Pe Hristos izvorul vieţii sălăşluindu-l în sufletul tău, prin curată viaţa ta, de sfinţenie arătătorule Vasilie, râuri de învăţături dreptslăvitoare ai izvorât lumii. Din care adăpat fiind credinciosul popor al Bisericii, rodul buzelor celor ce mărturisesc Darul, aduce celui ce a proslăvit pomenirea ta, în veacul veacului.

   Mirul Darului cel vărsat peste tine, te-a uns, ca să lucrezi cu sfinţenie buna vestire a împărăţiei cerurilor, Vasilie de Dumnezeu grăitorule. Căci bună mireasmă făcându-te lui Hristos, de mirosul cunoştinţei lui toată lumea ai umplut. Pentru aceasta glasurile slugilor tale cu bună voinţă primindu-le, cere nouă celor ce te cinstim pe tine, mare milă.


Cu arhiereasca haină fiind îmbrăcat, apărătorule al Treimii Vasilie, înaintea scaunului celui de judecată ai stătut, primejdie luând pentru credinţă, şi vitejească împotrivire arătând, ai ruşinat mânia eparhului, celui ce se semeţea cu stăpânia păgânătăţii, şi îngrozea cu tăierea măruntaielor. Cu osârdie acestea alegându-le, şi Mucenic de bună voie făcându-te cu cununa biruinţei te-ai încununat de la Hristos, cel ce are mare milă.


   Vărsatu-s-a Darul în buzele tale Cuvioase Părinte, şi ai fost păstor Bisericii lui Hristos, învăţând oile cele cuvântătoare să creadă în Treimea cea de o fiinţă, întru o Dumnezeire.


   Pogorându-se Mântuitorul la neamul omenesc, primit-a înfăşare cu scutece. Nu s-a scârbit de trupească tăiere împrejur, cel de opt zile după mumă, şi fără de început după tată. Acestuia credincioşii să-i strigăm : Tu eşti Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.


   O dumnezeiască şi sfântă albină a Bisericii lui Hristos, Vasilie preafericite ! Că tu cu acul dumnezeiescului dor întrarmându-te pe tine, hulele eresurilor cele urâte de Dumnezeu le-ai rănit, şi sufletelor credincioşilor dulceaţa bunei credinţe le-ai învistierit, şi acum umblând prin verdeaţa cea nestricată a dumnezeieştilor grădini, pomeneşte şi de noi, stând înaintea Treimii celei de o fiinţă.


   Bunătăţile tuturor sfinţilor ai adunat, Părintele nostru Vasilie, blândeţile lui Moise, râvna lui Ilie, mărturisirea lui Petru, şi binecuvântarea lui Ioan. Ca Pavel nu ai încetat strigând : Cine este slab, şi eu să nu fiu slab ? Cine să sminteşte, şi eu să nu mă aprind ? Pentru aceasta împreună cu dânşii sălăşluindu-te, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.


   Firea celor ce sunt asemenea, şi nestatornicia tuturor socotind, numai pe unul ai aflat neclătit, pe cel ce este mai presus de fiinţă făcător a toate, de care şi mai vârtos lipindu-te, dorul celor ce nu sunt stătătoare ai lepădat. Roagă-te ca să dobândim şi noi dumnezeiescul Dar, arătătorule de sfinţenie Vasilie.


   Cel ce Darul minunilor din Cer ai luat, şi înşelăciunea idolilor ai mustrat cu învăţăturile, mărirea arhiereilor eşti şi întărirea, preafericite Vasilie, şi tuturor părinţilor pildă de învăţătură, îndrăzneală având către Hristos; pe acela roagă-l să mântuiască sufletele noastre.


   Nu s-a ruşinat preabunul Dumnezeu, cu trupească tăiere împrejur a se tăia, ci s-a dat pe sine chip şi pildă tuturor spre mântuire. Că făcătorul legii, cele ce sunt ale legii le-a plinit, şi proorociile proorocilor cele ce au fost pentru dânsul. Cel ce toate le cuprinzi cu mâna, şi cu scutece te-ai înfăşat, Doamne slavă ţie.


   În tot pământul a ieşit vestirea ta, că acela a primit cuvântul tău. Prin care cu dumnezeiască cuviinţă ai învăţat, firea celor ce sunt ai arătat, obiceiurile oamenilor le-ai împodobit, împărăteasca preoţie, Părinte Cuvioase. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.


   Cel ce şezi pe scaun în chipul focului întru cei de sus, împreună cu Părintele Cel fără de început, şi cu dumnezeiescul tău Duh. Bine ai voit a te naşte pe pământ, din Fecioara Maica Ta, ceea ce nu ştie de bărbat. Pentru aceasta te-ai şi tăiat împrejur ca un om a opta zi. Slavă sfatului tău celui preabun, slavă rânduielii tale, slavă smereniei tale, unule Iubitorule de oameni.


   Ca pe o podoabă împărătească a Bisericii lui Hristos, pe Vasilie toţi să-l lăudăm, comoara învăţăturilor cea neîmpuţinată. Că cu acestea el ne-a învăţat pe noi să cinstim sfânta Treime cea unită în fiinţă şi despărţită în feţe.


   Vasilie înţelepte, cel ce stai înaintea Treimii, roagă-te să dobândim în ziua judecăţii, noi cei ce te lăudăm pe tine şi cinstim pomenirea ta, Dar şi milă şi curăţire de greşeli; ca şi cu gura şi cu inima să mărim pe unul Iubitorul de oameni.


   Făcătorul tuturor şi Stăpânul lumii, cel ce este sus împreună cu Tatăl şi cu Duhul, ca un prunc se taie împrejur, pe pământ a opta zi. Cu adevărat dumnezeieşti şi minunate sunt lucrurile tale, că tu Stăpâne pentru noi te-ai tăiat împrejur, cel ce eşti plinirea legii.


   Din înţelepciunea cea negrăită cu privirea la Dumnezeu, luând bogăţia cea de taină, tuturor ai izvorât apele ortodoxiei, care inimile credincioşilor dumnezeieşte le veselesc, iar învăţăturile necredincioşilor, precum li se cade le cufundă. Pentru aceasta dintru amândouă, prin sudorile bunei credinţe, te-ai arătat nebiruit apărător Treimii, Ierarhe Vasilie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.


   Toată lumea ai adăpat ca şi cu nişte ape cu învăţăturile tale, semănând dogmele bunei credinţe. Că izvorul vieţii Hristos întru tine s-a odihnit cu adevărat Vasilie. Pe care roagă-l, ca cel ce ai îndrăznire de Dumnezeu insuflate, să ne dăruiască nouă mare milă.


   Cel ce a fost nevăzut cu firea, acum se vede cu trupul. Cuvântul cel nezidit, acum născându-se din Curata Fecioară se zideşte. Pentru aceasta şi după lege pentru oameni ca un prunc de opt zile se taie împrejur. Aceluia dar să ne închinăm, ca unui Mântuitor al nostru.


   Cu puterea dumnezeieştilor cuvinte, ai surpat eresurile cele întunecate, toate pornirile lui Eunomie le-ai cufundat. Şi oamenilor pe Duhul, Dumnezeu a fi l-ai propovăduit. Şi cu înălţarea mâinilor, pe vrăjmaşi i-ai omorât, toată slujirea cea rea a lui Sabelie ai gonit-o. Toate părerile lui Nestorie le-ai surpat Ierarhe Vasilie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.


   Darul dumnezeieştilor tale cuvinte, şi înălţimea cea de taină a dogmelor, scară dumnezeieştii înălţări s-a făcut nouă. Că duhovnicească trâmbiţă agonisindu-ţi Părinte, cu aceea ai propovăduit dumnezeieştile învăţături. Pentru aceasta şi în loc cu verdeaţă te-ai sălăşluit răsplătirile ostenelilor tale luând, Cuvioase Ierarhe Vasilie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.


   Stăpânul tuturor şi făcătorul, din preacurat pântecele tău trup luând, folositoare oamenilor pe tine te-a arătat ceea ce eşti cu totul fără prihană. Pentru aceasta toţi la tine alergăm, iertare de greşeli cerând Stăpână, şi ca să ne mântuim de munca cea veşnică, şi de toată răutatea ţiitorului lumii celui rău. Pentru aceasta strigăm către tine; Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce se închină cu credinţă preasfintei naşterii tale.







   Vărsatu-s-a Darul în buzele tale Cuvioase Părinte, şi ai fost păstor Bisericii lui Hristos, învăţând oile cele cuvântătoare să creadă în Treimea cea de o fiinţă, întru-o Dumnezeire.


   Veniţi noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, celui ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul, pe care l-a mântuit din robia Egiptenilor, că s-a proslăvit.

   Ziua cea de-a opta, care poartă chipul veacului ce va să fie, cu a ta sărăcie cea de bună voie Hristoase se luminează şi se sfinţeşte. Că întru aceasta după lege la trup te-ai tăiat împrejur.

   Tăiere împrejur primeşte Hristos, a opta zi de la naşterea sa, şi întru aceasta astăzi umbra o opreşte, răsărind lumina Darului celui nou.


   Glasul tău se cădea să vină Vasilie, la cei ce vor să înceapă laudele tale. Ci tu Părinte voinţă primind, dă-ne Dar fără pizmuire.

   Săltarea cea cu patimă a trupului ce munceşte, cu dragostea iubirii de înţelepciune ai pedepsit-o. Pentru aceasta întru împărăţiile cele nestricăcioase locuieşti Părinte Vasilie.

   Pe calea cea aspră a bunătăţilor tu umblând, ai ajuns la cerescul suiş cel neted şi cu linişte, şi tuturor te-ai arătat pildă Vasilie.

   Patimile sufletului împreună şi ale trupului Vasilie, spre folos, cu sabia Duhului le-ai tăiat, şi pe tine Stăpânului jertfă te-ai adus.


   Fiind tu tăinuitor celor negrăite Vasilie, de împărăteasca preoţie a lui Hristos cu taină ai învăţat Părinte, luminat arătându-ne nouă lumina Treimii.


   Cine va putea să spună după vrednicie cea mai presus de cuvânt a ta zămislire ? Că pe Dumnezeu ai născut cu trup preasfântă, pe cel ce s-a arătat Mântuitor nouă tuturor.


   Fundul adâncului l-a descoperit, şi pe uscat pe ai săi i-a trecut, întru acelaşi acoperind pe protivnici, cel tare întru războaie Domnul, că s-a preamărit.


   Umblat-a Israil prin valul cel învăluit al mării, cel ce s-a arătat uscat îndată. Iar negrul luciu pe voievozii egipteni, i-a înecat cu totul mormântul cel aşternut cu apă, cu puterea cea tare a dreptei Stăpânului.


   Întăreşte-ne pe noi întru tine Doamne, cel ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce te lăudăm pe tine.

   Cuvântul cel mai presus de fiinţă întrupându-se, spre încetarea legii s-a tăiat împrejur, şi începăturile dumnezeiescului Dar, şi ale vieţii nestricăcioase, ne-a dat nouă.

   Plinitor legii, iar nu ca un potrivnic lui Dumnezeu fiind Hristos întrupându-se s-a arătat; şi a îngăduit de bună voie a se tăia împrejur a opta zi.


   De toată învăţătura plin fiind, nu numai de cea de jos şi călcată, ci mult mai vârtos de cea mai bună, te-ai arătat lumii lumină Vasilie.

   Cu frica Domnului fiind întemeiat, că începerea înţelepciunii aceasta este, la iubirea de înţelepciune cea mai bună te-ai înălţat o Vasilie.

   Vasilie înţelepţeşte te-ai suit cu lucrarea, şi lucrarea suire la înalta privire cea dumnezeiască ai arătat-o; şi cunoştinţa celor ce sunt ai deprins-o luminat.


   Împreună cu naşterea lui Hristos a sosit, şi împreună a strălucit pomenirea ta, Părinte. A căruia nespusă taină cu învăţăturile tale arătat ai făcut-o.


   Fără sămânţă pe Dumnezeu ai zămislit în pântece şi l-ai născut negrăit întrupat, spre care a căuta nu îndrăznesc puterile cereşti, Curată pururea Fecioară.


   Domnul cel ce dă împăcaţilor noştri tărie, şi înalţă cornul unşilor săi, din Fecioară s-a născut, şi vin către Botez. Deci credincioşii să-i strigăm : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept fără numai tu Doamne.


   Câţi ne-am dezlegat din cursele cele vechi, de leii cei mâncători sfărâmându-li-se dinţii; să ne bucurăm şi să lărgim gura, împletind cuvântul din cuvintele cântării; cu care de la noi se îndulceşte de daruri.


   Domnul tuturor tăiere împrejur rabdă, şi greşelile oamenilor ca un bun le taie. Dă mântuire astăzi lumii, şi se bucură întru cei de sus ierarhul Ziditorului şi purtătorul de lumină, dumnezeiescul tăinuitor al lui Hristos Vasilie.


   Deschizându-ţi gura cu cuvântul lui Dumnezeu, ai vestit înţelepciunea propovăduitorule al luminii, şi dumnezeiasca înţelegere lumii ai semănat; învăţăturile părinţilor cu adevărat întărindu-le, ca şi Pavel te-ai arătat apărător credinţei. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună cetăţean te afli, şi te arăţi împreună vorbitor fericite, de Dumnezeu grăitorule Vasilie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta. (De două ori)


   Ca cel ce eşti adâncul iubirii de oameni, te-ai îmbrăcat Stăpâne cu chip de rob, şi la trup te-ai tăiat împrejur dăruind tuturor oamenilor mare mila ta.


   Auzit-am Doamne auzul iconomiei tale, şi te-am preamărit pe tine unule Iubitorule de oameni.

   Tăierea împrejur a încetat, de când Hristos de bună voie s-a tăiat împrejur, mulţimile neamurilor mântuindu-le cu Darul.

   Viaţa cea nesfârşită a veacului ce va să fie, ziua a opta o închipuie; întru care Stăpânul Hristos s-a tăiat împrejur.


   Împodobeşte-se mireasa, Biserica, precum cu naşterea lui Hristos, aşa şi cu pomenirea ta preafericite.

   Nebiruit te-ai arătat, pentru Dumnezeu luptându-te Vasilie, cel ce întru toate poruncile lui te-ai plecat.

   Bisericii te-ai dat de la Dumnezeu îngrădire, şi zid tare, Vasilie preafericite.


   Celor protivnici lui Dumnezeu, sabie cu două ascuţişuri tăietoare, şi foc care mistuie înşelăciunea, te-ai arătat Părinte Vasilie.


   Rugămu-te; pe tine Curată, ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu fără de sămânţă, să te rogi pururea pentru robii tăi.


   Auzitus-a Doamne glasul tău care ai zis, glasul celui ce strigă în pustie; când ai tunat peste ape multe, mărturisind Fiului tău, cu totul fiind de faţă; iar prin Duhul a strigat : Tu eşti Hristoase înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu.


   Curăţindu-se cu lumina vederii de taină, cântând proorocul a oamenilor înnoire a dat glas, mişcat fiind de Duhul, arătând întruparea nespusului Cuvânt; de care s-au sfărâmat stăpânirile celor puternici.


   Dătătorule de lumină, şi făcătorul veacurilor Domnul, întru lumina poruncilor tale povăţuieşte-ne pe noi; că afară de tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

   Tu din Fecioară Maică negrăit ai ieşit Doamne, şi cu chipul omenesc bine ai voit a te îmbrăca ca un prunc după lege, legea plinind.

   Nopţii s-a asemănat ceea ce a născut pe Israil, ca ceea ce a iubit umbra legii; din care strălucind lumina lumii, Hristos s-a arătat.


   Biserica aduce astăzi cu adevărat îndoită prăznuire : a tăierii împrejur, ca un prunc, Stăpânul arătându-se pe pământ şi pomenirea slugii celei înţelepte şi de trei ori fericite.

   Lumina cea necuprinsă odihnind întru tine Cuvioase, făclie luminoasă lumii pe tine te-a arătat Hristos. Pentru aceasta lăudăm pomenirea ta Vasilie.

   Nici puitorul de lege Moise, nici Iosif cel mai înainte de lege, n-a fost măsurător de grâu pentru mâncare precum tu, că cu dumnezeiescul trup, însu-ţi ospătător te-ai arătat Vasilie.


   Cartea facerii cea cu totul întunecată ce s-a pus în Sinai lui Moise, tu tâlcuindu-o din dumnezeieştile vistierii, tuturor ai arătat-o, preafericite Vasilie.


   Ţie ceea ce ai născut pe Hristos Ziditorul tuturor, strigăm : Bucură-te Curată, bucură-te ceea ce ai răsărit nouă lumina, bucură-te ceea ce ai încăput pe Dumnezeu cel neîncăput.


   Iisus începătorul vieţii, vine să dezlege osânda a lui Adam celui întâi zidit. Şi curăţire ca unui Dumnezeu netrebuindu-i, pe cel căzut îl curăţeşte în Iordan, întru care pierzând vrajba, dăruieşte pacea care covârşeşte toată mintea.


   Cei ce ne-am spălat prin curăţirea Duhului de veninul spurcatului şi întunecatului vrăjmaş, plecat-am pe calea cea nouă nerătăcită, care duce în bucuria cea neapropiată, apropiată numai celor împăcaţi cu Dumnezeu.


   Adâncul cel mult al păcatelor m-a înconjurat, şi strig ţie, urmând proorocului : Din stricăciune Doamne scoate-mă.

   Luat-a sfârşit legea, de când Hristos prunc făcându-se, plinitor legii arătându-se, tăiere împrejur a luat, şi a dezlegat blestemul legii.

   Sâmbăta şi tăierea împrejur, şi întărâtarea jidovilor a încetat, cu bunăvoinţa lui Hristos celui ce s-a arătat, şi a strălucit primăvara Darului.


   Hrănit-ai din-destul sufletele săracilor cele topite de foame, şi inimile flămânzilor le-ai umplut Vasilie, de toată dumnezeiasca veselie.

   Hrănit-ai pe poporul cel flămând cu hrană cerească, că pâine îngerească este Cuvântul Vasilie, căruia dătător de grâu ai fost.

   Adunat-ai ca o albină Vasilie, cu iubire de osteneală floarea a toată fapta bună, şi iscusit făcându-te, într-însele te fericeşti.


   Nevoitu-te-ai a te despărţi de lume, şi cu Dumnezeu a vieţui, pentru aceasta în locul celor nestătătoare şi stricăcioase Părinte Vasilie, cele ce rămân ca un înţelept ai câştigat.


   Rugul cel ce s-a împreunat cu focul fără ardere, în Sinai, mai înainte te-a închipuit pe tine Maică pururea Fecioară, care nu ştii de nuntă, Născătoare de Dumnezeu Marie.


   Glasul Cuvântului, sfeşnicul luminii, luceafărul mergătorul înaintea Soarelui, în pustie, pocăiţi-vă strigă tuturor neamurilor şi mai înainte vă curăţiţi; că iată de faţă stă Hristos, mântuind lumea din stricăciune.


   Pe cel dorit l-a arătat cu preafericit glas Tatăl, pe care din pântece l-a izbucnit. Adevărat, zice, acesta de o fire fiindu-mi fiu, luminat a ieşit din neamul omenesc, cuvânt viu, al meu şi om după rânduială.


   Arătatu-te-ai temei neclintit Bisericii, dând tuturor oamenilor domnia cea nestricată. Pecetluindu-o cu învăţăturile tale, de cele cereşti arătătorule Vasilie Cuvioase.


   Paharul curăţiei, gura înţelepciunii, şi temeiul învăţăturilor, marele Vasilie tuturor străluceşte duhovniceşte. Veniţi dar şi să stăm în casa lui Dumnezeu, cu căldură privind, cu minunile împodobindu-ne, ca şi cu o rază strălucindu-ne, cu Duh curăţitor de viaţă răcorindu-ne. Urmând credinţei acestuia, căldurii şi smereniei prin care lăcaş firii lui Dumnezeu s-a arătat. Către care strigând să-l lăudăm, de cele cereşti arătătorule Vasilie Cuvioase.


   Luna lui Ianuarie are  treizeci şi una de zile, ziua are zece ceasuri şi noaptea patrusprezece ceasuri. În ziua întâia prăznuim cea după trup taiere împrejur  a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Stih : Hristos tăindu-se împrejur, legea s-a tăiat
Şi legea tăindu-se, s-a adus înlăuntru Darul cu adevărat.

   Tăierea împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, care a luat pentru ca să pună capăt rânduielii legii vechi, şi să aducă tăiere împrejur duhovnicească şi nefăcută de mână. Aceasta am luat de atunci de la sfinţii părinţi să o prăznuim după înconjurarea crugului anului. Care o şi prăznuim, ca pe o zi domnească, pentru Domnul ce ne-a cinstit pe noi, şi a voit a o primii aceasta, că precum a luat naştere trupească şi necuprinsă pentru noi, şi altele toate fireşti, care n-au nici o prihană, într-acest chip a primit tăierea împrejur a legii ca să astupe şi gurile ereticilor care îndrăznesc a zice ca n-a luat el trup, ci s-a născut după nălucire. Că în ce chip s-ar fi tăiat împrejur de n-ar fi fost luat trup ? Şi pentru ca să astupe gurile jidovilor celor neînţelegători, care îl cleveteau pe dânsul că nu păzeşte Sâmbăta, şi strică legea. Care a păzit legea şi până la tăierea împrejur. Şi pentru aceasta după opt zile de la sfântă naşterea lui cea din Fecioară, bine a voit de s-a adus de Maica sa şi de Iosif, la locul unde aveau obicei jidovii de se tăiau împrejur, şi s-a tăiat împrejur, şi s-a numit numele lui Iisus, care se zisese de la îngerul, mai înainte de ce s-a zămislit el în pântecele Fecioarei. Şi dacă s-a întors iarăşi cu părinţi săi acasă, a vieţuit după firea omenească, crescând cu vârsta, şi cu înţelepciunea şi cu Darul, spre mântuirea noastră.


Stih : Viază Vasilie, în Domnul murind,
Vieţuieşte însă şi cu noi, ca cel ce prin cărţi este vorbind.
În ziua dintâi a lui Ianuarie,
Prin moarte s-a mutat Vasilie.

   Acest dintru sfinţi Părintele nostru Vasilie, a fost pe vremea împăratului Valent, înaintea căruia a şi îndrăznit de a grăit pentru dreapta credinţă şi la mustrat, pe el. Fiindcă căzuse în necredinţa lui Arie, şi ca focul pierdea bisericile. Tatăl acestui sfânt a fost din Pont, şi Maica lui din Capadocia. Şi întru cuvintele învăţăturii, nu numai a întrecut pe cei ce erau atunci, ci şi pe cei de demult, că străbătând tot felul de înţelepciune şi învăţătură, întru toate a ieşit înainte şi a întrecut. Şi nu puţin s-a nevoit de a învăţat filosofia practică, şi cu ştiinţa aceea covârşind pe toţi cei ce erau atunci, s-a înălţat la scaunul arhieriei. Unde multe nevoinţe a luat pentru dreapta credinţă, şi cu înţelepciune tare şi neschimbată a îngrozit pe eparhul; şi a grăit cuvinte ca acelea cu care, ca şi cu un trăsnet a lovit întru înţelepciunea celor de altă credinţă. Și a învăţat și alcătuirea obiceiurilor şi cunoştinţa celor ce sunt a aşezat-o arătat. Şi cu tot felul de bunătăţi, turma lui Hristos îndreptându-o, s-a mutat către Domnul. Era însă statul trupului lui foarte înalt, drept la stat, uscăţiv, scăzut la trup şi negricios la faţă, cu gălbiniciune amestecat, cu fruntea puţin încreţită, lungăreţ la umerele obrazului, cu nasul lungăreţ, cu sprâncenele rotunde, cam spânzurate şi încreţite, asemenea cu omul îngrijit fiind. Cu tâmplele adâncate, cu barba lungă, pe jumătate căruntă şi cam pleşuv; fiu lui Vasilie şi Emiliei, şi se face prăznuirea pomenirii lui în sfânta biserică cea mare.


Stih : Teodot, nu voi suferi, zice, eu,
De nu mi se va tăia capul pentru Dumnezeu.

   Tot în această zi, Sfântul Grigorie Nazianzul tatăl Sfântului Grigorie teologul, care cu pace s-a săvârşit

Stih : Cu lăudător al sfârşitului de sine îmbogăţit,
Părinte prin cel din coapsele tale născut.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.


   Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Luminată şi prealuminată este naşterea lui Hristos, care mai înainte închipuiește astăzi şi taina înnoirii ce va să fie. Că după rânduiala legii Mântuitorul se taie împrejur, nu ca un Dumnezeu, ci ca un om, şi ca o plinire a legii.

   Legea plinind Făcătorul legii cu trupul astăzi de bunăvoie se taie împrejur; tăiere făcând iernii păcatului, şi a striga dăruind : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.


   Chipul Tatălui, este Fiul, şi al Fiului Duhul este; iar tu a Duhului o Vasilie neîntinată oglindă eşti, şi casă a toată Treimea. Fericită pomenirea ta ! Şi cei ce o slăvesc pe ea, se vor preamări.

   Afundându-ţi mintea întru adâncurile lui Dumnezeu cele neajunse, şi adunând tu mărgăritarul cunoştinţei cel de mult preţ, ai îmbogăţit lumea cu înţelepciunea şi a striga ai învăţat-o : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   O împreună suflare a minţii ! Şi sfinţită însoţire ! Care sunteţi ca un suflet în două trupuri nedespărţit, în Grigorie, Vasilie, cu dumnezeiască dragoste împreunaţi, şi în Vasilie, Grigorie. Acum rugaţi pe Hristos pentru turma voastră.

   Tată săracilor, folositor văduvelor, şi bogăţie celor lipsiţi, neputincioşilor mângâiere, şi celor cu bogăţie chivernisire, bătrâneților toiag te-ai arătat, învăţătură tinereţilor, şi călugărilor îndreptare spre bunătăţi Vasilie.


   Curăţindu-ţi mintea de toată întinata spurcăciune Vasilie, ai asemuit cele duhovniceşti cu Duhul cel dorit ţie. Pentru aceasta lăudând Treimea, cu îndrăzneală ai strigat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.


   Pe tine rug cu foc arzând, Moise în muntele Sinai Curată mai înainte te-a văzut, care ai primit fără ardere raza cea nesuferită a fiinţei celei negrăite, celei ce s-a unit cu grosimea trupului întru una din sfintele Ipostasuri.


   Pe tinerii cei binecredincioşi, care au intrat în cuptorul cel cu foc, duh de rouă suflând, nevătămaţi i-a păzit, şi pogorârea dumnezeiescului înger. Pentru aceea în văpaie răcoriţi fiind, cu mulţumire au cântat : Prealăudate Doamne al părinţilor, şi Dumnezeule bine eşti cuvântat.


   Ars-a cu apă capetele balaurilor, cel ce a potolit văpaia cea înaltă a cuptorului, în care erau credincioşii tineri. Negura cea grea care este din păcat, toată o spală cu roua Duhului.


   Pe Dumnezeu Cuvântul care cu negrăita înţelepciune toate le-a alcătuit, şi dintru nefiinţă întru fiinţă toate le-a adus : Bine îl cuvântaţi lucrurile ca pe Domnul, şi Îl preaînălţaţi întru toţi vecii.

   În ziua a opta s-a tăiat împrejur ca un prunc Stăpânul, şi Iisus a luat numire, că al lumii este Mântuitor şi Domn.

   Pe cel ce a ieşit din Tatăl mai înainte de veci şi fără de început, Dumnezeu Cuvântul, şi după lege cu trupul s-a tăiat împrejur, lăudaţi lucrurile Domnului pe Domnul.


   Cu ziua cea de-a opta de la naşterea lui Hristos, după vrednicie s-a împreunat pomenirea Ierarhului, care cinstindu-o cu credinţă, lăudăm pe Domnul, şi-l preaînălţăm în veci.

   Pe cel ce cu nespusa rânduială a dăruit pe Vasilie lumii lumină de bună credinţă, şi trâmbiţă de Dumnezeu cuvântătoare; binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Pe cel ce cu îndestulată lucrare s-a sălăşluit întru înţeleptul Vasilie, şi printr-însul cu bună cinste dumnezeieşte a grăit : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul, şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Cei ce ne-am îndulcit cu dumnezeieştile tale cuvinte Vasilie, neîncetat prăznuind a ta pomenire, strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.


   Razele cuvintelor le-ai revărsat în lume Vasilie. Care luminat i-au îndreptat a cinsti o fire a Treimii, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.


   Pe Dumnezeu Cuvântul cel ce a ieşit din Tatăl mai înainte de veci şi fără de ani, şi mai pe urmă a răsărit din Fecioară, binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul, şi-l preaînălţaţi în veci.



   Taină preamărită a arătat cuptorul Babilonului, carele a izvorât rouă. Că în repejuni vrea să primească Iordanul focul cel nematerialnic, şi să sufere pe Ziditorul cu trupul botezându-se. Pe care popoarele, îl binecuvintează şi îl preaînalţă întru toţi vecii.


   Făptura se cunoaşte acum slobodă şi cei mai înainte întunecaţi fii ai luminii. Numai domnul întunericului suspină. Acum vine să laude cu osârdie pe Pricinuitorul, ceea ce era întâi ticăloasă, toată moştenirea neamurilor.



   Pe tine ceea ce pe luminătorul Dumnezeu, cel ce a răsărit mai înainte de soare, care trupeşte la noi a venit, din coapsele cele fecioreşti negrăit l-ai întrupat, binecuvântată, Preacurată Născătoare de Dumnezeu te mărim. De două ori, cu aceeaşi pripeală.


   Veniţi să prăznuim întru sfinţenie mărită numirea Stăpânului Hristos; că Iisus cu dumnezeiască cuviinţă se numeşte astăzi, cu care împreună şi pomenirea Ierarhului să o mărim.





   Urmelor celor purtătoare de viaţă, ale Păstorului celui mare, ca o oaie credincioasă a lui Hristos, Vasilie ai urmat, că tiranului trupul tău Părinte ţi-ai dat, vitejeşte mai înainte nevoie pătimind pentru Biserică preafericite.

   Preasfinţită adunarea Bisericii lui Hristos, văzându-o cu a ta Arhierie împodobită înţelepte, pierzătorul muncitor ca de un tunet trăsnit fiind a căzut; că raza Duhului cea dintru tine nu a putut-o răbda Vasilie.


   Scaunului Apostolilor, şi cetei purtătorilor de chinuri ai lui Hristos, şi cortului patriarhilor, şi desfătării drepţilor, şi bucuriei proorocilor te-ai învrednicit Vasilie; că Născătoarei de Dumnezeu tăinuitor, şi Treimii slujitor te-ai făcut.


   Cel ce acoperă cele mai de deasupra cu ape însuşi Domnul, care înfrânează marea, şi adâncurile usucă, din tine Curată trup luând, din Betleem sârguieşte către Iordan să se boteze cu trupul.

 

   Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie şi se întunecă şi mintea cea mai presus de lume, a cânta ţie Născătoare de Dumnezeu. Însă ceea ce eşti bună primeşte credinţa, că ştii dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu creştinilor eşti folositoare, pe tine te slăvim.     



   O minunile naşterii tale celei mai presus de minte ! Mireasă Preacurată, Maică binecuvântată ! Prin care dobândind desăvârşit mântuire, te lăudăm cum se cade ca pe făcătoarea de bine, daruri aducând cântare de mulţumire.


   Cu dragostea filosofiei ai tăiat împrejur Părinte acoperământul sufletului tău, şi lumii te-ai arătat ca un soare cu minunile; şi ai luminat gândurile credincioşilor, de Dumnezeu înţelepţite, al Treimii slujitorule o Vasilie înţelepte şi tăinuitorule, al Născătoarei de Dumnezeu. (De două ori)


   Cu trupul se taie împrejur plinind legea, ca un prunc a opta zi, Făcătorul veacurilor; şi cu scutece se înfaşă ca un om, şi cu lapte se hrăneşte, cel ce toate le ţine cu nemăsurata tărie ca un Dumnezeu, şi cu buna voinţă le poartă.


   Rabdă tăiere împrejur cu trupul, cel ce s-a născut din Tatăl fără tăiere, şi fără stricăciune negrăit ca un Cuvânt şi ca un Dumnezeu din Dumnezeu. Întru neschimbată Dumnezeire rămânând. Pentru aceasta după lege, făcându-se cel ce este mai presus de lege. Din blestemul legii izbăveşte pe toţi, şi binecuvântare de sus dăruieşte, deci preabună smerenia lui mărindu-o să o lăudăm, şi cu mulţumire să o mărim; rugându-l pe dânsul să dăruiască sufletelor noastre mare milă. (De două ori)

   După Dar Fiu lui Dumnezeu făcându-te, cu a doua naştere a dumnezeiescului Botez, pe cel din fire şi cu adevărat, şi mai înainte de veci Fiul lui Dumnezeu şi Cuvântul cel de o fiinţă cu Tatăl, şi împreună fără început l-ai mărturisit Cuvioase; şi gurile ereticilor cele neîncuiate cu strălucirea cuvintelor tale le-ai astupat. Pentru aceasta şi întru împărăţiile cele de sus te-ai sălăşluit, împreună împărăţind cu unul, şi cel ce din fire este împărat Hristos, care din-destul dă lumii mare milă.

   Înlăuntrul cereştii Biserici ca un arhiereu sfinţit ai încăput, cu lucrarea şi cu privirea la cele de sus, şi cu începăturile înţelepciunii, ca şi cu un vestmânt sfânt îmbrăcându-te. Şi acum în altarul cel de sus, Cuvioase, jertfa slujind şi înaintea lui Dumnezeu stând, şi liturghia cea fără materie săvârşind, pomeneşte cu milostivire preafericite Vasilie, pe cei ce săvârşesc sfinţită şi preacinstită pomenirea ta, rugând pe Hristos, cel ce dă lumii mare milă.

   Cu totul fiind sfinţit lui Dumnezeu, şi în tot chipul din copilărie dăruit şi cu razele preaînţeleptei înţelepciuni strălucit, cunoştinţa celor ce sunt arătată ai făcut-o, luminat tâlcuind, şi înţelepţeşte spunând buna rânduială întru cele ce sunt, şi făcând întemeiere preadumnezeieştii cunoştinţe. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu grăitorule şi dumnezeiescule învăţător, şi luminătorul Bisericii cel purtător de lumină te propovăduim, lăudând pe Hristos, care dă lumii mare milă.

   Cu temerea de Dumnezeu întărindu-te, ai înţeles Vasilie, că frica este începătura înţelepciunii. La întreaga înţelepciune şi la dreaptă viaţă te-ai suit Părinte. Iar prin dragoste cu Dumnezeu te-ai unit, şi prea de aproape te-ai făcut lui. De unde dumnezeieştile îndreptări şi judecăţi învăţându-te, obiceiurile oamenilor le-ai înfrumuseţat, şi minţile credincioşilor le-ai împodobit, şi cu duhovniceştile puneri de lege pe Sobor ai luminat. Deci roagă pe Hristos, să dăruiască sufletelor noastre mare milă.


   Vărsatu-s-a Darul în buzele tale Cuvioase Părinte, şi ai fost păstor Bisericii lui Hristos, învăţând oile cele cuvântătoare să creadă în Treimea cea de o fiinţă, întru o Dumnezeire.


   Pogorându-se Mântuitorul la neamul omenesc, primit-a înfăşare cu scutece, nu s-a scârbit de trupeasca tăiere împrejur, cel de opt zile după Mamă, şi fără început după Tată. Acestuia credincioşii să-i strigăm : Tu eşti Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.


   Stihirile Învierii după obicei. La Stihoavnă, Stihira Învierii, a glasului de rând una. Apoi Stihirile Stihoavnei Sfântului Vasilie, cele de la Vecernia cea mare, cu Stihurile lor. Slavă..., glas 6: Vărsatu-s-a Darul în buzele tale..., Şi acum..., a praznicului : Nu s-a ruşinat prea bunul Dumnezeu... După Tatăl nostru..., Troparul Învierii, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al praznicului, Ectenia mică şi Otpustul.


   La Doamne strigat-am..., cântăm Stihirile Învierii 3, ale praznicului 3, şi ale Sfântului 4, Slavă..., a Sfântului : De înţelepciune iubitor..., Şi acum..., Dogmatica glasului, Vohod, Prochimenul zilei, şi citirile 3. La Litie, Stihira hramului şi ale Sfântului Vasilie. Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a praznicului. La Stihoavnă, Stihirile Învierii, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a praznicului. La binecuvântarea pâinilor, Troparul Sfântului de 2 ori, şi Născătoare de Dumnezeu Fecioară... odată şi citire.


   La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii de 2 ori, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al praznicului. După Catisme, Sedelnele Învierii cu ale Născătoarei; după Polieleu, Mărimurile praznicului şi ale Sfântului; Soborul îngeresc..., Ipacoi al glasului şi Sedelnele Sfântului toate câte odată, Slavă..., SEDEALNA cea după Polieleu, Şi acum..., a praznicului, Antifoanele, şi Prochimenul glasului, şi Toată suflarea să laude pe Domnul..., Evanghelia Învierii, apoi Învierea lui Hristos văzând..., şi Psalm 50, şi Stihira Învierii. Canonul Învierii cu Irmosul pe 4, şi al praznicului pe 4, şi al Sfântului pe 6. Catavasiile : Fundul adâncului l-a descoperit..., şi Umblat-a Israil..., al fiecărei strane Irmosul său. După a 3-a Cântare, Condacul praznicului şi SEDEALNA Sfântului de 2 ori, Slavă..., Şi acum... a praznicului. După a 6-a Cântare, Condacul si Icosul Sfântului, si citim Prologul. La a 9-a Cântare cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită..., iar pripelele praznicului şi ale Sfântului nu le cântăm. LUMINÂNDA Învierii, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a praznicului. La L a u d e. Stihirile Învierii 4, şi ale Sfântului cu cea de Slavă..., 4, cu obişnuitele Stihuri ale lui. Slavă..., Stihira Evangheliei, Şi acum... Preabinecuvântată eşti... Slavoslovia cea mare. Troparul Învierii numai. Ecteniile şi Otpustul. Şi învăţătură a lui Studit. Şi se dă fraţilor şi untdelemn sfinţit după obicei, din candela Sfântului. Şi ieşire în Privdor. Şi Ceas 1. La ceas 1, Troparul Învierii, Slavă..., al praznicului, Şi acum... Troparul Născătoarei de la ceasuri. După Sfinte Dumnezeule,... Condacul praznicului, şi Otpustul deplin la ceas 3, Troparul Învierii, Slavă..., al Sfântului, Şi acum... al Născătoarei ceasurilor. După Sfinte Dumnezeule, zicem Condacul Sfântului, şi al praznicului, schimbându-le.     


   Fericirile glasului pe 4. Şi ale praznicului Cântarea a 3-a pe 4. Şi ale Sfântului, Cântarea a 6-a pe 4, după Vohod, Troparul Învierii, şi al praznicului, şi al Sfântului. Slavă..., Condacul Sfântului, Şi acum... al praznicului, Prochimenul Duminicii celei mai nainte de arătarea lui Dumnezeu, şi al Sfântului. Apostolul Duminicii celei mai înainte de Botezul Domnului, din cea către Timotei : Fiule Timotei, priveghează întru toate... Celălalt Apostol, din cea către Coloseni : Fraţilor vedeţi să nu vă înşale pe voi cineva... Şi a Sfântului din cea către Evrei : Fraţilor, Arhiereu ca acesta... Aliluia..., al Duminicii celei mai înainte de Botez, Evanghelia Duminicii celei mai înainte de Botez, dintru a lui Marcu, şi a Tăierei împrejur dintru a lui Luca. Şi a Sfântului, tot de la Luca. Chinonicul : Lăudaţi pe Domnul... Altul : Întru pomenire veşnică... iar Liturghia se cântă a marelui Vasilie neschimbată. În loc de Cade-se să te fericim..., cântăm : De tine se bucură...


   La Liturghie Apostolul din cea către Timotei : Fiule Timotei cei ce slujesc bine, treaptă bună loruşi îşi dobândesc... Evanghelia de la Matei : În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul...


   Prochimenul, glas al 6: Mântuieşte Doamne poporul tău... Stih : Către tine Doamne voi striga Dumnezeul meu... Apostolul din cea către Timotei : Fiule Timotei priveghează întru toate... Aliluia, glas 8: Dumnezeule milostiveşte-te spre noi... Evanghelia de la Marcu : Începerea Evangheliei lui Iisus Hristos...




   Cântările cele de înainte prăznuire cu bună credinţă mai înainte să le vestim, ale cinstitului Botez, al Dumnezeului nostru. Că iată ca un om cu trupul va să vină la Mergătorul său înainte; şi să ceară Botezul cel de mântuire spre înnoirea tuturor, celor ce cu credinţă şi cu sfinţenie vor să se lumineze, şi să se împărtăşească Duhului.

   Hristos se arată, Dumnezeu se vede, David mai înainte a scris mai arătat, şi către rob vine Botez cerând. Iordane râule, umple-te de veselie ! Pământule şi mare, dealurile şi munţii, şi inimile omeneşti acum săltaţi, lumină înţelegătoare primind.

   Râul păcii şi izvorul desfătării , fiind tu atotputernice Doamne; cum te vor primii curgerile râurilor, suindu-te gol, cel ce îmbraci cerurile cu nori, şi goleşti toată răutatea vrăjmaşului, şi cu nestricăciune îmbraci pe cei pământeşti.


   Părinte Ierarhe Silvestre, luminându-te sfinţit cu lumina preoţiei, ai luminat pe credincioşi cu învăţături luminătoare, să cinstească o fiinţă în trei Ipostasuri şi întru o fire; şi ai izgonit întunericul eresurilor. Drept aceea astăzi prăznuim luminat pomenirea ta cea purtătoare de lumină, bucurându-ne.

   Părinte purtătorule de Dumnezeu Silvestre, stâlp de foc te-ai arătat, cu sfinţenie povăţuind adunare sfinţită, şi nor umbritor, care ai scos pe credincioşi din înşelăciunea Egiptului, şi i-ai povăţuit pururea spre slava cea nemuritoare, cu învăţăturile tale cele nerătăcite. Drept aceea cinstim pomenirea ta cea mărită şi sfinţită.

   Părinte grăitorule de Dumnezeu Silvestre, cu râurile rugăciunilor tale, adevărat ai înecat pe balaurul cel cu multe chipuri, arătându-te minunat ca un sfinţit. Mulţime de elini ai adus către Dumnezeu, şi semeţia evreilor ai smerit-o, săvârşind minuni preamari înaintea lor de faţă, pentru aceasta te cinstim şi te fericim.


   Vine la Iordan Hristos adevărul, să se boteze de la Ioan, şi acela zice către dânsul. Mie îmi trebuieşte să mă botez de la tine, şi tu vii la mine ? Nu îndrăznesc iarbă fiind, să mă ating de foc; tu mă sfinţeşte Stăpâne cu dumnezeiască arătarea ta.


   Luminat a fost praznicul cel ce a trecut, iar mai luminat este Mântuitorule cel ce vine. Acela pe îngeri a avut binevestitori, iar acesta pe Mergătorul înainte l-a aflat înainte gătitor. Întru acel sângele vărsându-se, ca un fără de fii a plâns Betleemul; iar întru acesta apele binecuvântându-se, cu mulţi fii se cunoaşte scăldătoarea. Atunci steaua pe magii înştiinţaţi i-a făcut, iar acum Tatăl pe tine lumii te-a arătat. Cel ce te-ai întrupat, şi iarăşi vei să vii arătat, Doamne slavă ţie.



   Iarăşi Iisus al meu se curăţeşte în Iordan, şi mai vârtos curăţeşte păcatele noastre. Că vine cu adevărat la Botez, vrând să spele zapisul lui Adam, şi zice către Ioan : Vino, de slujeşte o Botezătorule, începăturii tainei celei înfricoşate. Vino, tinde-ţi mâna ta degrabă şi te atinge de creştetul celui ce a sfărâmat capul balaurului şi a deschis raiul, pe care l-a încuiat călcarea de poruncă, cu înşelăciunea şarpelui, prin gustarea din lemn oarecând.


   Strălucit a fost praznicul cel ce a trecut, slăvită este şi ziua de acum. Întru acela magii s-au închinat Mântuitorului, iar întru acesta pe Stăpânul sluga cea mărită l-a botezat, acolo păstorii fluierând l-au văzut şi s-au minunat; iar aicea glasul Părintelui, a mărturisit pe Fiul unul născut.


   Veniţi toţi credincioşii, lăsând Iudeea, să trecem în pustiul Iordanului, şi să vedem astăzi acolo pe cel ce s-a arătat pentru noi cu trup, cerând Botez în apele Iordanului. Şi pe Botezătorul apărându-se, şi strigând cu frică : Nu îndrăznesc să pun mâna cu mână de ţărână pe foc. Iordanul şi marea au fugit Mântuitorule, şi s-au întors; iar eu cum voi pune mâna pe creştetul tău, de care se cutremură Serafimii ? Întorsu-s-a Iordanul, când a luat prin Elisei cojocul lui Ilie; cum n-ar intra în prăpastie şi în adâncime văzându-te pe tine gol în repejuni. Şi cum nu mă va arde pe mine cu totul, de tine fiind înfierbântat ? Ce te zăboveşti Botezătorule, a boteza pe Domnul meu ? Iordanul strigă către Ioan : De ce opreşti curăţirea multora ? Toată făptura a sfinţit, lasă să mă sfinţească şi pe mine, şi firea apelor; că spre aceasta s-a arătat.


    Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Silvestre, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.


   Găteşte-te Zabuloane, şi bine te împodobeşte Neftalime; Iordane râule stai, primeşte săltând pe Stăpânul cel ce vine să se boteze. Bucură-te Adame, împreună cu strămoaşa. Nu vă ascundeţi ca mai înainte în rai. Că cel ce v-a văzut pe voi goi, s-a arătat, ca să vă îmbrace în haina cea dintâi. Hristos s-a arătat, toată făptura vrând să o înnoiască.


   Cântăm Tripezneţul, Irmoasele îndoindu-le, şi Troparele pe 6, şi pe urmă Irmosul întru amândouă Stranele. Şi fiindcă şi Tripezneţul al doilea are Irmos, cântăm al Făcătorului dintâi Irmosul de 2 ori; iar Troparele amânduror făcătorilor, pe 6, şi pe urmă Irmosul Tripezneţului al doilea într-amândouă stranele împreună. Aşa cântăm Canoanele şi Irmoasele, şi la alte Pavecerniţe.


   Celui ce marea cea neumblată şi cu valuri, cu dumnezeiască porunca sa a uscat-o; şi a trece pedestru printr-însa, pe poporul Israiletenesc l-a povăţuit : Domnului să-i cântăm, căci cu slavă s-a preamărit.


   Plecăciunea cea nespusă a Ziditorului, strălucind mai înainte din Fecioară, lumea a luminat, şi iarăşi însuşi Hristos altă taină acum săvârşind, vine la Iordan spre străină înnoirea oamenilor.

   Ca să slujească la lucru înfricoşat, vine înainte la Iordan acum Mergătorul înainte, glasul Cuvântului, celui ce a îmbogăţit cu Dumnezeirea pe Adam cel sărac. Căci cu Duhul îmbogăţindu-l, vine Hristos prin Darul Botezului.


   Înfricoşatu-s-a de nespurcatul trup, cel întru o podoabă cu sufletul al tinerilor celor cu bună credinţă, şi s-a depărtat focul cel neostenitor, ce se hrănise cu multă materie, şi văpaia cea pururea vie potolindu-se, cântare veșnică se cântă : Pe Domnul toate lucrurile lăudaţi-L, şi Îl preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Pe voi vase ale mele alese vă voi cunoaşte, de se va însemna pecetea Darului meu întru voi, strălucind lumina cea întreită spre Botez; Hristos Cuvântul a zis, celor ce petrec întru trândăvirea lenei, că întru această cale nouă de mântuire, şi viaţa slobozirii vin dăruind.

   Împotriva rânduielii fireşti este, lucrul cel ce se săvârşeşte întru tine acum, că cel mai mic, precum cunoştinţa învaţă, se binecuvintează de la cel mai mare, pentru aceasta m-am temut a mă atinge cu mâna de capul tău, Mântuitorului a strigat Mergătorul înainte. Că nu este cu cuviinţă a se apropia iarba de foc. Tu mai vârtos mă sfinţeşte pe mine robul tău.


   Somnul lenei cel sufletesc lepădându-l, cu privegherea inimii celui ce vine să curăţească sufletele în repejuni, să strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-l preaînălţaţi în veci.

   Din destul să fie întru noi fapta sufletului întru înaltă privire, ca după amândouă părţile arătându-ne luminaţi, celui ce curăţeşte toate să-i strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Talantul cu cuvânt lucrător împodobindu-l întru îndoită lucrare, cu credinţă Stăpânului celui ce-l dă, credincioşii ca nişte robi să-i aducem, celui ce vine să se boteze spre înnoirea sufletelor.


   Poruncii muncitorului cei trei cuvioşi tineri nesupunându-se, în cuptor fiind aruncaţi, au mărturisit pe Dumnezeu, cântând : Bine cuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.


   Mărit-ai Hristoase pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce te-a născut pe tine, din care Ziditorul nostru cu trup asemenea nouă pătimitor te-ai îmbrăcat, dezlegătorul greşelilor noastre. Pe aceasta fericindu-o toate neamurile, pe tine te mărim.

   Toată întinăciunea cea din patimi lepădând, cu vrednicie cunoştinţa dumnezeiescului Botez, înţelepţeşte să luăm. Că vine Ziditorul să dăruiască curăţire străină, botezându-se în repejuni, şi să arate tuturor schimbare nouă.

   Căutând la Hristos cel ce s-a smerit de bunăvoie, până şi la chip de rob; sub mâna lui cea tare acum să ne smerim, cu duhul înălţându-ne. Ca pe acesta ce va să se boteze, cu fapte bune să-l cinstim.


  Întinăciunea cea grea a păcatului lepădându-o, curaţi să ne arătăm Stăpânului, celui ce a curăţit pe toţi cu dumnezeieştile râuri.

   La Hristos, cel ce vine în râul Iordanului să se boteze, veniţi să ne apropiem, cu curgeri de lacrimi curăţindu-ne.

   Pe noi, cei ce am prăznuit naşterea ta Mântuitorule, cu Magii şi cu păstorii, acum ne primeşte. Care te cinstim pe tine, cel ce vii să te botezi.


   Ceea ce pe Dumnezeu cel neîncăput, în pântece l-ai încăput şi bucurie lumii ai născut, pe tine te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară.



   Îmbrăcându-te Iisuse al meu întru a mea sărăcie, mers-ai amestecându-te cu robii, şi Botez cerând de la rob, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta văzându-te Ioan, a strigat : Cum te voi boteza pe tine cel ce nicicum nu ai spurcăciune ? Dumnezeule preabune.


   Merge mai înainte Hristos pentru bunătate la izvoarele râului Iordanului, şi vrea întru acelea să lucreze cu Darul înnoirea noastră. dumnezeiescule Mergătorule înainte, primeşte-l pe dânsul bucurându-te; şi vrând el, în ape spală pe unul Iubitorul de oameni.


   Sărăcind cel bogat pentru milostivirea cea multă, vrând să ne îmbogăţească pe noi, care sărăcisem oarecând pentru neînfrânare, vine să intre în repejunile Iordanului, şi de la Ioan arătat să se boteze. Să lăudăm credincioşii smerenia lui cea multă.


   Plinitu-s-a astăzi glasul Isaiei celui ce strigă : Gătiţi calea Domnului, şi cărări faceţi, că a strigat precum zice : Trâmbiţa cea iubitoare de pustie, pe toţi chemându-i, Ioan cel mare. Deci să alergăm împreună, lucruri mărite să vedem.


   Celui ce marea cea neumblată şi cu valuri, cu dumnezeiască porunca sa a uscat-o; şi a trece pedestru printr-însa, pe poporul Israelitenesc l-a povăţuit; Domnului să-i cântăm, că cu slavă s-a preamărit.

   Simţind venirea Domnului, din pustie vine dumnezeiescul Mergătorul înainte, strigând luminat : Apropiatu-s-a şi s-a arătat mântuirea, pocăiţi-vă şi cu apă vă curăţiţi.

   Pe mine cel afundat în viforul păcatelor, Cuvinte cel împreună fără început cu Tatăl, cu totul mă curăţeşte cu stropirea pocăinţei. Cel ce dăruieşti pururea cu Botezul tău credincioşilor mântuire, pentru milostivirea cea nemăsurată.

   Pământul Zabulonului , văzând lumina cea neapusă, luminează-te, că iată a venit la râurile Iordanului; şi pe Dumnezeu cel ce este peste toate, îl laudă strigând : Domnului să-i cântăm, căci cu slavă s-a preamărit.

   Pe tot poporul văzându-l Mergătorul înainte venind către dânsul le-a grăit : Cine v-a arătat vouă ca să fugiţi de mânia ce va să fie ? Faceţi roduri de pocăinţă, cu Darul mântuindu-vă.


   Fiul lui Dumnezeu Tatălui te-ai făcut , după Dar, Silvestre, iubind viaţă curată. Şi cu străluciri dumnezeieşti făcându-ţi sufletul cu chip luminat, te-ai mutat către lumina cea neînserată, strigând : Să cântăm Domnului, că cu slavă s-a preamărit.

   Cu mare înţelepciune ai biruit patimile, şi trupul prin nevoinţe postniceşti l-ai supus Duhului înţelepte; şi lăcaş dumnezeiesc făcându-te Treimii arătat, ai pierdut duhurile vicleniei : Cântând Domnului, căci cu slavă s-a preamărit.

   Dumnezeieşte supunându-te legii lui Dumnezeu, şi înfrumuseţându-te cu cunoştinţa dumnezeieştii Scripturi; pe înţelepţii Elinilor i-ai învăţat adevărul, a mărturisi pe Hristos împreună cu Tatăl şi cu Duhul, strigând : Domnului să-i cântăm, că cu mărire s-a preamărit.


   Propovăduit-ai fericite Silvestre pe Hristos cel întrupat, a se cunoaşte întru un Ipostas, şi a se înţelege în două voiri şi în două lucrări; care a îndumnezeit pe cei ce cu credinţă strigă lui : Domnului să-i cântăm că cu slavă s-a preamărit


   Ca să împreune pe cei de jos cu cei de sus, însuşi Dumnezeul tuturor, a intrat în pântece neispitit de bărbat; şi arătându-se întru asemănarea trupului, a stricat peretele cel din mijloc al vrajbei, şi a mijlocit pace, dăruind viaţă, şi dumnezeiască mântuire.


   Întăreşte-ne pe noi întru tine Doamne, cel ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce te lăudăm pe tine.

   Arătatus-a Hristos, strigă Mergătorul înainte, şi la râurile Iordanului merge; a-l întâmpina pe dânsul să sârguim, cu gânduri curate fiind luminaţi.

   Căutându-mă pe mine cel rătăcit, întru cele fără cale Dumnezeul meu, întru sărăcia cea preabogată îmbrăcându-te, stai de faţă să te botezi, Mântuirea tuturor.

   Pământul şi Cerul acum să dănţuiască; Făcătorul de bine al tuturor se botează în ape, cufundând mulţimea greşelilor noastre celor fără număr.


   Câştigând curăţia gândului, te-ai făcut Ierarh, primind ungere sfântă. Pentru aceea te lăudăm pe tine Părinte, purtătorule de Dumnezeu.

   Pe cel ce trupeşte şi-a întins palmele pe Cruce, l-ai propovăduit Dumnezeu, cu dovedirile tale cele cuvântătoare, şi semeţia jidovilor ai pierdut-o preafericite.


   Foarte mare făcându-te întru minuni, duhurile goneşti şi bolile celor ce se roagă cu credinţă le curăţeşti, Silvestre gânditorule de cele dumnezeieşti.


   Fecioară curată după naştere ai rămas întrutot sfântă. Că ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, care s-a asemănat nouă fără păcat.


   Frica ta Doamne, o sădeşte în inimile robilor tăi, şi fii nouă întărire, celor ce întru adevăr te chemăm pe tine.


   La repejunile Iordanului, astăzi venind Domnul, către Ioan a strigat : Nu te teme a mă boteza, că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.


   Nu te silesc pe tine Botezătorule ca să treci hotarele; nu-ţi zic ţie spune-mi cele ce grăieşti celor fără lege, şi vezi pe păcătoşi. Numai mă botează tăcând, şi aşteptând cele din Botez, că va să aibi pentru aceasta învrednicire care nu a fost îngerilor. Că decât proorocii mai mare te voi face. Că dintru aceia niciunul arătat pe mine nu m-a văzut, ci întru închipuiri şi în umbre şi visuri; iar tu înaintea mea stând m-ai văzut, că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.


   Râu al bunei credinţe arătându-te Silvestre, tot pământul l-ai adăpat, cu râurile dogmelor tale, ca un Ierarh dumnezeiesc, şi cu ploile minunilor, ai spălat întinăciunile patimilor, şi după vrednicie ai moştenit pâraiele desfătării; drept aceea adunându-ne astăzi, cu cântări, după cuviinţă te cinstim, şi cu credinţă strigăm ţie, dumnezeiescule Ierarhe : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să ne dăruiască, celor ce prăznuim cu dragoste sfântă pomenirea ta.


   Dumnezeule cel ce eşti nevăzut, Cuvinte cel neajuns, care te-ai născut din Tatăl mai presus de fire şi de cuvânt, şi iarăşi mai pe urmă din Fecioară, neschimbând Ceea ce ai fost, mergi în curgerile Iordanului acum să te botezi cu trupul; cel ce bine ai voit a mântui ca un Dumnezeu neamul omenesc.


   Venit-ai din Fecioară nu sol nici înger, ci tu însu-ţi Domnul te-ai întrupat, şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig ţie : Slavă puterii Tale Doamne.

   Minunează-se de venirea ta marele Mergătorul înainte Iisuse, făcătorule de bine, şi spăimântându-se strigă către tine : Foc fiind Stăpâne, să nu mă arzi pe mine, cel ce sunt iarbă Doamne.

   Văzându-mă pe mine, stând acum de bunăvoie în apele acestea, apropie-te Ioane şi mă botează, ca să fac Darul cel prin apă neamului omenesc.

   Soare ca în nişte nori, ascuns în trup te-am cunoscut Dumnezeul meu; dar cum eşti gol acum cu apele fiind îmbrăcat, Ioan a strigat spăimântându-se.

   Luminează-se firea omenească, şi mântuire ia de întunericul păcatului, şi de sus se îmbracă cu dumnezeiască îmbrăcămintea nestricăciunii golindu-mă eu.


   Ierarh cuprins de Dumnezeu te-ai arătat Părinte Silvestre, ungând preoţi prin Duh dumnezeiesc, şi noroade luminând preasfinţite.

   Cu ajutorul Duhului gonind boli, ai tămăduit patimi nevindecate, întrutot fericite, întorcând din înşelăciune pe cei fără de minte.

   Izgonind înşelăciunea eresurilor Silvestre, ai păstorit turma la verdeaţa cunoştinţei de Dumnezeu, izvorând apele bunei credinţe.


   Darul Duhului Sfânt, s-a vărsat în buzele tale Părinte. Pentru aceea te-a uns Dumnezeu preot norodului său, preafericite.


   Vindecă zdruncinările inimii mele Fecioară, şi îndreptează mişcările sufletului meu către voirile lui Dumnezeu Preacurată.


   Dătătorule de lumină, şi făcătorul veacurilor Domnul, întru lumina poruncilor tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

   Pocăiţi-vă, împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat. Strigă sfinţitul Mergător înainte ce s-a arătat din pustie, şi ne-a înnoit pe noi cei pustiiţi.

   Venit-a Hristos pe care legea de demult l-a numit şi sfinţită adunarea proorocilor, înnoindu-ne cu dumnezeiescul Botez, pe noi cei învechiţi cu multe greşeli.

   Străine şi înfricoşate lucruri, a zis Ioan, văd astăzi. Acum izvorul nemuririi a venit să ceară de la o mică picătură dumnezeiescul Botez.


   Cu împletirile cuvintelor tale Părinte, ai dezlegat toate legăturile cele deşarte; şi pe cei legaţi de înşelăciune, i-ai legat întru dumnezeiasca credinţă; deschizând cugetele lor cu descoperirea Scripturilor, Ierarhe fericite.

   Inima ta Părinte s-a făcut fără prihană întru îndreptările Stăpânului tuturor, pe care iubindu-l, trupul şi l-ai biruit, şi îmbogăţindu-te cu Darul minunilor, vindeci bolile cele cumplite, şi cele grele zdruncinări ale sufletelor.


   Boala eresului celui cumplit al lui Manent, cea ucigătoare de suflet, care cu amar mânca inimile, încetându-o cu lucrătoare leacuri ale cuvintelor tale, purtătorule de Dumnezeu, ai vindecat-o ca un doctor, cu Darul cel dumnezeiesc al Sfântului Duh.


   Bucură-te ceea ce singură ai născut pe cel cu putere nemărginită, care a sărăcit întrupându-se, bucură-te îndreptarea lumii celei căzute Preacurată. Bucură-te dezlegarea întristării. Bucură-te mântuirea credincioşilor. Bucură-te scaunul cel înalt al lui Dumnezeu.


   Adâncul cel mai dedesubt al păcatelor m-a înconjurat; ci ca pe proorocul Iona, Doamne, Doamne, scoate din stricăciune viaţa mea.

   Rourează dezlegarea păcatelor noastre, Iubitorule de oameni, cel ce în curgerile Iordanului ai cufundat greşelile pământenilor, pentru mare mila ta.

   Noianul dreptăţii fiind Hristoase, mergi acum în râul Iordanului să cufunzi pe balaur, şi neascultarea lui Adam să o speli.

   Izvorul nestricăciunii fiind tu Hristoase cu adevărat, cum te vor încăpea pe tine curgerile râului ? A strigat Mergătorul înainte, slăvind multă milostivirea ta.


   Cu rugăciunile tale ai închis în pază veşnică şi nescăpată pe cel viclean balaur, care din pizmă strică pe cei ce se apropiau de el fericite, punându-i pecetea Crucii ca nişte uşi, şi ca nişte zăvoare.

   Sunetul cuvintelor tale, celor curgătoare de miere, în tot pământul a ieşit preafericite, şi lumina învăţăturilor tale, şi razele minunilor, şi arătarea cea dumnezeiască a faptelor a strălucit la marginile lumii.


   Izvorând vindecări şi daruri dumnezeieşti din-destul totdeauna, din ploile Preasfântului Duh care lucrează toate Ierarhe preafericite, vindeci în Dar pe cei ce vin către tine cu credinţă curată.


   De Dumnezeu grăitorii prooroci cunoscând adâncimea tainei tale Fecioară; prooroceşte au vestit-o mai înainte luminându-se cu Dumnezeiescul Duh. Şi acum văzând noi, acele arătări credem cu bucurie.


   Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.


   De înţelepciunea lui Dumnezeu umplându-ţi gura ta, ne-ai descoperit nouă cunoştinţa Treimii; şi nedumnezeirea tiranilor ai surpat-o Silvestre, cu praştia cuvintelor tale. Drept aceea roagă-te Domnului pentru noi.


   Îmbogăţindu-te cu scaunul căpeteniei Apostolilor, te-ai arătat slujitor lui Dumnezeu preaminunat, împodobind, întărind şi mărind Biserica cu dogme dumnezeieşti. Şi luminându-o ca o stea luminoasă cu lumina bunătăţilor, şi învăţându-o să creadă în Treime, ca întru o Dumnezeire nedespărţită, ai gonit eresurile vrăjmaşilor, preaînţelepte Silvestre. Pentru aceea roagă-te Domnului pentru noi.



Stih : Înviază boul cel mort pe Zamvri vrăjitorul ruşinând.
Silvestru papa Romei, care vieţuieşte şi mort fiind.
Silvestru duhul şi-a dat,
În a doua zi a acestei luni cu adevărat.

   Acest sfânt, pentru al lui mult spor, şi înălţare spre bunătăţi, a fost hirotonit episcop Romei celei vechi dacă a murit Miltiad. Şi fiind făcător de multe minuni, şi aducând pe marele Constantin împăratul la credinţa întru Hristos, şi curăţindu-l prin Sfântul Botez, de patimile trupului şi ale sufletului, şi arătându-i din lege şi din prooroci, că Hristos este mai înainte proorocit. Şi înviind taurul, pe care îl omorâse jidovul Zamvri fermecătorul cu farmecele, pe care Zamvri nu l-a putut învia. Şi fiind mijlocitor la mulţi de mântuire, întru bătrâneţe adânci s-a mutat către Domnul.


Stih : Teaghin intră în mijlocul mării aşa,
În care de te vei şi afunda, înlăuntru Cerului te vei afla.

   Acesta a fost episcop în cetatea Paria Elispontului, deci adus fiind la tribunul Zilichintie şi mărturisind pe Hristos Dumnezeu, fără de cruţare a fost bătut cu toiege. Apoi a fost legat, şi după acestea a fost aruncat în adâncurile mării, unde şi-a săvârşit calea nevoinţei.


Stih : Pe Teopempt ca să-l dezlege de legătura trupească voind,
Venit-au îngeri înfocaţi, Dumnezeu trimiţând.

Stih : Teodota trecut-a viaţa bolilor.
Ceea ce a născut în viaţa pe vindecătorii neputinţelor.


Stih : Marcu pământeşti cuvinte n-a auzit cu adevărat,
Şi mai înainte de a se muta de la pământ, urechile de la cele pământeşti şi-a ridicat.


Stih : Strigarea, groapa, muşcarea fiarelor celor sălbatice cu adevărat,
Pe Vasilie cel preablând nu l-a înfricoşat.

   Sfântul acesta Mucenic Vasilie a fost pe vremea lui Iulian Paravatul, din cetatea Anghirei. Şi fiindcă credea în Hristos a fost prins, şi ducându-l faţă la ighemonul Satornil, cu mare îndrăzneală a mărturisit înaintea lui pe Hristos. Deci fiind spânzurat a fost strujit fără milostivire. Apoi a fost adus de la Anghira la Constantinopol, şi acolo iarăşi a fost strujit. Şi atâta de tare a fost întins, încât i-a ieşit încheieturile umerilor, şi a mâinilor sale. Apoi a tăiat curele, şi a scos din trupul său, şi cu fiare înfocate i-a străpuns mădularele; şi toate aceste munci le-a suferit cu bărbăţie. Pentru care a şi primit ajutorul de la Dumnezeu. Căci fiind aruncat în cuptor de foc aprins, a fost păzit nevătămat, prin rugăciunea sa. După acestea l-a întors legat la Cesarea, şi a fost osândit de boierul cel de acolo, ca să se lupte cu fiarele. Deci făcând rugăciune, şi fiind lovit de o leoaică, s-a săvârşit şi a luat cununa nevoinţei. Iar sfintele lui moaşte, cu osârdie adunându-le rudeniile şi prietenii săi, şi înfâşurându-le cu miresme şi cu giulgiu, le-au îngropat cu cuvenita cinste, la loc însemnat. Iar mai în urmă au zidit acolo şi o sfântă biserică, întru numele Sfântului acestuia.


Stih : Nu este cu putinţă a se spune nici în minte a se închipui arătat,
Câtă bucurie Serghie tăindu-i-se capul, avea cu adevărat.


Stih : Teopiste credinciosule te omoară pe tine cu pietre arătat,
Mulţimea necredincioşilor prin răul sfat.

   Tot în această zi, pomenirea prea Cuviosului Părintelui nostru Cosma arhiepiscopul Constantinopolului, făcătorul de minuni, care este în sfânta biserică ce se cheamă Sevasmia.

Stih : Având de sus Cosma Dar îndoit,
Mare podoabă înaltului scaun ai stătut.

   Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Zorz Giurgiul care în Mitilina mărturisind prin sugrumare s-a săvârşit. În anii una mie şapte sute şaptezeci.

Stih : Zdrobeşte-ţi bine Mucenice şi mâna ta prin sugrumare;
Căci aşa vei zdrobi pe vrăjmaşul cel ce te-a zdrobit prin luptare.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.


   Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Cu haină sfinţită îmbrăcându-mă Hristoase, pe mine cel golit, prin sfatul amăgitorului, gol ai venit ca să intri în ape pentru bogăţia bunătăţi, laud milostivirea ta, şi mă închin minunatei rânduielii tale.

   Ce este această multă purtare de grijă a ta Hristoase pentru noi ? Ce este această negrăită şi mai presus de minte smerenie ? Zis-a Ioan când te-a văzut pe tine gol, şi poruncindu-i lui ca să te boteze.

   Aprins-ai Hristoase ca o făclie cinstitul tău trup în mijlocul Iordanului, şi ai căutat chipul cel îngropat cu patimile şi cu păcatul; şi aflându-l l-ai înfrumuseţat cu Botezul tău bunule. Pentru aceasta te lăudăm pe tine.


   Drept ca un finic în casa Domnului, ai înflorit Părinte roadele dreptăţii, din care se hrănesc cei ce te cinstesc cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Dovedirile cele tari ale cuvintelor tale, ai biruit pe cei cu minte deşartă, care boleau de necredinţă, şi bucurându-te, prealăudate Silvestre, cântai : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Slava şi pomenirea ta Părinte petrece în veci, împreună cu toţi drepţii, cu care pomeneşte-ne pe noi, cei ce cu credinţă cântăm : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.


   Tetrarhul cel strălucit luminându-se cu strălucirea Duhului, a risipit întunericul răutăţii, şi a luminat pe toţi cei ce strigă : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.


   Preaminunată Fecioară ! Tu ai purtat în pântece pe cel mai înainte de veci, asemănându-se cu noi prin trup, pentru nemărginita sa milostivire, ca să mântuiască pe cei ce cântă : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.


   Pe Dumnezeu care s-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Glasul celui ce strigă în pustie, arătat înainte a stătut Ioan, întorcând inimile cele ce se pocăiesc cu căldură, să mărească pe Mântuitorul şi Stăpânul cel ce s-a arătat în Iordan.

   Izvorul dulceţii eşti, cel ce mările şi izvoarele ai făcut şi cum în ape intri ? Ce voieşti să speli ? cel ce eşti spălarea şi curăţirea tuturor celor ce te laudă pe tine Hristoase în veci.

   Căutând să usuci curgerile răutăţii vrăjmaşului, şi mările patimilor să le potoleşti, şi credincioşilor curăţire şi iertare să le izvorăşti Stăpâne, vii să te botezi în repejunile Iordanului.

   Făcătorule al vremilor şi al anilor, sub ani făcându-te pentru milostivire, cel ce fără de ani ai strălucit din Tatăl cel prea fără început : Venit-ai să speli greşelile tuturor cele de peste ani, în repejunile Iordanului.


   Învăţând o fire a unei Dumnezeiri, ce se înţelege în trei feţe, neîncetat Părinte cântai : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Numitu-te-ai Părinte adevărat învăţător adevărului. Pentru aceea ai defăimat în privelişte înşelăciunea rătăcirii celei cu nume mincinos, cântând : Binecuvântaţi toate făpturile pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Arătatute-ai căpetenie a sfintei adunări, de taine învăţătorule. Şi ai împodobit scaunul căpeteniei ucenicilor, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.


   Cu bunătăţi dumnezeieşti înfrumuseţându-ţi inima Părinte, cu totul te-ai făcut frumos, şi te-ai împreunat cu cetele cele de sus, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.


   Urmând graiurilor tale celor dumnezeieşti, neamurile omeneşti te fericim pe tine cea pururea fericită, şi cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.


   Cei ce s-au făcut cu Darul tău, biruitori tiranului, şi văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile tale, au strigat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.


   Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din sfânta Fecioară negrăit întrupându-se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude îl slăvim.

   Văzându-te Ioan pe tine făcătorul de bine, la sine venind, şi cerând cu smerenie de la dânsul Botez, minunându-se, s-a spăimântat, neîndrăznind nicicum a se atinge cu mâna, de cel ce se atinge de munţi şi fumegă.

   Ca o rândunea preacinstită, vestind primăvara cea înţelegătoare, stătut-a Botezătorul înaintea celor ce sunt în iarna nemăsuratelor greşeli, şi a celor ce rabdă pururea viforul duhurilor celor potrivnice prin preacumplite patimi.

   Pe tine raza slavei Tatălui care ai strălucit celor ce şedeau întru întunericul răutăţilor, Soarele cel neapus Doamne. Şi ai venit să luminezi pe toţi cu sfinţitul tău Botez, ca pe un Dumnezeu şi Mântuitor cu cântări te slăvim.

   Securea morţii lângă rădăcină zăcând, ca pe un lemn te îngrozeşte cu tăierea, nerodirea ta văzându-o. Deci nu rămâne neroditor suflete al meu, ci strigă lui Dumnezeu cu fierbinte pocăinţă, greşit-am ţie, mântuieşte-mă.

   Glasul celui ce strigă, s-a auzit în inimile cele pustiite : Veseliţi-vă, înainte a stătut Hristos, iertare tuturor dăruindu-le. Sfinţiţi-vă toate : marea şi izvoarele, râurile şi văile, luncile şi toate cele de sub soare.


   Cu osârdie te-ai jertfit pe sine-ţi preafericite, prin omorârea desfătărilor, şi te-ai făcut jertfă bineprimită, celui ce s-a omorât pentru noi.

   Ca o dumnezeiască căpetenie a sfinţilor părinţi, ai întărit dogma cea preasfântă, oprind dogmele ereticilor cele fără de Dumnezeu.

   Cu cetele celor fără trup te-ai adunat, biruind pe vrăjmaşii cei fără trup dumnezeiescule Ierarhe Silvestre.


   Pomenirea ta a răsărit în lume ca un soare strălucitor povăţuind la lumină, pe cei ce te laudă cu credinţă, Părinte Ierarhe.

   Fecioară iubitoare de bunătate, îmbunează sufletul meu cel rănit de păcate, ceea ce ai născut pe Dumnezeu şi Domnul cel bun.


   Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată cei mântuiţi prin tine, cu cetele cele fără de trupuri, slăvindu-te pe tine.


   Glasul celui ce strigă glăsuieşte, şi dealuri săltaţi, dănţuieşte neamul omenesc; pentru că Cuvântul cel fără început trup luând ca un om, a venit să se boteze în Iordan de mâinile care le-a zidit, cufundând păcatul lumii.


   Cum te vor primii curgerile râului Iubitorule de oameni ? Pe tine cel ce ai făcut râurile şi marea din cele ce n-au fost. Cum va îndrăzni Mergătorul înainte a-şi pune mâna Stăpâne pe creştetul tău cel preacurat ? Lăudăm cutremurându-ne Cuvinte înălţimea sărăciei tale.


   Puterile îngereşti mergeţi înainte, de la Betleem la râurile Iordanului. Mergi mai înainte Ioane, lăsând pustiul. Bucură-te râule şi te găteşte, şi tot pământul să se veselească. Hristos vine să curăţească păcatul lui Adam, ca un milostiv.

   Cu guri curate, şi cu suflete curăţite, veniţi în taină Betleemul părăsind, şi la Iordan cu Hristos mergând, să-i cântăm lui cu veselie, toate moştenirile pământului, acum cu credinţă zicând : Bine eşti cuvântat cel ce vii, Dumnezeul nostru slavă ţie.

   Mare şi înfricoşată taină este, că Dumnezeu oamenilor s-a asemănat, şi cel ce nicicum de păcat nu ştie, ca un vinovat cere de la Ioan a se boteza astăzi în râul Iordanului. Bine eşti cuvântat cel ce te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă ţie.

   Floarea lui David răsărind din Fecioară, Hristos a venit la râurile Iordanului, să spele păcatele strămoşului cu ape. Dănţuieşte Adame, veseleşte-te Evo ! Cerul să se bucure, noroade să zicem : Bine eşti cuvântat cel ce vii Dumnezeul nostru, slavă ţie.


   Cutremură-se cu mâna temându-se a-şi pune mâna, bucură-se cu sufletul gândind Ioan cum bine ai voit a-ţi pleca creştetul tău în chip de rob fiind îmbrăcat, ca pe oameni să-i scapi din robia vrăjmaşului pe cei ce strigă : Bine eşti cuvântat cel ce vii. Dumnezeul nostru slavă ţie.


   Tot pământul cu taină să se bucure acum după proorocie, şi munţii să sălteze. Întoarce-ţi curgerile Iordane precum scrie, înfricoşază-te de faţa Stăpânului. Că Dumnezeu făcându-se om, pe toţi oamenii a venit să-i curăţească de păcatul lui Adam.


   Mai luminat decât soarele a fost praznicul naşterii lui Hristos. Luminat şi preastrălucit se arată şi cel ce vine al dumnezeieştii arătării lui. Întru acela păstorii cu îngerii slăvind, s-au închinat lui Dumnezeu, celui ce s-a făcut om. Iar întru acesta Ioan de Stăpânul atingându-se cu mâna cea dreaptă, cu cutremur a grăit : Sfinţeşte-mă pe mine şi apele, însuţi cel ce ai mare milă.


   Găteşte-te Iordane râule; că iată vine Hristos Dumnezeu, să se boteze de la Ioan, ca să sfărâme cu dumnezeirea capetele balaurilor cele nevăzute în apele tale. Bucură-te pustiul Iordanului. Munţilor săltaţi cu veselie, că vine veşnica viaţă să cheme pe Adam. Glasul vestitorului strigă : O Ioane Mergătorule înainte : Gătiţi căile Domnului şi cărările lui drepte să le faceţi.


   Să se veselească pustiul Iordanului, şi să înflorească ca crinul, că glasul celui ce strigă s-a auzit într-însul, gătiţi calea Domnului. Că cel ce a pus munţii cu măsură, şi văile cu cumpăna, cel ce toate le umple ca un Dumnezeu, se botează de la slugă. Început-a a sărăci, cel ce dăruieşte daruri bogate. Auzit-a Eva, întru scârbe vei naşte fii, iar acum a auzit Fecioara, bucură-te cea plină de Dar, Domnul este cu tine, cel ce are mare milă.


   Ioane Botezătorule, cel ce din pântece m-ai cunoscut pe mine Mieluşelul, la râu fă-mi slujbă, cu îngerii slujeşte-mi, tinzându-te atinge-te cu palma de creştetul meu cel preacurat. Şi când vei vedea munţii cutremurându-se, şi Iordanul întorcându-se, să strigi cu dânşii : Cel ce te-ai întrupat din Fecioară spre a noastră mântuire, Doamne slavă ţie.




   Doamne pe proorocul tău pun rugător şi mijlocitor către tine. Cu ale căruia rugăciuni şi mijlociri îndurate, dezleagă greşelile sufletului meu celui deznădăjduit, ca un îndurat ce ai bunătate din fiinţă şi din fire.

   Cuvintele limbii tale celei de Dumnezeu mişcate, văzându-le că au ieşit adevărate, pe tine te fericesc acum proorocule, lăudându-te întru adevăr; că tu cu glas subţire, ai străbătut lumea ca un fulger, spunând mai înainte venirea Domnului cea mântuitoare.

   Cu viaţa ta cea asemenea îngerilor te-ai arătat înger pe pământ. Şi numire de înger întocmai ai câştigat, frumuseţea sufletului alcătuindu-o, împreună cu frumuseţea trupului, Maleahi preafericite.


   Văzând negura înşelăciunii înălţându-se, te-ai depărtat cu fugirea, purtătorule de chinuri Gordie, aşteptând pe Dumnezeu; şi în multe osteneli deprinzându-te, şi cu postiri obişnuindu-te, simţind puterea lui ca un luptător de sine-ţi chemat, ai năvălit asupra potrivnicului.

   Foarte cu îndrăzneală ai ajuns la mulţimea vrăjmaşilor prealăudate Gordie, întru nimic socotind priveliştea celor fărădelege. Şi stând în mijloc propovăduitor de bună voie cu glas mare ai propovăduit pe Hristos Ziditor şi Domn dimpreună cu Tatăl fără început, şi cu Sfântul Duh de o cinste, şi întocmai veşnic.

   Tăindu-ţi-se capul cu sabia, arătat te-ai mutat din viaţă în viaţă, de la cea muritoare, la cea nemuritoare, şi din cea stricăcioasă, către cea nestricăcioasă, neaşteptând moarte firească, ci de bună voie alegând a muri. O cât sunt de minunate nevoinţele tale, purtătorule de chinuri Gordie, prin care ai mărit Mucenice pe Hristos cel unul milostiv.


   O preaslăvită minune, cel ce cu Duh Sfânt botează şi cu foc, la Iordan vine să se boteze de la Ioan, Dumnezeu fiind nu gol, nici om simplu, ci în două firi, unul acelaşi Fiul cel unul născut. Cerând adică Botez ca un om de la cel muritor, iar ca un Dumnezeu ridicând păcatul lumii, şi dând tuturor mare milă.


   Iată luminarea credincioşilor, iată curăţirea noastră, va să intre în curgerile râului, ca să spele întinăciunea răutăţii oamenilor, şi să ne înnoiască pe noi cei sfărâmaţi.


   Dacă te-a văzut pe tine venind Mergătorul înainte Doamne şi cerând ca să te botezi de la dânsul, cu frică a strigat : Dumnezeule făcătorul meu, cum te voi boteza pe tine cel nespurcat ?


   Să ne adunăm credincioşii duhovniceşte, la râurile Iordanului, ca să vedem arătat minune mare, că Ziditorul tuturor s-a arătat văzut, şi să se boteze a venit.


   La râul Iordanului Hristos Dumnezeul nostru vine la Botez, vrând să ne curăţească pe noi de fărădelegile noastre, cu arătarea sa, ca un singur bun şi de oameni iubitor.


   Pomenirea proorocului tău Maleahi, Doamne prăznuind, printr-însul te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.


    Mucenicul Tău, Doamne, Gordie întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Găteşte-te Zabuloane, şi bine te împodobeşte Neftalime; Iordane râule stai, primeşte săltând pe Stăpânul cel ce vine să se boteze. Bucură-te Adame, împreună cu strămoaşa. Nu vă ascundeţi ca mai înainte în rai. Că cel ce v-a văzut pe voi goi, s-a arătat, ca să vă îmbrace în haina cea dintâi. Hristos s-a arătat, toată făptura vrând să o înnoiască.


   Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept, afară de tine Doamne.

   În deşert a fost gândul lui Irod celui ce fărădelege a ucis pe pruncii, care vreau să dobândească iertare, că Hristos Mântuitorul nostru, viaţă nepierzătoare tuturor dăruieşte, botezându-se.

   Cumplită sfătuirea lui Irod, vârsta cea tânără a pruncilor, mai înainte a omorât-o, Betleemul umplându-l de sângiuri. Iar acum vine Hristos ca să facă Bisericii fii mulţi prin Botez.


   La tine mânec, cel ce prin milostivire te-ai micşorat pe tine, neschimbat pentru cel căzut, şi cu mână de rob ai voit a te boteza, Cuvinte al lui Dumnezeu, pace dă-mi mie Iubitorule de oameni.

   Curăţindu-ne cugetele, şi mai înainte spălându-ne cu împărtăşirea tainei înfricoşatei rânduieli, toţi credincioşii să întâmpinăm pe Hristos, cel ce vine în repejunile Iordanului să ne curăţească pe noi.

   Vedeţi prieteni glasul Cuvântului, sfeşnicul Soarelui, pe prietenul Mirelui, cel ce strigă noroadelor, pocăiţi-vă. Şi sârguiţi a vă curăţi, spre întâmpinarea Ziditorului.


   Cuvântul muncitorului pentru că biruia, de şapte ori cuptorul a fost ars oarecând, întru care tinerii nu s-au ars, porunca împăratului călcând, ci au strigat : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi îl preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Vărsând izvoare de lacrimi credincioşii din ochi, să ne curăţim toată spurcăciunea sufletului, şi lumina cea întreită în lumină să vedem, venind Hristos să se boteze; căruia i-a mărturisit Tatăl din Cer, şi venirea Duhului Sfânt a strălucit în chip de porumb.

   Toată lacrima Hristos ştergând de la toată faţa, merge bolile sufletelor cele cu multă durere, fără de durere în apă să le potolească, şi pe oamenii cei învechiţi să-i înnoiască cu a doua naştere, pe cei ce cu cântări îl măresc pe el în veci.

   Sfinţească-se sufletele cu baia Botezului cea de Dumnezeu dată, şi cu focul Duhului cel ce curăţeşte patimile, şi arde toată materia spurcatei răutăţi, şi dă Dar a striga întru umilinţă : Pe tine te preaînălţăm Hristoase în veci.


   Scuturând somnul răutăţii de la ochii sufleteşti, să scoatem credincioşilor vicleşugurile din inimile noastre, şi cu lacrimi fierbinţi să ne spălăm minţile, ca văzători să ne arătăm celui ce s-a arătat, mărind pe Hristos în veci.

   Cuvânt spurcat din gânduri viclene să nu scoatem, dumnezeiesc cuvânt gândind cântări să aducem Cuvântului Celui ce s-a arătat cu trup pentru noi, şi a luminat pe cei din întuneric. Pe care toată făptura bine-l cuvintează, slăvindu-l în veci.

   Adâncul înţelepciunii, taina cea ascunsă, acum se arată oamenilor, noianul judecăţilor lui Dumnezeu. Acum Dumnezeu cu trup se descoperă credincioşilor pe pământ arătându-se, spre înnoirea neamului omenesc. Pe care toată făptura bine-l cuvintează, slăvindu-1 în veci.

   Te lepezi Ioane a face degrabă plecându-te mie. Deci lasă acum, că aşa este cu cuviinţă nouă a plini cu adevărat toată dreptatea, slugii a zis Stăpânul; pe care toată făptura bine-l cuvintează slăvindu-1 în veci.


   Chipul răutăţii cumplitului Irod, toţi batjocorindu-l, la Iordan veniţi să mergem credincioşi, ca să vedem pe Mântuitorul botezându-se cu trupul de Mergătorul înainte în repejuni. Pe care toată făptura bine îl cuvintează, mărindu-l în veci.


   Cu suflete curate, şi cu buze nespurcate, veniţi să mărim pe cea nespurcată şi preacurată Maica lui Emmanuel, printr-acestea aducând rugăciuni celui ce s-a născut dintru dânsa. Milostiveşte-te spre sufletele noastre Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.

   Neînţelegător şi spre Hristos nemulţumitor, nimeni să nu fie, îndelungă-răbdarea aşteptării lui şi a bunătăţii, defăimându-o să nu o hulească. Ci cu frică şi cu bucurie să-i slujim lui, cântând : Milostiveşte-te spre sufletele noastre Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.

   Grăieşte noroadelor celor neplecate Mergătorul înainte, cine v-a arătat vouă ca să fugiţi de mânia ce va să fie ? Pui de năpârci. Deci roade de pocăinţă vrednice arătaţi, strigând : Milostiveşte-te spre sufletele noastre Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.

   O îndrăznirea oarbei necunoştinţe; că pe Hristos, căruia cei de alt neam, ca unui Mântuitor s-au închinat, cu daruri cinstindu-l, cei de casă arătându-se el caută nebuneşte să-l ucidă. Milostiveşte-te spre sufletele noastre Hristoase Dumnezeule şi ne mântuieşte pe noi.


   Căderea lui Adam cea cu totul pierzătoare, acum îndreptându-o, s-a arătat Adam cel nou, slobozire naşterii celei de a doua dând aievea prin Botez.

   Legea şi proorocii plinind şi dreptatea săvârşind Mântuitorul tuturor, acum sub mâna robului se supune, din robia vrăjmaşului scoţând pe om.

   Lumină mare a strălucit neamurilor, celor întunecaţi le-a luminat dumnezeiasca rază; şi celor ce şedeau de demult în umbra morţii, Soarele cel strălucit Hristos le-a răsărit.

   Înconjurat-au oştile îngereşti, pe Mântuitorul, când s-a botezat în Iordan, şi cu cutremur acea taină mare au lăudat, a smereniei lui celei negrăite.


   Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii, şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.


   Cel ce este necuprins după Dumnezeire, şi cuprins cu materia trupului, va să vină a se boteza în curgerile Iordanului. pe acesta cu curăţia gândului să-l primim, că tuturor va să facă înnoire. Către care să strigăm cu frică, slavă Hristoase arătării tale.


   Arătându-te tu în Iordan Mântuitorule ca să te botezi în ape cu trupul, oştile îngereşti s-au spăimântat văzând pe Stăpânul făpturii stând înaintea slugii. De sus te-a propovăduit pe tine Tatăl cel fără început; pentru aceasta cu veselie strigăm ţie, slavă Hristoase arătării tale.


   Pe Cuvântul cel întocmai cinstit cu Tatăl şi cu Duhul, care s-a întrupat pentru milostivire şi s-a botezat. Cetele îngereşti văzându-l s-au cutremurat, şi râul Iordanului cucerindu-se şi temându-se s-a întors înapoi, ridicându-ne la înălţimea mântuirii, pe noi cei stricaţi cu patimile.


   Cuvântul cel împreună fără început cu Tatăl şi cu Duhul, cel ce s-a închipuit pentru milostivire acum în chip străin, vine să se boteze pentru noi. Să-l întâmpinăm pe el cu gând curat, bine eşti cuvântat, strigând, Hristoase Mântuitorule, făcătorule de bine cel ce vii să ne sfinţeşti pe noi.


   Deschide-voi gura mea, şi se va umplea de Duh, şi cuvânt voi răspunde împărătesei Maicii, şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.

   Cel ce adâncurile cu porunca ta le-ai făcut Iubitorule de oameni, şi pământul pe ape l-ai spânzurat Doamne, smerindu-te vii să te botezi în curgerile apelor, spălându-mă pe mine de întinăciunea patimilor.

   De bunăvoie ai sărăcit, pe mine cel sărăcit de voie, prin adăogirile răutăţilor, îmbogăţindu-mă Hristoase, şi la apele Iordanului mergi Botez cerând, cel ce eşti fără de păcat.

   Lumea cea învechită cu greşelile înnoindu-o, Iubitorule de oameni, străină naştere de a doua vii să faci oamenilor, prin apă şi prin Duh. Pentru aceasta slăvim arătarea ta.

   David cu Dumnezeiescul Duh mai înainte strigând a zis : Ce-ţi este mare că ai fugit acum ? Şi ţie Iordane că te-ai întors, pe Hristos văzând gol stând întru tine ?


   Dimpreună cu ceata cea de sus bucurându-te, şi cu aceea împreună dănţuind şi veselindu-te. Şi după vrednicie fiind plin de lumină dumnezeiască, de Dumnezeu insuflate. Rugându-te păzeşte pe cei ce cu credinţă prăznuiesc cinstită pomenirea ta, cântând Domnului.

   Fiind împodobit cu frumuseţea sufletului cea în chip de înger, asemenea şi cu podoaba trupului, de Dumnezeu grăitorule; luminat ai primit Lumina cea de sus, a dumnezeieştii străluciri, şi cu bucurie strigai : Să cântăm Domnului, că cu slavă s-a preamărit.

   Cu bună socotinţă săvârşindu-ţi viaţa, şi fiind împodobit cu frumuseţea obiceiurilor, şi cu obişnuiri bune, preafericite fiind înfrumuseţat; te-ai arătat prooroc cu bună credinţă adevărului, strigând : Să cântăm Domnului, că cu slavă s-a preamărit.


   Preacurată Maica lui Dumnezeu atotţiitorului, ceea ce eşti din neam împărătesc, Stăpână care numai tu singură ai odrăslit pe Dumnezeu împăratul tuturor, născându-l mai presus de fire cu trup, mântuieşte-mă de primejdii, ca să cânt Fiului tău : Că cu slavă S-a proslăvit.


   Cunoscându-te că eşti mărturie adevărului, Gordie preafericite, dăruieşte-mi Har luminător din Cer, cu rugăciunile tale.

   Să cântăm Domnului celui ce a întărit pe Mucenicul împotriva vrăjmaşilor, şi l-a împodobit cu cunună de biruinţă.


   Cu puterea şi cu întrarmarea împăratului tuturor întrarmându-te, ai surpat nebunia tiranilor preaslăvite Gordie.


   Arătatu-te-ai lăcaş apei celei izvorâtoare de nemurire, care izvorăşte tuturor oamenilor viaţă, Mireasă a lui Dumnezeu.


   Pe ai tăi cântăreţi Născătoare de Dumnezeu. Ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întăreşte-i, şi întru dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învredniceşte-i.

   Veseleşte-te pustie însetată, firea omenească toată, iată apa vieţii se arată adăpându-te pe tine cu Darul de prisosit, Hristos înnoirea tuturor.

   Ca să mă cauţi pe mine cel rătăcit cu mintea, mergi la ape Hristoase întru care intrând cufunzi greşelile mele, şi mă scoţi pe mine dintru adâncul a toată răutatea, ca un milostiv.

   Soarele nevrând să te vadă pe tine gol Cuvinte, îşi ascunde razele, că pe mine cel golit prin înşelăciunea şarpelui, cu Botezul tău vii să mă îmbraci în haină de mântuire.


   Te bucuri acum văzând că a ieşit proorociile tale la săvârşire, fericite Maleahi; cuprinsule de Dumnezeu.

   Soarele dreptăţii cel înţelegător, care are vindecare în aripi, ne-a răsărit acum, precum ai proorocit de Dumnezeu insuflate.


   Toată nădejdea mea spre tine o pun Preacurată, tot sufletul şi cugetul către tine îmi întind, bucurându-mă.


   Socotind nestatornicia celor trecătoare, Mucenice prealăudate, şi aducându-ţi aminte de starea celor statornice, fără temere ai intrat întru nevoinţa muceniciei.

   Lepădat-ai deşertăciunea cea vremelnică, şi ţi-ai pus gândul la cele ce rămân pururea, preafericite. Şi fugind de la oameni, te-ai făcut împreună locuitor cu îngerii, ca un cugetător de cele dumnezeieşti.


   Cugetările cele pământeşti le-ai părăsit, aflând vieţuire cerească Mucenice, că nesuferind a vedea trufia înşelăciunii, te-ai depărtat în pustiu.


   Nu este fără prihană nimenea ca tine Stăpână, şi nu este nimenea curat afară de tine Preacurată. Că ai încăput în pântece pe Ziditorul tuturor, pe unul cel mult milostiv.


   Nu este sfânt ca Domnul şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe care îl laudă toată făptura, şi nu este drept, afară de tine Doamne.


   La repejunile Iordanului astăzi venind Domnul, către Ioan a strigat : Nu te teme a mă boteza, că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.


   Nu te silesc pe tine Botezătorule ca să treci hotarele. Nu-ţi zic ţie : Spune-mi cele ce grăieşti celor fărădelege, şi vezi pe păcătoşi, numai mă botează tăcând, şi aşteptând cele din Botez; că vei să aibi pentru aceasta învrednicire care nu a fost îngerilor. Că decât proorocii mai mare te voi face. Că dintru aceia niciunul arătat pe mine nu m-a văzut, ci întru închipuiri şi în umbre şi visuri; iar tu înaintea mea stând m-ai văzut. Că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.


   Cu Darul proorociei îmbogăţindu-te proorocule Maleahi, venirea lui Hristos mai înainte arătat ai vestit-o, şi mântuirea lumii. Cu a căruia strălucire lumea s-a luminat.


   Ale tale sudori prealăudate tot pământul au adăpat şi cu cinstitele sângiuri Gordie toată lumea ai veselit. Cu rugăciunile tale de Dumnezeu înţelepţite, mântuieşte pe toţi cei ce-ţi cântă ţie cu credinţă şi te fericesc, şi-ţi strigă cântare vrednică prealăudate, ca un mult pătimitor.


   Îmbogăţindu-te cu Darul proorociei, te-ai învăţat prin Duhul cu cuviinţă dumnezeiască cunoştinţa celor ce vor să fie Maleahi de Dumnezeu insuflate. Şi tuturor ai spus mai înainte venirea lui Hristos, şi chemarea limbilor cea dumnezeiască, fericite. Pentru aceasta prăznuim cinstită pomenirea ta, şi cu dragoste te lăudăm, şi cu credinţă te fericim prealăudate, strigând către tine : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.


   Înfocat fiind de dragostea lui Iisus, prin sfat de sine-ţi Mucenice înţelepte, cu osârdie la moarte pe sine-ţi te-ai dat, şi în mijlocul priveliştii de sine-ţi chemat ai stătut, strigând tiranilor : Iată eu de faţă sunt. Pentru aceasta şi înşelăciunea arătat mustrându-o, de sabie capul tău a fost tăiat fericite, şi către viaţa cea fără de sfârşit te-ai mutat prealăudate; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.


   Ceata proorocească se bucură acum, care a propovăduit Botezul lui Hristos, cel ce izvorăşte viaţă. Strigă Isaia, scoateţi apă curăţitoare. Scrie dumnezeiescul Părinte, cum fuge marea de la faţa lui Dumnezeu celui ce bine a voit, cu milostivire, a mântui neamul omenesc.


   Dumnezeiescul sfat cel neurmat, al Celui Preaînalt, al întrupării tale celei din Fecioară, proorocul Avacum înţelegându-l a strigat : Slavă puterii Tale Doamne.

   Cu spaimă se cuprinde Cerul, şi oştile îngereşti văzându-te pe tine Hristoase în chip de rob mergând la sluga ta, şi cerând Botez.

   Ioane săltează, că vine Domnul cel ce mântuieşte pe toţi să se plece sub mâna ta cu smerenie; ca pe mine cel smerit să mă înalţe cu dumnezeiescul Botez.

   Plecând cerurile te-ai pogorât în Fecioară Iubitorule de oameni; şi lui Ioan ţi-ai plecat creştetul cerând Botez, slavă milostivirii tale celei multe.

   Dezlegând legăturile cele nemăsurate ale păcatelor mele Cuvinte, la apele Iordanului sârguieşti a veni şi a te boteza Stăpâne; slavă milostivirii tale celei multe.


   Făcându-te prooroc bunătăţii celei dumnezeieşti fericite, tuturor limbilor ai propovăduit mântuirea, care s-a făcut.

   Învăţându-te prin Duhul cea negrăită taină a întrupării Cuvântului, cea mai presus de fire. Ai propovăduit-o mai înainte Maleahi fericite.


   La tine îmi pun toată nădejdea mântuirii mele, şi chiverniseala vieţii Maică Fecioară cea plină de Daruri.


   Ascultând preafericite graiurile lui Hristos, cu bucurie ai părăsit ostăşia cea stricăcioasă, şi te-ai făcut ostaş Împăratului Ceresc, purtătorule de cunună Mucenice Gordie.

   Zdrobitu-s-au Mucenice munţii tiranilor, şi s-au topit măgurile idolilor, lovindu-se de chinuirea ta cea tare, şi de îndrăzneală, purtătorule de cunună.


   Toată mânia tiranului cea neoprită, ai pornit-o asupra ta, cugetătorule de Dumnezeu înţelepte, spăimântându-se preafericite de înălţimea sufletului şi a gândului tău.


   Mireasă a lui Dumnezeu Marie, Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-mă de cumplite greşeli şi de primejdii; şi cu rugăciunile tale mă povăţuieşte către limanul liniştei şi al mântuirii.


   Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta; că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut Fiu pe cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le.

   Departe de Dumnezeu omenirea fiind, Cuvântul lui Dumnezeu milostivindu-se spre dânsa om s-a arătat. Şi cu Botezul cel de Dumnezeu lucrat la sine a adus-o cu dumnezeiască cuviinţă, şi la vrednicia chipului celui dintâi a ridicat-o.

   Pe noi cei ce eram morţi pentru călcările de poruncă, vii Dătătorule de viaţă cu totul îndurate, să ne înviezi în curgerile Iordanului. Pentru aceasta slăvim acum cu credinţă arătarea ta, şi mila cea nemăsurată.

   Minunează-se tot sufletul gândind la a ta înfricoşată rânduială Cuvinte. Cum vrând să înnoieşti pe toţi, vii să intri în curgerile râului gol, cel ce te îmbraci cu lumina.


   Ziua cea înfricoşată a venirii lui Hristos, ai vestit-o mai înainte Maleahi, cugetătorule de Dumnezeu luminându-te de Dumnezeiescul Duh.

   Dumnezeu cel ce curăţeşte întinăciunea sufletelor, şi o spală cu Darul, ca cei ce spală pe iarbă verde, asemenea te-a slăvit pe tine cugetătorule de Dumnezeu.


   Cu naşterea ta cea purtătoare de viaţă, Preasfântă Fecioară, ai stricat stăpânirea morţii şi ai izvorât viaţă veselitoare, Fecioară.


   Alergând către privelişte ca un leu vitejeşte, şi fără temere fericite, ai socotit pe acei nebuni, ca pe nişte pietre fără suflet.

   Învăţându-te Mucenice Gordie învăţăturile Scripturii celei de Dumnezeu insuflate, toate le-ai aflat îndemnătoare spre mântuire.


   Cu cercarea pricepând tiranul împotrivirea ta cea statornică, cugetătorule de Dumnezeu, a plesnit ca nişte valuri de tăria ta.


   Cel ce s-a întrupat mai presus de fire din pântecele tău preacurată Fecioară, a luminat lumea cu strălucirea cunoştinţei de Dumnezeu.


   Cugetătorilor de Dumnezeu săvârşind acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile slăvind pe Hristos, cel ce s-a născut dintru dânsa.

   Cei ce şedeţi întru întuneric dedemult, văzând lumina venind, de bucurie vă umpleţi. Iată s-a arătat Domnul îmbrăcat cu repejunile Iordanului.

   Cum te va vedea venind Mergătorul înainte pe tine Mântuitorule, şi cerând dumnezeiescul Botez ? Cum te vor sprijini apele Iordanului pe tine, cel ce eşti izvorul iertării ?

   Să stropească norii veselindu-se, bucurie înţelegătoare; iată a venit Domnul să se boteze, risipind norii inimilor noastre.


   Luminându-se cugetul tău cel înţelept, de însăşi strălucirea cea dumnezeiască, şi depărtându-se de lucrurile cele pământeşti, s-a învrednicit cunoştinţei celor viitoare, că ai proorocit chemarea limbilor şi încetarea legii.

   Cu adevărat a venit Domnul pe care noi cu bucurie îl căutăm în lăcaşul care însuşi cu înţelepciune şi-a zidit din Fecioară binecuvântată, precum a zis Maleahi măritul, fiind luminat de Dumnezeu.


   Cel fără început, unul născut al Tatălui, acelaşi unul născut, s-a născut din Fecioară întrupându-se negrăit. Şi pe ceea ce l-a născut a păzit-o Fecioară. Dumnezeu fiind adevărat, măcar de a şi luat fire omenească.


   Se jertfeşte Gordie jertfă şi se aduce ţie Dar primit Stăpâne, stropit cu sânge, râvnind patimii tale celei de bunăvoie.

   Tiranul cel trufaş la minte îţi făgăduia oarecare mărire stricăcioasă Gordie ţie, care erai plin de mărire nestricăcioasă, şi aveai comoară viaţa cea nemuritoare.


   Având nădejdile tale întinse drept către Dumnezeu, ai defăimat nestatornicia vieţii, şi tăindu-te cu sabia, te-ai mutat către lăţimea cea desfătată.


   Fiindu-mi gândul omorât de întreitele valuri ale patimilor, înviază-l ca ceea ce ai născut pe Hristos viaţa cea veşnică, care dăruieşte tuturor tămăduiri.


   Precum ai mântuit pe proorocul dintru adâncul cel mai dedesubt Hristoase Dumnezeule, şi pe mine mă scapă de păcatele mele, ca un iubitor de oameni, şi îndreptează viaţa mea rogu-mă.


   Fiind tu mare proorocule Maleahi plin de înţelepciunea cea preaînţeleaptă şi dumnezeiască, ca un prooroc ai arătat pe cel ce este din veac înţelepciunea lui Dumnezeu, că este să se amestece cu toţi cei de jos. Pentru aceea te cinstim săvârşind cu credinţă dumnezeiască pomenirea ta.


   Toţi să lăudăm pe încununatul Gordie, cel nebiruit ostaş în chinuri, şi în munci neînfrânt; care ne-a strălucit cu adevărat de la răsărit, ca o stea mare; dumnezeiască podoaba mucenicilor lui Hristos.


   Pe Cuvântul cel dimpreună cu Tatăl fără început, pe înţelepciunea cea adevărată, pe izvorul cuvântării, pe adâncimea cunoştinţei, pe maimarele nevoinţelor mucenicilor, pe mărturia adevărului, pe Stăpânul a toată suflarea, îl chem să-mi dea mie putere de laudă, ca să pot lăuda cum se cade după vrednicie, vitejiile Mucenicului, care a strălucit de la răsărit, şi a înfruntat nebunia tiranilor, dumnezeiască podoaba mucenicilor lui Hristos.



Stih : Maleahi cel ce se laudă cu a îngerului numire,
Se laudă însă mai vârtos cu a îngerilor împreună şedere.
Zburat-a sufletul în ziua a treia.
Din mădularele lui Maleahi.

   Acesta după întoarcerea jidovilor din robie, s-a născut într-un sat ce se cheamă Sofes, din seminţia lui Levi, care încă tânăr fiind, a avut viaţa bună şi sfântă, şi s-a numit Maleahi, ce se tâlcuieşte înger, pentru două pricini. Una, căci era la faţă frumos şi vesel. Şi alta, căci câte proorocea el, îndată se şi adeverea prin mijlocirea îngerului, care i le spunea. Iar glasul îngerului auzeau numai cei nevrednici, iar cei vrednici, îl vedeau precum era. Şi a proorocit pe vremea lui Esdra. Apucând cu patru sute de ani mai înainte de naşterea lui Hristos, şi murind l-a îngropat cu părinţii lui la satul acela. Şi a fost precum se zice în tinereţele sale frumos la faţă, cu obrazul rotund, cu părul creţ şi puţinel pleşuv, cu capul lungăreţ.


Stih : Şi cine pe înarmatul Gordie îl va trece cu vederea,
Pe cel împotriva înfricoşatei arme a sabiei bărbat preatare.

   Acest sfânt Mucenic Gordie, a fost din Cezareea Capadociei, în zilele împăratului Licinie, şi a fost comit cu rânduiala, peste o sută de ostaşi împărăteşti. Şi neputând răbda să vadă îndrăznirea păgânilor, şi hula asupra lui Hristos, a fugit departe, şi a petrecut în munţi cu fiarele. După aceea aprinzându-se cu dragostea care avea întru Hristos şi luând îndrăznire împotriva înşelăciunii, a alergat ca un leu din pustie, la cetate, căutând să sfărâme pe vicleanul începător al acelei înşelăciuni. Şi intrând în mijlocul adunării poporului, cu îndrăzneală a propovăduit pe Hristos. Şi prin arătarea sa întorcând pe tot poporul cu faţa spre sine, atâta cât s-a speriat stăpânitorul din scaun care şedea cu boierii săi. Şi pentru aceea pornindu-se stăpânitorul acela cu turbată mânie asupra Sfântului, i-a tăiat capul; şi aşa a luat sfârşit Sfântul Mucenic Gordie; pe acesta cu cuvinte de laudă l-a cinstit marele Vasilie.

   Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Petru purtătorul de semne, care l-a pus în sfânta Biserica a Sfântului Zaharia, în Atroa.

Stih : Alt Petru întâi ales Petru s-a arătat fiind,
Semne nenumărate precum şi acela făcând.


Stih : Maica arzându-se, şi copiii către pară
Ciripind ca nişte pui de pasăre aleargă iar.

   Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte, pe noi, Amin.


   N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, se bucurau cântând : Prealăudate Domnul părinţilor, şi Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   Pe mine cel sfărâmat cu greşelile şi care zăceam întru întunericul neascultării; Doamne milostivindu-te, m-ai miluit pentru bunătate, şi în apele Iordanului Doamne vii să te botezi.

   Ce vedere înfricoşată este aceasta ? Strigat-au cetele îngereşti : Cel ce a făcut izvoarele şi râurile cu porunca, în repejunile Iordanului merge să se îmbrace, căci cu acestea a înnoit pe Adam.

   Înălţime nespusă, şi adânc nemăsurat este Stăpâne rânduiala ta, care covârşeşte toată ajungerea minţii; cum cu apă, şi cu Preasfântul Duh pe oameni curăţeşti.


   Tu ai proorocit venirea cea cinstită a Stăpânului tuturor, proorocule Maleahi fericite strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

   Primeşte îndurate pe pururea pomenitul prooroc Maleahi, care se roagă pentru cei ce te laudă cu credinţă, şi strigă : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.


   Îmbrăcându-te întru mine îndurate; din cinstita Fecioară tot cu totul te-ai unit cu mine după Ipostasul tău fără amestecare, Cuvinte al lui Dumnezeu. Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.


   Câştigând lauda muceniciei Gordie, şi purtând cunună, dănţuieşti împreună cu îngerii, strigând către Hristos : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

   Ca unul ce ai avut îndrăzneala bunei credinţe, în privelişte înfruntai pe păgâni cântând cu glas mare : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.


   Roagă-te acum să se mântuiască de greşeli, cei ce laudă cu credinţă pomenirea ta, strigând către Hristos : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.


   Spinii păcatului cei otrăvitori zdrobeşte-i cu vărsarea tămăduirilor tale, Născătoare de Dumnezeu, binecuvântată Preacurată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu fără sămânţă.


   Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atunci fiind închipuită, iar acum lucrată, pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Glasul Tatălui din înălţime, pe tine Fiul cel de o fiinţă te-a mărturisit, care ai intrat în ape, şi binecuvântarea ta acestora ai trimis binecuvântatule Hristoase, şi Duhul Sfânt pe tine tuturor te-a propovăduit Dumnezeu întrupat.

   Dănţuieşte făptură văzând sfântă arătarea lui Dumnezeu, îngeri cântaţi, mare veseleşte-te, iezere şi izvoare săltaţi şi râuri în taină lăudaţi cu cântări, că stă de faţă Hristos cu binecuvântare luminându-vă pe voi.

   Să cântăm Domnului întru laudă celui ce s-a arătat în ape, şi sfărâmarea noastră cu acestea a înnoit-o, şi a sfărâmat capetele nevăzuţilor vrăjmaşi, şi să strigăm : lăudaţi-L toate lucrurile, şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.

   O minunea minunilor ! Cum Dumnezeul nostru, cel ce este mai presus de toată făptura, s-a zidit şi s-a făcut din Maica lui Dumnezeu. Şi ne înnoieşte de bunăvoie, şi iarăşi ne zideşte pe noi prin apă şi prin Duh, zidire preaminunată, însuşi Făcătorul de bine.


   Înstrăinându-te de toată nălucirea cea materialnică, arătătorule de cele sfinte, te-ai arătat oglindă neîntinată razei celei dumnezeieşti, cântând : Binecuvântaţi toate făpturile pe Domnul, lăudaţi-L şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Măririi celei negrăite tu te-ai făcut văzător, şi ai fost propovăduitor tainelor celor cereşti fericite, cântând neîncetat : Binecuvântaţi toate făpturile pe Domnul, lăudaţi-L şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.


   Cunoscându-te pe tine Maică vieţii, şi Născătoare de Dumnezeu, toţi te fericim Maică Fecioară, cu credinţă ortodoxă. Binecuvântând dimpreună naşterea ta Preacurată, şi preaînălţându-te Curată întru toţi vecii.


   Darul care îţi urma ţie nevăzut, luminându-te Mucenice Gordie, te-a umplut de bună vitejie, care strigai : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   De călătorie grabnică apucându-te purtătorule de chinuri, ai ajuns la sfârşitul cel dorit al împărăţiei, strigând : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul, şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.


   În veacuri nesfârşite petrece slava mucenicilor tăi şi fericirea cea nemuritoare. Bine te cuvântăm toate făpturile pe tine Doamne, şi te preaînălţăm întru toţi vecii.


   Zămislind întrupat pe Cuvântul cel mai înainte neîntrupat, ai stricat blestemul cel de demult al Evei, Fecioară, născând lumii binecuvântarea.


   Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.


   Tot neamul pământesc, să sălteze cu Duhul fiind luminat, şi să prăznuiască fierea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige : Bucură-te preafericită, Născătoare de Dumnezeu, curată pururea Fecioară.

   Iată Mieluşelul cel ce ridică greşelile omenirii a venit, şi este de faţă. Şi cerând de la slugă Botez, în chip de rob stă înainte, căutând să ne mântuiască pe noi cei robiţi de amăgitorul, şi care am pierdut frumuseţea cea dintâi.

   Arătatus-a adevărat Dumnezeu întrupat pentru bunătate, şi merge să se îmbrace în apele Iordanului, cel ce îmbracă Cerul cu nori adevărat. Toţi acum cu bucurie mai înainte prăznuim cinstita lui arătare.

   Săltează cu bucurie, şi mai înainte te găteşte o Iordane ! Ca să iei apa ceea ce curge spre viaţa de veci. Râuri dănţuiţi văzând acum pe izvorul desfătării, intrând în repejunile Iordanului şi izvorul răutăţii uscând.

   Strălucit-a ziua cea de mântuire nouă celor ce dormim totdeauna în noaptea patimilor, pentru că a venit Hristos Domnul de faţă, cel ce este Soarele dreptăţii cel înţelegător, ca să-şi plece capul său la rob, şi cu trupul să se boteze de bunăvoie.

   Spăimântează-se Heruvimii, şi toată firea cerească, ceea ce eşti cu totul fără prihană, de cinstită naşterea cea mai presus de cuprindere, a celui ce s-a asemănat nouă, pentru milostivirea cea negrăită şi s-a botezat cu trupul, a căruia dumnezeiasca arătare, toţi o prăznuim bucurându-ne.


   Sosit-a praznicul cel de Dumnezeu luminat şi cinstit al proorocului Maleahi, luminând cu străluciri prooroceşti pe cei ce cu credinţă s-au adunat de cântă : Izvorând tuturor tămăduiri de suflete, şi luminând curat pe cei cugetători de Dumnezeu.

   Păzeşte mult-milostive, Biserica ta, cu dreapta ta cea tare şi stăpânitoare de viaţă, pentru rugăciunile slugii tale, celui ce ne-a spus nouă mai înainte întruparea ta, prin care a răsărit mântuire şi scăpare credincioşilor.


   Viaţă ajunsă la vreme culeg, nefăcându-mi-se stricăciune de lemnul cunoştinţei, Că tu Preacurată, ai odrăslit lemnul vieţii, pe Hristos, cel ce a arătat tuturor intrările vieţii. Drept aceea Preacurată, te vestim credincioşii Născătoare de Dumnezeu.


   Roagă-te Stăpânului să fie milostiv celor ce cu credinţă te cinstesc, şi săvârşesc luminată şi cinstită prăznuirea ta Gordie, podoaba mucenicilor.

   Îndestulându-te acum, de desfătarea cea netrecătoare, şi de privirea Dumnezeirii şi de lumina cea neînserată, în lăcaşurile cele veşnice, culegi acum rodurile chinurilor tale Gordie.


   Această zi a văzut patima ta, care nu a întunecat-o vremea, nu a întunecat-o uitarea, ci pururea răsare ca soarele, celor ce te laudă cu credinţă Mucenice Gordie.


   Ca cei ce ne-am mântuit de blestemul cel mai dinainte Fecioară, prin naşterea ta cea dumnezeiască, toţi după vrednicie te lăudăm, cântând cu mulţumire : Bucură-te Născătoare de Dumnezeu, nădejdea noastră.


   Naşterea pururea Fecioarei, ceea ce s-a arătat mai înainte puitorului de lege în munte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o mărim.


   Această zi s-a arătat a praznicului lui Gordie, cugetătorului de Dumnezeu, şi preamăritul Mucenic, pe care acum luminat să-l săvârşim, căci s-a nevoit pentru Hristos. Deci toţi iubitorii de Mucenici să ne îndemnăm cu osârdie, spre bună rodirea bunătăţilor.


   Betleemul părăsind, minunea cea prea-nouă, la Iordan să alergăm din suflet fierbinte, şi acolo să vedem înfricoşată taină; căci cu dumnezeiască cuviinţă a stătut de faţă, gol fiind Hristosul meu, îmbrăcându-mă în haina cereştii împărăţii.


   Cel ce are scaun Cerul, Stăpânul a venit pe pământ întrupându-se din Fecioară. Şi la Iordan stând de faţă, curăţirea tuturor cere de la Ioan, moştenirile a tot pământul. Acestuia să-i cântăm : Bine eşti cuvântat cel ce te-ai arătat, Dumnezeul nostru mărire ţie.

   Venit-a Hristos la curgerile Iordanului, Botez cerând cel ce curăţeşte păcatele. Tot pământul să sălteze. Cerurile să se veselească. Bucură-te Biserica cea din păgâni, Împăratului mireasă făcându-te, şi cu credinţă strigă : Bine eşti cuvântat cel ce te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă ţie.

   Munţii dulceaţă de veselie să picure, cu mâinile în taină acum plesniţi neamuri. Pustiul să înflorească. Iordane sprijineşte, vino Botezătorule de slujeşte tainei Mântuitorului bucurându-te. Noroade să cântăm : Bine eşti cuvântat cel ce te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă ţie.

   Lumina ceea ce din lumină a strălucit mai înainte de ani, celor ce şedeau în noapte s-a arătat, şi întunericul păcatului curăţind a luminat. Dănţuieşte Adame, veseleşte-te Evo ! Hristos Mântuitorul a venit, Davide strigă : Bine eşti cuvântat cel ce te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă ţie.


   Steaua din Iacov a răsărit lumii, şi păcatul oamenilor cel ca văpaia luând, îl îngroapă în apele Iordanului, strălucind cu raza Dumnezeirii, şi luminarea cunoştinţei de Dumnezeu dând neamurilor. Bine eşti cuvântat cel ce te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă ţie.


   Plinitor legii după trup fiind Hristos, a venit la Iordan, începătura mântuirii să o săvârşească ca un îndurat, şi Botezătorului îşi pleacă creştetul, celui ce strigă cu credinţă : Noroade să strigăm : Bine eşti cuvântat cel ce te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă ţie.


   De la Betleem, să ne mutăm la Iordan, că acolo. Celor din întuneric, iată începe lumina a străluci.


   Pământul Zabulonului, cei ce sunteţi de acea parte de Iordan, auziţi, se apropie Hristos Mântuirea, lumina şi izbăvirea.


   Găteşte-ţi şi tu Iordane curgerea că cel ce botează cu foc, se apropie, să înnoiască zidirea cea sfărâmată.


   Arătatus-a raza slavei Tatălui, în curgerile Iordanului cu Botezul curăţind, întinăciunea sufletelor noastre.






   Pe Cleopa şi pe Andronic, pe Siluan şi pe Agav, pe Anania şi pe Filip, pe Prohor şi pe Nicanor, pe Ruf şi pe Sosten, pe Lin şi pe Stahie, pe Ştefan, pe Timon şi pe Erman, pe Flegonta şi pe Marco, pe Luca, pe Sosipatru, pe Fason şi pe Cae, pe Tihic şi pe Filimon, cu cântări sfinţite, să-i fericim noi credincioşii.

   Narcis şi Trofim, Kesar, Zina şi Aristarh, Marco, Sila şi Cae, Ermi şi Asincrit, Apolos şi Chifa, Clement şi Iust, Quart, Erast şi Luca, Onisifor, Carp şi Evod, Matia şi Iacov, Urvano şi Aristobul, Tihic şi Aristarh, după vrednicie să se cinstească.

   Pud şi Irodion, pe Arteman şi pe Filolog, Olimpan şi Rodion, Apelli şi pe Amplia, Patrovan şi Tit, Tertie şi Tadeu, pe Epeneton cel minunat, pe Ahaic, pe Aquila, pe Luchie şi pe Varnava, pe Furtunat, şi pe Apolo pururea pomenitul, pe Crisc şi pe Marco, să-i cinstim, pe propovăduitorii lui Dumnezeu.


   Când ţi s-a rănit sufletul de dumnezeiasca dragoste, preafericite cu bucurie ai luat asupră-ţi Crucea ta, şi ai urmat lui Hristos, şi omorându-ţi cugetul trupului, cu înfrânarea, ai primit lucrarea Duhului cea vie, ca să risipeşti viforul bolilor, cu căldura rugăciunilor celor bineprimite. Pentru care cu un glas te fericim.

   Când ţi-ai curăţit Părinte ochiul sufletului, cu rugăciuni neîncetate, lăcaş te-ai făcut Dumnezeirii celei în trei străluciri. Şi primind ungerea preoţiei cea dumnezeiască şi sfântă, ai intrat înlăuntru celor neumblate, jertfind pe cel ce s-a jertfit pentru tine, prin pogorârea sa cea negrăită.

   Arătându-te cu nerăutatea minţii, blând şi răbdător de cele rele, Părinte Teoctiste, ai moştenit deplin cu adevărat pământul celor blânzi. Şi prin împărtăşire îndumnezeindu-te, te îndestulezi de desfătare şi de veselie, şi de bucurie adevărată. Unde nu înceta a pomeni pe cei ce te cinstesc curat, şi săvârşesc a ta dumnezeiască adormire.


   Strălucit a fost praznicul cel ce a trecut, slăvită este şi ziua de acum. Întru acela magii s-au închinat Mântuitorului, iar întru aceasta pe Stăpânul sluga cea mărită l-a botezat. Acolo păstorii fluierând l-au văzut şi s-au minunat; iar aici glasul Părintelui, pe Fiul unul născut l-a propovăduit.


   Foc nesuferit fiind tu Hristosul meu, eu fiind ţărână şi umbră, ce-mi pleci mie sfânt capul tău ? De care se cutremură mulţimea îngerilor, zis-a Ioan către făcătorul când a venit să se boteze. Mare este pogorârea ta la noi milostive dătătorule de viaţă.


   Iată luminarea noastră, scăparea şi mântuirea, de voie vine mai înainte la Iordan gol arătat, cel ce se îmbracă cu apele ca cu un veşmânt, îmbrăcând goliciunea tuturor, ceea ce se golise prin sfatul potrivnicului şarpe.


   Foc nesuferit cu adevărat, mai înainte vine de voie la Iordan, curăţindu-mă pe mine cel sfărâmat de cel viclean, prin călcarea poruncii. Ca o ploaie cerească se primeşte prin mijlocul apei, cea spurcată de multe greşelile mele, ca un bun şi multmilostiv.


   Vine la Iordan Hristos adevărul, să se boteze de la Ioan, şi acela zice către dânsul : Mie-mi trebuieşte să mă botez de la tine, şi tu vii la mine. Nu îndrăznesc iarbă fiind, să mă ating de foc. Tu mă sfinţeşte Stăpâne, cu dumnezeiască arătarea ta.


   Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.


    Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-au făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teoctist, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.


   Găteşte-te Zabuloane, şi bine te împodobeşte Neftalime; Iordane râule stai, primeşte săltând pe Stăpânul cel ce vine să se boteze. Bucură-te Adame, împreună cu strămoaşa. Nu vă ascundeţi ca mai înainte în rai. Că cel ce v-a văzut pe voi goi, s-a arătat, ca să vă îmbrace în haina cea dintâi. Hristos s-a arătat, toată făptura vrând să o înnoiască.


   Cu tăiere s-a tăiat marea Roşie, şi adâncul cel hrănit cu valuri s-a uscat, aceeaşi împreună făcându-se, celor fără de arme trecută şi celor preaîntrarmaţi mormânt. Şi cântare lui Dumnezeu Cuvioasă s-a cântat; căci cu slavă S-a proslăvit Hristos Dumnezeul nostru.

   Cea atot-pricinuitoare şi dătătoare de viaţă, înţelepciunea lui Dumnezeu cea nemăsurată şi-a zidit eişi casă din Curata Maică, ceea ce n-a ştiut de bărbat. Iar acum merge la râurile Iordanului, cerând botez spre înnoirea oamenilor.

   Taine învăţând înţelepciunea lui Dumnezeu, cheamă pe toţi cei din păgâni la lumină, pe cei ce zăceau mai înainte întru întunericul neluminatei necunoştinţe, la cunoştinţa adevărului; scoţându-i la lumină prin Botezul cel ce curăţeşte inimile, şi zideşte prin Duhul.

   Să auzim acum glasurile prooroceşti, cele plinite prin Duhul. Căci cel ce botează cu Duhul şi cu foc Hristos, merge la Iordan. Veniţi la dânsul şi vă luminaţi, că feţele voastre nu se vor ruşina.


   Domn fiind a toate, şi Ziditor, Dumnezeule cel fără de patimă, zidire ţie ţi-ai unit sărăcind, şi râurile la care ai voit a veni însuţi fiind, popoarelor ai strigat : Apa vieţii scoateţi, şi cu credinţă vă întăriţi.

   Darul Botezului cel dezlegător, sufletelor împreună şi trupurilor, Mântuitorule vii să-l dăruieşti. Pentru aceasta ne dai acum nouă şi Dar în loc de dar, strigând : Apa vieţii scoateţi şi cu credinţă vă întăriţi.

   Bărbatul nebun, cel ce nu cunoaşte pe Dumnezeu, să strică. Că pentru izvodirile cele netrebnice, se lipseşte de tot binele, şi cade din toată mântuirea, de a cărui parte, toţi cei ce cunoaştem pe Hristos, să ne mântuim.


   Mai înainte văzând proorocul taina ta cea negrăită Hristoase, a strigat : Pus-ai Darul Botezului cel tare tuturor, celor ce cu credinţă îl primesc pe el, spre iertarea greşelilor noastre.

   Mergând la Botezul cel ce izvorăşte celor muritori iertare, chemi pe toţi cei însărcinaţi cu rele greşeli, care rău vieţuiesc întru necurăţie, sufletească odihnă să le dai lor, ca un îndurat făgăduindu-te.

   Cel ce te-ai împărtăşit cu trupul meu, ca să-mi dai mie Dumnezeirea ta, că chipul Părintelui tău neschimbat fiind, încapi sub mâinile zidirii tale Mântuitorule, fără păcat om arătându-te, cu cel asemenea, curăţind Cuvinte pe cel asemenea.

   Băutură şi ungere şi Duh sunt cunoştinţele peceţii tale Mântuitorule, şi darurile cele de taină, şi lucrurile dumnezeieştilor daruri cele vrednice de iubire; că pe tine unul născut, curăţire în lume, Tatăl te-a trimis.


   Cu legătura temerii fiind cuprins acum Mergătorul înainte se leapădă a boteza pe Hristos, văzându-l cu cucernicie stând gol la ape, pe cela ce acoperă cu ape cele mai pe deasupra.

   Ceea ce ţine apa cea neţinută şi mai presus în văzduh, înţelepciunea lui Dumnezeu, care opreşte adâncurile, şi mările înfrânează, vine la Iordan, şi Botez ia din mâinile slugii.

   Închipuindu-se în Adam cel dintâi Hristos, vine să-l curăţească cu Botezul, cel ce înfăşură Cerul cu nori, şi se îmbracă cu lumina, gol se vede în repejunile Iordanului, şi cu mână se cuprinde cel ce poartă toate.


   Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a încunjurat, şi viforul nemai-răbdându-l, ca Iona strig către tine Stăpânul : Din stricăciune scoate-mă.

   Domn ştiindu-te pe tine cerurile, spus-au mărirea ta Mântuitorule întru naşterea ta; iar acum Tatăl te mărturiseşte fiu iubit, pe tine cel ce te-ai botezat.

   Tot cel ce poartă întinăciune, să o curăţească, cu curgeri de lacrimi, şi la Hristos cu cutremur să vină, carele merge să curăţească cu foc, şi cu Dumnezeiescul Duh firea noastră.


   Tinerii în Babilon, de văpaia cuptorului nu s-au spăimântat, ci în mijlocul văpăii aruncându-se, fiind rouraţi, au cântat : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

   Clătinând cu capul spre vrajbă, nimenea cu înşelăciune să nu se mişte, celui de aproape cu rău să-i răsplătească, rău pentru rău gândind. Ci întru dragoste pe Domnul cel ce s-a arătat să-l cinstim.

   Noi ca nişte prieteni ai lui Hristos, puţin rău să pătimim împreună, cu cel ce s-a închipuit, şi s-a arătat ca şi noi, şi vine să ia Botez spre curăţirea chipului.

   Cu mine împreună de se va pogorî cineva, şi împreună se va îngropa prin Botez, cu mine se va desfăta, întru slavă şi întru înviere. Hristos acum vesteşte, pe carele cu credinţă să-l întâmpinăm.


   Pentru legile părinteşti, fericiţii tineri în Babilon mai, înainte nevoie pătimind, au scuipat porunca cea nebunească a celui ce împărăţea. Şi împreunându-se cu focul cu carele nu s-au ars, celui ce stăpâneşte, vrednică cântare i-au cântat : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Oaspeţii dumnezeieştii hrane, cei ce în Betleem cu cuvântul ne-am hrănit, şi cu îngerii am proslăvit, şi cu păstorii şi cu filozofii pe cel ce s-a întrupat, să mergem acum în taină la Iordan, să vedem taina cea mare, pe carea Hristos vine să o săvârşească. Pe carele îl preaînălţăm întru toţi vecii.

   Capul legii şi al proorocilor păzind, şi cu dragoste întărindu-ne, următori să fim lui Hristos, Celui ce pentru dragostea cea desăvârşită, trup a luat şi prin Botez pe noi cu Tatăl ne-a împăcat, şi ne-a învăţat a cânta : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Primit-a pe cela ce a venit să curăţească păcatele lumii cu ape; dar nu i-a îngăduit lui fiind cuprins de frică. Mie îmi trebuieşte să mă botez de la tine, Mirelui împotrivă a zis prietenul, şi Cuvântului glasul, şi Soarelui sfeşnicul; pe care îl preaînălţăm întru toţi vecii.


   Din ospăţul Stăpânului, şi din masa cea nemuritoare, cei ce ne-am îndulcit în peştera cea săracă, acum la Iordan să alergăm, să vedem taină străină, carea soleşte spre strălucirea cea de sus.

   Mergeţi de la Betleem cei ce v-aţi îndulcit cu minunile spre partea Iordanului, şi acolo veţi vedea lucruri cu taină săvârşite, şi pe Hristos viind prin Botez să înnoiască pe Adam pentru că s-a întrupat.

   Ziditorul născându-se din Tatăl mai înainte de veci, s-a născut mai pe urmă neschimbat, întrupându-se din Curata Fecioară dumnezeiasca Fiică, îndoit rămânând, Dumnezeu şi om, ca să înnoiască pe Adam prin Botez.

   Ca un om după fire, iar nu după nălucire, ai venit în mijlocul tuturor, cerând Botez, însuţi fiind din fire nevinovat, că ai venit să îngropi vinovăţiile oamenilor, în ape botezându-te.



   Iată vine la Iordan Hristos, şi cheamă pe Mergătorul înainte : Vino de mă botează pe mine, cel ce curăţesc tot păcatul lumii cu apele râului ! Tinde-ţi mâna ta spre dumnezeiescul meu creştet; că am venit să vindec greşelile mâinii.


   Împăratul tuturor şi Stăpânul, la Botez cu dumnezeiască cuviinţă venind, credincioşii văzându-l să-l lăudăm. Cărările inimilor noastre să le gătim cu dragoste, spălând întinăciunile cumplitelor greşeli, că iată vine să mântuiască neamul omenesc, în râurile Iordanului.


   Botezătorule cel mare al Domnului bucură-te, că a venit Hristos să se boteze de la tine. Tremuri ca o slugă, căci Stăpânul îşi pleacă ţie capul. Atinge-te de dumnezeiescul creştet a celui ce ţine cu mâna toate, şi Dumnezeului celui ce mântuieşte cu bunavoinţă neamul omenesc.



   Ca pe uscat umblând Israil cu urmele prin adânc, pe gonaciul faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.

   Să se bucure făptura, moştenirile neamurilor să cânte. Iisus împăratul a tot pământul, merge în râurile Iordanului, să facă a noastră curăţire.

   În haină roşie împărătească, din sângele fecioresc Doamne îmbrăcându-te cu trupul, la curgerile apei vii gol, ca să îmbraci a mea goliciune.

   Fiul Tatălui celui fără început tu fiind, la fiul Zahariei, milostive cu umilinţă vii cerând Botez, ca cu Darul, fii lui Dumnezeu să ne faci pe noi.


   Făcându-vă ucenici lui Hristos, carele pentru noi s-a arătat în trup materialnic, prealăudaţilor, aţi luminat toată lumea cu razele bunei credinţe, risipind întunericul nedumnezeirii.

   Părăsind firea cea stricăcioasă şi nestatornică a celor trecătoare, au urmat lui Hristos : Crisc, Prohor, Andronic, Tadeu şi Nicanor, făcându-se luminători cu chip dumnezeiesc.

   Puterea vrăjmaşului o aţi biruit slăviţilor, cu puterea Duhului, şi pe cei de tot slăbănogiţi de nebunia nedumnezeirii, i-aţi umplut de putere şi de cunoştinţă dumnezeiască.

   Amplia şi Stahie şi Filip, au propovăduit pe Domnul, carele s-a arătat cu adevărat în trup, ca nişte Apostoli, ca nişte Ierarhi dumnezeieşti, şi ca nişte slujitori lucrurilor celor mai presus de cuget.


   Să cinstim palatul cel dumnezeiesc al împăratului, întru care a locuit precum a voit. Să slăvim pe cea neispitită de bărbat, şi una Născătoarea de Dumnezeu, prin care ne-am îndumnezeit.


   Râul desfătării Hristos, vine să se spele la apele Iordanului ca un rob, munţi săltaţi, măguri încingeţi-vă cu bucurie, cei spurcaţi gătiţi-vă către dumnezeiasca curăţire.

   Pomenirea ta cea luminată astăzi a strălucit nouă Teoctiste, raze de soare ale faptelor tale, gonind posomorârea patimilor noastre, care pomenire săvârşindu-o, cu credinţă şi cu dragoste te fericim.


   Întraripându-te cu dragostea lui Hristos, te-ai înălţat depărtându-te de tulburarea cea lumească. Drept aceea ai alergat către nevoinţele cele ostenitoare ale pustniciei, şi prin înfrânare ca un înger ai vieţuit.


   Veniţi să fericim cu gând curat pe cea Curată, pe frumuseţea lui Iacov, carea alegându-o a iubit-o Dumnezeu întru carea s-a şi sălăşluit; să o lăudăm ca pe un cort de sfinţenie, ca pe una mai cinstită decât toate făpturile.


   Nu este sfânt precum tu Doamne Dumnezeul meu, carele ai înălţat cornul credincioşilor tăi Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii tale.

   Cela ce stăpâneşti toate ca un Dumnezeu, porţi chip de slugă, şi la slugă îndurate vii trupeşte, prin Botezul cel de Dumnezeu lucrat, din robia vrăjmaşului scoţându-ne pe noi.

   Pentru ce ai venit la râu ? Ce fel de curăţire voieşti ! Ce întinăciune cauţi să speli Bunule ? Laud Cuvinte cea mai presus de minte micşorarea ta, cea pentru milostivire.

   Căutând Hristoase oaia care o a sfărâmat lupul cel sălbatic cu înşelăciune, în curgerile Iordanului ai stătut, strigând Mergătorului înainte : Vino de mă botează tu.


   Ca pe nişte râuri v-a trimis pe voi Cuvântul în tot pământul, ca să-l umpleţi pe el cu adăpările Dumnezeiescului Duh şi cu Darul să stingeţi văpaia nedumnezeirii preaînţelepţilor.

   Să lăudăm pe dumnezeiescul Timon, pe Sila şi pe Siluan, şi cu credinţă să mărim pe Lipeneton cel slăvit; pe Urban şi pe Agav, pe adevăraţii propovăduitori ai lui Hristos.

   Făcându-vă acum fericiţi, aţi făcut pe cei mai înainte ticăloşi, părtaşi fericirii celei dumnezeieşti; ca cei ce aţi avut învăţător pe Dumnezeu cel cu adevărat fericit.


   Curată mai înainte de naştere, şi întru naştere, şi după naştere te-ai arătat adevărat Maică Fecioară. Că pe Dumnezeu l-ai născut, pe carele arătat l-a propovăduit soborul Apostolilor.


   Cel ce a făcut adâncurile apelor cu porunca, cel ce acoperă cu ape cerurile, vine la ape să se boteze. Suflete priveghează, curăţeşte-te de patimi, aducând odraslele bunătăţilor.

   Dulce la miros ca trandafirul, ai odrăslit Teoctiste mirosire în grădina postniciei, cu lucrarea Duhului, umplând totdeauna de bună mireasmă, pe cei ce cântă lui Dumnezeu. Nu este sfânt afară de tine Doamne.


   Ca un măslin roditor ai odrăslit în casa Domnului Teoctiste. Cu untuldelemn al ostenelilor tale, veselind feţele noastre Cuvioase, ale celor ce cântăm : Nu este sfânt afară de tine Doamne.




   Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept, afară de tine Doamne.


   La repejunile Iordanului astăzi venind Domnul, către Ioan a strigat : Nu te teme a mă boteza, că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.


   Nu te silesc pe tine Botezătorule ca să treci hotarele. Nu-ţi zic ţie : Spune-mi cele ce grăieşti celor fărădelege, şi vezi pe păcătoşi, numai mă botează tăcând, şi aşteptând cele din Botez; că vei să aibi pentru aceasta învrednicire care nu a fost îngerilor. Că decât proorocii mai mare te voi face. Că dintru aceia niciunul arătat pe mine nu m-a văzut, ci întru închipuiri şi în umbre şi visuri; iar tu înaintea mea stând m-ai văzut. Că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.


   Stâlpi neclătiţi Bisericii, şi temelii bunei credinţe fiind ucenicii Dumnezeului nostru, păziţi-o pe ea nevătămată, gonind smintelile celui viclean, şi rugând pe Hristos Dumnezeul nostru totdeauna, să ne dăruiască nouă mare milă.


   Păstorind cu dumnezeiască plăcere turma Domnului cu fluierul Cuvântului, purtătorule de Dumnezeu Teoctiste, la păşunea nepătimirii şi a vieţii, mântuită ai adus-o lui Dumnezeu, şi la dânsul mutându-te plata ostenelilor cea vrednică ai luat. Slavă celui ce ţi-a dat ţie putere. Slavă celui ce te-a încununat. Slavă celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.


   Iisus născându-se din Fecioara Maria, şi în Iordan botezându-se de la Ioan, Duhul s-a pogorât peste dânsul văzut în chip de porumb. Pentru aceasta proorocul cu îngerii a grăit, strigând : Slavă venirii Tale Hristoase. Slavă împărăţiei tale. Slavă rânduielii tale, unule iubitorule de oameni.


   Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.

   Când te-a văzut pe tine apa Iordanului Doamne, s-a întors, şi firea noastră cea spurcată de multe patimi, la ceruri s-a întors, închinându-se ţie.

   Spăimântează-se soarele văzându-te pe tine Soare golindu-te trupeşte, şi în taină luminând toată firea cea întunecată ce s-a golit pentru neascultare Stăpâne.

   Iată curăţirea, iată mântuirea şi înnoirea tuturor, şi luminarea a venit la ai săi. Deci să ne lipim de dânsul prin curăţia vieţii.


   Marea păgânilor o a tulburat intrând într-însa preaînţelepţii ca nişte cai, ucenicii Mântuitorului, şi pe credincioşi i-a mântuit cu apă sfântă şi cu Duh.

   Strălucit-au ca soarele pe pământ, Pud, Apelie şi Filolog şi Irodion, Ruf şi Patrova, şi pe credincioşi i-au luminat, scăpându-i din întunericul necunoştinţei.

   Încordându-vă v-a trimis pe voi cel milostiv, ca pe nişte săgeţi ascuţite, ca să zdrobiţi săgeţile vrăjmaşului, şi pe cei răniţi cumplit măriţilor, cu Darul lui Dumnezeu să-i vindecaţi.

   Laudă să aducem Mântuitorului cu cântări, mărind pe Rodion de Dumnezeu grăitorul, şi pe lăudatul Ermie, pe înţeleptul Asingrit, pe dumnezeiescul Lin şi pe Caie.


   Pe tine preafericită, ceata proorocilor dedemult prin Duhul, cu dumnezeieşti graiuri sfinţite, cu dumnezeiască cuviinţă te-a numit Preacurată, uşă şi munte umbrit.


   Picat-a dulceaţă sudorile ostenelilor tale, pierzând amărăciunea dracilor preafericite, depărtând umezelile cele sărate ale bolilor, vrednicule de laudă.

   Îndumnezeindu-te cu curăţiri neîncetate Cuvioase, te-ai făcut luminător prealuminat postnicilor şi izvor iscusit, şi îndreptător şi turn nemişcat.


   Despărţit-ai mările cele sărate ale patimilor Teoctiste, cu toiagul credinţei, şi ai înecat Părinte pe faraon cel nevăzut, ajungând la pământul făgăduinţei, Cuvioase.


   Striga-voi ziua şi noaptea către tine Preacurată, şi mă voi mântui. Şi voi trece peste zidul desfătărilor, şi voi scăpa de bântuielile dracilor cu mijlocirea ta.


   Cu dumnezeiască strălucirea ta bunule, sufletele celor ce mânecă la tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe tine adevăratul Dumnezeu, pe cela ce chemi din negura greşelilor.

   Roadă să aducem lui Hristos, viaţă curată, că vine curăţind spurcăciunea păcatelor prin ape cu Darul, unul făcătorul de bine şi cel fără păcate.

   Norodule cel ce şedeai dedemult întru întunericul necazurilor, lumina cea neapusă s-a arătat ţie, vezi şi cu dumnezeieştile raze te luminează, şi laudă Darul celui ce s-a arătat.

   Mare taină săvârşind, la marele Mergătorul tău înainte vii, o dătătorule de lucruri mari Doamne ! Firea omenească cea micşorată, negrăit mărindu-o prin Botez.


   Luând voi putere, ca nişte Apostoli, a lega şi a dezlega prealăudaţilor, pe cei legaţi cu legătura relei credinţe i-aţi dezlegat. Pentru aceasta pomenirea voastră prăznuim cu credinţă dănţuind.

   Cu dumnezeieşti cântări Aristarh să se cinstească, Tertie, Iason şi Sosten, Kesar şi Marco, Luca, Sosipatru, Quart şi dumnezeiescul Apelie, Clim, Epafrodit şi preaînţeleptul Erast.

   Pe voi ca şi pe cei doisprezece v-a trimis Domnul, ca să dezrădăcinaţi toată nedumnezeirea, între toţi oamenii sădind arătat dumnezeiasca cunoştinţă, măriţilor Apostoli, cei rugători pentru sufletele noastre.


   Luminează-mi ochii inimii mele Fecioară; străluceşte-mi raza pocăinţei, de întunericul cel veşnic mă scapă, ceea ce eşti uşa luminii, şi scăparea tuturor creştinilor, celor ce cu credinţă te laudă pe tine.


   Cu plugul rugăciunilor, ogorând pământul inimii, ai semănat într-însul sămânţa Cuvântului, Părinte cugetătorule de cele dumnezeieşti, şi ai cules roadă bună din-destul, care hrăneşte sufletele tuturor credincioşilor celor ce te laudă.

   Aducând totdeauna gând priveghelnic Părinte, cugetătorule de cele dumnezeieşti, ai adormit patimile cele pierzătoare de suflet, grăbindu-te a ajunge la zorile cele dumnezeieşti, către strălucirea luminii celei neapuse, unde este lăcaşul celor ce se veselesc.


   Ca un luminat de Dumnezeu, şi purtător de lumină, plin fiind de Darurile dumnezeiescului Duh Părinte, arătând firea cea curată a nerăutăţii, descoperind tuturor că ai vieţuit în trup ca un înger.


   Arătatu-te-ai Preacurată uşa răsăritului celui ce s-a arătat dintru înălţime, şi scaun înalt până la Cer al împăratului, şi scară înaltă pe care s-a pogorât Hristos, şi a vorbit cu oamenii cei mântuiţi.


   Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către tine : Scoate din stricăciune viaţa mea Multmilostive.

   Cela ce eşti plin de ape de taină, ca un izvor al păcii, însuţi Doamne la râu ai venit, de la o picătură mică cerând să te botezi, cel ce unul eşti fără păcat.

   Minunatu-s-a ceata îngerilor de sus, văzând gol pe cel ce acoperă Cerul cu nori, şi a strigat : Ce este această; a ta multă umilinţă pentru oameni.

   Cel plin s-a deşertat, cel nevăzut iată întrupându-se; s-a arătat, Iordane râule veseleşte-te, curgerile tale umple-ţi, ca să speli pe înnoitorul tuturor.


   În toată lumea aţi stropit apa vieţii cea de mântuire, nori însufleţiţi arătându-vă Apostoli, şi inimile credincioşilor aţi rourat.

   Puterea dumnezeieştilor voastre cuvinte, a biruit pe cea multă iuţime a ritorilor şi pe cei neînţelepţi care înnebunise prin cunoştinţa înşelăciunii, i-aţi înţelepţit preaînţelepţilor.

   Dumnezeiescul Pud şi Trofim, Filimon slăvitul şi Aristarh, Onisifor şi Tihic cel preaales, ca nişte ucenici ai Cuvântului, să se mărească.


   Pe tine te laud ceea ce una eşti lăudată, mărescu-te pururea de Dumnezeu mărită, şi te fericesc pe tine, ceea ce neamurile neamurilor te fericesc, Fecioară de Dumnezeu fericită.


   Duhurile vicleniei le-ai supus, arătându-te lăcaş Sfântului Duh, celui ce a suflat întru tine putere, purtătorule de Dumnezeu preafericite Teoctiste.


   Cu toiagul tău cel cuvântător Cuvioase, ai hrănit turma ta cea cuvântătoare Părinte la verdeaţa sihăstriei, şi ai povăţuit-o către staulul cel ceresc.


   Cel ce a întins Cerul cu voia, te-a arătat pe tine alt Cer pe pământ Născătoare de Dumnezeu Curată, şi din tine s-a arătat celor dintru întuneric.


   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii tale cel neurmat; din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.


   Ceata ucenicilor lui Hristos celor şaptezeci, să o lăudăm dumnezeieşte credincioşii astăzi şi să o prăznuim. Că printr-înşii toţi ne-am învăţat a cinsti Treimea cea nedespărţită; că sunt luminători dumnezeieştii credinţe.


   Ceata celor şaptezeci de Apostoli, să o lăudăm cu un glas credincioşii întru sfinţite cântări. Pe Ştefan, pe Prohor şi pe Sila, pe Nicanor, pe Timon, şi pe Amplie, pe Parmena, pe Apelin, pe Iacov, pe Filip, pe Aristarh pe Matia şi pe Irodion, pe Crisc, pe Flegont, pe Varnava, Lin şi pe Olimp, pe Anania, pe Luca şi pe Asigcrist, pe Iason, pe Tit, pe Tadeu, pe Kesar şi pe Clement, pe Chifa, pe Iust, pe Erast şi pe Cleopa, pe Andronic, pe Ruf, pe Agav, pe Marco, pe Sosten şi pe ceilalţi, că sunt luminători dumnezeieştii credinţe.




   Aceşti şaptezeci de Apostoli, fiind aleşi de puterea cea atotstăpânitoare, au fost trimişi în toată lumea, ca să smulgă pe oameni din înşelăciunea şi nebunia idolească, şi să-i întoarcă către cunoştinţa cinstire de Dumnezeu. Pentru aceasta toţi cu feluri de chinuri nevoindu-se pentru adevăr, s-au mutat către Domnul precum se arată în viaţa fiecăruia.


Stih : Nezidite Cuvinte al lui Dumnezeu parte îi dai,
Lui Teoctist în pământul cel pururea cu verdeaţă al Edenului.


Stih : Şase suflete luminate, din viaţă zburând,
Stau de faţă împreună cu îngerii cei câte cu şase aripi fiind.


Stih : Atanasie împreună cu Zosima murind,
Dulce îi este şi a vieţui împreună cu el înlăuntrul pietrei fiind.

   Acest sfânt Zosima era din Cilicia, şi locuia în pustie împreună cu fiarele. Deci fiind prins de boierul Dometian, şi mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat, a fost ars prin urechi cu fiare înfocate, şi a fost pus într-un cazan plin de împuţiciuni clocotite. Apoi fiind spânzurat cu capul în jos, cu chip preamărit, de toate s-a păzit nevătămat. Căci s-a arătat un leu în privelişte, carele cu glas omenesc a vorbit pentru Dumnezeirea lui Hristos. Deci dintru aceasta, a tras la credinţa lui Hristos pe Atanasie Comintarisie. Deci fiind Sfântul slobod de tiranul, s-a dus iarăşi în pustie şi în munţi, unde petrecea mai înainte, şi catehisind, a botezat pe pomenitul Atanasie. Deci acolo aflându-se ei, s-a despicat o piatră în chip minunat, întru care intrând amândoi, şi-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu.


Stih : De pe pământ pe Apolinaria o ridică,
Căci în ceruri a locui era vrednică.

   Pururea pomenita aceasta Apolinaria, a fost pe vremea împăratului Leon celui mare, cel poreclit machelie, în anii patru sute cincizeci şi şapte, fiica lui Antemie, care era rânduit de împăratul a fi cârmuitor Romei. Care cu frumuseţea şi cu înţelepciunea covârşea pe multe femei din timpul acela. Și din tânără vârsta sa a dorit fecioria, şi se ruga lui Dumnezeu ziua şi noaptea, ca să-şi câştige dorinţa sa, adică să rămână fecioară până la moarte. Pentru aceasta s-a rugat părinţilor săi, ca să o lase să se ducă la Ierusalim. Şi câştigându-şi voia, luând fericita slugi şi slujnice, asemenea şi aur şi argint şi haine scumpe şi astfel s-a dus la sfânta cetate. Acolo le-au împărţit toate pe la săraci. Iar după ce s-a închinat sfintelor locuri, şi-a slobozit robii şi roabele, a oprit cu sine numai un bătrân şi un famen pe care luându-i, a pornit să meargă la Alexandria. Şi ajungând la un loc şes, au hotărât să şadă acolo, ca să se odihnească puţin de osteneala căii. Şi după ce oamenii săi au adormit, atuncea de trei ori fericita defăimând pe toate, a fugit pe ascuns şi a intrat în lunca ce se afla acolo. Unde a rămas mulţi ani, atâta încât pielea trupului ei s-a făcut vârtoasă ca de broască ţestoasă din muşcăturile ţânţarilor ce se aflau acolo. Apoi s-a dus la un schit unde erau mulţi sfinţi părinţi, şi acolo făţărnicindu-se că este famen, s-a numit pe sine Dorotei. Iar Cuviosul Macarie ce se afla acolo, a primit-o pe ea, şi i-a dat chilie, întru care închizându-se de trei ori fericita, se ruga lui Dumnezeu ziua şi noaptea. Însă tatăl său Antemie avea şi altă fiică, care pătimea de duh necurat. Şi pentru aceasta a trimis-o pe ea la părinţii schitului ca să o vindece. Iar pentru fiica sa aceasta Apolinaria, a obosit căutându-o şi mai mult nu cerceta pentru ea. Deci părinţii, au trimis pe cea îndrăcită la sora sa, care se făţărnicea că se numeşte Dorotei, precum am spus mai sus. Şi în puţine zile a scăpat tânăra de dracul, şi s-a trimis de părinţi la tatăl său sănătoasă. Însă după puţine zile, a început tânăra a se arăta că este îngreunată. Iar tatăl ei socotind că s-a îngreunat de Ava Dorotei, a trimis îndată călăreţi grabnici, şi l-a adus pe el înaintea sa. Atunci sfânta, arătându-se prin oarecare semne, că era fiica lui Antemie, a făcut pe toţi să se minuneze şi să se înfricoşeze; şi mai ales pentru minunea ce făcuse la însuşi sora sa. După acestea rămânând puţine zile cu părinţii săi, s-a întors iarăşi la chilia sa, fără să se înştiinţeze cineva de ceea ce s-a făcut. Iar după ce s-a săvârşit, atunci s-a cunoscut de monahi, că este femeie. Pentru care toţi s-au spăimântat, şi s-au îndemnat să mulţumească lui Dumnezeu.


Stih : Vesel, nevoindu-se prin osteneli Eftimie,
Vesel se duce la lăcaşurile cele de veselie.

   Tot în această zi, Cuviosul Eftimie egumenul Mânăstirii Vatopedului, care a înfruntat pe împăratul Mihail latino-cugetătorul, şi pe patriarhul Becul, care întru adânc s-a săvârşit.

Stih : Înecat-a apa pe Eftimie cel vestit,
Carele înşelăciunea latino-cugetătorilor a ruşinat.

   Tot în această zi, cei împreună cu Eftimie doisprezece monahi vatopedeni, care pe cei mai de sus latino-cugetători, i-a înfruntat, care prin sugrumare s-a săvârşit.

Stih : Douăsprezecimea monahilor, strălucite cununi a luat.
Căci înşelăciunea latino-cugetătorilor a înfruntat.


Stih : Hrisant roadă preadulce înflorind,
Care s-a arătat mult mai presus şi decât aurul fiind.
Cuvântul pe tine Eftimio arătat.
De bună lauda cea nemuritoare te-a învrednicit.


   Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.


   Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i, porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Cum te vor primii repejunile râului, pe tine cela ce eşti izvorul desfătării Hristoase ? Cum Mergătorul înainte îşi va tinde mâna spre tine, cel ce cu mâna l-ai zidit pe el, şi din mâna celui viclean ne-ai izbăvit pe noi.

   Izvorul bunătăţii fiind tu Doamne, cum vii la curgerile Iordanului, căutând să adapi cu apele nestricăciunii pe cei căzuţi în stricăciune pentru mâncarea cea amăgitoare, prin pizma şarpelui.

   Să picure munţii bucurie, şi dealurile să sălteze veselindu-se. Râurile să plesnească cu mâinile; că s-a arătat Hristos şi merge să cufunde în apă greşelile oamenilor.


   Vânând cu cuvântul, aţi scos dintru adâncul nedumnezeirii pe păgânii cei mult risipiţi. Cu semne şi cu minuni întărind minţile lor înţelepţilor Apostoli cei ce aţi fost povăţuitori celor rătăciţi.

   Intrând în limanul cel prealin, celor învăluiţi în marea celor cumplite, mântuitori v-aţi arătat şi îndreptători înţelepţi cântând : Doamne al părinţilor şi Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   Toţi pe Evod, şi pe Carp să-i fericim, pe Tihic şi pe Chifa, pe Iust, pe Arteman şi pe slăvitul Zina, ca pe nişte ucenici ai lui Hristos, cântând : Doamne al părinţilor şi Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   În chipul fulgerului, prin Duhul făcându-vă Apostoli ai lui Hristos, pe cei ţinuţi în noaptea necunoştinţei i-aţi izbăvit şi la lumina vieţii aţi îndreptat pe cei ce strigă totdeauna : Dumnezeule bine eşti cuvântat.


   Curăţire te-ai făcut celor ce pururea greşesc, ceea ce eşti cu totul fără prihană, născând mai presus de fire pe Hristos cel ce a ridicat păcatul lumii, căruia strigăm : Doamne al părinţilor, şi Dumnezeule bine eşti cuvântat.


   Cu vărsările lacrimilor stingând aţâţările patimilor fericite Teoctiste, ai izvorât râuri de minuni pururea curgătoare, cu care se spală bolile sufletelor şi ale trupurilor pururea pomenite.


   Râvnind blândeţilor lui David Părinte, ai câştigat nevinovăţia şi răbdarea lui Iov, nefăţărnicia lui Iacov, credinţa lui Avraam, şi dragostea cea fierbinte a lui Petru, cu care împreună sălăşluindu-te, adu-ţi aminte de noi.


   Născându-ne nouă viaţa cea înfiinţată, care cu moartea a încetat pe moarte Fecioară, fiind eu omorât de înecările relelor, înviază-mă cu rugăciunile tale Curată binecuvântată şi preaslăvită.


   Din văpaie rouă ai izvorât cuvioşilor, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea. Pe tine te preaînălţăm întru toţi vecii.

   Cu cojocul a despărţit Elisei curgerile râului. Darul Botezului mai înainte întunecat însemnându-l. Care Hristos l-a făcut suindu-se într-însele, unul Făcătorul de bine.

   Însemnat-a oarecând slăvitul prooroc Darul Botezului, cu care apele cele mai înainte neroditoare, făcându-se mult roditoare cu puterea Dumnezeului nostru celui ce s-a arătat.

   Toată valea de dumnezeieştile Daruri se va umple, şi dealul cel potrivnic se va smeri, şi cele strâmbe, în drepte se vor întoarce, cu arătarea lui Dumnezeu Celui ce S-a întrupat.


   Arând minţile cele înţelenite, cu plugul Cuvântului, aţi semănat seminţe de mântuire preaslăviţilor, şi spicul bunei credinţe însutit l-aţi secerat, adică mulţimea celor ce s-au mântuit, Apostoli ai Domnului preaînţelepţi.

   Cu laude dumnezeieşti pe Iacov, pe Cleopa şi pe Varnava şi pe Ştefan, pe Narcis preaînţeleptul, pe Marco, pe Aristovul, şi pe Apelie să-i cinstim, ca pe nişte Apostoli ai lui Hristos strigând : Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Crucea în loc de pavăză purtând împotriva tuturor taberelor balaurului bărbăteşte v-aţi oştit, preaînţelepţilor Apostoli. Şi pe acelea pierzându-le, pe oamenii pe care-i robise, i-aţi vânat prin credinţă, şi Stăpânului şi dătătorului de viaţă i-aţi adus.


   O minune mai presus de minuni, cum ai născut şi ai rămas Fecioară, Preacurată dumnezeiască Mireasă ! Că ai născut pe Cuvântul cel împreună fără început cu Tatăl. Căruia toţi cântăm : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.


   Săvârşindu-ţi viaţa adevărat întru nerăutate, cugetătorule de Dumnezeu, Părinte Teoctiste, ai surpat răutatea vrăjmaşului cu gând desăvârşit strigând : Lăudaţi pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.


   Acum securea îngrozeşte tăierea credincioşilor. Suflete al meu grăbeşte, şi tăind spinii patimilor, adu Domnului roduri coapte la vreme, mântuindu-te, prin rugăciunile purtătorului de Dumnezeu.


   Din toate neamurile pe tine te-a ales Hristos, spre a sa sălăşluire Născătoare de Dumnezeu, înnoindu-ne cu unire dumnezeiască pe noi care eram stricaţi. Pentru aceea te lăudăm întru toţi vecii.


   Pe Dumnezeu care s-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-l preaînălţaţi întru toţii vecii.


   Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre carele nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată, s-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat. Pe care slăvindu-l cu oştile cereşti, pe tine te fericim.

   Hristoase cela ce cu mâinile ai zidit pe om, sub mâna Mergătorului înainte te pleci ca un om, smerindu-te, ca să mă înalţi pe mine cel dedemult smerit şi pierit. Slavă înfricoşatei şi măritei rânduielii tale.

   Curăţirea sufletelor se găteşte, luminarea şi dezlegarea din cele rele a venit. Iordane râule veseleşte-te, dănţuieşte făptura toată, şi pământule şi mare bucuraţi-vă, slăvind pe preabunul Hristos.

   Cela ce eşti plinirea tuturor bunătăţilor, ai venit strigând către sluga ta cea plină de sfinţenie, carele s-a mirat de a ta umilinţă. Apropie-te, botează-mă că voi să umplu firea celor pământeşti de sfinţenie, şi de curăţenie.


   Vindecă Hristoase patimile inimilor noastre, pentru rugăciunile celor ce te-au iubit şi te-au propovăduit tuturor păgânilor pe tine Dumnezeu împreună şi Domn, şi făcător a toate, şi a gonit toată înşelăciunea idolilor cu lumina propovăduirii.

   Ca nişte fulgere a strălucit în lume Luca împreună cu Ermi, Marco, şi Anania şi cu Matia sfinţitul Olimp, şi plinirea credincioşilor arătat a luminat-o pe care cu credinţă astăzi să-i cinstim cu sfinţite şi cu cinstite cântări.

   Cu bună cuviinţă să stăm în casa Dumnezeului nostru, şi să fericim pe sfinţiţii propovăduitori şi învăţători, care sunt înţelepţi ca îngerii şi îmbogăţitori, mântuitori, apărători şi folositori tuturor celor ce cinstesc pomenirea lor.

   Strălucitu-s-a cu lumina cea fără materie a Duhului, Achila, Ahaic, şi Luchie cel mărit şi Furtunat, împreună cu cei şaizeci şi şase de slujitori ai lui Hristos, şi sfinţiţi ucenici, şi inimile tuturor le luminează astăzi, pomenirea lor cea purtătoare de lumină.


   Strălucirea luminării naşterii tale a strălucit, şi a luminat toată partea cea de sub Cer, şi pe maimarele întunericului l-a pierdut Născătoare de Dumnezeu Preacurată, ceea ce eşti lauda îngerilor şi mântuirea tuturor oamenilor, celor ce te laudă pe tine cu neîncetate glasuri.


   Zidire curată lui Dumnezeu te-ai arătat Teoctiste, neîntinându-ţi frumuseţea sufletului Cuvioase cu întinăciunea păcatelor. Ci cu totul te-ai înfrumuseţat pe tine, cu înmulţirea bunătăţilor, pentru aceasta te cinstim.

   Cu bunătăţi împodobindu-te, cu dragostea luminându-te cu felurile bunătăţilor strălucindu-te, te-ai mutat către părinţii tăi, la bătrâneţe adânci, Părinte înţelepte, păzindu-te în jitniţele cele dumnezeieşti ca nişte grâu copt la vremea lui.


   Turma ta astăzi dănţuieşte prăznuind pomenirea cea purtătoare de lumină a adormirii tale, care şi după mutarea ta să nu încetezi, de trei ori fericite, a o binecuvânta din Cer, stând înaintea lui Dumnezeu împreună cu îngerii preafericite.


   Ceea ce ai născut viaţa, spre izbăvirea oamenilor, înviază sufletul meu care este omorât de greşeli, Fecioară curată, ca o milostivă, şi ca o singură folositoare celor ce scapă la acoperământul tău Preacurată.


   Fiul Părintelui celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-se din Fecioară s-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o slăvim.


   Părăsind lumea cei şaptezeci, Cuvinte, s-au făcut ucenici prin dragoste ţie Cuvântului şi învăţătorului, curăţind prin credinţă lumea din necunoştinţă.


   Apostoli prealăudaţi şi ucenici ai lui Hristos celui îndurat şi văzători de Dumnezeu, nu încetaţi rugându-vă pentru noi, cei ce săvârşim cu dragoste pomenirea voastră, ca să dobândim iertare greşelilor, şi Darul cel dumnezeiesc în ziua judecăţii.


   Găteşte-te Zabuloane, înfrumuseţează-te Neftalime. Ridică Iordane pe Ziditorul tuturor şi Dumnezeu, carele vine cu trup către tine, vrând ca să spele păcatele noastre.


   Pe carele mai înainte l-a însemnat glasul celui ce strigă, venit-a Hristos la curgerile Iordanului, şi Mergătorului înainte i-a zis : Vino de mă spală cu ape, botează-mă pe mine cel ce m-am pogorât acum. Că am venit să spăl pe Adam, din căderea cea dintâi. Bine eşti cuvântat cel ce te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă ţie.

   Înălţarea Cerului, nicicum nu am cercat, nici numărul stelelor, nici pământul nu am măsurat, şi cum mă voi atinge cu mâna de creştetul tău ? Mergătorul înainte a zis Stăpânului. Şi cum te voi boteza pe tine, cel ce porţi făptura cu mâna ? Pentru aceasta strig către tine : Bine eşti cuvântat cel ce te-ai arătat Dumnezeul nostru slavă ţie.

   Înecat-ai oarecând păcatul pe vremea lui Noe, deschizând jghiaburile cereşti cu cuvântul. Şi cum va suferi Iordanul văzându-te ? Că iată curgerea îşi întoarce, cunoscându-te pe tine toată făptura şi eu strig ţie : Bine eşti cuvântat cel ce te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă ţie.

   Venit-a Hristos la repejunile Iordanului, cerând Botez, cel ce a şters păcatele, tot pământul să sălteze, cerurile să se veselească. Bucură-te Biserica cea din păgâni, care te-ai logodit cu împăratul, şi cu credinţă strigă : Bine eşti cuvântat cel ce ai venit, ca să mântuieşti toate.


   Ca să se plinească bunăvoinţa Tatălui, am venit pe pământ, îmbrăcându-mă în sărăcie. Cerul îmi este mie scaun, şi pământul aşternut, şi ţie grumazii îmi plec, că la aceasta am venit, botează-mă pe mine, şi întru mine se vor curăţi greşelile oamenilor.

   Tu cela ce cu lumină ai povăţuit pe Israil mai înainte, prin stâlp şi prin nor, şi l-ai rourat în pustie, tu cel ce stăpâneşti toate, cel ce eşti din fire negrăit, în chip de rob cum te-ai îmbrăcat ? Nu mă voi atinge de tine focule, eu iarba. Însuţi mă botează, că mie îmi trebuieşte să iau curăţire de la tine.



   Primeşte ca o slugă, proorocule Ioane, pe Mântuitorul lumii, şi botează pe Făcătorul, spre înnoirea oamenilor.


   Venit-a luminarea, mântuirea s-a arătat la Iordan. Veniţi să ne adunăm, ca să ne curăţim, şi să lăudăm cele dinaintea prăznuirii.


   Astăzi Hristos, dezlegare de mântuire, dăruieşte oamenilor. Întinăciunea sufletelor curăţind, cu focul Botezului.




 

   Pe Teona şi pe Teopempt înţelepţii să-i lăudăm; că învăţăturilor lui Hristos plecându-se, şi toată închinăciunea cea necuvioasă arătat stricând, cea sfântă şi cinstită cu îndrăzneală a mărturisit, pe unul Domnul şi Dumnezeu înaintea feţei tiranilor, cu bună nădejde cinstind şi încununându-se de sus.

   Viaţa cea râvnitoare de cele de jos, şi pofta desfătării, şi strălucirea cea înflorită, lăsându-o ca trecătoare măriţilor, de Hristos v-aţi lipit, cu podoaba lui cea frumoasă aprinzându-vă, şi v-aţi adus ca nişte dulci mirositori trandafiri şi cu cununa nestricatei împărăţii, prin dumnezeiască cuviinţă v-aţi încununat.

   Cei ce aţi urât lumea, mai presus de lume v-aţi arătat şi în Biserica celor întâi născuţi v-aţi împreunat, şi împreună cu îngerii cântaţi, cântare nestricăcioasă, înaintea lui Dumnezeu stând împreună, şi înşelăciunea idolilor cea fărădelege stricând, nebunia muncitorilor, muceniceşte aţi defăimat.


   De mărirea părinţilor dorind cu adevărat, mărirea cea nestricăcioasă o ai iubit. Pentru aceasta depărtându-te de desfătări, trupul tău la toate durerile ţi-ai dat, şi acum ai luat răsplătirile durerilor, împreună cu Hristos împărăţind.

   Cela ce pe Iov l-a lăsat celui ce l-a cerut, şi tu vrând să te lămureşti ca nişte aur, ţi-ai lăsat trupul tău să pătimească de silnicia celui rău. Pentru aceasta ruşinând tu pe ispititorul prin răbdarea neputinţelor, cu cununa biruinţei te-ai încununat.

   Frumoasă podoaba Mirelui Hristos poftind, şi a te face Mireasă lui tu voind, cu toate felurile bunătăţilor prin durerile sihăstriei, pe tine te-ai împodobit. Pentru aceasta acum cu dânsul, împărăţeşti întru cămara lui.


   Găteşte-te Iordane râule, că iată vine Hristos Dumnezeu să se boteze de la Ioan ca să sfărâme cu Dumnezeirea capetele balaurilor cele nevăzute în apele tale. Bucură-te pustiul Iordanului. Munţilor săltaţi cu veselie, că vine veşnica viaţă să cheme pe Adam, glasul Strigătorului strigă, o Ioane Mergătorule înainte : Gătiţi căile Domnului, şi cărările lui drepte să le faceţi.


   Pământule şi cele pământeşti săltaţi şi vă bucuraţi ! Izvorul desfătării în râu se botează, uscând curgerea răutăţii, şi izvorăşte dumnezeiască iertare.


   Dătător de lumină fiind Iisus, netrebuindu-i să se boteze cu trupul, intră în râurile Iordanului vrând să lumineze pe cei ce erau întru întuneric, prin credinţă cu osârdie să-l întâmpinăm pe el.


   Purtând chip de rob, mergi să te botezi Hristoase de la rob, în râurile Iordanului, mântuindu-ne din robia păcatului celui dedemult şi sfinţindu-ne şi luminându-ne pe noi.


   Să se veselească pustiul Iordanului, şi să înflorească ca crinul; că glasul celui ce strigă s-a auzit într-însul : Gătiţi calea Domnului. Că cel ce a pus munţii cu măsură şi văile cu cumpăna, cel ce toate le umple ca un Dumnezeu, se botează de la slugă. Început-a a sărăci cel ce dăruieşte daruri bogate. Auzit-a Eva : Întru scârbe vei naşte fii. Iar acum a auzit Fecioara : Bucură-te cea plină de Dar, Domnul este cu tine, cel ce are mare milă.


   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Singlitichia, duhul tău.


   Întorsu-s-a oarecând râul Iordanului prin cojocul lui Elisei, înălţându-se Ilie; şi s-a despărţit apele într-o parte şi într-alta, şi i s-a făcut lui calea uscată ceea ce era udă, spre chipul Botezului cu adevărat. Prin carele noi curgerea vieţii cea trecătoare o trecem, Hristos s-a arătat la Iordan, să sfinţească apele.




   Pe cela ce a acoperit cu valul mării oarecând, pe gonaciul tiran, râurile Iordanului îl ţin şi îl acoperă, a mea curăţire acum curăţind omeneşte, că cu slavă s-a preamărit.


   Doamne Dumnezeul meu, laudă de luminare şi cântare de prăznuire înainte voi cânta ţie, celui ce cu dumnezeieşti arătări în taină m-ai înnoit pe mine şi la dumnezeiască luminare m-ai ridicat.

   Sus pe tine fiind mai înainte de veci, şi jos de curând arătat, cele mai presus de lume şi cele de pe pământ văzându-te Mântuitorule s-au spăimântat, şi au lăudat cea mai presus de cuvânt a ta micşorare.

   Ca să umpli de slava ta toate, pe Tine însuţi te-ai micşorat până şi la chip de slugă, şi acum sub palma slugii îţi pleci capul ca o slugă, mie înnoire şi curăţire dăruindu-mi.


   Pe tine Cela ce ai întemeiat pe ape tot pământul fără de ţinere, făptura văzându-te cu trupul ascuns în ape, de multă spaimă s-a cuprins, strigând : Nu este sfânt fără numai tu Doamne.

   Chipurile dumnezeieştii tale arătări mai înainte prin prooroci le-ai arătat. Iar acum cele ascunse prin lucruri cunoscute le-ai făcut, arătând oamenilor tainele astăzi, dându-le înnoirea naşterii de-a doua.

   Tins-a Iordanul apele ca nişte spate cu cutremur, a primi pe Ziditorul cel ce s-a botezat trupeşte, şi pe toţi i-a sfinţit, strigând : Nu este sfânt afară de tine Doamne, Iubitorule de oameni.

   Mare ajutor spre mântuire a dat Hristos, Botezul, celor ce cunosc dumnezeiască strălucirea lui, celor ce cântă cu veselie : Nu este sfânt afară de tine Doamne, iubitorule de oameni.


   Venirea ta cea către Botez, mai înainte văzându-o Avacum, spăimântându-se a strigat : La mare, caii tăi ai adus Mântuitorule, ape multe tulburând.

   Arătându-te cu trupul, s-a sfinţit pământul, apele s-au binecuvântat, Cerul s-a luminat, iar neamul omenesc de amară tirania vrăjmaşului s-a izbăvit.

   După dumnezeiescul cuvânt acum Mergătorul înainte din pustie merge la Iordan, zicând : Pocăiţi-vă, apropiatu-s-a Împărăţia Cerurilor, chemând pe toţi la dumnezeiasca slavă.

   Cela ce a întors dedemult marea în uscat, şi izvoare din piatră a izvorât, curăţire de greşeli acum face, în râul Iordanului cu focul Duhului.


   Lumina cea neînserată a dumnezeieştii arătării Tale Hristoase, celei ce s-a făcut spre noi pentru milostivire, Isaia văzându-o, de noapte mânecând a strigat : Cei luminaţi, veniţi de vă spălaţi cu apă dumnezeiască şi cu Duhul adevărului, şi sufletul şi trupul vă curăţiţi.

   Înnoieşti pe pământeni, nou Adam făcându-te Ziditorule ! Cu foc şi cu Duh, şi cu apă, străină a doua naştere săvârşind şi înnoire minunată, fără sfărâmare şi fără topituri, cu Botezul cel de Dumnezeu lucrat înnoindu-i.

   Prin Duh înnoieşti sufletele, şi prin apă sfinţeşti trupul cel alcătuit, a doua oară zidind pe omul cel vieţuitor, că celui de două feluri, deodată rodind leacuri de folos, cu înţeleaptă purtare de grijă îi aduci, ca un doctor al trupurilor şi al sufletelor.

   Din cea curată ieşind cela ce te-ai născut din Tatăl mai înainte de veci; la cel din cea stearpă ai venit, cerând ca un om Botez. Dar din apă cu taină prin Duhul ai făcut Mântuitorule Biserica mult-roditoare, ceea ce era fără de fii mai înainte.


   Cuprins a fost de frică, dar nu s-a oprit dumnezeiescul Botezător. Că măcar că s-a şi sfiit a se apropia iarba de foc, dar auzind : Lasă acum, a alergat, plinind porunca ca o slugă. Şi dumnezeiescul glas a auzit de sus, mărturisind pe Fiul cel mai înainte de veci.

   Scrisu-te-ai, dar nu te-ai supus rob, poruncilor Cezarului plecându-te. Că măcar de te-ai şi plecat de bună voie, mângâiere nouă celor din robie dându-ne, şi ai dat dajdie de drahmă; dar pe noi cei vânduţi dedemult legii păcatului ne-ai izbăvit acum, şi moştenirii fieşti ne-ai învrednicit.

   Împărăţeşti dar nu lumeşte, cel ce din fire eşti împărat; că măcar că şi din seminţia lui David după trup născându-te, scaunul împărăţiei lui Mântuitorule ai luat, dar veşnică stăpânie ai, împărăţind cu Tatăl mai înainte de veci pururea, şi în veci cu Duhul.

   Stăpânitorul lumii s-a numit şi împărat, şi celor din ape dedemult; dar se sugrumă cu a ta curăţire, şi se surpă în mare ca şi legheonul oarecând; iar facerea mâinilor tale cea robită dedemult Mântuitorule, prin puternică mâna ta izbăvirii o ai învrednicit.


   Negrăită minune ! Cela ce a izbăvit în cuptor pe cuvioşii tineri din văpaie, îşi pleacă creştetul şi cere Botez de la slugă, curăţind pe cei ce strigă : Mântuitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

   Tăiatu-s-a râul Iordanului oarecând cu cojocul, mai înainte închipuind Botezul tău, prin care se rupe haina patimilor, şi îmbrăcămintea nestricăciunii singură se face celor ce strigă : Mântuitorule Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   Fericit este râul că întru sine primind pe Făcătorul botezându-se, s-a arătat izvor de apă de viaţă purtătoare, spre mântuirea noastră, celor ce cântăm : Mântuitorule Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   Dumnezeiasca omorâre cu însemnare închipuind, cufundarea în apă de trei ori, întru Botez ne îngropăm împreună cu Hristos, sculării celei de a treia zi împărtăşindu-ne, şi strigând lui Hristos : Bine eşti cuvântat.

   Un Dar al Tatălui şi al Fiului şi al Duhului se săvârşeşte, pe cei ce poftesc cu credinţă Darul dumnezeiescului Botez, care au luat puterea moştenirii fieşti, ca să strige : Dumnezeule, bine eşti cuvântat.


   Spăimântează-te înfricoşându-te Cerule, şi să se clătească temeliile pământului; că iată cu apă se acoperă, cela ce a ars cu ape dedemult jertfa celui drept cu preaslăvire. Pe carele tineri bine-l cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, noroade preaînălţaţi-l întru toţi vecii.

   Vine Hristos, să dea mântuire tuturor credincioşilor prin Botez, că întru acesta pe Adam curăţeşte, pe cel căzut înalţă, pe tiranul cel ce l-a surpat îl ruşinează, cerurile deschide, pe Dumnezeiescul Duh îl pogoară, şi împărtăşirea nestricăciunii dăruieşte.

   Încetat-a înşelăciunea vrăjmaşului, că glasul strigătorului în pustie strigă : Gătiţi calea Domnului, şi toate cărările lui drepte le faceţi porunceşte, că valea cea smerită, adică firea omenească se înalţă; şi muntele şi dealul vrăjmaşilor se smereşte.

   O preaslăvite daruri ! O dumnezeiescul Har, şi nespusa dragoste ! Că iată cu apă mă curăţeşte, cu foc mă luminează, şi cu Dumnezeiescul Duh mă săvârşeşte, Făcătorul şi Stăpânul acum în Iordan, îmbrăcându-se în firea mea fără de păcat.


   Nu tânguiţi în zadar, oamenii cei sugrumaţi cu lanţurile deznădăjduirii, şi vinovaţi răutăţilor. Ci întru umilinţa sufletului, să venim la cela ce curăţeşte pe toţi, ca la unul cel curat, şi carele dă iertare prin Botez.

   Întru străină naşterea ta cea din Fecioară, întâi mai presus de fire, minunat te-ai făcut Cuvinte al lui Dumnezeu, iar acum măreşti această taină mare făcându-o preaslăvită cu cinstită împărtăşire, scăldătoare de mulţi fii prin Dumnezeiescul Duh.

   Pământul s-a sfinţit cu sfântă naşterea ta Cuvinte, spunând cerurile cu stelele slava ta. Iar acum s-a binecuvântat firea apelor botezându-te tu cu trupul, şi neamul celor pământeşti s-a suit iarăşi la bun neamul cel dintâi.

   Să se bucure tot pământul, Cerul să se veselească, lumea să plesnească cu mâinile, apele să sălteze, izvoarele şi iezerele, adâncurile, mările împreună să se bucure, că vine Hristos să curăţească pe Adam, şi să-l mântuiască cu dumnezeiescul Botez.




   Veseleşte-te râule Iordane, că întru tine Făcătorul tuturor vine de bună voie să ia Botez de la rob, ca un milostiv. Bucură-te, dănţuieşte Adame şi strămoaşă Evo ! Că a venit mântuirea tuturor Dumnezeu cel preabun.


   Izvorul dulceţii fiind Stăpânul, merge la curgerile râului să se boteze, vrând să mă adape pe mine cu apele curăţirii, pe carele văzându-l Ioan a strigat : Cum îmi voi tinde mâna mea pe creştetul tău, de carele se cutremură toate.


   Pe cel necuprins carele a sărăcit cu trupul, şi vine la Botez ca să lucreze într-însul a noastră înnoire, toţi să-l lăudăm ca pe Dumnezeu cel multmilostiv, şi umilinţa lui să o slăvim, strigând cu inimă mulţumitoare, mărire Hristoase arătării tale.


   Cela ce ai îmbrăcat goliciunea lui Adam în haina măririi milostive, vrei să te goleşti cu trupul în râul Iordanului, o minune preaslăvită ! Cum te va sprijini apa Stăpâne Doamne ? Pe tine cel ce acoperi cu, ape cele mai pe deasupra, precum scrie. Lăudăm Iisuse făcătorule de bine, toţi arătarea ta.


   Din robia cea amară izbăvindu-se Israil, marea cea neumblată o a trecut ca pe uscat, pe vrăjmaşul văzându-l înecat, cântare lui Dumnezeu a cântat, ca unui făcător de bine, celui ce a făcut minuni cu braţ înalt, că s-a preaslăvit.

   Hristos vine la Botez. Hristos la Iordan merge. Hristos îngroapă cu ape acum păcatele noastre ca un bun; cu veselie să-i cântăm lui că s-a preaslăvit.

   Să stropească veselindu-se norii veselie veşnică, Hristos Iisus merge, cu apele Iordanului să înece râurile păcatelor, dăruind tuturor luminare.

   Iată lumina se arată, iată curăţirea se iveşte, iată Mântuitorul stă de faţă, ca să strălucească celor din întuneric dumnezeieştile raze. Pe acesta cu gânduri curate bucurându-ne să-l primim.


   Veniţi credincioşilor să prăznuim împreună pomenirea cea prealăudată a mucenicilor, cu cântări duhovniceşti, preaslăvind pe Hristos. Mucenicii lui Hristos, şi apărătorii cei tari ai credinţei, întrarmându-se cu tărie împotriva necredinţei, au biruit pe vrăjmaşul.

   Gonaciul cel necredincios, şi străin de credinţa lui Hristos, iuţindu-se cu mânie păgânul împotriva mucenicilor, s-a biruit de credinţă.


   Turma care ai câştigat-o Născătoare de Dumnezeu, păzeşte-o pe ea de toată nevoia, rugând pe Mântuitorul şi Dumnezeul nostru.


   Dorind să încununez cu cântări pomenirea ta, ţie îndrăznesc eu cel necântăreţ, şi cu totul necurat; ci dă-mi mie cuvântul înţelepciunii şi al curăţiei, prin rugăciunile tale.

   Ridicându-ţi tot gândul către dumnezeiasca înălţime, şi către noianul bunătăţilor; şi cunoscând ce lucru sunt desfătările cele de sus, te-ai depărtat de toate rudeniile tale.


   Înălţându-ţi gândul către Dumnezeu cel preaînalt, trupul tău care era lipit către cele pământeşti, prin postiri, şi prin ostenelile l-ai uşurat, poftind strălucirea cea mare.


   Rămânând ceea ce a fost, cel ce s-a întrupat din pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, ne-a dăruit nouă celor din ţărână, ceea ce am fost mai înainte, izbăvindu-ne din păcate.


   Nu întru înţelepciune şi bogăţia lui, să se laude muritorul, ci întru credinţa Domnului, cu inimă curată strigând lui Hristos Dumnezeu, şi cântând pururea : Pe piatra poruncilor tale întăreşte-mă Stăpâne.

   Cela ce şade mai înainte de veci împreună cu Tatăl şi cu Duhul, acum mai pe urmă întrupându-se din Fecioară precum ştie, Hristos merge la Botez, nemurire prin dumnezeiasca baie, tuturor dăruind.

   Cu ape vrând să îngroape păcatele noastre, în râurile Iordanului pentru milostivirea milei, Hristos Dumnezeu merge. Şi iarăşi va să ne zidească prin Botez pe noi cei stricaţi.

   Goliciunea cea de ruşine a strămoşului Adam acoperindu-o, te goleşti de bunăvoie, şi cu curgerile Iordanului pe tine însuţi te acoperi, cel ce cu apă acoperi cele mai pe deasupra, Hristoase unule mult milostive.


   Să lăudăm pe dumnezeieştii Mucenici, pe apărătorii ortodoxiei şi ai credinţei, pe Teopemt şi pe Teona, cei pururea lăudaţi.

   Mucenicii lui Hristos arătându-se îndreptare, chip şi pildă, s-au făcut povăţuitori sfinţilor spre lupte.

   Râvnind mucenicii vieţii acestora, celei îmbunătăţite, toţi cu un gând stând de faţă înaintea scaunului tirănesc strigau : Creştini suntem toţi.


   Născutu-te-ai negrăit din Fecioară, arătatu-te-ai precum bine ai voit, Iubitorule de oameni, şi lumea o ai înnoit Doamne.


   Nicicum nu ţi-ai ferit trupul care se strujea neoprit de multe răni, afară din ostenelile sihăstriei, cu care se izgonea supărătorul.

   Alesu-ţi-ai Cuvioasă calea cea strâmtă, pricinuitoarea vieţii celei nestricate şi dumnezeieşti, defăimând calea cea largă, de care nimic nu este mai rău cu adevărat, la cel ce are minte.


   Floarea cea rumenă a feţei tale o ai lepădat cu topirea şi cu ostenelile înfrânării, şi aprinderea ochilor tăi ţi-ai stins, cu mulţimea lacrimilor.


   Întrupându-se Cuvântul din tine Preacurată, şi vrând să spele trupul omenesc de întinăciune, prin pilda curăţirii neîntinatului trup, se primeşte în ape.


   Întăreşte-ne pe noi întru tine Doamne, cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce te lăudăm pe tine.


   Hristoase curăţind mulţimea greşelilor tuturor cu îndurare, prin mila cea nemăsurată, mergi în apele Iordanului să te botezi ca un om, cu haina slavei celei dintâi îmbrăcându-mă pe mine cel golit cumplit.

   Osteneala postnicilor tu covârşindu-o, în ceruri te desfătezi, întru mai luminat lăcaş, şi de mai bună rază te-ai umplut. Pentru că bărbăteşte pe calea cea cu anevoie ai umblat, biruind acestea de aicea, şi îngerilor te-ai asemănat; şi acum slavei acelora eşti împărtăşită.


   Teopemt arătându-se Ierarh celor de jos, s-a arătat prin chinuri Ierarh şi în cele de sus, şi împotrivirea tiranilor nerăbdând s-a rănit. Şi bucurându-se a strigat : Cinstesc pe unul cel ce a îngropat în curgerile Iordanului, greşelile oamenilor.


   Ploaia cea mare merge, să se boteze la râurile Iordanului cu trupul voind. Către carele dumnezeiescul Mergătorul înainte, spăimântându-se a grăit : Cum te voi boteza pe tine, cela ce nicicum întinăciune nu ai ? Cum îmi voi tinde dreapta pe capul tău, de carele se cutremură toate.


   Auzit-a dedemult Avacum cel minunat auzul tău Hristoase, şi cu frică a strigat : Dumnezeule de la amiază-zi vei veni, şi cel sfânt din munte umbros cu desime, ca să mântuieşti pe unşii tăi: Slavă puterii Tale Doamne.

   Luaţi apa vieţii, că iată acum a venit izvorul păcii cu adevărat, ca să usuce apele necredinţei cele tulburate, şi să izvorască luminare celor ce cântă lui : Slavă puterii Tale Doamne.

   Veseleşte-te pustie, toată firea omenească ceea ce erai mai înainte însetată. Acum s-a arătat izvorul desfătării, stricând seceta păcatului cu apele Iordanului. Căruia cu credinţă cântăm : Slavă puterii Tale Doamne.

   Glasul celui ce strigă după proorocie a răsunat în cugetele cele pustiite zicând : Gătiţi căi drepte lui Hristos celui ce vine, ca prin Botez să ne curăţească pe noi cei învechiţi, dezlegând osândirea cea dintâi.


   Toată lumea au adăpat-o cu cuvinte dumnezeieşti, marii Mucenici ai lui Hristos, şi a încetat înşelăciunea.

   Avuţia ce nu se poate răpi au aflat cu adevărat mucenicii, defăimând avuţia, mărirea şi strălucirea celor pământeşti.

   Împlătoşându-se mucenicii cu arma lui Hristos, cu aceea au surpat toată cruzimea tiranului.


   Maică fără prihană, binecuvântată Curată Fecioară, păzeşte de toată primejdia pe cei ce te laudă.


   Fiind tu aleasă la frumuseţile trupului, te-ai făcut la mulţi pricină vederii tale, fără dobândire a lor. Pentru aceea însăţi tu stricându-ţi frumuseţea feţei, te-ai făcut părtaşă frumuseţii celei dumnezeieşti.

   Ca Iov ai răbdat pătimirea trupului ! Nu ai primit cuvânt de cererea sfârşitului, ci supunându-te vremii şi firii, te-ai mutat către lăcaşul cel dumnezeiesc.


   Osebitu-te-ai singură de rudenii şi de părinţi şi de bogăţie, alegând pe singur Hristos, bogăţia cea nefurată şi necheltuită, cu carele împreună te-ai făcut părtaşă slavei celei de sus.


   Naşterea ta cea fără stricăciune de om, pe Adam a mântuit din stricăciune că şi zămislirea s-a făcut mai presus de om, pentru aceea izbăveşte-mă Fecioară de stricăciunea răutăţilor.


   Lumina ta cea neapusă, străluceşte-o Hristoase, în inimile celor ce cu credinţă te laudă pe tine, pacea ta cea mai presus de minte dându-o nouă. Pentru aceea din noaptea neştiinţei, către ziua luminii tale alergând, te slăvim Iubitorule de oameni.

   Împăratul păcii Hristoase tu fiind, peretele cel din mijloc al vrajbei l-ai stricat, întru asemănarea trupului arătându-te pe pământ. Pentru aceasta venirea ta văzând, Ioan s-a spăimântat cu frică poruncindu-i ca să-şi pună mâna pe tine.

   Capetele balaurilor ca să le sfărâme cu ape Hristos sârguindu-se acum a mers, şi a strigat către Botezătorul cel ce se cutremură : Tindeţi mâna ta şi te atinge de creştetul meu, şi frica o leapădă săvârşind ceea ce ţi-am poruncit.

   Arătat-a proorocul oarecând Darul Botezului, prin Dumnezeiescul Duh, lovind apele Iordanului cu cojocul. Care s-au despărţit, făcându-se nouă cale la dumnezeiasca naşterea cea de-a doua, arătându-se într-însele Hristos.


   Înţelepţii Mucenici cei întrarmaţi ai credinţei, biruind vitejeşte chinurile vrăjmaşilor celor fărădelege au primit cununi.

   Nici momelile, nici amăgirea, nici mărirea celor pământeşti, n-au putut să oprească călătoria credinţei voastre mucenicilor, pentru aceea vă şi veseliţi.

   Stând înaintea scaunului slavei Domnului, împreună cu îngerii rugaţi-vă neîncetat să dea iertare de greşeli celor ce vă laudă pe voi cu credinţă,


   Preasfântă Fecioară cea plină de Daruri, care ai născut în timp pe Cuvântul mai presus de minte, roagă-l pe dânsul să mântuiască sufletele noastre.


   Făcutu-te-ai înţeleaptă lăcaş Cuvântului Celui ce locuieşte în suflete curate; că tu preaslăvită ai luminat frumuseţea sufletului tău, cu multe osteneli sihăstreşti.

   Trupul tău cel rumen din darul cel firesc, l-ai omorât prin multe osteneli, luminând mai mult cu lumina bunătăţilor chipul sufletului tău, carele străluceşte luminat.


   Materia trupului, arzându-o tu, cu dragostea sufletului tău cea către Hristos, acum te bucuri adevărat fără de materie împreună cu îngerii cei fără materie privind pe Dumnezeu.


   Cel ce s-a născut din pântecele tău Preacurată, cu adevărat fără de sămânţă, Hristos capul credincioşilor, a zdrobit acum pe capul balaurilor ce erau încuibaţi în râuri.


   Cu totul sunt cuprins de nenumăratele patimi, şi în chitul răutăţilor am căzut. Ci mă ridică din stricăciune Dumnezeule, ca oarecând pe Iona, şi întru credinţă dăruieşte-mi nepătimire, ca cu glas de laudă şi cu duh de mântuire să jertfesc ţie.

   Milostivirea îndurărilor Hristos arătând, în chip de rob, cel neschimbat a mers la rob cerând Botez, scoţând din robie omenirea. De a căruia venire spăimântându-se s-a înfricoşat, şi de temere s-a tras înapoi.

   Cum te vor sprijini curgerile râului, pe tine focul cel nesuferit, carele mergi acum ? Cum vor vedea goliciunea ta cereştii îngeri ? Cum îşi va tinde Ioan mâna spre tine Cuvântul lui Dumnezeu cel prea fără început ? Carele din pământ l-ai zidit pe dânsul.

   Marea fugind s-a despărţit, arătând norodului celui nou dumnezeiasca trecere, care a lucrat-o în apă, cu trupul viind, cel ce a izvorât ape din piatră în chip minunat. Pe acesta ca pe un Dumnezeu să-l slăvim, carele sfărâmarea noastră a doua oară o a zidit.


   Încetat-au mucenicii înşelăciunea idolilor, chinuindu-se în privelişte, şi toată necredinţa au pierdut-o de pe pământ cu patimile lor.

   Vrăjmaşul şi gonaciul credinţei, a pus slugile sale cu săbiile scoase, să vă omoare amar pe voi mucenicilor ca pe nişte miei.

   Cum aţi văzut pe tirani întrarmaţi cu săbii, voi ceata sfinţilor aţi strigat fără frică : Ostaşi ai lui Hristos suntem, o judecătorule.


   Nu înceta a te ruga Dumnezeului nostru, pe carele l-ai născut netâlcuit Născătoare de Dumnezeu, să mântuiască de primejdii pe cei ce te laudă pe tine Preacurată pururea Fecioară.


   Luminându-te cu raza Duhului toată desfătarea poftelor trupeşti, o ai lepădat. Căci te-ai rănit de dragostea bunătăţilor.

   Astăzi ţi-a strălucit pomenirea mai luminat decât luceafărul, luminând întunericul sufletelor. Ceea ce eşti podoaba postnicilor şi a sihaştrilor.


   Cinstea curăţiei ai păzit-o, poftind cămara de mire cea nestricăcioasă, că te-ai înfierbântat de dragostea lui Hristos Mirelui tău celui străin.


   Ca să ne umplem de slavă a venit Domnul slavei la omul cel fără slavă. Căci ca un om spălându-se Fiul tău Preacurată, a slăvit pe oameni.


   Întru adâncul greşelilor finind înconjurat, chem adâncul milostivirii tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.


   La repejunile Iordanului astăzi venind Domnul, către Ioan a strigat : Nu te teme a mă boteza. Că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.


   Adâncul cel nemărginit al înţelepciunii, şi izvorul cel pururea curgător al darurilor fiind tu Cuvinte, dai lumii iertare, căci fiind adânc izvorăşti viaţă şi în repejunile Iordanului te grăbeşti acum cerând Botez, cela ce de sus singur eşti fără de întinăciune, curăţeşti păcatele oamenilor ca un milostiv, întru care dezlegarea celui căzut ai lucrat Hristoase cu întruparea, căci ai venit să mântuieşti, pe Adam cel întâi zidit.


Stih : Cum se săvârşeşte Teopemt însuşi, să spună,
Nevoindu-mă mă săvârşesc, tăindu-mi-se capul de sabie.
Mucenicul Teona în groapa cea mai dedesubt fiind,
Zicerea Psaltirii pusu-m-a pe mine era strigând.
Teopemt în a cincea zi prin sabie fiind tăiat,
Viaţa aceasta o a lăsat.

   Acest sfânt Mucenic Teopempt a fost episcop în zilele lui Diocleţian împăratul, în anii două sute nouăzeci, şi ridicând Diocleţian prigoană asupra creştinilor, întâi acesta atunci a mărturisit pe Hristos. Şi dacă l-a prins şi l-a dus la împăratul, şi văzând înşelăciunea lui, s-a mâniat Diocleţian şi a băgat pe Sfântul într-un cuptor cu foc, şi a ieşit dintr-însul sănătos. După aceea i-a scos un ochi, apoi l-a adăpat cu otrava, şi dintru toate acestea ieşind sănătos, a adus la credinţa lui Hristos şi pe fermecătorul acela anume Teona, care îi dăduse otrava, şi pătimind şi altele multe munci afară dintr-acestea, i-a tăiat capul, şi aşa cu cununa muceniciei s-a încununat. Iar pe Sfântul Teona, care fusese fermecător şi crezuse, l-a aruncat într-o groapă cu capul în jos, şi l-a împresurat cu pământ, şi aşa şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.


Stih : Siglitichia robia vieţii lăsând,
În ceruri cu robii lui Dumnezeu cei chemaţi este petrecând.

   Această sfântă a fost de neam mare, şi a avut bogăţie multă împreună cu temere de Dumnezeu, şi mulţi se nevoiau să o ia pe dânsa soţie pentru frumseţea ei şi înflorirea statului, iar ea nu avea gând să se mărite, ci mai mult îşi înălţa dragostea sa către Dumnezeu. Pentru aceea a ieşit cu totul din grijile lumii afară, şi a luat toată nevoinţa spre adăogirea bunătăţilor, omorându-şi trupul cu post, şi a doborât jos pe vicleanul luptător diavol. Şi în trup fiind, mintea către Dumnezeu îşi ridica. Iar aproape de sfârşitul vieţii sale, vicleanul diavol a ispitit-o, şi mult împotrivă i-a stătut, ca şi lui Iov, cu bube grele trupul ei stricându-l, atâta cât tot trupul ei i s-a mâncat de bube şi de viermi. Şi ajungând până la optzeci de ani, şi neîncetând, nici părăsind ostenelile sale şi neslăbind întru bunătăţi, aşa cu luptă bărbătească, a răposat cu pace, şi şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu, şi a luat cunună de biruinţă cu sfinţii.


Stih : Grigorie cu bunătăţile foarte fiind strălucit,
Cu strălucire mutându-se şi de mare slavă este îmbogăţit.

   Acest sfânt Grigorie a fost din vestitul ostrov al Critului, fiu de părinţi evlavioşi numiţi Teofan si Iuliani. Deci, după ce a petrecut îndestulată vreme la învăţături, i s-a poruncit în urmă de părinţii săi ca să pască oile. Deci, odinioară aprinzându-se de dumnezeiască râvnă şi dragoste, a ieşit din patria sa şi s-a dus la Seleucia; unde petrecând puţină vreme, vieţuia fericitul, numai cu prea puţină pâine şi cu apă. Şi după ce a ajuns la douăzeci şi şase de ani ai vârstei sale, atuncea luptătorul de icoane Leon Armeanul, lepădându-şi viaţa, dreapta credinţă iarăşi s-a înfăţoşat. Deci atuncea acest Cuvios s-a dus la Ierusalim, iubind ca să se închine la tot locul sfânt, însă câte rele a pătimit acolo de la agareni şi evrei, în vreme de doisprezece ani întregi, cu neputinţă este să le scrie cineva, vrând să păzească scurtarea. Şi de la Ierusalim ieşind s-a dus la Roma, şi acolo luând îngerească schima Monahilor, îşi domolea trupul său cu înfrânarea. Iar după ce a murit împăratul Stavrachie, şi s-a făcut împărat Mihail Curopolatul şi Rangavea, iar Patriarh Constantinopolului s-a făcut Sfântul Nichifor; atunci a fost trimis la Roma, către preasfinţitul Papă, Mihail Sinadon mărturisitorul; care aflând acolo pe Cuviosul acesta Grigorie, l-a luat cu sine când se întorcea la Constantinopol, şi ducându-l la mănăstirea ce se află în locul Acrita, l-a numărat şi pe el cu monahii cei aflători acolo. Deci acolo Cuviosul aflându-se, vieţuia desculţ și cu o singură cămaşă, culcându-se pe o rogojină, şi mâncând şi bând la două sau trei zile prea puţină pâine şi apă. Apoi închizându-se pe sine într-o groapă prea-adâncă, acolo a plâns mulţi ani tulburarea ce s-a făcut la Biserica lui Hristos, pentru lepădarea sfintelor icoane. Iar mai pe urmă ieşind din groapă, s-a închis într-o chilie prea strâmtă, îmbrăcat fiind cu o cămaşă de piele. Şi umplând de apă un vas mare ce se află în grădină, îşi lepăda noaptea cămaşa şi intra în vas. Acolo aflându-se, citea toată Psaltirea, şi după ce o sfârşea, atunci ieşea afară. Şi aşa a făcut în toate zilele vieţii sale. Deci cu asemenea lupte bine nevoindu-se fericitul, şi-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu.


Stih : Fostirie luceafăr s-a văzut cu adevărat,
Prin lumina vieţii si a minunilor arătat.

   Acest dintru sfinţi Părintele nostru Fostirie, strălucind de la răsărit ca un soare s-a dus la părţile apusului, şi suindu-se pe un munte înalt şi liniştit, fără de materie, se ruga lui Dumnezeu celui fără de materie, strâmtorându-se pe sine, cu posturi, cu privegheri, cu culcări pe pământ şi cu toată altă aspră petrecere. Deci prin acestea s-a făcut cu adevărat luceafăr, potrivit cu numele său, strălucind lumea. Căci pentru că păzea trupul său neîntinat şi sufletul curat şi cea după chip nespurcată pe cât era cu putinţă; pentru aceasta s-a făcut lăcaş Duhului Sfânt. Şi era îmbogăţit fericitul cu Darul minunilor şi vindeca toată boala cea de mulţi sau puţini ani, a celor ce se apropiau de el cu credinţă. Încă nu numai acestea, ci şi pâine primea din Cer fericitul, precum şi proorocul Ilie. Însă Ilie o primea prin aducerea corbului, iar marele acesta Fostirie primea pâinea prin dumnezeiescul înger, deşi nu-l vedea pe el pentru oarecare dumnezeiască iconomie. Căci pe toată ziua aducând pâine îngerul, o punea la un loc osebit fără să se arate el Sfântului. Şi dacă ar fi venit la el, doi şi trei, sau şi mai mulţi fraţi străini, după numărul fraţilor, atâtea şi pâini se aflau la locul obişnuit. Cine vreodată a văzut asemenea minune străină ? Sau a auzit asemenea lucru preamărit ? Căci rareori, şi la prearari sfinţi s-a întâmplat aceasta. Însă nu s-a învrednicit fericitul de asemenea minune până la sfârşitul vieţii sale; precum s-a părut de cuviinţă dumnezeieştii pronii. Căci când era singuratic, liniştindu-se şi îndeletnicindu-se numai întru singur Dumnezeu, atuncea îi aducea lui pâine îngerul. Iar după ce a aşezat mânăstire cu Darul lui Dumnezeu, şi a adunat mulţi monahi, atuncea nu mai primea mai mult pâine de la Dumnezeu; ci din lucrarea mâinilor sale, câştiga, nu numai cele de nevoie spre vieţuirea sa, ci şi la mulţi alţii da cele de trebuinţă, şi aceasta s-a făcut nu că Dumnezeu a slăbit. Departe acea hulă ! Căci cum ar fi slăbit să dea la unul cele spre trebuinţă. Acela, care a hrănit în pustie atâtea mii a nemulţumitorilor evrei ? Și nici s-a făcut aceasta, că Dumnezeu s-ar fi întors despre rugăciunea robului său. Să nu fie ! Fiindcă Cuviosul nu s-a rugat vreodată, ca să-i dea Dumnezeu bucate trimise. Căci auzea glasul Domnului, zicând : Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi acestea toate se vor adăuga vouă (Matei cap.6 vers 33). Ci aceasta se făcea, fiindcă mai înainte adică Cuviosul cu totul lua aminte la Dumnezeu, şi nimic nu se grijea nici pentru însăşi cea de nevoie a sa hrană. Şi pe lângă acestea nu avea nici un ascultător ca să se îngrijească pentru pâinea sa. Pentru aceasta de nevoie îi era ajutorul lui Dumnezeu spre aceasta. Iar după aceasta socotind să povăţuiască şi pe alţii la petrecerea şi nevoinţa cea după Dumnezeu, pentru aceasta lucra cu mâinile şi da pildă şi fraţilor ca să facă şi ei asemenea; şi dar mai mult nu avea trebuinţă de hrana de sus. Căci şi Dumnezeu pe aceasta o voieşte mai mult decât pe toate, adică să nu fim cu totul nelucrători si să mâncăm în dar pâinea noastră. Ci să lucrăm şi din însuşi lucrul şi osteneala noastră, să dăm şi altora cele spre trebuinţă. Pentru aceasta dar, mai înainte adică Sfântul acesta primea hrana prin înger, iar în urmă s-a lipsit de aceasta. Şi nu numai atâta, ci i s-a poruncit de Dumnezeu, să nu ia de la nimeni cele spre trebuinţă; ci din lucrul mâinilor sale, să scoată toate cele de nevoie vieţuirii sale. Ca să înveţe pe ucenicii săi, nu numai cu cuvântul, ci şi cu lucrul şi să le arate lor, să se osârduiască în lucrarea mâinilor şi în sfânta rugăciune. Acest fericit pentru că în acea vreme s-a aţâţat eres la Biserica lui Dumnezeu şi mulţi părinţi s-au adunat ca să facă sobor pentru el, atuncea zic şi Fostirie acesta fiind chemat la sobor, s-a dus şi el de faţă şi făcând izbândă, şi-a făcut minunat numele său. Căci mulţi eretici, de el îndemnaţi, s-au întors din eresurile lor la dreapta credinţă; iar cei mai mulţi ascultând învăţăturile lui, s-au făcut monahi şi în scurt a zice, multe minuni prin acest sfânt s-au făcut, nu numai când vieţuia, ci şi după mutarea sa din viaţă, care s-a întâmplat către seară în a cincea zi a lunii lui Ianuarie.


Stih : Saie zice venit-am în adâncurile mării,
Fugind de prăpăstuitoarele adâncuri ale înşelăciunii.


Stih : Cu picioarele trupul lui Teoid călcându-se,
Sufletul în linul Cerului este strângându-se.


Stih : Dăruieşte-ţi ţie moştenirea cea de sus,
Domnino pătimirea trupului cea de jos.


Stih : Tatiana topindu-se prin postire dedemult,
Cu îngerii prietenii postirii acum este petrecând.

   Întru aceasta zi, Sfântul noul Mucenic Romano cel din Carpenisia în Vizantia care mărturisind, la anii o mie şapte sute nouăzeci şi patru, prin sabie s-a săvârşit.

Stih : Cu adevărat Romano vitejeşte s-a nevoit.
Căci virtute nebiruită de la Dumnezeu a primit.



   Tinerii cei ce s-au arătat oarecând sfinţi pentru buna credinţă, trecut-au ca printr-o cămară prin văpaia cuptorului cea nesuferită, şi cu un glas lăudând cântare, cântau : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.

   Hristos mântuirea s-a arătat, luminare dăruind. Să se bucure Cerul, şi norii să picure cu adevărat dreptate, celor ce strigă : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.

   Lâna care mai înainte a văzut-o Ghedeon, şi paharul fiind plin de apă de se vărsa, luminat a arătat Botezul tău Hristoase, carele botezându-te îl dai celor ce cântă : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.

   Apele cele sărate ce erau neroditoare, vindecându-le Elisei, mai înainte a închipuit bună rodirea cinstitei scăldături, care vrea să fie cu taină celor ce cântă : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.


   Sfârşit mucenicesc împreună aţi primit, omorându-vă cu sabia, cu femeile şi cu copiii, lui Hristos strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Se bucurau sfinţii, văzându-se pe sine-şi că se săvârşesc prin sabie, şi cu credinţă strigau : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Trufia păgânilor a pierit de pe pământ, şi dumnezeii lor au căzut la pământ, cu mărturisirea mucenicilor, care au luat cununi.


   Păzeşte-ţi turma preacurată Fecioară de toată primejdia, ca una ce eşti singură folositoare neamului nostru, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu prealăudată.


   Rău socotind potrivnicul, gândea să slăbească tăria sufletului tău cu boli, dar te-a aflat ca un Iov răbdător şi înţelept, şi rănindu-se de înţeleaptă răbdarea ostenelilor tale, s-a biruit.

   Întru tine înţeleaptă, sufletul fiind plin de preabune şi dumnezeieşti poveri, a scăpat acum de întreitele valuri ale vieţii, către limanul cel liniştit, unde s-a gătit dedemult odihna patimilor tale celor multe.


   Fiind ca o lumină în lăcaş de vieţuire obştească, ai îndreptat pe obşte a nu-şi schimba niciodată locul, căci răbdarea este pricinuitoare de mare răsplătire; şi cu adevărat nu te-ai lenevit, a fi folositoare sihaştrilor, cu cuvinte şi cu fapte.


   Firea apelor mă spală de păcate cu voirea naşterii tale celei mai presus de cuvânt, Mireasă a lui Dumnezeu, căci curăţirea lui Dumnezeu făcătorului de lumină, spală pe cei întinaţi cu multe greşeli, Fecioară.


   Cuptorul cel înfocat şi rourat, a arătat chipul minunii celei mai presus de fire. Pentru că focul nu a ars pe tinerii coconi, arătând dumnezeiasca naştere a lui Hristos, cea fără de sămânţă din Fecioară. Pentru aceea lăudând, să cântăm : Toată zidirea bine să cuvinteze pe Domnul, şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.

   Laudă cu mare glas Stăpânului să-i înălţăm; că a venit şi s-a arătat, intrat-a în ape şi s-a golit cel ce îmbracă Cerul cu nori, şi s-a botezat, curăţindu-ne pe noi cei ce cântăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.

   Veniţi să mergem cu gândul la Iordan, vedenie mare într-însul să vedem; că Iisus, luminarea vine, şi se pleacă sub mâna slugii, celui ce cu cutremur cântă : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.

   Cărbunele pe care mai înainte l-a văzut Isaia, în apele Iordanului aprinzându-se, a ars toată materia păcatelor, şi a dat celor sfărâmaţi a doua zidire. Pentru aceasta lăudând să cântăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.


   Pe unul cel milostiv împărat al slavei, mărturisind înţelepţii Mucenici, au luat darurile biruinţei, cu bună îndrăzneală, strigând : Noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.

   Tare au stătut împotrivă mucenicii lui Hristos către tiran, nevoindu-se vitejeşte, biruind înşelăciunea idolilor, şi cu bună îndrăzneală strigând : Noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.

   Ca nişte diamante vitejii ostaşi, biruind îngrozirile tiranului şi chinurile, cu bucurie strigau : Preoţi cântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.


   Pe unul cel milostiv, Cuvântul cel mai înainte de veci, carele s-a născut din Fecioară, în vremile cele de pe urmă, şi a mântuit neamul omenesc : Preoţi cântaţi-l, noroade preaînălţaţi-l întru toţi vecii.


   Tu fericită pofteai să ajungi cu adevărat către pământul celor blânzi, unde locuiesc în veci cetele îngerilor şi ale cuvioşilor, ale sihaştrilor, şi ale fecioarelor, lăudând cu cântări pe Hristos în veci.

   Cu frumseţea cea din fire fiind aleasă, înţelepţeşte te-ai nevoit, pentru patimile sufletului, ca să biruiască chipul frumuseţii patimile cele sufleteşti. Drept aceea stingând frumuseţea trupului, ţi-ai aprins prin sihăstrie sufletul tău.


   Având către Dumnezeu gând priveghetor din osârdia sufletului, ai adormit desăvârşit măiestriile înşelătorului, cel meşteşugăreţ de rele, şi acum preaslăvită fiind adormită, vieţuieşti în veci.


   Vrând Fiul tău Preacurată să nască pe oameni din nou, merge, grăbind ca un om către Iordan, pentru dragostea cea desăvârşită, să se boteze fără de întinăciune, ca să cufunde toată spurcăciunea răutăţii oamenilor.


   Pe Dumnezeu care s-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi îl preaîncălţaţi întru toţi vecii.


   Negrăită este taina Fecioarei. Pentru că aceasta Cer şi scaun de heruvimi şi cămară purtătoare de lumină s-a arătat, a lui Hristos şi Dumnezeu Atotţiitorului. Pe aceasta cu cucernicie, ca pe o Născătoare de Dumnezeu o mărim.

   Taină străină văd şi preaslăvită : Iisus merge de bună voie la apa Iordanului, strigând către Ioan : Prietene încredinţează-mi dreapta ta mie, celui ce săvârşesc lucruri înfricoşate, spre câştigarea de noroade.

   Pustiile Iordanului să înflorească, cei ce şedeţi întru întuneric, lumina cea mare ce s-a arătat vouă văzându-o, săltaţi; Hristos din Galileea venind, primeşte cu trupul să se boteze de la slugă.

   Veseleşte-te acum Iordane şi dănţuieşte, o Ioane săltează, lumea toată bucură-te ! Iată s-a arătat Hristos, şi s-a golit, şi s-a botezat, îmbrăcând firea omenească în haina nestricăciunii.


   Zămislit-ai fără stricăciune pe cel necuprins cu mintea, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi ai născut mai presus de fire şi de cuvânt, pe cela ce a aşezat cu cuvântul toate înţelepţeşte cu voia. Pe acesta ca pe un Dumnezeu roagă-l pururea, să ne mântuiască pe noi.


   Călcând cu credinţă pe toţi închinătorii idolilor, mucenicii lui Hristos, au săvârşit dumnezeiasca călătorie cu bună credinţă, şi credinţa au întărit-o.

   Toate cele pământeşti defăimându-le cu credinţă mucenicii lui Hristos, şi cu osârdie împreună pătimind, au luat de la Dumnezeu Dar de tămăduiri.

   Purtătorii de chinuri, vitejeşte împlătoşându-se prin credinţă, cu Crucea Domnului au surpat taberele vrăjmaşului, şi au luat cununile biruinţei.


   Ceea ce ai zămislit în pântece pe Cuvântul cel necuprins, şi l-ai născut nouă fără sămânţă, roagă-l neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.


   Luminându-te pe sineţi cu frumuseţile fecioriei slăvită, te-ai înfrumuseţat cu cununile vieţuirii sihăstreşti. Pentru aceea te încununează pe tine cu cunună îndoită, Mirele tău cel străin, de a cărui dragoste tu te-ai rănit.

   Nu te-a ruşinat preacinstită Singlitichia, nădejdea care ai avut-o în inima ta, pentru cele viitoare, că acum ai luat răsplătirile ostenelilor de la Mântuitorul, pentru că ai săvârşit tot felul de sihăstrie.


   Putere şi întărire, te-ai îmbrăcat cu Hristos cinstită şi ai smerit până la pământ sprânceana celui ce a grăit nedreptate spre înălţime. Pentru aceea te-a împodobit pe tine cu cununa biruinţei, Iisus dătătorul de biruinţă.


   Prin tine Preacurată, a luat stare întărită căderea strămoşilor, neavând putere să meargă mai înainte, căci cu Botezul Fiului tău, toată răutatea s-a cufundat acum. Deci pe tine ceea ce eşti pricinuitoare curăţirii te cinstim.


   Fiul Părintelui celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-se din Fecioară s-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o mărim.


   Putere în munci s-a trimis ţie de la Dumnezeu Teopempte Ierarhe, cu care pe Teona cel dimpreună pătimitor l-ai tras la credinţă, cu care acum pe tine te lăudăm.


   Cela ce a strălucit din Fecioară în Betleem trupeşte, la Iordan acum se sârguieşte să spele spurcăciunea pământenilor, la lumină aducând prin dumnezeiescul Botez, pe cei ce erau întru întuneric.

   Pentru ce te îndoieşti Botezătorule de această rânduială, care o săvârşesc spre mântuirea tuturor ? Cele dedemult lasă-le acum, şi gândeşte de cele noi. Crede lui Dumnezeu celui ce s-a pogorât, şi apropiindu-te slujeşte-mi mie. Că Dumnezeu fiind am venit, pentru milostivire, să curăţesc pe Adam din cădere.

   Ca să ridici păcatele noastre pe umeri, venit-ai Iisuse la curgerile Iordanului, şi eu m-am spăimântat de înfricoşată venirea ta. Deci cum îmi porunceşti mie să te botez ? Însuţi ca să mă curăţeşti ai venit, şi cum acum ceri de la mine Botez, cela ce eşti curăţirea tuturor.

   Neajuns este cuvântul firii mele, că în chip de slugă îmbrăcându-mă, am venit la Iordan, nicicum de mine nu te lepăda. Vino, nu te teme, apropie-te de mine, dreapta ta pe creştetul meu punând, strigă : Bine eşti cuvântat cel ce te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă ţie.

   O mai presus de gând şi nemăsurată sărăcia ta Cuvinte al lui Dumnezeu, te-am cunoscut, că pentru mine cel căzut, prin milostivirea ta te-ai îmbrăcat întru Adam şi ai înnoit cele ce au fost de la Adam. Deci plecându-mă poruncii tale cu credinţă, strig către tine : Bine eşti cuvântat cel ce te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă ţie.


   Cu cutremur slujind Ioan Stăpânului, se bucură cu sufletul şi strigă cu veselie : Bucuraţi-vă împreună cu mine toate neamurile strămoşilor, că a venit aşteptarea noastră, venit-a la Iordan Hristos, să curăţească pe toţi de păcatul lui Adam, ca un milostiv.


   Să cântăm noroade, celui ce s-a născut din Fecioară, şi în râul Iordanului s-a botezat, şi către dânsul să strigăm : Împărate a toată făptura, dăruieşte nouă fără osândă, întru cunoştinţă curată, cu credinţă să ajungem şi sfântă scularea ta din morţi, cea de a treia zi.


   Iată Împăratul, iată aşteptarea lui Israil a venit. Noroade bucuraţi-vă, că lumina s-a arătat.


   Când celor de pe pământ ce erau întru întuneric, dumnezeiasca lumină cu trupul s-a arătat, atunci şi Darul, tuturor a răsărit.


   Sfeşnicule al luminii, raza Soarelui, Mergătorule înaintea Cuvântului, prietene al Mirelui, proorocule slujeşte.


   Ioane Botezătorule, cela ce din pântece m-ai cunoscut pe mine Mieluşelul, la râu fă-mi slujbă, cu îngerii slujeşte-mi, tinzându-te atinge-te cu palma de creştetul meu cel preacurat. Şi când vei vedea munţii cutremurându-se şi Iordanul întorcându-se, să strigi cu dânşii : Cela ce te-ai întrupat din Fecioară spre a noastră mântuire, Doamne slavă ţie.

    Bine este a se mărturisi Domnului..., Sfinte Dumnezeule..., După Tatăl nostru..., Troparele sfinţilor şi al înainte prăznuirii. După aceea Ecteniile şi Otpustul.


   Cade-se a şti : Că de se va întâmpla ajunul sfintei şi dumnezeieştii arătări Sâmbătă sau Duminică, facem slujba ceasurilor Vineri, pe la ora 7 dimineaţa; ajunăm până la ceasul al 9-lea. Iar întru însuşi ajunul se face post, ori în ce zi se va întâmpla, precum şi înainte în ajunul naşterii lui Hristos.


   Binecuvântând Preotul, zicem : Slavă ţie Dumnezeul nostru..., Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., După Vosglas, Doamne miluieşte..., de 12 ori. Slavă..., Şi acum..., Veniţi sa ne închinăm..., de 3 ori.


   Graiurile mele ascultă-le Doamne ! Înţelege strigarea mea; ia aminte glasul rugăciunii mele, împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către tine mă voi ruga Doamne. Dimineaţa vei auzi glasul meu, dimineaţa voi sta înaintea ta şi mă vei vedea. Că Dumnezeu cel ce nu voieşti fărădelege tu eşti. Nu va locui lângă tine cel ce vicleneşte, nici vor petrece călcătorii de lege în preajma ochilor tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fărădelege. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna. Pe bărbatul sângiurilor şi vicleanul, urăşte Domnul. Iar eu întru mulţimea milei tale, voi intra în casa ta. Închina-mă-voi spre sfântă Biserica ta întru frica ta. Doamne povăţuieşte-mă întru dreptatea ta pentru vrăjmaşii mei, îndreptează înaintea ta calea mea. Că nu este în gura lor adevăr. Inima lor este deşartă, groapă deschisă grumazul lor cu limbile sale vicleneau. Judecă-i pe ei Dumnezeule. Cadă din cugetele sale. După mulţimea păgânătăţilor lor, leapădă-i pe dânşii că te-au amărât Doamne. Şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru tine; în veac se vor bucura, şi te vei sălăşlui întru dânşii, şi se vor lăuda întru tine cei ce iubesc numele tău. Că tu vei binecuvânta pe cel drept Doamne; căci cu arma buneivoiri ne-ai încununat pe noi.


   Domnul mă paşte, şi nimica nu-mi va lipsi. În locul păşunii acolo m-a sălăşluit, la apa odihnei m-a hrănit, sufletul meu l-a întors. Povăţuitul-a pe cărările dreptăţii, pentru numele lui. Că de voi şi umbla în mijlocul umbrei morţii, nu mă voi teme de rele, că tu cu mine eşti. Toiagul tău, şi varga ta acestea m-au mângâiat, Gătit-ai înaintea mea masă, împotriva celor ce mă necăjesc. Uns-ai cu untdelemn capul meu, şi paharul tău este adăpându-mă ca un puternic. Şi mila ta mă va urma în toate zilele vieţii mele; şi ca să locuiesc eu în casa Domnului, întru îndelungare de zile.


   Domnul este luminarea mea, şi mântuitorul meu, de cine mă voi teme ? Domnul este scutitorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa ? Când se vor apropia asupra mea cei ce îmi fac rău, ca să mănânce cărnurile mele. Cei ce mă necăjesc, şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut. De s-ar rândui asupra mea tabără, nu se va înfricoşa inima mea. De s-ar scula asupra mea război, întru aceasta eu nădăjduiesc. Una am cerut de la Domnul; aceasta voi căuta; ca să locuiesc în casa Domnului, în toate zilele vieţii mele. Ca să văd frumuseţea Domnului, şi să cercetez Biserica cea sfântă a lui. Că m-a ascuns în cortul său în ziua răutăţilor mele. Acoperitu-ma întru ascunsul cortului său. Pe piatră m-a înălţat; Şi acum iată a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei. Înconjurat-am, şi am jertfit în cortul lui, jertfă de laudă şi de strigare. Glăsui-voi, şi voi cânta Domnului. Auzi Doamne glasul meu cu carele am strigat. Miluieşte-mă şi mă ascultă. Ţie a zis inima mea, pe Domnul voi căuta. Căutat-a pe tine faţa mea, faţa ta Doamne voi căuta. Să nu-ţi întorci faţa ta de către mine, şi să nu te abaţi întru mânie de la robul tău. Ajutorul meu fii, sa nu mă lepezi pe mine, şi să nu mă laşi Dumnezeule Mântuitorul meu, că tatăl meu şi Maica mea m-au părăsit pe mine; iară Domnul m-a luat. Lege pune-mi mie Doamne în calea ta, şi mă îndreptează în cărare dreaptă, pentru vrăjmaşii mei. Nu mă da pe mine în sufletele celor ce mă necăjesc; că s-au sculat asupra mea mărturii nedrepte, şi au minţit strâmbătatea eişi. Cred că voi vedea bunătăţile Domnului în pământul celor vii. Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te, şi să se întărească inima ta, şi aşteaptă pe Domnul.


   Întorsu-s-a oarecând râul Iordanului prin cojocul lui Elisei, înălţându-se Ilie. Şi s-au despărţit apele într-o parte şi într-alta, şi i s-a făcut lui calea uscată, ceea ce era udă, spre chipul Botezului cu adevărat prin carele noi curgerea vieţii cea trecătoare o trecem. Hristos s-a arătat la Iordan, să sfinţească apele.


   Ce te vom chema, o ceea ce eşti plină de Dar ! Cer ? Că ai răsărit pe Soarele dreptăţii. Rai ? Că ai odrăslit floarea nestricăciunii. Fecioară ? Că ai rămas nestricată. Maică curată ? Că ai avut în sfintele tale braţe fiu, pe Dumnezeul tuturor. Pe acela roagă-l să mântuiască sufletele noastre.


   Astăzi firea apelor se sfinţeşte şi se desparte Iordanul, şi îşi întoarce curgerea apelor sale, văzând pe Stăpânul botezându-se. (De 2 ori, fără stih) 


   Ca un om ai venit la râu Hristoase împărate, şi Botez ca o slugă a lua te sârguieşti Bunule din mâinile Mergătorului înainte, pentru păcatele noastre Iubitorule de oameni.



   Către glasul celui ce strigă în pustie : Gătiţi calea Domnului, venit-ai Doamne, chip de rob luând, Botez cerând, cela ce nu ştii de păcat. Văzutu-te-au apele şi s-au temut, cutremuratu-s-a Mergătorul înainte şi a strigat grăind : Cum va lumina sfeşnicul pe lumină ? Cum îşi va pune mâna robul pe Stăpânul ? Sfinţeşte-mă pe mine şi apele Mântuitorule, cela ce ai ridicat păcatul lumii.



   Acestea zice Domnul, să se veselească pustia cea însetată, să se bucure pustia, şi să înflorească ca crinul şi să încolţească, şi toate să se veselească, şi se vor bucura pustiile Iordanului. Și slava Libanului s-a dat ei, şi cinstea Carmelului; şi poporul meu va vedea slava Domnului şi înălţarea lui Dumnezeu. Întăriţi-vă mâini slabe şi genunchi slăbănoage vă mângâiaţi, şi ziceţi celor slabi de inimă, întăriţi-vă și nu vă temeţi. Iată Dumnezeul nostru cu judecată va răsplăti. Acela va veni şi ne va mântui pe noi. Atunci se vor deschide ochii orbilor şi urechile surzilor vor auzi. Atunci va sări şchiopul ca cerbul, şi limpede va fi limba gângavilor, că s-a vărsat apă în pustie şi vale în pământ însetat. Şi vor fi cele fără de apă bălţi, şi în pământul cel însetat izvoare de ape vor fi. Acolo va fi veselia pasărilor şi lăcaşul Sirenelor, şi trestie şi baltă. Acolo va fi cale curată și cale sfântă se va chema, și nu va trece acolo necurat, nici va fi acolo cale spurcată. Cei risipiţi vor merge pe dânsa şi nu vor rătăci. Şi nu va fi acolo leu, nici fiară cumplită nu se va sui pe dânsa, nici se va afla acolo. Ci vor merge pe dânsa cei izbăviţi şi aleşi de Domnul, şi se vor întoarce şi vor veni în Sion cu veselie şi cu bucurie, şi veselie veşnică peste capul lor. Lauda şi bucuria şi veselia îi va ajunge pe dânşii, şi va fugi durerea, scârba şi suspinarea.


   În zilele acelea, dacă şi-a plinit Ioan călătoria, zicea : Cine mă socotiţi a fi, nu sunt eu. Ci iată vine după mine căruia nu sunt vrednic încălţămintea picioarelor a dezlega. Bărbaţi fraţi, fiii neamului lui Avraam, şi care între voi se tem de Dumnezeu, vouă cuvântul mântuirii acesteia s-a trimis. Pentru că cei ce locuiesc în Ierusalim şi boierii lor, pe acesta necunoscându-l şi glasurile Proorocilor cele ce în toate Sâmbetele se citesc, judecând, au plinit. Şi nici o vină de moarte aflând, au cerut de la Pilat să-l omoare pe el. Şi dacă a săvârşit toate, cele ce erau pentru el scrise, pogorându-l de pe lemn l-au pus în mormânt. Iar Dumnezeu l-a sculat pe el din morţi. Carele s-a arătat în zile multe celor ce s-au suit împreună cu dânsul din Galileea în Ierusalim. Care sunt lui mărturii către popor. Şi noi vouă binevestim făgăduinţa cea făcută către părinţi, că pe aceea Dumnezeu o a plinit nouă fiilor acelora înviind pe Iisus.


   În vremea aceea, a venit Ioan Botezătorul, propovăduind în pustia Iudeii, şi zicând : Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor. Că acesta este cel ce s-a zis de Isaia proorocul ce zice : Glasul celui ce strigă în pustie; gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui. Si acesta Ioan avea îmbrăcămintea lui de peri de cămilă, şi brâu de curea împrejurul mijlocului lui; iar hrana lui era acride şi miere sălbatică. Atunci ieşea la dânsul Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată latura dimprejurul Iordanului; şi se botezau în Iordan de la dânsul, mărturisindu-şi păcatele sale. Iar văzând pe mulţi din farisei şi din saduchei, venind către Botezul lui, a zis lor : Pui de năpârci, cine va arătat vouă ca să fugiţi de mânia ceea ce va să fie ? Deci faceţi roduri vrednice de pocăinţă. Şi să nu vi se pară a grăi întru sine-vă : Părinte avem pe Avraam; că zic vouă, că poate Dumnezeu şi din pietrele acestea să ridice fiii lui Avraam; Că iată şi securea la rădăcina pomilor zace; deci tot pomul carele nu face roadă bună, se taie şi în foc se aruncă. Eu adică vă botez pe voi cu apă spre pocăinţă, iară cela ce vine după mine mai tare decât mine este, căruia nu sunt vrednic a-i ţinea încălţămintele, acesta vă va boteza pe voi cu Duhul Sfânt şi cu foc.


   Paşii mei îndreptează-i după cuvântul tău, şi să nu mâ stăpânească toată fărădelegea. Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor, şi voi păzi poruncile tale. Faţa ta arat-o peste robul tău şi mă învaţă îndreptările tale. Să se umple gura mea de lauda ta Doamne, ca să laude slava ta, toată ziua mare cuviinţa ta.



   La repejunile Iordanului astăzi venind Domnul, către Ioan a strigat : Nu te teme a mă boteza, că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.


   Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în Cer şi pe pământ eşti închinat şi slăvit Hristoase Dumnezeule, îndelung răbdătorule, Multmilostive şi multmilosârde; carele pe cei drepţi iubeşti şi pe cei păcătoşi miluieşti, carele pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. Însuţi Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta, şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile tale. Sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte. Şi ne mântuieşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Ocroteşte-ne pe noi cu sfinţii tăi îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei tale celei neapropiate. Că bine eşti cuvântat în vecii vecilor, Amin.


   Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii, şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut. Pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim. Întru numele Domnului, binecuvintează Părinte.

   Hristoase lumina cea adevărată, carea luminezi şi sfinţeşti pe tot omul ce vine în lume; să se însemneze peste noi lumina feţii tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată. Şi îndreptează paşii noştri spre lucrarea poruncilor tale. Pentru rugăciunile Preacuratei maicii tale, şi ale tuturor sfinţilor tăi, Amin.


   Aduceţi Domnului fiii lui Dumnezeu, aduceţi Domnului pe fiii berbecilor. Aduceţi Domnului slavă şi cinste. Aduceţi Domnului slavă numelui lui. Înclinaţi-vă Domnului în curtea cea sfântă a lui. Glasul Domnului peste ape, Dumnezeul slavei a tunat. Domnul peste ape multe. Glasul Domnului întru tărie. Glasul Domnului întru mare cuviinţă. Glasul Domnului celui ce sfărâmă cedrii, şi va zdrobi Domnul cedrii Libanului, şi-i va zdrumica pe dânşii ca pe viţelul Libanului. Şi cel iubit ca fiul inorogilor. Glasul Domnului celui ce taie para focului. Glasul Domnului celui ce clăteşte pustiul; şi va clăti Domnul pustiul Cadisului. Glasul Domnului celui ce săvârşeşte cerbii. Şi va descoperi dumbrăvile, şi în Biserica lui tot carele grăieşte mărire. Domnul potopul va locui; şi va şedea, Domnul împărat în veac. Domnul tărie poporului său va da. Domnul va binecuvânta poporul său cu pace.


   În ce chip doreşte cerbul spre izvoarele apelor, aşa doreşte sufletul meu spre tine Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu spre Dumnezeul cel tare, cel viu. Când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu ? Făcutu-s-au lacrimile mele mie pâine ziua şi noaptea. Când mi se zicea mie în toate zilele, unde este Dumnezeul tău ? Acestea mi-am adus aminte, şi am vărsat spre mine sufletul meu, că voi trece în locul cortului celui minunat până la casa lui Dumnezeu. În glasul bucuriei si al mărturisirii sunetului ce prăznuieşte. Pentru ce eşti mâhnit suflete al meu ? Şi pentru ce mă tulburi ? Nădăjduieşte spre Dumnezeu, că mă voi mărturisi lui, mântuirea feţii mele şi Dumnezeul meu. Spre mine însu-mi sufletul meu s-a tulburat. Pentru aceasta îmi voi aduce aminte de tine din pământul Iordanului şi al Ermonului, din munte mic. Adânc pe adânc cheamă, întru glasul jgheaburilor tale. Toate înălţările tale, şi valurile tale peste mine au trecut. Ziua va porunci Domnul mila sa, şi noaptea cântarea lui de la mine. Rugăciunea Dumnezeului vieţii mele. Zice-voi lui Dumnezeu : Sprijinitorul meu eşti. Pentru ce m-ai uitat ? Şi pentru ce mâhnindu-mă umblu, când mă necăjeşte vrăjmaşul ? Când se sfărâmau oasele mele, mă ocărau vrăjmaşii mei. Când ziceau ei mie în toate zilele : Unde este Dumnezeul tău ? Pentru ce eşti mâhnit suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi ? Nădăjduieşte spre Dumnezeu, că mă voi mărturisi lui, mântuirea feţei mele şi Dumnezeul meu.


   Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea, mea este pururea. Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea ta am făcut; ca să te îndreptezi întru cuvintele tale, şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, şi în păcate m-a născut Maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate, şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, şi mă voi curăţi. Spăla-mă-vei, şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule, şi duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa ta, şi. Duhul tău cel Sfânt nu-l lua, de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii tale, şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile tale, şi cei necredincioşi la tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de sângiuri Dumnezeule Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea ta. Doamne buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta. Că de ai fi voit jertfă, aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoii. Jertfa lui Dumnezeu, duh umilit. Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine Doamne întru bunăvoirea ta Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atuncea bine vei voi jertfa dreptăţii, prinosul, şi arderile de tot. Atuncea vor pune pe altarul tău viţei.


   Întorsu-s-a oarecând râul Iordanului prin cojocul lui Elisei, înălţându-se Ilie; şi s-au despărţit apele într-o parte şi într-alta, şi i s-a făcut lui calea uscată ceea ce era udă, spre chipul Botezului cu adevărat. Prin carele noi curgerea vieţii cea trecătoare o trecem. Hristos s-a arătat la Iordan, să sfinţească apele.


   Născătoare de Dumnezeu tu eşti viţa cea adevărată, care ai născut nouă rodul vieţii, ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână împreună cu sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele noastre.


   Mergătorului înainte şi Botezătorului şi proorocului şi celui mai cinstit decât toţi proorocii, i-a tremurat acum mâna dreaptă, când te-a văzut pe tine Mieluşelul lui Dumnezeu, cel ce ai curăţit păcatele lumii; şi cu grijă fiind cuprins, a strigat : Nu cutez să mă ating Cuvinte de creştetul tău. Însuţi mă sfinţeşte, şi mă luminează îndurate, că tu eşti viaţa şi lumina şi pacea lumii. (De 2 ori fără Stih.)

   Treimea Dumnezeul nostru pe sine nouă astăzi nedespărţită s-au arătat, pentru că Tatăl arătată mărturie celui de o fiinţă a strigat; şi Duhul în chip de porumb s-a pogorât din Cer; Fiul şi-a plecat preacuratul său creştet Mergătorului înainte, şi botezându-se a izbăvit omenirea din robie, ca un iubitor de oameni.

   Venind cu trupul la Iordan Doamne, vrând să te botezi în chip de om, de viaţă dătătorule, ca pe noi cei rătăciţi, de toată meşteşugirea şi cursa balaurului mântuindu-ne, ca un milostiv să ne luminezi, de Tatăl ai fost mărturisit, şi Dumnezeiescul Duh în chip de porumb a venit peste tine. Deci sălăşluieşte-l pe el în sufletele noastre Iubitorule de oameni.


   Acestea zice Domnul : Spălaţi-vă şi vă curăţiţi, scoateţi vicleşugurile din sufletele voastre înaintea ochilor mei. Părăsiţi-vă de răutăţile voastre. Învăţaţi-vă a face bine. Căutaţi judecata. Izbăviţi pe cel năpăstuit; judecaţi săracului, faceţi dreptate văduvei, şi veniţi să ne întrebăm, zice Domnul. Şi de vor fi păcatele voastre ca mohorâciunea, ca zăpada le voi albi; iar de vor fi ca roşeala, ca lâna le voi albi, şi de veţi vrea şi mă veţi asculta pe mine, bunătăţile pământului veţi mânca; iară de nu veţi vrea şi de nu mă veţi asculta pe mine sabia vă va mânca pe voi, că gura Domnului a grăit acestea.


   În zilele acelea fost-a când era Apollos în Corint, Pavel trecând prin părţile cele de sus, a venit în Efes; şi aflând pe oarecari ucenici, a zis către ei : Luat-aţi Duh Sfânt, după ce aţi crezut ? Iar ei au zis către dânsul : Încă nici de este Duh Sfânt am auzit. Şi a zis către ei : Dar în ce v-aţi botezat ? Iar ei au zis : În Botezul lui Ioan. Iar Pavel a zis : Ioan a botezat Botezul pocăinţei, zicând poporului să creadă întru cela ce vine după dânsul, adică întru Hristos Iisus. Şi auzind s-au botezat întru numele Domnului Iisus. Şi punându-şi Pavel mâinile peste ei, a venit Duhul Sfânt peste dânşii şi grăiau, în limbi, şi prooroceau. Şi erau de toţi bărbaţii ca la doisprezece. Şi el intrând în sinagogă, cu îndrăzneală grăia în trei luni întrebându-se şi adeverind cele de împărăţia lui Dumnezeu.


   Începerea Evangheliei a lui Iisus Hristos Fiului lui Dumnezeu; precum s-a scris în prooroci : Iată, eu trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale, carele va găti calea ta înaintea ta. Glasul celui ce strigă în pustie : Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui. Era Ioan botezând în pustie şi propovăduind Botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. Şi mergea la dânsul toată latura Iudeii şi Ierusalimitenii şi se botezau toţi în râul Iordanului de la dânsul, mărturisindu-şi păcatele sale. Şi era Ioan îmbrăcat cu peri de cămilă şi brâu de curea împrejurul mijlocului lui şi mânca acride şi miere sălbatică. Şi învăţa zicând : Vine după mine cel mai tare decât mine, căruia nu sunt vrednic plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintelor lui. Eu v-am botezat pe voi cu apă; iară acela vă va boteza pe voi cu Duh Sfânt.


   Domnul Dumnezeu bine este cuvântat, bine este cuvântat Domnul, din zi în zi. Să sporească nouă Dumnezeul mântuirilor noastre; Dumnezeul nostru, Dumnezeu cel ce mântuieşte.


   La repejunile Iordanului astăzi venind Domnul, către Ioan a strigat : Nu te teme a mă boteza. Că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.


   Stăpâne Dumnezeule Părinte atotputernice, Doamne, Fiule, unul născut Iisuse Hristoase si Duhule Sfinte. O Dumnezeire, o putere, miluieşte-mă pe mine păcătosul, şi cu judecăţile care ştii, mântuieşte-mă pe mine nevrednicul robul tău, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor, Amin.


   Pentru ce Dumnezeule ne-ai lepădat până în sfârşit ? Iuţitu-s-a mânia ta peste oile păşunii tale. Adu-ţi aminte de adunarea ta care o ai câştigat din început. Mântuit-ai toiagul moştenirii tale. Muntele Sionul acesta, întru carele ai locuit într-însul. Ridică-ţi mâinile tale peste mândriile lor întru sfârşit. Câte a viclenit vrăjmaşul întru cel sfânt al tău. Şi s-au fălit cei ce te urăsc pe tine în mijlocul praznicului tău. Pus-a semnele sale semne şi n-au cunoscut; ca într-o ieşire mai presus; ca într-o dumbravă de lemne, cu topoare au tăiat uşile lui deodată, cu secure si cu bardă l-a surpat pe el. Ars-a cu foc sfinţitorul tău. În pământ au surpat lăcaşul numelui tău. Zis-a întru inima lor, rudeniile lor dimpreună : Veniţi şi să stingem toate praznicele lui Dumnezeu de pe pământ. Semnele lor nu am văzut. Nu este încă prooroc şi pe noi nu ne va mai cunoaşte. Până când Dumnezeule va ocărî vrăjmaşul, va întărâta cel potrivnic numele tău până în sfârşit ? Pentru ce întorci mâna ta, şi dreapta ta din mijlocul sânului tău până în sfârşit; iar Dumnezeu împăratul nostru, mai-nainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului. Tu ai întărit întru puterea ta marea; tu ai zdrobit capetele balaurilor în apă. Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mâncare popoarelor Arabilor. Tu ai rupt izvoare şi pâraie, tu ai uscat râurile Itamului. A ta este ziua şi a ta este noaptea, tu ai săvârşit zorile şi soarele. Tu ai făcut toate cele frumoase ale pământului, vara şi primăvara tu le-ai zidit pe ele. Adu-ţi aminte de aceasta : Vrăjmaşul a ocărât pe Domnul, şi poporul cel fără de minte a întărâtat numele tău. Să nu dai fiarelor sufletul ce se mărturiseşte ţie; sufletele săracilor tăi să nu le uiţi până în sfârşit. Caută spre aşezământul tău, că s-a umplut cei întunecaţi ai pământului de casele fărădelegilor. Să nu se întoarcă smerit şi înfruntat, săracul şi mişelul vor lăuda numele tău. Scoală-te Dumnezeule, alege judecata ta; adu-ţi aminte de ocara ta, cea de către cel nepriceput toată ziua. Nu uita glasul slugilor tale; mândria celor ce te urăsc pe tine, s-a înălţat pururea.


   Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu şi a căutat spre mine. În ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat, cu mâinile mele noaptea înaintea lui, şi nu m-am amăgit. Lepădatu-s-a a se mângâia sufletul meu. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am veselit; gândit-am şi a slăbit duhul meu. Apucat-au înainte străji ochii mei, tulburatu-m-am şi n-am grăit. Gândit-am la zilele cele dedemult şi de anii cei veşnici mi-am adus aminte. Și cugetam noaptea cu inima mea, chiteam şi se mâhnea duhul meu. Au doară în veci va lepăda Domnul şi nu va adaoge bine a voi încă ? Au până în sfârşit mila sa o va tăia; sfârşit-a cuvânt din neam în neam. Au doară va uita a se milostivi Dumnezeu ? Sau va ţinea întru mânia sa îndurările sale ? Şi am zis, acum am început. Aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului, că-mi voi aduce aminte din început de minunile tale. Şi voi cugeta întru toate lucrurile tale, şi întru isprăvile tale mă voi deprinde. Dumnezeule întru cel sfânt este calea ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru ? Tu eşti Dumnezeu carele faci minuni. Cunoscută ai făcut întru popoare puterea ta. Mântuit-ai cu braţul tău pe poporul tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif. Văzutu-te-au apele Dumnezeule, văzutu-te-au apele şi s-au spăimântat, tulburatu-s-au adâncurile. Mulţimea sunetului apelor. Glas au dat norii, că săgeţile tale trec, glasul tunetului tău în roată. Luminat-au fulgerele tale lumea, clătitu-s-a şi s-a cutremurat pământul. În mare căile tale şi cărările tale în ape multe, şi urmele tale nu se vor cunoaşte. Povăţuit-ai ca pe nişte oi pe poporul tău, cu mâna lui Moise şi a lui Aaron.


   Cel ce locuieşte întru ajutorul celui preaînalt întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Zice-va Domnului, sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea, Dumnezeul meu şi voi nădăjdui spre dânsul. Că el te va mântui din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu spatele sale va umbri ţie şi sub aripile lui vei nădăjdui. Cu armă te va înconjura adevărul lui, nu te vei teme de frica de noapte; de săgeata ce zboară ziua; de lucrul ce umblă întru întuneric, de întâmplare şi de dracul cel de amiază-zi, cădea-va dinspre latura ta o mie, şi zece mii dea dreapta ta, şi spre tine nu se va apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Că tu Doamne nădejdea mea, pe cel preaînalt ai pus scăpare ţie. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia întru lăcaşul tău. Că îngerilor săi va porunci pentru tine, ca să te păzească întru toate căile tale. Pe mâini te vor ridica, ca nu cândva să împiedice de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei încăleca, şi vei călca peste leu şi peste balaur. Că spre mine a nădăjduit şi-l voi mântui pe ei. Acoperi-l-voi pe El, că a cunoscut numele meu. Striga-va către mine şi-l voi auzi pe el. Cu dânsul sunt în necaz, scoate-l-voi pe dânsul şi-l voi mări. Cu lungime de zile îl voi umple pe el şi voi arăta lui mântuirea mea.


   Întorsu-s-a oarecând râul Iordanului prin cojocul lui Elisei, înălţându-se Ilie. Şi s-au despărţit apele într-o parte şi într-alta, şi i s-a făcut lui calea uscată, ceea ce era udă, spre chipul Botezului cu adevărat, prin carele noi curgerea vieţii cea trecătoare o trecem. Hristos s-a arătat la Iordan, să sfinţească apele.


   Că nu avem îndrăzneală pentru multe păcatele noastre, tu pe cel ce s-a născut din tine roagă-l Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că mult poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpânului. Nu trece cu vederea rugăciunile păcătoşilor, Preacurată, că milostiv este, şi poate să mântuiască cel ce a primit a pătimi pentru noi.


   Acestea zice Domnul către Ioan : Proorocule vino de mă botează pe mine, cel ce te-am zidit pe tine, şi luminez cu Darul şi curăţesc pe toţi, atinge-te de dumnezeiescul meu creştet şi nu te îndoi. Proorocule lasă acum, pentru că am venit să plinesc toată dreptatea, tu dar nu te îndoi nimica, pentru că pe luptătorul cel ce se tăinuieşte în ape, pe domnul întunericului, merg să-l pierd, mântuind lumea din cursele lui acum, dând ca un iubitor de oameni, viaţă veşnică. (De două ori, fără Stih)


   Astăzi proorocia Psalmului vine să ia sfârşit, că marea (zice) a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi, de la faţa Domnului, de la faţa Dumnezeului lui Iacov celui ce a venit să ia botez de la slugă, ca noi de necurăţia idolească spălându-ne, să ne luminăm sufletele printr-însul.


   Pentru ce-ţi întorci apele tale Iordane ? Pentru ce-ţi tragi înapoi curgerea, şi nu-ţi faci mergerea cea după fire ? Nu pot suferi (zice) focul cel mistuitor. Spăimântându-mă şi mă înfricoşez de această multă smerenie. Că nu m-am obişnuit a spăla pe cel curat, nici m-am deprins a curăţi pe cel fără de păcat, ci vasele cele întinate a le curăţi. Spinii păcatelor a-i arde învaţă, cel ce se botează întru mine Hristos. Ioan împreună cu mine mărturiseşte, glasul Cuvântului strigă : Iată Mieluşelul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatul lumii. Acestuia credincioşii să-i strigăm : Cela ce te-ai arătat Dumnezeule spre a noastră mântuire, slavă ţie.


   Acestea zice Domnul : Scoateţi apă întru veselie, din izvoarele mântuirii și vei zice în ziua aceea lăudaţi pe Domnul, chemaţi numele lui, vestiţi întru neamuri slava lui. Aduceţi-vă aminte că înalt este numele lui. Cântaţi numele Domnului că lucruri înalte a făcut. Vestiţi acestea peste tot pământul, bucuraţi-vă şi vă veseliţi cei ce locuiţi în Sion; că s-a înălţat Sfântul lui. Israil în mijlocul lui.


   Fraţilor, câţi întru Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea lui ne-am botezat. Împreună cu el ne-am îngropat prin Botez întru moarte; că în ce chip s-a sculat Hristos din morţi prin slava Tatălui, aşa şi noi întru înnoirea vieţii să umblăm. Că de vreme ce împreună odrăsliţi, ne-am făcut cu asemănarea morţii lui, deci şi învierii lui vom fi părtaşi. Aceasta ştiind, că omul nostru cel vechi cu dânsul împreună s-a răstignit, ca să se strice trupul păcatului, ca să nu mai slujim noi păcatului. Pentru că cel ce a murit, s-a îndreptat de păcat. Că de am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi învia împreună cu dânsul. Ştiind că Hristos cel ce a înviat din morţi nu mai moare; că moartea pe dânsul nu îl mai stăpâneşte. Că ce a murit, păcatului odată a murit; iar ce viază, viază lui Dumnezeu. Aşa şi voi, socotiţi-vă pe voi morţi a fi păcatului, şi vii lui Dumnezeu întru Hristos Iisus, Domnul nostru.


   În vremea aceea, venit-a Iisus din Nazaretul Galileii, şi s-a botezat de la Ioan în Iordan. Şi îndată ieşind din apă a văzut Cerurile deschise, şi Duhul ca un porumb pogorându-se peste dânsul. Şi glas a fost din ceruri : Tu eşti fiul meu cel iubit, întru carele bine am voit. Şi îndată l-a scos pe dânsul Duhul în pustie. Şi era acolo în pustie patruzeci de zile, ispitindu-se de satana; şi era cu fiarele, şi îngerii slujeau lui. Şi după ce s-a prins Ioan, a venit Iisus în Galileia, propovăduind evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu. Şi zicând : Că s-a plinit vremea, şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu, pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.


   Degrab să ne întâmpine pe noi îndurările Tale Doamne, că am sărăcit foarte. Ajută-ne nouă Dumnezeule, Mântuitorul nostru pentru slava numelui tău. Doamne mântuieşte-ne pe noi, şi curăţeşte păcatele noastre, pentru numele tău.


   La repejunile Iordanului astăzi venind Domnul, către Ioan a strigat : Nu te teme a mă boteza, că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.



   Dumnezeule şi Doamne al puterilor, şi a toată făptura ziditorule; carele pentru milostivirea milei tale celei neasemănate; pe unul născut Fiul tău, pe Domnul nostru Iisus Hristos, l-ai trimis spre mântuirea neamului nostru. Şi prin cinstită Crucea lui zapisul păcatelor noastre l-ai rupt şi ai biruit întru dânsul stăpâniile şi puterile întunericului. Însuţi Stăpâne, Iubitorule de oameni, primeşte şi aceste rugăciuni ale noastre păcătoşilor de mulţămită şi de cerere. Şi ne mântuieşte pe noi de toată căderea în păcat, cea de tot pierzătoare şi întunecată; şi de toţi cei ce caută să ne facă nouă rău, văzuţi şi nevăzuţi vrăjmaşi. Pătrunde cu frica ta trupurile noastre; şi nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri rele; ci cu dorirea ta răneşte sufletele noastre; ca spre tine totdeauna căutând, şi cu lumina cea de la tine povăţuiţi fiind, la tine lumina cea neapropiată şi pururea fiitoare privind, neîncetată mărturisire şi mulţămită ţie să înălţăm, Tatălui celui fără de început, împreună şi unuia născut Fiul tău, şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Duhului tău; acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.


   Domnul s-a împărăţit, întru podoabă s-a îmbrăcat; îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins. Pentru că a întărit lumea care nu se va clăti. Gata este scaunul tău, de atunci din veac eşti tu. Ridicat-au râurile Doamne, ridicat-au râurile glasurile sale, ridica-vor râurile valurile sale de glasuri de ape multe. Minunate sunt înălţările mării, minunat este întru cele înalte Domnul. Mărturiile tale s-au încredinţat foarte. Casei tale se cuvine sfinţenie Doamne întru lungime de zile.


   Întru ieşirea lui Israel din Egipt, a casei lui Iacov, din popor barbar, făcutu-s-a Iudeia sfinţirea lui, Israil stăpânirea lui. Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi. Munţi că aţi săltat ca berbecii şi dealurile ca mieii oilor. Ce îţi este ţie mare că ai fugit, şi tu Iordane că te-ai întors înapoi ? Munţi că aţi săltat ca berbecii şi dealurile ca mieii oilor. De faţa Domnului s-a clătit pământul, de faţa Dumnezeului lui Iacov. Acel ce a întors piatra în iezere de apă şi cea vârtoasă în izvoare de ape. Nu nouă Doamne, nu nouă; ci numelui tău dă slavă, pentru mila ta şi adevărul tău. Ca nu cândva să zică neamurile, unde este Dumnezeul lor. Iar Dumnezeul nostru în Cer, şi pe pământ, toate câte au vrut au făcut. Idolii păgânilor argint şi aur, lucruri de mâini omeneşti. Gură au, şi nu vor grăi. Ochi au, şi nu vor vedea. Urechi au, şi nu vor auzi; nări au, şi nu vor mirosi; mâini au, şi nu vor pipăi; picioare au, şi nu vor umbla. Nu vor glăsui cu gâtlejul lor. Asemenea lor să fie cei ce fac pe ei, şi toţi cei ce nădăjduiesc spre dânşii. Casa lui Israil a nădăjduit spre Domnul; ajutorul şi scutitorul lor este. Casa lui Aaron a nădăjduit spre Domnul. Ajutorul şi scutitorul lor este. Cei ce se tem de Domnul au nădăjduit spre Domnul; ajutorul şi scutitorul lor este. Domnul pomenindu-ne pe noi, ne-a binecuvântat. Binecuvântat-a casa lui Israil, binecuvântat-a casa lui Aaron; binecuvântat-a pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici cu cei mari. Adaogă Domnul spre voi, şi spre fiii voştri. Binecuvântaţi sunteţi voi Domnului, Celui ce a făcut Cerul şi pământul. Cerul cerului Domnului; iară pământul l-a dat fiilor oamenilor. Nu cei morţi te vor lăuda Doamne, nici toţi cei ce se pogoară în iad. Ci noi cei vii bine vom cuvânta pe Domnul, de acum şi până în veac.


   Pleacă Doamne urechea ta, şi mă auzi; că sărac şi lipsit sunt eu. Păzeşte sufletul meu, că cuvios sunt. Mântuieşte pe robul tău Dumnezeul meu, pe cel ce nădăjduieşte spre tine. Miluieşte-mă Doamne, că către tine voi striga toată ziua. Veseleşte sufletul robului tău, căci către tine am ridicat sufletul meu. Că tu Doamne eşti bun, şi blând, şi multmilostiv tuturor celor ce te cheamă pe tine. Ascultă Doamne rugăciunea mea şi ia aminte glasul rugăciunii mele. În ziua necazului meu am strigat către tine, că m-ai auzit. Nu este asemenea ţie întru dumnezei Doamne, şi nu este după faptele tale. Toate neamurile câte ai făcut vor veni, şi se vor închina înaintea ta Doamne, şi vor slăvi numele tău. Că mare eşti tu şi cel ce faci minuni, tu eşti Dumnezeu însuţi. Povăţuieşte-mă Doamne în calea, ta, şi voi merge întru adevărul tău. Veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele tău. Mărturisimă-voi ţie Doamne Dumnezeul meu cu toată inima mea, şi voi slăvi numele tău în veac. Că mila ta mare este spre mine, şi ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos. Dumnezeule călcătorii de lege s-au sculat asupra mea, şi adunarea celor tari au căutat sufletul meu, şi nu te-au pus pe tine înaintea lor. Şi tu Doamne Dumnezeul meu eşti îndurat, şi milostiv, îndelung răbdător şi mult milostiv, şi adevărat. Caută spre mine şi mă miluieşte, dă tăria ta slugii tale şi mântuieşte pe fiul slujnicei tale. Fă cu mine semn spre bine, şi să vadă cei ce mă urăsc, şi să se ruşineze; că tu Doamne mi-ai ajutat mie, şi m-ai mângâiat.


   Întorsu-s-a oarecând râul Iordanului prin cojocul lui Elisei, înălţându-se Ilie. Şi s-au despărţit apele într-o parte şi într-alta, şi i s-a făcut lui calea uscată ceea ce era udă, spre chipul Botezului cu adevărat. Prin carele noi curgerea vieţii cea trecătoare o trecem. Hristos s-a arătat la Iordan să sfinţească apele.


   Cela ce pentru noi te-ai născut din Fecioară, şi răstignire ai răbdat Bunule, care cu moartea pe moarte ai călcat, şi înviere ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna ta, arată iubirea ta de oameni milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu ceea ce te-a născut pe tine, care se roagă pentru noi şi mântuieşte Mântuitorul nostru pe poporul cel deznădăjduit.


   Spaimă era a vedea pe Făcătorul cerului şi al pământului în râu fiind gol, şi Botez de la slugă spre mântuirea noastră, luând ca o slugă. Şi cetele îngereşti s-au mirat cu frică şi cu bucurie; cu care ne închinăm ţie, mântuieşte-ne pe noi Doamne. (De două ori, fără stih)


   Când a văzut Mergătorul înainte pe Domnul slavei venind către sine, a strigat : Iată cel ce izbăveşte lumea din stricăciune, a venit; iată cel ce ne mântuieşte pe noi din necaz, iată cel ce dăruieşte iertare păcatelor, pe pământ din Fecioară curată a venit pentru milă. Şi în loc de robi fii lui Dumnezeu face. Şi în locul întunericului luminează omenirea, prin apa dumnezeiescului său Botez. Deci veniţi cu un glas să-l slăvim pe dânsul, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh.


   În ştiinţă să fie, că se citeşte această samoglasnică întâi, cu evlavie şi cu glas mare, de canonarhul în mijlocul Bisericii; apoi se cântă cu glas dulce întru amândouă stranele.


   Mâna ta care s-a atins de preacurat creştetul Stăpânului, (de trei ori) prin care şi cu degetul pe dânsul l-ai arătat nouă, înalţ-o către dânsul pentru noi Botezătorule, ca cela ce ai îndrăzneală multă. Pentrucă mai mare decât toţi proorocii a fi, de dânsul eşti mărturisit. Şi iarăşi ochii tăi care au văzut pe Preasfântul Duh ca în chip de porumb pogorându-se, ridică-i către dânsul Botezătorule, milostiv nouă făcându-l. Şi vino de stai împreună cu noi, pecetluind cântarea (de trei ori) Şi înainte începând prăznuirea.


   Acestea zice Domnul : În vreme plăcută te-am auzit pe tine, şi în ziua mântuirii ţi-am ajutat ţie, şi te-am ridicat, şi te-am dat şi te-am pus spre împăcarea neamurilor, ca să tocmeşti pământul, şi să moşteneşti moştenirile pustiei. Ca să grăieşti celor din legături ieşiţi, şi celor dintru întuneric arătaţi-vă. În toate căile se vor paşte, şi întru toate cărările păşunea lor ! Nu vor flămânzi nici vor înseta, nici va vătăma pe ei zăduful, nici soarele. Ci cela ce-i miluieşte îi va mângâia pe dânşii, şi prin izvoare de ape îi va trece, şi voi pune tot muntele spre cale, şi toată cărarea spre păşunea lor. Iată aceştia de departe vor veni, aceştia de la amiaza noapte şi de la mare, iară alţii de la pământul Perşilor. Veselească-se cerurile, şi să se bucure pământul, să vestească munţii veselie, şi dealurile dreptate; că a miluit Domnul pe poporul său; şi pe cei smeriţi ai poporului său i-au mângâiat, şi a zis Sionul : Părăsitu-m-a Domnul, şi Dumnezeu m-a uitat pe mine. Au doară va uita muma pe pruncul său, sau nu-i va fi milă de fiii pântecelui său ? Şi de-i va şi uita muma pe aceştia, dar eu nu te voi uita pe tine, zice Domnul Atotţiitorul.


   Fiule Tit, arătatu-s-a Darul lui Dumnezeu cel mântuitor tuturor oamenilor. Învăţându-ne pe noi, ca lepădând păgânătatea, şi poftele cele lumeşti, cu întreagă înţelepciune şi cu dreptate, şi cu bună credinţă să vieţuim în veacul de acum. Aşteptând fericita nădejde, şi arătarea slavei marelui Dumnezeu, şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Carele s-a dat pe sine pentru noi, ca să ne mântuiască pe noi de toată fărădelegea, şi să îşi curăţească luişi popor ales, râvnitor de fapte bune. Iară când s-a arătat bunătatea şi iubirea de oameni, a Mântuitorului nostru Dumnezeu; nu din lucrurile cele întru dreptate, care am făcut noi, ci după a lui milă ne-a mântuit pe noi, prin baia naşterii celei de a doua, şi a înnoirii Duhului Sfânt. Pe carele, l-a vărsat peste noi în destul prin Iisus Hristos Mântuitorul nostru. Ca îndreptându-ne prin Darul lui, moştenitori să fim după nădejdea vieţii celei veşnice.

   În anul al cincisprezecelea al împărăţiei lui Tiberie Cezarului, domnind Pilat din Pont în Iudea; şi Irod stăpânind a patra parte pe Galileia; iară Filip fratele lui stăpânind a patra parte : Ituria şi latura Trahoniei. Şi Lisanie a patra parte stăpânind : Avilinia. În zilele Arhiereilor Anei şi Caiafei, fost-a cuvântul Domnului către Ioan fiul Zahariei, în pustie. Şi a venit în toată latura Iordanului, propovăduind Botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. Precum este scris în cartea cuvintelor Isaiei proorocului, care zice : Glasul celui ce strigă în pustie, gătiţi calea Domnului drepte faceţi cărările lui. Toată valea se va umplea, şi tot muntele şi măgura se va smeri; şi vor fi cele strâmbe drepte si cele colţuroase căi netede. Şi va vedea tot trupul mântuirea lui Dumnezeu. Deci zicea noroadelor celor ce mergeau să se boteze de la el : Pui de năpârci, cine v-a arătat vouă ca să fugiţi de mânia ceea ce va să fie ? Faceţi dară roduri vrednice de pocăinţă, şi nu începeţi a zice întru voi : Tată avem pe Avraam; că zic vouă : Că poate Dumnezeu şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. Că iată şi securea la rădăcina pomilor zace; deci tot pomul carele nu face roadă bună, se taie, şi în foc se aruncă; şi îl întrebau pe el noroadele, zicând : Dară ce vom face ? Şi răspunzând zicea lor : Cela ce are două haine, să dea celui ce nu are; şi cel ce are bucate, asemenea să facă. Şi au venit şi vameşii să se boteze de la dânsul, şi au zis către el : Învăţătorule, ce vom face ? Iar el a zis către dânşii : Nimic mai mult decât este rânduit vouă, să nu faceţi. Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând : Si noi ce vom face ? Şi a zis către dânşii : Pe nimenea să nu asupriţi, nici să clevetiţi; şi să vă îndestulaţi cu lefele voastre. Iar aşteptând poporul, şi cugetând toţi întru inimile sale de Ioan, ca nu cumva el să fie Hristos; răspuns-a Ioan tuturor, zicând : Eu cu apă vă botez pe voi; iară vine cel mai tare decât mine, căruia nu sunt vrednic a-i dezlega cureaua încălţămintelor lui. Acesta va boteza pe voi cu Duh Sfânt şi cu foc. A căruia lopată este în mâna lui, şi va curaţi aria sa, şi va aduna grâul în jitniţa sa; iar plevile le va arde cu focul nestins. Multe încă şi altele binevestea poporului, mângâindu-l.


   Nu ne da pe noi până în sfârşit, pentru numele tău cel sfânt, şi nu strica legătura ta, şi nu depărta mila ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de tine, şi pentru Isaac robul tău, şi Israil Sfântul tău.


   La repejunile Iordanului astăzi venind Domnul, către Ioan a strigat : Nu te teme a mă boteza. Că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.

   Doamne miluieşte..., de 40 ori. Cela ce în toată vremea..., Doamne miluieşte..., de 3 ori. Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită..., Întru numele Domnului... Preotul : Dumnezeule milostiveşte-te spre noi...

   Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, cela ce îndelung ai răbdat pentru greşelile noastre, şi până la acest ceas de acum ne-ai adus pe noi; întru carele pe lemnul cel de viaţă făcător fiind răstignit, tâlharului celui bine cunoscător, intrare în rai ai făcut şi cu moartea pe moarte ai sfărâmat. Curăţeşte-ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii robii tăi; că am greşit şi fărădelege am făcut, şi nu suntem vrednici să ridicăm ochii noştri şi să privim la înălţimea cerului, pentru că am lăsat calea dreptăţii tale, şi am umblat în voile inimilor noastre. Ci ne rugăm neasemănatei bunătăţii tale : Iartă-ne pe noi Doamne după mulţimea milei tale, şi ne mântuieşte pe noi, pentru numele tău cel sfânt. Că s-au stins întru deşertăciune zilele noastre; scoate-ne pe noi din mâna protivnicului, şi ne iartă nouă păcatele, şi omoară gândul nostru cel trupesc. Ca lepădând pe omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm şi ţie să vieţuim, Stăpânului nostru şi făcătorului de bine. Şi aşa urmând poruncilor tale, la odihna cea veşnică să ajungem, unde este lăcaşul tuturor celor ce se veselesc. Că tu eşti după adevăr veselia cea adevărată, şi bucuria celor ce te iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru, şi ţie slavă înălţăm, împreună cu Părintele tău cel fără de început, şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Duhul tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.


   Binecuvintează suflete al meu pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al lui. Binecuvintează suflete al meu pe Domnul. Şi nu uita toate răsplătirile lui. Pe cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe cel ce vindecă toate bolile tale. Pe cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări. Pe cel ce umple de bunătăţi pofta ta, înnoise-vor ca ale vulturului tinereţele tale. Cel ce face milostenie Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile sale lui Moise, fiilor lui Israil voile sale. Îndurat si milostiv este Domnul, îndelung răbdător şi mult milostiv. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac nu se va mânia. Nu după fărădelegile noastre a făcut nouă, nici după păcatele noastre ne-a răsplătit nouă. Că după înălţimea cerului de la pământ, a întărit Domnul mila sa, spre cei ce se tem de el. Pe cât sunt departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, a miluit Domnul pe cei ce se tem de dânsul; că el a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem, omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori. Că duh a trecut într-însul şi nu va fi şi nu-şi va mai cunoaşte încă locul său. Iară mila Domnului, din veac şi până în veac, spre cei ce se tem de dânsul. Şi dreptatea lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc aşezământul de lege al lui, şi-şi aduc aminte de poruncile lui, ca să le facă pe ele. Domnul în Cer a gătit scaunul său, şi împărăţia lui pe toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii lui cei puternici la virtute, care faceţi cuvântul lui, a auzi glasul cuvintelor lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile lui, slugile lui care faceţi voia lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile lui, în tot locul stăpânirii lui; binecuvintează suflete al meu pe Domnul.


   Laudă suflete ăl meu pe Domnul, lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi. Nu vă nădăjduiţi spre boieri, spre fiii oamenilor întru care nu este mântuire. Ieşi-va duhul lui şi se va întoarce în pământul său. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lui. Fericit este, căruia Dumnezeul lui Iacov este ajutorul lui, nădejdea lui spre Domnul Dumnezeul lui. Spre cel ce a făcut Cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele. Spre cel ce păzeşte adevărul în veci, spre cel ce face judecată celor năpăstuiţi, spre cel ce dă hrană celor flămânzi. Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi; Domnul înţelepţeşte orbii; Domnul ridică pe cei surpaţi; Domnul iubeşte pe cei drepţi; Domnul păzeşte pe cei nemernici. Pe săracul şi pe văduva va primi şi calea păcătoşilor o va pierde. Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău Sioane, în neam şi în neam.


   Unule născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, cela ce eşti fără de moarte, şi ai îngăduit pentru mântuirea noastră a te întrupa din sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria; carele neschimbat te-ai întrupat, şi răstignindu-te Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din sfânta Treime, împreună slăvit cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, mântuieşte-ne pe noi.


   Întru împărăţia ta pomeneşte-ne pe noi Doamne, când vei veni întru împărăţia ta.
   Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este Împărăţia Cerurilor.
   Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
   Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
   Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, că aceia se vor sătura.
   Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
   Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
   Fericiţi făcători de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
   Fericiţi cei ce se gonesc pentru dreptate, că acelora este Împărăţia Cerurilor.
   Fericiţi veţi fi când vor ocărâ pe voi, şi vă vor goni, şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră minţind pentru mine;
   Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.


   Pomeneşte-ne pe noi Doamne, când vei veni întru împărăţia ta.
   Pomeneşte-ne pe noi Stăpâne, când vei veni întru împărăţia ta.
   Pomeneşte-ne pe noi Sfinte, când vei veni întru împărăţia ta.

   Ceata cerească te laudă pe tine şi zice : Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este Cerul şi pământul de slava ta.


   Ceata cerească te laudă pe tine şi zice : Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este Cerul şi pământul de slava ta.


   Ceata sfinţilor îngeri, şi a arhanghelilor, cu toate cereştile puteri, te laudă pe tine, şi zice : Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot, plin este Cerul şi pământul de slava ta.


   Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul, făcătorul Cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi întru unul Domnul Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu unul născut, carele din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iară nu făcut; cel de o fiinţă cu Tatăl prin carele toate s-au făcut. Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, s-a pogorât din ceruri, şi s-a întrupat de la Duhul Sfânt, şi din Maria Fecioara, şi s-a făcut om. Şi s-a răstignit pentru noi, în vremea lui Pilat din Pont, şi a pătimit şi s-a îngropat, şi a înviat a treia zi după Scripturi, Şi s-a suit la ceruri, şi şade dea dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a căruia împărăţie nu va fi sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, carele din Tatăl purcede; cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, carele a grăit prin prooroci. Întru una sfântă, sobornicească şi Apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie, Amin.

   Slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule, greşelile noastre, cele de voie şi cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul, toate le iartă nouă ca un bun şi iubitor de oameni.


   La repejunile Iordanului astăzi venind Domnul, către Ioan a strigat; Nu te teme a mă boteza, că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.


   Preasfântă Treime, Stăpânie de o fiinţă, împărăţie nedespărţită, ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor; binevoieşte şi pentru mine păcătosul, întăreşte şi înţelepţeşte inima mea, şi şterge toată întinăciunea mea, luminează gândul meu, ca totdeauna să te slăvesc, şi să te laud, şi să mă închin ţie, şi să zic : Unul sfânt, unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl, Amin.

   Şi de este Liturghie, zicem : Cade-se cu adevărat..., Şi se face Otpust. Iar de nu este Liturghie, zicem. Fie numele Domnului..., De 3 ori. Slavă..., Şi acum...


   Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda lui în gura mea. Întru Domnul se va lăudă sufletul meu. Auză cei blânzi, şi să se veselească. Măriţi pe Domnul cu mine, şi să înălţăm numele lui împreună. Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit, şi din toate necazurile mele m-au izbăvit. Apropiaţi-vă către dânsul, şi vă luminaţi; şi feţele voastre nu se vor ruşina. Săracul acesta a strigat, şi Domnul l-a auzit pe dânsul, şi din toate necazurile lui l-a mântuit. Tăbărâ-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de dânsul, şi-i va izbăvi pe ei Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul carele nădăjduieşte spre dânsul. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii lui, că nu este lipsă celor ce se tem de dânsul. Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit; iar cei ce caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele. Veniţi fiilor ascultaţi-mă pe mine; frica Domnului voi învăţa pe voi. Cine este omul cel ce voieşte viaţa, carele iubeşte să vadă zile bune ? Opreşte-ţi limba ta de la rău, şi buzele tale, ca să nu grăiască vicleşug. Fereşte-te de rău, şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea. Ochii Domnului spre cei drepţi, şi urechile lui spre rugăciunea lor. Iar faţa Domnului asupra celor ce fac rele, ca să piardă de pe pământ pomenirea lor. Strigat-au drepţii, şi Domnul i-a auzit pe ei, şi din toate necazurile lor i-a mântuit. Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă; şi pe cei smeriţi cu Duhul va mântui. Multe sunt necazurile drepţilor, şi din toate acelea va mântui pe ei Domnul, Păzeşte Domnul toate oasele lor; nici unul dintr-însele nu se va zdrobi. Moartea păcătoşilor este cumplită. Şi cei ce urăsc pe dreptul, vor greşi. Mântui-va Domnul sufletele robilor săi, şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc spre dânsul.


   Cade-se a şti : Că de se va întâmpla ajunul Botezului Sâmbătă sau Duminică, Liturghia lui Gură de aur se săvârşeşte, întru acea zi la vremea sa. Iar Liturghia Marelui Vasilie se săvârşeşte a doua zi, adică în ziua prăznuirii.

   Iar să se ştie : când este ajunul Sâmbătă sau Duminică, atuncea nu se face Liturghie Vineri ci numai ceasurile, şi Vecernia la vremea ei.