MINEIUL 21 - 31  IANUARIE

21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31


ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI UNA


Preacuviosul Părintele nostru Maxim Mărturisitorul, şi Sfântul Mucenic Neofit.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale lui Maxim, glas 4.

Podobie :
Ca pe un viteaz...

   Propovăduit-ai Cuvioase Maxime, pe, cela ce pentru îndurare s-a făcut om precum bine a voit, cum că se înţelege în două voiri şi în două lucrări, îngrădind gurile ereticilor, cele deschise ale celor spurcaţi, care din supărarea diavolului, care a meşteşugit răutatea, îl socotesc pe dânsul întru o voire şi întru o lucrare.

   Cu vinele dogmelor tale Părinte Maxime, ai sugrumat pe Pir cugetătorul de cele rele, care bârfea, şi izgoniri ai răbdat şi scârbe pururea pomenite, bătându-te cumplit şi tăindu-ţi-se limba şi mâna cea dumnezeiască şi pururea către Dumnezeu ridicată, prin care scriai dogmele cele înalte.

   Ca un condei degrab scriitor ascuţit de Duhul, s-a făcut sfântă limba ta Părinte, scriind cu Darul pe lespezile inimilor noastre, legea dumnezeieştilor bunătăţi şi iscusirea dogmelor, şi întruparea celui ce în două fiinţe şi într-un Ipostas a voit să se arate oamenilor.

Alte Stihiri ale Sfântului Mucenic Neofit. Glas 8.

Podobie : O preaslăvită minune...


   Preaslăvită minune ! Porumbiţa vorbeşte cu Mucenicul Neofit, în grai omenesc venind de sus. Prin care străluceşte cu viaţă întocmai cu îngerii. De care întărindu-se, se chinuieşte foarte tare. O dumnezeieşti fapte ale Mucenicului ! Cel cu încincite lupte; cu ale căruia rugăciuni mântuieşte sufletele noastre, Hristoase ca un milostiv.

   O preaslăvită minune ! Neofit cel întreg la minte, din scutecele sale săvârşeşte minuni cu lucrarea Duhului, din piatră scoate apă, cu rugăciunile. Pe aceea din care s-a născut fiind moartă o scoală.

   O dumnezeieşti fapte ale preacinstitului Mucenic ! Cu ale căruia rugăciuni, mântuieşte sufletele noastre Hristoase ca un milostiv.

  Preaslăvită minune ! Pătimind pentru Hristos Neofit cel viteaz, pe vrăjmaşi îi spăimântează cu minuni înfricoşate. Focul îl potoleşte, băgându-se într-însul fiarele sălbatice, le arată îmblânzite. O tărie nebiruită, întru care s-a arătat minunat pătimitorul ! Ci cu rugăciunile lui, mântuieşte-ne pe noi Dumnezeule.

Glasul 6, a lui Maxim.

   Cuvioase Părinte, în tot pământul a ieşit vestirea faptelor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele drăceşti ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns. A cărora viaţă fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Domnul, cere pace sufletelor noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : Toată nădejdea...

   Din pântecele chitului, al păcatului celui rău scoate-mă Stăpână ceea ce ai cuprins în pântecele tău, pe cel necuprins. Mântuieşte-mă de valul cel rău al supărărilor, răpeşte-mă

   Fecioară din furtuna greşelilor mele, uscând noianul fărădelegilor mele, şi încetând năpădirile taberei celei drăceşti cu ajutorul tău cel dumnezeiesc Curată. Ca neîncetat să te măresc pe cea pururea fericită.

A Crucii, a Născătoarei :

A treia zi ai înviat...


   Fecioara şi Maica Ta cea curată, văzând pe norodul cel fărădelege, fără dreptate pironindu-te pe tine pe lemn, precum mai înainte a zis Simeon, Mântuitorule, la rărunchi se rănea.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile din Octoih.

Slavă... a lui Maxim, glas 8:


   Mulţimile călugărilor pe tine îndreptătorul te cinstim Maxime Părintele nostru, că prin tine pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericit eşti, că lui Hristos ai slujit, şi ai biruit puterea vrăjmaşului. Cela ce eşti împreună cu îngerii vorbitor, cu drepţii şi cu cuvioşii împreună locuitor; cu care roagă-te Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : Mucenicii Tăi Doamne...


   Scoate-mă Stăpână din mâinile şarpelui celui ucigător de oameni, cela ce va să mă înghită pe mine cu vicleşug de tot. Mă rog ţie, sfărâmă fălcile lui, şi-i strică meşteşugirile, ca scăpând din unghiile lui, se măresc pururea puterea ta.

A Crucii, a Născătoarei :

   Junicea cea fără prihană văzând pe viţelul pironit de bună voie pe Cruce, plângea cu jale; Vai mie (striga) Fiul meu ! Ce ţi-a răsplătit ţie adunarea nemulţumitorilor jidovi; vrând să mă lipsească pe mine de tine Fiule preaiubite.

Troparul lui Maxim, glas 8.

   Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Maxime, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Troparul, glas 4.

    Mucenicul Tău, Doamne, Neofit întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Şi acum..., al Născătoarei.


LA UTRENIE

CANOANELE

Din Octoih unul, şi ale sfinţilor două pe 8.


CANONUL Cuviosului.

Facerea lui Ioan Damaschin.

Cântarea 1-a, glas 8 :

Irmos :


   Să cântăm Domnului celui ce a povăţuit pe norodul său prin marea Roşie, cântare de biruinţă, că s-a preaslăvit.

   Tot Darul Duhului cel de Dumnezeu insuflat picură-l întru mine, din limba ta cea curgătoare de miere şi dulce, dumnezeiescule Maxime.

   Foc arzător te-ai arătat împotriva eresurilor Fericite; că le-ai topit pe dânsele ca pe o trestie, cu râvna Duhului.

   Părerea cea fără socoteală s-a scornit din alegerea prea rea-credincioasă, socotind o voie la Hristos, iar cu cuvintele tale Părinte, s-a înfruntat.

A Născătoarei :

   Cel ce bine a voit a se naşte din pântecele tău, Mireasă a lui Dumnezeu, cu totul este dorire şi dulceaţă şi lumină nespusă.

Alt CANON al Mucenicului.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glas 4 :

Irmos : Apa trecându-o...


   Cunoscându-te pe tine preafericite că eşti odraslă tânără a lui Hristos, odrăslită în livada mucenicilor, şi ai înflorit rodurile bunei credinţe. Neofite te lăudăm.

   Arătându-te împlinitor cuvintelor celor dumnezeieşti fericite, din pruncie ai ales înţelepţeşte partea cea bună, şi te-ai făcut îndreptător celor rătăciţi.

Slavă...

   Dulceaţa cunoştinţei de Dumnezeu, picând din buzele tale cele simţite, de Dumnezeu cugetătorule, ai îndulcit cu cuviinţă sufletele cele otrăvite de răutatea vrăjmaşului.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născând pe cel din fire Ziditor, ai îndumnezeit toată fiinţa pământenilor, pentru aceea cu adevărat te mărturisim Născătoare de Dumnezeu Fecioară, dumnezeiască Mireasă.

Cântarea a 3-a.

Irmos : Tu eşti întărirea celor...


   Maxim cel mare, cu adevărat s-a arăta propovăduitor, şi mărturisitor credinţei celei bune a lui Hristos prin sânge.

   Maxime fericite, tu prin sihăstrie te-ai făcut cuvios lui Dumnezeu, cu adevărat lăcaş al filosofiei.

   Limba ta preafericite Maxime, a izvorât ca nişte râuri dogmele cele preacredincioase ale lui Hristos, preaînţelepte.

A Născătoarei :

  Ca să ne arăţi nouă calea care duce la sfinţenie Stăpâne, te-ai sălăşluit cu preasfinţire în pântece preasfinţit.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :


   Fiind dat cu totul Cuvântului Celui preaîndurător, te-a păzit pe tine nebiruit Duhul cel curat, prealăudate.

    Lăudat-a pe Domnul mulţimea noroadelor celor credincioase, văzând prin tine învierea din morţi a maicii tale Mucenice.

Slavă...

   Porumbiţă strălucind lumină, te-a chemat pe tine cu glas viu, către căile cele mântuitoare, Neofite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Laudă de mulţumire pururea îţi dă ţie neamul omenesc Maica lui Dumnezeu; căci a moştenit prin tine nemurirea.

Irmosul :

   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la tine Doamne, tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe tine te laudă Duhul meu.

CONDAC, glas 8

Podobie : Apărătoarei Doamne...


   Pe râvnitorul Treimii şi marele Maxim, cel ce a învăţat luminat dumnezeiasca credinţă, a mări pe Hristos în două firi şi în două voi şi lucrări, întru cântări vrednice credincioşii să-l cinstim, strigând : Bucură-te propovăduitorule al credinţei.

ICOS

   Deschide-mi buzele Dumnezeule Mântuitorul meu, şi-mi dă ca să trag spre mine dumnezeiescul Dar, ca să laud după vrednicie cu cuviinţă Hristoase mai presus decât pe toţi, pe cela ce a propovăduit ale tale două firi. Pentru aceasta şi de la noi aude acestea : Bucură-te luminătorule care luminezi lumea. Bucură-te limanul celor ce sunt în viforul vieţii. Bucură-te făclia călugărilor cea prealuminată. Bucură-te lauda mucenicilor şi întărirea. Bucură-te cela ce eşti cu adevărat frumuseţea Bisericii şi podoaba. Bucură-te reazemul credinţei şi temeiul cel neclintit. Bucură-te că ai surpat îndrăznirea eresurilor. Bucură-te că cu osârdie pentru Hristos ţi s-a tăiat mădularele. Bucură-te bucuria celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă. Bucură-te cela ce umpli de bucurie pe cei ce te iubesc pe tine. Bucură-te cela ce pe mulţi ai mântuit de Veliar. Bucură-te cela ce pe cei credincioşi i-ai adus lui Dumnezeu. Bucură-te propovăduitorule al credinţei.

Sedealna Cuviosului, glas 5.

Podobie : Cuvântul cel împreună...


   Răbdând izgonire pentru credinţă, ai izgonit Părinte tot eresul şi tăindu-ţi-se limba împreună şi mâna Maxime, ai luat cunună frumoasă de mărturisire din mâna Făcătorului, fericite. Pe care neîncetat roagă-l să se miluiască sufletele noastre.

Slavă..., a lui Neofit, glas 4.

Podobie : Cel ce te-ai înălţat...


   Odrăslind ca o mlădiţă tânără în livada pătimitorilor lui Hristos, ai adus lui Hristos rodurile dumnezeieştii cunoştinţe. Cu care se hrănesc cei ce te cinstesc cu credinţă, slăvite Neofite viteazule pătimitor. Ci cu rugăciunile tale mântuieşte-ne pe noi totdeauna, stând înaintea lui Dumnezeu.

Şi acum..., a Născătoarei :

   După Dumnezeu la acoperământul tău cel dumnezeiesc, năzuind eu smeritul Născătoare de Dumnezeu, mă rog plecându-mă, miluieşte-mă Curată, că mi-a împresurat capul păcatele şi mă tem Stăpână de iad şi mă cutremur. Ci fă rugăciune către Fiul tău, ca să mă scape de dânsele, Preacurată.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea.

   Ceea ce te-a născut în vremile cele mai de pe urmă cu trup, pe tine cel născut din Tatăl fără de început, văzându-te pe Cruce spânzurat Hristoase, striga : Vai mie preadorite Iisuse, cum cel slăvit de îngeri ca un Dumnezeu Fiule, te omori acum pe lemn cu voia ta de către oamenii cei fărădelege; laud îndelungă răbdarea ta.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Auzit-am Doamne taina iconomiei tale, înţeles-am lucrurile tale, şi am proslăvit Dumnezeirea ta.

   Cei de pe pământ te cinstesc şi cetele celor cereşti se minunează, că pentru dragostea înţelepciunii te-ai arătat Părinte, ca un fără de trup.

   Tiranul a fost cumplit, iar răbdarea ta nebiruită. Pentru aceea tu te-ai fericit, iar prea-înrăutățitul acela s-a izgonit.

   Pătimit-au împreună cu tine Maxime, cei doi ucenici ai tăi preafericiţi, împărtăşindu-se cu tine la pătimire. Pentru aceea au luat şi daruri întocmai cu tine.

   Cu curgerea sângelui tău adăpându-se Biserica lui Hristos, odrăsleşte dogma cea dată de la părinţi din dumnezeiască sămânţa ta Cuvioase.

A Născătoarei :

   Prin naşterea ta scăpând de datoria păcatului cu totul fără prihană, îţi aducem ţie laudă de mulţumită, Mireasă a lui Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :


   Nevinovăţia vieţii tale şi nespăimântarea cugetului tău văzându-le, multe mulţimi au venit către Dumnezeu Mucenice slăvite.

   În munte ajungând ai locuit, povăţuindu-te fericite de Dumnezeiescul Duh. Şi hrănindu-te de îngeri, te-ai arătat întocmai cu îngerii.

   Primind dumnezeieştile legi cele scrise, vrednicule de minune, te-ai sârguit de le-ai plinit pe dânsele, supunându-te ostenelilor pătimirii.

Slavă...

   Cu milostivire ai risipit, şi ai dat săracilor precum ţi s-a poruncit, câştigând în locul acestora cele stătătoare în veci, fericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ai născut Născătoare de Dumnezeu pe cel mai presus de dumnezei, care din voia lui s-a sărăcit pentru bogăţia bunătăţii, făcându-i-se milă de sărăcia noastră.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Mânecând strigăm ţie Doamne, mântuieşte-ne pe noi, că tu eşti Dumnezeul nostru, afară de tine pe altul nu ştim.

   Maxim, cel ce a adunat cunoştinţa celor pământeşti, şi a celor cereşti, cu dreptate se numeşte iubitor de înţelepciune.

   Pentru dragostea înţelepciunii celei mai bune, te-ai arătat următor prea-ales lui Hristos, pururea fericite Maxime din mânia tiranului te-ai izgonit fericite, dar ai aflat pe Iisus mângâiere.

A Născătoarei :

   Cei ce nu te cunosc pe tine Născătoare de Dumnezeu Maica lui Dumnezeu, să nu vadă lumina, ceea ce s-a născut din tine Preacurată.

Alt Canon,

Irmos : Pentru ce m-ai lepădat...


   Făcându-te plin de taine negrăite, vrednicule de minune, ai alergat cu bucurie către nevoinţele cele vitejeşti ale pătimirii, ce erau arătate nespăimântându-te de chinuri, nici de moarte Mucenice Neofite.

   Din negrăită purtarea de grijă a celui ce-ţi îndrepta căile, mărite, venind îngeri dumnezeieşti, te-au tras din munte către nevoinţe, ca pe alt Moise slăvit la chip cu dumnezeieşti lumini.

Slavă...

   Cuvânt viu având în inimă preafericite Mucenice Neofite, cu gând îndrăzneţ strigai către cei ce te goneau. Însumi chemat vin acum, către cei ce mă caută, ca să vă înfruntez deşertăciunea celor ce credeţi voi într-înşii.

Şi acum... a Născătoarei :

   Taina cea dumnezeiască care era ascunsă mai înainte de toţi vecii, Fecioară fără prihană, prin tine s-a cunoscut în toată lumea, făcându-se Fiul şi Cuvântul Iui Dumnezeu trup, şi îndumnezeind pe om Fecioară.

Cântarea a 6-a :

Irmos :

   Haină luminoasă dă-mi mie, cela ce te îmbraci cu lumina ca cu o haină, Multmilostive Hristoase Dumnezeul nostru.

   Neîncetată rugăciune aduci Domnului, purtătorule de Dumnezeu, ca să mă scape din patimi sufleteşti şi din stricăciunea trupului.

   Tot izvorul cel noroios al eresurilor se usucă preafericite Maxime, astupându-se cu puterea limbii tale.

   Milostiveşte-te spre mine însuţi tu bunule Hristoase, şi izvorăşte inimii mele izvor de Dar, prin rugăciunile Cuviosului tău Maxim.

Al Născătoarei :

   Ceea ce numai tu prin cuvânt ai zămislit în pântece pe Cuvântul, rugămu-ne, izbăveşte din cursele vrăjmaşului sufletele noastre.

Alt Canon,

Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa...


   Înălţându-te pe lemn preafericite te-ai zgâriat fără milă la coaste cu fiare, şi cu înfruntări ai sfărâmat inima amăgitorului cea orbită, care îţi poruncea să jertfeşti dumnezeilor, şi să te lepezi de Dumnezeul cel nemuritor.

   Chinuindu-te şi legându-te Mucenice, de tot ai împiedicat înşelăciunea, şi cărările vrăjmaşului cele fără de rânduială, le-ai arătat nelucrătoare cu puterea Duhului. Şi ai alergat către Cer, şi stai înaintea lui Hristos purtând cunună.

Slavă...

   Îndulcitu-te-ai de frumusețile Stăpânului, şi te-ai lipit de dânsul strigând : Cuvinte al lui Dumnezeu, pentru tine care te-ai jertfit de bună voie, eu mă junghii, râvnind arătat cinstitelor şi dumnezeieştilor tale patimi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Arătatu-te-ai scaun prealuminat al Împăratului Ceresc Fecioară, întru care voind s-a odihnit cu trupul, şi ne-a ridicat osteneala noastră cea multă, şi a aşezat pe om la scaunul cel părintesc precum bine a voit.

Irmosul :

   Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glas 4 :

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...


   Cu mărturisiri sfinţite te-ai împodobit şi te-ai ridicat încununat de la pământ, către lumina cea neînserată şi către slavă, o Maxime ! Păzeşte pe cei ce cinstesc pomenirea ta.

ICOS

   Întărirea preoţilor, temelia dogmelor, trâmbiţa înţelepciunii şi izvorul credincioşilor, astăzi prin a sa pomenire răsare în lume, Maxim cel minunat. Ci dar sculaţi-vă toţi către strălucirea lui, lăudând îndrăzneala şi râvna, care a arătat pentru buna credinţă. Pentru care, ca un adevărat păstor pentru turmă a năvălit vitejeşte asupra lupilor, pe care biruindu-i, s-a încununat cu daruri de biruinţă. Drept aceea strigăm lui : Păzeşte pe cei ce cinstesc pomenirea ta.

SINAXAR

    În această lună în ziua a douăzeci şi una, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Maxim Mărturisitorul.

Stih :
Lipsindu-te de mână şi de limbă, iarăşi mâna şi limba îţi răsai Părinte,
Şi sufletul în mâinile lui Dumnezeu îţi dai Maxime cinstite.
În a douăzeci şi una trupul lui Maxim cel cinstit,
Pământul prin moarte l-a acoperit.


   Acesta a fost în zilele rău credinciosului împărat Consta, ce a fost tată împăratului Constantin, ce s-a numit Bărbosul, nepotul lui Iraclie, care fiind cinstit de la cei mai de înainte împăraţi, era iscusit la lucrurile politiceşti, învăţând şi îndreptând cele ce trebuiau a se face. Cu înţelepciunea şi cu firea cea bună şi mintea ce avea, s-a suit la cinstea protoasicritului şi s-a făcut sfetnic împăraţilor. Pe atunci ivindu-se eresul monofiziţilor şi dându-se porunci, care au fost lipite pe pereţii bisericilor, Maxim nesuferind un asemenea eres, s-a lepădat de toată cinstea lumească, alegând mai bine a ii lepădat şi nebăgat în seamă în casa lai Dumnezeu, decât să locuiască în sălaşurile păcătoşilor. Şi mergând la mânăstirea din Hrisopoli, s-a călugărit, unde a fost egumen. De aici ca de foc aprinzându-se de dumnezeiasca râvnă, s-a dus la Roma cea veche, şi a plecat pe fericitul papă Martin, ca să strângă Sinod local şi să anatematisească pe începătorii şi pe pricinuitorii păgâneştii acelei dogme, celor ce bârfeau o voie singură a fi la Hristos, încă şi spre mustrarea şi ruşinarea acelora ce credeau aşa; a scris cuvinte şi cărţi, care adevereau temeiul credinţei noastre cu dăscăleşti dovediri ale sfintei scripturi, de le-a trimis pretutindenea în lume. Iar întorcându-se de la Roma cu cei doi Anastasii ucenici ai săi, s-a numărat ca un vinovat dinaintea sfatului, care era tot la acel gând cu împăratul, despre partea acelui eres. Şi de vreme ce toţi ţineau cu împăratul, numai Sfântul Maxim stă împotrivă şi îndemnă şi pe alţii cu scrisorile lui, ca să nu se supună, nici să-şi schimbe gândul lor, s-a trimis la închisoare în Tracia şi stând tare în credinţă, i-a tăiat mâna şi limba. Şi de acolo a fost izgonit la Lazichia, unde petrecând trei ani şi singur servindu-se la trebuinţele trupului său şi plin fiind de zile, bolnăvindu-se puţin, a răposat în Domnul şi s-a îngropat în mânăstirea Sfântului Arsenie, într-acea ţară a Lăzilor, făcând în toate zilele multe minuni. Şi spun că după tăiere, iarăşi i-a venit limba la loc cu minune de la Dumnezeu şi a vorbit curat până la moarte. iar din cei doi ucenici ai lui, Anastasie celui mai mare cu vârsta tăindu-i-se şi lui asemenea ca şi dascălului mâna şi limba, s-a trimis departe la închisoare. Iar cel mai tânăr Anastasie trimiţându-se la oarecare cetate din Tracia, şi-a săvârşit viaţa şi s-a odihnit întru Domnul.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Neofit.

Stih :
Pe Neofit sabia îl dezrădăcinează de pe pământ,
Ca pe o preafrumoasă ramură din nou sădit.


   Acesta a fost din Niceea Bitiniei, fiu de părinţi binecredincioşi şi creştini, anume Teodor şi Florentia, pe vremea împărăţiei lui Diocleţian, şi îndată dintru începutul vieţii sale a fost plin de Darul lui Dumnezeu. De vreme ce fiind de nouă ani, când învăţa carte cu copii făcea rugăciune şi minunat i se sporea spre învăţătură, şi venea o porumbiţă de zbura împrejurul patului. Şi fiindcă porumbiţa vorbea cu grai omenesc, pentru aceasta mumă-sa murind de frică, iar el o a înviat prin rugăciunea sa. Deci mergând în muntele Olimpului, a intrat într-o peşteră, în care îi arătase porumbiţa, ceea ce îl povăţuia. Şi gonind fiara ce era acolo şi-a făcut acolo lăcaşul, hrănindu-se de dumnezeiescul înger. Iar după ce a ajuns la unsprezece ani ai vârstei sale, din arătare dumnezeiască s-a pogorât din munte, şi sărutând pe părinţii săi şi dând la săraci din averea lor, iarăşi s-a întors la munte. iar la cincisprezece ani ai vârstei sale, a stătut înaintea lui Deciu guvernatorul, povăţuindu-se la aceasta de dumnezeiescul înger. Drept aceea pentru nenădăjduita îndrăznire, şi cutezare ce a arătat, întâi a pus de l-a bătut, după aceea l-a băgat într-un cuptor ars şi scăpând cu Darul lui Hristos, l-a dat la fiare. Și rămânând de toate nevătămat, a fost omorât de sabie de un barbar, ce s a repezit asupra lui.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Zosima, episcopul Siracuzei din ostrovul Siciliei.

Stih :
Zosima mutare din viaţă a aflat,
Căruia şi mai înainte toată viaţa mutare îi era cu adevărat.


   Acesta era din Sicilia, din părinţi credincioşi şi cucernici şi cu îndestulare vieţuind, care aveau moşie lângă mănăstirea Luciei fecioara. Iar după ce s-a născut Zosima şi s-a înţărcat, a fost dat dar sfintei Luciei şi el şi moşia. Deci în mănăstire petrecând, s-a făcut păzitor sicriului sfintei. Şi atunci ducându-se către părinţii săi, nici cât de puţin n-a fost îngăduit să petreacă împreună cu ei, ci îndată a fost trimis înapoi la lăcaşul sfintei, zicându-i părinţii, că acolo trebuie să fie, unde s-a şi afierosit. Întru care mânăstire petrecând treizeci de ani, s-a făcut şi egumen; apoi s-a făcut şi episcop cetăţii Siracuzei, de Teodor papa Romei şi bine păstorind încredinţată lui cuvântătoare turmă, şi pe mulţi întorcând de la necredinţă la credinţă şi de la răutate la bunătate, a adormit în pace, trăind ani cincizeci.

    Tot în această zi, pătimirea sfinţilor Mucenici Evghenie, Valerian, Candid şi Aquala, cei ce în Trapezunta au mărturisit.

Stih :
Pe Evghenie şi pe trei nevoitori ce împreună sunt.
Pentru bunul neam sufletesc sabia i-au omorât.


   Aceştia s-au nevoit pe vremea împărăţiei lui Diocleţian şi Maximian şi a ducelui Lisie, căci ascunzându-se în munţii Trapezuntei, s-au prins de Lisie, şi mărturisind pe Hristos, au fost surghiuniţi într-o strâmtă cetăţuie a pământului lăzesc, numită Pitius. Şi de acolo au fost aduşi la Trapezunta, şi înfăţişându-se la ducele li s-a strujit trupurile cu vine de bou. Apoi fiind spânzuraţi, au fost sfâşiaţi cu unghii de fier şi arşi cu făclii aprinse. iar după ce au căzut cu feţele în sus cei ce munceau, tulburându-se ighemonul, a poruncit sa se pună sfinţii la închisoare. Şi după câteva zile, fiind prins şi Sfântul Evghenie, care până atuncea încă nu era prins şi mărturisind pe Hristos, a fost bătut cu cruzime. Deci ducându-se împreună cu ighemonul la capiştea idolilor şi făcând rugăciune, a făcut să cadă toţi idolii, şi să se zdrobească ca praful. Pentru care şi cu funii fiind legat şi cu toiege groase a fost bătut. Apoi fiind spânzurat, şi cu unghii de fier foarte tare i s-a zgâriat coastele şi cu făclii aprinse a fost ars, ungându-l cu sare şi oţet prea tare. Apoi toţi sfinţii fiind băgaţi într-un cuptor aprins şi scăpând de acela, prin sabie s-au săvârşit.

    Tot în această zi, soborul sfintei Irina în sfânta biserică ce este de către mare, şi pomenirea sfintei Mucenițe Agni.

Stih :
Desfrânaţii, puind pe Agni în casă întunecoasă,
I-a pricinuit locuinţă prealuminoasă.


   Sfânta Muceniță Agni, era din cetatea Romei, de neam strălucit. Aceasta având viaţa sa, potrivită cu numele, multe femei mergând către dânsa, le învăţa cuvântul adevărului şi le îndemna să cunoască pe Hristos Dumnezeu şi lui singur să-i slujească. Acestea ajungând la urechile ighemonului, a fost răpită îndată. Şi înfăţişându-se înaintea lui, era îndemnată să jertfească, sau de nu, să fie dusă la o casă de curvăsărie. iar ea zicea : dumnezeilor tăi nu voi jertfi, nici pentru curvie îmi pasă, căci îndrăznesc la Dumnezeul meu, că ajutată fiind de el, voi scăpa de acea ruşine. Acestea auzindu-le nelegiuitul ighemon a chemat pe starostele de curve şi i-a dat pe ceea ce purta numele curăţiei, poruncindu-i ca să o ducă îmbrăcată cu o singură haină spre batjocură. Şi după ce a ajuns la sataniceasca prăvălie şi se apropia fiecare vrând să-şi bată joc, nimenea oprindu-i, ci mai vârtos toţi îndemnându-se fără frică şi fără de socoteală a se apropia de dânsa, îndată amorţeau şi li se tâmpea pofta, şi ca nişte morţi se aflau. Atuncea unul, ca şi cum mari cugetând, trufaş, şi care mustra pe cei ce intrau, cu multă obrăznicie s-a apropiat de sfânta fecioară, şi îndată s-a făcut fără de suflare şi a căzut pe pământ. Şi multe ceasuri trecând, unul din cei ce stăteau de faţă a strigat, zicând : Mare este credinţa creştinilor, şi intrând şi ceilalţi, cu un glas toţi au strigat : Mare este puterea lui Hristos. Despre acestea înştiinţându-se ighemonul, a adus de faţă pe sfânta, a adus încă şi pe mortul înaintea lui şi i-a zis : Spune vicleană femeie, cum ai omorât tânărul ? Şi sfânta i-a răspuns : Când ai poruncit să flu batjocorită, ducându-mă pe mine, îmi urma mie un tânăr luminat îmbrăcat şi intrând sta lângă mine, care pofta tinerilor o tâmpea, şi pe bărbatul acesta pe care îl vezi mort, care s-a apropiat mai în urmă, cu trufie şi obrăznicie, mai înainte de a se atinge de mine, mai înainte de a scoate cuvânt, l-a făcut astfel precum îl vezi acum. Zis-a ighemonul : Şi cine este acesta ? Răspuns-a sfânta; Domnul şi Dumnezeul meu a trimis pe îngerul său, ca să oprească de a mi se face mie batjocură. iar ighemonul a zis : Deci de voieşti să ne îndupleci, că adevărul grăieşti, roagă-te Dumnezeului tău, şi-l înviază pe el. Atunci Mucenița ridicându-şi mâinile spre Cer şi făcând rugăciune, îndată a înviat mortul. Şi s-au spăimântat toţi de această minune; şi însuşi ighemonul şi mulţi au strigat : Mare este puterea creştinilor, şi mare întru adevăr este Dumnezeul acestei prea de bun neam femeie. Iar unii râu credincioşi şi necuraţi au strigat către ighemonul : Ridică-o pe ea din mijloc, căci aceasta ce ţi se pare că face minuni, prin vrăji le face. Atuncea a poruncit să se ardă sfânta cu foc. Deci aprinzându-se mare foc, sfânta pecetluindu-se pe sine cu semnul Crucii, a intrat cu îndrăzneală în mijloc şi rugăciune în gură având, a zburat către Domnul, lăsându-şi trupul. iar după ce a contenit văpaia, oarecari iubitori de Hristos luând pe ascuns cinstitele ei moaşte, cu cinste le-au îngropat, slăvind pe Dumnezeu.

    Tot în această zi, sfinţii patru Mucenici cei din Tir, care de sabie s-au săvârşit.

Stih :
Un glas la cei patru nevoitori era a se auzi,
Veselie este nouă prin sabie a muri.


   Tot în această zi, Cuviosul Neofit, Prosmonarul mânăstirii Vatopedului, care şi glasul Născătoarei de Dumnezeu l-a auzit, ieşind din gura sfintei ei icoane cu pace s-a săvârşit.

Stih :
Neofit prietenul Fecioarei fiind,
O minune străină ! Glasul aceleia este auzind.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului o au călcat, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat,

   O fire, o voire, o lucrare în Treime ai vestit, iar pe Dumnezeu cel întrupat l-ai propovăduit în două firi, în două voiri şi în două lucrări; Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Nu ai propovăduit Părinte două voiri întru Hristos despărţite, cu împotrivire de gând, ci mai ales osebite, după felurime firească; Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Ţinând dumnezeieştile tale cuvinte, ca pe un stâlp dreptei credinţe Părinte, pe unul din Treime credem în două fiinţe şi în două voiri; Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Ştiind Părinte două lucrări ale lui Dumnezeu celui întrupat, şi învăţându-ne de la tine două voiri însăşi stăpânitoare, cântăm : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

A Născătoarei :

   Din pântece fecioresc întrupându-te Hristoase, te-ai arătat spre mântuirea noastră, drept aceea ştiind pe Maica Ta Născătoare de Dumnezeu, cu mulţumită strigăm : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Alt Canon,

Irmos : Tinerii evreieşti în cuptor...


   Cuptor arzător de viu făcând nelegiuitul, întru acela te-a închis trei zile, dar nicicum nu te-ai aprins Neofite, strigând : Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   Când stai tu în mijlocul văpăii fericite, se glăsuiau cântări minunate, căci roua lui Dumnezeu te răcorea Mucenice, strigând; Doamne Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Slavă...

   Lucrul ce s-a făcut la tine, era preamare minune, care spăimânta tot cugetul, căci focul nicicum nearzându-te pe tine, cugetătorule de Dumnezeu, vărsându-se, a ars pe moştenitorii locului.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Arătatu-te-ai mai aleasă decât îngerii, născând pe Vestitorul sfatului celui mare, Născătoare de Dumnezeu Curată, căruia toţi strigăm : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Cântarea a 8-a :

Irmos :

   Cei ce s-au făcut cu Darul tău biruitori tiranului şi văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile tale, au strigat : Bine cuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Iubind cu totul pe cel ce foarte a iubit neamul omenesc, ţi-ai ridicat Crucea şi te-ai răstignit cu el fericite, cântând : Bine cuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, şi-l preaînălţaţi pe el întru toţi vecii.

   Înstrăinându-te de toată dulceaţa cea aducătoare de moarte fericite, te-ai făcut pe tine cu totul dumnezeiască oglindă neîntinată, cântând : Bine cuvântaţi făpturile pe Domnul și-l preaînălţaţi pe el întru toţi vecii.

   De cruzimea cea cu credinţă rea a tiranului celui cumplit, nu te-ai spăimântat, ci ai stătut ca un turn neclintit şi nemişcat al ortodoxiei, strigând : Bine cuvântaţi făpturile pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Primind strălucire purtătoare de viaţă, de la o Dumnezeire în trei Staturi, te-ai arătat soare celor rătăciţi întru întuneric, cântând : Bine cuvântaţi lucrurile pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

A Născătoarei :

   Lui Adam celui căzut tu te-ai arătat fiică, iar lui Dumnezeu Maică celui ce mi-a înnoit viaţa; pe care îl lăudăm toate făpturile ca pe un Domn, şi-l preaînălţăm întru toţi vecii.

Alt Canon,

Irmos : De şapte ori cuptorul...


   Cu trup tânăr, şi cuminte desăvârşit ai pierdut vicleşugul începătorului de răutate preafericite, odrăslind ca un pom preafrumos în curţile celui ce a răsărit din rădăcina lui Iesei, către care strigi neîncetat : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

   În privelişte s-au ruşinat de tine fiarele, purtătorule de chinuri, ca şi mai înainte de Daniil cel sfinţit, căci te-au cunoscut pe tine mărturisitor patimilor lui Hristos, pe care mărturisindu-l, ai răbdat chinurile cele nevindecate, strigând : Preoţi binecuvântaţi-l, noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Leului celui preamare, care te cunoştea mai înainte în munte Neofite, aducându-te legat în privelişte, i s-a dat drumul spre chinuirea ta pătimitorule, şi cunoscându-te s-a închinat ţie cu frică şi cu ruşine, vărsând şi izvoare de lacrimi umilite, cu bună simţire, de Dumnezeu fericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Prunc tânăr ai născut Preacurată pe cel născut din Tatăl negrăit, mai înainte de toată zidirea. Ci dar roagă-l pe dânsul să mă înnoiască pe mine cel învechit întru greşeli şi să mă mântuiască, ca să strig : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   De şapte ori cuptorul, muncitor ul Haldeilor, l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu, iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat : Tineri bine îl cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, noroade preaînălţaţi-l întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos :


   Naşterea pururea Fecioarei, ceea ce s-a arătat mai înainte puitorului de lege în munte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.

   Precum sângele lui Abel încă până acum şi în veci strigă, aşa şi dogmele tale cele de Dumnezeu insuflate, cu glas mare propovăduiesc Bisericii lui Hristos, Maxime preafericite şi preamare.

   Mâna ţi s-a tăiat, dar scrie cu deget dumnezeiesc, în inimi credinţa dreptmăritoare, ca printr-un condei cu cerneală, cu limba cea tăiată, şi cu sângele tău cel cinstit.

   Se vesteşte în lume îndrăzneala ta cea dumnezeiască şi focul cel din inimă al dragostei celei dumnezeieşti, pentru care ai suferit cu osârdie vărsarea sângelui, Cuvioase Maxime.

   Stai înaintea dumnezeiescului scaun împreună cu mucenicii, cu care te-ai împărtăşit de râvna credinţei Părinte, unindu-ne şi pe noi cu Stăpânul, şi ţie făcându-ne următori.

A Născătoarei :

   Tu eşti Născătoare de Dumnezeu arma noastră şi zidul, tu eşti folosinţa celor ce aleargă la tine; pe tine și acum spre rugăciune te cerem, ca să ne mântuim de vrăjmaşii noştri.

Alt Canon,

Irmos : Spăimântatu-s-au de aceasta...


   Ca un miel ai stătut la junghiere, de bunăvoie pus înaintea judecătorilor celor amari, care te omorau Mucenice Neofite, şi împungânduţi-se coasta cu suliţa, ai luat fericit sfârşit, pătimitorule al lui Hristos, preaviteazule.

   Ca o junghiere, ca o jertfă frumoasă, ca o cinstită jertfire, ca un odor Sfântului lăcaş, ca un prinos curat, ca un viţel de mult preţ, ca o mlădiţă tânără a raiului te-ai adus lui Dumnezeu, fericite.

   Făcutu-te-ai asemenea închipuitor patimilor, celui ce a pătimit pentru noi din bunătatea lui şi cu potrivirea suliţei; cu adevărat te-ai mărit şi acum locuieşti în ceruri, împodobindu-te cu diadema biruinţei şi umplându-te de bucurie neschimbată.

Slavă...

   Pomenirea ta cea plină de lumină şi luminată a patimii tale Mucenice, a răsărit mai mult decât soarele, luminând cugetele credincioşilor întru care te rugăm, scapă-ne pe noi de întunericul tuturor patimilor şi din primejdii cumplite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce porţi ca o linguriţă jăratecul cel ceresc, Mireasă dumnezeiască, arde-mi și acum patimile inimii mele cele uscăcioase şi din gheena focului mă scapă, rogu-mă, ca să te măresc pe tine nădejdea credincioşilor, Preacurată.

Irmosul :

   Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.    

LUMINÂNDA

Podobie : Cu ucenicii să ne suim...


   O fire, o voie, o lucrare în Treime ai propovăduit, cuvântând de Dumnezeu, iar pe Dumnezeu cel întrupat Părinte mărturisindu-l în două firi, în două voi, şi în două lucrări. Maxime preaînţelepte, descoperitorule al celor dumnezeieşti, tu ai stricat eresul celor vrăjmaşi lui Dumnezeu, de care tăindu-ţi-se mâna şi limba, te-ai arătat Mucenic.

Slavă..., a Mucenicului, asemenea :

   Numai cât te-ai ivit Neofite, minunat ai înviat din moarte pe Maica ta, arătând mare minune, ca o slugă a lui Hristos, căruia și acum stând înainte purtând cunună, cugetătorule de Dumnezeu, nu înceta a te ruga pentru cei ce te laudă pe tine sfinte şi săvârşesc pomenirea ta, cea purtătoare de lumină, pătimitorule Mucenice.

Şi acum..., Născătoarei :

   Cea străină şi negrăită, şi dumnezeiască taina naşterii tale celei curate, spăimântează cetele îngerilor şi ale oamenilor, Maică Fecioară pruncă, că Dumnezeu întrupându-se în pântecele tău fără amestecare, fără sămânţă, mi s-a arătat apropiat cel neapropiat, unindu-mă cu Dumnezeirea lui preaslăvit.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a lui Maxim, glas 6.

   Împodobindu-ţi viaţa cu filozofia, te-ai luminat pe sine-ţi cu înţelepciunea lui Dumnezeu. Drept aceea întru amândouă bine alergând, amândouă le-ai pecetluit cu buna mărturisire, de trei ori fericite Maxime, având îndrăzneală către Hristos Dumnezeu; roagă-te neîncetat pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Nimenea din cei ce aleargă la tine, nu este ruşinat Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ci cerşind bun Dar, primeşte dăruirea către cererea cea de folos.

A Crucii, a Născătoarei :

Podobie : A treia zi ai înviat...


   Preacurata dacă te-a văzut pe Cruce răstignit, tânguindu-se striga ca o Maică : Fiul meu şi Dumnezeul meu ! Preadulcele meu Fiu ! Cum suferi patimi de ocară.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI DOUA


Sfântul Apostol Timotei şi Sfântul Cuviosul Mucenic Anastasie Persul.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, pe 6, ale Apostolului 3 şi ale lui Anastasie 3.

Stihirile Apostolului, glas 1.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...


   Razele Duhului luminându-te arătat, descoperitorule de cele sfinte Timoteie, te-ai arătat ca un luminător prealuminos, alergând peste tot pământul şi luminându-l cu Darul. Şi acum te roagă, să se dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.

   Cugetătorule de Dumnezeu Timoteie, din pârâul desfătării ai băut, şi cu cuget dumnezeiesc ai adăpat pe cel ce dorea cu fierbinţeală de cunoştinţa lui Dumnezeu, asemânându-te lui Hristos. La care acum cu bucurie ai alergat, ca să vezi slava cea prealuminată a Treimii şi pacea cea cu putere nemărginită.

   De Dumnezeu cugetătorule Timoteie, cu boli dese ale trupului şi cu neputinţă întărindu-ţi gândul fericite, prealesne ai stricat tăria înşelăciunii, îngrădindu-te cu puterea lui Hristos. Şi ne-ai propovăduit nouă cu glas înalt, dumnezeiasca Evanghelie a păcii.

Alte Stihiri ale lui Anastasie, glasul şi Podobie asemenea.

   Marginile lumii laudă acum minunile tale, făcătoru-le de minuni Anastasie. Că răsplătindu-ţi Hristos, te-a împodobit cu faceri de minuni, răbdând pentru dânsul chinuri şi după moarte te-a învrednicit slavei celei bune nemuritoare şi de fericire.

   Mucenice Anastasie, ridicând strălucite biruinţe împotriva înşelăciunii, porţi laudă asemenea cu numele tău, preafericite, fiind vestit pretutindenea ca un biruitor viteaz Anastasie. Şi acum ridică din căderea păcatelor, pe cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta.

   Lauda mucenicilor Anastasie, ridicând luminat semne de biruinţe împotriva înşelăciunii, ai luat îndoită cununa sihăstriei şi a pătimirii celei tari şi împotrivirii tale până la moarte. Drept aceea după vrednicie ţi-a dăruit Stăpânul Hristos şi lucrarea minunilor.

Slavă..., glas 8 :

   Fiind mai înainte ales lui Dumnezeu şi ucenic înţeleptului Pavel te-ai învăţat cele dumnezeieşti bine vieţuind şi arătat îmbrăţişând credinţa fără îndoială până la sânge, te-ai făcut și arhiereu credincios Timoteie Apostole. Drept aceea înfruntând pe cei ce se nebuneau după idoli şi chinuindu-te cu măciuci şi cu pietre, ai luat cununile muceniciei. Pentru aceasta preafericite, roagă-te pentru noi care săvârşim cu credinţă, pomenirea ta cea preacinstită.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : O preaslăvită minune...


   Bucură-te Fecioară, dumnezeiască Mireasă. Bucură-te nădejdea credincioşilor. Bucură-te curăţirea lumii. Bucură-te ceea ce mântuieşti pe robii tăi de toată întristarea. Bucură-te pierderea morţii. Bucură-te raiul cel aducător de viaţă. Bucură-te sprijineala celor ce te cheamă. Bucură-te dumnezeiesc lăcaş al lui Dumnezeu şi munte sfânt.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea :

   O preaslăvită minune ! O taină înfricoşată ! O lucru de spaimă ! Zicea Fecioara, dacă te-a văzut pe Cruce în mijlocul a doi tâlhari spânzurat, pe care fără dureri înfricoşat te-a născut, plângea strigând; Vai mie Fiule preaiubite ! Cum norodul cel nemulţumitor cumplit te-a pironit pe Cruce.

LA STIHOAVNĂ, punem Stihirile din Octoih, apoi zicem această Stihiră, glas 1.

Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.


   Pe luminătorul credincioşilor şi Apostolul, pe Timotei cel vestit întru Evanghelie, veniţi noroadelor să-l lăudăm, zicând : Bucură-te ramura credinţei, cea veselitoare a facerii de fii a dumnezeiescului Pavel. Bucură-te îndreptătorul bunătăţilor, gura cea cu multă înţelepciune a Cuvântului. Bucură-te fluierul marginilor pământului, cel ales de Dumnezeu. Bucură-te chipul credinţei şi întărirea Bisericii.

Slavă..., a lui Anastasie, glas 2.

   Mărit-ai Hristoase, precum în Iudeea aşa şi în Babilon, puterea cinstitei Cruci. Că printr-însa au învăţat babilonienii prăznuirea cea făcătoare de viaţă a învierii. Şi Crucea cea robită de dânşii li s-a făcut mântuitoare nebuniei idoleşti; şi mărturisitor, adevărat al minunilor, este pătimitorul Anastasie cel slăvit care se cinsteşte acum, dănţuind împreună cu îngerii şi rugându-se pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : Când de pe lemn...


   Numai tu ai purtat în pântece nestrâmtorat pe Dumnezeu cel neîncăput, făcându-se om pentru bunătatea sa, preasfântă a lui Dumnezeu Mireasă. Pentru aceea te rog mântuieşte-mă de relele care mă strâmtorează. Ca trecând drept prin cărarea cea strâmtă, să ajung la lărgimea fericirii celei de acolo.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea :

   Văzând Preacurată pe făcătorul a toată lumea, că rabdă multe ocări şi se înalţă pe Cruce, suspinai zicând : Prealăudate Doamne, Fiule şi Dumnezeule, cum suferi necinste în trup ? Vrând să cinsteşti zidirea ta Stăpâne. Slavă milostivirii tale celei multe şi pogorârii tale celei nespuse, Iubitorule de oameni.

Troparul, glas 4.

   Bunătate învăţându-te şi trezvindu-te întru toate, cu bună cunoştinţă ca un sfinţitor cuvios îmbrăcându-te, ai luat din vasul alegerii celei negrăite, şi credinţa păzind, întocmai curgerea ai săvârşit, sfinţite Apostole Timoteie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., a Mucenicului, asemenea.

   Mucenicul Tău, Doamne,  Anastasie întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Şi acum..., al Născătoarei.


LA UTRENIE

CANOANELE.

Din Octoih unul pe 6, şi ale sfinţilor două pe 8.


CANONUL Apostolului.

Facerea lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 4:

Irmos :


   Dreapta ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preamărit. Că aceasta nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, Israelienilor prin adânc cale nouă făcându-le.

   Năvălirile patimilor şi întunericul necunoştinţei risipeşte-l prin rugăciunile tale fericite, cu Darul cel luminos al nepătimirii; ca să te laud după vrednicie, arătătorule de cele dumnezeieşti.

   Dumnezeu cel mai înainte cunoscător, care poartă grijă pentru noi cu purtare de grijă înţeleaptă, văzând mai înainte frumuseţea cugetului tău Timoteie, te-a învrednicit a fi împreună slujitor cu dumnezeieştii Apostoli, mărite.

   O stăpânie mai presus de fiinţă cunoaştem, care poartă grija tuturor, că Timotei ellin fiind, luminându-se cu Darul lui Hristos, acum se numără Apostol împreună cu dumnezeiescul Pavel.

Alt CANON al Mucenicului.

Glasul şi Irmosul acelaşi.


   Luminându-se cu zorile cele prealuminate ale învierii Tale Hristoase, Anastasie cel numit cu numele ei şi trăgându-se de la răsărit, ca soarele luminează acum Biserica cu minunile.

Slavă...

   Fiind plin de dragoste dumnezeiască, vitejeşte ai răbdat muncile, Mucenice Anastasie; şi cu podoabele cele sihăstreşti fiind împodobit, cu bucurie te-ai adus lui Hristos jertfă cu bun miros.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Roagă-te Maică a lui Dumnezeu, să fie blând şi milostiv credincioşilor Cuvântul, pe care l-ai născut şi a venit la noi trupeşte, că pe tine te avem apărătoare şi mântuire.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Însuţi cela ce ştii neputinţa...


   Vărsatu-s-a Darul cu îndestulare în buzele tale preafericite şi a izvorât râurile dogmelor, care adapă Biserica lui Hristos şi aduc roadă prea înmulţită, Timoteie propovăduitorule al lui Hristos, cugetătorule de Dumnezeu Apostole.

   Picioarele tale după proorocie s-au înfrumuseţat preafericite, că bine ai vestit preaînţelepte pacea, care întrece tot gândul cu adevărat, pe Mântuitorul şi Domnul tuturor, care a dezlegat războiul cel vechi al oamenilor.

   Omorându-ţi mădularele trupului, le-ai supus socotinţei celei bune, fericite Timoteie, dând la partea cea mai bună stăpânirea celor rele, şi patimile le-ai stăpânit şi sufletul l-ai luminat, îndreptându-te cu dogmele lui Pavel.

Al Mucenicului :

   Umblând pe cărarea cea strâmtă mai înainte prin sihăstrie, ai alergat şi către mărirea muceniciei, aflând desfătare prin munci şi culegând prin osteneli veselia cea cerească, slăvite Mucenice Anastasie.

Slavă...

   Osteneala chinuirii tale a ieşit în toată lumea, Mucenice nebiruite, că punându-te împotriva păcatului până la sânge, te-ai făcut purtător de biruinţă şi te-ai împodobit cu cunună de biruinţă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Din tine ne-a odrăslit nouă floarea cea neveştejită, care bine miroase la toată firea omenească, cu dumnezeiescul mir al firii sale, împreună cu Tatăl fără de început şi din tine întrupat sub vreme, preacurată Fecioară.

Irmosul :

   Însuţi cela ce ştii neputinţa fiinţei omeneşti şi prin milostivire te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig ţie : Sfântă este Biserica cea însufleţită a slavei tale celei nepovestite, Iubitorule de oameni.

Sedealna, glas 4:

Podobie : Degrab ne întâmpină...


   Înfrumuseţându-te cu dumnezeieştile daruri, ai împodobit luminata Mitropolie a Efesenilor, slăvite Apostole, că te-ai arătat propovăduitor împreună cu dumnezeiescul Pavel, vestind mai înainte tuturor Cuvântul mântuirii. Drept aceea cu credinţă prăznuim pomenirea ta.

Slavă..., a Mucenicului asemenea :

   Ca unul ce erai luminat la cuget cu străluciri dumnezeieşti, de Dumnezeu gânditorule Părintele nostru, te-ai arătat preacinstit în slava săvârşirii, şi te-ai făcut cu dumnezeiasca înţelepciune cuvios întru sihăstrie şi Mucenic prin sânge, Mucenice Anastasie. Pentru aceasta Hristos izvorăşte întru tine Darul minunilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Înnoit-ai Preacurată cu dumnezeiască naşterea ta fiinţa pământenilor cea muritoare, fiind stricată de păcate; şi ne-ai ridicat pe toţi din moarte către viaţă nestricăcioasă. Pentru aceasta după datorie toţi te fericim Fecioară prealăudată, precum ai proorocit.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea :

   Fecioară preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Preasfântul tău suflet, când ai văzut răstignit de bunăvoie pe Fiul tău şi Dumnezeu. pe care binecuvântată, roagă-l neîncetat, să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Munte umbrit cu Darul cel dumnezeiesc, privindu-te Avvacum, cu ochii cei de departe văzători mai înainte a vestit pe Sfântul lui Israil ce vrea să iasă dintru tine spre mântuirea noastră şi înnoirea.

   Alegând preafericite a petrece întru chinuire, după lege ai supus gândului întreitele valuri ale patimilor prin înfrânare desăvârşit şi ajungând la vârful bunătăţilor, mare propovăduitorule, cugetătorule de Dumnezeu Timoteie.

   Strălucind Pavel ca soarele, te-a trimis pe tine ca pe o rază luminoasă, arătătorule de cele dumnezeieşti Timoteie, spre povăţuirea şi întărirea noastră, care cu lumină îndestulată luminează lumea prealuminat.

   Dorind cu fierbinţeală de bunătatea cea mai desăvârşită, şi prin dragoste unindu-te cu dânsa de Dumnezeu cuprinsule, ai petrecut viaţă potrivită doririi tale, văzându-ţi totdeauna dorul, şi umplându-te de vedenia lui.

Al Mucenicului.

   Nimic nu te-a despărţit pe tine de dragostea lui Hristos, nici tăierea mădularelor, nici îngrozirea muncilor, nici sabia, nici moartea, nici focul, nici foamea, Anastasie cel împreună locuitor cu ceata cea cerească.

Slavă...

   Cu osârdie ridicându-ţi Crucea pe umeri, ai urmat poruncilor lui Hristos celor mântuitoare. Şi făcându-te următor lui până la moarte, preabunule, acum te îndestulezi de strălucirea lui.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Viind maimarele voievod din Cer cu bucurie, bine ţi-a vestit ţie de faţă Curată, zicând : Că va ieşi Dumnezeu cu trup din tine, Fecioară preacurată, spre mântuirea noastră, celor ce pe tine cu dragoste te lăudăm.

Cântarea a 5-a :

Irmos :


   Dumnezeu fiind păcii. Tată îndurărilor, pe îngerul sfatului tău celui mare, dăruindu-ne pace l-ai trimis nouă. Deci povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, te slăvim iubitorule de oameni.

   Luminându-te de luminile cele fără materie, ale luminii celei dintâi şi pricinuitoare tuturor, ai luminat lumea cu propovăduire cinstită, arătându-te luminător al ortodoxiei, şi de faţă având locul vieţii, tăinuitorule de cele sfinte, preafericite.

   Ucenicul cel tare al dumnezeiescului Pavel, urmează urmelor învăţătorului său, semănând credincioşilor învăţăturile lui, prin care îndreptându-ne către lumina ortodoxiei, de noapte mânecând, te slăvim Iubitorule de oameni.

   Arătându-se Pavel a doua lumină, slujitoare luminii celei dintâi, cu cunoştinţa ei ne-a luminat pe noi. Acestuia s-a arătat Timotei împreună ostaş, îngrădindu-se cu toată întrarmarea lui de biruinţă.

Al Mucenicului :

   Cel ce odinioară se lăuda peste măsură şi îngrozea că va să cuprindă pământul, şi în deşert se lăuda că va seca marea, cu vitejiile tale, înţelepte Mucenice Anastasie, de tot se calcă potrivnicul lui Dumnezeu.

Slavă...

   După lege pătimind Mucenicul lui Hristos şi biruind, arătat îşi ia darurile cele pentru nevoinţe, lucrarea minunilor; că tămăduieşte boli, şi goneşte draci cu puterea lui Hristos, lucrând minuni Anastasie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu naşterea ta Fecioară ai încetat blestemul Evei mamei tuturor, răsărind lumii binecuvântare pe Hristos. Pentru aceea cu veselie mărturisindu-te pe tine cu gura şi cu limba, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te fericim.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Din pântece pe Iona...


   Căruţă a lui Dumnezeu te-ai arătat Timoteie, purtând dumnezeiesc numele lui înaintea tiranilor celor fără de Dumnezeu, cuprinsule de Dumnezeu, nespăimântându-te de sălbătăcia lor; că tu ai fost îmbrăcat cu puterea Mântuitorului cea nebiruită.

   Cunună bine înfrumuseţată ai primit Timoteie preafericite, de Dumnezeu cugetătorule Apostole, şi după vrednicie porţi diadema împărăţiei, şi stai înaintea scaunului Stăpânului tău, veselindu-te împreună cu Pavel în lăcaşurile cereşti, preafericite.

   Mirosind Timoteie prea cinstite, mirul cel înţelegător al lui Hristos, care s-a vărsat prin trup pentru noi, te-ai împărtăşit dintr-a lui bună mireasmă, şi ai împărţit sfinte, din înţelegătoare bunătatea lui, celor ce năzuiesc la tine cu credinţă, tăinuitorule al celor negrăite.

Al Mucenicului :

   Luminându-te arătat cu strălucirea Crucii, ai risipit întunericul înşelăciunii şi luptându-te cu tiranul, l-ai biruit prealăudate, şi cu bucurie ai luat semnele biruinţei, Mucenice al lui Hristos Anastasie înţelepte, dănţuind împreună cu oştile mucenicilor.

A Născătoarei :

   Toată adunarea proorocilor învăţându-se de Dumnezeu, a spus mai înainte taina celei negrăite şi dumnezeieştii zămisliri, a lui Dumnezeu Cuvântul cea din tine Maică Fecioară; că tu ai arătat de faţă sfatul cel vechi şi prea-adevărat.

Irmosul :

   Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Şi în Fecioară sălăşluindu-se Cuvântul şi trup luând, a ieşit păzindu-o nestricată. Că cel ce nu a pătimit stricăciune, pe ceea ce l-a născut, o a păzit nevătămată.

CONDAC, glas 1.

Podobie : Ceata îngerească...


   Pe dumnezeiescul ucenic şi împreună călătorul cu Pavel, pe Timotei toţi credincioşii să-l lăudăm cu cântări, împreună cu dânsul cinstind şi pe înţeleptul Anastasie, cel ce a strălucit din Persia ca o stea, şi goneşte patimile noastre cele sufleteşti şi bolile trupului.

ICOS

   Ca un pescar isteţ a aruncat mrejele Darului, marele Pavel Apostolul, şi întâi pe grăitorul de Dumnezeu Timotei, ca pe un vânat sfânt l-a tras, şi împreună cu dânsul înconjurând marginile, a tras din gâtlejul diavolului, pe cei ce au primit cuvântul credinţei, din care a fost şi viteazul Anastasie. Că crezând, toată rătăcirea Perşilor a părăsit, şi numele lui Hristos pe umeri l-a purtat. Pentru aceasta cu dumnezeiescul Dar, goneşte patimile noastre cele sufleteşti şi bolile trupului.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a douăzeci şi doua, Sfântul Apostol Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.

Stih :
Timotei de dumnezeiasca dragoste a cununilor arzând,
A vopsit pământul cu sângiurile prin toiege bătut fiind.
În a douăzeci şi doua zi duhul şi-a dat, Timotei cel lăudat.


   Acesta a fost din cetatea ce se cheamă Listra, din tată elin şi din Maică jidovească, ce o chema Eunichi. Deci făcându-se ucenic lui Pavel Apostolul şi scriitor şi propovăduitor dumnezeieştii Evanghelii, s-a lipit lângă cel mult iubit ucenic Ioan, si se făcu de acest Pavel Apostolul, episcop Efesului; că după ce scoase marea afară pe Ioan, precum povestesc cele ce s-au scris de Irineu episcopul Lugdunilor, de l-a dat la Efes, precum se povesteşte, şi iarăşi s-a izgonit la ostrovul Patmos de Domeţian împăratul. Acest fericit Timotei cârmuia Efesul. Iar slujitorii de idoli, pentru prăznuirea obişnuită a patriei lor, ce se zicea Catagogion, ţinând în Efes idoli pe mâinile lor, şi punând nişte chipuri de obraze, şi cântând într-aceste cântece, gonind ca nişte tâlhari, şi pe bărbaţi şi pe femei, şi făcând mult omor, nesuferind fericitul Timotei a vedea grozăviile lor, şi dojenindu-i, ca să se ferească de acele fapte scârnave, fu omorât de dânşii, năvălind asupra lui cu pari. Apoi sfintele lui moaşte s-au adus la Constantinopol cu porunca marelui împărat Constantin, prin Sfântul Artemie duxul. Şi s-a pus în biserica sfinţilor Apostoli, unde i se face şi prăznuirea.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului, Preacuviosului Mucenic Anastasie Persul.

Stih :
Anastasie sugrumare având în gât.
Se împodobeşte ca cu un gherdan preastrălucit.
Pe Anastasie sugrumarea îl săvârşi.

În a douăzecea şi doua zi .

   Măritul Mucenic Anastasie a fost din Persia, pe vremea lui Hosroiu care împărăţea peste Perşi, şi al lui Iraclie ce împărăţea peste Romani; însă era de patrie Razih, dintr-un oraş ce se chema Nuni. Şi-i era numele mai înainte Magundat, fecior unui vrăjitor ce-l chema Vav, de la care s-a învăţat meşteşugul vrăjitoriei. care cu puţin mai înainte se numărase în ceata ostaşilor ce se chema a Tironilor. Deci prădând Perşii locurile sfintei cetăţi Ierusalimul, şi prinzând pe mulţi robi, fu luat de dânşii şi cinstitul lemn al cinstitei Cruci, pe care Domnul nostru Iisus Hristos cea după trup patimă a răbdat, şi de minunile ce se făcea de dânsul, adică de sfânta Cruce în ţara lor, se dusese vestea, că Dumnezeul creştinilor a venit aicea. Deci Magundat fiind biruit de Darul lui Dumnezeu, cerca cu multă osârdie, să afle pentru Hristos, pentru aceea aflând de la un om credincios toată orânduiala Crucii, crezu în Hristos. De aci mergând la Calcedon, şi aflând de înfrângerea Perşilor ce li s-a făcut de Iraclie, se duse la Ierapoli; unde aflând pe un lucrător de aur, lucră cu dânsul la meşteşug, iară de acolo se duse la Ierusalim, şi se boteză în sfânta cetate, şi se numi Anastasie. Şi mergând la mânăstirea Sfântului Sava, luă sfânta schimă a monahilor. Şi petrecând toată calea cea bună, ce aduce pe om spre faptă bună şi învăţând sfintele cărţi şi Psaltirea de rost, şi pornindu-şi mai vârtos şi mai înfierbântat dorul ce avea către Dumnezeu, se rugă să-şi săvârşească viaţa prin mucenicie şi prin sânge, că văzând pe pereții bisericilor zugrăviturile sfinţilor, şi auzind în cărţi ca şi cum ar fi aievea, foarte se aprindea spre a acestora urmare. Drept aceea i se arătă şi în vis, unde luă un pahar de aur plin de vin, şi-l bău tot, pe care socotindu-l că era semn poftei celei sădite în inima sa ce avea ca să mărturisească pentru Hristos, şi împărtăşindu-se cu dumnezeieştile Taine, ieşii din mânăstire, şi se duse în Cesareea Palestinei, unde văzând pe vrăjitori, şi batjocorind cele ce făceau ei, şi numindu-se pe sine creştin, fu prins de dânşii, şi adus la Marzavanâ, domnul lor. De către care îi fu poruncit a căra pietre. Unde mergând mulţi din neamul lui, nu lipsi a face tot felul de ocară asupra lui, smulgându-i barba, că socoteau ocară neamului lor credinţa în Hristos. De aceea fu bătut de dânşii foarte rău, şi aducându-se înaintea lui Hosroiu împăratul Perşilor, şi mărturisind pe Hristos, şi neprimind a se întoarce iarăşi spre legea lor cea persienească, fu bătut cu toiege fără de milă, şi l-au spânzurat de o mână, atârnându-i o piatră dedesubt. De aceea punându-i un laţ de grumaz, nu putea nici să răsufle, şi numai de-abia răsuflând, îi tăiară capul. Şi se face soborul lui în sfânta sa mucenicie, ce este în lăuntrul bisericii Sfântului Apostol Filimon, în locul ce se numeşte strategie.

    Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Mucenici, Manuil, Gheorghie, Petru, Leon, Sionie, Gavriil, Ioan, Parod, şi alţi trei sute şaptezeci şi şapte.

Stih :
Sabia pe Manuil în două părţi tăind.
Care în Hristos două firi nedespărţite este cântând.
Pe Gheorghe şi Petru cărora este obştească slujirea către Dumnezeu.
Obşteşte îi taie pentru obştescul său Stăpân.
Leon avea sârguinţă neclintită cu adevărat.
Spre sabia ce pântecele i-a despicat.
Frica sabiei ce la grumaji s-a întins aproape.
De Gavriil şi de Sionie era departe.
Nu s-au spăimântat de sabie fiind ostaşi.
Ioan şi Leon cei preaaleşi.
Parod de mulţimea pietrelor fiind împroşcat.
Calea vieţii dulce o a trecut cu adevărat.
Pe trei două zecimi încincite la număr ce prin sabie le-au omorât.
Cu înzecită şeptime pe ele le-a unit.


   Aceşti sfinţi din feluri de eparhii şi locuri fiind, locuiau în Andrianopoli. Iar nemulţumitorii şi necunoscătorii bulgari, au venit ca să stăpânească pe Greci. Deci pe Traci şi pe Macedoni robindu-i, şi pe însăşi împărăteasa cetăţilor prigonind, au venit la Andrianopoli, şi stăruind la ea trei zile, o au stăpânit. Deci acestea se făceau când împărăţea răucredinciosul Leon Armeanul luptătorul de icoane; şi când Crum stăpânea neamul Bulgarilor. Fiindcă intrând Crum în Andrianopoli după ce o a stăpânit, a scos afară patru mii de creştini, împreună şi pe Preasfântul episcop al Andrianopolei, pe care aruncându-l la pământ, l-a călcat cu picioarele pe grumaji. Iar după ce a murit Crum, i s-a făcut diadoh Ducum. Iar după ce a murit şi Ducum, s-a făcut guvernator Bulgarilor Dizang, om crud, sălbatic şi neomenit, care şi pe arhiereul Andrianopolei, Manuil cu numele, l-a spintecat în două, şi tăindu-i mâinile de prin umere, l-a aruncat spre mâncarea fiarelor. Deci pentru sălbătăcia lui, pedepsit fiind de Dumnezeu cu orbirea ochilor, a fost omorât de ai săi. Şi primind stăpânirea bulgarilor Murtagon, a omorât toţi creştinii ce nu se supuneau a se lepăda de Hristos. Pe alţii legându-i şi la pedepse şi munci supunându-i, iar pe alţii chinuindu-i cu neomenoase chinuri, i-a scos din viaţă. Acesta şi pe Sfântul arhiereu Delbetu Gheorghe şi pe episcopul Petru, mai întâi fără omenie i-a zdrobit cu toiege, apoi le-a tăiat sfintele lor capete. Asemenea şi pe ceilalţi trei sute şaptezeci şi şapte, cu sabia i-a omorât. Acesta şi lui Leon şi Ioan ostaşilor creştineşti, le-a tăiat capetele. Iar Sfântului Leon episcopul Niceei, care se părea a fi scopit, i-a spintecat pântecele cu sabia. Şi lui Gavriil şi lui Sionie, le-a tăiat capetele cu cuţitul. Iar pe Parod sfinţitul preot, l-a osândit să fie omorât cu pietre; încă şi pe alţi mulţi creştini cu feluri de munci muncindu-i, i-a omorât neomenitul; nu numai păgânul acesta Murtagon făcea acestea, ci şi ceilalţi ighemoni ai bulgarilor, care unii de la alţii primeau stăpânirea, şi aceştia, zic, toţi spurcaţii, pe mulţi creştini au omorât cu feluri de munci.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni. Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Pe tine Născătoare de Dumnezeu, cuptor înţelegător te cunoaştem credincioşii. Că precum a mântuit pe cei trei tineri cel preaînălţat, şi pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor cel lăudat, şi proslăvit.

   Făcându-te împreună dănţuitor cu ceata cea cerească după vrednicie fericite, te veseleşti dimpreună bucurându-te, umplându-te de strălucire dătătoare de lumină, tăinuitorule al celor sfinte Timoteie, şi vestind pe Dumnezeu cel lăudat, şi prea proslăvit.

   Slujind cu sfinţenie Evangheliei lui Hristos, Pavel cel prea dumnezeiesc, cu bucurie trimitea din vârful bunătăţilor cărţi de Dumnezeu scrise către tine ucenicul Timotei, vestind pe Dumnezeul cel lăudat, şi prea proslăvit.

   Slăbiciunea trupului o întărea bună tăria sufletului, că vieţuind tu pe pământ ca un fără trup, te-ai făcut Mucenic, de Dumnezeu fericite, zdrobindu-ţi-se capul, slujitorule al Tainelor lui Dumnezeu.

Al Mucenicului.

   Pătimitorul, arătând adevărată pildă vitejia lui, îndeamnă pe credincioşi, să urmeze acum dumnezeieştii patimi celei de bunăvoie, care a suferit pentru noi, Dumnezeul părinţilor noştri, cel lăudat şi prea proslăvit.

Slavă...

   Întocmai la putere se crede Treimea, de cei ce iubesc buna credinţă. Că vitejii pătimitori pentru dânsa s-au chinuit, vărsându-şi sângele, muceniceşte împleticindu-se, dându-şi sufletele arătat, şi omorându-se cu foc.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Bucură-te Curată acoperirea lui Adam, din care a ieşit Păstorul cel preaînălţat, îmbrăcându-se cu adevărat întru mine tot omul, pentru milostivirea sa cea necuprinsă. Dumnezeul părinţilor cel lăudat şi proslăvit.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Cuptorul cel răcorit...


   Arătatu-te-ai vrednic treptei îngereşti, Timoteie fericite. Că învăţându-te mai presus de fire pentru cetele cele cereşti, ai urmat luminării lor înţelepte, cu care dimpreună bucurându-te, cânţi : Bine să cuvinteze toată zidirea pe Domnul, şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.

   Arătatu-te-ai cugetâtoru-le de Dumnezeu ca un Apostol, îmbrăcat cu putere din Cer, care a venit cu mijlocire străină la ucenicii cei însuşi văzători Cuvântului, o Timoteie. Cu care împreună bucurându-te, cânţi : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.

   Încetat-ai de a mai dori preafericite, ca unul ce ai ajuns cu adevărat la bunătatea cea mai desăvârşită, Timoteie învăţătorule de Dumnezeu, luminându-te totdeauna cu lumina Treimii arătat. Şi acum cânţi veselindu-te : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.

Al Mucenicului :

   Pe pământ te-ai înălţat către ceruri, purtând cunună Mucenice Anastasie, fugind de toată înşelăciunea dracilor, şi călcând închinăciunile idolilor. Drept aceea veselindu-te acum, strigi : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Vopsindu-ţi haina Mucenice preafericite, din sângiurile tale cele muceniceşti, şi Crucea purtându-o semn de sceptru, împreună cu Hristos, împărăţeşti în veci Anastasie. Şi acum veselindu-te cânţi : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cuvântul cel bogat, care se slăveşte cu cântări arhangheliceşti, pentru noi a sărăcit, alegându-te Maică pe tine frumuseţea lui Iacov, cea binecuvântată. Drept aceea lăudându-te pe tine, strigăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire, că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici focul Dumnezeirii Pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta cântând să strigăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Chipul Curatei naşterii tale...


   Graiul lui David s-a împlinit, căci ca un fulger te-ai arătat în lume, luminând marginile cu învăţăturile, pururea pomenite fericite Timoteie. Drept aceea neîncetat te mărim, arătătorule de Dumnezeu.

   Umplându-te preaînţelepte, şi curat îndestulându-te de raza cea începătoare de lumină, şi de strălucirile Dumnezeirii celei în trei Sori, mântuieşte fericite de întunericul păcatelor, pe cei ce te cinstesc, învăţătorule de cele sfinte preacinstite.

   Socotind drept, te slăvim întocmai cu Tatăl, unule născut Fiule, şi cu Duhul, întărindu-ne de învăţăturile Apostolilor tăi Stăpâne, de ale lui Pavel propovăduitorul rânduielii tale, şi de ale lui Timotei, cugetătorul de Dumnezeu.

Al Mucenicului.

   Cu râurile sângiurilor tale mărite ai stins toată înşelăciunea idolilor; iar plinirea Bisericii o ai luminat. Pentru care preaalesule, nu înceta rugând pe Stăpânul, ca să te fericim toţi.

Slavă...

   O cât este mai presus de cuvânt slava ta, şi luminarea cea dumnezeiască şi negrăită cu adevărat, de care te-ai împărtăşit ca un biruitor Anastasie, stând înaintea Stăpânului Hristos. pe care şi acum roagă-l, pentru noi cei ce te lăudăm.

Şi acum..., a Născătoarei :

   O ce înfricoşată minunea ta. Că tu Fecioară Născătoare de Dumnezeu, născând pe Dumnezeu Cuvântul, ai arătat taina cea mai înainte de neamuri, și de veacuri ascunsă, întru Dumnezeu cel ce a zidit toate.

Irmosul :

   Chipul naşterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears. Şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu neîncetat.

LUMINÂNDA

Podobie : Femei auziţi glas...


   Doimea cea cu chip prealuminos astăzi strălucind mai luminat decât soarele, toată lumea o luminează Timotei Apostolul, cel de un scaun cu Apostolii şi dumnezeiescul Anastasie, veselia sihaştrilor şi lauda mucenicilor.

A Născătoarei :

   Preacurată Maică a lui Dumnezeu, vestirea cea mare a Apostolilor şi a mucenicilor, a proorocilor şi a cuvioşilor, îmbunează-ne nouă robilor tăi pe Fiul tău şi Domnul, Născătoare de Dumnezeu, când va şedea să hotărască cele după vrednicia fiecăruia.

STIHOAVNA din Octoih.

Apoi Stih, glas 1 : Minunat este Dumnezeu întru sfinţii săi, Dumnezeul lui Israil.


   Pe viteazul pătimitor Anastasie, care s-a nevoit bine pentru buna credinţă, veniţi noroade să-l lăudăm, zicând : Bucură-te părtinitorule cel tare al credinţei, după prooroci şi după Apostoli. Bucură-te cela ce ai în sineţi pe Hristos, urmând lui Pavel prin fapte. Bucură-te limanul cel neînviforat al bolnavilor. Bucură-te lauda noastră, şi veselia lumii.

Slavă..., glas 5 :

   Cuvioase Părinte, surpând cu puterea Crucii toată înşelăciunea Babilonului, te-ai făcut biruitor Midilor şi Haldeilor celor înţelegători, nu te-ai îndulcit de netezimea desfătărilor. Nu te-ai spăimântat de focul ispitelor. Drept aceea Hristos Dumnezeu te-a încununat cu daruri de biruinţă. Pentru aceea stând împreună cu îngerii Anastasie, roagă-te către Domnul cerând pace şi sufletelor noastre mare milă.

Şi acum..., a Născătoarei.

Podobie : Bucură-te cămara...


   Bucură-te porumbiţa cea aleasă, poleită cu aripile fecioriei, şi turturea preafrumoasă şi rândunea prea-aleasă, şi pasăre preacurată. Mieluşea care ai născut pe Mieluşelul Dumnezeului nostru, junice dumnezeiască, care ai purtat jugul celui ce poartă păcatele noastre. Via cea prearoditoare, care înfloreşte strugurii bunei credinţe, ce dă vinul muceniciei. Pe dânsul roagă-l, să se dea robilor tăi mare milă.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea :

   Stând lângă Crucea ta Iisuse, ceea ce te-a născut, tânguindu-se plângea strigând : Nu rabd Fiule a te vedea pironit pe lemn, pe cela ce te-am născut. Că eu am scăpat de dureri, ca una ce am fost fără bărbat, şi cum acum sunt cuprinsă de dureri şi mă sfărâm la inimă eu cea fără prihană ? Că acum s-a împlinit cuvântul, care a zis Simeon, că prin inima mea va trece sabie. Dar acum o Fiul meu ! Scoală-te şi mântuieşte pe cei ce te laudă.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI TREIA

Sfântul sfinţitul Mucenic Clément episcopul Anghirei şi Sfântul Mucenic Agatanghel.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glas 2.

Podobie : Când de pe lemn...


   Viţă viei celei de taină săpată cu lucrare de taină te-ai arătat, că cu durerile pustniciei fiind tăiat Părinte, şi cu sabia tiraniei adunat, vinul umilinţei ne-ai plinit nouă. De care acum toţi săturându-ne, cu credinţă prăznuim preasfântă pomenirea ta, preafericite.

   Când cele preoţeşti ai lucrat, jertfa cea înfricoşată şi prea desăvârşită şi mai presus de lume, atunci te-ai adus cu lucrare de preoţie lucrat şi sângele tău preaînţelepte, prea cu sârguitoare inimă, l-ai amestecat cu sângele Stăpânului tău, cu care tu fiind stropit fericite, tot curat te-ai arătat, tot preasfinţit, de Dumnezeu grăitorule.

   Junghiind pe Mielul lui Dumnezeu, care curăţeşte păcatele lumii, şi stricăciunea şi moartea o a pierdut, ca o jertfă fără prihană te-ai junghiat, de Dumnezeu înţelepţite, pătimitor făcându-te fericite, prin asemănarea morţii celei purtătoare de viaţă. Iar acum ai dobândit împărăţia lui, vrednicule de fericire.

Alte Stihiri ale Sfântului Mucenic Agatanghel, glas 4.

Podobie : Ca pe un viteaz...


   Clement cel prea-ales te-a avut pe tine împreună călător, şi împreună pătimitor, cu bune vestiri, cu care împreună ţi-ai săvârşit călătoriile cele dumnezeieşti, zdruncinându-te şi chinuindu-te cu tot felul de munci, Agatanghele, până ce făcându-te desăvârşit încununat, te-ai mutat către cele de sus, ca să te veseleşti pururea împreună cu îngerii.

   Şi cu zgârieturi şuviţându-te, şi de foc topindu-te, şi cu făclii de pretutindenea arzându-te, şi pe grătar întinzându-te, şi ca o pâine curată cocându-te pe jăratec, înţelepte Agatanghele, te-ai adus mesei celei cereşti, rugându-te, ca să se mântuiască de toată munca, cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine.

   Bătăi ai răbdat, şi pe lemn întinzându-te ai suferit vitejeşte sfâşieturile, şi la sfârşitul chinurilor tale tăindu-ţi-se capul înţelepte Agatanghele, cu pătimirile sângelui tău ai adăpat toată cinstita Biserică, care laudă vitejiile tale cele luminate, lauda mucenicilor multpătimitorule.

Slavă..., glas 8.

   Înconjurarea vremilor cea împătrită, de Dumnezeu chematule, de şapte ori îndoit, bătut, strujit, schimbând cetăţi şi ţări, răstignit fiind pentru Hristos. Dar nici focul, nici sabia, nici rănile, tăria sufletului tău nu o a dezlegat. Şi ai pierdut virtutea diavolilor, sfinţite Mucenice Clemente. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : Mucenicii Tăi Doamne..


   Mântuieşte-mă pe mine Preacurată din ispite şi din nevoi, şi din amestecările patimilor, şi de dosădirile dracilor, de Dumnezeu Născătoare, ca ceea ce ai adâncul milostivirii, şi te-ai arătat Stăpână solitoare de mântuire, născând pe milostivul Dumnezeu, unul preaîndurat, şi multmilostiv.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea.

   Nu pot Fiule să te văd pe lemn adormit pe tine, cel ce dai deşteptare tuturor, ca celor adormiţi dedemult cu rodul de somnul cel de pierzare al neascultării, să le dai deşteptare dumnezeiască şi mântuire, Fecioara grăia tânguindu-se, pe care o slăvim.

Stihoavna Octoihului, Slavă... glas 1, a lui Anatolie.

   Pe minunatul între preoţi, pe Mucenicul Clement, cercarea muncilor cea în lungă vreme, l-a învrednicit a dobândi desfătarea bunătăţilor celor dea pururea. Şi s-a îmbogăţit cu cele dumnezeieşti, cel ce cu pilda sa a îndemnat pe mulţi spre lupte, şi a supus trupul, a cugeta mai presus de moarte. Către care credincioşii să strigăm : Mare Mucenice slăvite, cu rugăciunile tale cele către Hristos, dezleagă împotrivirile cele de peste ani ale patimilor noastre, şi ne scapă de cele cumplite, pe cei ce te lăudăm pe tine.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...

   Proorocii să lăudăm pe Fecioara pe ceea ce este năstrapă de aur, a manei, pe rugul cel nears şi masă, şi scaun, sfeşnic de aur, care are luminare, munte netăiat, şi sicriu al sfinţeniei, şi uşă dumnezeiască.

A Crucii, a Născătoarei :

   Stând lângă Crucea Fiului şi Dumnezeului tău, şi văzând îndelungă-răbdarea lui, plângând ai grăit Maică preacurată : Vai mie Fiule preadulce ! Ce pătimeşti acestea cu nedreptate, Cuvinte al lui Dumnezeu ? Ca să mântuieşti pe om.

Troparul, glas 4.

   Viaţă de sfinţenie, şi stâlpare de chinuire, floare preasfinţită, şi rod de Dumnezeu dat credincioşilor, preasfinţite, pururea înflorind te-ai dăruit. Ci ca cela ce ai fost împreună cu mucenicii pătimitor, şi cu Ierarhii împreună pe scaun şezător; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.


LA UTRENIE

CANOANELE

Din Octoih unul, şi ale sfinţilor două pe 8.

Canonul Sfântului Clement.


Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 6 :

Irmos :

   Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.

   Cu cetele cele din înălţime ca un preot şi ca un Mucenic slăvit, stând înaintea lui Hristos, cu dinadinsul roagă-l, să dobândească strălucirea ta, cei ce te laudă pe tine.

   Întinse lupte pe pământ săvârşind Cuvioase, te-ai învrednicit a lua cununa împărăţiei Cerului, şi viaţă veşnică şi nestricată.

   Mântuit fiind cu patima celui fără patimă, prin patimă, te-ai sârguit a alerga către dânsul, făcându-te următor la arătare patimilor lui, împreună locuitorule cu îngerii.

A Născătoarei :

   Împodobită fiind cu frumuseţea faptelor bune, Maica lui Dumnezeu preacurată, pe Dumnezeu cel adevărat făcătorul de bine l-ai zămislit nouă, cel ce izvorăşte izvorul bunătăţilor.

Alt CANON al Mucenicului.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glas 8:

Irmos : Cel ce a bătut Egiptul...


   Pe lăudatul între Mucenici, pe lauda pătimitorilor, pe cel cu nume de înger, care s-a făcut şi cu fapta, astăzi să-l cinstim cu bucurie, şi cu credinţă să-l fericim.

   Învrednicitu-te-ai mărite cinstei mucenicilor, văzând pe sfinţitul Clement străduindu-se cu mare îndrăzneală la Roma, cu care împreună adunându-ne, cu credinţă te cinstim.

Slavă...

   Omorându-te pentru întreaga lume, preafericite, ai alergat în privelişte, propovăduind omorârea dătătorului de viaţă, şi răbdând chinuri, acum te-ai învrednicit vieţii celei neschimbate.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născut-ai Fecioară pe Domnul, care s-a întrupat pentru negrăita milostivire. De care dorind Agatanghel, s-a lepădat de trup, chinuindu-se minunat, cu care împreună te lăudăm.

Cântarea a 3-a :

Irmos :

   Nu este sfânt precum tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălţat cornul credincioşilor tăi bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii tale.

   Roduri frumoase ai adus, mlădiţă viţei celei purtătoare de viaţă făcându-te, şi acesteia cu muceniceşti străluciri împodobindu-le, Mântuitorului tuturor le-ai sfinţit.

   Lui Pavel te-ai arătat următor, toată lumea alergând preafericite, cu Botezul cel de Dumnezeu lucrat şi cu sângele stropirii a mărturisirii tale sfinţind.

A Născătoarei :

   Nu este fără prihană precum tu preacurată Născătoare de Dumnezeu, că pe unul din veac, pe Dumnezeu cel adevărat şi făcătorul tuturor, pe Dumnezeu Cuvântul, mai presus de cuvânt l-ai născut.

Alt Canon,

Irmos : Întăritu-s-a inima mea...


   Ostenelile tale cele nemărginite îţi laud preafericite, zdruncinăturile şi chinurile cele multe, bărbăţia, sfâşierile şi moartea, prin care te-ai învrednicit vieţii Agatanghele.

   După nenumărate chinuri şi dureri, după bătăi şi şuviţări, purtătorule de chinuri, în mare te-ai dat ca să te îneci mărite, din care Ziditorul tuturor pe tine te-a mântuit.

Slavă...

   Arzându-ţi-se trupul, voiniceşte şi bărbăteşte viteazule Mucenice ai răbdat arsurile piroanelor, primind de sus roua răbdării, Agatanghele.

Şi acum..., a Născătoarei :

   O taină minunată ! În ce chip Fecioara s-a arătat mai desfătată decât cerurile ? Zămislind în pântece pe cel necuprins, încăpându-l fără strâmtorare.

Irmosul :

   Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a cornul meu întru Dumnezeul meu, că nu este sfânt afară de tine Doamne.

Sedealna, glas 4.

Podobie : Cel ce te-ai înălţat..


   Cu cosorul muceniciei adevărat tăindu-te înţelepte Ierarhe, ca o vie roditoare, ai înflorit struguri copţi, şi curgând must de cunoştinţă dumnezeiască, şi de mucenicie Părinte. Din care fiecine împărtăşindu-se, tot credinciosul îşi îndulceşte simţirile sufletului.

Slavă..., glas acelaşi :

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi lumii...

   Ca pe unul ce te-ai făcut bun vestitor, cu luminări date de Dumnezeu, lăudându-te cu credinţă, săvârşim pomenirea ta, lauda mucenicilor, înţelepte Agatanghele.

Şi acum..., a Născătoarei, asemenea :

   Folositoare nebiruită celor scârbiţi, şi solitoare gata celor fără ajutor întru necazuri, scapă-mă din nevoi, nu mă trece, ceea ce eşti ajutătoarea tuturor.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea :

   Văzând spânzurat pe lemn pe Fiul tău preacurată Fecioară, rupându-ţi-se cele din lăuntru, ca o Maică strigai : Vai mie ! Cum ai apus lumina mea, cea fără de ani ?

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă strigând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.

   Alergând împrejur tot pământul, ai întins viţa luptelor, izvorând bucuria cea prin pătimire, şi dulceaţa bunei miresme, răbdătorule de patimi preafericite.

   Văzând în grădina patimii tale, mănunchi
florilor tale, preafericite, bucurându-ne secerăm, şi cu mărite minuni simţirile le umplem de veselie.

   Fiul zilei te-ai făcut minunate, şi al luminii celei neînserate, neîncetat fiind strălucit de lumina cea cu trei luminători şi de luminarea propovăduirii.

A Născătoarei :

   Marie preacurată, lăcaş curăţiei, încăpător de dumnezeiasca veselie fiind, spurcăciunea şi întinăciunea sufletului meu pierde-o.

Alt Canon,

Irmos : Auzit-am Dumnezeule...

   Suferind chinuri cu multe feluri de dureri, viteazule Mucenice, şi bucurându-te împreună cu dumnezeiescul Clement, ai sfinţit tot pământul cu curgerile sângelui, de Dumnezeu cugetătorule Agatanghele.

   Spânzuratu-te-ai pe lemn ca şi Hristos, şi ţi s-a zgâriat coastele cu fier, slăvite, spăimântând cu răbdarea pe toţi, înţelepte Agatanghele.

Slavă...

   Slăvind pe Hristos purtătorii de chinuri, locuiau în pază, ca nişte păzitori poruncilor dumnezeieşti, Clement cel prea-ales, şi Agatanghel pururea pomenitul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fericimu-te pe tine pururea Născătoare de Dumnezeu, binecuvântată, prin care ne-am învrednicit slavei, şi raiul cel dintâi, care l-am pierdut, iarăşi l-am câştigat de iznoavă.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Cu dumnezeiască strălucirea ta Bunule, sufletele celor ce mânecă la tine cu dragoste, mă rog luminează-le ca să te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe tine adevăratul Dumnezeu, pe cela ce chemi din negura greşelilor.

   Răni de mulţi ani, şi preaîndelungate, răbdând preaînţelepte, multpătimitor te-ai făcut, iară acum dulceaţă a nestricatei fericiri, care rămâne în veci, o ai moştenit.

   Credinţa ca o ancoră tare, şi nădejdea şi dragostea, temelie punând, cinstitei Treimi pe tine te-ai pus biserică sfinţită, Părinte preafericite.

   Perechea cea prealuminată de Dumnezeu împodobită, s-a nevoit în privelişte pătimirii, luând veşnică viaţă, împreună cu îngerii săltează şi se bucură.

A Născătoarei :

   Vrând să mântuiască din stricăciune firea omenească cea stricată Ziditorul şi Domnul în pântece curăţit, şi cu Sfântul Duh sălăşluindu-se, negrăit s-a închipuit.

Alt Canon,

Irmos : Să-mi răsari mie Doamne...


   Înfierbântându-vă de jăratecele dragostei făcătorului tuturor, v-aţi băgat în var înfierbântat, mucenicilor buni biruitori.

   Podoabă preafrumoasă v-aţi arătat pătimitorilor, luându-vi-se pielea trupului, nebiruiţilor Mucenici.

Slavă...

   Întinzându-te pe grătar, şi frigându-te pe jăratec. Agatanghele, ai spăimântat pe îngeri, văzându-ţi muceniciile.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Arată-te cea neispitită de nuntă, scăpându-ne pe noi pe toţi de supărări, şi de primejdii, şi de scârbe, pe cei ce cu dragoste te lăudăm.

Cântarea a 6-a :

Irmos :


   Marea vieţii văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către tine : Scoate din stricăciune viaţa mea Multmilostive.

   După lege pătimind, cununi din mâna Stăpânului ai luat, împărţirea a multe feluri de daruri, şi Dar de tămăduiri; şi a vindeca bolile credincioşilor.

   Viaţă dumnezeiască, zăbovire întru nevoinţe, lungire în răni, încununare de taină a bunei cuviinţe, şi stema frumuseţii, şi haina nestricăciunii ţi-a fost ţie.

A Născătoarei :

   Preacurată Stăpână, ceea ce ai născut pe cârmaciul pământenilor, pe Domnul, nestatornicia patimilor mele, şi cumplita tulburare potoleşte-o, şi dă linişte inimii mele.

Alt Canon,

Irmos : Întru noianul vieţii...


   Laudă de mulţumire ai adus lui Dumnezeu, cugetătorule de Dumnezeu Mucenice, băgându-te în cuptor ca tinerii cei robiţi odinioară, şi primind rouă din Cer Agatanghele.

   Cu bunele vestiri cele prin îngeri, întărindu-ţi gândul, ai suferit prea lesne chinurile, şi durerile, ca şi cum ar fi pătimit altul, Agatanghele cel cu gând vitejesc.

Slavă...

   Sfinţită perechea voastră înţelepţilor, văzându-o amăgitorul, v-a chinuit în legături, şi v-a zdruncinat cu munci, şi v-a închis în temniţe, dar a rămas de râs la împotrivirea voastră cea nestrămutată.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mântuieşte-mă Preacurată de lenevirile somnului celui aducător de moarte, şi mă întăreşte Stăpână a priveghea spre laude dumnezeieşti, şi spre fapte bune, ca cu dragoste să te măresc.

Irmosul :

   Prin noianul vieţii pentru faptele mele, m-am pogorât în iad; ci ca Iona din chit, aşa strig : Fiule şi Cuvinte al lui Dumnezeu, scoate-mă dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă.

CONDAC, glas 4.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...


   Cinstită viţă din via lui Hristos te-ai făcut prealăudate Clemente, mult pătimitor arătându-te; cu cel ce împreună cu tine a pătimit, ai strigat : Tu eşti Hristoase luminata bucurie a mucenicilor.

ICOS

   Pe cel din pruncie cu lapte hrănit cu sfinţenie, pe stâlparea viţei împăratului Hristos, întru cântări să-l cinstim cu credinţă; că acesta adevărat cu veselie şi cu podoabă s-a arătat cinstit, în munci şi în patimi nemişcat, în preoţie închipuit Ierarh, şi părtaş dumnezeieştii împărăţii. Căci capiştile idoleşti, şi mânia tiranilor întru nimic socotindu-o, în privelişte cu bucurie pe unul Mântuitorul mărturisind, a strigat : Tu eşti Hristoase luminată bucurie a mucenicilor.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a douăzeci şi treia, Pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Clement. Episcopul Anghirei, şi Sfântul Mucenic Agatanghel.

Stih :
Din sângiurile lui Clement şi ale lui Agatanghel ce s-au vărsat...
Gura sabiei celei însetate de sângiuri s-a adăpat.
Tăiaţi aţi fost în a douăzeci şi trei de zile...
Clemente şi Agatanghele,


   Fericitul acesta şi minunatul Clement, mai în toată viaţa aceasta omenească a petrecut cu mucenicie, de vreme ce s-a luptat şi s-a nevoit împotriva tiranilor douăzeci şi opt de ani; neavând niciodată vreme liniştită la mijloc, nici răsuflare, şi pace vreodată din poruncă, la zile orânduite, precum este obicei a se face la cei ce dau război; şi la o parte la alta, ca iarăşi să poată cădea unii peste alţii cu oarecare putere şi căldură; ci războaiele şi luptele lui erau iuţi şi necurmate. Cât nu era a se mira cineva mai mult de vremea în care suferea el, ca şi cum ar fi pătimit altul, au de mulţimea muncilor, ce-i aducea, ci mai vârtos putea să se mire şi de una şi de alta. Că trecând prin tot felul de munci, şi făcându-se privelişte tuturor tiranilor ce erau atuncea, şi mai în toată lumea, şi minunând şi pe îngeri cu răbdarea lui, întru acest chip a luat cununa slavei. Deci era Sfântul acesta din Anghira Galatiei, din tată elin, şi Maică credincioasă, anume Sofia. Şi a intrat în viaţa călugărească de doisprezece ani; iar când a fost de douăzeci de ani, s-a făcut arhiereu, şi s-a nevoit pe vremea a doi împăraţi : a lui Diocleţian şi Maximian, şi a nouă boieri şi ighemoni (cari sunt aceştia): Dometian, Agripin, Cumvrichie, Dometie, Saverdot, Maxim, Afrodisie, Lucie şi Alexandru. Iar fericitul Agatanghel era roman de neam. Deci după ce se omorâră sfinţii ce erau la Roma cu Sfântul Clement, din care era unul şi acesta, şi mai întâi decât alţii a mers, de s-a botezat de Sfântul Clement, şi fugind întru acea vreme ce era să taie pe cei ce erau cu dânsul la închisoare, când vrea să ia slugile lui Maximian pe Clement, să-l bage în corabie să-l ducă la Nicomidia, apucând acesta mai înainte, a intrat în corabie, şi aştepta pe Clement, şi după ce veni şi el, şi-l văzui căzându-i la picioare, se bucura, şi se păru întoarcerea şi pocăinţa lui ca venirea unui bun înger. Şi se nevoia cu dânsul, până sosiră la Anghira, şi statură înaintea lui Lucie, şi acolo tăindu-i-se capul din porunca lui Lucie, împreună cu alţi bărbaţi şi femei şi copii, ce erau cu dânsul şi crezuse în Hristos, se duse spre cereştile lăcaşuri. Iar felurile muncilor ce fericitul Clement osebit a pătimit, erau acestea : Adică spânzurat de un lemn şi strujit, bătut cu pietre peste obraz, şi peste gură, băgat în temniţă, apoi legat de o roată şi bătut cu toiege, bătut cu piluge de fier peste gură, zdrobit la fălci, şi cu măselele scoase, ferecat în obezi şi băgat în temniţă; acestea deosebi sunt ale Sfântului Clement patimi. Iar împreună cu Agatanghel, sunt acestea adică : Fură bătuţi cu vine de bou uscate, spânzuraţi de un lemn, arşi pe coaste cu făclii aprinse, daţi la fiare şi printre degetele mâinilor băgate țepușe de fier arse, şi băgaţi în varniţă, unde au stătut două zile, şi la umeri jupuiţi, scoţându-le curele, şi iarăşi bătuţi cu toiege, şi puşi pe paturi de fier arse. Aruncaţi o zi şi o noapte în cuptor de foc, strujiţi rău pe pântece. Aruncaţi peste ţepi tăioase şi ascuţite cumplit, ce erau înfipte jos pe pământ, de care se tăiară, şi se împunseră şi singur Sfântul Agatanghel a primit pe capul său plumb topit. Legatu-le-a şi două pietre de râşniţă de grumazi amândurora, şi purtându-i prin tot oraşul, îi ucideau cu pietre. Şi iarăşi osebit Sfântului Clement îi bătură prin urechi piroane de fier arse, şi iarăşi ars cu făclii, şi legat de o piatră mare, fu bătut peste obraz, şi pe cap cu beţe, şi luând în toate zilele câte o sută cincizeci de răni, le răbda. În cea de apoi le tăiară capetele amândurora, în Anghira Galatiei. Şi se face pomenirea lor în sfânta lor mucenicie, care este de acea parte de Evdozie, de cea parte de Anaplo, şi în sfânta Biserică a sfintei Irinei celei vechi şi a celei noi.

    Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Evsevie.

Stih :
Vino către noi la cereasca veselie,
Îngerii cei veseli zic către Evsevie.


    Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Mavsima Sirul.

Stih :
Mavsima vorbind mai înainte cu limbi sirieneşti.
Acum vorbeşte către îngeri cu limbi îngereşti.


   La cetatea Chirului cea din Antiohia, a stătut un cuvios, Mavsima cu numele, sirieneasca limbă vorbind; care deşii era crescut cu viaţă ţărănească şi prostatică, a strălucit însă cu bunătăţile. Avea numai o haină şi când se învechea, nu o lepăda; ci peste rupturile cele vechi, cosea alte petice, şi cu aceea îşi acoperea goliciunea trupului. Dar atâta era de osârduitor întru primirea străinilor şi săracilor, încât deschidea la toţi uşile chiliei sale. Zic că avea două chiupuri, unul plin de grâu şi altul de untdelemn, din care da la toţi cei ce aveau trebuinţă, şi pururea izvora şi niciodată se deşertau. Căci Dumnezeu cel ce îmbogăţeşte pe toţi, care îl cheamă pe el, acesta precum a poruncit, vasul de apă şi de grâu şi de untdelemn al văduvei Sareptencei, să izvorască făină şi untdelemn, dându-i ei bogată roada seminţelor găzduirii lui Ilie, asemenea, zic, acesta Dumnezeu a dăruit şi la minunatul acesta şi iubitorul de străini Mavsima darea bunătăţilor, de o măsură cu osârdia sa. Deci bine şi cu cuvioşie petrecându-şi viaţa, s-a mutat către Domnul.

    Tot în această zi, pomenirea prea Cuviosului Părintelui nostru Salaman sihastrul.

Stih :
Te duci din viaţa jos târâtoare, şi de cele de jos râvnitoare,
Salamane înaltule cu lucrarea şi cu cuvântul, la cele veselitoare.


   Lângă marginea râului Eufratului, este un sat spre apus, cu numele Capersană, din care era fericitul acesta Salaman, care pentru că a iubit liniştită viaţa monahilor, pentru aceasta aflând în satul cel de ceea parte de rău, o mică chilie, s-a închis într-însa fără să-i lase uşă ca, să poată ieşi, şi fără de fereastră ca să-i intre lumina. Ci odată pe an, săpa pământul pe dedesubt şi ieşea afară, şi cercând puţină supărare, îşi strângea hrana de nevoie peste tot anul, şi aşa a petrecut mulţi ani fericitul. Deci aflând Arhiereul locului de bunătatea lui, s-a dus la el vrând ca să-i dea preoţia. Şi săpând puţină parte a chiliei, a intrat înlăuntru şi punându-şi mâinile peste capul lui, a săvârşit rugăciunea hirotoniei. Şi i-a spus lui multe şi i-a vestit Darul preoţiei ce i s-a dat; însă nici un cuvânt n-a auzit din gura Cuviosului. Deci s-a dus Arhiereul, poruncind ca să se zidească iarăşi partea chiliei cea stricată. Altă dată a trecut noaptea Eufratul creştinii locuitori satului şi i-au stricat chilioara. Apoi luându-l pe el ridicat, l-au dus în sat fără să se împotrivească el la aceea ce au făcut ei, şi fără să le zică aşa să facă. Deci având în satul lor altă chilie gata, l-au închis într-însa; iar Cuviosul asemenea se liniştea şi acolo, fără să vorbească cu cineva. Iar după puţine zile, creştinii ce erau locuind în alt sat, de cea parte de râu, ducându-se noaptea i-au stricat chilioara aceea, şi luând asemenea pe Sfântul ridicat, I-au dus în satul lor fără să li se împotrivească cu cuvântul, şi să-i silească ca să-l lase, şi fără să se ducă de voie. Aşa cu desăvârşire s-a făcut pe sine mort fericitul în viaţa aceasta. Pentru care şi adeverind glasul Apostolului Pavel, zicea de trei ori fericitul : De aceea nu mai viez eu, ci viază întru mine Hristos, iară cei ce acum vieţuiesc în trup, vieţuiesc întru credinţa Fiului lui Dumnezeu, celui ce m-a iubit pe mine, şi s-a dat pe sine pentru mine. (Galateni, cap. 2, v. 20). Cu asemenea chip omorându-se pe sine fericitul Salaman, ca niciunul vreodată şi-a petrecut viaţa până s-a mutat către Domnul, ca să dănţuiască în veci.

    Tot în această zi, sfinţii doi Mucenici cei aruncaţi în groapa pariei, s-au săvârşit.

Stih :
Înlăuntrul gropii doi Mucenici încăpând,
Dumnezeiasca dragoste pe frică este afară scoţând.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne milueşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Tinerii în Babilon, de văpaia cuptorului nu s-au spăimântat, ci în mijlocul văpăii aruncându-se, fiind rouraţi au cântat : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

   Cu raza muncirii lumea ai luminat, cântând lui Hristos cu curăţia cugetului şi a sufletului : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

   Preasfinţita prăznuire a îndreptărilor tale, cu cerească lumină strălucind, luminează pe cei ce strigă : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

A Născătoarei :

   Înţelepciunii celei preaînţelepte, Fecioară, Maică te-ai făcut, ceea ce toate cu înţelepciunea le ocârmuieşte cu bunătatea cea din fire : Bine cuvântat este rodul pântecelui tău Preacurată.

Alt Canon,

Irmos : Nu ne da pe noi până...


   Aceşti doi pururea pomeniţi, Clement cel mare, împreună cu Agatanghel, risipind întunericul necredinţei vrăjmaşilor celor răi, luminează din destul Biserica cu lumina pătimirilor, ca nişte pururea luminători, pe care cu mare glas să-i lăudăm.

   Bărbăteşte ai răbdat zgârieturile şi toate întreitele valuri ale nesuferitelor dureri, rănind pe vrăjmaşii cei nevăzuţi, cu rănile trupului tău Mucenice slăvite, părtaşule al pătimirii lui Hristos, şi locuitorule împreună cu îngerii, lauda mucenicilor Agatanghele.

Slavă...

   Bucurându-te înţelepte, ai răbdat ca un fără de trup grelele înfierbântări de plumb, cele puse deasupra dumnezeiescului tău cap, care ţi-l ardea peste tot, Agatanghele ostaşule al lui Hristos, pentru aceea cu credinţă te slăvim.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Arătatu-te-ai, o Fecioară ! Taină Cuvântului Celui negrăit, că fără stricăciune ai încăput întru tine pe Dumnezeu, cel ce este neîncăput întru toate, şi l-ai născut, şi cu lapte l-ai hrănit, vrând să ne mântuiască pe noi, care te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 8-a :

Irmos :


   Pentru legile părinteşti, fericiţii tineri în Babilon mai înainte nevoie pătimind, au scuipat porunca cea nebunească a celui ce împărăţea. Şi împreunându-se cu focul cu care nu s-au ars, celui ce stăpâneşte vrednică cântare i-au cântat : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Arătându-vă luminători prealuminaţi pe pământ, luminaţi tăria cinstitei Biserici preafericiţi; iară în ceruri cu strălucirea patimilor voastre, prăznuirea celor întâi născuţi veseliţi, strigând; pe Domnul lăudaţi-L, şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Cu veselie prăznuim acum pomenirea cea de bucurie a nevoinţelor tale, căci ca un fără de trup ai răbdat întreitele valuri ale rănilor, ci în locul acestora veşnica desfătare după vrednicie ai luat, bogata răsplătire. Pe Domnul lucruri lăudaţi-L, strigând : Şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.

   În haină împestrită, şi prealuminată a slavei tu îmbrăcându-te, în locul duhului cumplitei trândăviri, preafericite, în locul muncilor petrecere îngerească, a vieţii celei dea pururea luând, o ai schimbat. Pe Domnul lucrurile lăudaţi, strigând : Şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.

A Născătoarei :

   Pe cel din Tatăl cel pururea fiitor, Cuvântul cel pururea fiitor, şi împreună cunoscut, iară în vecii cei mai de pe urmă întrupându-se din Fecioară, tot chipul omenesc Dumnezeu l-a făcut luişi după Ipostas neamestecat unindu-l. Pe Domnul lucrurile lăudaţi, şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.

Alt Canon,

Irmos : Toate le-ai aşezat Stăpâne...

   Cu picăturile sângiurilor tale stingând focul nedumnezeirii, ai adăpat prealăudate Biserica lui Hristos, care înflorea cu credinţă, şi lăuda neîncetat după vrednicie ostenelile tale cele mari, luptele, şi vitejiile cele luminate, înţelepte Agatanghele.

   Clement cel prea-ales, şi Agatanghel întocmai au luat cununile biruinţei. Drept aceea stând înaintea celui ce împărăţeşte peste toţi întru înălţime, ne sunt nouă sprijinitori şi izbăvitori, binecuvântând, şi lăudând neîncetat pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Asemănându-te cu tinerii, cei ce au stins văpaia, te-ai supus focului, purtătorule de chinuri, ca şi cum ai fi fost fără de trup, fiind înfierbântat de râvna dragostei Domnului, Agatanghele, şi cu fierbinţeală strigai : Binecuvântaţi neîncetat făpturile Domnului pe Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Tare mângâiere şi nădejde neruşinată, zid nebiruit, şi dumnezeiască apărare, te are poporul tău, cel ce te laudă Fecioară, şi mântuindu-se cu bună cântare strigă; Binecuvântaţi neîncetat lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Toate le-ai aşezat cu înţelepciunea ta Stăpâne, şi fundul pământului iarăşi precum ştii l-ai întărit, temelia lui înfigându-o pe ape nemărginite. Pentru aceasta toţi strigăm, cântând : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos :

   Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iară prin tine Preacurată, s-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe care slăvindu-l cu oştile cereşti, pe tine te fericim.

   Cu baia botezului celui în chipul luminii, făcându-te desăvârşit, şi cu ungerea preoţiei, şi cu mucenicescul sânge spălându-te, fericite, împodobit fiind, bucurându-te, ai alergat la cereştile oştiri, de Dumnezeu fericite.

   Cununa sfinţilor Mucenici Cuvântul lui Dumnezeu, cununa darurilor a împodobit Sfântul tău creştet minunate, Soarele cel neapus al dreptăţii. Pentru care, lupte îndelungate ai suferit bucurându-te.

A Născătoarei :

   Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel fără de început întrupându-se, fiu Fecioarei se face, cu bună voinţa Tatălui, şi cu împreună lucrarea Duhului Celui Dumnezeiesc. Pentru aceasta tot chipul meu cel stricat l-a înnoit, ca un Atotputernic.

Alt Canon,

Irmos : Făcut-a tărie cu braţul său...


   Ca o pereche frumoasă arătându-se Agatanghel cel lăudat, împreună şi Clement cel viteaz, luminându-se cu podoabe muceniceşti; și acum stau înaintea lui Dumnezeu împăratului tuturor, purtând cununi cu bună laudă, împreună cu cei fără de trup.

   Nu ţi-a fost milă de trup, care în multe vremi a luat chinuri cumplite, dorind de bunătăţile, care au gătit Dumnezeu, dumnezeieştilor sale slugi, împreună cu care petreci Mucenice Agatanghele, bucurându-te în veci.

Slavă...

   Pământul prăznuieşte şi Cerul dănţuieşte, cetele îngerilor celor fără de trup se veselesc, şi inimile credincioşilor cu bunăcredinţă slăvesc astăzi pomenirea ta înţelepte; întru care, pe cei ce te cinstesc, mântuieşte-i de toată bântuiala, cu rugăciunile tale.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Luminezi lumea Preacurată, răsărind pe lumina, care a strălucit din Tatăl mai presus de gând şi mai înainte de veci, drept aceea îţi strig : Goneşte Curată din inima mea întunericul cugetelor celor fără rânduială, ca să te slăvesc.

Irmosul :

   Făcut-a tărie cu braţul său, pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune, şi a înălţat pe cei smeriţi, Dumnezeul lui Israil, întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălţime, şi ne-a îndreptat pe calea păcii.

LUMINÂNDA.

Podobie : Femei auziţi...


   Ca şi Pavel Apostolul tot pământul împrejur l-ai alergat, şi cu îndelungate luptele tale ai întins vițe Clemente, şi cu mreaja credinţei ai vânat pe Agatanghel, pe cel împreună părtaş, şi împreună Mucenic, pe pătimitorul cel asemenea numit bunei vestiri.

A Născătoarei :

   Tu eşti a mea folositoare Preacurată, şi năzuinţă tare, tu şi apărătoare, şi acoperământ, şi la tine cad, strigând : Din nevoile mele scapă-mă, ca ceea ce ai născut bucuria, şi din focul de veci mă răpeşte Fecioară, pe mine, cel ce nădăjduiesc spre tine.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.



 
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI PATRA


Preacuvioasa Maica noastră Xenia.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile Cuvioasei, glasul 1.

Podobie :
Ceea ce eşti bucuria...

   Mai-nainte strămutându-te cinstită, cu gândirea şi adeverind cu fapta, ceea ce ai socotit cu cugetul, ai ieşit din sălbăticeasca deşertăciune a deşertăciunilor, şi ţi-ai îndreptat călătoria, înstrăinându-te cu suirea cea aspră a bunătăţilor fericită Xenia.

   Aşezându-te în limanul sânului de pământ celui dumnezeiesc, ai trecut furtuna valurilor lumii. Iar luntrea sufletului tău necufundată purtându-o cinstită, de valurile amărăciunii desfătărilor, petreci plină de poverile cele tainice.

   Înstrăinându-te cu dumnezeiască urmarea lui Dumnezeu celui ce pentru noi s-a pogorât de sus către noi, ca să înalţe pe cei căzuţi, ai rămas înţeleaptă, necunoscută rudeniilor; iar credincioşilor şi lui Dumnezeu, mai ales ai fost cunoscută, rugându-te Xenia totdeauna.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Preaslăvită eşti în neamurile neamurilor, Maică Fecioară Curată, Născătoare de Dumnezeu Marie, apărătoarea lumii, care ai născut cu trup pe Fiul Tatălui celui fără început şi împreună veşnic cu duhul adevărat. Pe care roagă-l să ne mântuim noi.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea.

   Dacă a văzut Fecioara cea fără prihană pe Fiul său spânzurat pe Cruce, tânguindu-se striga : Preadulcele meu Fiu ! Ce este această nouă şi minunată vedere ? Cum te-ai pironit cu trupul pe Cruce ? Cel ce toate le ţii în mâna ta.

Tropar, glasul al 8-lea.

  
Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Xenia, duhul tău.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului.
Caută la sfârşitul cărţii.


LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih şi al Cuvioasei pe 4.

CANONUL Cuvioasei.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :

Irmos :


   Cântare să înălţăm popoare minunatului Dumnezeului nostru, celui ce a mântuit din robie pe Israil, cântare de biruinţă cântându-i şi strigând : Să cântăm ţie unuia Stăpânului.

   Străin fiind de toată bunătatea şi fiind depărtat de Dumnezeu prin fapte necuvioase, fă-mă al lui cu rugăciunile tale cele bineprimite Xenia cinstită Cuvioasă, pe mine, care laud viaţa ta cea străină.

   Aprinzându-te pe tine focul cel înţelegător, ca pe o materie lesne arzătoare, te-a plecat să te lepezi cu gând bărbătesc de înşelăciunea cea lumească şi de logodnicul cel trupesc, şi a te logodi, curat cu Domnul.

Slavă...

   Cugetând viaţa străină, de ceea ce din veac este în Cer, şi nu se trece, ţi-ai răsplătit numirea ca şi cu fapta, şi ai alergat ca un cerb setos pe urma logodnicului celui nemuritor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Să lăudăm credincioşii cu cântări pe Maria cea Preacurată Născătoarea de Dumnezeu, pe cea plină de daruri, pe acoperământul cel dumnezeiesc, pe limanul cel liniştit, pe mântuirea credincioşilor.

Cântarea a a 3-a :

Irmos : Cela ce ai întărit cerurile...


   Biruind dragostea cea dumnezeiască pe sufletul tău cel curat, te-a plecat pe tine curată, să uiţi ostenelile sihăstriei şi firea.

   Îndulcindu-te de frumuseţile logodnicului celui nemuritor, frumuseţile trupului ţi le-ai veştejit, şi te-ai arătat preafrumoasă, locuind în dumnezeiasca cămară cea de Mire.

Slavă...

   Dobândind aripi poleite ale bunătăţilor, ai zburat către înălţimea Cerului, fericită, ca o porumbiţă nestricată.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fecioară, ceea ce eşti nor luminos al Soarelui celui înţelegător, şi prealuminat, care a răsărit din pântecele tău, luminează sufletele, celor ce te laudă.

Irmosul :

   Cela ce ai întărit cu cuvântul cerurile, şi pământul l-ai întemeiat pe ape multe, întăreşte-mă către cântarea slavosloviei tale, Doamne.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea...


   Iubind pe Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care s-a arătat pe pământ pentru bunătate, i-ai urmat ca unui mire preafericită, şi cu osârdie ai părăsit pe mirele cel stricăcios şi patria, şi bogăţia cea trecătoare. Pentru aceasta vieţuind pe pământ străin, precum îţi este şi numele, ai omorât patimile, şi ai câştigat moştenirea celor vii, de Dumnezeu insuflată Xenia; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Întru ispite de multe feluri de nevoi, ale vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi am căzut, şi de furtuna păcatelor mele celor fără număr fiind ţinut Preacurată, ca și către o caldă folositoare, şi acoperământ, şi liman al meu alerg la bunătatea ta. Pentru aceasta Preacurată, roagă pe cel ce s-a întrupat fără de sămânţa din tine, pentru toţi robii tăi, cei ce te lăudăm neîncetat, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, rugându-l pe acela cu dinadinsul, iertare de păcate să dăruiască, celor ce ne închinăm cu credinţa dumnezeieştii naşterii tale.

A Crucii, a Născătoarei :

   Mieluşeaua văzând pe Cruce pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, se văita lăcrimând cu amar, strigând : Lumea se bucură luând mântuire prin tine, iară pântecele meu arde văzând răstignirea ta, care o rabzi pentru îndurarea milei. Îndelung-răbdătorule Doamne, adâncul milei şi izvor nedeşertat, milostiveşte-te şi dăruieşte iertare de greşeli, celor ce laudă cu credinţă dumnezeieştile tale patimi.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Cuvinte, din munte umbros din una Născătoarea de Dumnezeu, cu dumnezeiască vedere, proorocul mai înainte a cunoscut că vei să te întrupezi; şi cutremurându-se slăvea puterea ta.

   Adus-ai lui Hristos zestre : Curăţia, omorârea mădularelor şi ostenelile înfrânării; şi în locul acestora ai primit împărăţia cerească şi desfătarea cea veşnică.

   Udându-ţi aşternutul cu lacrimi Cuvioase şi mâncând pâinea cu cenuşă, ai câştigat mângâierea cea nemuritoare şi desfătarea raiului.

Slavă...

   Dându-te pe sineţi pildă de bunătăţi ai tras multe suflete către mântuire, care s-a depărtat de dorirea lumii, cugetătoare de Dumnezeu Xenia, vrednică de laudă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Bucură-te de la noi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Bucură-te ceea ce ai născut bucuria lumii. Bucură-te singură sprijineala oamenilor, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară.

Cântarea a 5-a :

Irmos :


   Întunericul sufletului meu risipeşte-l, dătătorule de lumină, Hristoase, Dumnezeule cel ce ai gonit întunericul cel mai dinainte al adâncului şi-mi dăruieşte lumina poruncilor tale, Cuvinte, ca mânecând să te slăvesc pe tine.

   Ca o junice dorind dumnezeiasca frumuseţe a Păstorului, strigat-ai : Unde păstoreşti acum Mire ? Unde te odihneşti ? Spune-mi; căci doresc şi mă aprind totdeauna a vedea faţa ta cea preafrumoasă.

   Dragostea este frumuseţea mea, Mirele strigă, de mă cauţi cinstită, cea luminată cu bunătăţile, caută-mă în ceruri că eu acolo păstoresc şi totdeauna îmi chem oile păşunii mele.

Slavă...

   Turturea preafrumoasă, rândunea prealuminată şi privighetoare înţelegătoare te-ai arătat Xenia cinstită şi frumuseţe păstrată lui Hristos, scăpând de cursele cele înţelegătoare ale vânătorilor, vrednică de laudă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe cel de sus fără de Maică, în vremile cele de apoi l-ai născut celor de jos fără de tată. Fecioară, înfiinţându-se deplin cu al nostru pentru multa bunătate. Pe care roagă-l, să se mântuiască de stricăciune, cei ce te laudă.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...


   Viaţa ta cea străină, şi nevoinţa cea peste fire de om, mărindu-o cel ce pentru tine s-a înstrăinat prealăudată, te-a împodobit Cuvioasă, cu semne şi cu minuni cu adevărat minunate.

   Pe mine, care m-am înstrăinat departe de poruncile Dumnezeului nostru, apropie-mă de dânsul cu rugăciunile tale, Cuvioasă, şi mă fă străin de gheena cea cumplită, şi de patimile cele ce mă cuprind.

Slavă...

   Când înconjurarea de stele te vestea mai presus de gând la cei de aproape, şi la cei de departe, cu mijlocire străină, atuncea fiind încununată cu înconjurarea bunătăţilor, te-ai suit către Hristos, de care doreai mărită Xenia.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel ce şade necuprins pe umerii Heruvimilor, a locuit în pântecele tău cuprins cu trupul, iară nu cu Dumnezeirea, şi din tine a ieşit, ca să mântuiască pe oameni.

Irmosul :

   Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor rogu-mă. Căci către tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie : Cu curgerile sângiurilor...


   Pomenirea ta cea de străini iubitoare Xenia săvârşindu-o, noi cei ce te cinstim pe tine cu dragoste, lăudăm pe Hristos, cel ce ţi-a dat ţie întru toate putere de tămăduiri; pe care roagă-l totdeauna pentru noi toţi.

ICOS

   Pe Hristos cel ce s-a născut din Fecioară în chip străin, Xenia mărită, roagă-l să ne fie milostiv, nouă celor ce alergăm la tine după datorie, din suflet şi din inimă curată şi cu bună credinţă ne silim a lăuda pomenirea ta. Care toate puterile cereşti ca pe o purtătoare de lumină, şi fără prihană, şi sfântă prăznuirea ta după vrednicie o a cinstit mărită. Care te rogi neîncetat pentru noi toţi.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci şi patra, Pomenirea sfintei Maicii noastre Xenia.


Stih : Xenia se înstrăinează de viaţa aceasta arătat...
De care şi mai înainte vieţuind, era străină cu adevărat...
Amândouă slujnicele Xeniei sunt murind.,.
De bunătăţile aceleia neînstrăinate fiind.
În douăzeci şi patru de zile Xenia a venit.
În sălăşluirea Cerului şi s-a odihnit

   Fericita aceasta şi pururea pomenita Xenia a fost din marea şi slăvită cetate a Romei, din neam cinstit şi râvnitor. Deci vrând părinţii ei să o mărite, şi gătind toate cele ce erau de treaba nunţii, ea s-a sculat de a fugit din cămara cea de nuntă, cu alte două femei tinere slujnice ale sale, care făcându-şi călătoria pe mare şi trecând şi prin alte locuri, au sosit la cetatea ce se cheamă Milassa, şi mai vârtos au nimerit la acea cetate, fiind îndemnată de dumnezeiescul Pavel monahul şi preotul, care arătându-se de la Dumnezeu în ostrovul Co, a îndreptat-o spre cele mai bune, în care loc făcând o biserică pe numele Sfântului întâiului Mucenic Ștefan, împreună cu cele două slujnice ale ei, şi cu alte câteva fecioare ce se adunase acolo, au arătat multă nevoinţă, aducându-se pe sine spre cereasca petrecere, cu toată răbdarea. Şi părăsirea simţirii poftelor lumeşti. Deci petrecându-şi bine viaţa şi după Cuvioasa aceea şi fericita ei moarte, şi-a luat de sus mărturia; că întru amiază luminând soarele pământul, s-a ivit o cruce de stele, care era înconjurată de raze luminoase, atât cât se părea a fi o cunună fericitei, dată ei de la Dumnezeu pentru îndelungatul post, şi priveghere şi feciorie. Şi aceasta este adevărat, că după îngroparea moaştelor sale în pământ, nu s-a mai văzut acea stea cu raze. Deci s-a descoperit şi lucrurile cele despre sfânta, spunând una din slujnicele sale când vrea să moară, din ce patrie şi din ce neam era fericita. Şi numele cel de la părinţi, care se chema Evsevia, şi deci vrând ea a nu se cunoaşte, şi-a pus numele pe urmă Xenia.

    Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Mucenici, Pavel, Pavsirion şt Teodotion.

Stih : Pavsirion şi Pavel amândoi fraţii cei răbdători.
Curgerea râului îi arată şi împreună nevoitori.
Iată grumazul să fie dar sabia viind.
Strigă Teodotion pe Dumnezeu dorind.


   Aceştia erau pe vremea lui Diocleţian şi Maximian împăraţii, şi Arian ighemonul în Cleopatrida, fraţi după trup, din tânără vârstă îmbrăcaţi în schima monahicească. Şi erau de ani când au fost prinşi, Pavel de treizeci şi şapte, iară Pavsirie de douăzeci şi cinci. Deci aflând de prinderea lor, Teodotion fratele lor, lăsând petrecerile prin munţi cu tâlharii, (căci şi el era părtaşi obiceiului acelora) a venit ca să-i vadă pe ei, şi să li se închine; şi văzându-i pe ei că stă în judecată, n-a cutezat a se apropia, ci ducându-se într-o parte, cugetă întru sine, oare ce fel de moşteniri vor dobândi fraţii săi. Şi înfierbântându-se, s-a întors şi s-a mărturisit pe sine creştin înaintea tiranului Arian, şi sărind asupra lui, îl pogorî pe el de pe scaun. Deci îndată cuie înfocate i-a fost bătute prin coaste, încă şi în pântece şi şi-a primit sfârşitul vieţii tăindu-i-se capul de sabie. Iar Pavel şi Pavsirie, fiind aruncaţi în râu şi-au săvârşit mucenicia.

   Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Vavila cel din Sicilia, şi Timotei şi Agapie, ucenicii lui.

Stih : Vavila mai-nainte împotriva dracilor s-a nevoit :
Apoi şi prin sânge s-a chinuit.
Pe Agapie împreună cu Timotei cel lăudat :
Îi cunosc următori învăţătorului prea-arătat.

   Acest sfânt Mucenic Vavila, de bun neam fiind după marele Iov, despre răsăriturile soarelui, a fost născut din părinţi de bun neam şi iubitori de Dumnezeu, în vestita Teopoli. Şi învăţându-se întru ea, cu învăţătura şi înţelepciunea Domnului; şi sfinţitele dumnezeieşti Scripturi, degrab cu silinţă învăţându-le, şi din tânără vârstă iubind pe Hristos, a urât lumea. Deci murind părinţii săi, a împărţit bogăţia pe la săraci, şi la văduve şi la sărmani. Şi scuturându-se pe sine, de toată lumeasca materie, suindu-se în munte se liniştea având cu sine, şi pe amândoi ucenicii săi, pe Agapie şi Timotei. Deci făcându-se şi preot, după vrednicie a cinstit cinul preoţiei. Dar fiindcă necredincioşii şi vărsătorii de sânge Elini, grăbeau ca să-l vândă pe el ighemonilor, lăsând Roma, s-a dus la Sicilia, împreună cu amândoi ucenicii săi. Zăbovindu-se acolo, pe mulţi a luminat cu Darul ce locuia întru el, aducându-i la cunoştinţa de Dumnezeu. Ci fiindcă cetatea nu se poate ascunde, deasupra muntelui stând, precum este scris, nici acesta s-a tăinuit de ighemonul de acolo. Deci prăznuindu-l pe el, împreună cu amândoi ucenicii săi, îndată ce a văzut că cu îndrăzneală mărturiseşte pe Hristos Dumnezeul adevărat, mai întâi i-au bătut cu feluri de toiege năvălind asupra lor şi roşindu-le trupurile lor. Apoi purtându-i pe ei prin cetate prin muncitori, cu feluri de chipuri şi fără omenie îi ustură : Una adică, îngrozind prin ei cetăţile Siciliei, iară alta, plinindu-şi osebita patimă, prin pedeapsa lor. Însă sfinţii Mucenici se întăreau, privind la veşnicele bunătăţi. Iar a doua zi tăindu-i pe ei cu săbiile, i-au aruncat în foc. Însă nu a vătămat focul nicidecum trupurile lor, ci întregi şi nevătămate le-a păzit. Pe care şi luându-le oarecari credincioşi după vrednicie, le-au îngropat în insula Siciliei.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Macedonie.

Stih : Din nenumăratele părinteştile tale lăcaşuri a câştiga dorind :
Hristoase şi Macedonie unui este luând.


   Acest întru sfinţi Părintele nostru Macedonie, avea luptă şi privelişte vârfurile munţilor. Nu într-un sat întemeindu-se, ci acum întru acesta sălăşluindu-se, acum în celălalt mutându-se, în Fenicia, Siria, şi Cilicia. Şi aceasta o făcea, fugind de îmbulzeala celor ce năzuiau la el. Deci patruzeci şi cinci de ani a petrecut aşa, neavând cort, nici colibă, ci într-o crăpătură adâncă, avându-şi şederea. Iar după ce s-a făcut preot, a ascultat de cei cel rugau şi şi-a făcut chilie. Mai pe urmă întrebuinţa şi căsuţe, nu ale sale, ci străine, douăzeci şi cinci de ani a petrecut, sălăşluindu-se în colibă şi în căsuţe. Încât se adună anii luptelor sale la şaptezeci, cu pâine de orz şi cu apă patruzeci de ani hrănindu-se. Mai în urmă însă în neputinţă căzând, se hrănea cu o mică părticică de pâine şi cu apă. Acest minunat, mare făcător de minuni făcându-se, draci din oameni izgonind, şi feluri de boli vindecând şi alte nu puţine preamărite săvârşea. Acestuia odată i-a adus o femeie, care prea mult cu covârşire mânca, din lucrarea drăcească, şi mult pentru dânsa tânguindu-se rudele sale, se rugau cei ce o adusese la Sfântul ca să o miluiască şi să o vindece pe ea. Iar Sfântul făcând rugăciune a făcut-o pe ea să mănânce fireşte; căci mânca peste măsură de mult. Şi lui Dumnezeu cu curăţenie, şi cu stăruinţă slujind ani şaptezeci, s-a mutat către Domnul.

    Tot în această zi, aducerea moaştelor Sfântului Preacuviosului Mucenic Anastasie Persul.

Stih : Anastasie pentru nevoinţele tale te-ai încununat :
Iară nouă Darul moaştelor tale ne-ai dat.


   Mergând Iraclie împăratul la Persia şi murind Hosroiu împăratul Perşilor, iar un călugăr de la mănăstirea Mucenicului, văzând oastea împăratului, s-a bucurat. Şi era cu poporul creştinilor, care se întorceau pe la locurile lor şi venind la egumenul său, i-a adus moaştele Mucenicului, şi a povestit, că la Persia a tămăduit pe un îndrăcit, punându-le deasupra lui. Deci Iraclie la douăzeci de ani după împărăţia lui, a adus în Ierusalim cinstitul lemn. Iar un episcop fiind trimis de Arhiepiscopul cel mai mare, în părţile Romanilor, a luat moaştele Sfântului de le-a dus la Chesaria şi dând acolo puţină parte, cealaltă o a oprit, iar cinstitul cap al Mucenicului, şi icoana, se cinsteşte şi se închină de cei credincioşi în marea şi vechea Romă.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ermoghen şi Mamant.

Stih : Ermoghen şi Mamant prietenii lui Hristos cu adevărat,
A muri pentru el nicicum s-au înfricoşat.


   Tot în această zi, Preacuviosul, Părintele nostru Filon, cel ce a fost Episcop Calpasiei, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Filon din pământeni era lui Hristos neamuri aducând,
Căci de la el Darul a fost având.


    Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Filipie preotul, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Precum caii cei alergători cu adevărat,
Filipie bucurându-se în ceruri a zburat.


    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Varsim şi doi fraţi ai lui, care de sabie s-au săvârşit.

Stih : Pe cei trei fraţi dumnezeiasca dragoste i-a legat,
Şi ca să dorească dumnezeiescul sfârşit cel prin sabie i-a înduplecat.


Tot în această zi, Preacuviosul Zosima, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Zosima cine va spune îndelung ale tale dureri,
Precum şi murind tu, cununile nenumăratelor tale osteneli.


   Tot în această zi, pomenirea Sfântului proorocului, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan, aproape de Tavru.


Stih : Deci limba mea pe propovăduitorul cum va fi lăudându-l,
Pe care limba lui Hristos mai mare decât pământenii este numindu-l.


   Tot în această zi, Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Dionisie cel din Olimp, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Cu trupul ca un fără de trup ai vieţuit Părinte.
Şi acum cu îngerii cei fără de trup te veseleşti sfinte.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :


   Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat, strigând; Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

   Roma se laudă cu scutecele tale, iară Milassa şi mai mult se laudă, având moaştele tale, din care izvorăşti minuni credincioşilor, mireasă a lui Dumnezeu.

   Râu de tămăduiri te-ai arătat, înecând noianurile patimilor celor ce cântă : Bine eşti cuvântat în veci Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă...

   Adormit-ai patimile cele pierzătoare de suflet, prin multe privegheri fericită, şi ai adormit somnul, care se cuvine drepţilor, rugându-te pentru lume.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Nu înceta rugându-te, Celui ce S-a întrupat din tine mai presus de cuvânt, prealăudată Născătoare de Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre din cursele vrăjmaşului.

Cântarea a 8-a :

Irmos :
Cel ce acoperi cu apă cele...


   Logodindu-te cu un bărbat cu cel frumos în podoabă, cu Hristos; te-ai nevoit a face tot felul de bunătăţi, cu bună credinţă, şi te-ai sălăşluit în dumnezeiasca cămară cea de Mire, slăvită, luând zestre Darul de tămăduiri întru toţi vecii.

   Lipitu-s-a Hristoase sufletul meu după tine ca un pământ însetoşat, pe tine te caut Doamne apa cea vie, ţie îţi aduc ploile lacrimilor, adapă-mă cu râurile dragostei tale Mântuitorule întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Înfrumuseţatu-te-ai dorind de cel cu adevărat dorit, măritu-te-ai Fecioară, lipindu-te de slăvitul Hristos, tu ai adus Mântuitorului ceată sfântă de fecioare, care ţi-au urmat ţie. Cu care dimpreună dănţuieşti acum la lăcaşurile cele de sus.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Numai pe tine podoaba lui Iacov te-a ales Cuvântul Tatălui, şi în pântecele tău s-a sălăşluit, şi precum bine a voit a ieşit Preacurată, mai frumos decât toţi oamenii, ca să cureţe firea noastră cea întunecată.

Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...

   Cel ce acoperi cu ape cele mai pe deasupra ale tale, cel ce pui mării hotar nisipul, şi toate le ţii. Pe tine te laudă soarele, pe tine te măreşte luna, ţie îţi aduce toată făptura laudă, ca Făcătorului tuturor în veci.

Cântarea a 9-a :

Irmos :
Bine este cuvântat Domnul...


   Petrecând viaţă străină, şi omorând patimile trupului mărită, ai biruit prin neputinţă pe vrăjmaşul cel neputincios, și acum vieţuieşti în ceruri, unde cu adevărat ţi-a fost vieţuirea ca o fecioară curată.

   Bine este cuvântat Domnul, cel ce a arătat cinstitele tale moaşte, liman liniştit de tămăduiri celor ce pururea se primejduiesc în noianul, şi în valul patimilor, cinstea sihaştrilor şi lauda fecioarelor, purtătoare de Dumnezeu Xenia.

   Îndumnezeindu-te cu dumnezeieştile lumini curată, vezi mai curat pe cel mai desăvârşit dorit, că vezi cele ce văd îngerii, şi dănţuieşti împreună cu toţi cei aleşi, cerând pururea dezlegare păcatelor, celor ce te laudă.

Slavă...

   Ca pe un lăcaş fecioriei, ca pe o porumbiţă curată, ca pe o turturea nevinovată, ca pe o mireasă a lui Hristos, şi bună şi fără prihană, ca un chip al dumnezeieştilor bunătăţi, ca pe o grădină încuiată credincioşii te cinstim, de Dumnezeu purtătoare Xenia.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Urmând cuvintelor tale, totdeauna te vom ferici pe tine Marie, neamurile neamurilor, că ai născut pe Dumnezeu cel adevărat. Preacurată Fecioară, care face cu adevărat fericiţi pe toţi, cei ce slujesc lui.

Irmosul :

   Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, cel ce a ridicat nouă corn de mântuire, în casa lui David slugii sale, întru care ne-a cercetat pe noi răsăritul cel dintru înălţime, şi ne-a îndreptat pe calea păcii.

LUMINÂNDA

Podobie : Femei ascultaţi glas...


   Dorind preacinstită Xenia de lăcaşul cel ceresc, te-ai făcut pe tine străină de patrie, de bogăţie şi de neam, ca o iubitoare de credinţă, de Dumnezeu purtătoare. Şi ridicându-ţi Crucea ta, cu osârdie ai alergat către Hristos, cel ce a venit din Fecioară cu mijlocire străină, să mântuiască pe oameni.

A Născătoarei :

   Arătatu-te-ai Stăpână, că întreci mai presus de toate făpturile Fecioară, născând cu trup pe Dumnezeu şi Ziditorul tuturor, cu a căruia Cruce întărindu-se femeile cele cugetătoare de Dumnezeu, vitejeşte au biruit, cu care dimpreună toţi te lăudăm, binecuvântată Marie.

Aceasta poate să se zică şi în loc de a Crucii.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei.






ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ÎN ZIUA A DOUĂZECI ŞI CINCEA


Cel dintru sfinţi Părintele nostru Grigorie,
Arhiepiscopul Constantinopolului, cuvântătorul de Dumnezeu.


LA VECERNIA CEA MICĂ

Punem Stihirile pe 4, glas 4.

Podobie : Ca pe un viteaz...


   Gura cea de Dumnezeu grăitoare, de Dumnezeu cuvântătorule Grigorie, şi cu limba ta cea cuvântătoare de Dumnezeu, ai arătat pe cel lăudat în Treime, pe Dumnezeu cel de o fiinţă, pe Tatăl, şi pe Fiul, şi pe Duhul Sfânt, şi ai uscat nebunia elinilor şi minciuna, propovăduind adevărul, cu cuvintele tale cele grăitoare de Dumnezeu.

   Şi vederea ta a fost cinstită, şi chipul tău smerit, sfinţite Grigorie. Pentru aceasta te cinstim cu cântări de bucurie, şi zicem : Bucură-te stea înţelegătoare, care luminezi marginile, cu strălucirea înţeleptelor tale cuvinte : Bucură-te trâmbiţa care propovăduieşti lumii poruncile lui Iisus.

   Organul cel mult glăsuitor, alăuta cea bine alcătuită, fluierul şi vioara cea dulce răsunătoare, pe Ierarhul cel preaînalt, şi marele învăţător al Bisericii lui Hristos, să-l lăudăm cântând : Bucură-te adâncul Dumnezeiescului Dar. Bucură-te înălţimea cereştilor înţelegeri. Părinte al părinţilor Grigorie.

   Cu praştia dumnezeieştilor tale cuvinte, de Dumnezeu insuflate, cu putere preaslăvite, ai împrăştiat ca pe un lup pe Arie, şi departe l-ai gonit de la turma lui Hristos, păstorule preabune, păzind oile tale întru păşunea Treimii, pentru aceasta pe tine te cinstim, păstorule al păstorilor Grigorie.

Slavă..., glas 6.

   Pe mai-marele păstorilor, şi cinstea patriarhilor, pe tăinuitorul văzătorilor de Dumnezeu, şi mintea cea preaînaltă a cugetării de Hristos, adunându-ne o gânditorii de Dumnezeu, cu duhovniceşti laude să-l lăudăm zicând : Bucură-te izvorule al cuvântării de Dumnezeu, râul înţelepciunii, şi curgerea dumnezeieştii cunoştinţe. Bucură-te stea prealuminoasă, că lumea toată luminezi cu dogmele tale. Bucură-te cel ce eşti mare apărător al bunei credinţe, şi al relei credinţe gonitor preaslăvit. Ci o preaînţelepte, de Dumnezeu cuvântătorule Grigorie, nu înceta rugându-te lui Hristos Dumnezeu, pentru cei ce săvârşesc pururea cu credinţă şi cu dragoste, pomenirea ta cea plăcută lui Dumnezeu, şi cinstită.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii, ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână, cu Ierarhul Grigorie, să se miluiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ.

Stihirile, glas 2.

Podobie : Casa Eufratului...


   Veniţi iubitorilor de dumnezeiasca înţelepciune, pe dumnezeiescul cuvântător de Dumnezeu, să-l lăudăm strigând : Bucură-te înţelepte Grigorie.

Stih : Gura mea va grăi înţelepciune, şi cugetul inimei mele pricepere.

   Gura cea sfinţită, limba cea de Dumnezeu grăitoare, şi dumnezeiasca minte a înţeleptului Grigorie, toţi să o lăudăm, de Dumnezeu înţelepţilor.

Stih : Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume.

   Casă de taină, a dumnezeieştilor sale cuvinte, a gătit tuturor, marele Grigorie; veniţi credincioşilor să ne ospătăm.

Slavă...

   Întru cinstita Treime, în Tatăl, Cuvântul şi Duhul, dumnezeiescul cuvântător de Dumnezeu, a crede a învăţat, într-un Dumnezeu nedespărţit.

Şi acum..., a Născătoarei :

   În tine Maica lui Dumnezeu, şi întru dumnezeiescul tău Fiu, marele cuvântător de Dumnezeu, a crede a învăţat, Marie Maică Fecioară.

Troparul, glas 1.

   Fluierul cel păstoresc al cuvântării tale de Dumnezeu, a biruit trâmbiţele ritorilor; că ţie celui ce ai cercat adâncurile Duhului, şi frumuseţile vorbei ţi s-au adăugat. Deci roagă pe Hristos Dumnezeu, Părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei Învierii :

  Gavriil zicând ţie: Fecioară, bucură-te!, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor întru tine, chivotul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine, slavă Celui ce a ieşit din tine; slavă Celui ce ne-a izbăvit pe noi, prin naşterea ta.


LA VECERNIA CEA MARE.

După obişnuitul Psalm, cântăm : Fericit bărbatul... Slava dintâi...

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 8, glas 1.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...


    Părinte Grigorie, buzele tale nu le-a acoperit mormântul, solitorul uitării, că a dumnezeieştii cuvântări gură te-ai arătat, dogmele bunei credinţe şi acum lumii grăindu-le. Pentru aceasta roagă-te, ca să dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă. De două ori.

   Părinte Grigorie, înţelepţeşte de trup te-ai ferit, de cel vrăjmaş şi înşelător, şi în căruţa bunătăţilor cea cu patru cai, la Cer mergătoare suindu-te, ai zburat la frumseţea cea nespusă. De care săturându-te, acum te rogi să se dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.

   Părinte Grigorie, lui Dumnezeu şi oamenilor ai fost credincios mijlocitor cu Darul; și acum cu rugăciunile tale cele cu bună îndrăzneală bine milostiv făcându-ne nouă, pe Hristos Domnul nu înceta a-l ruga Cuvioase, să dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.

Alte Stihiri, glas 2.

Podobie : Cu ce cununi de lauda...


   Veniţi cu sfinţite cântări să lăudăm pe grăitorul de Dumnezeu, pe ochiul cel priveghetor al Darului, şi gura cea preaînţeleaptă a Duhului, pe luminătorul lumii cel strălucit, şi marele glăsuitor al Bisericii. Lauda ortodoxiei cea prealuminată, curgerea cuvântării de Dumnezeu, râul dumnezeieştilor dogme cel pururea curgător, izvorul cel ce izvorăşte apele dumnezeieştii dulceţi. De două ori.

   Cu dragoste duhovnicească astăzi să lăudăm pe Ierarhul, pe cel întocmai la obicei cu Apostolii, apărătorul bunei credinţe, izvorârea grăirii de Dumnezeu, râul învăţăturii cel preadulce, întărirea cuvintelor celor înalte grăitoare. Buzele cele din Cer tunătoare, limba cea cu foc suflătoare, vistieria înţelepciunii, pe propovăduitorul Cuvântului, podoaba credincioşilor.

   Cu cântări după datorie toţi să lăudăm pe cuvântătorul de Dumnezeu, pe păzitorul turmei lui Hristos şi vânătorul lupilor, cel preaînţelept. pe smulgătorul neghinelor celor înstrăinate, pe semănătorul dreptelor dogme, cel preaminunat. pe izgonitorul ereticilor cel preatare, care a înmulţit cu adevărat, cu dumnezeiasca priveghere talanţii lui Hristos, precum s-a căzut, şi lumea a luminat cu dumnezeieştile străluciri ale învăţăturilor.

Slavă..., glas 8.

   Limba ta cea deşteptată spre învăţătură, glăsuind în urechile inimilor, sufletele leneşilor le ridică, şi prin cuvintele cele de Dumnezeu grăitoare, scară se află, care suie pe cei de pe pământ la Cer. Pentru aceasta Grigorie, de Dumnezeu cuvântătorule, nu înceta rugându-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască din nevoi sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Împăratul cerurilor pentru iubirea de oameni, pe pământ s-a arătat, şi cu oamenii a petrecut. Că din Fecioară curată trup luând, şi dintr-însa ieşind cu lucrarea, unul este Fiul îndoit în fire, dar nu în feţe. Pentru aceasta pe acesta desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit, cu adevărat propovăduindu-l, mărturisim pe Hristos Dumnezeul nostru; pe care roagă-l Maică nenuntită, să se miluiască sufletele noastre.

VOHOD : Lumină lină...

Prochimenul zilei şi citire.

De la Pilde citire :
Cap. 1, Vers 8.


   Pomenirea dreptului cu laude, şi binecuvântarea Domnului pe capul lui. Fericit este omul, care a aflat înţelepciunea, şi muritorul ce ştie priceperea; că mai bună este neguţătoria acesteia, decât a aurului şi a argintului visteria. Şi mai scumpă este decât pietrele cele de mult preţ, şi tot ce este scump nu este vrednic ei; pentru că lungimea zilelor şi anii vieţii sunt în dreapta ei, şi în stânga ei bogăţie şi slavă. Că din gura ei este dreptate, legea şi mila pe limbă le poartă. Deci ascultaţi-mă pe mine o fiilor, că lucruri de cinste voiesc să zic. Și fericit este omul care căile mele va păzi. Că ieşirile mele sunt ieşiri de viaţă, şi se găteşte vrere de la Domnul. Pentru aceasta vă rog pe voi, şi pun înainte glasul meu fiilor omeneşti. Că eu înţelepciunea am tocmit, sfatul şi ştiinţa şi gândul eu l-am chemat. Al meu este sfatul şi întărirea, a mea este priceperea, şi a mea este tăria. Eu pe cei ce mă iubesc pe mine, îi iubesc; şi cei ce mă caută vor afla Dar. Înţelegeţi dar cei fără de răutate chibzuiala, şi cei neînvăţaţi lipiţi-vă inima. Ascultaţi-mă pe mine iarăşi; că lucruri de cinste voiesc să zic. Şi voi scoate din buzele mele cele drepte, că adevărului se va învăţa grumazul meu, şi urâte sunt înaintea mea buzele mincinoase. Că dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimica nu este într-însele strâmb, nici răzvrătit. Toate sunt drepte celor ce înţeleg şi netede celor ce află cunoştinţa. Că vă învăţ pe voi adevărul, ca să fie în Domnul nădejdea voastră, şi să vă umpleţi de Duh.

De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 10, Vers 32.


   Gura dreptului izvorăşte înţelepciune şi buzele oamenilor înţelepţi ştiu Darul cel bun. Gura înţelepţilor se învaţă înţelepciune, şi dreptatea mântuieşte pe dânşii din moarte. Sfârşindu-se omul drept, nu-şi piere nădejdea; că fiul drept se naşte întru viaţă. Şi întru bunătăţile sale va culege roada dreptăţii. Lumina drepţilor este dea-pururea, şi de la Domnul vor afla Dar şi slavă. Limba înţelepţilor ştie cele bune, şi în inima lor odihneşte înţelepciunea. Iubeşte Domnul inimile cele Cuvioase, şi primiţi sunt lui toţi cei fără prihană în cale. Înţelepciunea Domnului luminează faţa celui priceput; că soseşte la cei ce o doresc mai înainte de ce o cunosc pe dânsa. Cel ce mânecă la dânsa nu va osteni, şi cel ce priveghează pentru dânsa degrab fără de grijă va fi. Că pe cei vrednici ei, singură umblă împrejur căutându-i şi în cărări se arată lor cu bună priinţă, pe înţelepciune niciodată nu o biruieşte răutatea. Pentru aceasta am fost şi iubitor frumuseţii ei; şi o am iubit, şi o am căutat pe dânsa din tinereţile mele. Şi o am căutat să o aduc mie mireasă. Ca pe Stăpânul tuturor o am iubit, că este învăţătoare întru ascuns de ştiinţa lui Dumnezeu, şi aflătoare de lucrurile lui. Ostenelile ei sunt bunătăţile şi învaţă aceea curăţenie şi minte, şi dreptate, şi bărbăţie, decât care mai de trebuinţă nimic nu este întru viaţa oamenilor. Şi de pofteşte cineva multă ştiinţă, ştie cele trecute şi cele ce vor să fie le semuieşte, ştie tălmăcirea cuvintelor, şi dezlegările vorbelor celor ascunse, semne şi minuni mai dinainte ştie, şi întâmplările vremilor şi ale anilor, şi tuturor este sfetnic bun. Că nemurire este într-însa, şi slavă întru împărtăşirea cuvintelor ei. Pentru aceasta am făcut vorbă către Domnul, şi m-am rugat lui, şi am zis dintru toată inima mea; Dumnezeule al părinţilor, şi Domnul milei, cel ce ai făcut toate cu Cuvântul tău şi cu înţelepciunea ta ai tocmit pe om ca să stăpânească făpturile cele făcute de tine, şi să îndrepteze lumea întru cuviinţă şi dreptate, dă-mi înţelepciunea care şade pe scaunele tale şi nu mă despărţi pe mine de la slugile tale, că eu sunt robul tău, şi fiul slujnicei tale. Trimite-o pe dânsa din ceruri, de la lăcaşul tău cel sfânt, şi de la scaunul slavei tale, ca fiind cu mine să mă înveţe ce place înaintea ta; şi să mă îndrepteze spre cunoştinţă, şi să mă păzească întru slava sa. Că gândurile celor muritori toate sunt cu temere, şi cu greşeală cugetele lor.

De la Înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 4, Vers 7.


   Dreptul de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că bătrâneţile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţile sunt înţelepciunea oamenilor, şi vârsta bătrâneţilor viaţă nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit; şi vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înşelăciunea să înşale sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune, şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârşindu-se peste puţin, a plinit ani îndelungaţi. Că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Şi noroadele văzând, şi necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta. Că Dar şi milă este întru cuvioşii lui, şi cercetare întru aleşii lui.

LA LITIE

Stihirile, glas I, singur glasul.

A lui Anatolie :


   Cu dumnezeieşti fapte trupul împreună cu sufletul după lege curăţindu-ţi, hotarele cuvântării de Dumnezeu ai străbătut, dumnezeieştile taine învăţându-te, de Dumnezeu arătătorule Grigorie. Şi în norul cel neapus intrând, aşezarea de lege cea de Dumnezeu însemnată ai luat, care înseamnă pe Treimea cea de o fiinţă. Căreia închinându-ne prin tine, cântând zicem : Unime, ceea ce eşti în Treime cunoscută, miluieşte-ne pe noi.

   Cu cuvântul lui, Dumnezeu deschizându-ţi gura ta, ai tras Duhul înţelepciunii. Şi umplându-te de Dar, dumnezeieştile învăţături ai tunat, de trei ori fericite Grigorie, şi cu puterile îngereşti împreunându-te, lumina cea întreită şi nedespărţită ai propovăduit. Pentru aceasta cu ale tale cuvinte luminându-ne Grigorie, ne închinăm Treimii celei cunoscute întru o Dumnezeire, spre mântuirea sufletelor noastre.

   Cu limba ta cea de foc de Dumnezeu grăitorule Grigorie, limbile cele vătămătoare, cele luptătoare împotriva lui Dumnezeu, ale ereticilor le-ai, ars; că dumnezeiască gură te-ai arătat, care cu Duhul a grăit măririle lui Dumnezeu. Şi cu scrisorile ai însemnat fiinţa cea întocmai puternică a Treimii celei nevăzute, şi cu lumina cea întreit strălucitoare luminând lumea cea pământească, te rogi neîncetat pentru sufletele noastre.

Slavă..., glas acelaşi.

   Cu dumnezeieşti fapte trupul împreună cu sufletul după lege curăţindu-ţi, hotarele cuvântării de Dumnezeu ai străbătut, dumnezeieştile taine învăţându-te, de Dumnezeu arătătorule Grigorie. Şi în norul cel neapus intrând, aşezarea de lege cea de Dumnezeu însemnată ai luat, care înseamnă pe Treimea cea de o fiinţă. Căreia închinându-ne prin tine, cântând zicem : Unime, ceea ce eşti în Treime cunoscută, miluieşte-ne pe noi

Şi acum..., a Născătoarei :


   Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, Doamne, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea ta dăne-o nouă, şi ne miluieşte pe noi ca un îndurat.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 5;

Podobie : Bucură-te cămara...


   Bucură-te izvorul dumnezeieştii cuvântări, şi lăcaşul privirii la cele preaînalte. Că adâncul cel de sus Părinte cu binecuvântat gând cercându-l, tuturor l-ai arătat, întreit luminătoare a fi o amestecare a luminii unită întru unirea Dumnezeirii, şi întreită întru cinstitele Ipostasuri; şi cu curăţia vieţii şi cu strălucirea cuvintelor, ai învăţat a cinsti pe Preasfânta Treime de Dumnezeu insuflate. De la care roagă-te, ca să trimită sufletelor noastre mare milă.

Stih : Gura mea va grăi înţelepciune și cugetul inimii mele pricepere.

   Cu raza cuvântării de Dumnezeu, noaptea cea întunecată a eresurilor o ai stricat, că la izvorul luminilor cu gând de Dumnezeu cinstitor, şi de Dumnezeu înţelepţit ajungând, de Dumnezeu cuvântătorule, razelor celor ce se trimit de acolo te-ai împărtăşit. Că strălucită mintea ta ca o oglindă făcându-ţi, lumina Dumnezeirii cea întreită şi nedespărţită, Părinte ai luat prealuminat, şi raza cea unită din-destul, o ai încăput, pe care acum roagă-o, să dea sufletelor noastre mare milă.

Stih : Gura dreptului va deprinde înţelepciune, şi limba lui va grăi judecată.

   Bucură-te râul lui Dumnezeu, cel pururea plin de apele Darului, care veseleşti toată cetatea împăratului Hristos, cu dumnezeieşti cuvinte şi învăţături. Izvorule al desfătării, noianul cel nedeşertat. Păzitorule cel adevărat, şi după lege al dogmelor. Apărătorule al Treimii cel preacald, organul Duhului, minte deşteaptă, limbă bine glăsuitoare, care adâncul Scripturilor ai tâlcuit; pe Hristos acum roagă-l să dea sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glas 8 :

   Inimile credincioşilor, cu limba ta arându-le Grigorie, rodurile bunei credinţe pururea înflorite ai crescut într-însele lui Dumnezeu, şi le-ai împodobit cu curăţia gândurilor, tăind din rădăcină eresurile cele spinoase. Pentru aceasta primind laudele noastre, dumnezeiască alăută, ochiul cel priveghetor, păstorule al păstorilor, vânătorule de lupii cei înţelegători. Roagă-te cu dinadinsul Cuvântului, pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fecioară ceea ce nu ştii de mire, care pe Dumnezeu negrăit l-ai zămislit cu trup. Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primeşte-le, ceea ce eşti cu totul fără prihană; care tuturor dăruieşti curăţire de păcate; acum rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te să ne mântuim noi toţi.

La binecuvântarea pâinilor.

Troparul Sfântului, glas 1.


   Fluierul cel păstoresc al cuvântării tale de Dumnezeu, a biruit trâmbiţele ritorilor; că ţie celui ce ai cercat adâncurile Duhului, şi frumuseţile vorbei ţi s-au adăugat. Deci roagă pe Hristos Dumnezeu, Părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre.
De două ori.

Şi Născătoare de Dumnezeu... o dată.

Şi citirea Cuvântului.



LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Sfântului de două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

După întâia Catismă, Sedealna, glas 3.

Podobie : Pentru mărturisirea...


   Dumnezeieştii străluciri făcându-te moştean, cu viaţă nematerialnică ai vieţuit, cu sfinţirea întocmai numit. Că mai presus de fire luminat descoperind învăţăturile, în ortodoxie, credinţa o ai întărit, Părinte Cuvioase. Pe Hristos Dumnezeu roagă-l, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă... asemenea :

   Stâlp al Bisericii ai fost, avuţie nefurată a bunei credinţe te-ai arătat, de Dumnezeu cuvântătorule Grigorie, luminându-ţi viaţa ta cu nepătimire şi descoperind dogmele Treimii, Părinte Preacuvioase. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască nouă mare milă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   De dumnezeiasca fire nedespărţindu-te, trup s-a făcut în pântecele tău, ci Dumnezeu a rămas, după ce s-a făcut om, cel ce după naştere, ca şi mai înainte de naştere Maică Fecioară cu totul fără prihană te-a păzit, însuşi Domnul. Pe care cu osârdie roagă-l, să ne dăruiască nouă mare milă.

După a doua Catismă, Sedealna, glas 5.

Podobie : Cuvântul cel împreună...


   Priveghind la Cuvântul adevărului lui Hristos, stăpânia Treimii Dumnezeu o ai cuvântat, şi păgânătatea lui Arie şi cea fărădelege a lui rea credinţă surpând, ca un viteaz al bunei credinţe, şi părtinitor Ierarhe, ai luminat pe cei ce dormeau întru întunericul necunoştinţei. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Patimile sufletului meu cele cu multe dureri, şi bolile trupului meu degrab le vindecă, şi rătăcirile minţii mele aşază-le, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi întru liniştea gândurilor, a aduce rugăciuni curate împăratului tuturor învredniceşte-mă de Dumnezeu Născătoare, şi a cere iertare greşelilor.

După polieleu, Sedealna, glas 8.

Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...


   Defăimând înşelăciunea celor rău-credincioși, şi Scripturile deschizând cu dumnezeiască cuviinţă, ai trimis învăţături, care au îndulcit cu adevărat mai mult decât mierea inimile credincioşilor, vrednicule de minune, a sluji Treimii întru Unimea Dumnezeirii. Pentru aceasta chipul Mântuitorului în icoană l-ai pus înainte, să sărutăm cu dragoste omenirea, cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Când va veni să judece tot pământul Stăpânul tuturor şi Făcătorul, cu cele dea-dreapta să mă împreuni pe mine osânditul, şi din întunericul cel mai dinafară şi din toată munca pe mine netrebnicul robul tău să mă scoţi, rogu-mă; ca cu mulţumire să măresc bogăţia bunătăţii tale, de Dumnezeu Născătoare cu totul fără prihană, şi să strig ţie bucurându-mă. Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dăruiască; că pe tine te am nădejde, eu netrebnicul robul tău.

Deci Antifonul dintâi al glasului al patrulea

Prochimen, glasul al 4-lea :
Stih : Gura mea va grăi înţelepciune, şi cugetul inimii mele pricepere.
Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce lăcuiţi în lume.


Toată suflarea...


Evanghelia de la Ioan :
(X, 1 - 9)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : Adevărat, adevărat vă spun vouă; cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar. Iar cine intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui; şi oile sale le cheamă pe nume şi afară le mână. Şi când le-a scos afară pe toate oile sale, merge înaintea lor şi oile merg după dânsul, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin ele nu merg, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Această pildă a grăit-o Iisus către ei, dar ei n-au înţeles ce însemnau cuvintele Lui. Deci iarăşi le-a zis Iisus : Adevărat, adevărat vă spun vouă; Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine, sunt furi şi tâlhari; dar oile nu i-au ascultat Eu sunt uşa; prin Mine de va intra cineva, se va mântui; şi va intra şi va ieşi, şi păşune va afla.



După Psalm 50.

Slavă..., glas 2.

    Pentru rugăciunile Ierarhului tău, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Şi acum...

    Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Stih : Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule după mare mila ta...

Şi Stihira, glas 6.


   Cuvioase de trei ori fericite preasfinţite Părinte, păstorule cel bun, şi al lui Hristos mai marelui păstorilor ucenice, cel ce ţi-ai pus sufletul tău pentru oi, tu şi acum prealăudate, de Dumnezeu cuvântătorule Grigorie, cere cu rugăciunile tale, să ne dăruiască nouă mare milă.


CANOANELE

Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6. Şi ale Sfântului două pe 8.

CANONUL Născătoarei de Dumnezeu.

Cântarea 1-a, Glas 8 :

Irmos :


   Să cântăm Domnului celui ce a povăţuit pe norodul său prin marea Roşie, cântare de biruinţă, că s-a proslăvit.

   Preacurată Născătoare de Dumnezeu, care pe Cuvântul cel întrupat pururea veşnic şi preadumnezeiesc, mai presus de fire l-ai născut, pe tine te lăudăm.

   Pe tine strugurul cel purtător de viaţă, care izvorăşti dulceaţa mântuirii a toată lumea, Fecioara te-a născut Hristoase.

   Neamul lui Adam la fericirea cea mai presus de minte, prin tine fiind ridicat Născătoare de Dumnezeu, după vrednicie te lăudăm pe tine.

CANONUL cel dintâi al Ierarhului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 1:

Irmos : Hristos se naşte, slăviţi-l...


   Pe cuvântătorul de Dumnezeu cel al doilea, pe stâlpul cel ceresc luminos, trâmbiţa înţelepciunii lui Dumnezeu, veniţi iubitorilor de cuvintele acestuia, cu dragoste adunându-ne, să-l lăudăm, ca pe un cuvântător de Dumnezeu.

   Cuvântul cel fără început al Tatălui, care ca un Dumnezeu este purtător de grijă a toate, cu puterea cea de grijă purtătoare fericite, Dar de cuvânt şi de înţelepciune minţii tale dăruindu-ţi, Bisericii ca unei maici pe tine Dar te-a dăruit.

   Mintea stăpân făcându-ţi, poftele trupeşti ţi-ai înfrânat şi încăpător făcându-te dumnezeieştilor străluciri, pe un Dumnezeu în trei feţe a cinsti, ne-ai luminat pe noi Grigorie.

A Născătoarei :

   Înţelepciunea lui Dumnezeu case eişi şi-a zidit, în pântecele tău sălăşluindu-se, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi plină de Dar, şi mai presus de minte s-a arătat ca un om, cu acesta unindu-se după Ipostas, Curată.

Alt CANON al Ierarhului.

Facere a aceluiaşi Teofan.

Cântarea 1-a :

Irmos : Laudă de Dumnezeu văzătorul...


   Mântuirea începătorului neamului şi a patimilor noastre, sângele cel dumnezeiesc, ce a curs, ai stătut a-l aduce întru jertfă, şi acum Grigorie preaînţelepte, fă-ne nouă pe Dumnezeu milostiv.

Slavă...

   Table de Dumnezeu însemnate a luat Moise, intrând în nor oarecând, iară tu punându-ţi în minte masa cea de Dumnezeu primită, cu dinadinsul pe Dumnezeu ai rugat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Vrând pentru milostivirea sa, să cheme din moarte şi din stricăciune firea omenească, Dumnezeu cel peste toate, Fecioară Preacurată, în curat pântecele tău s-a sălăşluit.

Catavasie : Pământul cel roditor...

Cântarea a 3-a :

Irmos :


   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la tine Doamne, tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe tine te laudă duhul meu.

   Dă-ne nouă ajutor cu rugăciunile tale Preacurată, gonind năvălirile cumplitelor înconjurări.

   Strămoaşei Eva tu te-ai făcut îndreptare, pe începătorul vieţii lumii născându-l, Născătoare de Dumnezeu.

   Încinge-mă cu putere, Preacurată, care cu adevărat pe Dumnezeu l-ai născut cu trup; puterea Tatălui cea ipostatnică.

Alt Canon,

Irmos : Fiului celui mai înainte...


   Având izvorul înţelepciunii, care neîncetat izvorăşte învăţăturile cele de Dumnezeu înţelepţite preafericite, ai umplut Biserica lui Hristos, care strigă lui Dumnezeu, celui ce este peste toate : Sfânt eşti Doamne.

   Propovăduitorul bunei credinţe cel cu glas mare, şi cuvântătorul de Dumnezeu cel binevestit al cuvântării de Dumnezeu, vistieria privirii la cele de sus, din-destul ne pune nouă înainte, şi ne împarte bogat bogăţia cea neîmpuţinată.

   Ritorul cel cu foc insuflat, alăuta Darului cea de Dumnezeu vestitoare, cu suflare de Dumnezeu grăitoare, şi cu glas insuflat de Dumnezeu, glăsuind prealuminat, cântarea fiinţei celei în trei staturi, nouă ne-a cântat.

A Născătoarei :


   De Dumnezeu Născătoare împărăteasă a toată făptura, pe Hristos împăratul tuturor rugându-l nu înceta, pe care l-ai născut spre mântuirea noastră celor de pe pământ, să mântuiască, pe cei ce te laudă pe tine.

Alt Canon,

Irmos : Ceea ce mai înainte...


   Cela ce mai înainte de ieşirea din pântece ai fost vestit, ceea ce te-a născut Cuvioase Părinte, numirea purtându-ţi după vrednicie Ierarhe înţelepte, din tot sufletul strigăm ţie Părinte : Bucură-te.

Slavă...

   Cela ce mai înainte decât a voi cele rele, soţie şi ajutătoare prin dumnezeieşti arătări ţi-ai ales curăţia cea văzătoare de Dumnezeu, şi înţelepţia, apărătorule al credincioşilor veselindu-ne, strigăm : Bucură-te Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Alunecarea cea dedemult a strămoaşei Eva o ai îndreptat, primind întru tine pe Cuvântul Tatălui, cel ce a îndreptat pe cei surpaţi, cu putere nebiruită, Maică Fecioară.

Catavasie : Întărirea celor ce nădăjduiesc...

Sedealna, glas 8 :
Pe înţelepciunea şi Cuvântul...


   Deschizându-ţi gura cu Cuvântul lui Dumnezeu, ai răspuns înţelepciune propovăduitorule al luminii, şi cunoştinţă dumnezeiască lumii ai semănat, întărind cu adevărat dogmele părinţilor, şi ca Pavel te-ai arătat apărător credinţei. Pentru aceasta şi cetăţean împreună cu îngerii eşti, şi împreună vorbitor cu dânşii te-ai arătat fericite, de Dumnezeu grăitorule Grigorie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Când va veni să judece tot pământul, Stăpânul tuturor şi Făcătorul, cu oile cele dea-dreapta să mă împreuni pe mine cel osândit, şi din întunericul cel mai din afară, şi din toată munca pe mine netrebnicul robul tău să mă scoţi Preacurată, rogu-mă; ca cu mulţumire să măresc bogăţia bunătăţii tale. Născătoare de Dumnezeu cu totul lăudată, şi să strig ţie bucurându-mă : Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dăruiască; că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău.

Cântarea a 4-a :

Irmos :


   Auzit-am Doamne taina iconomiei tale, înţeles-am lucrurile tale, şi am preamărit Dumnezeirea ta.

   Holdă nearată, care ai răsărit spicul cel făcător de viaţă, care dă lumii viaţă. Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte pe cei ce te laudă pe tine.

   Născătoare de Dumnezeu Preacurată pe tine toţi cei luminaţi te cunoaştem, că ai născut Soarele dreptăţii pururea Fecioară.

   Curăţire dăruieşte neştiinţelor noastre, ca cel ce eşti fără de păcat, şi împacă lumea ta Dumnezeule, pentru rugăciunile celeia ce te-a născut.

Alt Canon,

Irmos : Toiag din rădăcina lui Iessei...

   Tăinuitor Treimii făcându-te, cu a acesteia cunoştinţă lumea ai luminat înţelepte, razele dogmelor strălucindu-le, Cuvioase, ale învăţăturii tale celei adevărate, la care gândind pururea, toţi pe tine cu bună credinţă te lăudăm.

   Luceafăr luminos bunei credinţe ai răsărit, primind întru tine lumina cea cu trei străluciri, şi noaptea cea întunecată a păgâneştilor eresuri, cu raza dogmelor tale celor înţelepte, o ai gonit, şi sufletele credincioşilor Părinte le-ai luminat.

   Pe mintea cea mai presus înfiinţată, izvorul Cuvântului şi al Duhului, care sunt din cel pururea veşnic, cu tunetul cel de Dumnezeu grăitor preafericite. Dumnezeu a fi zicându-o, cu bună credinţă o ai învăţat. Aceasta de la dânsul fiind învăţat, de la Dumnezeirea cea dumnezeieşte stăpânitoare cu adevărat şi de lumină începătoare.

   Suitu-te-ai în muntele bunătăţilor, de cele de jos osebindu-te, şi de la lucrurile cele muritoare depărtându-te, şi table cu mâna lui Dumnezeu scrise, învăţăturile curatei teologii ai luat, învăţătorule de tainele cele mai presus de lume Grigorie.

A Născătoarei :

   Pe Adam, cel din voia sa mai înainte căzut, l-ai ridicat, ceea ce eşti cu totul fără prihană, născând Viaţa cea cu un Ipostas din pântece fecioresc, curăţit cu Duhul. Şi la desfătarea cea nepătimitoare, şi dumnezeiască şi nestricată, iarăşi l-ai adus Stăpână.

Alt Canon,

Irmos, acelaşi.


   Cu minunatul Avvacum stând la dumnezeiască paza ta Grigorie, şi pe cel ce este pe umerii Heruvimilor cunoscându-l, mântuirii celei a toată lumea te-ai făcut vestitor, pururea strigând : Slavă puterii Tale Doamne.

   Maimarilor cetelor, celor ce se arată aproape, şi înaintea lui Dumnezeu stau, asemănându-te preaînţelepte, şi cele ce sunt mai presus decât aceea, cu mintea înconjurându-le, iară nu partea cea de jos; ai ajuns la starea cea preaînaltă, de acolo aducând oamenilor bogăţie neîmpuţinată.

Slavă...

   Cela ce ai intrat în norul cel necuprins, şi ca dintr-o fereastră de piatră ai văzut spatele, adică firea cea trupească amestecată cu cea fără trup, şi amestecării celei neamestecate ai fost arătător, sluga lui Hristos; pe acesta fă-l milostiv robilor tăi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Munte înţelegător tu te-ai arătat, din care s-a tăiat negrăit piatra cea cinstită, care a zdrumicat chipul întunecatei înşelăciuni, şi cu luminarea Darului a luminat, pe cei ce cu credinţă pururea strigă : Slavă puterii Tale Doamne.

Catavasie : Acoperit-au cerurile bunătatea...

Cântarea a 5-a :

Irmos :


   Mânecând, strigăm ţie Doamne; Mântuieşte-ne pe noi, că tu eşti Dumnezeul nostru, afară de tine pe altul nu ştim.

   Potoleşte viforul patimilor mele cel nestătător, ceea ce ai născut pe Dumnezeu chivernisitorul şi Domnul.

   Slujesc naşterii tale Preacurată Născătoare de Dumnezeu, cetele îngerilor şi adunările oamenilor.

   Marie Născătoare de Dumnezeu cea nenuntită, nădejdile vrăjmaşilor deşartă-le. Şi pe cei ce te laudă, pe tine îi veseleşte.

Alt Canon,

Irmos : Dumnezeu fiind păcii...


   Dumnezeiască vestirea cuvintelor tale, şi al învăţăturilor dumnezeiescului Dar, ca un fulger grabnic au înconjurat tot pământul. Treimii întru unime, şi unimii în Treime să ne închinăm, de Dumnezeu grăitorule, învăţându-ne pe noi.

   Dorit-ai cu adevărat de înţelepciunea lui Dumnezeu, şi frumseţea cuvintelor ai iubit, şi mai mult o ai cinstit decât toate cele preafrumoase de pe pământ; pentru aceasta cu cununa darurilor, preafericite, cu bună credinţă te-a împodobit, şi de Dumnezeu cuvântător te-a făcut.

   A vedea arătat pe cel ce este, ca şi Moise de demult, tu ai dorit de dumnezeu grăitorule, şi spatele acestuia, în piatră fiind acoperit, a-l vedea te-ai învrednicit, şi te-ai învăţat adâncul dumnezeieştii fiinţe, cel fără de cuprindere arătat.

A Născătoarei :

   Cela ce a zidit dedemult pe Eva strămoaşa ta, din tine s-a întrupat, osândirea aceleia, şi neascultarea arătat vindecând, şi dezlegându-o ca un îndurat, şi Stăpân al tuturor; de Dumnezeu Născătoare Maică pururea Fecioară.

Alt Canon,

Irmos : Cărbune cu foc de buzele...


   Lângă tot focul vederii de Dumnezeu preafericite Grigorie, apropiindu-te prin curăţia minţii şi a sufletului, fără saţiu cu mâinile tale ai luat lumina cea întreit strălucită şi întocmai văzută.

Slavă...

   Cu strălucirile luminii celei întreit strălucitoare fiind înconjurat, şi din lumină fiind aprins, şi cu dumnezeieşti raze, mintea luminându-ţi cu asemenea strălucitoare raze pe toţi i-ai luminat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Lumina cea din lumină, pe Cuvântul Tatălui unul născut cel fără început primind Maică Fecioară; uşă luminii arătat te-ai, făcut, pe Soarele dreptăţii luminat arătându-l.

Catavasie : Dacă a văzut Isaia cu închipuire...

Cântarea a 6-a :

Irmos :


   Haină luminoasă dă-mi mie, cel ce te îmbraci cu lumina ca și cu o haină, mult milostive Hristoase Dumnezeul nostru.

   Pe tine Biserică lui Dumnezeu şi cort, poiată însufleţită şi uşă cerească. Născătoare de Dumnezeu credincioşii te vestim.

   Chipurilor idoleşti fiind risipitor (ca un Dumnezeu) cel născut al tău, Marie dumnezeiască Mireasă, este închinat împreună cu Tatăl şi cu Duhul.

   Cuvântul lui Dumnezeu pe tine Născătoare de Dumnezeu oamenilor te-a arătat scară cerească, că prin tine la noi s-a pogorât.

Alt Canon,

Irmos : Din pântece pe Iona...


   Cu curgerile înţeleptelor tale învăţături, preaînţelepte, mintea lui Arie cea preatulbure o ai uscat, întru linişte păzind turma ta neînecată, ca pe o corabie cuvântătoare, întru care ai pus seminţele bunei cinstiri cu podoaba cuvintelor tale.

   Ca să-ţi îmbogăţeşti mintea cu strălucirea cinstitei Treimi Părinte, o ai luminat ca o oglindă neîntinată şi nouă, de curând curăţită, prin înfrânare deşăvârşit făcându-o; pentru aceasta şi de Dumnezeu preavăzător te-ai arătat prin dumnezeieştile arătări.

   Cu totul amestecându-te cu raza Duhului, te-ai făcut luminător cu totul luminos Părinte, cu strălucirea cuvintelor tale luminând marginile, şi cu curăţia teologiei împodobind frumoasă adunarea credincioşilor, de Dumnezeu grăitorule Grigorie.

   Nou Samuil de Dumnezeu dat te-ai arătat, dat fiind lui Dumnezeu şi mai înainte de zămislire preafericite, cu înţelepţia şi cu curăţia fiind înfrumuseţat, şi cu Preasfântă îmbrăcămintea preoţiei Părinte împodobit, mijlocitor fiind între Ziditorul şi între zidire.

A Născătoarei :

   Hârtie curată, care vrei să primeşti întru tine pe Cuvântul scris, cel ce a fost mai întâi nescris împrejur după Dumnezeire, mai-nainte ai fost cunoscută de prooroci de demult, Maică Fecioară. Că tu pe cel nehotărât în pântecele tău negrăit l-ai încăput.

Alt Canon,

Irmos : Cel ce în mare ai suferit...


   Nefiind înecat cu mintea, fundurile dumnezeiescului adânc ai cercat, şi dintr-însele tu ai scos mărgăritarul Stăpânului, şi tăcerea ca cuvântul ai pus, prea-alesule Grigorie.

Slavă...

   Cela ce prin curată rugăciune ai alinat marea cea sălbăticită, şi sărătura cuvintelor celor străine o ai lepădat afară, tu Stăpânului ai adus pe poporul cel credincios, ca o picătură cerească Grigorie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Necuprinsă de cugetele omeneşti este taina naşterii tale celei negrăite, şi înfricoşate, Maica lui Dumnezeu; că tu Fecioară pe făcătorul tuturor născând, ai rămas Fecioară.

Catavasie : Strigat-a ţie văzând...

CONDAC, glas 3.

Podobie : Fecioara astăzi...


   Cu limba ta cea de Dumnezeu grăitoare, împletiturile ritorilor dezlegându-le slăvite, cu haina ortodoxiei cea ţesută de sus, Biserica ai împodobit, care şi purtându-o, împreună cu noi fii tăi strigă : Bucură-te Părinte, mintea cea preaînaltă a cuvântării de Dumnezeu.

ICOS.

   De înţelepciunea ta cea de Dumnezeu grăitoare, şi preaînaltă, umple-mi mintea mea cea săracă şi ticăloasă, ca să laud viaţa ta Părinte. Că nu pot să-ţi aduc ţie cuvânt, de nu-mi vei da tu mie cuvânt şi cunoştinţă, putere şi înţelepciune. Ca dintru ale tale, să-ţi aduc ţie, şi din bogăţia bunătăţilor tale, de acolo să am pricinile, şi să încununez cinstitul şi Sfântul tău creştet, cu credincioşii strigând : Bucură-te Părinte, mintea cea preaînaltă a cuvântării de Dumnezeu.

SINAXAR

   În această lună în ziua a douăzeci și cincea, pomenirea celui dintru sfinţi Părintelui nostru Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul, arhiepiscopul Constantinopolului.


Stih : A cunoaşte cu ortodoxie fiinţa lui Dumnezeu (celui adevărat),
De la Grigorie este Darul acesta creştinilor dat.
Cuvântătorul de Dumnezeu Grigorie,
A murit în douăzeci şi cinci de zile ale lui Ianuarie.


   Marele acesta Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu, a fost pe vremea împărăţiei lui Valent şi Teodosie cel mare, a căruia patria cea pământească a fost cea a doua a Capadocilor, iar cea cerească, Ierusalimul cel de sus. Însă părinţii lui erau de bun neam şi drepţi : Grigorie şi Nona, care mai înainte neştiind, se închinau idolilor, iar după ce au născut pe marele Grigorie, au fost renăscuţi de Duhul Sfânt prin apă şi prin Duh, şi atunci tatăl Sfântului s-a făcut ales învăţător şi Arhiereu Nazianzului; iar după ce a ajuns la măsura vârstei şi a răzbătut ca nimeni altul, tot meşteşugul şi ştiinţa învăţăturii, s-a făcut tâlcuitor şi dascăl vieţii sale, şi a cinstit cu cuvinte de laudă de îngropare pe marele Vasilie şi pe Grigorie tatăl său, şi pe fratele său Chesarie, şi pe sora sa Gorgonia. Deci şi cine a scris ceva pentru dânsul, n-a luat din altă parte pricinile, fără cât din cele ce erau scrise de dânsul. Atâta numai este de nevoie a zice, că de ar fi trebuit să se facă la oameni vreo icoană şi stâlp, să aibă parte din toate bunătăţile, acesta era marele Grigorie că covârşind şi biruind cu strălucirea vieţii sale pe cei ce după practică erau procopsiţi, la atâta cunoştinţă s-a suit, cât toţi erau biruiţi de înţelepciunea lui ce avea, şi de cuvintele cele dăscăleşti şi dogme. Pentru aceasta a dobândit şi numele a se chema şi a se zice cuvântător de Dumnezeu. Cârmuind biserica Constantinopolului, doisprezece ani, până la sinodul al doilea. Era la statul trupului mijlociu, puţin cam galben şi vesel la faţă. Cu nările late cu sprâncenele drepte, căutătura blândă şi veselă, la un ochi era mai mâhnit, care era cam tras de un semn de lovitură ce avea la pleoapa din sus. Barba nu era prea lungă, însă deasă destul. Pleşuv şi alb la păr, barba pe margine cam afumată. Şi se face prăznuirea lui în sfânta biserică cea mare, şi la mărturisirea sfintei Anastasia, la intrările lui Domnin şi în biserica marilor Apostoli, unde i-a pus cinstitele moaşte, Constantin Porfirogenitul iubitorul de Hristos, şi cu prea-evlaviosul împărat, ce le-a adus din Nazianzul Capadocilor.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Puplie.

Stih : Puplie pe viaţa cea materialnică lepădând,
Pe cea nematerialnică şi gânditoare este luând.

   Acesta era din ceata sfetnicilor, din cetatea Zevgma, ce se află lângă râul Eufratului. Deci suindu-se într-un munte înalt, care era nu mai mult de treizeci de stadii departe de zisa cetate, şi-a făcut o mică peşteră. Şi toate câte a primit de la părinţi, le-a împărţit săracilor, întru toată bunătatea şi sihăstria petrecând. Deci vestea lui pretutindenea mergând, mulţi mergeau către el ca să se împărtăşească din sihăstreştile lui nevoinţe. Cărora şi poruncindu-le a-şi face mici chilii, adeseori îi cerceta ca nu cumva să se afle în chiliile lor afară de trebuinţe ceva. Căci şi însăşi pâinea o cumpănea cu cumpăna, şi de găsea la vreunul mai multă, rob pântecelui pe acela îl numea, şi spre saţiu iubitor de trup. Iar de vedea pe vreunul că osebeşte făina de tărâţe, zicea că acela se împărtăşeşte de desfătarea satiricească pe care îi defaimă istoricii. Şi noaptea fără de veste mergând la uşa fiecăruia, dacă-l afla făcând rugăciune, cu tăcere iarăşi se ducea. Iar de simţea pe vreunul dormind, lovind cu mâna în uşa aceluia, mult îl mustra pe el cu cuvântul, încât din deasa cercetare a acestuia, multe oarecare icoane s-au făcut tipărite cu toată bunătatea aceluia. Din care sunt Teotechi, şi Atonie, care şi apărarea, şi îngrijirea pentru fraţi, după sfârşitul său a primit-o asupră-şi. Aşa bine nevoindu-se, cu pace şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Maris.

Stih : Şi Maris acum se află fericit,
Ca cel ce poruncile lui Hristos a plinit.


   Acest sfânt Părintele nostru Maris încă în lume aflându-se, era tânăr, frumos, şi cu bun glas. Pentru aceasta împodobea praznicele lui Hristos şi ale sfinţilor, cu dulcile lui cântări. Iubea pururea pe Dumnezeu, şi poruncile lui cu osârdie le săvârşea. Ci şi trupul, şi-l păzea fericitul curat, şi sufletul neîntinat, deşii se afla între cursele dulceţilor, şi se aduna cu oameni lumeşti. Iar când a vrut să se lepede de lume, s-a dus la un sat numit Omir şi acolo făcându-şi o chilioară şi închizându-se într-însa, a petrecut treizeci şi şapte de ani. Care deşii primea multă umezeală din muntele megieşit, care umezeală mult îl vătăma, n-a voit să o schimbe ci a rămas într-însa până la sfârşitul vieţii sale. Acesta iubea prostia, şi de obiceiurile cele felurite şi înşelătoare, cu totul se îngreţoşa; iubind sărăcia mai mult decât multa bogăţie. Şi vieţuind ani nouăzeci, întrebuinţa haine făcute din peri de capre. Pâine şi puţină sare, îi plinea trebuinţa hranei. Deci de multă vreme dorind, să vadă aducându-se duhovniceasca jertfă, preotul întrebuinţând mâinile diaconilor în loc de jertfelnic înaintea sa, a adus tainica şi mântuitoarea jertfă. Iar el de toată dulceaţa umplându-se, i se părea că vede însuşi Cerul. Aşa bine vieţuind, şi la ceruri zburând, dănţuieşte împreună cu toţi sfinţii, în lăcaşurile celor întâi născuţi.

    Tot în această zi, sfânta Medula cu soţiile ei, care în foc s-a săvârşit

Stih : Cinstita Medula roaba lui Dumnezeu Cuvântului fiind,
Cu robii lui Dumnezeu împreună nevoitoare s-a arătat, prin foc murind.

    Tot în această zi, Preacuviosul Apollos, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Până la sfârşitul vieţii bine vieţuind,
Apollos toată obrăznicia diavolului este zdrobind.

    Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Castin, episcopul Bizantiei.

Stih : Pe Castin cel după toate bun şi drept,
Hristos l-a arătat din necredincios şi preot.


    Tot în această zi, pomenirea prea Cuviosului Părintelui nostru Dimitrie Schevofilactul.

Stih : Lui Dimitrie nimic era din ceste pământeşti plăcând,
Îndată la cele nematerialnice privind.


    Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Auxentie, care a mărturisit în Constantinopol la anii o mie şapte sute douăzeci
, prin sabie s-a săvârşit.

Stih : Mare cunună a crescut lui Auxentie,
La cele cereşti mutându-se, prin sabie.


  Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :


   Tinerii cei ce mersese din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Din pântece fecioresc întrupându-te, te-ai arătat spre mântuirea noastră, pentru aceasta ştiind pe Maica ta Născătoare de Dumnezeu, cu bună credinţă strigăm : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.

   Toiag ai răsărit Fecioară din rădăcina lui Iessei preafericită, care aduce din floare roadă de mântuire, celor ce cu credinţă, Fiului tău strigă : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   De înţelepciune ai umplut pe toţi, şi de putere dumnezeiască, înţelepciunea cea ipostatnică a Celui Preaînalt, prin Născătoarea de Dumnezeu pe cei ce-ţi cântă ţie cu credinţă : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Alt Canon,

Irmos :
Tinerii în buna credinţă...


   Cu totul este dor şi dulceaţă, cu adevărat cuvântul tău Grigorie, cu totul este plin de veselie şi de lumină, umplând de sufletească mângâiere, pe cei ce cântă cu credinţă : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Cu minte luminată la izvorul luminilor ai ajuns, şi cu strălucirile cele de acolo fiind aprins, ai ars bârfelile lui Evnomie, Treimii strigând : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.

   Deschizând jgheaburile adâncului înţeleptelor tale dogme, şi desfăcând izvoarele înţelepciunii, ai acoperit pe căpeteniile înşelăciunii, strălucit fiind cu lumina cea veşnică, şi întreit luminătoare.

A Născătoarei :

   Ca ploaia pe lână pogorându-se în pântecele tău, s-a întrupat râul păcii, şi izvorul bunătăţilor, cel ce picăturile ploii le numără; Dumnezeul părinţilor cel binecuvântat.

Alt Canon,

Irmos : Trecut-a ca printr-o cămară...

   Înaintea judecătorilor nedrepţilor voievozi stând Grigorie, pornirile ereticilor celor ce suflau mai iute decât focul, cu buna credinţă le-ai ars, Treimii strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă...

   Pe Preasfânta Treime, izvorul cel netulbure al bine-cinstitelor dogme Grigorie, din buze vărsându-l pe pământ, pe cel înţelenit adăpându-l, purtător de flori l-ai arătat; Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Şi acum...

   Omorâtu-s-a strămoşul, ca cel ce a gustat fără cale din pom, iar tu o Fecioară ! Viaţa cea fără sfârşit odrăslind, l-ai ridicat pe dânsul să locuiască în rai. Născătoare de Dumnezeu, Curată binecuvântată.

Catavasie : Pe tine cel ce ai răcorit...

Cântarea a 8-a :

Irmos :


   Pe Împăratul ceresc, pe care îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Săgeţile potrivnicilor cele aprinse, şi în chipul văpăii făcute asupra noastră, stinge-le, ca să te lăudăm Curată în veci.

   Mai presus de fire l-ai născut Fecioară, pe Ziditorul şi Mântuitorul Dumnezeu Cuvântul, pe care îl preaînălţăm întru toţi vecii.

   Pe tine făclie luminătoare, cu raze de aur, lumina cea neapropiată, ce s-a sălăşluit întru tine Fecioară, te-a arătat întru toţi vecii.

Alt Canon,

Irmos : Cuptorul cel răcorit...

   Întocmai cu Tatăl a fi Cuvântul şi Duhul, cu bunătatea şi cu împărăţia, cu bună credinţă ai învăţat întocmirea fiinţei şi a firii, şi unirea cunoscând; pentru aceasta bucurându-te ai strigat : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.

   Măririi îngereşti te-ai învrednicit, că ai strălucit lumii ca un în ger, Treimii, preaînţelepte, curăţindu-ţi cu osârdie sufletul, trupul şi gândul, căruia acum cânţi veselindu-te : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.

   Milostiv cu rugăciunile tale pe Stăpânul făcându-l, cere Părinte iertare de greşeli nouă, celor ce prăznuim cu credinţă, sfinţită şi întru-tot cinstită pomenirea ta, întru care veselindu-ne, cântăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.

   Tăinuitor al unei stăpânii în trei feţe, şi al Dumnezeirii în Treime, prin obişnuinţa faptelor bune făcându-te, teolog al Treimii te-ai arătat, preafericite, și acum cânţi bucurându-te : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.

Al Născătoarei :

   Cel slăvit cu îngereşti cântări, Cuvântul cel îndestulat, pentru noi a sărăcit, pe tine frumseţea lui Iacov cea binecuvântată Maică alegându-te, pentru aceasta lăudându-te, cântăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.

Alt Canon,

Irmos : Tinerii cei ce nu s-au spurcat..

   Mai presus decât văpaia Babilonului Părinte înălţându-te, şi mai mult decât aceea cu bună credinţă aprinzându-te, ceresc tăinuitor şi propovăduitor al Treimii arătându-te, strigi : Bine să cuvinteze toate făpturile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Focul cuptorului ispitelor celui de fier în multe chipuri Părinte stingându-l, şi lesne din ispite ieşind, la Cer ai zburat, strigând : Bine să cuvinteze făpturile Domnului pe Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Sfeşnicul cel poleit cu aur cu închipuire a arătat dumnezeiască naşterea ta Preacurată cinstită, că tu lumina cea neapropiată lumii o ai răsărit, căruia strigăm : Să laude lucrurile Domnului pe Domnul.

Catavasie : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Cu focul cel nesuferit...

Cântarea a 9-a :

Irmos :


   Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, cei mântuiţi prin tine; cu cetele cele fără de trupuri, mărindu-te pe tine.

   De veselie şi de bucurie plină este pomenirea ta, izvorând tămăduiri, celor ce se apropie, şi celora ce te vestesc cu bună credinţă Născătoare de Dumnezeu.

   Cu psalmi te lăudăm, ceea ce eşti plină de daruri, şi neîncetat strigăm ţie; Bucură-te, că tu ai izvorât tuturor bucuria.

   Frumos a crescut rodul tău Născătoare de Dumnezeu, solitor, nu celor ce se împărtăşesc stricăciunii, ci vieţii, celor ce te măresc pe tine cu credinţă.

Alt Canon,

Irmos : Chipul Curatei naşterii tale...

   Îţi dă ţie viaţă nestricăcioasă Treimea cea stăpânitoare, pe care Dumnezeu a fi o ai zis, primindu-ţi nevoinţele tale cele pentru dânsa, şi învăţăturile şi luptele. Căreia acum Părinte îi stai înainte, pentru lume rugător prea-ales.

   Cela ce cu raza luminii celei întreit strălucitoare, care iese dintr-o Dumnezeire, eşti strălucit, de sfinţenie tăinuitorule Grigorie, pe cei ce te laudă pe tine cu credinţă mântuieşte-i, şi cu teologia învăţăturilor tale la lumină povăţuieşte-i.

   Alergarea cea bună ai săvârşit, pentru stăpânitoarea Treime nevoindu-te, şi îndumnezeire ca un grăitor de Dumnezeu ai dobândit, şi plinirea dumnezeiescului tău dor ai luat după vrednicie, cel ce eşti cinstită podoaba bisericilor.

A Născătoarei :

   O înfricoşată minunea ta ! Că tu Fecioară Născătoare de Dumnezeu, taina cea mai înainte de neamuri, şi mai înainte de veci ascunsă, întru Dumnezeu cel ce a zidit toate, născând pe Dumnezeu Cuvântul nespus, o ai arătat.

Alt Canon,

Irmos : Izvorul cel primitor...

   Cela ce adâncul cel de sus al dumnezeieştii necuprinderi cu bună credinţă l-ai deschis, mintea ta ca dintr-o piatră necuprinsă, la Treimea cea dumnezeiască stăpânitoare ţi-ai ridicat; preafericite Părinte, pe tine te slăvim.

   Cela ce ai rupt haina cea proastă a scripturii legii, şi cea dintr-însa dumnezeiasca şi de taină frumuseţe a dumnezeieştilor scripturi ale Duhului ne-ai tălmăcit nouă; preafericite Părinte, pe tine te slăvim.

   Cela ce eşti împreună numărat cu cetele cele de sus Cuvioase Părinte, pentru că cu dânsele în veci te sălăşluieşti, pentru turma ta fă rugăciune, către Dumnezeu; preafericite Părinte, pe tine te slăvim.

Slavă...


   Cela ce te-ai învăţat cele dumnezeieşti din dumnezeiasca şi mai presus de minte insuflare, Cuvioase Părinte, şi spre împreunarea cea cu ştiinţă neajunsă, a acelora cu taină te-ai săvârşit, după datoria ta cea nemăsurată; preafericite Părinte, pe tine te fericim.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu încăperea dumnezeieştii necuprinderi Curată, mai presus de fire te-ai făcut, ca ceea ce ai împrumutat trup lui Dumnezeu, care când s-a născut fără sămânţă, nu ţi-a stricat feciorescul pântece pe tine te slăvim.

Catavasie : În lege, în umbră şi în Scriptură...

LUMINÂNDA.

Podobie : Cu ucenicii să ne suim...


   Unimii celei în trei Ipostasuri, şi Treimii celei desăvârşit întru o Dumnezeire, preaînţelepte de Dumnezeu Cuvântătorule, ne-ai învăţat să ne închinăm, lumină zicând pe Tatăl, şi pe Fiul lumină, şi iarăşi lumină pe Duhul Sfânt. Însă o lumină nedespărţită, neamestecată. Că unul este Dumnezeu, luminat arătând întocmirea fiinţei, o Grigorie fericite.

Slavă..., asemenea.

   Preaînţelepţeşte slujindu-te cu înaltă grăire a dogmelor tale, arătat ai învăţat cea negrăită adâncime a tainelor lui Hristos, şi ai lăudat nevoinţele şi vieţile sfinţilor, o Grigorie fericite. Şi făcându-te acum Dumnezeu, prin împărtăşire dumnezeiască, mântuieşte-mă şi pe mine, şi mă primeşte, de Dumnezeu Cuvântătorule, în lăcaşurile tale.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu Maica lui Dumnezeu, şi Fecioara Maria, şi cu marele Vasilie preaînţelepte, stând înaintea Treimii celei neapropiate, pace lumii, şi binecredincioşilor împăraţi biruinţe, şi nouă mântuire cere-ne acum, celor ce te lăudăm pe tine de Dumnezeu Cuvântătorule, Arhiereule Grigorie, ritorule al Bisericii.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 4.

Podobie : Cel ce de sus eşti chemat...


   Tăind tu norul Scripturii, ai intrat cu Duhul la lumina cea preaînaltă, şi de acolo luând vărsarea de lumină, pe toţi i-ai îmbogăţit, cu teologia Grigorie preaînţelepte, luminătorule al Bisericii. Şi cu fulgerele cuvintelor tale, norii cei întunecaţi ai eresurilor ai gonit. Pentru aceasta te sălăşluieşti, unde este glasul celor ce prăznuiesc, cu îngerii împreună vorbitor fiind, rugându-te neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre.

   Cela ce de Dumnezeu cuvântător al doilea, şi tăinuitor ai fost dumnezeieştii străluciri, şi al Treimii luminat scriitor, care de firea cea negrăită şi dumnezeiască mai presus de fire ai învăţat Grigorie, și acum prealuminat te îndulceşti de Dumnezeu; pe cei ce te cinstesc pe tine pomeneşte-i, şi apărător fii Bisericii, pe care o ai adunat. Că vestirea ta în toate marginile lumii a ieşit, învăţând a mări Treimea cea de o fiinţă.

   Arând cu limba de Dumnezeu Cuvântătorule în brazdele inimii, dumnezeiască sămânţă ai pus, cu cuvântarea de Dumnezeu cea preaînaltă îmbogăţind toată plinirea Bisericii. Drept aceea neghinele eresurilor cu focul Duhului le-ai ars, cu dragostea dumnezeieştii filozofii fiind hrănit. Părinte al părinţilor, şi păstorule al păstorilor, şi slava credincioşilor, al preoţilor luminătorule, lauda lumii, preafericite Grigorie.

   De paharul înţelepciunii apropiindu-ţi cinstită gura ta Părinte Grigorie, ai băut dumnezeiasca apă a teologiei, şi credincioşilor din-destul o ai împărţit, şi ai astupat curgerea eresurilor cea pierzătoare de suflete, şi pline de hulă; că pe tine ca pe un cârmaci, te-a aflat Duhul Sfânt, împingând şi gonind ca pe nişte suflări de vânturi, pornirile necredincioşilor, întru unimea fiinţei, Treimea vestindu-o.

Slavă..., glas 1, a lui Anatolie.

   Alăutei Duhului, biruitorului eresurilor, şi îndulcirii ortodocşilor, celui socotit al doilea cu cel ce s-a rezemat pe piept, singur văzătorul învăţăturilor Cuvântului, înţeleptului Arhipăstor, noi fiii Bisericii cu cântări de laudă să-i zicem : Tu eşti păstor bun, care te-ai dat pe tine însuţi Grigorie, ca şi învăţătorul Hristos pentru noi, şi împreună cu Pavel dănţuieşti, şi te rogi pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Rugăciunile păcătoşilor primindu-le, şi suspinul celor necăjiţi netrecându-l cu vederea, roagă-te celui ce s-a născut din preacurat pântecele tău, să ne mântuiască pe noi, Preacurată Fecioară.

SLAVOSLOVIA mare.

Ecteniile şi Otpustul.




 
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA


Preacuviosul Părintele nostru Xenofont şi soţia lui, împreună cu doi fii ai lor.


LA VECERNIE

La Doamne strigat-am,,,, Stihirile glas 2.

Podobie : Când de pe lemn...


   Strălucind cu vrednicii sufleteşti, cu milostenii, şi cu credinţă, te-ai luminat pe tine însuţi. Că cu bucurie ai împărţit bogăţia ta săracilor, şi dreptatea ta rămâne în veci, răsărindu-ţi ţie Părinte lumină neînserată, unde vezi pe cuvioşii tăi fii, şi pe ceea ce i-a născut, locuind în cetatea cea cerească.

   Nebăgând seamă mărirea cea stricăcioasă, v-aţi învrednicit slavei celei nestricăcioase şi dumnezeiești. Căci călcând toată veselia vieţii, foarte aţi dorit de Hristos cel cu adevărat veselitor, purtătorilor de Dumnezeu, care v-a mântuit pe voi de întreitele valuri, şi de furtuna lumii, şi v-a aşezat la viaţa cea lină şi purtătoare de lumină, preafericiţilor.

   Omorând patimile trupului, v-aţi îmbrăcat cu hainele nepătimirii, ţesându-le pe dânsele cu curăţia vieţii. Şi încă în trup fiind, aţi arătat vieţuire întocmai cu îngerii, ca nişte răbdători, şi toţi v-aţi învrednicit de slava cea îngerească întru înălţime, îndulcindu-vă de lumina cea dumnezeiască.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Numai tu ai purtat în pântece fără strâmtoare pe cel neîncăput, făcându-se om pentru bunătatea sa, Preasfântă Mireasă dumnezeiască. Drept aceea te rog, scapă-mă de patimile care mă necăjesc, ca şi călătorind pe cărarea cea strâmtă şi dreaptă, să apuc pe calea care duce la viaţă Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei :

   Când ai văzut Fecioară spânzurat pe Cruce pe strugurul cel prea copt, pe care l-ai purtat nelucrat în pântece, tânguindu-te te văitai, şi strigai : Fiul meu, picură întru noi vin, prin care să se ridice toată beţia patimilor, făcătorule de bine; cu rugăciunile celeia ce te-a născut pe tine Cuvinte, ca un milostiv.

Tropar, glas 4 :

   Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.


LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih şi al sfinţilor pe 4.


CANONUL sfinţilor.

Facerea lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 2:

Irmos :


   Veniţi noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, celui ce a despărţit marea şi a trecut pe norodul, pe care la slobozit din robia Egiptenilor, că s-a proslăvit.

   Îndulcindu-vă acum de lemnul vieţii şi de rai, de adevărata desfătare cu toată casa voastră preaînţelepţilor, rugaţi-vă către Iubitorul de oameni, să ne mântuim noi, cei ce vă lăudăm pe voi.

   Pe calea poruncilor tale umblând cu fierbinţeală sluga ta Stăpâne, a ajuns la lăcaşurile cele de potriva doririi lui, apucând viaţa cea veşnică.

Slavă...

   Cort nou ca al lui Avraam, ai arătat tu casa tuturor. Drept aceea dumnezeiescule te-ai odihnit în sânurile lui Avraam, după vrednicie şi dreptate.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cuvântul cel fără început care a strălucit din Tatăl mai înainte de toţi vecii, sălăşluindu-se cu totul întru tine Preacurată, m-a închipuit din nou, pe mine tot omul.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Pe piatra credinţei...


   Fiind cinstiţi cu vrednicii prealuminate, aţi strălucit cu vieţuiri prealuminoase, că fapta o aţi arătat suire privirii, strigând : Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de tine Doamne.

   Ca unul ce erai pus ispravnic peste toate, ai primit purtarea de grijă a tuturor, împărţindu-ţi avuţia la cei lipsiţi, primind şi ospătând cetele sihaştrilor, Cuvioase Părinte.

Slavă...

   Hrănindu-te în legea Stăpânului, ţi-ai învăţat fiii tăi cu legea, şi cu îndreptarea, şi cu învăţătura Domnului, strigând : Dumnezeule tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este sfânt afară de tine Doamne.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Veniţi să lăudăm credincioşii pe ceea ce după naştere a rămas Fecioară, pe Maria cea mai sfântă decât îngerii, pe cea adevărată Născătoare de Dumnezeu fără ispită de nuntă, strigând : Bucură-te Maică Preacurată, bucură-te Stăpână.

Irmosul :

   Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit duhul meu a cânta : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de tine Doamne.

CONDAC, glas 4:

Podobie :
Arătatu-te-ai astăzi lumii...


   În curţile Stăpânului ai privegheat, săracilor împărţindu-ţi averea ta cu linişte fericite, împreună cu soţia ta şi cu fiii tăi. Pentru aceasta moşteniţi dumnezeiasca desfătare.

Sedealna, glas 8.

Podobie :
Pe înţelepciunea...


   Priveghind întru poruncile Stăpânului, şi îndreptând asemenea într-un chip pe fiii tăi şi pe soţie, fericite Xenofonte, cu dânşii dimpreună moşteneşti împărăţiile cele de sus, părăsind furtuna tuturor supărărilor. Drept aceea cu bună credinţă vă lăudăm pe voi, şi cu dragoste vă cinstim, şi cu credinţă strigăm : Purtătorilor de Dumnezeu preafericiţilor, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., Şi acum... a Născătoarei :

   Ca pe o Fecioară şi singură între femei, pe tine care ai născut fără sămânţă pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile oamenilor te fericim, că întru tine s-a sălăşluit focul Dumnezeirii, şi ca pe un prunc cu lapte ai hrănit, pe Ziditorul şi Domnul. Drept aceea neamul îngerilor şi al oamenilor după vrednicie slăvim Preasfântă naşterea ta, şi cu un glas strigăm ţie : Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce se închină cu credinţă preasfintei naşterii tale.

A Crucii, a Născătoarei :

   Mieluşeaua văzând pe Cruce pe Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul, se văita lăcrimând, şi cu amar strigând : Lumea se veseleşte luând mântuire, iar la cele dinlăuntru ale mele mă aprind, văzând răstignirea ta care o rabzi pentru milostivirea milei. Îndelung răbdătorule Doamne, adâncul milei, şi izvor nedeşertat, milostivește-te, şi dăruieşte iertare greşelilor, celor ce cu credinţă laudă dumnezeieştile tale patimi.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Auzit-am Doamne auzul rânduielii tale, şi te-am proslăvit pe tine, unule Iubitorule de oameni.

   Scăpând de furtuna vieţii, v-aţi aşezat la limanul bunei credinţe, tineri preafericiţi.

   Fiind învăţaţi cunoştinţa celor dumnezeieşti, şi celor omeneşti, aţi ales mai de cinste a sluji lui Dumnezeu.

Slavă...

   Scăpând minunat din adâncimea cea lumească Cuvioşilor, v-aţi apropiat de adâncimea bunătăţilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fiind izbăviţi cu sângele care s-a vărsat din coasta Fiului tău. Maică a lui Dumnezeu, toţi te fericim.

Cântarea a 5-a :

Irmos :


   Dătătorule de lumină, şi făcătorul veacurilor Domnul, întru lumina poruncilor tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

   Sârguindu-te către viaţa cea nestricăcioasă, te-ai nevoit Arcadie să ajungi la cetatea cea sfinţită, şi te-ai apropiat de mormântul vieţii celei adevărate.

   Foarte de bună cuviinţă şi sfinţită cu adevărat este pronia către tine, şi minunată şi proslăvită dumnezeiasca ocârmuire a Stăpânului tuturor, preafericite Arcadie.

Slavă...

   Hristos, cel ce s-a culcat mai înainte în braţele dumnezeiescului bătrân Simeon, purtând grijă pentru tine Arcadie, te-a povăţuit aducându-te la un bătrân dumnezeiesc.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe Fiul cel fără început, şi împreună veşnic cu Tatăl, l-ai născut întrupat din tine mai presus de fire Preacurată; drept aceea te propovăduim Născătoare de Dumnezeu curată.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Întru adâncul greşelilor...

   Dorind de viaţă fericită, ai năzuit la adunarea sihaştrilor, având ajutor Ioane suflarea cea vieţuitoare.

   Lepădându-te de omorârea răutăţii cea ucigătoare de oameni, şi de otrava cea purtătoare de moarte, ai alergat Ioane la mormântul lui Hristos cel purtător de viaţă.

Slavă...

   Viaţa lui Ioan ai râvnit, căci asemenea ca acela ai locuit în pustii, şi ai vieţuit curat Ioane, curăţindu-te Hristos.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel ce însuşi a întins Cerul, alt Cer însufleţit te-a făcut pe tine Născătoare de Dumnezeu Curată, şi din tine a răsărit celor dintru întuneric.

Irmosul :

   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

CONDAC, glas 4,

Podobie :
Arătatu-te-ai astăzi...


   Din marea vieţii scăpând, dreptul Xenofont, cu cinstită soţia sa, în ceruri împreună se veselesc cu fiii lor, pe Hristos mărind.

ICOS

   Străină cale cu dumnezeiască cuviinţă Xenofonte călătorind, împreună şi cu soţia ta v-aţi uitat de fire, ca şi cum aţi fi fost fără trupuri cu adevărat pe pământ arătându-vă; pentru aceasta şi uşile cereşti vouă s-au deschis, şi împreună cu îngerii dănţuiţi, ca cei ce aţi fost ai viei Domnului dumnezeieşti lucrători, împreună şi cu fiii voştri. Deci rugaţi pe Hristos, să dăruiască rază de luminare întunecatelor noastre inimi, celor ce săvârşim pomenirea voastră cea purtătoare de lumină; pe Hristos dătătorul de cununi slăvind.

SINAXAR

   În această lună în ziua a douăzeci şi şasea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Xenofont, a soţiei lui Maria, şi a fiilor lor : Arcadie, şi Ioan.


Stih : Cei de pe lângă Xenofont, pământul au părăsit.
Şi la bogată masa Cuvântului ca nişte slugi s-au primit.
Împreună cu fiii şi cu soţia Xenofont,
În a douăzeci şi şase zi a răposat.


   Acest preacuvios Xenofont era din Constantinopol, care şi pe dinafară era bogat, şi pe dinlăuntru mai mult spre credinţă ce avea către Dumnezeu. Deci trimiţându-şi pe amândoi fiii la cetatea Beritului din Fenicia, pentru deprinderea şi învăţătură, şi spărgându-se corabia cu dânşii, a purces de s-a dus cu soţia sa, ca să-şi caute feciorii. Pe care aflându-i la Ierusalim îmbrăcaţi în chipul monahicesc, se făcură monahi şi el cu soţia sa, şi atâta au sporit în bunătăţile sufletului, şi ei şi fiii lor, cât s-au învrednicit a face şi minuni. Şi fiind plăcuţi lui Dumnezeu până în sfârşit, s-au mutat către Domnul.

     Tot în ceastă zi, pomenirea cutremurului celui mare.

Stih : Cuvinte clătit-ai pământul, dar iarăşi ai încetat,
Că decât mânia, îndurarea îţi este mai multă cu adevărat.


   Acesta s-a făcut la sfârşitul împărăţiei lui Teodosie celui mic, Fiul lui Arcadie şi al Eudoxiei, în ziua Duminicii, la două ceasuri din zi, şi a căzut zidurile cetăţii de cutremur, şi multă parte de case s-au surpat, mai ales de la intrările Troadisiilor, până la poarta lui Tetrapil cea de aramă, şi a ţinut cutremurul trei luni în care împăratul făcând litanii cu tot soborul, cu lacrimi zicea : Scapă-mă Doamne de dreapta ta urgie, şi şterge păcatele noastre prin pocăinţă căci ai clătit pământul, şi l-ai cutremurat pentru păcatele noastre. Pentru ca să te preaslăvim pe singur bunul, şi de oameni iubitorul Dumnezeul nostru.

    Tot în ceastă zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Simeon cei numit vechiul.

Stih : Simeoane vechiule ţărâna lepădând.
Prin ţărână capul vechiului vrăjmaş eşti sfărâmând.


   Acesta din copilărie, iubind paşnica viaţă, şi întru o crăpătură mică sălăşluindu-se, nici-o hrană omenească primea; căci numai buruienile ce se mănâncă le uneltea spre hrană. Deci având dumnezeiască dorinţă, s-a dus la muntele Sinaiului, şi intrând înlăuntru peșterii, întru care oarecând s-a ascuns Moise, căzând cu faţa în jos, şapte zile fără de hrană întru rugăciune şi în lacrimi zăbovindu-se, nu s-a sculat mai înainte, până ce a auzit dumnezeiesc glas poruncindu-i să se scoale, şi să mănânce trei mere ce-i erau lui puse înainte. Deci sculându-se (căci era pe faţă zăcând) şi aflând cele trei mere, cu osârdie le-a mâncat. Apoi pogorându-se din munte, şi zidind două mănăstiri, a luat sfârşitul ostenicioasei vieţi, preaslăvite minuni mai înainte săvârşind, spre lauda lui Dumnezeu.

    Tot în ceastă zi, pomenirea sfinţilor Mucenic Anania preotul şi Petru temnicerul, şi alţi şapte slujitori ce au fost cu dânşii.

Stih : Petru împreună cu cei şapte în mare au intrat,
Cu care şi Anania cu dulceaţă s-a împreunat.


   Aceştia erau pe vremea împăratului Diocleţian şi a lui Maxim ighemonul în Fenicia. Către care fiind adus Sfântul Anania, şi pe Hristos mărturisind, şi pe idoli batjocorind, a fost bătut cu toiege şi ars pe spate cu frigări înfocate, şi uns pe părţile cele arse cu oţet şi cu saramură. Care prin rugăciune a cutremurat capiştea, şi pe idoli i-a surpat la pământ, apoi fiind pus la închisoare, s-a împărtăşit de hrană dumnezeiască, unde a adus la credinţa lui Hristos, pe păzitorul închisorii; cu care împreună, din porunca guvernatorului Maxim, a suferit sfârşitul prin înecare în mare, împreună cu alţi şapte ostaşi, ce i-a tras la credinţa lui Hristos, scăpând minunat din preacumplitele munci.

    Tot în ceastă zi, prea Cuviosul Amona, care cu pace s-a săvârşit

Stih : Amona tot firul vieţii plinind,
Viaţa care niciodată nu se plineşte, este moştenind.


     Tot în ceastă zi, Preacuviosul Gavriil, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : împreuna cu Gavriil cel al îngerilor mai întâi stătător,
Hristos pune şi pe noul Gavriil împreună şezător.


    Tot în ceastă zi, doi Mucenici cei din Frigia, care bătuţi s-au săvârşit.

Stih : Doi nevoitori, de toiege rănindu-se,
Grabnică împreună vindecare au aflat încununându-se.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :


   Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri, roua Duhului; cel ce bine este cuvântat şi preaslăvit.

   Purtătorul de Dumnezeu văzând prin curăţia gândului, a vestit adunarea voastră mai înainte; că Dumnezeu cel drept răsplătindu-vă vouă dumnezeieşte pentru buna credinţă, v-a adunat la un loc, ca un milostiv.

Slavă...

   Văzând Iubitorul de oameni râvna voastră cea ortodoxă, şi primindu-vă credinţa, şi plecându-se la dorirea voastră, pe voi pe toţi v-a adunat la o cunoştinţă, ca un făcător de bine, şi pururea preaslăvit.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Nădejde neruşinată, şi nădejde întărită, zid nemişcat, acoperământ şi ajutor fii-mi mie celui ce nădăjduiesc la tine Preacurată; că la tine îmi este toată nădejdea mântuirii mele.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Cuptorul cel cu foc...

   Cuptorul focului ce vă ardea tare, bărbăteşte l-aţi răbdat, pentru despărţirea unuia de altul, că rupându-vă cele dinlăuntru de boldul unirii, aţi răbdat chinuri muceniceşti.

   De sus v-a umbrit pe voi nor de rouă a iubirii de oameni, în munţii Sionului, unde a înfierbântat roua Duhului pe ucenicii, care strigau : Binecuvântaţi toate făpturile pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl..

   Rugaţi-vă părinţi preafericiţi, să ni se facă Făcătorul de bine milostiv şi blând nouă, celor ce acum fericim sfinţită pomenirea voastră, care sunteţi uniţi din fire, şi adunaţi cu Darul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe unul născut Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul cel ce a strălucit negrăit mai înainte de veci din Tatăl cel fără început, pe cel ce s-a făcut întâi născut decât toată zidirea, l-ai născut Maica lui Dumnezeu; pentru aceea toate neamurile te mărim.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe Haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind; pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Pe Dumnezeu Cuvântul...

   Ridicând pe umeri Crucea lui Hristos, aţi săvârşit calea sihăstriei, cu adevărat toată bunătatea săvârşind, până ce aţi luat însăşi viaţa cea cu adevărat nemuritoare, încununându-vă cu toată casa voastră.

   Stăpânind cugetul trupului, aţi adunat bogăţia Duhului, luând Dar de tămăduiri din izvorul darurilor, de care acum apropiindu-vă, în veci vă odihniţi.

Slavă...

   Biruind Cuvioşilor meşteşugirile balaurului, la sfârşitul nevoinţelor v-aţi cinstit, luând (după vrednicie) cununile dreptăţii de la Hristos. Pe care acum rugaţi-l, să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum... A Născătoarei :

   Mireasă dumnezeiască, pe cel mai înainte fără de Maică după întâia naştere, l-ai născut fără de tată întrupat pentru noi, cunoscându-se în două firi, dumnezeiască şi omenească, care se încredinţează prin lucrări.

Irmosul :

   Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din sfânta Fecioară negrăit întrupându-se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude îl mărim.

LUMINÂNDA

Podobie :
Cel ce a împodobit Cerul..


   Împărţitu-ţi-ai bogăţia săracilor, după plăcerea lui Dumnezeu, şi înstrăinându-te te-ai unit cu Domnul o Xenofonte ! Pe care roagă-l preafericite, ca să ne scape pe noi din patimi.

A Născătoarei :

   Oştile îngerilor şi cetele sfinţilor, cu adevărat le-au întrecut măririle tale. Preacurată. Pentru aceea roagă pe Hristos pentru poporul cel greşit.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi otpustul.



 
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA


Aducerea moaştelor celui dintru sfinţi Părintelui nostru Ioan gură de aur,
Arhiepiscopul Constantinopolului.


LA VECERNIE

După obişnuitul Psalm, cântăm : Fericit bărbatul... Slava dintâi.

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 8, Glas 4.

Podobie : Ca pe un viteaz...


   Trâmbiţa cea cu aur ferecată, organul cel de Dumnezeu insuflat, noianul dogmelor cel nedeşertat, întărirea Bisericii, mintea cea cerească, adâncul înţelepciunii, paharul cel cu totul de aur, care varsă din sine râuri de învăţături curgătoare de miere, şi adapă făptura; cu dulce cântare să-l lăudăm. De două ori.

   Steaua cea neapusă, care cu razele învăţăturilor luminează toată partea cea de sub soare, pe învăţătorul pocăinţei, buretele cel cu totul de aur, care şterge umezeala relei deznădăjduiri, şi rourează inimile cele topite de păcate. Pe Ioan cel cu cuvinte de aur, după vrednicie să-l cinstim.

   Îngerul cel pământesc, şi omul cel ceresc, rânduneaua cea bine grăitoare şi mult glăsuitoare, vistieria bunătăţilor, piatra cea nezdrobită, pilda credincioşilor, cel cu mucenicii asemenea, întocmai stătător cu sfinţii îngeri, cel asemenea la obicei cu Apostolii; întru cântări să se mărească Gură de aur.

Alte Stihiri, glas 4.

Podobie : Cel ce de sus eşti chemat...

   Sfinţită dănţuire să facem, că cununa Bisericii lui Hristos cea în chipul aurului spre mărire împărătească astăzi din Comane cetatea împărătească vine, luminează strălucind de sus întru întoarcerea sa, la împărăţia cea fără materie pe credincioşi aduce, şi la împăratul tuturor îi apropie. Pentru aceasta strigăm, cu numele de aur numite Părinte : Dumnezeiescule Hrisostoame, cel cu totul de aur, roagă-te, să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre. De două ori.

   Ca un Cer luminos al Bisericii, la apus, o Hrisostoame ! Izgonire ai luat preacumplit, şi luminezi astăzi făpturii fără apunere bucurându-te, încălzeşti împodobit fiind cu stelele minunilor, înţelepte. Porţi pe Hristos cel mai strălucit decât soarele, care luminează acum întoarcerea ta; pentru aceasta strigăm : Prealuminate de lumină purtătorule, Hrisostoame preaînţelepte, roagă-te să mântuiască, şi să lumineze sufletele noastre.

   Acum Cerul cu îngerii dănţuieşte, împreună cu făptura se veselesc adunările omeneşti, că cel ce a arătat pe pământ pe toţi gânditorii de cele cereşti, prin dumnezeiască scara cinstitelor sale cuvinte, acesta prin suirea dumnezeieştilor trepte, ca un nou Iacov arată pe dumnezeieştii îngeri, care se bucură de întoarcerea lui. Pentru aceasta strigăm, preafericite vorbitorule împreună cu îngerii cei fără materie; Hrisostoame, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glas 4. A lui Cosma.

   Nu era cu cuviinţă ţie Hrisostoame, lăsând Constantinopolul, să locuieşti în Comane. Pentru aceasta de Dumnezeu îndemnată fiind toată adunarea împărătească, iarăşi te-a întors în Constantinopol, şi s-a veselit Biserica văzându-te pe tine, mărturisindu-te, şi zicând : Măreşte mărirea mea pe Domnul, care mi-a întors mie pe mirele meu, şi întărirea credinţei, primirea vredniciilor mele şi odihna tâmplelor mele, şi înălţarea înţeleptei smerenii, şi adâncul milosteniei şi bogăţia sărăciei mele, şi îndelungarea pocăinţei. Pentru aceasta te rugăm pe tine Cuvioase Părinte, cere pace, şi sufletelor noastre mare milă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Proorocul David, care pentru tine este a lui Dumnezeu Părinte, cu cântare mai înainte pentru tine a glăsuit, către cel ce a făcut ţie măriri. Stătuta împărăteasa dea-dreapta ta. Că pe tine Maică solitoare vieţii te-a arătat Dumnezeu, care fără de tată din tine a se face om bine a voit, ca iarăşi să zidească chipul său cel stricat de patimi, şi oaia cea rătăcită, din munte răpită, aflându-o, pe umeri ridicându-o, la Tatăl să o aducă, şi după voia sa cu puterile cereşti să o împreuneze, şi să mântuiască Născătoare de Dumnezeu lumea, Hristos cel ce are mare şi bogată milă.

VOHOD : Lumină lină...

Prochimenul zilei şi citirile.

De la Pilde citire :
Cap. 10, vers 8.


   Pomenirea dreptului cu laude, şi binecuvântarea Domnului pe capul lui. Fericit este omul, care a aflat înţelepciunea, şi muritorul ce ştie priceperea; că mai bună este neguţătoria acesteia, decât a aurului şi a argintului vistieria. Şi mai scumpă este decât pietrele cele de mult preţ; şi tot ce este scump nu este vrednic ei. Pentru că lungimea zilelor şi anii vieţii sunt în dreapta ei şi în stânga ei bogăţie şi mărire. Că din gura ei iese dreptatea. Legea şi mila pe limbă Ie poartă. Deci ascultaţi-mă pe mine o fiilor, că lucruri de cinste voi să zic. Şi fericit este omul, care căile mele va păzi. Că ieşirile mele sunt ieşiri de viaţă şi se găteşte vrere de la Domnul. Pentru aceasta vă rog pe voi, şi pun înainte glasul meu fiilor omeneşti. Că eu înţelepciunea am tocmit, sfatul, ştiinţa şi gândul eu I-am chemat. AI meu este sfatul şi întărirea, a mea este priceperea, şi a mea este tăria. Eu pe cei ce mă iubesc pe mine îi iubesc; şi cei ce mă caută vor afla Dar. Înţelegeţi dar cei fără de răutate chibzuială, şi cei neînvăţaţi lipiţi-vă inima. Ascultaţi-mă pe mine iarăşi că lucruri de cinste voi să zic. Şi voi scoate din buzele mele cele drepte, că adevărului se va învăţă grumazul meu, şi urâte sunt înaintea mea buzele mincinoase. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimica nu este într-însele strâmb, nici răzvrătit. Toate sunt drepte celor ce înţeleg, şi netede celor ce află cunoştinţa. Că vă învăţ pe voi adevărul, ca să fie în Domnul nădejdea voastră, şi să vă umpleţi de Duh.

De la Înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 4, Vers 14.

   Lăudându-se dreptul, se vor veseli noroadele; că pomenirea lui este fără de moarte. Pentru că de la Dumnezeu se cunoaşte şi de la oameni, şi place Domnului sufletul lui. Iubiţi dar o oamenilor înţelepciunea, poftiţi-o pe dânsa, şi vă veţi învăţă, că începerea ei este dragostea, şi paza legilor. Cinstiţi înţelepciunea, ca să împărăţiţi în veci. Spune-voi vouă, şi nu voi ascunde de voi tainele lui Dumnezeu. Că acela este povaţă înţelepciunii, şi îndreptător înţelepţilor, şi ştiutor a tot cugetul şi lucrul, şi toate gândurile Ie învaţă înţelepciunea, că este într-însa Duh înţelegător şi sfânt, şi strălucirea luminii celei ce este dea-pururea, şi chipul bunătăţii lui Dumnezeu. Aceea aşază soţi lui Dumnezeu şi prooroci, şi mai frumoasă este decât soarele, şi decât toată facerea stelelor. Luminii asemănându-se se află mai întâi. Aceea p.re cei ce slujesc ei, i-a scăpat de dureri, şi i-a îndreptat pe cărări drepte. Datu-le-a lor cunoştinţă sfântă, şi i-a păzit pe ei de vânători. Datu-le-a şi luptă tare ca să înţeleagă toţi că mai puternică este decât toată credinţa, şi nu va birui răutatea nici odată pe înţelepciune; nici va trece judecata pe cei răi certându-i. Că au zis întru sine gândind cu nedreptate : Să facem silă dreptului, să nu ne fie milă de sfinţenia lui, nici să ne ruşinăm de cărunteţile bătrâneţilor celor de mulţi ani. Că ne va fi tăria noastră lege, şi să vânăm pe dreptul, că nu ne este nouă de nici o treabă, şi stă împotriva lucrurilor noastre, şi ne impută nouă greşelile legii, şi ne defăimează nouă păcatele învăţăturii noastre. Şi ne spune nouă, că are cunoştinţa lui Dumnezeu, şi Fiul lui Dumnezeu pe sine se numeşte. Şi ne-a fost nouă spre vădirea cugetelor noastre, şi greu ne este nouă, şi vedem, că nu este asemenea altora viaţa lui, şi s-au schimbat cărările lui. Tot în batjocură ne-am socotit înaintea lui, şi se depărtează de căile noastre, ca de nişte necurăţii, şi fericeşte cele mai de pe urmă ale drepţilor. Să vedem dar de sunt cuvintele lui adevărate, şi să ispitim cele ce vor să i se întâmple lui. Cu ocară şi cu muncă să-l întrebăm pe dânsul, ca să cunoaştem blândeţile lui, şi să ispitim nerăutatea lui, spre moarte de ocară să-l judecăm pe dânsul. Că va fi luare de seamă din cuvintele lui. Acestea aii gândit, şi au rătăcit; că i-a orbit pe dânşii răutatea lor. Şi nu au cunoscut tainele lui Dumnezeu, şi n-au socotit, că tu eşti Dumnezeu însuţi, care ai stăpânire peste viaţă şi peste moarte; şi mântuieşti în vreme de scârbă, şi curăţeşti de toată răutatea, îndurat şi milostiv, şi dai sfinţilor tăi Dar, şi cu braţul Tău mândrilor stai împotrivă.

De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 10, Vers. 32.

   Gura dreptului izvorăşte înţelepciune; şi buzele oamenilor înţelepţi, ştiu Darul cel bun. Gura înţelepţilor se învaţă înţelepciune, şi dreptatea îi scapă pe dânşii din moarte. Sfârşindu-se omul drept, nu-i piere nădejdea. Că fiul drept se naşte în viaţă, şi întru bunătăţile sale va culege roada dreptăţii. Lumina drepţilor este dea pururea, şi de la Domnul vor afla Dar şi mărire. Limba înţelepţilor ştie cele bune, şi în inima lor odihneşte înţelepciunea. Iubeşte Domnul inimile cele Cuvioase, şi primiţi sunt lui toţi cei fără prihană în cale. Înţelepciunea Domnului luminează faţa celui priceput. Că soseşte la cei ce o doresc mai înainte de ce o cunosc pe dânsa, şi lesne se vede de cei ce o iubesc pe dânsa. Cel ce mânecă la dânsa nu va osteni, şi cel ce priveghează pentru dânsa degrab fără de grijă va fi. Că pe cei vrednici ei, singură umblă împrejur căutându-i, şi în cărări se arată lor cu bună priinţă, pe înţelepciune nici odată nu o biruieşte răutatea. Pentru aceasta am fost şi iubitor frumuseţii ei, şi o am iubit, şi o am căutat pe dânsa din tinereţele mele; şi o am căutat să o aduc mie mireasă. Ca pe Stăpânul tuturor o am iubit, că este învăţătoare întru ascuns de ştiinţa lui Dumnezeu, şi aflătoare de lucrurile lui. Ostenelile ei sunt bunătăţile, şi învaţă aceea curăţenie şi minte, dreptate şi bărbăţie, decât care mai de trebuinţă nimica nu este întru viaţa oamenilor. Şi de pofteşte cineva multă ştiinţă, ştie cele trecute, şi cele ce vor să fie le semuieşte, ştie tălmăcirea cuvintelor, şi dezlegările vorbelor celor ascunse, semne şi minuni mai înainte ştie, şi întâmplările vremilor şi ale anilor, şi tuturor este sfetnic bun. Că nemurire este într-însa şi slavă întru împărtăşirea cuvintelor ei. Pentru aceasta am făcut vorbă către Domnul, şi m-am rugat lui, şi am zis dintru toată inima mea : Dumnezeule al părinţilor şi Domnul milei, cel ce ai făcut toate cu cuvântul tău, şi cu înţelepciunea ta ai tocmit pe om, ca să stăpânească făpturile cele făcute de tine, şi să îndrepteze lumea întru cuviinţă şi dreptate. Dă-mi înţelepciunea care şade pe scaunele tale, şi nu mă despărţi pe mine de la slugile tale, că eu sunt robul tău, şi fiul slujnicei tale. Trimite-o pe dânsa din ceruri, de la lăcaşul tău cel sfânt, şi de la scaunul măririi tale, ca fiind cu mine să mă înveţe ce place înaintea ta, şi să mă îndrepteze spre cunoştinţă, şi să mă păzească întru slava sa. Că gândurile celor muritori toate sunt cu temere, şi cu greşeală cugetele lor.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 5.

Podobie : Bucură-te cămara...


   Bucură-se Biserica lui Hristos, la tine făclia cea sfinţită privind, la sfeşnicul cel purtător de lumină, pe care surpându-te vrăjmaşii, sub acoperământul tăcerii te-a ascuns, şi te cinsteşte Cuvioase Părinte pe tine, cel ce în muntele bunătăţilor ca o dumnezeiască strălucire, luminezi cu minunile marginile lumii mai mult decât soarele. Astăzi judecata lui Dumnezeu ceea ce nu la mită, arată din înălţime dreptatea ta ca o amiază prealuminată, şi dă celor din lume pace şi mare milă.

Stih : Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.

   Izvorăşte ca un vas cu mir frumos, dumnezeieşti izvoare de minuni, Gură de aur, sicriul tău în lume, şi cu curgerea tămăduirilor umpli de mireasmă sufletele celor ce te cinstesc pe tine. Că cu miresmele darurilor lui Hristos cele fără materie îmbogăţindu-se, bună mireasmă pururea vie dăruieşte, celor ce aleargă cu credinţă. Pentru aceasta îndulcindu-ne credincioşii cu Duhul, din miresmele cinstitelor tale moaşte, ne desfătăm cu desfătare de sus, şi cerem sufletelor noastre să se dea mare milă.

Stih : Gura dreptului va deprinde înţelepciune şi limba lui va grăi judecată.

   Măsurătorul de grâu al lumii, care cu cerească desfătare a Duhului, hrăneşte inimile tuturor credincioşilor, nu din Egipt vine, ci nou Iosif arătându-se prin cinstitele moaşte, din Comane se mută, viforul răutăţilor şi noianul necazurilor astăzi tăindu-l cu rugăciunile. Deci pe acesta fericindu-l, luminat să-l lăudăm, ca de greşeli şi de boli şi de primejdii să ne mântuim, pe Hristos rugând, să dea sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glas 6.

   Cuvioase de trei ori fericite preasfinţite Părinte, păstorule cel bun, şi al lui Hristos mai marelui păstorilor ucenice, cel ce ţi-ai pus sufletul tău pentru oi, tu şi acum prealăudate Ioane gură de aur, cere cu rugăciunile tale să se dăruiască nouă mare milă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii, ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână cu Ierarhul Ioan, şi cu toţi sfinţii, să se miluiască sufletele noastre.

Troparul, glas 8.

   Din gura ta ca nişte lumină de foc strălucind Darul, lumea a luminat, vistieriile neiubirii de argint lumii a câştigat, înălţimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Ci cu cuvintele tale învăţându-ne, Părinte Ioane gură de aur, roagă pe Cuvântul Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.


LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul de 2 ori, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei.

După întâia Catismă, Sedealna glas 4.

Podobie : cel ce te-ai înălţat...

   Ca un organ dumnezeiesc strălucit ca aurul şi frumos, de Dumnezeu grăitorule, a cânta Bisericii, de Hristos Gură de aur te-ai dăruit, rândunea bine glăsuitoare, care ca aurul străluceşti fericite, minte cu aur împodobită, alăuta pocăinţei; pe cei ce te cinstesc pe tine, scapă-i de ispite cu rugăciunile tale, Păstorule vrednicule de minune.

Slavă..., glas 1.

Podobie : Mormântul tău...


   Cu strălucirile învăţăturilor ca un soare mare pământul ai luminat, şi întunericul necunoştinţei departe l-ai gonit Ioane gură de aur. Pentru aceasta te rog, de întunericul cel veşnic să mă mântuieşti, şi luminii mântuirii cu rugăciunile tale să mă învredniceşti.

Şi acum..., al Născătoarei :

   Fără sămânţă tu una ai născut pe Hristos, minune mai presus de minte ! Cum Fecioară Maică eşti ? Pentru aceasta Născătoare de Dumnezeu, ţie închinându-ne, pe tine te slăvim. Că tu ai născut pe împăratul slavei, pe care roagă-l, să împace lumea, şi să mântuiască sufletele noastre.

După a doua Catismă, Sedealna, glas 4.

Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...


   Cu dumnezeiasca judecată după vrednicie făcându-te păstor turmei lui Hristos, vrednicule de minune, ca pe nişte lupi cu praştia cuvintelor tale de la dânsa i-ai gonit, pe cei ce făceau fărădelege, fără milă mustrându-i preaînţelepte, de care şi izgonit fiind din pizmă Hrisostoame, cale depărtată ai călătorit pentru dânsa cu minte tare, întru care ai şi murit. Dar te-ai întors la cetatea împărătească, cu mare strălucire, dând dumnezeiești daruri. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Spăimântatu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând, şi a socotit cu mintea de ploaia cea de pe lână, întru zămislirea ta cea fără sămânţă Născătoare de Dumnezeu. De rugul cel nears în foc, de toiagul lui Aaron ce a odrăslit, şi mărturisind logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat : Fecioara a născut, şi după naştere iarăşi a rămas Fecioară.

După Polieleu, Sedealna, glas 8.

Podobie : Porunca cea cu taină...


   Cu îndreptarea Arhieriei celei adevărate ţi-ai luminat viaţa, semănând cu bună credinţă cuvântul Domnului la oameni, Gură de aur. Vărsând prin raza Duhului, înţelepţeşte adăpările învăţăturii tale celor de pe pământ, şi sădind obiceiurile cele bune. Pentru aceasta primind cu credinţă rodurile cugetului, şi gustând am cunoscut îndulcirea slavei celei dumnezeiești. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Mulţumim ţie pururea Născătoare de Dumnezeu, lăudând naşterea ta, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, neîncetat strigând : Mântuieşte-ne Fecioară preamilostivă, ca o bună, şi ne scoate de la draci, şi de la răspunsul cel înfricoşat în ceasul întrebării, ca să nu ne ruşinăm noi robii tăi.

Deci Antifonul dintâiu al glasului al 4.

Prochimen, glas 4.
   Gura mea va grăii înţelepciune, şi cugetul inimii mele pricepere.
Stih : Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Ioan :


Zis-a Domnul către jidovii care venise la dânsul : Amin, Amin grăiesc vouă... cel ce nu intră prin uşă..,

După Psalm 50, Slavă..., glas 2.


   Astăzi săltează întru Duhul adunările Arhiereilor împreună cu noi, cinstind pomenirea ta Ierarhe gură de aur Cuvioase, luminătorule al Bisericii.

Şi acum...

   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive,
curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Stih : Miluieşte-ne Dumnezeule după mare mila ta... Şi Stihira, glas 6.

   Trâmbiţă cu glas de aur te-ai arătat, cel cu cuvinte de aur Hrisostoame. Aur făcând inimile credincioşilor, cu învăţăturile tale cele cu osteneli ca aurul, că după proorocie a ieşit vestirea dogmelor tale. Cuvioase Părinte, şi marginile a toată lumea au luminat.


CANOANELE

Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6, şi ale Sfântului două pe 8.


CANONUL Născătoarei de Dumnezeu :

Facere a lui Ioan.

Cântarea 1-a, glas 8 :

Irmos :


   Pe Faraon cel ce se purta în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, şi despărţind marea, şi pe Israil fugătorul mergătorul cel pedestru l-a mântuit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu.

   Bucură-te scăparea blestemului celui dedemult, şi izvorul bine cuvântării. Bucură-te Maica vieţii, stricarea iadului, omorârea morţii. Bucură-te dezlegarea întristării, încăperea bucuriei cea desfătată. Bucură-te Născătoare de Dumnezeu prealăudată.

   Căruţa Cuvântului cea cuvântătoare şi însufleţită. Bucură-te cea cu totul fără prihană. Bucură-te căruţa lui David cea mult numită, căruţa cea cu miile înmulţită. Bucură-te ceea ce fără asemănare decât Heruvimii eşti mai înaltă, şi pe Serafimi covârşeşti.

   Ceea ce eşti mai sfântă decât puterile cele netrupeşti. Bucură-te dumnezeiască Mireasă. Bucură-te ceea ce eşti mai înaltă decât toată firea cea zidită. Bucură-te cămara lui Dumnezeu. Bucură-te scaun de foc. Bucură-te făclie mult luminoasă. Bucură-te cu mii de nume numită Stăpână.

   Ceea ce toiag din rădăcina lui Iessei ai crescut. Bucură-te neîntinată. Bucură-te odrăslirea toiagului lui Aaron, cel ce mai înainte te-a închipuit pe tine cu taină şi adânc, că precum acela a înverzit, aşa tu pe Hristos ai înflorit.

CANONUL Ierarhului.

Facere a lui Iosif :

Cântarea 1-a, glas 8 :

Irmos : Cântare să înălţăm popoare...


   Bogăţie sufletului ai deschis vistieria Duhului Părinte gură de aur, din care îmbogăţeşti Biserica cu cuvintele tale; care după vrednicie prăznuieşte dumnezeiască întoarcerea ta.

   Cu cuvinte de aur ai împodobit Gură de aur sfinţită haina Bisericii, care mai înainte Hristos cu sângiuri o a ţesut. Pentru aceasta după vrednicie prăznuim dumnezeiască întoarcerea ta.

   Piatră nemişcată te-ai arătat şi stâlp, şi temeiul Bisericii lui Hristos, Celui ce este piatra cea din capul unghiului, pe care ai zidit cuvintele cele de Dumnezeu cinstitoare, ca nişte pietre, înţelepte Ierarhe.

A Născătoarei :

   Ceea ce numai tu eşti, care nu şti de nuntă, cinstită Marie pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, Doamnă Preacurată Stăpână, şi mai înaltă, şi mai aleasă decât toate făpturile, pe tine nădejde toţi te-am agonisit.

Alt CANON, al Ierarhului.

Cântarea 1-a, glas 3 :

Irmos : Cela ce a împreunat apele...


   Gură de Dumnezeu grăitoare, organe cel cu glas de aur, cu strălucirea cuvintelor prin rugăciunile tale luminează-mi mintea mea, ca să laud pomenirea întoarcerii tale Ioane, cel ce eşti numit cu numele dumnezeiescului Dar.

   Ca o stea luminoasă, ca un soare ce luminează pe oameni, ca un luminător bunei credinţe, sub pământ Cuvioase apunând după legile fireşti, iarăşi ne-ai răsărit nouă fiilor tăi, revărsându-ne din-destul razele minunilor.

Slavă...

   Cu limba ta cea cu aur grăitoare de învăţături, ai umplut toată partea cea de sub soare, şi cu cântări de aur razele tămăduirilor tuturor ai strălucit, pierzând întunericul patimilor cu întoarcerea ta Cuvioase.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ritorisind cele dumnezeieşti, pe Cuvântul cu un Ipostas l-ai arătat, că îndoit este după ce a ieşit din cea Curată, trup luând, pe care bine o cuvântăm, şi cu credinţă neîncetat o slăvim, dumnezeiescule Gură de aur.

Catavasie : Pământul cel roditor...

Cântarea a 3-a :

Irmos :


   Doamne cel ce ai făcut cele deasupra sferei cereşti, şi ai zidit Biserica, tu pe mine mă întăreşte întru dragostea ta, că tu eşti marginea doririlor, şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.

   Bucură-te arma cea preatare a credincioşilor, Stăpână. Bucură-te folositoarea cea puternică. Bucură-te sprijineala. Bucură-te ajutătoarea păcătoşilor. Bucură-te zidul celor ce te cheamă pe tine. Bucură-te bucuria lumii.

   Bucură-te sprijineala cea preatare a mântuirii omeneşti. Bucură-te chemarea lui Adam şi a Evei prin care au luat bună moştenirea cea dedemult. Bucură-te ceea ce iarăşi ai deschis raiul.

   Bucură-te rugul cel nears. Bucură-te căruţa luminii. Bucură-te norul soarelui. Bucură-te scaunul împăratului cel preaslăvit, şi pretutindenea vestit. Bucură-te cetate însufleţită a lui Hristos Dumnezeului celui viu.

   Ceea ce nu ştii de nuntă Maică, bucură-te curată Stăpână. Bucură-te holdă nearată şi nelucrată, ceea ce ai lucrat pe lucrătorul tuturor. Bucură-te pământule, care ai răsărit adevărul.

Alt Canon,

Irmos : Nu este sfânt ca Domnul...

Slavă...

   Cu învăţăturile tale cele de aur ai poleit înţelepte cununa Bisericii, şi bună credinţa ei o ai împodobit Părinte cu dumnezeieştile tale dogme. Pentru aceasta după vrednicie te cinsteşte.

   Miros ca şi crinii ţarinei, Cuvioase, miresmele ostenelilor tale, prin care bine ai plăcut lui Dumnezeu Ierarhe, primejdiilor şi necazurilor celor multe, şi pământului împărtăşindu-te.

   Ca nişte flori miros rodurile cuvintelor tale, duhovniceşte izvorând dumnezeiască dulceaţa înţelepciunii Hrisostoame, și acum de mireasmă umplându-ne pe noi prin bunătăţile cele lucrătoare.

A Născătoarei :

   Nemăsurat ai rămas, măcar de şi cu trup te-ai îmbrăcat din Fecioară pentru mine. Pentru aceasta şi în două firi ţie mă închin, şi în două voi, şi în două lucrări Hristoase.

Alt Canon,

Irmos : Cel ce dintru cele ce...


   Întru închisorile izgonirii te-a ascuns împărăteasa cea orbită, pe tine făclia cea prealuminată. Iar Hristos în sfeşnic preaînalt iarăşi te-a pus.

   Izvorând ape de minuni, şi vărsând râuri de tămăduiri, te-ai întors Hrisostoame la cei ce cinstesc cu credinţă, pomenirea întoarcerii tale Ioane.

   Nilul ce cu aur curgător vărsându-se prin cuvinte şi prin minuni, s-a întors, să alergăm împreună, şi cu credinţă toţi să luăm din-destul, şi de toate să ne săturăm.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Firea pământească nu poate să te lande pe tine, care îngerii te laudă, pe ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeu. Însă cu credinţă robii tăi îndrăznim a te lăuda pe tine, şi a te slăvi.

Sedealna, glas 8 :

Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...


   Înţelepciunea cea de sus cunoscând, şi Darul cuvintelor celor de la Dumnezeu, tuturor ai strălucit ca aurul în topitoare, şi pe Sfânta Treime, Unime, o ai propovăduit, înşelăciunea iubirii de argint săgetându-o cu cuvintele tale. Pentru aceasta şi cu râvnă pe împărăteasa mustrând, cu nedreptate de la turma ta te-ai izgonit fericite Ioane gură de aur. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe unul din Treime mai presus de fire l-ai zămislit Fecioară, şi minunat i-ai născut mai presus de cuvânt şi de cuget, şi părtaşă dumnezeieştii firi, ai făcut firea omenească cea izgonită dedemult. Pentru aceasta adunându-ne toţi, cei ce ne-am mântuit cu naşterea ta, ceea ce eşti cu totul fără prihană, cuvintelor tale urmând, după datorie pe tine te fericim; rugând pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce te slăvesc cu credinţă, pe tine Maica lui.

Cântarea a 4-a :

Irmos :


   Tu eşti tăria mea Doamne, tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, tu bucuria mea. Cel ce nu ai lăsat sânurile părinteşti, şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu proorocul Avvacum strig către tine : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

   Răsăritule al razei părinteşti, şi al Soarelui celui ce a răsărit mai înainte de luceafăr din Tatăl, bucură-te de Dumnezeu Născătoare. Bucură-te nor uşor şi însufleţit Fecioară Maică. Bucură-te binecuvântată. Bucură-te preaslăvită, cu totul fără prihană.

   Tu eşti cădelniţă de aur, Stăpână a cărbunelui celui nesuferit şi fără materie, cu care s-a ars înscrisul cel rupt al neascultării lui Adam; pentru care bucură-te strig ţie, prin care tuturor s-a dat bucuria şi desfătarea şi mângâierea.

   Tu eşti slava oamenilor şi cinstea şi lauda şi cununa îngerilor şi stema; pentru aceasta pământul şi Cerul o Biserică bine întocmită alcătuind, bucură-te ţie strigă. Bucură-te Stăpâna lumii. Bucură-te ajutătoarea tuturor oamenilor.

   Patul cel cinstit, pe care Solomon mai înainte l-a însemnat, cel înconjurat de şaizeci de puternici. Bucură-te Fecioară, sicriul cel cu aur poleit al sfinţeniei celei înţelegătoare. Bucură-te cleşte dumnezeiesc. Bucură-te rug purtător de foc. Bucură-te uşă, şi scară, şi pod.

Alt Canon,

Irmos : Cuvinte din munte umbros...

   Nou Avraam te-ai arătat Ierarhe, ca pe alt Isaac viaţa ta jertfindu-ţi, şi duhovnicească jertfă ai adus în focul sufleteştii știinţe.

   Tu lui Iacov râvnind, de Dumnezeu purtătorule, scară vieţii celei lucrătoare te-ai arătat, înălţările dumnezeieştilor gândiri în inima ta punând.

   Cu toiagul cel de taină, adică cu limba ai despărţit tot adâncul Scripturii, de trei ori fericite, ca şi Moise trecând pe oameni la cunoştinţa credinţei.

A Născătoarei :

   Bucură-te vistieria mântuirii tuturor, bucură-te izvor de tămăduiri înţelegător. Bucură-te munte sfânt, pe care proorocul mai înainte te-a văzut, Născătoare de Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos : Pus-ai spre noi tare dragoste...


   Iubitorilor de cuvinte, pe împodobitorul cel mare al cuvintelor, care iarăşi s-a întors, veniţi bucurându-ne cu sfinţite cuvinte să-l cinstim, pe cel ce cu înţelepciunea cuvintelor a defăimat cuvintele cele iubitoare de deşertăciune, şi bârfelile.

   Îmbogăţitu-ne-ai pe noi cu bogăţia învăţăturilor Hrisostoame, şi ai înfrânat mâna cea greu îngreuiată cu bogăţia lăcomiei, vădindu-o prea-arătat, şi după moarte cu bogăţia dumnezeiescului Dar sfinte.

Slavă...

   Arcul celor puternici, iuţimea tirănească s-a sfărâmat. Iar tu întru neputinţa trupului îngereşte vieţuind, ai biruit, rugători având pe cei ce mai înainte erau gonitori, Hrisostoame preasfinţite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cetele îngereşti cu dulci cântări pe tine te laudă Fecioară. Că pe acela, la care nu pot să privească, din pântecele tău cel curat l-ai născut; care trup a luat fără de schimbare. Preacurată, dumnezeiască Mireasă.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Pentru ce m-ai lepădat de la faţa ta, cela ce eşti lumină neapusă ? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul. Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

   Prin stăpânia drăcească şi oastea cea tirănească din văzduh, dă-mi ca să trec fără de grijă în vremea ieşirii mele, ca cu bucurie să strig ţie : Bucură-te Stăpână, bucură-te nădejdea tuturor cea neruşinată.

   Ca ceea ce ai zămislit bucuria, bucură-te cea cu totul fără prihană. Bucură-te Preacurată. Bucură-te dulce mirositoare, floarea curăţiei cea în chipul porfirii. Bucură-te trandafirul fecioriei cei roşu, şi mireasma lui Dumnezeu cea bine mirositoare.

   Bucură-te năstrapă de taină, din care mirul cel cu bun miros a curs. Bucură-te dumnezeiască fântână, care ai izvorât apa cea vie. Bucură-te viţă nelucrată, care ai rodit strugurul vieţii Stăpână.

   Bucură-te uşă neumblată prin care a trecut Hristos Domnul, ceea ce ai deschis cu naşterea ta uşile raiului, bucură-te. Bucură-te, prin care se bucură Cerul, şi pământul dănţuieşte; care cele de sus cu cele de jos le-ai împreunat.

Alt Canon,

Irmos : Din noaptea necunoştinţei...

   Sfinţită haina ta împodobindu-ţi cu ostenelile nevoinţelor tale, ţi-ai arătat ierarhia mai luminată Hrisostoame.

   Vitejească nevoinţă de taine sfinţitorule, bărbăteşte ai arătat, prin cetăţi nelocuite, şi prin izgoniri umblând.

   Cu fulgerul cuvintelor, cunoştinţa cea mai presus de lume ca un tunet vestindu-o, tăinuitorule de cele negrăite, ploile învăţăturilor nouă ne-ai plouat.

A Născătoarei :

   Fără stricăciune născând, de Dumnezeu Născătoare, rod nesemănat numai tu una te-ai arătat Fecioară, prunc sugător purtând.

Alt Canon,

Irmos : Către tine mânec...

   Ca o primăvară te-ai arătat, umplând de mireasmă în taină din florile darurilor mulţimile credincioşilor, şi stricând iarna răutăţilor Părinte cu întoarcerea ta.

   Dumnezeiescul râu, izvorul darurilor s-a întors, cei însetaţi veniţi de luaţi cu credinţă apa vieţii, dumnezeieşte veselindu-vă.

Slavă...

   Apunând te-ai ascuns, vai mie podoaba mea ! Ci te-ai întors doritul meu în vremea ta, Biserica lui Hristos Părinte strigă către tine, cel ce te-ai întors.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Milostiv fă-mi mie, pe cel ce a ieşit din pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană, pe Cuvântul cel purtător de trup. pe care în Biserică Simeon ţinându-l, ca pe un făcător l-a slăvit.

Cântarea a 6-a :

Irmos :

   Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

   Bucură-te vas însufleţit Stăpână, roşala cu care din preacurate sângiurile tale ai roşit haina împăratului tuturor, cea roşie în chipul porfirei, şi goliciunea lui Adam o ai acoperit. Bucură-te prealăudată.

   Întăreşte inimile oamenilor fireşte, pâinea cea simţitoare Fecioară, şi sufletelor creştineşti le dă putere sfânt numele tău cel lăudat. Pentru aceasta şi toată limba cu bucurie strigă către tine : Bucură-te.

   Sfeşnice în chipul aurului, bucură-te, bucură-te sicriul cel de Dumnezeu încăpător. Bucură-te cort. Bucură-te munte sfânt. Bucură-te cetate însufleţită a Dumnezeului celui viu. Bucură-te leagănul lui Hristos. Bucură-te dumnezeiască Biserică mult-luminoasă.

   Preacurată cu totul fără prihană ! Bucură-te floarea cea aleasă a firii. Bucură-te ceea ce eşti de obşte iubitoare de cinste neamului omenesc, şi Dar de Dumnezeu dat. Bucură-te ceea ce ai cinstit cu naşterea ta firea omenească cea necinstită.

Alt Canon,

Irmos : Precum a mântuit...

   Ca nişte aur din metale, dintru adâncul inimii tale înţelepte, învăţăturile cele cu totul de aur, vistierie le-ai strâns nouă, şi cuvintele tale bogăţie ne-ai lăsat.

   Preasfântă pomenirea ta, prăznuindu-o poporul Hrisostoame, slăveşte pe Domnul, cel ce te-a ales pe tine, şi te-a chemat la veşnicele lăcaşuri.

   Măcar că eşti şi mort în mormânt, dar viezi în lume Hrisostoame, propovăduieşti pocăinţa, şi scrii iertarea, încredinţându-o celor ce se pocăiesc cu căldură.

A Născătoarei :

   Celui ce a şezut în braţele Fecioarei, şi în sânurile Tatălui, celui ce s-a îmbrăcat în trup, şi a rămas neschimbat, ca unui Dumnezeu şi Domn să ne închinăm.

Alt Canon,

Irmos : Adâncul cel mai de jos...

   Despărţitu-te-a de Biserica lui Hristos, nebuna împărăteasă, care cumplit te defăima, dar  deîndată ea singură s-a despărţit, şi tu o ai defăimat pe ea şi după moarte, minunată despărţire făcându-i.

   Organ te-ai arătat al Duhului Făcătorului a toate, Gură de aur, glăsuind cu bună întocmire, iar muncitoarea a asurzit ca o aspidă de către sunet, şi cu moarte foarte ticăloasă i s-a răsplătit ei.

Slavă...

   Cu moarte de a şi murit Gură de aur, dar cum că n-a pătimit el, arătat a învăţat pe împăraţi, că poruncilor lor mai întâi neplecându-se, iar apoi a doua oară pentru rugăciunile lor s-a întors.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine unul din Fecioară cunoscându-te, măcar de ai şi luat trup, şi îndoit ai fost, departe a gonit tăierea şi amestecarea Ioan Gură de aur, Iisuse Dumnezeule şi omule.

CONDAC, glas 1.

Podobie : Ceata îngerească...

   Veselitu-sa în taină, cinstita Biserică, întru întoarcerea cinstitelor tale moaşte. Şi acestea ascunzându-le, ca nişte aur de mult preţ, celor ce te laudă pe tine neîncetat, le dăruieşte prin rugăciunile tale Darul tămăduirilor, Ioane Gură de aur.

ICOS

   Făclia faptelor mele stinsă este. Ioane Gură de aur, şi spaimă mă cuprinde spre întâmpinarea sfintelor tale moaşte, ci tu însuţi mă povăţuieşte, şi îndreptează cărările mele, dându-mi mie vreme de pocăinţă preasfinte, că propovăduitor dumnezeiesc eşti al acesteia, şi alină viforul patimilor mele celor de multe feluri, şi din cursele lui Veliar scoţându-mă pe mine, la sfârşit să mă mântuieşti, ca fiind mântuit să laud după vrednicie, a ta dumnezeiască întoarcere, precum mai înainte îndrăznind am mărit adormirea ta, Ioane Gură de aur.

SINAXAR

   În această lună, în ziua a douăzeci și șaptea, aducerea moaştelor celui dintru sfinţi părinţi Părintelui nostru Ioan Gură de aur, Arhiepiscopul Constantinopolului.


Stih :
Ioane mort pe scaun aşezat fiind.
Pace tuturor ai zis, întru Dumnezeu vieţuind.
În a douăzeci şi şaptea zi a lui Ianuarie,
Au adus auritul trup fără sfială.

   Fericitul acesta şi dumnezeiescul Ioan Gură de aur, căci nu defăima dreptatea şi să caute după faţa oamenilor, ci şi pe Eudoxia împărăteasa o a înfruntat, pentru fărădelegile şi nedreptăţile ce se făceau de dânsa, (şi mai ales pentru tirănescul chip cu care a luat via unei văduve, ce se numea Calitropia), fu izgonit de două ori, şi iarăşi chemat la scaun. Iar a treia oară şi cea mai de pe urmă, l-a trimis la Cucuso şi de acolo fu întors la Aravison, de acolo la Pitius, oraşe nu numai pustii şi lipsite, de cele de trebuinţă, ci şi totdeauna prădate de isaurii, ce se învecinau cu dânsele. Deci aflându-se acolo la Pitius acest mare Părinte şi trupesc înger, fu chemat de Domnul şi Stăpânul tuturor, prin mijlocirea sfinţilor Apostoli Petru şi Ioan, şi se mută la veşnicele lăcaşuri. Iar sfintele lui moaşte, s-au îngropat în Comane, împreună cu moaştele sfinţilor Mucenici Vasilisc şi Luchian, precum noaptea prin vis de la dânşii i s-a descoperit. Şi de vreme ce atunci de curând încetase din viaţă împăratul Arcadie şi femeia sa Eudoxia, şi se făcuse moştenitor împărăţiei fiul său Teodosie cel mic; iar Proclu ucenicul şi slujitorul Sfântului, cu alegerea tuturor se făcu patriarh Constantinopolului; deci în al patrulea an al Patriarhiei sale şi după treizeci şi trei de ani ai adormirii Hrisostomului, plecă pe împăratul Teodosie, de trimise să aducă moaştele Sfântului. Iar Sfântul nevrând să se dea pe sine, ci stând nemişcat, a trimis împăratul epistolă cu rugăminte, care cuprindea aceste cuvinte.
Epistola împăratului Teodosie : Celui a toată lumea Patriarh şi dascăl şi duhovnicesc Părinte, lui Ioan Gură de aur închinăciune aduc eu Teodosie împăratul. Noi cinstite Părinte socotind a fi şi trupul tău mort ca ale altora, am vrut fie cum să-l ridicăm, şi să-l aducem iarăşi către noi. Drept aceea şi de dorinţa noastră pe dreptate ne-am scăpat. Iar tu cinstite Părinte, ca cel ce ai învăţat tuturor pocăinţa, iartă-ne greşeala şi te dăruieşte pe tine nouă, ca unor fii iubiţi Părintelui lor, şi veseleşte cu venirea ta pe cei ce te doresc.
Deci dacă duseră epistola aceasta la Sfântul şi punând-o pe racla lui, îndată s-a dat pe sine şi cei ce au ridicat racla, fără osteneală o purtau şi dacă sosiră de ceea parte de Constantinopol, a trecut împăratul cu toată suita şi patriarhul asemenea cu tot clerul, şi puse racla ce era cu trupul Sfântului într-o corabie împărătească. Şi făcându-se furtună pe mare, celelalte caiace s-au împrăştiat în toate părţile, iar ceea ce purta trupul Sfântului s-a abătut la via văduvei, a văduvei aceea zic, ce o năpăstuise Eudoxia, precum s-a zis mai înainte. Iar dacă s-a dat via văduvei, atuncea încetă marea de valuri. Deci întâi îl duse la biserica Apostolului Toma, ce se numea a lui Amantie. După aceea la biserica sfintei Irina, şi acolo îl puseră în Sintronul său, şi strigară toţi : Primeşte-ţi scaunul tău Sfinte. După acestea punându-i-se racla într-o caretă împărătească, îl duseră la biserica cea mare a sfinţilor Apostoli, unde punându-se în sfinţita catedră, o minune! Strigă turmei sale : Pace tuturor. Şi după aceasta îl îngropară în pământ în altar, unde se află şi acum. Iar când se săvârşea sfânta Liturghie, se făcură mari minuni, din care este şi aceasta una : Oarecare om fiind bolnav de neputinţa încheieturilor şi cu totul nemişcat, numai cât s-a atins de racla moaştelor Sfântului, îndată a scăpat cu totul de boală. Aşa ştie Dumnezeu a mări pe cei ce-l slăvesc pe el prin vieţuirea lor. Şi se face praznicul lui în cinstita biserică a sfinţilor Apostoli, unde se află şi Sfântul lui trup, dedesubtul Sfântului altar. Iar pentru izgonirea sa întrebuinţăm însăşi cuvintele sale, ce a zis către episcopul Chiriac, care şi el era izgonit, fiind aşa; vino dar să-ţi scot rana mâhnirii şi să-ţi risipesc negura cugetului. Ce lucru este acela ce-l faci frate de te mâhneşti, şi te întristezi, căci iarna este mare ? Și furtuna aceasta ce a sosit, Bisericii amară şi grea ? O ştiu şi eu aceasta, şi nimenea nu o va tăgădui. Dar de vei vrea îţi voi zugrăvi o icoană a lucrurilor acestora ce se fac. De multe ori vedem marea aceasta simţită, că se cutremură şi se umflă tocmai din fundul adâncimii. Vedem şi pe corăbierii ei care neavând ce face pentru covârşirea furtunii, stau cu mâinile împleticite peste genunchi şi sunt încremeniţi. Nici Cerul văzând, nici pământul, ci zăcând jos în aşternuturile corăbiei, plâng şi se tânguiesc, însă precum acestea se întâmplă la marea care o vedem, aşa şi acum este asupra Bisericii lui Dumnezeu mai mare furtună şi mai multe valuri. Ci roagă-te Domnului nostru Iisus Hristos, care nu cu meşteşug biruieşte furtuna, ci numai cu ameninţarea potoleşte viforul. Iar de te-ai şi rugat de multe ori, şi nu ţi s-a ascultat, nu te lenevi, de vreme ce acest fel de obicei are Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, grijind mai înainte mântuirea noastră. Că au doară nu putea să mântuiască pe cei trei tineri, ca să nu se arunce în cuptor ? Aşa a putut, însă mai întâi nu i-a mântuit, ci când s-a robit, şi s-a dus in ţara barbarilor, şi s-a scăpat de părinteasca moştenire, şi după ce s-a aruncat în cuptor şi erau deznădăjduiţi de către toţi, şi nu le mai rămăsese nimica alt. Atuncea, adică atuncea adevăratul Dumnezeu fără veste făcu minunea, şi risipi focul împrejurul cuptorului Haldeilor şi aşa cuptorul s-a făcut biserică. Şi chemă pe toată zidirea şi pe îngeri şi puterile şi adunându-se toate împreună ziceau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Vezi frate, cum răbdarea drepţilor a primenit focul acela în rouă ? Şi plecă pe tiranul Nabucodonosor, a trimite cărţi în toată lumea, şi să zică : Mare este Dumnezeul lui Sidrah, Misah şi Avdenago. Şi vezi câtă groază au pus, de va grăi (zice) cineva cuvânt rău asupra lor, să-i fie casa de jaf, şi averile să i se ia. Nu te mâhni dară frate Chiriace, că eu când mă izgoneam din Constantinopol, nu grijeam de nici una de acestea, ci ziceam întru sine-mi : De-i este voia împărătesei să mă izgonească, izgonească-mă. Al Domnului este pământul şi plinirea lui, de va vrea să mă ferăstruiască, fierăstruiască-mă, am pildă pe proorocul Isaia. De va vrea să mă arunce în mare, îmi voi aduce aminte de proorocul Iona. De-i este voia să mă bage în groapă, am pe Daniil băgat în groapa leilor. De va vrea să mă ucigă cu pietre, am pe Ştefan întâiul Mucenic, ce a pătimit aceasta. De va vrea să-mi ia capul, am pe Botezătorul Ioan. De va vrea să-mi ia averea, de o am, să o ia : Căci gol am ieşit din pântecele maicii mele, gol mă voi şi duce. Pe mine mă învaţă şi Apostolul zicând : Dumnezeu nu caută în faţa omului. Şi încă de aş fi plăcut oamenilor, n-aşi fi slugă lui Hristos, Mă întrarmează încă şi David, zicând; Grăit-am întru mărturiile tale înaintea împăraţilor şi nu m-am ruşinat. Multe meşteşugiri asupra mea cei ce mă urau, ci toate din pizmă le-a făcut. Ştiu cu adevărat că te întristezi frate Chiriace căci cei ce ne-au izgonit pe noi, merg cu cinste prin târg, şi cu mulţime de înarmaţi petrecându-i, dar nu-ţi aduci aminte de bogatul şi de Lazăr, cine întru această viaţă petrecea cu scârbă, şi cine ce a dobândit ? Ce a vătămat pe Lazăr sărăcia ? Au nu-l duse în sânul lui Avraam ca pe un viteaz şi biruitor ? Şi ce a folosit bogatului bogăţia, celui ce era îmbrăcat în porfiră şi în vison ? Cu adevărat nimic; pentru că unde-i sunt postelnicii ? Unde-i sunt fustaşii ? Unde-i sunt ciocoii cei ce se hrăneau de la masa lui, şi masa cea împărătească ? Au nu-l ducea legat ca pe un tâlhar la mormânt ? Ducându-şi sufletul gol din lumea aceasta şi strigând cu glas sec : Părinte Avraame miluieşte-mă, şi trimite pe Lazăr, să-şi ude vârful degetului cu apă, să-mi răcorească limba, că amar mă prăjesc în văpaia aceasta. Ticăloase bogatule; Ce chemi tată pe Avraam ? Căruia nu i-ai urmat viaţa. Acela pe tot omul a ospătat în casa lui, iar tu n-ai purtat grija unui sărac. Nu se cade ori şi care a plânge, şi a se tângui ? Căci cel ce a avut atâta bogăţie, nu poate a dobândi o picătură de apă. Şi pentru ce aceasta ? Pentru că în iarna vieţii acesteia n-a semănat milostenie. A venit secerişul altei vieţi şi n-a secerat. Şi aceasta este a Stăpânului orânduială, de a făcut a fi din preajmă munca necuraţilor şi odihna drepţilor, ca să se vadă unii pe alţii şi să se cunoască. De vreme ce atuncea fiecare din Mucenici îşi va cunoaşte pe tiranul său, ce l-a muncit, şi dimpotrivă fiecare tiran pe Mucenicul său care l-a chinuit. Şi că acestea ce le zic nu sunt cuvinte ale mele, ascultă ce grăieşte înţelepciunea : Atuncea cu multă îndrăzneală va sta dreptul în preajma celor ce l-au necăjit. Căci ca un călător ce umblă pe zăduf arzându-se de sete şi nemereşte o fântână bună, sau ca un flămând ce va şedea la o masă plină de toate mâncările şi se opreşte de vreun puternic, să nu se atingă de bucatele ce stau pe masă şi îi este cu mâhnire şi cu chin mare celui însetoşat, căci nu-şi poate stinge setea, şi cel flămând căci este oprit, să nu se îndulcească de bucate, într-acest chip şi la ziua judecății vor vedea păcătoşii pe sfinţi bucurându-se, şi nu vor putea să se îndulcească de masa cea împărătească. Că şi pe Adam vrând Dumnezeu să-l muncească, l-a făcut să lucreze pământul în preajma raiului, ca privind locul cel dorit, de unde ieşise, să aibă pururea durere în suflet. Şi dacă frate Chiriace nu ne întâlnim aicea în viaţa aceasta să vorbim unul cu altul, însă acolo în cealaltă nu va fi nimenea să ne oprească a fi unii cu alţii. Atuncea vom şi vedea pe cei ce ne-au izgonit, ca şi Lazăr pe bogatul şi mucenicii pe muncitori. Deci dar nu te mâhni iubitorule frate, ci îţi adu aminte de proorocul Isaia ce zice : «De batjocorirea oamenilor nu te teme, şi de ocara lor să nu te biruieşti, căci cum se mănâncă lâna de molii, aşa se vor mânca. Cugetă şi de Domnul Hristos, cum din scutece era izgonit şi în pământul Egiptenilor era lepădat, cel ce ţine lumea în mâna sa. Şi pentru ce ? Pentru ca să se facă chip şi pildă nouă, ca să nu ne mâhnim întru năpaste. Şi-ţi mai adu aminte de patima Mântuitorului, şi câte ocări a suferit pentru noi Stăpânul a toate. Căci unii din Iudei îl numeau Samarinean şi băutor de vin. Alţii, îndrăcit şi prooroc mincinos, zicând : Iată om mâncător şi băutor de vin. Şi că cu domnul dracilor scoate pe draci. Şi ce zic altele, cum îl duseră atuncea să-l dea de râpă, o minune mare ! Şi-l scuipau în obraz şi-i dau palme ? Dar că-l adăpau cu fiere, şi-i băteau capul cu trestie, şi cu hlamidă împărătească îmbrăcându-l, şi cu cunună de spini încununându-l, şi-i cădeau înainte batjocorindu-l şi tot felul de batjocură făcându-i, şi când îl duceau câinii aceia, mâncătorii de sânge, şi îl trăgeau gol la patimă. Şi cum îl lăsară toţi ucenicii lui. Căci unul s-a lepădat de dânsul, iar altul l-a vândut, şi ceilalţi au fugit, şi sta singur gol în mijlocul mulţimii aceleia, de vreme ce era sărbătoarea Pascăi atunci, în care îi adunase pe toţi. Şi-I răstigniră ca pe un om rău, în mijlocul făcătorilor de rele şi zăcea neîngropat, nici l-a pogorât de pe Cruce până când l-a cerut oarecine, ca să-l îngroape. Şi cum au scornit hulă rea asupra lui, cum că ucenicii săi l-au furat, iar n-a înviat ? Deci iarăşi adu-ţi aminte şi de Apostoli, că de pretutindenea erau goniţi şi prin cetăţi se ascundeau, căci şi Pavel se ascundea la o femeie ce vindea mătăsuri, şi Petru la Simon curelarul. Şi că nu avea îndrăznire la cei bogaţi. Iar apoi le-au fost toate prea lesne. Într-acest chip şi tu frate nu-ţi face voie rea, deşii acum urmezi cele de întristare. Căci pe urmă au a urma cele veselitoare. Auzit-am şi de bârfitorul acela Arsachie, pe care l-a pus împărăteasa Patriarh în scaunul meu, că a necăjit pe fraţii şi fecioarele, căci n-au vrut să se împărtăşească cu dânsul. Şi mulţi dintr-înşii pentru dragostea mea prin temniţă au murit. Lupul acela zic în chip de oaie, ce are numai schimă de episcop, iar după adevăr este desfrânat. Că precum, femeia ce-i trăieşte bărbatul şi merge după altul, se numeşte desfrânată, aşa şi acesta desfrânat este, nu trupeşte, ci sufleteşte. Că fiind eu viu, mi-a răpit scaunul. Acestea frate Chiriace scriem din Cucuso, unde a poruncit împărăteasa, de ne-a izgonit. Şi multe scârbe pe cale m-au întâmpinat, ci n-am băgat seamă. Iar când am venit la ţara Capadocilor şi la Tavrocilicia, cete cete de sfinţi părinţi ne întâmpinau. Încă şi mulţime de monahii fecioare, care izvoare de lacrimi vărsând, şi plângând cu jale mare, căci ne vedeau ducându-ne la izgonire, ziceau între sine : Mai de folos ar fi fost să se ascunză soarele, decât să tacă gura lui Ioan. Aceste cuvinte m-au turburat foarte, şi m-au scârbit mai mult, unde vedeam că plângeau toţi pentru mine. Iar de celelalte de toate câte mi s-au întâmplat n-am băgat seamă. Însă foarte ne-au primit cu bine episcopul cetăţii acesteia, şi multă dragoste către noi a arătat, că de ar fi fost cu putinţă, şi n-am fi păzit hotarul şi Canoanele, ne-ar fi dat şi scaunul său. Rogu-te dar, şi te poftesc, goneşte de asupră-ţi plânsul scârbei tale, şi aibi pomenire pentru noi, către Dumnezeu.

    Tot în această zi, sfânta Marciani împărăteasa, ceea ce este între sfinţii Apostoli. Şi Preacuviosul Claudin, care cu pace s-au săvârşit.

Stih :
Pe împărăteasa Marciani din viaţa cea trecătoare,
Hristos împăratul împăraţilor, o scoate la cea pururea fiitoare.
Văzând frumseţea sufletului tău mai deosebit,
Iubitorul de suflete pe tine Claudine te-a primit


    Tot în această zi, Preacuviosul Petru Egipteanul, care la adânci bătrâneţe ajungând cu pace s-a săvârşit.

Stih :
Ca nişte grâu copt de bătrâneţe Petre fiind.
Te strânge ca în jitniţă în mormânt.


  Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Dimitrie, care în Constantinopol mărturisind la anii o mie şapte sute opt zeci şi patru,  de sabie s-a săvârşit.

Stih :
Lumină cerească peste moaştele tale a stătut,
Cel ce pentru dumnezeiască dragostea lui Hristos te-ai tăiat.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca întru-o grădină verde săltând, au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Ceea ce numai tu una eşti, ceea ce nu ştii de bărbat, şi una eşti nestricată, bucură-te Stăpână Fecioară, şi Maică şi Născătoare de fiu, şi care nu ştii de nuntă. Bucură-te taină străină şi înfricoşată. Bucură-te desfătarea îngerilor. Bucură-te bucuria oamenilor.

   Sioane cetate însufleţită a împăratului împăraţilor Hristos, de care s-au grăit lucruri preamărite. Bucură-te dumnezeiască Mireasă. Bucură-te scară, prin care ne suim la Cer de pe pământ, şi din stricăciune la viaţă.

   Rai de Dumnezeu sădit, şi grădină bine mirositoare, de Dumnezeu lucrată, te-ai arătat Fecioară, floarea nemuririi înflorind. Pentru aceasta cu un glas, bucură-te, strigăm ţie; Bucură-te dătătoare de bucurie. Bucură-te izvorul vieţii.

   Preacinstită Stăpână, izbăveşte-mă de necinstea patimilor, ca cu bucurie să-ţi strig ţie : Bucură-te. Bucură-te izvorul sfinţeniei. Bucură-te vistieria a toată curăţia. Bucură-te lăcaşul lui Dumnezeu. Bucură-te încăperea lui Hristos.

Alt Canon,

Irmos : Tinerii evreieşti în cuptor...

   Nevoitor de Dumnezeu grăitor, mai înainte te-a cunoscut, şi de obşte folositor celor ce greşesc în lume, Cuvioase, vestindu-le pocăinţa.

   Ca nişte aur în topitoarea nevoilor arzându-te Ierarhe, nu te-ai topit, nici te-ai ars. Că lămurindu-te, ţi-ai arătat ostenelile tale preabine înrădăcinate.

   Nu ai slăbit Părinte spre nevoinţe, nu te-ai ruşinat de cei puternici, nu ai ales mai mult nedreptatea decât dreptatea Cuvioase, şi mărturiseşte ţarina văduvei.

A Născătoarei :

   Bucură-te nor uşor. Bucură-te uşă, prin care a trecut unul Dumnezeul nostru de Dumnezeu Născătoare, cu naştere fără stricăciune şi fără sămânţă, din tine Fiul născându-se, nu s-a schimbat.

Alt Canon,

Irmos : Precum dedemult cei trei...

   Pe tine înţelepte, cel ce ai zis a fi neiertat a face pe văduvă străină de ale sale, străin te-a făcut de la cetatea împărătească prea-îndrăzneață femeie, străină s-a făcut şi ea de dumnezeiescul Dar, înstrăinându-se de preaînţeleptele tale învăţături.

   Întorsu-te-ai cu dulceaţă, cel ce ca un soare acoperit cu nor ai fost, preamare luminătorule, cu strălucirea cea de taină, a purtătoarelor de lumină învăţăturilor tale, celor de aur luminându-se toţi, Ioane Gură de aur.

Slavă...

   Ridic către tine mâinile mele, Hrisostoame, ca să te primesc în lăuntrul curţilor mele pe tine mirele, ca pe o dorire dedemult, care te întorci luminat. Biserica strigă către tine, prăznuind astăzi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca un cleşte de taină, vii la Biserică purtând pe cărbunele cel înţelegător, pe care Simeon luându-l pe mâini, s-a luminat Preacurată, şi chinurile patimii lui, le-a proorocit luminat.

Cântarea a 8-a :

Irmos :


   Binecuvântaţi tinerii cei întocmai cu numărul Treimii, pe făcătorul Dumnezeu Părintele, lăudaţi pe Cuvântul cel ce s-a pogorât, şi focul în rouă l-a prefăcut, şi preaînălţaţi pe Duhul cel Preasfânt, care dă viaţă tuturor întru toţi vecii.

   Bucură-te ceea ce din rădăcina lui Iessei toiag ai odrăslit. Bucură-te ceea ce neudat ai odrăslit floarea cea frumoasă pe Hristos. Bucură-te munte gras. Bucură-te muntele lui Dumnezeu cel umbrit. Bucură-te, întru care a locui bine a voit Cuvântul cel mai înainte de toţi vecii.

   Cu toiagul cel de fier al sprijinirii tale celei tari, ca pe nişte câini ce latră, şi ca pe nişte fiare ce răcnesc, care înconjură smeritul meu suflet goneşte patimile, care cumplit mă înconjură, ca să strig ţie : Fecioară bucură-te.

   Înfrumuseţatu-te-ai toată, pe Hristos cel mai împodobit cu frumseţile decât fiii omeneşti născând, ceea ce eşti între femei mai frumoasă. Pentru aceasta, bucură-te strigăm ţie bucurându-ne. Bucură-te de Dumnezeu Născătoare Curată, ceea ce eşti plină de Dar. Bucură-te, ceea ce eşti mai mărită decât toată făptura.

   Bucură-te de Dumnezeu Născătoare Preacurată, pe care Daniil mai înainte te-a văzut munte netăiat, din care s-a tăiat piatra cea din capul unghiului. Bucură-te cleşte de cărbune purtător, şi de Dumnezeu primitor. Bucură-te, ceea ce eşti mai sfinţită decât îngerii cei netrupeşti. Bucură-te, ceea ce eşti mai cinstită decât făptura.

Alt Canon,

Irmos : De Dumnezeu grăitorii tineri...

   Limba ta cea de Dumnezeu grăitoare, ca o trâmbiţă cu aur ferecată, din Cer în lume glăsuind Ierarhe al Domnului, înşelăciunea ai gonit.

   Sfinţitorule al tainelor celor negrăite şi tăinuitorule al celor de sus, şi apărătorule al Treimii, rugându-te nu înceta să se mântuiască turma ta.

   Ca cel ce eşti slujitor Treimii Ierarhe, şi împreună locuieşti cu ceata îngerească Cuvioase. Rugându-te nu înceta, să mântuiască pe robii tăi.

A Născătoarei :

   Mai presus de fire în pântecele tău zămislind, pe strugurul cel nelucrat. Fecioară Maică, ai odrăslit. Deci după vrednicie toţi, bucură-te strigăm ţie.

Alt Canon,

Irmos : Cu focul cel nesuferit...

   Cu sânii bunei credinţe Părinte Cuvioase, hrăneşti Biserica, ceea ce te-a hrănit pe tine, răsplătindu-i de şapte ori, cu pâinea dumnezeiescului Dar, acesteia hrănitorule dulceaţă vărsându-i, ca nişte băuturi de tămăduiri, preafericite Gură de aur.

   În tot pământul a ieşit Părinte vestirea învăţăturilor tale. Iar nebuna împărăteasă a te izgoni din loc a poruncit, dar s-a amăgit. Că tu ca un uriaş tare, mergător pretutindenea străluceşti cu razele cuvintelor tale.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Să se lumineze astăzi adunarea credincioşilor, cu veselie întâmpinând pe cel mai ales dintre învăţători. Că a venit şi de faţă este, împărţind tuturor Dar îndestulat, cu care ne săturăm, bucurându-ne, din-destul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Te văd pe tine în braţe de Maică, şi te ştiu neapropiat cu firea Dumnezeirii. Dar cum eşti ţinut Cuvinte pe mâini, cel ce ai în mâini toată zidirea? Zis-a Simeon, Dumnezeule omule, slăvind puterea ta cea negrăită.

Cântarea a 9-a :

Irmos :


   Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci cel preaînalt de voie s-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-se om. Pentru aceea pe preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii o mărim.

   Iată toate neamurile te fericesc pe tine cea pururea fericită, precum mai înainte ai zis de la Dumnezeiescul Duh Născătoare de Dumnezeu. Şi ţie, ca celeia ce ai născut bucuria, strigăm, bucură-te. Bucură-te vistieria vieţii. Bucură-te izvorule, care izvorăşti nouă miere sufletească.

   Îndreptat-ai Stăpână Curată, alunecarea strămoşului Adam, şi întristarea strămoaşei Eva întru bucurie o ai întors. Pentru aceasta ţie, ca celeia ce eşti pricina bucuriei, strigăm : Bucură-te; bucură-te bucuria credincioşilor; bucură-te veselia creştinilor.

   Vrednic lucru este, ca să strigăm ţie, bucură-te. Căci întru tine fireşte bucuria cea pururea veşnică s-a sălăşluit, Fecioară Curată de Dumnezeu Născătoare. Bucură-te raiul desfătării; bucură-te izvorul nemuririi cel cu curgeri de aur; bucură-te ceea ce izvorăşti băutură adevărată.

   Străbate inima mea cu dulce săgeata dorului tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi mă îndeamnă să strig ţie totdeauna, şi să cânt bucurându-mă : Bucură-te liman lin; bucură-te mare preadulce şi neumblată, care ai înecat pe Faraon cel netrupesc.

Alt Canon,

Irmos : Pe Dumnezeu Cel ce S-a arătat...

   Altă apă de aur curgătoare te-ai arătat Părinte cu totul de aur, că gura ta cea de aur, şi limba cea dulce s-a umplut de noianul dogmelor, şi adapă sufletele cele însetate.

   Mare neumblată, fiind Scriptura Părinte, umblată şi trecută o ai făcut lumii, vetreala cuvântului întinzându-ţi, şi la cunoştinţa cea lină ridicându-ţi mintea.

   Tu Gură de aur, ape din izvorul cel nedeşertat scoţând, izvoarele dogmelor Bisericii ai vărsat, din care toţi cei însetaţi luăm apele cele cu aur curgătoare.

A Născătoarei :

   Rug arzând cu foc, şi nears mai înainte a văzut dedemult Moise, Maica lui Dumnezeu Fecioară, care mai înainte a închipuit pântecele tău cel de Dumnezeu primitor, care a primit în sine focul cel nestricăcios.

Alt Canon,

Irmos : Minune nouă şi lui Dumnezeu...

   Oastea îngerilor, adunarea proorocilor şi dumnezeiască ceata Apostolilor şi a mucenicilor, împreună cu noi se veselesc luminat, împărtăşindu-se praznicului, preafericite, şi Darul cântărilor tale al lor a fi socotindu-l; căci viaţa tuturor o ai avut, întru tine închipuindu-o.

   Iată a strălucit lumina lumii, dumnezeiasca făclie cea preaînaltă, s-a arătat noianul cel făcător de dulceaţă al dumnezeieştilor daruri. Veniţi fraţilor să ne săturăm de lumină, să ne încălzim, să ne adăpăm inimile cu cântări toţi, mărind pe cel cu gura de aur grăitor.

Slavă...

   Cântarea aceasta, care ca cei doi bani de la lipsitul şi ticălosul meu suflet, cel văduvit cu ticăloşie de toate bunătăţile, iar cu osârdia dumnezeieştii bogăţii se aduce preafericite, după urmarea dumnezeieştii bunătăţi, primeşte-o, răsplătindu-mi mie cu Darul cel de bogăţie dătător.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Umblând mă cutremur, zis-a Simeon, de cel ce face cu căutătura a se clăti tot pământul, iar ţinându-l în mâini pe cel născut al tău Fecioară, mă întăresc. Şi din trupul cel ce se cutremură izbăvindu-mă, dumnezeieştile cuvinte plinindu-se, bucurându-mă, duc şi celor din iad bunele vestiri de bucurie.

LUMINÂNDA

Podobie : Femei auziţi glas..


   Bucură-te cetatea, care împărăţeşte peste toate cetăţile, ca ceea ce ai primit astăzi trupul bunului Păstor, şi mai-marelui păstorilor. Care pe tine şi toată lumea a îndreptat şi a mântuit, şi cu cântările gurii lui celei cu miere curgătoare te veseleşte. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Bucură-te palatul lui Dumnezeu. Bucură-te munte netăiat. Bucură-te rug nears. Bucură-te scaun mărit. Bucură-te masă dumnezeiască. Bucură-te năstrapă de aur. Bucură-te sfeşnic prealuminos. Bucură-te nor strălucit Fecioară Maică Marie.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 4.


Podobie : Dat-ai semn celor ce...


   Sfinte învăţăturile tale cele mai strălucite decât aurul vărsându-le preaînţelepte, îmbogăţeşti Hrisostoame minţile cele flămânde, şi goneşti negura patimilor şi cumplită iarna iubirii de argint. Pentru aceasta după datorie pe tine te fericim, şi rămăşiţa moaştelor tale o cinstim, ca pe un izvor de sfinţenie.

   Fără dreptate gonit fiind de la turma ta Părinte Cuvioase, te-ai împărtăşit necazurilor, şi amarelor izgoniri, întru care te-ai învrednicit fericitului sfârşit, ca un viteaz nevoitor, biruind pe cel mult viclean. Pentru aceasta de întoarcerea ta. Biserica se bucură, care cu aurul preaînţeleptelor tale învăţături o ai împodobit.

   Stâlpul cel de foc, râul cel plin de apele învăţăturilor, mintea cea cerească, gura cuvântării de Dumnezeu, cea cu totul de aur, credincerul păcătoşilor. Dumnezeiescul propovăduitor al pocăinţei. Luminătorul cel prealuminat. Cerescul om, fericitul Gură de aur, astăzi să se laude.

   Ca o podoabă împărătească primind cetatea cea împărătească moaştele tale Hrisostoame, cu acestea se cinsteşte, şi lăudându-se întru cuvintele tale, lumea o cheamă la veselie, şi la dumnezeiască împărtăşirea îndestulatelor tale daruri, cu mare glas strigând : Iisuse preabunule, tu eşti lauda robilor tăi.

Slavă..., glas 4, a lui Ghermano.

   Părinte Gură de aur, ca un râu de Dumnezeu pornit din Edem, cu taină ieşind, spre patru începături, înconjurând prin cuvintele tale marginile pământului, pe tot credinciosul l-ai adăpat, cu învăţătura ta cea cu totul de aur. Pentru aceasta cu întoarcerea dumnezeieştilor tale moaşte, pe noi arătat cetăţeni ne-ai scris. Roagă-te Ioane, să mântuiască sufletele noastre, a celor ce te lăudăm pe tine.

Şi acum..., a Născătoarei :

   De toate primejdiile păzeşte pe robii tăi, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să te mărim pe tine, nădejdea sufletelor noastre.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile şi Otpustul.





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI OPTA


Preacuviosul Părintele nostru Efrem Sirul.


LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glas 1.

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...

   Văzând frumuseţile raiului, din-destul desfătându-te în livezi nestricăcioase, ai înflorit în lume cunoştinţa lui Dumnezeu, de care împărtăşindu-te Cuvioase, prin duhovnicească stare a sufletelor ne înălţăm cu duhul. De două ori.

   Arătând în scris venirea Judecătorului, cu râurile lacrimilor, înveţi să ne aprindem făcliile sufletelor, strigând tuturor venirea Mirelui. Să ne îmbrăcăm toţi cu haine luminoase, a întâmpina pe Mirele Hristos. De două ori.

   Îngrădindu-ţi trupul cu înfrânarea, ţi-ai omorât mişcările patimilor Părinte, prin rugăciuni şi privegheri. Drept aceea umbrindu-te pe tine puterea Duhului, te-a arătat pe tine luminător a toată lumea. De două ori.

Slavă..., glas 6.

   Cu înţelepciunea depărtându-te de supărările vieţii, Efreme pururea pomenite, ai ajuns în pustiii pentru iubirea de linişte. Şi printr-însa suindu-te către Dumnezeu cu fapta, ai strălucit în lume luminător, şi cuvinte de viaţă ai izvorât oamenilor. Pentru aceasta nu înceta întărindu-ne pe noi cu rugăciunile tale, să se mântuiască sufletele noastre din stricăciunea celui străin, Cuvioase Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cunoscut-am, că din tine s-a întrupat Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; aceluia roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei :

   Văzându-te răstignit Hristoase, ceea ce te-a născut, strigă : Ce taină străină este aceasta ce o văd Fiul meu ? Cum mori pe lemn spânzurându-te cu trupul, Dătătorule de viaţă.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., glas 4, a lui Anatolie.


   Udându-ţi aşternutul cu lacrimi, precum zice proorocul şi cugetare vieţii făcându-ţi pocăinţa, ne-ai arătat nouă frica judecăţii, prin fapte şi prin cuvinte. Deci adunându-ne toţi, cinstim pomenirea ta preafericite, însuţi lucrătorule de lucruri preamărite, Efreme pururea pomenite. Pentru aceasta şi acum ne rugăm ţie : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Mântuieşte-mă de osândă, Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu, şi mântuieşte cu rugăciunile tale smeritul meu suflet, din cumplitele greşeli şi de moarte, şi-mi dăruieşte a afla în ziua cercetării îndreptarea, care a dobândit cetele sfinţilor, curăţindu-mă mai înainte de sfârşit cu pocăinţa, şi cu vărsarea lacrimilor.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea :

   Mieluşeaua, care te-a născut pe tine Mielule şi Păstorule, dacă te-a văzut pe Cruce, se tânguia, şi ca o Maică grăia către tine : Fiule preadorite ! Cum te-ai înălţat pe lemnul Crucii, îndelung-răbdătorule ? Cum ţi s-au pironit mâinile şi picioarele tale Cuvinte de cei fărădelege, şi cum ţi-ai vărsat sângele tău Stăpâne ?

Tropar, glas 8.

Cu curgerile lacrimilor tale...


Sau acesta asemenea :


   Din buzele tale ai izvorât râurile cele purtătoare de lumină ale apelor vieţii, adăpând (fericite) toată Biserica, şi ai izvorât lumii râurile umilinţei, revărsând învăţăturile cele dulci ale pocăinţei, cu cuvintele tale, Părinte Efreme, roagă pe Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.


LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih şi al. Sfântului pe 6.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 6 :

Irmos :


   Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.

   Ploaia cea veselitoare a rugăciunilor tale, adapă-mi sufletul meu, care s-a uscat de uscăciunea patimilor, şi insuflă întru mine cuvânt, ca să laud pomenirea ta, fericite Efreme.

   Strălucind luminat lumină înţelegătoare, te-ai arătat soare Efreme, luminând toată plinirea credincioşilor, cu bunătăţi dătătoare de lumină şi cu frumuseţile dogmelor.

Slavă...

   Stingând văpaia patimilor cu râurile lacrimilor, te-ai făcut vas cinstit Efreme al Sfântului Duh, izvorând izvoare de învăţături, de Dumnezeu fericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Primind în pântece fără stricăciune, ai născut pe Cuvântul, cel ce mântuieşte din stricăciune, pe cei ce îi slujesc lui pururea, Maică Fecioară curată, uşa vieţii celei adevărate.

Cântarea a 3-a :

Irmos :
Nu este sfânt precum tu...


   Curăţindu-te pe tine de toată întinăciunea patimilor, te-ai arătat cămară de bunătăţi cu adevărat, şi vas încăpător darurilor Sfântului Duh.

   Nedându-ţi nicicum somn ochilor tăi, te-ai arătat casă Sfintei Treimi şi comoară înţelepciunii, îmbogăţind lumea cu tocmite dogme şi cu raze luminoase ca aurul, fericite Efreme.

Slavă...

   Cinstită Biserica lui Hristos te cunoaşte pe tine alt Eufrat curgător de aur, ce poezeşti cu curgerile dogmelor celor înţelepte şi adăpi toată făptura.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Unul din Sfânta Treime întrupându-se, în două firi, cu cuviinţă dumnezeiască, din curate sângiurile tale Preacurată, a ieşit ca să mântuiască pe cei din Adam, pentru bunătatea sa.

Irmosul :

   Nu este sfânt precum tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălţat cornul credincioşilor tăi Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii tale.

Sedealna, glas 5.

Podobie : Cuvântul cel împreună...

   Pe comoara înţelepciunii tainelor lui Hristos, pe paharul cel dumnezeiesc al umilinţei, să-l lăudăm credincioşii, întru pomenirea lui. Pentru că Efrem cu asemănarea numelui, veseleşte pururea inimile credincioşilor, cu cuvinte dumnezeieşti, ca un lucrător şi tăinuitor descoperirilor Domnului. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Pururea Curată Fecioară, apărătoarea cea fierbinte şi nebiruită. Nădejdea cea întărită şi neruşinată, zid, şi acoperământ şi liman celor ce aleargă la tine. Roagă-te fiului tău şi Dumnezeu, împreună cu îngerii lui, să dea pace lumii, şi sufletelor noastre mare milă.

A Crucii, a Născătoarei :

   Cu Crucea Fiului tău de Dumnezeu dăruită, toată înşelăciunea idolilor a încetat, şi puterea dracilor s-a călcat la pământ. Pentru aceasta noi credincioşii după datorie pururea te lăudăm şi bine te cuvântăm, şi mărturisindu-te cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Cântarea a 4-a :

Irmos :


   Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă, cântă strigând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.

   Puterea cuvintelor tale a alergat în toată lumea, gonind nevederea sufletelor cu lumina smereniei cea făcătoare de înălţime, fericite Efreme.

   Fără prihană ţi-ai săvârşit viaţa, spălându-te pe tine cu lacrimi, şi povestind tuturor venirea Judecătorului, cu cuvinte înţelepţeşti, descoperitorule de cele dumnezeieşti, vrednicule de minune.

   Văzându-ţi Domnul, înălţimea cea lăudată a smereniei, ţi-a dăruit cuvânt făcător de înălţime, prin care s-au smerit înălţimile cele cumplite ale eresurilor.

Slavă...

   Întărindu-te cu Darul Atotţiitorului Părinte, ai stătut împotriva stăpânirilor celor drăceşti, şi le-ai biruit, rugându-te pentru noi, care cu fierbinţeală te lăudăm.

Şi acum... A Născătoarei :

   Ca pe un lăcaş dumnezeiesc, ca pe un munte sfânt, ca pe un izvor al nestricăciunii, ca pe una ce numai tu ai fost aleasă Ziditorului nostru Dumnezeu, pe tine Fecioară te fericim.

Cântarea a 5-a :

Irmos :


   Cu dumnezeiască strălucirea ta Bunule, sufletele celor ce mânecă la tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe tine adevăratul Dumnezeu, pe cel ce chemi din negura greşelilor.

   Cu curgerile lacrimilor, ai uscat Părinte de tot noianul dulceţilor, şi cu izvorul învăţăturilor tale ai înecat pâraiele eresurilor. Fericite.

   Cugetul tău cu plecarea cea către Dumnezeu, luminându-se Părinte Efreme, s-a făcut cu totul dumnezeiesc, ca o oglindă Dumnezeiescului Duh, primind arătările cele fără materie.

Slavă...

   Făcutu-te-ai Părinte lăcaş cu adevărat încăpător Treimii, împodobit cu Darul, şi cu limpezirea bunătăţilor celor curate, şi cu întregimea învăţăturilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mort m-a făcut pe mine în Eden, gustarea cea rea a lemnului, prin viclenirea şarpelui, iar tu născând pe Dătătorul de viaţă Hristos, m-ai înviat, de Dumnezeu dăruită.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Marea vieţii văzându-o...

   Purtătorul de Dumnezeu nepunând temelie de nisip, ci credinţă ne-ruptă, a rămas nemişcat de toate viclenirile vrăjmaşului, ocârmuindu-se cu puterea cea nebiruită.

   Limba ta cu adevărat s-a făcut ca un condei degrab scriitor, învăţând cunoştinţa bunei credinţe, şi scriind pe lespezile inimilor legea Duhului, Părinte.

Slavă...

   Cei ce plutesc în noianul cel lin al dogmelor tale, Efreme de Dumnezeu cugetătorule, se mântuiesc de întreitele valuri cele stricăcioase de suflet, şi cu credinţă ridicându-se în sus, de furtuna eresurilor se mântuiesc.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel ce este mai presus, de toată făptura cea înţelegătoare, şi cea văzută, ca un Dumnezeu întrupându-se, a ieşit din pântecele tău, păzindu-te nestricată, precum ai fost înaintea naşterii, Mireasă dumnezeiască.

Irmosul :

   Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către tine : Scoate din stricăciune viaţa mea Multmilostive.

CONDAC, glas 2.

Podobie : Căutând cele de sus...

   Glasul întrebării pururea mai înainte văzându-l, ai plâns cu amar Efreme, ca un iubitor de tăcere; şi lucrător învăţător ai fost în fapte Cuvioase. Pentru aceasta Părinte preafericite, pe cei leneşi îi ridici spre pocăinţă.

ICOS.

   Voind Părinte a urma cărărilor Mergătorului înainte, din lume tu însuţi ducându-te, în pustie ai locuit. Însă vrăjmaşul văzându-te pe tine cel drept aşa vieţuind, femeie cu totul fără ruşine împotriva ta a pornit, socotind că prin arma cea dedemult, va surpa bărbăţia ta, şi curăţia ta o va întina, ca să nu ridici cu cuvintele şi cu faptele tale pe cei leneşi la pocăinţă.

SINAXAR

În această lună în ziua a douăzeci şi opta, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul,

Stih : Auzit-a limba psalmiceşte, pe care nu o ştia cu adevărat,
Efrem cel după limbă Sirian, prin care sus s-a chemat.
În a douăzeci şi opt zi îngerii au luat.
Sufletul lui Efrem cel lăudat.

   Acesta era de la răsărit, sirian.de neam, învăţat fiind de la strămoşii săi credinţa cea bună, în vremile marelui Teodosie. Şi a iubit din început fericitul viaţa călugărească, căruia zic că i s-a vărsat Dar de la Dumnezeu, prin care scriind multe Scripturi pline de umilinţă, şi cu acelea a îndreptat pe mulţi spre faptele bune. Şi s-a făcut chip şi pildă cuvioşilor celor de pe urmă spre vieţuirea sihăstrească. Şi se face pomenirea lui la muceniceasca biserică a sfintei Achilinei la Filoxen, aproape de târg.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Paladie.

Stih : Mai presus de săltările trupeşti fiind.
Paladie săltează acum însuşi, cerurile moştenind,


   Fericitul acesta Paladie într-un munte oarecare, mică căsuţă făcându-şi, s-a închis pe sine într-însa. Şi împodobindu-şi viaţa cu privigherea, şi cu necurmata rugăciune, şi cu postirea, a luat de la Dumnezeu Darul facerii de minuni. Căci un neguţător care purta cu sine mult aur, şi a fost ucis de către oarecare ucigaş de oameni, a fost aruncat mort lângă uşa chiliei Sfântului. Iar după ce s-a făcut ziuă şi s-a văzut lucrul, toţi dau vinovăţia uciderii pe Cuvios. Şi dar fiind înconjurat de atâta mulţime a făcut rugăciune şi a înviat mortul. Care mort sculându-se a arătat pe ucigaşul, şi a zis că Cuviosul este nepărtaş acelei ucideri. Încă nu numai aceasta, ci şi altele multe făcând Cuviosul, şi spre mai mult fiind minunat din lucrurile bunătăţilor, în pace s-a mutat către Dumnezeu, lăsând Bisericii scrisori vrednice de pomenire, spre folosul celor ce le vor afla.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui, nostru Iacov sihastrul.

Stih : S-a mutat din trup ca din oarecare curse scăpând,
Iacov neprins de cursele trupeşti fiind.


   Acest cuvios lepădându-se de toate cele lumeşti, a locuit într-o peşteră cincisprezece ani, aproape de oarecare cetăţuie ce se chema Porfirion, toată sihăstria întrebuinţând. La acest Cuvios odată de către oarecari desfrânaţi, aducându-se o femeie curvă, care sălta cu neruşinare, îl îndemna spre păcătuire. Deci Sfântul aducându-i aminte de munca focului ce va să fie, o a adus lui Hristos pocăindu-se. Dar fiindcă nimenea nu scapă de cursele vicleanului, s-a întâmplat şi acesta să cadă în mare cădere, ca să se facă pildă tuturor celor ce păcătuiesc, şi povăţuitor spre pocăinţă. Căci un oarecare bărbat din cei mari având fiică, care se bântuia de diavolul, o a adus la Cuviosul spre vindecare. Care făcând rugăciune, îndată o a izbăvit pe ea de diavolul. Însă tatăl său temându-se ca nu iarăşi să o bântuiască diavolul pe tânără, împreună cu fratele său care era foarte mic, i-a lăsat la peştera Cuviosului. Iar Cuviosul stăpânindu-se de poftă, vai de cădere ! Strică pe fecioara. Apoi ce se face ? Ca să nu se vădească spurcata faptă, ucide pe tânără, ucide şi pe fratele său. Iar trupurile lor le aruncă în râul ce curgea acolo aproape. Deci, după ce cu totul s-a deznădăjduit de a sa mântuire, a alergat ca să se ducă în lume. Dar călătorind el pe cale, l-a întâmpinat un monah oarecare cucernic, la ale căruia sfătuiri supunându-se Cuviosul, s-a băgat pe sine într-un mormânt, toată aspra vieţuire suferind. Dar făcându-se oarecând secetă în acel loc, porunceşte Dumnezeu Episcopului cetăţii, că de nu va face rugăciune Iacov cel ce este în mormânt nu va conteni seceta. Deci atuncea Episcopul împreună cu tot poporul ducându-se la el, şi mult rugându-l, l-au înduplecat ca să se roage, şi plecându-se a făcut rugăciune fericitul. Deci multă ploaie a curs şi pământul s-a îmbătat de ape. De aicea luând Cuviosul bunele nădejdi, semn preamare având curgerea apelor, a adaos aspră viaţă peste cealaltă aspră viaţă, şi lacrimi peste lacrimi, şi aşa întru bună petrecere şi-a dat duhul lui Dumnezeu, preamulte minuni şi după moarte făcând.

    Tot în această zi, sfintele două Mucenițe Maica, şi fiica, care prin sabie s-au săvârşit.

Stih : Împreună cu fiica plecându-şi Maica capul,
Amândouă prin sabie şi-au dat Duhul.

    Tot în această zi, sfânta Haris, care tăindu-i-se picioarele s-a săvârşit.

Stih : Haris tăindu-i-se picioarele către Dumnezeu a alergat,
Căci sufleteştile picioare nu împreună i s-au tăiat.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :


   Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri. Iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Puitor de lege iscusit al sihaştrilor te-ai arătat preacinstite, şi îndemnător către împleticirile de tot felul de vrăjmaşi. Pentru aceasta cinstim pe pământ cinstită şi sfinţită pomenirea ta, Părinte Efreme.

Slavă...

   Făcutu-te-ai potrivit organ al Duhului, pururea pomenite, răsunând cu suflările lui totdeauna, şi cântând cântare mântuitoare a pocăinţei, nouă celor ce te lăudăm pe tine.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Zămislirea ta Mireasă dumnezeiască este mai presus de cuvânt. Că ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, pe cel ce a mântuit de necuvântare pe toţi oamenii, şi care dă cuvânt a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri,

Cântarea a 8-a :

Irmos :
Din văpaia cuvioşilor...


   Arătatu-te-ai ca un alt soare purtător de lumină, trimiţând raze de învăţături până la marginile lumii Fericite, împuţinând cu lumina pocăinţei, întunericul cel fără de lumină a tot păcatul, Cuvioase Părinte.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   De râurile dumnezeieştilor dogme fiind înconjurat, ai ieşit pârâu ca din alt Eden, adăpând faţa pământului, şi înecând neghinele necredinţei, dumnezeiescule Efreme.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mărturisindu-te cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, cu credinţă strigăm ţie bucuria îngerului : Că numai tu ai născut pe pământ bucuria, cea plină de Dar, pururea binecuvântată.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Din văpaia cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă o ai ars, că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe tine te preaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Pe Dumnezeu a-l vedea...

   Hrănindu-te de dragostea Atotţiitorului, toată viaţa ta plângându-o ai săvârşit, strigând cu spăimântare Cuvioase : Slăbeşte Mântuitorule valurile Darului tău, păstrându-l pe el din-destul întru viaţa cea viitoare.

   Dulce este cuvântul tău cel dătător de umilinţă şi plin de luminare celor ce aleargă către tine, purtătorule de Dumnezeu Efreme minunate. Şi viaţă fără prihană, împodobită şi luminată cu toate bunătăţile cele de Dumnezeu strălucite.

Slavă...

   Lăcaş te-ai făcut Duhului şi râu plin de ape curgătoare de viaţă, temelie nemişcată Bisericii, reazem  sihaştrilor, pârâu pururea curgător al dumnezeieştii umilinţe, vrednicule de minuni Efreme.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Nu poate să înţeleagă cuget omenesc taina cea mai presus de gând a naşterii tale Fecioară. Că locuind Dumnezeu în pântecele tău, n-a stricat încuietorile fecioriei, precum singur el ştie, cel necuprins de pricepere.

Irmosul :

   Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată, s-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe care mărindu-l cu oştile cereşti, pe tine te fericim.

LUMINÂNDA.

Podobie : Cel ce ai împodobit Cerul...

   Ca un râu eşti izvorând pâraie de aur curgătoare, şi îndemnând pe popoare către calea pocăinţei, roagă-te lui Hristos, Părinte Efreme, să se mântuiască lumea.

A Născătoarei :

   Nădejdea celor deznădăjduiţi, scăparea creştinilor, prealăudată Născătoare de Dumnezeu, bucuria scârbiţilor, scapă de toată întristarea pe nevrednicii robii tăi.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., glas 2, a lui Ciprian.


   Înflorind ca un finic precum zice David Cuvioase Părinte, ai tăiat cu sabia limbile hulitorilor Efreme. Noianurile patimilor le-ai uscat prin înfrânare, făcându-te organ Sfântului Duh, ridicând arma Crucii. Roagă pe Hristos neîncetat pentru noi, care săvârşim pomenirea ta cea pururea prăznuită.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : Când de pe lemn...

   Tuturor scârbiţilor bucurie, şi asupriţilor folositoare, şi flămânzilor dătătoare de hrană, străinilor mângâiere, celor învăluiţi adăpostire, bolnavilor cercetare, celor neputincioşi acoperământ şi sprijineală, toiag bătrâneților, tu eşti Preacurată Maica Dumnezeului celui de sus, ţie ne rugăm, grăbeşte de mântuieşte pe robii tăi.

A Crucii, a Născătoarei :

   Văzând Preacurată pe Făcătorul a toată lumea, că rabdă multe ocări, şi se înalţă pe Cruce, suspinând ziceai : Prealăudate Doamne! Fiule şi Dumnezeul meu, în ce chip suferi cu trupul necinste, vrând să cinsteşti zidirea ta Stăpâne ? Slavă milostivirii tale celei multe şi pogorârii tale, Iubitorule de oameni.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.


 

ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI NOUA


Aducerea moaştelor Sfântului sfinţitului Mucenic Ignatie, purtătorul de Dumnezeu.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6 glas 4.

Podobie : Ca pe un viteaz...


   Făcându-te următor prea-ales al cuvântătorilor de Dumnezeu, ai urmat urmelor acelora. Pornindu-te de la răsărit şi arătându-te la apus, luminând cu strălucirile dumnezeieştii propovăduiri, unde ai şi apus din lume, şi ai răsărit la Dumnezeu încununat cu lumina Darului preaînţelepte. De două ori.

   Moaştele tale purtătorule de Dumnezeu preaînţelepte, iarăşi cu cinste s-au dat cetăţii tale, sfinţindu-te mai luminat prin pătimire şi prin Dar strălucindu-te, ni s-a făcut nouă întoarcerea lor pricinuitoare de prăznuire, umplând de veselie şi de bucurie insuflată de Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine sfinţite Mucenice Ignatie. De două ori.

   Luminând ca soarele, ai luminat marginile lumii cu razele Duhului, apărând fierbinte cu luminile cuvintelor tale, şi scriind cu adevărat învăţăturile bunei credinţe. Drept aceea te-ai făcut preafericite şi hrană Stăpânului, celui ce hrăneşte toate cu bunătate neîncetată.

   De la răsărit la apusuri ai strălucit mai întâi, ca un luceafăr prealuminos Ignatie; iar acum la întoarcerea dumnezeieştilor moaşte, de la apus ai întins razele pe pământ. Pentru aceasta roagă-te, să se mântuiască din stricăciune şi din primejdii, cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta cea pururea cinstită.

Slavă..., glas 8, a lui Anatolie,

   Purtătorule de Dumnezeu Ignatie, de doritul tău Hristos, în braţe primindu-te, ai luat plata lucrării de sfinţenie a Evangheliei lui Hristos, ca să te sfârşeşti prin sânge. Pentru aceasta grâu făcându-te a lucrătorului de pământ, celui fără de moarte, prin dinţii fiarelor te-ai măcinat, şi pâine dulce lui te-ai arătat. Roagă-te pentru noi, pătimitorule fericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : O preaslăvită minune...


   Mântuieşte-mă Preacurată Stăpână, ceea ce negrăit ai născut pe Mântuitorul Hristos, că numai pe tine te am folositoare şi zid nesfărâmat, acoperământ şi veselie şi dumnezeiească mângâiere sufletului meu. Ci tu mă izbăveşte de viermele cel neadormit şi de focul cel veşnic, Maica lui Hristos Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei :

   Ce priveală este aceasta ce se vede, care se arată o Stăpâne ? Cel ce cuprinzi toată lumea, te spânzuri pe lemn şi te omori, cel ce dai viaţă tuturor ? Plângând Născătoarea de Dumnezeu zicea, când a văzut înălţat pe Cruce, pe cel ce a strălucit dintr-însa fără sămânţă, Dumnezeu şi om.

STIHOAVNA din Octoih

Slavă... glas 1, a lut Studit.

   O sufletul tău cel tare şi de diamant, vrednicule de fericire Ignatie ! Că tu către cel dorit al tău, cu adevărat neslăbit dor având ai grăit : Nu este întru mine foc iubitor de uscăciune, ci mai ales apă vie şi grăitoare întru mine este înăuntrul meu, zicându-mi mie : Vino la Tatăl. Pentru aceasta cu Dumnezeiescul Duh fiind aprins, ai ales fiarele, ca să te despartă mai curând pe tine din lume, şi la doritul tău Hristos să te trimită; pe care roagă-l, să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum...

   Curată ceea ce primeşti rugăciunile păcătoşilor şi nu treci cu vederea suspinurile celor scârbiţi, roagă-te celui născut din curate sângiurile tale, să ne mântuim noi, preasfântă Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei :

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...

   Stând lângă Crucea Fiului şi Dumnezeului tău, şi socotind îndelungă răbdarea lui, Maică curată tânguindu-te strigai : Vai mie Fiul meu preadulce ! Pentru ce pătimeşti acestea fără dreptate ? Cuvinte al lui Dumnezeu, ca să mântuieşti neamul omenesc.

Tropar, glas 8.

   Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.


LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih şi al Sfântului pe 6.

CANONUL Sfântului


Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 4:

Irmos :


   Adâncul Mării Roşii cu urme neudate pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

   Îndreptând către bunătate viaţa mea, luminează-mă cu lumina Darului, care locuieşte întru tine, purtătorule de Dumnezeu Ignatie, şi tulburarea patimilor cu rugăciunile tale risipeşte-o.

   Arătatu-te-ai ca un pământ prearoditor, care rodeşte însutit sămânţa lui Hristos, celui ce adapă sufletele cu ploaia Duhului, purtătorule de Dumnezeu Ignatie.

   Stăpânul şi Dumnezeul a toată lumea, cunoscând cu puterea sa cea mai înainte văzătoare bunătatea sufletului tău, purtătorule de Dumnezeu Ignatie, te-a luminat cu razele Duhului cele dumnezeieşte strălucitoare.

Slavă...

   Luminându-te cu razele Soarelui celui înţelegător preaînţelepte, te-ai pornit de la răsărit ca soarele cel simţitor, luminând cu propovăduirea ta întunericul apusului.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născut-ai Preacurată pe unul din Treimea cea mai presus de Dumnezeire, care s-a arătat din tine asemenea cu noi în trup, cu bunăvoirea Tatălui, şi cu împreună lucrarea Preasfântului Duh, Mireasă dumnezeiască.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Veselească-se de tine...

   Fiindu-mi gândul rănit de cumplitele patimi ale trupului, vindecă-mi-l, o Ignatie Mucenice al lui Hristos, pururea pomenite.

   Ştiindu-te bine Hristos, că eşti la un gând cu Apostolii, te-a pus învăţător bisericilor, ca să le luminezi cu lumina cea dumnezeiască.

Slavă...

   Văzând omorât pentru tine, pe Dătătorul de viaţă, ai alergat ca să suferi cu dragoste moarte pentru dânsul Ignatie.

Şi acum..., a Născătoarei.

   Curăţindu-te mai înainte prin Duhul, o Curată ! Ai născut pe Cuvântul Tatălui, spre facerea de bine a firii celei cuvântătoare.

Irmosul :

   Veselească-se de tine Biserica Ta Hristoase, strigând; Tu eşti puterea mea Doamne, şi scăparea, şi întărirea.

Sedealna glas 3

Podobie : Pentru mărturisirea...

   Fiind luminat de Dumnezeiescul Duh, cu îndrăzneală păstorească ai ruşinat vitejeşte semeţia cea tirănească, şi trecând peste noianul înşelăciunii, ai ajuns către limanul cel dumnezeiesc, Părinte Cuvioase. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   De dumnezeiasca fire nedespărţindu-se, trup s-a făcut în pântecele tău. Şi Dumnezeu a rămas, după ce s-a făcut om, cela ce după naştere, ca şi mai înainte de naştere Maică Fecioară Preacurată pe tine te-a păzit, însuşi Domnul. pe care cu osârdie roagă-l să ne dăruiască nouă mare milă.

A Crucii, a Născătoarei :

   Mieluşeaua cea nespurcată a Cuvântului, Maica Fecioara cea nestricată, văzând pe Cruce răstignit pe cel ce a odrăslit dintr-însa fără dureri, ca o Maică tânguindu-se strigă : Vai mie Fiul meu ! Cum pătimeşti ? Vrând să scapi pe om din patimi de necinste.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Ridicat pe Cruce văzându-te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând : Slavă puterii Tale Doamne.

   Cel ce cu purtarea de nume se numeşte purtător de Dumnezeu; fiindcă întru Hristos s-a îmbrăcat prin vieţuire, pe toţi îndeamnă luminat să primească tărie de Mucenici, pentru dragostea cununilor.

   Fiind întărit Ignatie cu puterea celui ce s-a pironit pe Cruce pentru tine, purtătorule de Dumnezeu, ai îndemnat fiarele, ca să te despartă de lume, către dragostea cea dorită de tine.

   Iubind frumuseţea Stăpânului, şi având către dânsul dorire neslăbită Mucenice, cu osârdie ai râvnit patimilor lui, purtătorule de Dumnezeu Ignatie.

Slavă...

   Fiind înfrumuseţat cu mohorâciunea sângiurilor tale Mucenice, străluceşti şi cu ungerea preoţiei ca un Arhiereu, strigând lui Hristos cu mulţumire : Slavă puterii Tale Doamne.

Şi acum..., a Născătoarei.

   Cela ce cu putere dumnezeiască zideşte toate din nefiinţă, s-a născut din tine Maică a lui Dumnezeu, luminând lumea luminat cu razele Dumnezeirii, şi cu strălucirile cunoştinţei de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce te laudă pe tine cu credinţă.

   Acum privind tu faţa lui Hristos către faţă Ignatie, fiind oglinzile cu adevărat dezlegate, te-ai împreunat cu dorirea ta.

   Tras-ai luminare din izvorul cel dătător de lumină Ignatie. Căci apucându-te Hristos cu preacuratele sale mâini, te-a sfinţit.

Slavă...

   Având minte luminată de Duhul lui Dumnezeu Ignatie, ai scris legile Darului ca nişte lespezi scrise de Dumnezeu.

Şi acum..., a Născătoarei.

   De sus ţi-a strigat ţie îngerul glas cu bucurie. Născătoare de Dumnezeu, vestindu-ţi negrăit zămislirea Stăpânului.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Jertfi-voi ţie cu glas...

   Având înţelepciunea lui Dumnezeu cea înfiinţată, ai risipit dogmele înţelepciunii elineşti, şi cu sunet ai surpat peretele cel din mijloc al înşelăciunii, sfinţite tăinuitorule.

   Nu înceta a te ruga preafericite, pentru cei ce-ţi săvârşesc pomenirea, să se mântuiască de supărări cumplite, şi de primejdie, arătându-te preot bine primit.

Slavă...

   Încuviinţat ai fost cu bărbăţia, şi cu înţelepciunea Cuvioase, şi cu lumina dreptăţii, şi a curăţiei, purtătorule de Dumnezeu Mucenice, şi cu frumuseţea bunătăţilor te-ai arătat împodobit.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Singură pe tine în mijlocul spinilor aflându-te Mirele Cuvântul, ca pe un crin curat, şi floare din văi, iese din pântecele tău, o Maica lui Dumnezeu.

Irmosul :

   Jertfi-voi ţie cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta ta.

CONDAC, glas 4,

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi..

   De la răsărit astăzi a răsărit, şi toată făptura luminându-o cu învăţăturile, prin mucenicie s-a împodobit, de Dumnezeu purtătorul şi dumnezeiescul Ignatie.

ICOS.

   Pe Ieremia, Dumnezeu din pântece sfinţindu-l, şi mai înainte de naştere cunoscându-l ca un mai înainte cunoscător, vas a fi el Sfântului Duh, l-a umplut de acesta de îndată din viaţa tinereţelor, şi prooroc şi propovăduitor pe acesta l-a rânduit, ca să propovăduiască tuturor sfântă venirea lui pe pământ. Însă născându-se şi însuşi Dumnezeu din Fecioară, şi la propovăduire mergând, a aflat din pruncie ucenic vrednic Darului său, pe purtătorul de Dumnezeu, şi dumnezeiescul Ignatie.

SINAXAR

    În această lună în ziua a douăzeci și noua, aducerea moaştelor Sfântului sfinţitului Mucenic Ignatie purtătorul de Dumnezeu.

Stih : Har fie Ignatie leilor celor de sânge vărsători.
Căci parte din trupul tău au lăsat şi credincioşilor celor iubitori,
În a douăzeci şi noua zi s-a întâmplat;
Mutarea lui Ignatie cel lăudat.

   Acesta făcându-se diadoh Apostolilor, a fost al doilea episcop al Antiohiei. Şi fiind împreună cu Policarp episcopul Smirnei, ucenic evanghelistului Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, a fost adus înaintea lui Traian împăratul, şi răbdând tot felul de încercări de munci, şi toate biruindu-le, a fost trimis la Roma să se lupte cu fiarele, care dacă se făcu, îl şi mâncară. Iar nişte creştini îi luară cinstitele şi sfintele rămăşiţe de moaşte şi le aduseră de la Roma la Antiohia, şi le dăruiră fraţilor, ca un dar dorit; care cu toată cinstea le-au aşezat în pământ. Pentru care Biserica îi prăznuieşte pomenirea cu bucurie.

    Tot în această zi, pomenirea sfinţilor şapte Mucenici, ce s-au săvârşit în Samosate : Filoteiu, Iperehie, Aviv, Iulian, Romano, Iacov şi Parigorie.

Stih : Şapte capete muceniceşti s-au pironit,
Pentru Cuvântul cel ce pe Cruce a pătimit.


   Aceştia făcându-se ostaşii lui Hristos, şi înfruntând rătăcirea, le zdrobiră braţele şi coapsele cu toiege groase. De aceea îi strujiră fără de milă; şi primind lanţuri grele în grumajii lor, îi băgară în temniţă, şi iarăşi scoţându-i, fură strujiţi şi spânzuraţi, şi pironindu-le capetele cu piroane de fier, şi-au dat sufletele la Dumnezeu.

    Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Mucenici Siluan episcopul, Luca diaconul şi Mochie citeţul.

Stih : Siluan, Luca împreună cu Mochie cel cinstit.
Şi pornirile sălbaticilor lei le-au tâmpit.


   Împărăţind Numerian, era goană asupra creştinilor, atunci s-a dat în ştire mai-marelui cetăţii Emesinilor, pentru Sfântul Părintele nostru Siluan episcopul acestei cetăţi, şi îndată fu prins, şi împreună cu dânsul Luca diaconul, şi Mochie citeţul, şi stătură legaţi înaintea stăpânitorului, pe care cercetându-i cu amăruntul, şi auzind că mărturisesc pe Hristos Dumnezeu adevărat, şi anatematesi pe cei ce slujeau idolilor, cu multă urgie şi mânie se porni, şi neputând să-i plece cu amăgiri, îi bătură foarte rău, şi băgându-i în temniţă, îi chinuia cu foamea. Deci peste puţine zile dându-le iarăşi strânsori, şi iarăşi bătându-i şi închizându-i, şi secându-i cu foamea şi cu setea, judecă asupra lor, să se dea la luptă cu fiarele. Deci scoţând pe sfinţi la privirea poporului, şi lăsându-se slobode multe feluri de fiare, se rugară sfinţii lui Dumnezeu, ca să se săvârşească acolo. Şi îndată Dumnezeu luă sufletele slugilor sale. Atunci fiarele cele sălbatice sfiindu-se de moaştele sfinţilor, s-au dat în lături neatingându-se nicidecum. Şi după ce a înnoptat, i-au luat nişte creştini, şi i-au îngropat cu cinste, mulţumind lui Dumnezeu.

    Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Mucenici Sarvil şi Vevea sora sa, care au pătimit în Edesa.

Stih : Sarvil spurcatele jertfe lăsând,
Lui Hristos împreună cu soru-sa s-au adus jertfă voind.


   Aceştia au fost în zilele împăratului Traian. Deci Sfântul Sarvil era popă drăceştii înşelăciuni, şi slujitor al necuratelor jertfe. Şi oarecând făcându-se praznic dracilor, şi fiind după obicei mai mare fruntaş spurcatelor acelora jertfe, fu dojenit şi înfruntat de episcopul Varsemeu, ca cela ce era pricină pierzării a multora, care cu Darul lui Hristos se umili, şi înduplecându-se la cuvintele episcopului, veni la credinţa lui Hristos, împreună cu soru-sa Vevea, şi se botezară de episcopul. De care lucru fu adus Sfântul Sarvil la întrebare la Lisie ighemonul, şi întâi fu bătut cu toiege, apoi zdrumicat cu săbii, şi mai peste puţin strujit pe obraz, şi legându-i mâinile înapoi, îl bătură pe pântece, şi-l spânzurară de o mână şi iarăşi îl bătură şi-l strujiră. Şi-l arseră pe multe părţi ale trupului. Şi pe urmă luă cununa muceniciei, punându-l în teasc, şi strângându-l cu vârteje muncitorii, cu fierăstrău îl fierăstruiră de la cap, apoi îi tăiară capul. Asemenea a pătimit şi soru-sa din porunca ighemonului.

    Tot în această zi, Sfântul sfinţitul Mucenic Varsemeu episcopul Edesiei.

Stih : Dând Varsemeu pământului trupul cel îngreuiat.
Cu cei ce rabdă greutatea zilei s-a împreunat.

   Acesta precum s-a scris, fiind pricină sufleteştii mântuiri lui Sarvil, botezându-l, a fost pârât la ighemonul Lisie, şi mărturisind pe Hristos, fu bătut foarte rău. De aceea venind scrisori împărăteşti, să înceteze gonirea, se mântui de la închisoare, şi mergând la episcopia sa, şi mulţumind lui Dumnezeu, către Domnul s-a dus.

    Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Afraat,

Stih : Afraat cel ce cu trupul este mort, şi vieţuind,
În veci vieţuieşte mort fără suflare fiind.


    Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Achipsima.

Stih : Achipsima bucurându-se de trup s-a dezbrăcat,
Care cu cele de moarte îmbrăcându-se în pământ a intrat,


    Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Dimitrie Hiotul, care a pătimit la anul una mie opt sute doi.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Bine eşti cuvântat, în Biserica slavei Tale Doamne.

   Fiind înfrumuseţat cu mirul cel dumnezeiesc al preoţiei, şi împodobit cu sângele muceniciei, despre amândouă părţile te-ai arătat luminos Cuvioase strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul meu şi Domnul.

   Cu punere de lege luminând toată lumea, cu pâine cerească ai hrănit pe credincioşii care strigau Stăpânului tău : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale Doamne.

   Cu străluciri dătătoare de raze luminându-te preafericite, şi cu vărsare de lumină de la începerea luminii strălucindu-te, cu bucurie ai luat desfătarea cea cerească, purtătorule de Dumnezeu Ignatie, lauda mucenicilor.

Slavă...

   Grâu fiind a lui Dumnezeu, precum ai zis prealăudate, te-ai măcinat de măselele fiarelor, Mucenice, şi te-ai făcut pâine Preacurată, celui ce cu dumnezeiască bunătate hrăneşte toată lumea.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti lăcaş sfinţit şi dumnezeiesc al Celui Preaînalt, bucură-te. Că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă : Bine eşti cuvântată tu între femei Preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Mâinile întinzându-şi Daniil...

   Stând înaintea judecăţii înţelepte, cu curăţia gândului, şi cu luminarea cugetului, Dumnezeu ai cuvântat pe Treimea cea nezidită, neîngrozindu-te sfinţite de cruzimea scaunelor celor tirăneşti, ci strigai : Toate făpturile lăudaţi pe Domnul.

   Îndreptându-ţi gândul înţelepţeşte cu dumnezeieştile dogme fericite Ignatie, cu râurile înţelepciunii ai înecat de tot pe tiranul cel făţarnic, şi părtinitorul înşelăciunii, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Luminându-te cu lumina Dumnezeirii cea nemărginită, Mucenice nebiruite, ai risipit întunericul cel nestatornic al nedumnezeirii, trimiţând cărţi luminoase, celor ce cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   De mânia şi de căscările fiarelor nu te-ai temut dumnezeiescule Ignatie. Căci răsărind din Fecioară puterea Celui Preaînalt, te-a îmbrăcat pe tine cu toată întrarmarea Crucii. Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul.

Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...

   Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Hristos Piatra cea netăiată...


   Dragostea cea dumnezeiască biruindu-ţi sufletul tău fericite, grijile lumii cele materialnice le-a ars cu foc nematerialnic, şi te-a aşezat purtător de cunună înaintea doririi celei desăvârşite.

   La liman luminos şi prea-liniștit te-ai aşezat, purtătorule de Dumnezeu Ignatie, scăpând de furtuna valurilor şi de năvălirea fiarelor celor sălbatice şi ucigătoare, şi acum luminându-te te îndulceşti întru desfătarea cea veşnică.

   Fiind împodobit cu cunună de multe feluri, eşti încuviinţat, învăţătorule de cele sfinte. Că întru tine s-a adunat lauda preoţiei şi a muceniciei. Şi prin amândouă, ca un părtaş al Stăpânului tău, te-ai slăvit împreună cu dânsul.

Slavă...

   Ca unul ce eşti arătător de cele sfinte, având îndrăzneală către Stăpânul şi Dumnezeu, roagă-l acum, să se mântuiască de supărări, cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta Ignatie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca una ce eşti mai desfătată decât cerurile, şi mai sfântă decât Heruvimii, şi mai cinstită decât toată făptura, ai născut pe Dumnezeu, cel ce şade în sânurile Tatălui, purtându-l în braţele tale Preacurată.

Irmosul :

   Hristos piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului. Din tine muntele cel netăiat Fecioară s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

LUMINÂNDA

Podobie : Femei auziţi glas...

   Purtătorule de Dumnezeu Ignatie, sfinţite Mucenice preafericite, izbăveşte de toată scârba şi stricăciunea vrăjmaşului, pe cei ce cu dragoste prăznuiesc întoarcerea ta cea luminată, dându-le iertare de greşeli, ca unul ce ai luat putere de la Hristos Mântuitorul.

A Născătoarei :

   Fecioară Născătoare de Dumnezeu, tu ai născut negrăit în două voi, şi în două firi, şi într-un Ipostas pe Dumnezeu, cel ce a sărăcit pentru noi până la Cruce, răstignindu-se din voia sa, şi nouă ne-a dăruit bogăţia Dumnezeirii, Preacurată Fecioară.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., glas 1, a lui Studitu.

   Stâlpul cel însufleţit, şi chipul cel de Duhul insuflat, praznicul cel de peste ani a sosit, purtătorule de Dumnezeu Ignatie, care învăţăturile tale cele de taină şi vitejiile tale propovăduieşte, starea împotrivă cea pentru credinţă, până la sânge, fericitul acela şi pururea lăudatul glas, care ai zis; Că grâu al lui Dumnezeu sunt şi prin dinţii fiarelor voi să mă macin. Pentru aceasta următor patimii Hristosului tău fiind, acum roagă-l, să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Tămăduieşte prealăudată sufletul meu, care boleşte cumplit de patimi prea-rele, ceea ce ai născut pe Hristos, doctorul şi Mântuitorul tuturor, pe cel ce vindecă toată slăbiciunea, care a rănit cugetul cel rău al diavolului, şi pe noi din moarte ne-a izbăvit.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea.

   Văzând Fecioara junghierea ta cea fără dreptate Hristoase, tânguindu-se, strigă ţie : Fiul meu preadulce, cum mori fără dreptate ? Cum te spânzuri pe lemn, cel ce tot pământul l-ai spânzurat pe ape ? Nu mă lăsa singură făcătorule de bine Multmilostive, pe mine Maica şi slujnica ta rogu-mă.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.





ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A TREIZECEA


Sfântul sfinţitul Mucenic Ipolit papă al Romei

Slujba lui s-a aşezat să se cânte la Pavecerniţă, precum înainte se arată.

Şi cei dintru sfinţii părinţii noştrii şi marii Ierarhi, Vasilie cel Mare,
Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de aur.

LA VECERNIA CEA MICĂ

Stihirile pe 4, glas 4.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   La înălţimea dragostei lui Hristos suindu-te Vasilie, ai văzut tainele cele nespuse, şi dumnezeieşti, care le-ai descoperit, şi le-ai arătat noroadelor, ca un înţelept propovăduitor al bunei credinţe. Pentru aceasta roagă-te să se izbăvească de stricăciune şi de nevoi, cei ce urmează cu credinţă învăţăturilor tale Cuvioase.

   Legăturile eresurilor le-ai dezlegat Cuvioase, cu înţelepciunea cuvintelor şi învăţăturilor tale, şi într-o unire ai adunat, pe cei cu bună înţelegere ai dreptmăritoarei credinţe, care laudă pe Hristos, Grigorie. pe care roagă-l, să izbăvească de stricăciune şi de nevoi, pe cei ce primesc cu credinţă, învăţăturile tale cele de Dumnezeu grăitoare.

   Temelie nesurpată, Hristos te-a întărit Bisericii sale Părinte Cuvioase, pe tine care o ai păzit pe ea neclătită şi nebiruită de asuprelile vrăjmaşilor de, Dumnezeu grăitorule Hrisostoame; şi te rogi ca să se mântuiască de patimile cele stricătoare de suflet, cei ce sunt însetaţi de cuvintele tale şi de noianul cunoştinţelor.

   Pe cei aleşi ai Treimii şi florile cele mirositoare, şi preafrumoase ale grădinii celei nestricăcioase, ca pe cei ce sunt ca nişte raze ale soarelui celui înţelegător, şi luminează pământul cu dumnezeieştile sale străluciri, să-i lăudăm. Pe marele Ioan, împreună şi pe dumnezeiescul de Dumnezeu cuvântătorul Grigorie, şi pe Vasilie cel cu minte înaltă.

Slavă..., glas 6.

   Oamenii lui Dumnezeu şi credincioase slugi, slujitorii Domnului, bărbaţii doririlor, vasele alegerii, stâlpii şi întăririle Bisericii, ai împărăţiei moştenitorilor, nu tăceţi a striga pentru noi către Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii, ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână, cu sfinţii ierarhi, şi cu toţi sfinţii, să se miluiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 6:

Podobie : A treia zi ai înviat...

   Darul a biruit, credinţa s-a întărit, umplutu-s-a toate de cunoştinţa lui Dumnezeu, prin Apostoli şi prin învăţători, şi cu mântuirea ne-am îmbogăţit.

Stih : Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor bucura întru aşternuturile sale.

   Pe tăinuitorii cereşti, şi învăţătorii omeneşti, adunările cele dimpreună, ale darurilor celor de multe feluri, care cu îndreptările au biruit tot cuvântul ereticilor, pe cei trei sfinţi i-a minunat Domnul.

Stih : Preoţii Tăi Doamne se vor îmbrăcă întru dreptate, şi cuvioşii tăi se vor bucura.

   Vasilie dumnezeiască minte, Grigorie dumnezeiescul glas, Ioan luminătorul a toată lumea, cei trei preaînalţi următori ai Treimii şi slujitori, împreună să se laude.

Slavă..., glas 6.

   Drepte slugi bune şi credincioase, buni lucrători ai viei lui Hristos ! Voi şi greutatea zilei aţi purtat, şi talantul cel dat vouă l-aţi înmulţit, şi celor ce au venit după voi, nu le-aţi pizmuit. Pentru aceasta uşile cereşti vouă s-au deschis. Deci intrând întru bucuria făcătorului, rugaţi-vă pentru noi sfinţilor învăţători.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Nimenea din cei ce aleargă la tine, nu iese ruşinat de la tine Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Ci cere Har şi ia Dar spre folosul cererii.

Troparul, glas 4 :

   Ca cei ce aţi fost întocmai la obicei cu Apostolii şi lumii învăţători. Stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei Învierii :

   Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, şi Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

Ectenia mică şi otpustul.


LA VECERNIA CEA MARE

După obişnuitul Psalm cântăm : Fericit bărbatul... Slava dintâi.

La Doamne strigat-am... Stihirile, pe 8 glas 4.

Podobie : Ca pe un viteaz...


   Organele Darului, alăutele Duhului, trâmbiţele cele bine vestitoare ale propovăduirii, tunetele cele înfricoşate şi vrednice de auzit, care de sus au glăsuit, şi slava lui Dumnezeu o au arătat marginilor, pe cei trei propovăduitori ai marii Treimi, pe Ioan, şi pe Vasilie după vrednicie, împreună şi pe Grigorie să-i cinstim.

   Apărătorii Treimii, păzitorii bunei credinţe, care după cei doisprezece sunt trei Apostoli. Râurile cele din Eden, ce izvorăsc apă vie, şi faţa pământului o adapă cu dumnezeieşti curgeri de viaţă. Stihiile cele mari, care au alcătuit credinţa ca şi o făptură după datorie să se cinstească.

   Nu sunt graiuri zice, nici cuvinte grăite, ale cărora să nu se audă glasurile lor, că în tot pământul şi marea a străbătut vestirea dumnezeieştilor, şi înţelepţilor învăţători ai făpturii. Pentru aceasta mai ales, cu dumnezeieştile lor aşezăminte se cuprinde, şi se adună împreună marginile în dreapta credinţă.

   Organele Duhului, trâmbiţele adevărului pe ritorii Cuvântului, să-i lăudăm cu glasuri de cântări, cei ce urmăm învăţăturilor lor, rugându-ne lor ca celor ce au îndrăzneală către Domnul, să dăruiască lumii pace întărită pururea, şi nouă tuturor iertare.

Alte Stihiri ale sfinţilor Ierarhi, glas î.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Pe tăinuitorii cei duhovniceşti, trâmbiţele cele cuvântătoare ale lui Dumnezeu, pe dumnezeieştile oglinzi, astăzi după vrednicie să-i lăudăm, pe marele Vasilie, şi pe dumnezeiescul şi suflătorul de foc Grigorie, şi pe Ioan cel adevărat cu gura de aur, care a vărsat nouă râurile cele aurite de învăţături. De două ori.

   Dreapta credinţei, gândul cel dumnezeiesc şi priveghetor, râul cel izvorâtor de aur, pe prealuminaţii şi cinstiţii luminători, pe primitorii Darului Duhului, pe stâlpii cei neclintiţi, pe întăririle Bisericii, după vrednicie cu cântări să-i lăudăm.

   Organele Duhului, trâmbiţele dumnezeiescului tunet, fulgerele propovăduirii. Luminători prealuminaţi auriţi, şi purtători de dumnezeiască lumină, de trei ori fericite Vasilie, preaînţelepte Grigorie, prea-aurite şi preacinstite Ioane, rugaţi-vă lui Hristos, ca să mântuiască pe cei ce vă cinstesc pe voi.

Slavă..., glas 6.

   Trâmbiţele Duhului cele de taină, pe purtătorii de Dumnezeu părinţi astăzi să-i lăudăm, care au cântat în mijlocul Bisericii, cântare teologică bine alcătuită, Treimii uneia celei neschimbate, şi fiinţei şi Dumnezeirii. Pe surpătorii lui Arie, şi apărătorii ortodocşilor. Care se roagă totdeauna Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei.

   Cine nu te va ferici pe tine preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lăuda Preacurată naşterea ta ? Că cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul unul născut, acelaşi din tine cea curată a ieşit, negrăit întrupându-se. Din fire Dumnezeu fiind, şi cu firea om făcându-se pentru noi. Nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe acela roagă-l Curată cu totul fericită, să se mântuiască sufletele noastre.

VOHOD : Lumină lină...

Prochimenul zilei, şi citirile.

De la a doua lege citire :

Cap. 1. Vers 8.


   Zis-a Moise către fiii lui Israil : Vedeţi, am dat înaintea voastră pământul, intrând moşteniţi pe dânsul, care s-a jurat Domnul părinţilor voştri, lui Avraam, lui Isaac, şi lui Iacov, să le dea lor, şi seminţiei lor după dânşii. Şi am zis vouă în vremea aceea, zicând : Nu voi putea singur să vă port pe voi. Că domnul Dumnezeu v-a înmulţit pe voi, şi iată sunteţi astăzi ca stelele Cerului mulţime. Domnul Dumnezeul părinţilor noştri să vă adauge pe voi, ca să fiţi cu miile îndoiţi, şi să vă binecuvinteze pe voi, precum am grăit vouă. Și am luat dintre voi oameni înţelepţi, şi ştiuţi, şi pricepuţi, şi i-am pus pe ei să stăpânească peste voi, peste mii mai mari, şi peste sute, şi peste cincizeci, şi peste zece, şi logofeţi judecătorilor voştri. Şi am poruncit judecătorilor voştri în vremea aceea, zicând : Socotiţi între fraţii voştri, şi judecaţi cu dreptate între om şi între fratele lui, şi între nemernicul lui. Să nu cunoşti faţa la judecată. Pe cel mic şi pe cel mare să judeci, să nu te sfieşti de faţa omului : Căci judecata a lui Dumnezeu este.

De la a doua lege citire :
Cap. 1, Vers 14.


   Zis-a Moise către fiii lui Israil : Iată al Domnului Dumnezeului tău este Cerul, şi Cerul Cerului, pământul şi toate câte sunt pe dânsul. Însă pe părinţii voştri a voit Domnul a-i iubi pe dânşii, şi a ales seminţia lor după dânşii, pe voi mai vârtos decât toate limbile, în ziua aceasta. Şi vă tăiaţi împrejur învârtoşarea inimii voastre, şi cerbicia voastră să nu o mai învârtoşaţi de acum. Că Domnul Dumnezeul vostru acesta este Dumnezeul dumnezeilor, şi Domnul domnilor. Dumnezeu mare, şi tare, şi înfricoşat, care nu caută în faţă, nici ia mită. Cela ce face judecată nemernicului şi săracului, şi văduvei, şi iubeşte pe cel nemernic, şi dă lui pâine şi haină. De Domnul Dumnezeul tău să te temi, şi lui unuia să slujeşti, şi de dânsul să te lipeşti, şi întru numele lui să te juri. Acela este lauda ta, şi acela este Dumnezeul tău, cela ce ţi-a făcut ţie aceste lucruri mari şi preaslăvite, care au văzut ochii tăi.

De la Înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 3. Vers 1.


   Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu, şi nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuţi a muri, şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor. Şi mergerea de la noi sfărâmare, iar ei sunt în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi întru puţin fiind pedepsiţi, cu mari bunătăţi se vor dărui. Căci Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii, şi i-a aflat luişi vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării sale vor străluci, şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi, şi vor stăpâni noroade, şi va împărăţi într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre dânsul, vor înţelege adevărul, şi credincioşii în dragoste vor petrece cu dânsul. Că Dar şi milă este întru cuvioşii lui, şi cercetare întru aleşii lui.

LA LITIE

Stihirile, glas 2, singur glasul.

A lui Nil Xantopol.

   Veniţi slujitorii cereştii Treimi, să lăudăm treimea cea pământească, a dumnezeieştilor Ierarhi, pe Grigorie cel ce are numele cuvântării de Dumnezeu, pe Vasilie cel ce poartă numele împărăţiei, şi pe Ioan cel ce are cu adevărat numele Darului, adâncurile înţelepciunii Duhului, apele Oceanului, izvoarele cele ce pururea izvorăsc apă vie curgătoare, pe mărgăritarii cei străluciţi, pe luminătorii cei pământeşti, cârmele Bisericii, pomii cei luminat roditori, pe ispravnicii Darului, gura Hristosului meu, şi apărătorii Treimii; care de la dânsa fără mijlocire sunt străluciţi, şi se roagă neîncetat pentru sufletele noastre. Cărbunii cei aprinşi din focul cel nesuferit, noi cei luminaţi printr-înşii, cu credinţă să-i lăudăm. Că aceştia cu împreunarea cea cu dânsul luminându-se, luminători lumii s-au făcut, putere de viaţă săracilor s-au arătat, pe Tatăl, şi pe Fiul, şi pe Duhul Sfânt, cu bună credinţă propovăduind, către care şi noi să zicem : Bucură-te a Treimii de Dumnezeu înţelepţită treime.

Glas 6.

   Praştia lui David cea întreit împletită, funia cea de mătase roşie a lui Solomon, biciul Cuvântului cel întreit împletit, pe înţelepţii Ierarhi, pe marele Vasilie, pe dumnezeiescul Grigorie, pe Ioan Gură de aur, cu credinţă să-i lăudăm. Că pe Goliat cel netrupesc, cu piatra cea din capul unghiului surpându-l, credinţa întru unire o au adus, cu sângele lui Hristos cel roşu îngrădindu-o. Şi pe începătorii eresurilor, cei ce precupețesc cele dumnezeieşti, de la îngrăditurile turmei lui Hristos celei dumnezeieşti, departe i-au gonit prin cuvintele sale, şi până acum credinţa o întăresc, şi se roagă Domnului să miluiască sufletele noastre.

Glas 8.

   Arătatu-s-a Darul lui Dumnezeu tuturor oamenilor, învăţându-ne pe noi prin învăţături, ca să ne împodobim obiceiurile, şi deprinderile mai bune să le facem, şi cu raza cunoştinţei de Dumnezeu mintea să ne luminăm. Pentru aceasta să strigăm : Treime Sfântă, Doamna tuturor, pentru rugăciunile acestor trei păstori ai tăi, turma ta aceasta în pace o păzeşte, întărită şi fără de întristare, şi o izbăveşte ca un iubitor de oameni.

Glas 6.

   Treime Sfântă, şi căreia ne închinăm, slavă înţeleptei rânduielii tale. Că pe trei mari luminători oamenilor din oameni le-ai dăruit, care îi luminează cu lumina cunoştinţei tale, şi le dau strălucire, cu raza mântuitoarelor şi cinstitelor tale voiri. Prin care lumea cu lumina cunoştinţei îmbogăţindu-se, cu a ta slavă se luminează, şi la fericită împărăţia ta se sileşte a merge. Ale acestor dumnezeieşti învăţături îndemnându-ne pe noi, să le ascultăm. Tu şi rugăciunile lor cele pentru noi ascultă-le, ca un Dumnezeu preaîndurat, şi mântuieşte sufletele noastre, ca un iubitor de oameni.

Slavă..., glas 6.

   Pe Ierarhii lui Hristos, şi lauda părinţilor, turnurile credinţei, pe învăţătorii credincioşilor şi păzitorii, adunându-ne o iubitorilor de praznic, cu laude de cântări să-i lăudăm zicând : Bucură-te luminătorul Bisericii Vasilie înţelepte, şi stâlpul cel neclintit. Bucură-te minte cerească, preamare Arhiereule teologule Grigorie. Bucură-te Ioane Gură de aur, cel cu totul de aur, luminate învăţătorule al pocăinţei. Ci o părinţi de trei ori fericiţi, nu încetaţi pururea a vă ruga lui Hristos, pentru cei ce săvârşesc cu credinţă şi cu dragoste, preasfinţită şi dumnezeiască pomenirea voastră.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe ceea ce este podoaba fecioarelor şi bucuria îngerilor, pe una de Dumnezeu Născătoarea şi îngrădirea cea tare a credincioşilor, adunându-ne o iubitorilor de praznic, cu cântări de laude să o lăudăm, zicând : Bucură-te Fecioară Maică curată, sfeşnice ca aurul strălucitor, şi uşă cerească. Bucură-te cortul sfinţeniei, ceea ce ai încăput pe Dumnezeu în pântecele tău Preacurată. Bucură-te ceea ce eşti mai presus decât toate cetele cereşti fără asemănare. Pentru aceasta Maică fără bărbat Stăpână, nu înceta păzind pe robii tăi, cei ce te laudă pe tine pururea cu credinţă şi cu dragoste, şi se închină naşterii tale celei fără sămânţă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 5.

Podobie : Bucură-te cămara...

   Bucură-te treime de Arhierei, turnurile cele mari ale Bisericii, stâlpii bunei credinţe, întărirea credincioşilor, căderea ereticilor, cei ce aţi păscut pe poporul lui Hristos cu dumnezeieşti învăţături, şi l-aţi crescut cu multe feluri de bunătăţi, propovăduitorii cei luminaţi ai Darului, care aţi pus aşezăminte de lege plinirii lui Hristos, îndreptătorii, la cele de sus, cei ce sunteţi intrările raiului, pe Hristos rugaţi-l, ca să trimită sufletelor noastre mare milă.

Stih : Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă, şi se vor bucura întru aşternuturile lor.

   Bucură-te treime de Arhierei, îngeri pământeşti, cei pe Cer umblători, mântuirea lumii, bucuria oamenilor şi învăţătorii lumii, apărătorii Cuvântului, doctorii cei preaiscusiţi ai bolilor sufleteşti şi trupeşti. Râurile Duhului cele pururea curgătoare, care cu cuvintele aţi adăpat toată faţa pământului. De Dumnezeu grăitoare trepte, dumnezeieştilor cei cu cuvinte de aur, pe Hristos rugaţi-l, ca să trimită sufletelor noastre mare milă.

Stih : Preoţii Tăi Doamne se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii tăi se vor bucura.

   Bucură-te treime de Arhierei, soarele cerului celui pământesc, razele şi luminile cele de la lumina cea întreit strălucitoare, vederea celor întunecaţi, florile cele cu bun miros, mai frumoase decât ale raiului, teologule şi înţelepte Vasilie, şi Gură de aur. Tăbliţele Duhului, lespezile cele de Dumnezeu scrise, sânii cei ce izvorâţi laptele mântuirii, podoaba înţelepciunii. Pe Hristos rugaţi-l, să dea sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glas 6.

   Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări, să săltăm în cele de praznic, şi să dănţuim bucurându-ne, întru preacinstită prăznuirea învăţătorilor noştri. Împăraţii şi domnii să alerge împreună, şi pe Arhierei să-i laude cu cântări, ca pe cei ce au izvorât trei râuri preamari de învăţături ale Duhului, bine curgătoare şi pururea vii. Păstorii şi învăţătorii, pe sfinţii tăinuitori cei întreiţi ai cinstitei Treimi, adunându-ne să-i lăudăm. Cei iubitori de înţelepciune, pe cei înţelepţi, preoţii pe păstorii, păcătoşii pe folositorii, săracii pe îmbogăţitorii, cei din necazuri pe mângâietorii, călătorii pe cei împreună călători, cei ce sunt pe mare pe ocârmuitorii. Toţi pe cei ce pretutindenea întâmpină cu căldură, pe dumnezeieştii Ierarhi lăudându-i, aşa să zicem : Preasfinţi învăţători, sârguiţi de scoateţi pe credincioşi din smintelile lumii, şi ne scăpaţi pe noi de muncile cele de veci.

Şi acum..., a Născătoarei, a lui Ghermano Patriarhul.

   Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări, că privind de sus împărăteasa a toate Maica Fecioara, cu binecuvântări încununează pe cei ce o încununează pe ea. Împăraţii şi domnii să alerge împreună, şi pe împărăteasa să o laude întru cântări, pe ceea ce a născut pe împăratul, cel ce pe cei ţinuţi de moarte mai întâi, a-i izbăvi cu iubirea de oameni bine a voit. Păstorii şi învăţătorii, pe Preacurată Maica Păstorului celui bun, adunându-ne să o lăudăm. Pe sfeşnicul cel cu raze de aur, norul cel de lumină purtător, pe cea mai presus decât Heruvimii, sicriul cel însufleţit scaunul Stăpânului cel în chipul focului, năstrapa cea de aur de mană primitoare, pe tabla Cuvântului cea purtătoare de viaţă. Scăparea tuturor creştinilor, cu cântări de Dumnezeu cuvântătoare lăudându-o, aşa să zicem : Palatule al Cuvântului, învredniceşte-ne pe noi cei smeriţi împărăţiei cerurilor, că nimica nu este cu neputinţă mijlocirii tale.

La binecuvântarea pâinilor.

Tropar, glas 1.


   Pe aceşti trei luminători mai mari ai Dumnezeirii celei întreit strălucitoare, pe cei ce luminează lumea cu razele dumnezeieştilor învăţături. Pe râurile înţelepciunii cele cu miere curgătoare, care adapă toată făptura cu apele cunoştinţei de Dumnezeu, pe marele Vasilie, şi de Dumnezeu Cuvântătorul Grigorie, împreună cu slăvitul Ioan, cel cu limba şi cu cuvinte de aur, toţi cei iubitori de cuvintele lor, adunându-ne cu cântări să-i cinstim, că aceştia Treimii pururea se roagă pentru noi.

Alt Tropar, glas 4.

   Ca cei ce aţi fost întocmai la obicei cu Apostolii şi lumii învăţători. Stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.

Și Născătoare de Dumnezeu Fecioară... O dată.

Şi citire a Cuvântului.

Slujba Sfântului Ipolit s-a aşezat să se cânte la Pavecerniţă :


CANONUL

Facerea lui Ioan Monahul.

Cântarea 1-a, glas 4 :

Irmos : Căruţele lui Faraon...


   Veniţi să lăudăm pe sfinţitul Mucenic cu cântări muceniceşti, văzându-l că luminează curat cu Dar luminat de Dumnezeu, pururea slăvind pe Hristos.

   Dându-ţi-se de la Hristos turma cea cuvântătoare, asemănându-te lui Părinte. Ţi-ai pus sufletul înaintea ei, vitejeşte pătimind, şi te-ai împodobit cu îndoită cunună.

Slavă...

   Fiind hirotonit din porunca lui Dumnezeu, cu ungerea cea de preoţie te-a pecetluit, şi cu cea mucenicească prin sânge Ipolite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Rug nears a văzut Moise în muntele Sinai, închipuindu-te pe tine Fecioară, care nu te-ai ars de focul Dumnezeirii, căci pe Dumnezeu ai născut.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Arcul celor puternici...

   Miei cuvântători ai păstorit, şi ca un miel te-ai jertfit mai înaintea oilor tale, asemănându-te Păstorului celui mai întâi decât toţi, şi Mielului lui Dumnezeu.

   Cu lapte cuvântător de Dumnezeu insuflat, ai adăpat pe cei ce i-ai păstorit Ipolite. Şi paharul mărturisirii lui Hristos cu bucurie l-ai băut.

Slavă...

   Fiind povăţuitor cetei mucenicilor, ai intrat la mucenicie pentru buna credinţă, crezând întru Dumnezeu Tatăl împreună cu Fiul, şi cu Dumnezeiescul Duh.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Bucură-te Maică neispitită de bărbat, ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cuvântul în pântecele tău, şi l-ai născut întrupat, ca pe un Dumnezeu împreună şi om.

Cântarea a 4-a :

Irmos : Vestind mai înainte proorocul...

   O cât este mult împletit dumnezeiescul şir al bunătăţilor tale, căci ca un păstor şi Mucenic, întru dânsul veselindu-te foarte, te-ai cinstit de Dumnezeu, Ipolite.

   Prinosul lui Abel l-ai întrecut, că ai adus lui Dumnezeu miei cuvântători, şi cu sângele tău ai stătut înaintea Stăpânului, bucurându-te.

Slavă...

   Cugetul cel rău al ereticilor cel îndărătnic, biruindu-l prin Duhul, fericite, te-ai făcut ales sfinţit Mucenic, pentru dragostea Stăpânului.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Dacă au văzut îngerii, Fecioară curată, că a ieşit din pântecele tău Fiul lui Dumnezeu, cu veselie ziceau : Slavă naşterii tale Stăpână.

Cântarea a 5-a :

Irmos : Tu Doamne lumina mea...

   Tu cu adevărat te-ai făcut Mucenic între preoţi, şi între Mucenici Ierarhi, şi străluceşti cu daruri îndoite, Ipolite.

   Pietrele cele luminoase se împodobesc cu aurul Ipolite; iar pe tine te luminează lucirea strădaniei Arhieriei tale.

Slavă...

   Basnele elineşti, şi rătăcirea jidovilor cea fărădelege, tu le-ai înfrânat, cu Darul cel dumnezeiesc, o alesule între Mucenici, Ierarhe Ipolite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine armă nebiruită asupra vrăjmaşilor te punem înainte, pe tine întărire şi nădejde de mântuirea noastră te-am câştigat, dumnezeiască Mireasă.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Jertfi-voi ţie cu glas...

   Jertfit-ai Mântuitorului jertfă de laudă, în Biserica curioşilor, ca un mijlocitor lui Dumnezeu şi oamenilor, şi cu osârdie ai adus prinos sufletul tău prin sânge.

   Mulţimea darurilor ai luat de la Dumnezeu prin Duhul sfinţite Mucenice, întru deschidere dumnezeiască a buzelor tale, şi te-ai adus jertfă pe sine-ţi, omorându-te cu mulţumire.

Slavă...

   O cât este de dumnezeiască adunarea mucenicilor tăi Hristoase, celor ce se desfătează întru cele nădăjduite, ca și cum ar fi de faţă, care socoteau moartea mai dulce decât viaţa.

Şi acum..., a Născătoarei :

   O minune mai nouă decât toate minunile ! Că Fecioara zămislind în pântece, fără ispită bărbătească pe cel ce toate le cuprinde, nestrâmt l-a încăput.

Sedealna, glas 1.

Podobie : Mormântul tău...

   Luminător pururea luminos te-ai arătat în lume, luminând cu fulgerele dumnezeieştilor tale cuvinte, cugetele credincioşilor, Ierarhe Ipolite. Pentru aceasta astăzi toţi cu bucurie săvârşim sfinţită şi dumnezeiască pomenirea ta, şi cu credinţă o cinstim.

Cântarea a 7-a :

Irmos : Cela ce ai mântuit în foc...

   Văzând luminat Părinte lupta cea preasfinţită, şi mai înainte cunoscută a muceniciei, stându-ţi de faţă, strigai bucurându-te : Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.

   Cu strălucirile cele muceniceşti şi sfinţite, arătat luminezi pe cei ce întru pomenirea ta sfinţite Mucenice, cântă : Doamne Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă...

   Ipolit, care a suferit chinurile muceniciei cu tărie din dragostea cea fierbinte, cu îndrăzneală strigă : Prealăudate Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine, ceea ce ai primit în pântece fără de stricăciune şi mai presus de fire, pe Dumnezeu cel neschimbat, care a venit la oameni pentru milostivire, te lăudăm credincioşii strigând : Prealăudate Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Pe cel ce s-a văzut în chip...

   Cât este de grasă şi de frumoasă jertfa, căci păstorul cel bun ca o oaie se aduce jertfă lui Hristos, strigând : Preoţi binecuvântaţi, şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Răsărit-a Ierarhul strălucind în Biserica Ta Hristoase, cu cunună mucenicească strigând cu veselie : Tineri lăudaţi-L, noroade preaînălţaţi-l întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Bucurându-se Ipolit Mucenicul lui Hristos, de hotărârea morţii celei îngrozitoare, strigă : Tineri binecuvântaţi pe Hristos, noroade preaînălţaţi-l întru toţi vecii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe ceea ce a zămislit negrăit şi fără sămânţă a născut bucuria lumii, pe Hristos Dumnezeu, tineri lăudaţi-o, preoţi bine o cuvântaţi, noroade preaînălţaţi-o întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Pe cela ce s-a văzut în chip de înger în cuptorul cel cu foc la cuvântătorii de cântare, pe Hristos Dumnezeu lăudaţi-L tineri, preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi-l întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos :

   Naşterea ta nestricată s-a arătat. Dumnezeu din coapsele tale a ieşit, că s-a arătat purtător de trup pe pământ, şi cu oamenii a petrecut. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare, toţi te slăvim.

   Ca un sfinţit Mucenic prealăudat, cu îndoită lumină ai luminat Biserica lui Hristos, şi veseleşti inimile celor ce te laudă. Pentru aceasta după vrednicie toţi te fericim.

   Izvorând Bisericii lui Hristos izvorul învăţăturilor, preafericite, aduci lui Dumnezeu din sângiurile cele muceniceşti curgeri ca de pârâu. Pentru aceasta după vrednicie toţi te fericim.

Slavă...

   Învăţat-ai de Dumnezeu grăitorule, să ne închinăm unui Dumnezeu în Treime, Ziditorul tuturor făpturilor celor văzute şi celor nevăzute, şi te-ai împodobit cu diademă mucenicească.

Şi acum... A Născătoarei :

   Venitu-ţi-a ţie înger strălucind, iar cu strălucirile fecioriei tale, mai mult s-a strălucit el, încât să-şi fi uitat şi mărirea sa. Pentru aceea cu frică a strigat ţie; Bucură-te.

Apoi Stihirile Sfântului cele de la Vecernie glas 1.

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...

   Primind Darul preoţiei Părinte, ai luminat pe toţi cu dumnezeieştile învăţături Ippolite cugetătorule de Dumnezeu, şi cu cinstite scrisori ai descoperit dumnezeieştile cuvinte ale proorocilor, arătându-ne nouă, cele ce se cuprind acolo.

   Fiind împodobit cu cununa mărturisirii celei dumnezeieşti, şi împestrind podoaba preoţiei cu amestecătura sângiurilor tale, cu totul luminat şi frumos, stai înaintea Împăratului şi Stăpânului şi Făcătorului, preafericite Ipolite.

   Ca unul ce ai acum îndrăzneală către Mântuitorul Hristos, preafericite, cu rugăciunile tale cele bineprimite, mântuieşte-ne de nevoi şi de primejdii, de supărări şi de ispite cumplite, de patimi şi de greşeli, pe noi cei ce cu credinţă te cinstim pe tine.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu toiagul folosinţei tale Născătoare de Dumnezeu preacurată, goneşte patimile cele de fiare ale ticălosului meu suflet, îndreptându-mă de aici cu pace către viaţă, şi mă numără cu turma ta cea sfântă, a oilor tale celor alese.

Cade-se să te fericim..., şi celelalte.


LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparele sfinţilor, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.

După întâia Catismă, Sedealna glas 5.

Podobie : Cuvântul cel împreună...

   Ca pe o podoabă împărătească a Bisericii lui Hristos, pe Vasilie toţi să-l lăudăm, comoara învăţăturilor cea neîmpuţinată, că cu adevărat el ne-a învăţat pe noi, să cinstim Sfânta Treime cea unită în fiinţă, şi despărţită în Ipostasuri.

Slavă..., altă Sedealnă, glas 4.

Podobie : Degrab ne întâmpină...

   Luminători prealuminaţi ai Bisericii lui Hristos, lumea aţi luminat cu învăţăturile voastre, părinţi de Dumnezeu înţelepţiţi, uscând eresurile tuturor celor rău credincioşi, şi stingând tulburările hulitorilor cele în chipul văpăii. Pentru aceasta ca nişte Ierarhi ai lui Hristos, rugaţi-vă să ne mântuiască pe noi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fecioară prealăudată, Maica lui Hristos Dumnezeu, Marie dumnezeiască Mireasă, şi care nu ştii de nuntă, folositoarea credincioşilor, izbăveşte de toată primejdia, şi de toată nevoia. Stăpână Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste aleargă la acoperământul tău, una dumnezeiască Mireasă.

După a doua Catismă, sedealna.

Podobie : Pentru mărturisirea...

   Stâlp al Bisericii ai fost, avuţie nefurată a bunei credinţe te-ai arătat, de Dumnezeu Cuvântătorule Grigorie, luminându-ţi viaţa ta cu nepătimirea, şi descoperind dogmele Treimii, Părinte Preacuvioase ! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., altă Sedealnă, glas 4.

Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...

   În grădina Scripturilor, ca nişte albine zburând voi înţelepţilor, aţi adunat bine din florile cele mai alese, şi mierea învăţăturilor voastre, o aţi pus înaintea tuturor credincioşilor împreună, spre îndulcirea lor. Şi pentru aceasta tot cel ce se îndulceşte, cu veselie strigă : Folosiţi iarăşi şi după moarte, celor ce vă laudă pe voi fericiţilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu întreitele valuri ale patimilor, eu nepriceputul fiind învăluit. Preacurată, te chem pe tine cu căldură. Nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul, ca să pier, ceea ce ai născut adâncul milei. Că afară de tine altă nădejde nu am; deci să nu mă arăt vrăjmaşilor bucurie şi râs, eu cel ce mă nădăjduiesc spre tine. Pentru că poţi câte voieşti, ca ceea ce eşti Maica Dumnezeului tuturor.

După Polieleu, Sedealna, glas 5.

Podobie : Cuvântul cel împreună...

   Grădina cuvintelor Scripturilor celor de Dumnezeu insuflate, pe cel ce ne-a povăţuit pe noi la pocăinţă, care multe ispite a răbdat; pe Gură de aur credincioşii, ca cei ce ne-am învăţat de la dânsul să-l cinstim după datorie; că se roagă Domnului să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., altă Sedealnă, glas 4.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi lumii...

   Prăznuieşte astăzi Biserica, cinstită prăznuirea celor trei învăţători. Că aceia au întărit Biserica cu dumnezeieştile lor învăţături.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti apărătoare nebiruită celor necăjiţi, şi caldă sprijinitoare celor ce nădăjduiesc spre tine, izbăveşte-mă din nevoi; că tu eşti ajutătoarea tuturor.

Apoi Antifonul dintâi al glasului al patrulea.

Prochimen, glasul al 4-lea :

Preoţii Tăi Doamne se vor îmbrăca întru dreptate, şi cuvioşii tăi se vor bucura.
Stih : Gura mea va grăi înţelepciune, şi cugetul inimii mele pricepere.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Ioan :

Zis-a Domnul : Eu sunt uşa...


După Psalm 50,  Slavă..., glas 2.


    Pentru rugăciunile Ierarhilor tăi, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum...

    Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih : Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule după mare mila ta...

Şi Stihira, glas 6.


   Vărsatu-s-a Har în buzele voastre cuvioşilor Părinţi, şi aţi fost păstori Bisericii lui Hristos, învăţând oile cele cuvântătoare, să creadă în Treimea cea de o fiinţă, într-o Dumnezeire.

CANOANELE TREI

Al Născătoarei de Dumnezeu cu irmosul pe 6, şi ale sfinţilor doua pe 8.

CANONUL Născătoarei de Dumnezeu.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 2:

Irmos :


   Veniţi noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, celui ce a despărţit marea, şi a trecut pe norodul, pe care l-a scăpat din robia Egiptenilor; că s-a preamărit.

   Pe mine, cel ce cu bună credinţă te mărturisesc pe tine Curată, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu preacinstită, de nevoile cele cumplite, şi de bolile sufletului, şi ale trupului, şi de greşeli tu mă mântuieşte.

   Tot adâncul darurilor întru tine pus l-am cunoscut. Pentru aceasta alergând cu osârdie Născătoare de Dumnezeu la dumnezeiescul tău acoperământ, ne mântuim.

   Pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine Preacurată, roagă, pe Cel ce S-a întrupat din preacuratele şi cinstitele tale sângiuri, ca să ne izbăvim de greşeli şi de boală amară.

   Toţi credincioşii pe tine câştigându-te laudă, scăpare şi întărire şi bucurie şi mântuirea sufletelor, nădejde şi zid, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.

CANONUL Sfinţilor

Facere a lui Ioan Evhaitului.

Cântarea 1-a, glas şi Irmos acelaşi.


   Ce mulţumire ? Ce răsplătire cuviincioasă de la noi oamenii, se va aduce făcătorilor noştri de bine ? Prin care a face bine ne îndreptăm.

   Limbile ritoriceşti şi măiestriile şi meşteşugurile, şi toată puterea cuvintelor, acum spre un temei să se pornească şi pe cei ce au cinstit cu răsplătire să-i cinstească.

   Al său osebit nimic nu au suferit a câştiga pe pământ cugetătorii de cele cereşti; şi păzitorii de obşte, şi folositori s-au arătat. Pentru aceasta şi laudelor de obşte să se învrednicească.

A Născătoarei :

   Pe tine cea în totul iubitoare de cinstea firii noastre, ceea ce eşti cu totul fără prihană, toţi te slăvim, o gură făcându-ne şi o unire.

Alt CANON al Ierarhului.

Facere a aceluiaşi Ioan.

Cântarea 1-a, glas 8 :

Irmos : Pe gonaciul Faraon.

   Nu este începerea aceasta lucrul ne voinţei omeneşti, ci înţelepciunea care şade pe scaunul tău Iubitorule de oameni, să-mi ajute mie. Dar de cuvânt dându-mi, ca să pot mări pe aceştia, pe care singură mai înainte bine i-a preaslăvit.

   Ca un pahar preaplin Stăpâne, bunătatea ta şi multă bogăţia iubirii tale de oameni se varsă, şi a curs, ca pe alţi îngeri să arate în trup, şi pe aceştia ce sunt puşi înainte acum spre laudă.

Slavă...

   O în Cer se cădea celor cereşti să le fie şi laudele, şi îngerească cântare Cuvioasă celor dumnezeieşti, că dumnezei sunt după împărtăşire aceştia, care pe Dumnezeu cel adevărat din fire şi unul îl au întru sine vieţuind şi grăind.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pomenirea drepţilor, de Dumnezeu înţelepţită adunare cu laude o săvârşeşte, cu care împreună şi Maica lui Dumnezeu, ca un cap al lor cu cuviinţă împreună se preaslăveşte, rânduiala cea din sfârşit, şi cea dintâi, şi cea din mijloc ţinând, şi bunei laude împărtășindu-se.

Catavasie : Pământul cel roditor...

Cântarea a 3-a :

Irmos :

   Întăreşte-ne pe noi întru tine Doamne, cela ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce te lăudăm pe tine.

   Cu rugăciunile tale Curată, pe Dumnezeu, care ai născut, fă-l milostiv robilor tăi, celor ce aleargă la acoperământul tău, şi cu credinţă se închină naşterii tale.

   Fecioară prealăudată ascultă graiurile sufletului meu care dintru adâncul inimii le aduc ţie, şi din patimi şi din nevoi mântuieşte-mă.

   Toată viaţa mea îndreptează-o Fecioară, nădejdea şi folosinţa mea, de ispite şi de cumplite primejdii mântuindu-mă pururea Fecioară.

   Ca ceea ce ai purtat în braţe pe înţelepciunea lui Dumnezeu cea cu un Ipostas Născătoare de Dumnezeu, roagă-te ca să se mântuiască din nevoi şi de rătăcire, cei ce te laudă pe tine.

Alt Canon,

Irmos : Pe piatra credinţei...

   Trâmbiţa cea mare a Bisericii, făclia care luminează lumea, propovăduitorul cel ce cuprinde cu vestirea marginile, Vasilie cel cu nume mare îndeamnă adunarea aceasta.

   Cel luminat din viaţă şi din fapte, cel luminat din cuvânt şi din învăţături, care întru toate străluceşte mai presus de toţi ca alt soare, mai mult decât stelele, mult-lăudatul teolog astăzi se fericeşte.

   Iată lumina lumii luminează lumii, iată sarea pământului îndulceşte pământul, iată pomul vieţii rodurile nemuririi aduce, Sfântul Gură de aur, cei ce nu voiţi să muriţi, veniţi de vă îndulciţi.

A Născătoarei :

   Cela ce din nefiinţă întru fiinţă toate le-a făcut, şi fire a dat tuturor celor făcute, acelaşi şi firile cele date a le schimba ştie, precum voieşte, de unde se aude şi aceasta, că Fecioara a născut; cine nu se va minuna ?

Alt Canon,

Irmos : Cel ce ai întărit cerurile...

   Îndreptătorii obiceiurilor, şi chivernisitorii sufletelor, mântuitorii cei de obşte ai oamenilor, care chipurile faptelor şi ale cuvintelor ne-au arătat nouă, învăţătorii vieţii cei luminaţi, luminat să se laude.

   Duhul lui Dumnezeu a umplut pe Vasilie de ştiinţă, şi din limbile cele de foc a avut una Grigorie, şi cu foc a suflat cuvintele cele înalte. Şi gura lui Hristos în Ioan a grăit.

Slavă...

   Pe înţelepciunea veacului de acum deşartă cu adevărat o are nebunia propovăduirii, şi supusă eişi, şi ca o roabă slujindu-i. Că Darul înţelepciunii pe învăţători ritori îi arată.


Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel ce s-a sălăşluit în pântecele curatei Fecioare, sufletele sfinţilor celor purtători de Dumnezeu lăcaş luişi le face, şi prin gurile lor tainele cele pentru Maica sa ne spune nouă.

Catavasie : Întărirea celor ce nădăjduiesc...

Sedealna, glas 8:

Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

   Pe luminătorii cei mari şi luminaţi, stâlpii Bisericii cei nemişcaţi, cu un glas să-i lăudăm noi, cei ce ne îndulcim de bunătăţile şi de cuvintele lor, împreună şi de Dar. Pe înţeleptul Gură de aur, şi pe marele Vasilie, împreună cu Grigorie luminatul teolog; către care să şi grăim, din inimă strigând; Preamari trei Ierarhi, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea voastră.

Slavă...

   Înţelepciune luând de la Dumnezeu, ca alţi Apostoli trei ai lui Hristos, cu cuvântul cunoştinţei aţi aşezat învăţăturile, care mai înainte cu cuvinte netâlcuite, le-au alcătuit pescarii întru cunoştinţă cu puterea Duhului. Că şi aşa se cădea credinţei noastre celei drepte să aibă alcătuire. Pentru aceasta toţi strigăm către voi : Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Sufletul meu cel smerit Fecioară, care în viforul ispitelor lumeşti acum este înecat, ca şi cum ar fi corabia fără ocârmuitor, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi de sarcina păcatelor se arată nedeşertat. Şi în fundul iadului a cădea este silit, întâmpină-l de Dumnezeu Născătoare cu călduroasă rugăciunea ta, şi-l mântuieşte, dându-i limanul tău cel cu bună linişte, ca cu credinţă să strig către tine : Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască mie; că pe tine te am nădejde eu netrebnicul robul tău.

Cântarea a 4-a :

Irmos :


   Auzit-am Doamne auzul rânduielii tale, şi te-am preaslăvit pe tine, unule Iubitorule de oameni.

   De vătămările sufletului meu, şi de bolile trupului, dăruieşte-mi dezlegare, Stăpână, ceea ce ai născut pe Dumnezeu.

   De asupreală, de vifor, şi de primejdii, scapă-mă Maica lui Dumnezeu, prin rugăciunile tale, ceea ce una eşti prealăudată.

   Pe mine cel vânturat de patimi şi de gânduri, şi de întreitele valuri ale vieţii, întru nădejde şi în credinţă Fecioară întăreşte-mă.

   Pe mine cel învăluit de valurile lumeşti, scoate-mă Fecioară, la limanul tău îndreptându-mă.

Alt Canon,

Irmos : Venit-ai din Fecioară...

   Învăţaţi din înţelepciunea cea de jos fiind voi, îndreptare de la cea dumnezeiască slăviţilor aţi câştigat. Pentru aceasta pe aceea ca pe o roabă aceştia preaînţelepţeşte o aţi supus.

   Iubitorilor de înţelepciune, de iubiţi pe cei înţelepţi, înţelepţiţi-vă, şi a grăi vă învăţaţi, toţi cei ce vă miraţi de cuvinte, adeverinţa lucrării, şi a privirii la cele de sus de acolo învăţându-vă.

A Născătoarei :

   Ploaia cea târzie, care mai pe urmă s-a făcut timpurie, Făcătorul apelor şi al veacurilor, în pântecele tău a picurat, ceea ce eşti cu totul fără prihană, la vremea sa răcorind pe cei lipsiţi.

Alt Canon,

Irmos : Tu eşti tăria mea Doamne...

   Stâlp de foc povăţuind pe poporul cel credincios, şi arzând pe vrăjmaşii credinţei, şi neamurile cele ce urmau cu tărie mântuindu-le, marele Vasilie s-a arătat, să îndrăznească, şi să biruiască Biserica lui Hristos, îmbogăţită fiind cu un apărător ca acesta.

   Desfătare limbii, şi a tot auzul dulceaţă cuvântul tău a fost Grigorie, mană de viaţă, roua dulceții, miere din piatră, îngerească pâine cerească, care îndeamnă fără saţiu a se sătura de dulceaţa ei, şi umple de dulceaţă pe cei ce se împărtăşesc ei.

Slavă...

   Râul darurilor celor duhovniceşti s-a umplut până şi la vărsare, şi bună faţa pământului ca un izvor de desfătare din gura cea de aur adapă, veselind şi îngrăşând toată cetatea lui Hristos, cu pornirile dumnezeieştilor valuri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Firea singură prin sine suferind întru sine împreunare, şi arătându-se mai presus de amestecare în Fiul tău Stăpână, cei trei de Dumnezeu purtători învăţători au mărturisit, din două voi, şi din două lucrări, îndoit a fi după fire arătându-l.

Catavasie : Acoperit-au cerurile...

Cântarea a 5-a :

Irmos :


   Dătătorule de lumină, şi Făcătorul veacurilor Domnul, întru lumina poruncilor tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

   Armă nebiruită împotriva a multe feluri de ispite avându-te, de toată silnicia vrăjmaşilor scăpăm pururea, cei ce te ştim pe tine, curată Născătoare de Dumnezeu.

   Ceea ce eşti mai presus decât Heruvimii, plinirea legii ai născut, pe unul născut Fiul lui Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine. Pe care roagă-l pentru robii tăi.

   Ceea ce ai purtat în braţele tale pe Făcătorul tuturor, pe acesta fă-l milostiv nouă cu rugăciunile tale, celor ce din inimă acum la tine scăpăm.

   Din strâmtorare şi din sufletul meu cel dureros, rugăciune aduc eu ticălosul, ţie uneia ceea ce ai născut pe Cuvântul pricinuitorul îndurărilor, îndurându-te mântuieşte-mă.

Alt Canon,

Irmos : Lumina celor întunecaţi...

   Tu izvorul darurilor tale cel neîmpuţinat nicicum cu deşertarea, Iubitorule de oameni, l-ai dat sfinţilor tăi, să bea din-destul, care toată lumea ai adăpat, cu dumnezeieştile curgeri cele din pântecele lor.

   Ce-mi trebuieşte aurul ? De ce folos îmi este bogăţia ? Şi slava şi boieria, care ca fumul se risipesc în văzduh ? Toate să piară, toate vântul să le spulbere. Mie bogăţie una mult dorită îmi este treimea învăţătorilor, cea împodobit vorbitoare.

   Curge râul cu mursă şi dumnezeiască băutură, curge celor flămânzi mâncare nemuritoare, şi celor însetaţi băutură nestricăcioasă, apă vie în veci, şi care ţine vii, pe cei ce o beau; toţi de viaţa cea mult curgătoare săturaţi-vă.

A Născătoarei :

   Avea răutatea tărie asupra noastră, dar nu până în sfârşit, că a slăbit după ce a născut Fecioara pe cel puternic întru tărie, care a luat slăbiciunea trupului, şi pe cel puternic întru răutate l-a omorât.

Alt Canon,

Irmos : Pentru ce m-ai lepădat...

   Pe înţelepţii ştiutori de lucrurile cele dumnezeieşti şi omeneşti, care firile, cele ce sunt, le-au arătat nouă cu iubirea adevărului, şi pe Ziditorul acelora toţi a-l cunoaşte au făcut, precum s-a căzut, cu glasuri de mulţumire să-i lăudăm.

   Amărăciunea şi iuţimea leacurilor celor spre mântuire, o a îndulcit cu înţelepte învăţăturile şi meşteşugurile şi darurile cuvintelor, dumnezeieştii tămăduitori ai sufletelor; îndulciţi-vă toţi iubitorii de bine, şi veselindu-vă vă mântuiţi.

Slavă...

   Tace tot Cuvântul, propovăduitorii de Dumnezeu grăind cele dumnezeieşti; şi ţine mai sus decât legea veche cea nouă, punând înainte întru sine cinstitele tăbliţe ale puitorilor de lege. Cu care se numără şi toată adunarea credincioşilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe firea cea nemuritoare o a întrecut cea muritoare întru sfinţenie, şi Fecioara Doamna pe îngerii cei fără trupuri i-a covârşit, ca ceea ce a născut pe Dumnezeu împăratul îngerilor, la care a privi, nu este lor cu putinţă.

Catavasie : Dacă a văzut Isaia...

Cântarea a 6-a :

Irmos :


   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

   Liman de mântuire ştiindu-te pe tine, înotând prin noianul vieţii cel mult îngrijat, chemu-te pe tine Stăpână, fii îndreptătoare sufletului meu.

   Îmbrăcatu-m-am în haina nebuniei mele, rău pătimind Maică pururea Fecioară. Ci tu care ai născut pe Dumnezeu, dă-mi veşmântul bucuriei.

   Cu viaţa cea sfinţită am căzut prin lene eu ticălosul. Ci mă ridică, binecuvântată Preacurată, la porunca Fiului tău îndreptându-mă.

   Învredniceşte-mă dumnezeieştilor milostiviri, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel preamilostiv, care cu sângele său, pe oameni din stricăciune i-a mântuit.

Alt Canon,

Irmos : Întru adâncul păcatelor...

   Cuvântând de Dumnezeu, aţi arătat trei osebiri în Treime : Nenaşterea Tatălui şi naşterea Fiului şi ieşirea a singur Duhului.

   Astăzi s-a făcut casei acesteia prealuminată mântuire; pe doi, şi pe trei adunaţi în numele lui Hristos cinstindu-i, în mijlocul lor este de faţă.

   Nemăsurat este adâncul pământului spre înălţimea Cerului, dar de pe pământ pe sfinţi i-a înălţat mai pe sus de ceruri cereasca dragoste.

A Născătoarei :

   Izvor nou şi pricină tainelor Fecioară avându-te, cei trei de Dumnezeu grăitori, cu temeiuri noi, numire nouă Cuvioasă ţie ţi-a adus.

Alt Canon,

Irmos : Curăţeşie-mă Mântuitorule...

   Treimea în unime, Dumnezeu a o numi ne-am învăţat şi unimea întreită a o lăuda am luat de la părinţi, şi am cunoscut a ne închina unei firi în trei staturi.

   Cuvântul era întru început la Tatăl, împreună fără început, şi Duhul lui Dumnezeu, şi Dumnezeu era împreună veşnic, o Dumnezeire singură prin sine de o fiinţă şi întocmai în fire, precum grăiesc dumnezeieştii învăţători.

Slavă...

   Împreunez şi despart cele ce sunt cu împreunare despărţite, una nedespărţită o am în minte, şi trei cunosc, pe trei învăţători de Dumnezeu purtători primesc, care aşa m-au învăţat pe mine să cred.

Şi acum... a Născătoarei :

   Fără mamă mai înainte de trup a fost, şi fără Tată după întrupare. Fiul Tatălui şi al Maicii, care acestea amândouă mai presus de minte se cheamă, că lui Dumnezeu se cuvin minunile cele preamărite.

Catavasie : Strigat-a ţie văzând bătrânul...

CONDAC, glas 2.

Podobie : Pe propovăduitorii cei tari...

   Pe sfinţii învăţători, şi de Dumnezeu vestitori, căpetenia învăţătorilor Tăi Doamne, i-ai primit întru desfătarea bunătăţilor tale şi odihnă. Că ostenelile acelora şi moartea ai primit, mai vârtos decât toată jertfa, cel ce însuţi preamăreşti pe sfinţii tăi.

ICOS

   Cine este îndestulat să-şi deschidă buzele sale, şi să-şi mişte limba spre cei ce suflă cu foc prin puterea Cuvântului, şi a Duhului. Însă atâta îndrăznesc a zice : Că toată firea omenească o au covârşit aceşti trei cu darurile cele multe şi mari, şi cu lucrarea şi cu privirea la cele de sus, întrecând pe cei ce sunt luminaţi întru amândouă. Pentru aceasta a preamari daruri i-ai învrednicit pe aceştia, ca pe nişte slugi credincioase ale tale, unule, cela ce preamăreşti pe sfinţii tăi.

SINAXAR

   În această lună în ziua a treizecea, pomenirea celor dintru sfinţi părinţilor noştri, şi a toată lumea dascăli : Vasilie cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de aur.

Stih : Cu dreptate este împreună a cinsti pe cei trei luceferi,
Care în lume au izvorât lumina cea în trei străluciri.
Toţi suntem în drept a aduce obştească cântare.
Celor ce au vărsat tuturor obşteşte Darul cel mare.
O rândunea nu face primăvară cântând,
Însă primăvara sufletelor o fac trei privighetori fiind.
Treimea străluceşte făptura cea gândită,
Iar treimea aceasta pe tine cea văzută.
Cei vechi cinstirea lui Dumnezeu au fost pierzând.
Nebuneşte soarele şi luna cinstind.
Căci de frumuseţea şi grăbirea lor se minunau,
Şi ca unor dumnezei cu nedreaptă cinstire se închinau.
Iar de la aceşti trei luceferi ce s-au ivit,
Noi întru cinstirea lui Dumnezeu am sporit.
Căci cu bunătatea vieţii şi înduplecarea cuvintelor arătat,
Pe toţi a cinsti pe unul Ziditorul i-au plecat.
Pe făptura aceasta văzută este alcătuind,
Focul, aerul, apa şi firea pământului fiind,
Însă iarăşi cei ce alcătuiesc lumea cea mare,
Şi credinţa către Dumnezeu ca pe o altă făptură tare.
A stihiilor Treime închipuind,
De nimic pământesc sunt grijind.
Şi pământească înţelegere nicidecum prin cuvinte au fost având,
Căci Grigorie prin înţelesul Cuvântului foc este răsuflând.
Care spre înălţime a alerga înduplecă pe toţi.
Încă şi pe cei iarăşi din patimi slăbănogiţi.
Răsuflare oarecare cuvintele lui Vasilie sunt,
Curgerea apelor iarăşi pilduind.
Singur cel cu gura şi cu inima aurit,
Pe cei topiţi de patimi i-a însufleţit.
Aşa toată firea muritorilor spre înălţime îndemnându-o,
De pe pământ cu ale lor cuvinte sunt ridicându-o.
În luna lui Ianuarie în a trei zecea zi.
Strălucirea cea în trei sori aurită străluci


   Pricina acestei sărbători întru acest chip a fost : În zilele împăratului Alexie Comnin, care luase sceptrul împărăţiei după Botaniat, s-a făcut ceartă în Constantinopol între oamenii cei mai de cinste, şi îmbunătăţiţi. Că unii cinsteau mai mult pe marele Vasilie, zicând : Că este înalt la cuvânt, ca cela ce a cercat cu cuvântul firea celor ce sunt, şi la fapte puţin nu cu îngerii asemănându-l, şi nici prea lesne iertă. Ci era greu la fire, nici un lucru pământesc la sine având; pogorând mai jos pe dumnezeiescul Gură de aur, ca şi cum ar fi fost oarecum potrivnic lui Vasilie, pentru că era lăsător, şi trăgător la pocăinţă. Iar alţii înălţau pe dumnezeiescul acesta Gură de aur, căci era mai deschis la învăţătură, şi cu dulceaţa graiului îndreptă pe toţi, şi îi chemă spre pocăinţă, şi-l cinstea mai sus decât pe marele Vasilie şi pe Grigorie, atât pentru mulţimea cuvintelor celor cu miere curgătoare, cât şi pentru puterea şi adâncimea gândului. Alţii iarăşi erau daţi spre dumnezeiescul Grigorie, ca şi cum ar fi întrecut pe toţi, cei de demult vestiţi la învăţătura elinească, şi pe ai noştri, cu înălţimea, înfrumuseţarea şi cuviinţa cuvintelor şi zicea că acesta biruia, şi-l suiau mai presus decât pe aceia, într-atâta cât se întâmplase de se împerechease oamenii. Şi unii se ziceau Ioaniteni, alţii Vasiliteni şi alţii Grigoriteni. Deci certându-se în cuvinte cu numele acestora, şi aşa zicându-se, mai apoi după câţiva ani se arătară sfinţii aceştia, întâi unul câte unul, după aceea şi câte trei împreună, aievea, nu în vis, Arhiereului ce păstorea atunci cetatea Evhaitenilor, marelui Ioan, care era om şi la altele înţelept foarte, şi părtaş şi de învăţătura elinească, precum se văd scrierile lui şi ajungând la vârful bunătăţilor. Deci grăiră cu un glas către dânsul : Noi, precum vezi, la Dumnezeu una suntem, şi nici o împotrivire sau vrajbă întru noi nu este; ci fiecare în vremea sa, porniţi fiind de Duhul sfânt, am scris învăţăturile cele ce sunt de mântuirea oamenilor, şi cele ce am învăţat am dat. Şi nu este întru noi cel dintâi, şi cel de al doilea, ci de vei zice de unul, cei doi urmează. Drept aceea scoală-te de porunceşte celor ce se ceartă, să nu se împerecheze pentru noi. Că nevoinţa noastră aceasta a fost, şi până am fost vii, şi după ce ne-am săvârşit din viaţă; ca să împăcăm, şi să aducem lumea la unire. Şi încă ne şi împreunează la o zi precum se cade, aşa ne fă praznicul. Şi fă în ştire şi celor de pe urmă, cum că noi suntem una la Dumnezeu. Adeverind că şi noi vom ajuta împreună la mântuirea acelor ce ne fac pomenirea; că şi nouă ni se pare a avea la Dumnezeu oarece îndrăznire. Acestea zicând se părea că se suie iarăşi la ceruri cu nespusă lumină străluciţi; şi chemându-se unul pe altul pe nume. Iar minunatul acela om, adică Ioan Evhaitul, după ce se sculă, făcu precum sfinţii i-au poruncit, potolind mulţimea şi pe cei ce se prigoneau. Căci era omul întru bunătăţi vestit, şi a dat Bisericii lui Dumnezeu praznicul acesta a-l prăznui. Şi ia vezi mintea acelui om; Că aflând pe luna aceasta a lui Ianuarie, că-i avea pe câte trei, adică la întâia zi pe marele Vasilie, la douăzeci şi cinci pe dumnezeiescul Grigorie, şi la douăzeci şi şapte pe dumnezeiescul Gură de aur, i-a împreunat iarăşi la treizeci a acestei luni, împodobindu-le slujba cu canoane şi tropare, şi cu cuvinte de laudă precum li se cădea. Care precum mi se pare şi cu voia lor s-a făcut. Căci cât spre laude nici o lipsă n-au, într-atâta cât au întrecut pe toate câte s-au făcut de atunci încoace şi câte se vor face. Deci erau sfinţii aceştia la statul trupului lor, şi la chipul feţei într-acest fel; Adică, dumnezeiescul Gură de aur era scurt foarte şi subţire, mare la cap, cu nasul plecat, galben cam albineţ, adâncate ghioacele ochilor avându-le şi băşicile acestora mari, care făcea căutătura veselă, de-i strălucea faţa, măcar că la altă închipuire se arăta mâhnit, fruntea mare, şi fără păr, cu multe sbârcituri, având şi urechile mari, barba mică şi rară, cu puţin păr cărunt împodobită, fălcile trase înlăuntru, de postul cel desăvârşit. Atâta însă trebuie a zice despre dânsul, că cu cuvântul a întrecut pe toţi filozofii elinilor, şi osebit la greutatea noimelor, adică celor cunoscute de gând, şi la cea prealesne înflorire a graiului, şi atâta a tâlcuit, şi a descoperit dumnezeiasca Scriptură. Şi cu Evangheliceasca propovăduire a folosit, ca nimeni altul cât de n-ar fi fost acesta (măcar că este cu cutezare a o zice) ar fi trebuit ca iarăşi să vină Hristos pe pământ. Iar la fapta bună şi la lucrare, şi vedere, atâta s-a făcut cât a întrecut pe toţi, făcându-se izvor de milostenie, şi de dragoste, şi de învăţătură. Deci a trăit acesta şaizeci şi trei de ani, păstorind Biserica lui Hristos şase ani. Iar marele Vasilie era la trup foarte lung, şi drept la stat, uscăţiv şi lipsit de carne, negru la faţă, cu nasul plecat, sprâncenele rotunde, şi făcut la frunte cam posomorât, asemănând omului gânditor şi cu griji multe, zbârcit puţinei la obraz şi lungăreţ. Cu tâmplele adâncate, cam păros la trup, cu barba lungă de ajuns, jumătate căruntă. Acesta cu cuvintele nu numai pe înţelepţii cei ce s-au aflat în zilele lui, ci şi pe cei vechi a întrecut, că petrecând toată învăţătura şi meşteşugul dăscăliei, întru toate se putea, numai puţin nevoindu-se la practica filozofiei, şi sporindu-se cu dânsa spre cunoştinţa celor ce sunt, (adică tuturor lucrurilor cereşti şi pământeşti). S-a suit în scaunul Arhieriei de când era de patruzeci de ani, şi cinci ani a condus Biserica. Iar Sfântul Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu, era la statul trupului om de mijloc, puţinei cam gălbinicios şi vesel la faţă, lat la nas, cu sprâncenele drepte, căutătura blândă şi veselă, la un ochi era mai mâhnit. Care era cam tras de un semn de lovitură ce avea la pleoapa din sus, barba nu era prea lungă, iar deasă destul şi tocmită şi pe margine afumată; pleşuv, alb la păr. Şi aceasta se cade a zice cineva de dânsul, că de ar fi trebuit a se face vre-o icoană sau stâlp înfrumuseţat cu toate bunătăţile, acesta marele Grigorie ar fi fost; întrecând cu strălucirile vieţuirii sale pe cei iscusiţi în practică. Şi atâta cunoştinţă teologică avea, cât toţi se biruiau de înţelepciunea sa, cea în cuvinte şi în dogme. Drept aceea a câştigat şi numele a se chema cuvântător de Dumnezeu. Şi a păstorit Biserica Constantinopolului ani doisprezece; vieţuind pe pământ optzeci de ani. Cu rugăciunile acestor trei Ierarhi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi cu ale tuturor sfinţilor, surpă şi risipeşte ridicările eresurilor, şi pe noi la unire şi paşnică aşezare ne păzeşte, şi cereştii tale împărăţii ne învredniceşte. Că binecuvântat eşti în vecii vecilor, Amin.

   Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinţit Mucenic Ipolit, papa Romei, şi a celor împreună cu dânsul : Chensurin, Avras, ce-i zicea şi Hrisi, Filicos, Maxim, Erculin, Venerie, Stirachin, Mina, Comod, Ermi, Mavru, Evsevie, Rustic, Monagrie, Amandin, Olimpie, Chiprie. Teodor, Tribun, Maxim preotul, Arhilai diaconul, Chirin episcopul şi Savain.

Stih :
Ipolit cu îndrăzneală în mare intrând,
Ca un cal săltător în câmp şes fiind.
Chensurin grumazul la sabie întinzând,
Ca o cute de brici a nevoitorilor fiind.
Măruntaiele lui Savain le ard cu aprinse făclii.
Ai nemilostivirii preavicleni fii.
Hrisi aruncată fiind în adânc cu adevărat,
La cămara cerească mireasă de curând gătită s-a apropiat.


   Acest sfinţit Sinod era pe vremea împărăţiei lui Claudie, domnind Vicarie Ulpie Romul; şi Chensurin fiind magistru şi iubit de împăratul, cinstea pe Hristos întru ascuns, şi apăra pe creştini; deci vădindu-se, a fost pus la închisoare, unde înviind pe un mort, a înduplecat pe toţi ostaşii ce se aflase acolo de faţă ca să creadă în Hristos, cărora din porunca tiranului, li s-au tăiat capetele, şi împreună cu ale acelora şi al fericitei Hrisi, şi al slujitorului Savain. Care mai înainte au suferit multe munci, pentru că slujeau sfinţilor, şi ştergeau sângiurile lor, şi-i mângâiau. Despre acestea înştiinţându-se papa Ipolit, de râvnă dumnezeiască mişcat, a venit şi a mustrat pe tiranul în faţă. Iar el aprinzându-se de mânie, mai întâi l-a muncit, împreună cu cei ce urmau lui preoţi, şi diaconi, şi episcopului. Apoi legându-le mâinile şi picioarele, i-au aruncat întru adâncurile mării, şi aşa s-au săvârşit.

    Tot în această zi, chinuirea Sfântului Mucenic Teofil cel Nou.

Stih : Lui Teofil i se taie capul cel preaiubit,
Căci a săruta dumnezeii barbarilor n-a voit

   Acesta era din Constantinopol pe vremea împărăţiei împăratului Constantin şi al Irinei, fiind senator. Deci rânduit fiind general la locul Chivirioţilor, s-a dus cu flota având cu sine şi pe alţi doi generali, spre ajutor, care îl şi pizmuiau. Deci după ce au venit saracinii, împotriva acelui loc, el a ieşit întru întâmpinarea lor cu flota şi cu ceilalţi doi generali. Şi mai întâi a năvălit cu puterea sa, şi intrând în mijlocul saracinilor, a învins. Iar ceilalţi doi, pizmuindu-l l-au lăsat singur şi au fugit. Atunci saracinii înconjurându-l, l-au prins, şi ducându-l la locul lor, l-au pus la închisoare; iar după patru ani scoţându-l din închisoare l-au silit ca să se lepede de Hristos, şi neplecându-se i-au tăiat capul.

   Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Teodor Mitilineanu, care a mărturisit în Mitilina, la anul o mie şapte sute patru, prin sugrumare s-a săvârşit.

Stih : Teodor prea cu înţelepciune mărturisind.
Şi cu înţelepciune nestricăcioasă cunună a fost primind.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Pe Cruce pironindu-se, cel ce s-a întrupat din tine Născătoare de Dumnezeu, a rupt înscrisul lui Adam. Pe care acum roagă-l Preacurată, ca să se mântuiască de nevoi toţi, cei ce cu credinţă strigă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Nădejde bună şi folositoare credincioşilor eşti Stăpână; și acum te rugăm, ca să dăruieşti adâncul milostivirii tale tuturor, celor ce nădăjduiesc spre tine, şi Fiului tău strigă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Cu întunericul cel cumplit al vieţii fiind ţinut, pe cel ce s-ar scârbi împreună şi împreună l-ar durea nu am agonisit. Cu strălucirea ta Fecioară, dezleagă-mi negura greşelilor, şi luminează-mă pe mine cel ce cânt : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Frumoasă haina poruncilor celor de mântuire, în care prin Botez m-am îmbrăcat, o am înnegrit cu lenea eu ticălosul; ci acum alerg la tine Fecioară, cerând ca iarăşi să mă îmbrac prin tine în haina curăţiei.

Alt Canon,

Irmos : Porunca cea protivnică.,.

   Biruiască-se, fericiţilor, şi fuge nestătătoarea semeţie cea mai dinainte a eresurilor, şi ceară topită de faţa focului, toată învăţătura cea străină se arată, lovindu-se de cuvintele voastre cele cu foc insuflate.

   De bârfelile cele elineşti, cele mincinoase s-au ferit, şi una îndemnarea cea puternică întru oameni au ales, prin care aceşti trei întărind adevărul, aşa toată adunarea credincioşilor o biruiesc cu cuvintele, şi o aduc la credinţă.

A Născătoarei :

   Întru tine toată proorocia s-a plinit, şi sfârşit a luat, de care se minunează cei ce grăiesc, şi din tine mai luminate minuni şi decât proorociile izvorăsc, Curată, care arată înţelepţi, pe cei ce tâlcuiesc.

Alt Canon,

Irmos : De pogorârea lui Dumnezeu...

   Stâlpi care tac şi strigă văzuţi, şi auziţi ai faptei bune şi ai înţelepciunii, de Dumnezeu grăitorii s-au făcut cu fapta şi cu cuvântul, a striga poruncind : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Glasurile Iui Dumnezeu, care ne tună nouă de sus minunat, şi strălucirile fulgerelor şi cuvintele voastre preaînţelepţilor primindu-le noi, împreună cu voi cântăm : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă...

   Grindine se aruncă din limbile cele de pietre zvârlitoare, sfărâmând învăţăturile cele putrede, de îndrăzneşte cineva în mijlocul grăitorilor de deşertăciune, cele drepte nespunând; bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Întru tine Fecioară s-a sălăşluit, şi după naştere Fecioară te-a lăsat, cel ce preface stihiile. Născătoare de Dumnezeu Marie Preacurată, către care strigăm împreună cu tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Catavasie : Pe tine cel ce ai răcorit...

Cântarea a 8-a :

Irmos :


   Pe Dumnezeu care s-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Îmi slăbeşte mintea acum, căzând întru adâncurile necinstirii, cât de aici cu feluri de rele sunt cuprins. Ci tu Fecioară vindecă-mă, cu lumina nepătimirii îmbrăcându-mă.

   Turn tare de putere şi temei, şi păzitoare şi folosinţă pe tine agonisindu-te, cu credinţă ne mântuim acum, şi lăudăm naşterea ta Preacurată şi o preaînălţăm întru toţi vecii.

   Nemuririi izvor prealimpede te ştim pe tine Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca pe ceea ce ai născut pe Cuvântul Tatălui, celui fără de moarte, care ne mântuieşte de moarte pe noi pe toţi cei ce-l preaînălţăm pe el în veci.

   Izvor de tămăduiri pururea izvorăşti nouă credincioşilor Preacurată, al cărui Dar din-destul luând acum, lăudăm naşterea ta Fecioară, şi o preaînălţăm întru toţi vecii.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :


   Cunoaştem cu bună credinţă, şi slăvim o fire întocmai cinstită, o unime şi Treime, fără măsură puternică, care toate le chiverniseşte cu judecăţi preaînalte, că aşa au aşezat a mări aceşti trei de Dumnezeu purtători; cu care împreună ne închinăm ei în veci.

   Unitu-s-au trei grăitori de Dumnezeu, care au unit Treimea, şi nedespărţită întru toate o au păzit întru dumnezeiasca fire, şi o slavă nedespărţită de la dânsa au luat, care cheamă spre laudă, pe cei ce o înalţă pe ea în veci.

A Născătoarei :

   Luând firea noastră, ne-a dat pe a sa făcătorul de bine, făcut-a numai, iară n-a pătimit Fecioară; că face, dar nu spre stricăciune aşază, mai vârtos şi pătimind de bunăvoie, prin patimă patimile a dezlegat, precum aceşti trei părinţi pe noi de taină ne-a învăţat.

Alt Canon,

Irmos : De şapte ori cuptorul...

   Pe care Dumnezeu i-a împreunat într-o unire întocmai cinstită, omul cel lăudător să nu-i despartă, ci întocmai socotindu-i întru aceleaşi daruri, întocmai şi laudelor să-i învrednicească, dulce cântând : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, noroade preaînălţaţi-l întru toţi vecii.

   Apărătorii cei dimpreună ai Dumnezeirii, cei puternici şi nebiruiţi şi ajutătorii adevărului cei nemincinoşi, adâncurile Duhului bine cercându-le, cunoştinţele de Dumnezeu, cele Cuvioase lui Dumnezeu, de acolo le-au alcătuit, şi au învăţat a cânta : Noroade preaînălţaţi-l pe el în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   În Cer doi luminători preamari prin luarea unuia de la altul luminează toată partea cea de sub soare, iar de pe pământ mai luminat luminează toată lumea trei preamari luminători, strălucind întocmai între sine şi cântând împreună : Noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pentru noi au fost întruparea şi cinstitele patimi, pentru noi Dumnezeu cu morţii a fost, şi moarte n-a gustat, ca cel slobod de patimi, iar împărtăşirea trupului celui muritor se zice că şi patimii s-a împărtăşit şi morţii; pentru care îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Catavasie : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Cu focul cel nesuferit...

La Cântarea a 9, nu cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită... Ci cântăm, Stihirile.

La Irmos şi la Troparele Canonului preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, zicem Stihira aceasta :

Stih : Măreşte suflete al meu pe cea mai cinstită decât oştile cele de sus, pe preacurata Fecioară de Dumnezeu Născătoarea.

   Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam, cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din sfânta Fecioară negrăit întrupându-se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude îl mărim.

   De Dumnezeu fericită Fecioară, toată nădejdea mea îmi pun cu osârdie spre tine, mântuieşte-mă Maica vieţii celei adevărate, şi te roagă Preacurată, să se sature de desfătarea cea dea pururea, cei ce cu credinţă şi cu dragoste întru cântări pe tine te măresc.

   Arătându-te Fecioară, luminează întunericul sufletului meu cu strălucirile cele fără materie ale luminii tale, ceea ce eşti uşa dumnezeieştii lumini, şi învredniceşte Curată, să se izbăvească de focul cel veşnic, cei ce cu credinţă şi cu dragoste întru cântări pe tine te măresc.

   În pântecele tău s-a sălăşluit Fiul, şi om desăvârşit s-a făcut, pe care mai înainte de veci Tatăl l-a născut, şi izvor de Daruri pe tine Maica lui Dumnezeu te-a arătat nouă, celor ce ne închinăm cu credinţă naşterii tale celei negrăite.

   Pe cei bolnavi şi cu sufletul şi cu trupul, şi căzuţi în patimi cumplite, văzându-i Stăpână, tămăduieşte-i cu bunătatea ta, şi-i izbăveşte din întristările ce-i supără, ca toţi cu cântări neîncetat să te mărim.

Alt Canon,

Irmos : Fiul Părintelui celui...

Stih : Măreşte suflete ai meu pe aceşti trei între Ierarhi mari luminători.

   Iată lucrarea voastră şi turma, pentru care mari dureri aţi răbdat, întru una adunându-se, şi împreună pe voi trei primindu-vă, laudă deobşte are preadulce unirea voastră.

Stih : Măreşte suflete al meu pe aceşti trei luminători ai Bisericii. Lui Hristos.

   Nu sabie cu două ascuţişuri, ci cu trei ascuţişuri. Darul pune împotriva luptătorilor săi, o sabie din Cer lucrată, de trei puteri ascuţită, care pururea s-a luptat pentru o Dumnezeire întreit strălucitoare.

Stih : Măreşte suflete al meu, pe cei ce au împodobit Biserica lui Hristos.

   Viaţa voastră, şi trup purtând încă nespurcat, în ceruri a fost prealăudaţilor, în care acum preacurat locuind, cereţi, ca noi cei ce locuim pe pământ, cele de sus să gândim, şi să le facem.

A Născătoarei :

Stih : Măreşte suflete al meu pe cea mai cinstită şi mai preamărită decât oştile cele de sus.

   Strâmtează-mă pe mine lărgimea măririlor tale Fecioară Stăpână, care îmi îneacă cuvântul din îmbulzeală, şi cu preaslăvire mi se întâmplă de nu mă pricep, de multa putere. Pentru aceasta mărim pe cela ce atâta te-a mărit pe tine.

Alt Canon,

Irmos : Spăimântatu-s-a de aceasta...

Stih : Măreşte suflete al meu pe trei păstori ai Preasfintei Treimi.

   Înălţatu-s-a bunătatea Treimii şi toate le-a umplut de slavă, altă rază întreit luminată arătându-ne nouă asemenea cu strălucirea ei, pe cereştii de taine învăţători. Prin care la dumnezeiasca ei privire noi cei binecredincioşi ne îndreptăm.

Stih : Măreşte suflete al meu pe aceşti trei mari luminători ai luminii celei întreit luminătoare.

   Nu este al doilea întru aceşti trei, că fieştecare cinstea sa întru sineşi poartă, nici unul mai întâi fiind, şi pe cei întocmai cu cinstea covârşindu-i, şi îşi împărtăşeşte mai vârtos unul altuia biruinţa bucurându-se, că nu încape între dânşii îndrăzneala pizmuirii, care strică unirea gândului.

În Ioc de Slavă... : Măreşte suflete al meu stăpânia Dumnezeirii celei în trei Ipostasuri, şi nedespărţite.

   Buna credinţă, care a arătat pe părinţi fii ai săi întâi născuţi, naşte printr-înşii fii luminii după lege, şi fără prihană, săvârşiţi prin Duhul, cel ce a grăit viaţă între dânşii, şi cere să se păzească pacea până în sfârşit, care printr-înşii o a moştenit.

În Ioc de Şi acum... : Măreşte suflete al meu, pe cea mai cinstită şi mai prea slăvită decât oştile cele de sus.

   Fiu al lui Dumnezeu celui viu, căpetenia înţelepţilor învăţători a propovăduit pe Fiul tău, din descoperirea Tatălui, nu de la trup şi de la sânge aceasta învăţându-se, Maica lui Dumnezeu. Pentru aceasta pe tine Născătoare de Dumnezeu, şi Fecioară şi Maică te-a slăvit.

Catavasie, cu pripeala Născătoarei de Dumnezeu.

În lege, în umbră, şi în Scriptură...

LUMINÂNDA

Podobie : Cel ce ai împodobit Cerul...

   Pe vasele luminii, pe fulgerele cele revărsătoare de raze, pe Vasilie cel mare, pe Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul, şi pe Ioan Gură de aur, să-i lăudăm acum toţi.

Slavă... asemenea :

   Dumnezeire una. Părinte, Fiule şi Duhule, pentru rugăciunile lui Vasilie, Grigorie şi ale lui Ioan, şi ale curatei Născătoarei de Dumnezeu, să nu mă desparţi pe mine de slava ta.

Şi acum... A Născătoarei :

   Stâlpul cel cu foc înfăşurat, şi cetate cu douăsprezece ziduri, scaun cu picături de soare, şederea împăratului, minune necuprinsă de minte cum cu lapte ai hrănit pe Stăpânul.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 2.

Podobie : Cu ce cununi de laudă...


   Cu ce cununi de laude, vom încununa pe învăţătorii cei despărţiţi cu trupurile, şi împreunaţi cu Duhul ? Pe maimarii, de Dumnezeu purtătorii, cei întocmai cu numărul şi slugile Treimii, pe luminătorii cei ce au luminat lumea; stâlpii Bisericii. Pe care cu cununi de laudă ca pe nişte biruitori i-a încununat Hristos Dumnezeul nostru, cel ce are mare milă.

   Cu ce podoabe de cântări, vom încununa pe purtătorii de Dumnezeu ? Pe cei ce au fost cereşti tăinuitori, şi propovăduitori dreptei credinţe ? Pe cuvântătorii de Dumnezeu cei prea-aleşi. Pe marele şi de sfinţenie tăinuitorul Vasilie, pe dumnezeiescul şi de Dumnezeu grăitorul Grigorie, şi pe Ioan cel cu limba cu totul de aur. Pe care i-a preamărit Treimea după vrednicie. Domnul cel ce are mare milă.

   Cu ce cuvinte de laudă vom încununa pe Ierarhii ? Pe cei întocmai Apostolilor cu Darul, şi întocmai cinstiţi cu facerile de bine. Pe surpătorii păgânătăţii, pe mântuitorii şi îndreptătorii cu cuvântul, şi cu fapta. Pe păstorii cei prin credinţă următori lui Hristos. Pe îngerii cei pământeşti, şi oamenii cei cereşti. Pe care i-a cinstit Hristos Domnul slavei, cel ce are mare milă.

   Cu ce cununi de laude vom încununa pe cel cu cuvinte de aur ? Împreună cu Vasilie pe Grigorie, cinstitele lăcaşuri ale Duhului. Pe apărătorii credinţei cei tari, stâlpii Bisericii, întărirea credincioşilor, mângâierea tuturor păcătoşilor. Izvoarele cele ce izvorăsc apă, din care bând, ne îndulcim la suflete, cerşind iertare de greşeli şi mare milă.

Slavă..., glas 2.

   Astăzi sufletele pământenilor se înalţă de la cele pământeşti, astăzi cereşti se fac întru pomenirea sfinţilor, că uşile cereşti se deschid, şi nouă cele ce sunt ale Stăpânului se arată. Cuvintele cuvinte propovăduiesc, şi limbile minuni laudă. Iar noi către Mântuitorul strigăm : Slavă ţie Hristoase Dumnezeule, că pace credincioşilor printr-aceştia s-a făcut.

Şi acum..., a Născătoarei, asemenea.

   Astăzi Hristos în Biserică se aduce. Astăzi sub lege se face, cel ce a dat lui Moise legea, oştile îngereşti s-au minunat, în braţele bătrânului văzând, pe cela ce ţine împreună toate. Simeon de cucernicie şi de bucurie umplându-se, a strigat : Acum mă slobozeşte Mântuitorule din viaţa cea trecătoare, la odihna cea neîmbătrânitoare, că te-am văzut, şi m-am veselit.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile şi Otpustul.

Şi se ung fraţii cu untul-de-lemn, de către preot.

Ceasul întâi şi cel desăvârşit Otpust.

   (VEZI :) Tipicurile, şi învăţăturile cele cuviincioase pentru sfinţii trei ierarhi, când se întâmplă în Duminicile Triodului, adică a Vameşului, a păcătosului ce s-a pocăit, a lăsatului de carne şi în săptămâna brânzei, aici adică de faţă nu le-am pus, după cum le-am arătat în alte tomuri, şi până acum, ci atât pentru aceşti trei Ierarhi, cum şi pentru înainte prăznuirea întâmpinării, pentru praznicul întâmpinării şi pentru odovania lor. Pentru Aflarea cinstitului cap al Mergătorului înainte. Pentru Sfinţii patruzeci de Mucenici. Pentru înainte prăznuirea Buneivestiri. Pentru praznicul Buneivestiri, şi pentru odovania ei, până când se întâmplă în sfânta şi marea Sâmbătă, caută tipicul la Triod, ori în ce zi s-ar întâmpla aceste mai sus pomenite praznice. Acolo vei afla pe larg învăţătura pentru, toate, că cu neputinţă este a fi biserică fără Triod.



ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A TREIZECI ȘI UNA


Sfinţii făcători de minuni cei fără arginţi Chir şi Ioan,

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glas 4.

Podobie : Ca pe un viteaz...


   Pătimitorilor viteji, doctori de Dumnezeu trimişi, Chire şi Ioane, cei cu nume mare, precum aţi pierdut semeţia cea fără de Dumnezeu a tiranilor, îndreptați şi abaterile cugetului meu, care mă tirănesc, şi vindecaţi patimile sufletului meu, scăpaţi-mă de osânda cea viitoare, rugându-vă Mântuitorului. De două ori.

   Apăraţi-mă sfinţilor de viforul care mă cuprinde, şi de furtuna întristărilor, care vine asupra mea, şi de durerile trupului, uşurând toată durerea sufletului, care îmi vine de la cei văzuţi, şi de la cei nevăzuţi. Ca cu credinţă şi cu dragoste să fericesc cinstita voastră doime, care v-aţi nevoit pentru Treime. De două ori.

   Ca cei ce v-aţi făcut lăcaşuri lui Dumnezeu preafrumoase, Chire şi Ioane, lăcaşul vostru îl arătaţi izvor de tămăduiri. La care năzuind, sfinţilor, scăpaţi-mă de toată boala, liniştind pe ticălosul meu suflet, ce este tulburat de bântuielile vrăjmaşului şi robit răutăţii. De două ori.

Slavă..., glas 8:


   Doime de Mucenici ne-a răsărit nouă astăzi, tămăduindu-ne durerile noastre cele sufleteşti, Chir şi Ioan făcătorii de minuni. Că unul dintr-înşii iubind râvna cea întocmai îngerilor, încuviinţându-se cu viaţa cea sihăstrească până la sfârşit, prin sângele muceniciei se uneşte cu Hristos, iar celălalt încuviinţându-se întru rânduielile ostaşilor, se numără în cetele oştilor cereşti. Pentru aceasta rugându-se pentru sufletele noastre, împart tămăduiri, celor ce cu credinţă săvârşesc pomenirea lor.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : Mucenicii Tăi Doamne...

   Eu sunt pomul cel neroditor, Preacurată, care nu rodesc roadă de mântuire. Pentru aceea mă tem de tăiere, ca nu cumva să mă arunce în focul cel nestins pe mine ticălosul. Drept aceea cad către tine, scapă-mă de acela, şi mă arată roditor Fiului tău, prin mijlocirea ta Preacurată.

A Crucii, a Născătoarei :

   Nu pot răbda Fiule, văzându-te pe tine adormit pe lemn, cela ce dai tuturor deşteptare, pentru ca să dăruieşti dumnezeiască şi mântuitoare deşteptare celor dedemult, care pentru neascultarea cea pentru roadă a adormit cu somnul cel pierzător, Fecioara grăia tânguindu-se; pe care o slăvim.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., glas 2, a lui Anatolie.

   Veniţi adunarea credincioşilor astăzi, să încununăm cu laude pe Chir împreună cu Ioan, pe plugarii Darului, şi pe dătătorii din-destul celor ce cer. Că în multe chipuri s-au arătat tuturor doctori prealuminaţi. Pentru aceasta se şi roagă pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : Când de pe lemn...

   Adăpostire şi sprijineală, şi scăpare tare eşti creştinilor, Maica Dumnezeului nostru. Ci și acum nu înceta pururea a te ruga prin rugăciunea ta cea cu priveghere, să se mântuiască robii tăi de toate primejdiile, că după Dumnezeu pe tine te avem toţi credincioşii sprijinitoare şi scăpare.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea :

   Strugurul cel preacopt, care l-ai purtat în pântece nelucrat, Preacurată, dacă l-ai văzut pe acesta spânzurat pe lemn, tânguindu-te te văitai, şi strigai : Fiule preadulce ! Izvorăşte întru noi must, prin care să se ridice toată beţia patimilor, Făcătorule de bine. Cu rugăciunile mele, ceea ce te-am născut, ca un milostiv, Cuvinte.

Tropar, glasul al 5-lea.

   Minunile sfinţilor tăi Mucenici, zid nebiruit ne-ai dăruit nouă Hristoase Dumnezeule. Pentru rugăciunile lor, sfaturile păgânilor le risipeşte, sceptrurile împărăţiei le întăreşte, ca un bun şi de oameni iubitor.

Sau acesta, glas acelaşi.

   Darul Treimii sălăşluindu-se întru inimile voastre cele curate, preafericiţilor Chire şi Ioane, înfricoşaţi izgonitori duhurilor celor necurate v-aţi arătat, şi aţi fost tămăduitori neputinţelor, nu numai celor descoperite, ci şi celor ascunse. Drept aceea îndrăzneală având către Dumnezeu cel iubitor de oameni, prin rugăciunile Voastre cele neîncetate, tămăduiţi patimile noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.


LA UTRENIE

Amândouă CANOANELE din Octoih, şi al sfinţilor pe 6.


   Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

   Stăpânire asupra înşelăciunii ai luat Chire fericite, având împreună pătimitor ostenelilor pe Ioan măritul. Pentru aceasta împreună cu dânsul vă îndulciţi de desfătarea cea mai aleasă în ceruri.

   Cu oştire duhovnicească încingându-te Chire preafericite, şi părăsind oştirea pământească prealăudate Ioane, aţi ridicat împotriva dracilor, semne de biruinţă de la Hristos.

Slavă...

   Femei îndumnezeite, râvnind bunătăţii Teclei, s-au îmbrăcat cu bună credinţă în podoaba fecioriei cea întocmai cu îngerii, şi de dragostea muceniciei către nevoinţe au alergat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Din tine cea plină de Dar Preacurată, ne-a răsărit nouă Soarele dreptăţii Hristos, şi cu lumină s-a luminat pe cei ce şedeau mai înainte întru închisorile cele întărite ale întunericului.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Veselească-se de tine...

   Mucenicii cei prealăudaţi, cu trupul cel neputincios ce se întăreau de patimile lui Hristos, au biruit pe ucigaşul de oameni.

   Primind mucenicii lui Hristos chinurile trupeşti, şi desfătarea cea nepieritoare, duhovniceşte, se bucurau.

Slavă...

   Întăritu-s-a cu Crucea slăbiciunea firii femeieşti. Pentru aceea bărbăteşte a biruit pe vrăjmaşul balaur.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Numai tu Maica lui Dumnezeu te-ai făcut către cei de pe pământ pricinuitoare bunătăţilor celor mai presus de fire. Pentru aceasta strigăm ţie : Bucură-te.

Irmosul :

   Veselească-se de tine Biserica Ta Hristoase strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, şi scăparea, şi întărirea.

Sedealna, glas 4.

Podobie : Cel ce te-ai înălţat...

   Călcând la pământ dulceţile cele râvnitoare de cele de jos, v-aţi ridicat mărit prin Dar către dumnezeiasca înălţime a muceniciei, pătimitorilor Chire şi Ioane, luminători ai lumii. Pentru aceea ne rugăm, să ne apăraţi pe noi de întunericul păcatelor, şi de boli, rugându-vă Dumnezeului tuturor.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   După Dumnezeu la adăpostirea ta cea dumnezeiască alergând eu smeritul, Născătoare de Dumnezeu, mă rog, miluieşte-mă, Preacurată, că păcatele mele îmi covârşesc capul, şi mă tem Stăpână de munci, şi mă cutremur. Fă Preacurată rugăciune către Fiul tău, ca să mă mântuiesc de acestea.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe tine cel născut din Tatăl Cel fără de început, văzându-te pe Cruce spânzurat, ceea ce în vremile cele de apoi te-a născut cu trup, striga : Vai mie preaiubite Iisuse. Cum cel ce te proslăveşti de îngeri, ca un Dumnezeu, te răstigneşti Fiule acum de oameni fărădelege voind ? Te laud pe tine îndelung răbdătorule.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Ridicat pe Cruce văzându-te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând : Slavă puterii Tale Doamne.

   Luminarea Darului cea neînserată a stricat înşelăciunea cea iubitoare de întuneric a vrăjmaşului, arătând biruitori ei pe Chir şi Ioan, strălucind ca nişte luminători.

   Îndulcindu-se de dragostea Treimii mucenicii şi de dânsa întărindu-se tare Chir şi Ioan, cu unirea cea mai bună, s-au arătat organe ale lui Dumnezeu.

Slavă...

   Cât este de cinstit lăcaşul vostru cel de tămăduiri; că izgoneşte boala cea rea a duhurilor celor viclene, şi tuturor celor ce pătimesc le dă Dar tămăduitor de rele, nebiruiţilor Mucenici.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fără ispită de nuntă ai născut o Fecioară, şi după naştere te-ai arătat iarăşi Fecioară. Pentru aceea cu glasuri neîncetate, cu credinţă neîndoită strigăm ţie : Bucură-te Stăpână.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce te laudă pe tine cu credinţă.

   Doimea mucenicilor a dorit de tine Mântuitorule. Tu sfinte după vrednicie te-ai odihnit întru sfinţii Chir şi Ioan.

   Al tău lucru este Bunule surparea vrăjmaşului, tu cu Crucea ta ai făcut mărturisitori bunei credinţe, şi cu mărire i-ai încununat.

Slavă...

   Ioan şi Chir, cu vitejie îndemnând pe fecioare, le-au făcut, să te iubească numai pe tine Doamne, cu cuget neîngrozit.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine armă nebiruită asupra vrăjmaşilor te punem înainte. Pe tine întărire şi nădejde de mântuirea noastră te-am câştigat dumnezeiască Mireasă.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Jertfi-voi ţie cu glas...

   Ales-au mucenicii mai bine a se jertfi pentru Hristos, decât a jertfi vrăjmaşului, şi decât a alege pe vicleanul tiran, au ales mai bine pe cel ce s-a jertfit pentru noi ca o oaie, pentru milostivire.

   Cei ce zgâriau fără de milă pe Mucenici, simţeau durere, iar săgeţile se făceau ca nişte bătăi de prunci, la cei ce se zgâriau. Că preaslăvit se întăreau cu Dumnezeiescul Duh.

   Doimea cea dintr-un cuget, cu credinţă şi cu bună pătimire mărturisindu-te Domn şi împărat a toată făptura, a stătut împotriva celor fărădelege până la sânge.

Slavă...

   Prin omorâre a ridicat lauda cea nemuritoare, Mucenița Atanasia, împreună cu Eudoxia şi cu Teodota şi cu dumnezeiasca Teoctista, odraslele ei.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Prin naşterea ta ne curăţim de blestemul strămoaşei Eva. Că tu născând pe Hristos Fecioară Maică, în locul blestemului ne-ai izvorât nouă binecuvântare.

Irmosul :

   Jertfi-voi ţie cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glas 3.

Podobie : Fecioara astăzi...

   Din dumnezeiescul Har, Dar de minuni luând sfinţilor, minuni faceţi neîncetat; toate patimile noastre, cu meşteşugul doctoriei cel nevăzut tăindu-le, Chire de Dumnezeu înţelepţite, cu Ioan pururea slăvitul. Căci voi dumnezeieşti doctori sunteţi.

ICOS

   Pe voi înşivă lui Dumnezeu făgăduindu-vă sfinţilor, toată ispita celor rele pentru dânsul aţi suferit, murind de bunăvoie Mucenici viteji, şi după moarte tuturor izvorâţi dumnezeieşti daruri, celor ce sunt dosădiţi, dintre care unul, şi cel dintâi sunt eu ticălosul. Că la trup şi la suflet de multe răni sunt bolnav, şi cu credinţă strig către voi : Tămăduiţi-mă ! Căci voi sunteţi dumnezeieşti doctori.

SINAXAR

    În această lună în ziua a treizeci şi una, pomenirea sfinţilor şi de minuni făcătorilor fără de arginţi, Chir şi Ioan.

Stih : Ioan împreună cu Chir către sabie s-au nevoit.
Împreună cu Chir face minuni şi după al sabiei sfârşit.
Pe Chir şi Ioan i-au tăiat,
În a treizeci şi una zi cu adevărat.


   Aceşti sfinţi Mucenici Chir şi Ioan au fost în zilele împăratului Diocleţian, însă Chir era din Alexandria şi Ioan din Edesa, Deci fiind atuncea prigonire asupra creştinilor, Chir s-a dus spre partea mării, ce se zice sânul Arabiei, şi luând cinul călugăresc, locui acolo. Iar Ioan se duse la Ierusalim și auzind minunile ce făcea Chir, că tămăduia tot felul de boli şi de neputinţe,. se duse la Alexandria, şi de acolo mergând unde era el, se află împreună cu dânsul. Deci prinzându-se o femeie anume Atanasia, cu trei fiice ale ei : Teodota, Teoctista şi Eudoxia, pentru credinţa ce aveau în Hristos, şi vrând a sta de faţă înaintea judecătorului, sfinţii se temură, ca nu cumva să pătimească ceva, ca nişte femei ce erau, îngrozindu-se de mărimea muncilor. Deci mergând sfinţii, le îmbărbătau şi le îndemnau să stea tare la munci, care din cauza aceasta aprinzându-se şi ei, şi mărturisind pe Domnul nostru Iisus Hristos Dumnezeu adevărat, și încăpând la multe munci, li s-au tăiat capetele împreună cu femeile cele ce s-au zis mai sus. Şi se face prăznuirea lor la muceniceasca lor casă la locul ce se numeşte al lui Forachie.

    Tot în această zi, pomenirea zisei sfintei Mucenițe Atanasiei şi a celor trei fiice fecioare ale ei, Teodota, Teoctista şi Eudoxia.

Stih : Maică preabună şi treime de fiice fiind,
Pentru dragostea Părintelui a toate prin sabie sunt murind.


    Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Mucenici, Victorin, Victor, Nichifor, Claudie, Diodor, Serapin şi Papia cei din Corint.

Stih : În piuă mădularele a trei viteji s-au zdrobit,
Şi câte trei mădulare ale trupului lui Hristos s-au văzut.
Bună pârgă Claudie Domnului este dând.
De la trupul său, mâinile şi picioarele tăind.
Încununează-te Diodore Mucenice intrând,
În cuptorul cu foc cununa durerilor primind.
Dacă de frica sabiei pe tine viaţă te voi iubi.
Şi cum Dumnezeu pe mine Serapin ma va primi.
Cu amara baia mării Papie spălându-te,
Câştiguri dulceaţa desfătării celei de sus desfătându-te.


   Aceştia în vremea lui Deciu împăratul fiind prinşi pentru mărturisirea în Hristos, şi aducându-se înaintea lui Tertie antipatul, care cârmuia domnia Eladei la Corint (căci din Corint se trăgeau cu neamul şi sfinţii) după multe şi nesuferite munci, în multe feluri, sfârşitul vieţii lor primiră, de vreme ce Victorin, Victor şi Nichifor, în piuă fiind băgaţi şi zdrobiţi şi-au dat sufletele la Domnul. Iar Claudie, tăindu-i-se mâinile şi picioarele a răposat; iar Diodor şi-a primit sfârşitul prin foc; iar lui Serapin i s-a tăiat capul; iar Papia înecat în mare şi-a săvârşit mucenicia.

    Tot în această zi, sfânta Muceniță Trifina.

Stih : Taurul Trifino se desfătează de trupul tău cel curat,
Şi te trimite către desfătările cele nestricăcioase cu adevărat.


   Aceasta a fost din cetatea Cizic, care este la Elespont, fiica oarecăruia Anastasie senator, şi maică-sa Socratia creştină. Deci a mărturisit, nu de alţii adusă la această mucenicie, ci însăşi pe sine aducându-se, şi ocăra şi batjocorea grozăviile cu care li se părea nebunilor şi nepricepuţilor a cinsti pe dumnezeii lor, şi-i învăţa să-şi părăsească deşertăciunile, şi încă se ruga lui Dumnezeu ca să-i întoarcă. Drept aceea din porunca lui Chesarie guvernatorul, fu aruncată în foc, şi scăpând de acolo cu preaslăvire, o spânzurară sus, şi slobozind-o de acolo, căzu jos pe nişte piroane ce erau puse întradins. Apoi fu dată la fiare, şi celelalte fiare nu se atinseră de dânsa, iar un taur trecând o lovi cu coarnele de o spintecă. Și zic că acolo unde i s-a vărsat sângele, a izvorât o fântână cu apă curată, din care scoţând şi bând femeile cele ce după naştere nu aveau lapte, îndată li se făcea lapte. Şi nu numai la femei, ci şi la dobitoace parte femeiască, care nu aveau lapte şi la acestea zic, bând din apa aceea, îndată le venea lapte.

   Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Ilie Ardul, care în Calamata Peloponesului a mărturisit la anii o mie şase sute optzeci şi prin foc s-a săvârşit.


Stih : Nu te arde pe tine Ilie purtătorule de cunună focul,
Căci înlăuntru focul dragostei lui Dumnezeu erai avându-l.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale Doamne.

   Cumpănind cugetarea pătimitorii, ca întru o atârnare de cumpănă înălţându-se cu treimea slavei celei nestricate, strigă : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale Doamne.

   Cunoscând Mucenicii cugetele vrăjmaşului, nebăgând seamă de tot felul de chinuri şi de amăgiri, strigau : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale Doamne.

Slavă...

   Cu răbdarea durerilor încununându-se Chir şi Ioan, slujitorii Treimii strigau : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale Doamne.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti lăcaş dumnezeiesc sfinţit al Celui Preaînalt, bucură-te : Că prin tine s-a dat bucuria Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă : Binecuvântată eşti tu între femei Preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Mâinile întinzându-şi...

   Cei fărădelege chemau cumplit spre tăgăduirea lui Dumnezeu celui adevărat din fire, dar mucenicii cei nebiruiţi prin zidire arătau pe cel ce este Ziditor a toată lumea, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Nebuneşte fiind turbaţi de înşelăciune tiranii cei cugetători de cele pământeşti, împingeau prin moarte spre viaţă, pe cei ce au vieţuirea nestricată întru înălţime, care strigau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Moaştele mucenicilor au arătat fulgere de minuni în lume, Hristoase. Arătând în privelişte înşelăciunea nălucirii ticălosului, şi dând tămăduire, celor ce cu bună cuviinţă strigau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cuvântul Tatălui cel neîntrupat, fiind mai înainte fără de Maică, pe urmă întrupându-se din tine Preacurată, s-a arătat fără de tată, vrând pentru milostivire să mântuiască pe cei ce cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă, le-a încuiat, şi puterea focului a stins; cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Hristos Piatra cea netăiată...

   Ascultătoare până la moarte s-a arătat tovărăşia nebiruiţilor Chir şi Ioan, la dumnezeieştile porunci ale Stăpânului. Pentru aceea în mâinile Ziditorului şi-au dat sufletele lor.

   Doi luminători strălucesc luminile minunilor, dintr-un izvor purtător de lumină scoţând bolnavilor tămăduiri din Darul cel nestricăcios. Pe care după vrednicie să-i slăvim.

Slavă...

   Doimea mucenicilor celor nebiruiţi bărbăteşte a binecuvântat unimea dumnezeieştii fiinţe în trei ipostasuri; iar pe Cuvântul cel întrupat l-a propovăduit un Hristos în două firi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Milostiveşte-te spre mine Hristoase, când vei veni cu slavă să judeci lumea, risipeşte negura patimilor mele, cu rugăciunile celeia ce te-a născut, şi cu ale cinstiţilor tăi Mucenici, ca un bun, şi mult milostiv.

Irmosul :

   Hristos piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului; din tine muntele cel netăiat Fecioară s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

LUMINÂNDA

Podobie : Cu ucenicii să ne suim...

   Mai mari celor fără de arginţi, şi stele dumnezeieşti v-aţi arătat lumii Mucenicilor, purtătorilor de Dumnezeu, ca nişte apărători ai adevărului. Că luând de la Dumnezeu îndurare, prealăudaţilor, tăinuit tămăduiţi patimile sufleteşti şi trupeşti. Pentru aceasta cinstim pomenirea voastră cea purtătoare de lumină, Chire şi Ioane.

Slavă..., altă Luminândă.

Cela ce ai împodobit Cerul...

   Minunaţilor luminători, Chire şi Ioane, tămăduiţi bolile noastre cele sufleteşti şi trupeşti, ca cei ce aţi luat de la Domnul, Darul tămăduirilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine toţi păcătoşii te avem părtinitoare, preasfântă Născătoare de Dumnezeu. Tu pe Fiul tău fă-ni-l nouă bine îmblânzit, Maică de Dumnezeu dăruită.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 4.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Pe doimea mucenicilor, care are strălucirea Treimii pe temeliile credinţei, pe florile care dau mirosul cel adevărat al cunoştinţei lui Dumnezeu, pe Chir şi cu dânsul împreună pe marele Ioan, toţi să-i cinstim cu cântări, ca pe cei ce se roagă neîncetat pentru noi, Iubitorului de oameni. De două ori.

   Doctori bolnavilor şi luminători neapuşi, prin credinţă apărători mărturisirii, Mucenicilor dimpreună părtaşi v-aţi arătat fericiţilor, care cu adevărat aţi luat cununile biruinţei, Chire slăvite şi înţelepte Ioane. Rugaţi neîncetat pe Mântuitorul pentru noi, preafericiţilor.

   Dănţuiesc astăzi frumoasele fecioare ale lui Hristos, împreună cu doi dumnezeieşti Mucenici de Dumnezeu cugetători. Şi ca cele ce sunt părtaşe slavei şi strălucirii lor, măresc dimpreună cu dânşii pe cel ce le întărea pe dânsele, care se roagă să se mântuiască de stricăciune şi de primejdii, cei ce săvârşesc cu credinţă, cinstită pomenirea lor, totdeauna.

Slavă..., glas 4 :

   Cu cântări vrednice de laudă să mărim credincioşii pe Chir şi pe Ioan, pe cei întru Duhul fraţi, şi după trup cugetători de frăţie. Împreună cu dânşii şi pe viteaza Atanasia şi pe odraslele ei, Teodota, Eudoxia şi Teoctista pătimitoarele şi bunele fecioare, care se roagă lui Hristos pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : Cela ce de sus...

   Nu ascund eu ticălosul cumplite răutăţile mele, că le am câte urăşte Dumnezeu, spurcându-mi sufletul şi trupul şi gândul, prin cugete cu lucruri necuvioase, şi cu cuvinte urâte, cu limba grăind de rău, pe cei ce păcătuiesc, lucrând eu cele mai rele. Născătoare de Dumnezeu, dă-mi îndreptare acestora tuturor; ca trezvindu-mă de cumplita mea obişnuire, să cad şi să plâng în rămăşiţa vieţii mele pentru cele ce rău am făcut.

A Crucii, a Născătoarei :

   Nu mă plânge Maică, văzându-mă spânzurat pe lemn, pe mine Fiul tău şi Dumnezeu, cel ce am spânzurat pământul neţinut pe ape, şi am zidit toată făptura. Pentru că mă voi scula şi mă voi proslăvi şi cu tărie voi sfărâma împărăţiile iadului şi voi pierde toată puterea lui, şi pe cei legaţi voi scoate din răutatea lui ca un milostiv, şi-i voi aduce la Tatăl meu, ca un iubitor de oameni.

Slavă... glas 1, a lui Anatolie.

   Primind dumnezeiescul Dar de vindecări, fără de plată tămăduiţi bolile sufleteşti şi trupeşti, mai-marilor fără de arginţi, Chire şi Ioane. Drept aceea Hristos prin voi dând credincioşilor sănătate după vrednicie, strălucitori prea-adevărați a toată lumea v-a arătat. Pe care rugaţi-l, să izbăvească sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu proorocii să lăudăm pe Fecioara, pe ceea ce este năstrapă de aur a manei, pe rugul cel nears şi masă, scaun şi sfeşnic de aur, care are luminare, munte netăiat, sicriu al sfinţeniei şi uşă dumnezeiască.

A Crucii, a Născătoarei :

   Dacă a văzut ridicat pe Cruce pe Mieluşelul, preacurata Fecioară, tânguindu-se, striga : Preadulcele meu Fiu ! Ce nouă şi preaslăvită vedere este aceasta ? Cum, cela ce ţii toate cu mâna, pe lemn te pironeşti cu trupul.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.