DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR


SÂMBĂTA SEARA
 
LA VECERNIA CEA MICĂ
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile învierii, Glasul al 8-lea. 

   Cântare de seară şi slujbă cuvântătoare, Ţie Hristoase aducem, că bine ai voit a ne milui pe noi, prin înviere.
 
   Doamne, Doamne, nu ne lepăda pe noi de la fața Ta, ci binevoieşte a ne milui pe noi prin înviere.
 
   Bucură-te, Sioane sfinte, maica Bisericilor, locaşul lui Dumnezeu, că tu ai luat întâi iertarea păcatelor prin înviere.
 
Alte stihuri ale lui Anatolie.
 
   Cuvântul cel ce S-a născut din Dumnezeu Tatăl mai-nainte de veci, acelaşi în anii cei de apoi din cea neispitită de nuntă întrupându-Se, de voie răstignire de moarte a răbdat şi pe omul cel omorât dedemult l-a mântuit prin învierea Sa.
 

Slavă… glasul al 6-lea.

   Dumnezeiasca ceată a mucenicilor, temelia Bisericii, împlinirea Evangheliei, voi cu fapta ați plinit cuvintele Mântuitorului. Că prin voi porțile iadului cele deschise asupra bisericii, s-au închis; vărsarea sângelui vostru a uscat jertfele idoleşti; junghierea voastră a rodit plinirea credincioşilor, pe cei fără de trupuri i-aţi făcut să se spăimânteze şi purtând cununi staţi înaintea lui Dumnezeu. Pe Carele neîncetat rugaţi-L, pentru sufletele noastre.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, Dogmatica, glasul al 8-lea.
 
   Cum te vom ferici pe tine, Născătoare de Dumnezeu ? Cum vom lăuda taina cea necuprinsă de minte a naşterii tale, prea binecuvântată ? Că făcătorul veacurilor şi ziditorul firii noastre, făcându-I-se milă de chipul Său, S-a micşorat pe Sine însuşi pogorându-Se negrăit cel din sânurile Tatălui cele fără materie; Acela în pântecele tău Curată S-a sălăşluit şi fără schimbare trup S-a făcut din tine ceea ce nu ştii de nuntă, rămânând ceea ce a fost din fire, adică Dumnezeu. Pentru aceasta ne închinăm Lui, Celui ce este desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit, acelaşi în amândouă chipurile, pentru că amândouă firile sunt într-însul cu adevărat şi îndoite toate însuşirile Lui cele fireşti le propovăduim, după cele două firi, două lucrări şi două voi cinstind. Că de o Fiinţă fiind cu Dumnezeu Tatăl, voieşte şi lucrează cu de Sineşi stăpânire ca un Dumnezeu şi de o fiinţă fiind cu noi, lucrează şi voieşte cu de Sineşi stăpânire ca om. Pe Acela roagă-L, Curată, preafericită, să mântuiască sufletele noastre.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii, glasul 1.
 
   Suitu-Te-ai pe Cruce Iisuse, Cela ce Te-ai pogorât din cer, venit-ai la moarte viața cea fără de moarte; către cei dintru întuneric lumina cea adevărată, către cei căzuți învierea tuturor; Cela ce eşti luminarea şi Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
 
Şi trei podobniee ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea.
 
Podobie : O, preaslăvită minune…
 
    Stih :
Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.
 
   Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu preacinstită; bucură-te Izvorul care izvoreşti credincioşilor viață. Bucură-te Stăpâna tuturor şi Doamna făpturii, ceea ce eşti binecuvântată ! Bucură-te cea cu totul fără prihană preaslăvită, bucură-te preacurată, bucură-te palatule, bucură-te dumnezeiescule locaş, bucură-te Curată, bucură-te Maică Fecioară, bucură-te Mireasă a lui Dumnezeu.
 
    Stih :
Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta.
 
   Bucură-te Maica lui Dumnezeu precurată, bucură-te nădejdea credincioşilor, bucură-te curăţirea lumii, bucură-te ceea ce izbăveşti de tot necazul pe robii tăi, bucură-te mângâierea oamenilor cea purtătoare de viață, bucură-te sprijinirea, bucură-te, ceea ce eşi turn celor ce te cheamă pe tine, bucură-te dumnezeiesc locaş al lui Dumnezeu şi munte sfânt.
 
    Stih :
Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.
 
   Bucură-te de Dumnezeu Născătoare Maica lui Hristos, bucură-te ceea ce singură eşti nădejdea şi sprijinirea oamenilor. Bucură-te scăpare, bucură-te sfeşnicul cel strălucitor al luminii. Bucură-te făclie sfinţită, bucură-te palat, bucură-te raiule, bucură-te dumnezeiesc locaş, bucură-te izvorule care izvorăşti ape celor ce aleargă la tine.
 
Slavă… a Sfinţilor, glasul al 6-lea :
 

   Veniți credincioşilor astăzi împreunând ceată, să prăznuim creştineşte şi preaslăvită şi cinstită pomenirea tuturor Sfinţilor, cu laude să o cinstim, zicând : Bucuraţi-vă slăviţi apostoli, prooroci, mucenici şi ierarhi ! Bucuraţi-vă adunarea cuvioşilor şi a drepţilor ! Bucuraţi-vă ceata cinstitelor femei şi rugaţi pe Hristos pentru lume, să dăruiască poporului biruinţă asupra vrăjmaşilor şi sufletelor noastre mare milă. 

Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :

   Făcătorul şi Mântuitorul meu Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a slobozit. Pentru aceasta ţie Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere ca îngerul : Bucură-te, bucură-te Stăpână ! Folositoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.
 
    Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl nostru..., troparul învierii,  Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, Ectenia mică şi otpustul.
 
TOT ÎN ACEASTĂ ZI
 
LA VECERNIA CEA MARE
 
    După obişnuitul psalm, Fericit bărbatul… catisma toată. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10, ale învierii 3, ale lui Anatolie 3 şi ale Sfinţilor 4.
 
Stihirile învierii, glasul al 8-lea.
 
   Cântare de seară şi slujbă cuvântătoare, Ţie Hristoase aducem, că bine ai voit a ne milui pe noi, prin înviere.
 
   Doamne, Doamne, nu ne lepăda pe noi de la fața Ta, ci binevoieşte a ne milui pe noi prin înviere.
 
   Bucură-te, Sioane sfinte, maica Bisericilor, locaşul lui Dumnezeu, că tu ai luat întâi iertarea păcatelor prin înviere.
 
Alte stihiri ale lui Anatolie.
 
   Cuvântul cel ce S-a născut din Dumnezeu Tatăl mai-nainte de veci, acelaşi în anii cei de apoi din cea neispitită de nuntă întrupându-Se, de voie răstignire de moarte a răbdat şi pe omul cel omorât dedemult l-a mântuit prin învierea Sa.
 
   Învierea Ta cea din morţi o slăvim, Hristoase, prin care ai slobozit neamul lui Adam din munca iadului şi ai dăruit lumii ca un Dumnezeu, viaţă veşnică şi mare milă.
 
   Slavă Ţie, Hristoase Mântuitorule, Fiul lui Dumnezeu unul născut, Cela ce Te-ai răstignit pe Cruce şi ai înviat din mormânt a treia zi.
 
Şi ale tuturor Sfinţilor, glasul al 6-lea.
 
Podobie : Toată nădejdea…

 
   Ritori duhovniceşti şi organe ale Duhului făcându-se prin credinţă ucenicii Mântuitorului, s-au risipit pe la marginile pământului, semănând cu dreapta credinţă cinstita propovăduire, din care a răsărit cu dumnezeiască lucrare şi cu darul, oştile mucenicilor, închipuind cinstita patimă prin multe feluri de zdrobiri, prin bătăi şi prin foc şi cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre.
 
   De focul dragostei Domnului arzând, n-au băgat seamă de foc şi ca nişte dumnezeieşti cărbuni fiind aprinşi cinstiţii mucenici, au ars întru Hristos trufia înşelăciunii cea uscăcioasă şi au astupat gurile fiarelor cu înţelepte rugăciuni şi tăindu-li-se capetele au tăiat toate taberele vrăjmaşului şi cu răbdare vărsând din sine izvoare de sângiuri, au adăpat Biserica, care prin credinţă înfloreşte.
 
   Cu fiarele luptându-se, cu săbii ucigându-se, cu unghii zgâriindu -se, de mâini lipsindu-se şi zdrobindu-se tarii mucenici şi cu foc materialnic arzându-se fără de milă şi cu suliţe împungându-se şi încheieturile tăinduli-se, au răbdat preatare, odihna ce va să fie mai-nainte văzând şi cununile cele nestricăcioase şi slava lui Hristos; Căruia cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre.
 
   Pe cei ce bine s-au nevoit prin credinţă întru toate marginile, pe apostoli, pe mucenici, pe preoții cei gânditori de Dumnezeu, pe cinstitele femei, pe sfinţita adunare, cu sfinţite cântări după datorie să o lăudăm, că cei pământeşti s-au împreunat cu cei cereşti şi prin patimă au luat nepătimirea cu darul lui Hristos şi acum ca nişte stele luminându-ne pe noi, cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre.
 
Slavă… glasul al 6-lea.
 
   Dumnezeiasca ceată a mucenicilor, temelia Bisericii, împlinirea Evangheliei, voi cu fapta ați plinit cuvintele Mântuitorului. Că prin voi porțile iadului cele deschise asupra bisericii, s-au închis; vărsarea sângelui vostru a uscat jertfele idoleşti; junghierea voastră a rodit plinirea credincioşilor, pe cei fără de trupuri i-aţi făcut să se spăimânteze şi purtând cununi staţi înaintea lui Dumnezeu. Pe Carele neîncetat rugaţi-L, pentru sufletele noastre.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea :
 
   Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni pe pământ S-a arătat şi cu oamenii a petrecut, că din Fecioară curată trup a luat şi dintr-însa ieşind cu luarea, un Fiu este îndoit în fire, dar nu în feţe; pentru aceasta pe Acesta desăvârşit Dumnezeu şi Om desăvârşit cu adevărat propovăduindu-L, mărturisim pe Hristos Dumnezeul nostru, pe Carele roagă-L Maică, care nu ştii de mire, să se miluiască sufletele noastre.
 
Vohod : Lumină lină…
 
Prochimenul zilei : Domnul a împărăţit… Şi citirile.
 
Din proorocia lui Isaia citire.
Cap. 43, versul al 9-lea.

 
   Acestea zice Domnul : Toate neamurile s-au adunat împreună şi se vor aduna boierii dintru ele; cine le va vesti acestea întru dânşii ? Sau cele din început, cine le va face auzite vouă ? Aducă-şi mărturiile sale şi să ne îndrepteze şi să asculte şi să zică adevărul. Fiţi Mie mărturii şi Eu sunt martor, grăieşte Domnul Dumnezeu; şi Pruncul meu, pe Carele am ales, ca să ştiţi şi să credeţi şi să cunoaşteţi că Eu sunt. Mai-nainte de Mine n-a fost alt Dumnezeu şi după Mine nu va fi. Eu sunt Dumnezeu şi nu este afară de Mine Mântuitor. Eu am vestit şi am mântuit şi am defăimat şi n-am fost întru voi străin. Voi Mie mărturii şi Eu martor Domnul Dumnezeu. Încă din început Eu sunt şi nu este cine să scoată din mâinile Mele. Face-voi şi cine va întoarce aceasta ? Aşa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce ne mântuieşte pe noi, Sfântul lui Israil.
 
De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 3, versul 1.
 
   Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuţi a muri şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor şi mergerea de la noi, sfărâmare; iar ei sunt în pace, că înaintea feței oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui, că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat Luişi vrednici; ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării Sale vor străluci şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi şi vor stăpâni popoare şi va împărăţi într-înşii Domnul în veac. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege adevărul şi credincioşii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.
 
De la înţelepciunea lui Solomon citire.
Cap. 5, versul al 16-lea.

 
   Drepții în veci vor fi vii şi întru Domnul plata lor şi purtarea de grijă pentru dânşii de la Cel Prea Înalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia podoabei şi stema frumuseţii din mâna Domnului; că cu dreapta Sa îi va acoperi pe ei şi cu braţul Său îi va apăra; lua-va toată arma dragostea lui şi va întrarma făptura spre izbânda vrăjmaşilor, îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii, şi-şi va pune coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia şi va ascuţi cumplită mânie întru sabie şi va da război împreună cu Dânsul lumea asupra celor fără de minte; merge-vor drept nimeritoare săgeţile fulgerelor şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor la ţintă vor lovi; şi din mânia cea zvârlitoare de pietre, pline se vor arunca grindine; întărâta-se-va asupra lor apa mării şi râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii şi ca un vifor va vântura pe ei şi va pustii tot pământul fărădelegea şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi dar împăraţi şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului. Ascultaţi cei ce stăpâniţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi întru popoarele neamurilor, că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea şi puterea de la Cel Prea Înalt.
 
LA LITIE
 
Cântăm stihira hramului, apoi aceste ale tuturor Sfinţilor, glasul 1, singur glasul.
 
   Întru unirea credinţei praznicul cel a toată lumea al celor ce din veac au bineplăcut lui Dumnezeu, cinstea patriarhilor şi adunarea proorocilor, podoaba apostolilor, ceata mucenicilor, lauda pustnicilor, pomenirea tuturor sfinţilor, duhovniceşte să prăznuim; că se roagă neîncetat să dăruiască pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.
 
   Veniți toți credincioşii să lăudăm pe preaslăvită pomenirea tuturor Sfinților, cu psalmi şi cu laude şi cu cântări duhovniceşti; pe Botezătorul Mântuitorului, pe apostoli, pe prooroci şi pe mucenici; pe ierarhi, pe învăţători şi pe cuvioşi, pe pustnici şi pe drepţi şi pe adunarea sfintelor femei cea de Dumnezeu iubitoare, cu cinste fericindu-i, cu un glas să strigăm : Preabunule, Hristoase Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile lor, dă pace Bisericii Tale, biruinţă asupra vrăjmaşului iubitorilor de Hristos conducători şi sufletelor noastre mare milă.
 
   Veniţi toți să ne veselim duhovniceşte întru pomenirea Sfinţilor, că iată a venit aducându-ne nouă daruri de bogăție făcătoare. Pentru aceasta cu glas de bucurie şi cu curată ştiință să strigăm zicând : Bucurați-vă adunarea proorocilor, care ați propovăduit lumii venirea lui Hristos şi cele de departe ca şi cum ar fost aproape mai-nainte le-ați văzut ! Bucurați-vă ceata apostolilor, care ați fost pescari de păgâni şi vânători de oameni ! Bucurați-vă mulţimea mucenicilor, care de la marginile pământului v-aţi adunat într-o credinţă şi pentru dânsa aţi suferit munci şi chinuri şi ați luat desăvârşit cununa muceniciei ! Bucurați-vă stupina părinţilor, care v-ați topit sufletele voastre cu nevoința şi omorându-vă patimile trupeşti, v-aţi într-aripat mintea cu dumnezeiasca dragoste şi la cer aţi zburat şi cu îngerii împreună veselindu-vă vă îndulciţi de veşnicele bunătăţi ! Ci, o prooroci, apostoli şi mucenici, împreună cu pustnicii, rugaţi cu dinadinsul pe Cel ce v-a încununat pe voi, să ne izbăvească de vrăjmaşii cei nevăzuţi şi văzuţi, pe noi care cu credinţă şi cu dragoste săvârşim cea pururea cinstită pomenirea voastră.
 
Slavă..., glasul al 5-lea :
 
   La prăznuirea de acum împreună să alergăm credincioşii, că se pune înainte şi nouă duhovnicească masă cu dulci bucate şi pahar de taină plin de veselie, adică bunătăţile mucenicilor; că aceştia ca cei ce au fost cu sufletele răbdătoare, multe feluri de chinuri ale mădularelor trupului au adus lui Dumnezeu, năvălind de la marginile pământului, jertfe cuvântătoare de tot felul de vârstă : Unora adică capetele tăindu-li-se, iar altora tăierile mâinilor şi toate încheieturile, prin aceasta toţi Sfinţii s-au făcut părtaşi patimilor lui Hristos. Ci, o Doamne ! Cela ce le-ai dat lor cununi de răsplătire pentru munci, învredniceşte-ne şi pe noi să vieţuim, urmând urmelor acestora, ca un iubitor de oameni.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Biserică şi uşă eşti, palat şi scaun împărătesc, Fecioară cu totul cinstită, prin care Mântuitorul meu Hristos Domnul, celor ce dormeau întru întuneric S-a arătat, soarele dreptăţii fiind; vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său cu mâna Sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit îndrăzneală ca o maică către Dânsul, roagă-L neîncetat să mântuiască sufletele noastre.
 
Şi celelalte după rânduială.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile învierii, glasul al 8-lea.

 
   Suitu-te-ai pe Cruce, Iisuse, Cela ce Te-ai pogorât din cer, venit-ai la moarte, viaţa cea fără de moarte; către cei dintru întuneric lumina cea adevărată, către cei căzuţi învierea tuturor; Cela ce eşti luminarea şi Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
 
    Stih :
Domnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.
 
   Pe Hristos Cel ce a înviat din morți să-L slăvim, că suflet şi trup luând, prin patimă unul de altul a despărţit; preacuratul suflet adică în iad pogorându-Se l-a şi prădat şi în groapă stricăciune n-a văzut sfântul trup al Mântuitorului sufletelor noastre.
 
    Stih :
Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.
 
   Cu psalmi şi cu cântări slăvim, Hristoase, învierea Ta cea din morți, prin care ne-ai slobozit pe noi din munca iadului şi ca un Dumnezeu, ne-ai dăruit viață veşnică şi mare milă.
 
    Stih :
Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
 
   O, Stăpânul tuturor cel necuprins ! Făcătorul cerului şi al pământului, prin Cruce pătimind, mie nepătimire mi-ai izvorât; şi îngropare luând şi înviind întru slavă, împreună ai înviat pe Adam cu mâna cea atotputernică. Slavă sculării Tale celei de a treia zi, prin care ne-ai dăruit nouă viață veşnică şi curăţire de păcate ca un milostiv.
 
Slavă… glasul al 6-lea :
 
   Veniți credincioşilor astăzi împreunând ceată, să prăznuim creştineşte şi preaslăvită şi cinstită pomenirea tuturor Sfinţilor, cu laude să o cinstim, zicând : Bucuraţi-vă slăviţi apostoli, prooroci, mucenici şi ierarhi ! Bucuraţi-vă adunarea cuvioşilor şi a drepţilor ! Bucuraţi-vă ceata cinstitelor femei şi rugaţi pe Hristos pentru lume, să dăruiască poporului biruinţă asupra vrăjmaşilor şi sufletelor noastre mare milă.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Făcătorul şi Mântuitorul meu Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a slobozit. Pentru aceasta ţie Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere ca îngerul : Bucură-te, bucură-te Stăpână ! Folositoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.
 
    Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl nostru… troparul, glasul 1 : Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te… de două ori şi al Sfinţilor o dată. Şi binecuvântarea pâinilor. Observă că, de nu este priveghere, la Doamne strigat-am… punem stihirile învierii 3 şi a lui Anatolie întâia şi ale Sfinţilor pe 6. După Sfinte Dumnezeule… şi Tatăl nostru…
 
Troparul, glasul al 8-lea.
 
   Dintru înălţime Te-ai pogorât, Milostive; îngropare ai luat de trei zile, ca să ne mântuieşti pe noi din patimi; Cela ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne, slavă Ţie.
 
Slavă… al Sfinţilor, glasul al 4-lea.
 
   Cu sângiurile mucenicilor Tăi celor din toată lumea, ca cu o porfiră şi vison, Biserica Ta împodobită fiind, printr-înşii strigă către Tine, Hristoase Dumnezeule : Poporului Tău trimite-i îndurările Tale, pace obştei Tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine Născătoare de Dumnezeu celor de pe pământ s-a arătat, Dumnezeu întru împreunare neamestecată întrupându-Se şi Crucea de bunăvoie pentru noi luând; prin care înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

La Miezonoptică, canonul Treimii din octoih, al glasului.
 
Duminica tuturor Sfinților.
 
LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul… troparul învierii de două ori, Slavă… al Sfinţilor. Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu

După întâia Catismă, sedealna învierii, glasul al 8-lea.

 
   Înviat-ai din morţi viața tuturor şi înger luminat femeilor a strigat : Părăsiți-vă de lacrimi; apostolilor binevestiți, strigaţi cântând, că a înviat Hristos Domnul. Carele bine a voit a mântui ca un Dumnezeu neamul omenesc.
 
Slavă…
 
   Oamenii, Mântuitorule, mormântul Tău l-au pecetluit şi îngerul piatra de pe uşă a prăvălit; femeile Te-au văzut sculat din morți şi Acelea au binevestit ucenicilor Tăi că ai înviat viața tuturor şi s-au dezlegat legăturile morții, Doamne, slavă Ţie.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Carele cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat ca un Dumnezeu, nu frece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta, arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Porunca cea cu taină…

 
   În haine albe îmbrăcat fiind Gavriil, luminos ca în chip de fulger a stătut lângă mormântul lui Hristos şi piatra de pe mormânt a răsturnat; frică mare a cuprins pe străjerii Tăi şi degrab au rămas toți ca nişte morți. Ruşinați-vă voi, cei fărădelege de străjerii mormântului şi de pecetea pietrei şi cunoaşteţi că a înviat Hristos.
 
Slavă…
 
Podobie : Pe înţelepciunea…
 
   Înviind din mormânt cu adevărat, cuvioaselor femei le-ai poruncit să propovăduiască apostolilor scularea, precum este scris; şi degrab alergând Petru a stătut lângă mormânt şi văzând lumină în groapă s-a spăimântat, pentru că a văzut într-însa giulgiurile singure zăcând, fără dumnezeiescul Trup şi cu frică a strigat : Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, că mântuieşti pe toţi, Mântuitorul nostru; că Tu eşti raza Tatălui.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, soborul îngeresc şi neamul omenesc, ceea ce eşti biserică sfințită şi rai cuvântător, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat şi prunc S-a făcut, Cela ce este mai-nainte de veci Dumnezeul nostru. Că mitrașul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, slavă ție.
 
După Fericiţi cei fără prihană… troparele : Soborul îngeresc…
 
Ipacoi :
 
   Mironosițele stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, pe Stăpânul cel fără de moarte îl căutau întru cei morţi şi bunele vestiri de bucurie de la înger luând, apostolilor au vestit că a înviat Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
 
Apoi treptele :
 
ANTIFONUL 1, glasul al 8-lea.

 
   Din tinereţile mele vrăjmaşul mă ispiteşte şi cu desfătări mă aprinde; iar eu nădăjduindu-mă spre Tine, Doamne, îl biruiesc pe el.
 
   Cei ce urăsc Sionul, să se facă mai-nainte de a se smulge ca iarba, că va tăia Hristos grumazii lor cu tăiere de munci.
 
Slavă… Şi acum…
 
   Cu Duhul Sfânt viază toate, lumină din lumină, Dumnezeu mare, împreună cu Tatăl îl lăudăm pe El şi cu Cuvântul.
 
ANTIFONUL al 2-lea.
 
   Inima mea cu frica Ta să se acopere, cu gândul smerindu-se, ca nu înălțându-se să cadă de la Tine cu totul, Îndurate.
 
   Spre Domnul cel ce are nădejde, nu se va înfricoşa atunci, când va judeca toate cu foc şi cu muncă.
 
Slavă… Şi acum…
 
   Prin Sfântul Duh fiecare cel dumnezeiesc vede şi mai-nainte grăieşte, face minuni preaînalte, în trei unui Dumnezeu cântând. Că deşi este în trei străluciri Dumnezeu, dar începătoria este una.
 
ANTIFONUL al 3-lea.
 
   Strigat-am cătreTine, Doamne, ia aminte, pleacă mie urechea Ta celui ce strig şi mă curățeşte mai înainte de ce mă vei ridica din cele de aici.
 
   La maica sa pământul, tot cel ce se duce, iarăşi se va încheia, ca să ia munci sau daruri, pentru cele ce a făcut în viață.
 
Slavă… Şi acum…
 
   Prin Sfântul Duh este cuvântarea de Dumnezeu, unimea cea întreit Sfântă. Că Tatăl este fără de început, din Carele S-a născut Fiul fără de ani şi Duhul de un chip şi de un scaun din Tatăl împreună a strălucit.
 
ANTIFONUL al 4-lea.
 
   Iată acum, ce este bun sau ce este frumos ? Fără numai a locui frații împreună; că întru aceasta a făgăduit Domnul viața de veci.
 
   De haina sa, cela ce împodobeşte crinii ţarinii, porunceşte că nu se cade a se grijii.
 
Slavă… Şi acum…
 
   Prin Sfântul Duh, pricina cea în chipul unimii, toate se țin prin darea de pace, că Dumnezeu este Acesta, cu Tatăl şi cu Fiul deoființă cu adevătat.
 
Prochimenul, glasul al 8-lea.
Împărăți-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.
Stih : Laudă suflete al meu pe Domnul, lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea.
 
    Apoi : Toată suflarea… Evanghelia întâia a învierii. Apoi : Învierea lui Hristos…Psalmul 50 şi celelalte…
 
CANOANELE
 
Al învierii pe 4, al Crucii învierii pe 2, al Născătoarei de Dumnezeu pe 2 şi al tuturor Sfinţilor pe 6.
 
Canonul Învierii.
 
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
 
Irmos :

 
   Pe Faraon cela ce se purta în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând lovind în chipul Crucii şi despărțind marea şi pe Israil fugătorul cel pedestru l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
 
   De Dumnezeirea lui Hristos cea întrutot puternică cum nu ne vom mira ? Că aceea din patimi, tuturor credincioşilor nepătimire şi nestricăciune izvorăşte şi din coasta cea sfântă izvor de nemurire pică şi viață veşnică din mormânt.
 
   Îngerul acum s-a arătat femeilor în chip cuvios şi purtând strălucite chipuri fireşti ale curăţei celei fără materie, cu chipul a vestit lumina învierii, strigând : A înviat Domnul.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Preaslăvite s-au grăit pentru tine în neamul neamurilor, ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cuvântul în pântece şi curată ai rămas, Născătoare de Dumnezeu, Marie. Pentru aceasta toți te cinstim pe Tine, cea după Dumnezeu folositoarea noastră.
 
Alt canon, al Crucii şi al învierii.
 
Irmosul : Apa trecându-o…
 
   Ridicatu-s-au porțile cele de durere şi s-au spăimântat portarii iadului, văzând întru cele mai dedesubt, pe Cel ce este întru înălțime mai presus de firea tuturor.
 
   Miratu-s-au cetele îngereşti, văzând pusă pe scaunul Tatălui, firea omenească cea căzută, care era ţinută întru cele mai de desubt ale pământului.
 
Alt canon, al Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.
 
Irmosul : Să cântăm Domnului…
 
   Preacurata Născătoare de Dumnezeu, care pe Cuvântul Cel ce S-a întrupat, cel pururea vecuitor şi pe înaltul Dumnezeu, mai presus de fire L-ai născut, pe Tine te lăudăm.
 
   Pe Tine, Hristoase, strugurul cel purtător de viață, Carele izvorăşti dulceața mântuirii a toată lumea, Te-a născut Fecioara.
 
Alt canon, al tuturor Sfinţilor.
 
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
 
Irmos : Pe Faraon cel ce se purta…
 
   Lăudând eu cetele Sfinților Tăi, rogu-mă să se lumineze cu lumina Ta sufletul meu pentru rugăciunile lor, că Tu eşti lumina cea neapropiată, Carele goneşti întunericul necunoştinței cu strălucirile Tale, Hristoase, Cuvinte al lui Dumnezeu, dătătorule de lumină.
 
   Dacă Te-ai înălțat pe lemn, ai tras la cunoştinţa Ta toată moştenirea neamurilor, Stăpâne, şi cu lumina Sfintei Treimi i-ai luminat, prin Sfinții Tăi Apostoli, prin care ai gonit întunericul înşelăciunii.
 
   Aşezământului Tău de lege, Hristoase, măriţii Tăi apostoli plecându-se, toate cele de pe pământ cu bunăcredinţă le-au lepădat; şi cu lumina darului au luminat toată lumea, propovăduindu-Te ca nişte evanghelişti.
 
Slavă…
 
   Cu bucurie ridicând mucenicii Crucea Ta şi cinstitei patimii Tale fără de abatere urmând, nu s-au temut vitejii de îngrozirea muncitorilor, nici de foc, nici de sabie, nici de bătăi, încă nici de foame, nici de moarte.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Îndrăzneală bărbătească luând arătat fecioarele, Preacurată, şi chinurilor muceniceşti fără de abatere urmând, precum zice psalmistul : În urma ta Fecioară, dumnezeieşte bucurându-se, s-au adus Fiului tău, împăratului a toate.
 
Catavasia : Deschide-voi gura mea…
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmos :
 
   Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, întăreşte-mă pe piatra poruncilor Tale, Hristoase, că nu este sfânt afară de Tine, unule Iubitorule de oameni.
 
   Pe Adam cel osândit pentru gustarea păcatului, cu mântuitoare patima Trupului Tău, l-ai îndreptat, Hristoase, că Însuți nevinovat ai fost de ispita morții, Cela ce eşti fără de moarte.
 
   Lumina învierii o a strălucit celor ce şedeau întru întuneric şi în umbra morții, Dumnezeul meu Iisus şi cu a Sa Dumnezeire pe cel tare legând, vasele lui le-a răpit.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Mai înaltă decât Heruvimii şi Serafimii te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, că tu una ai primit în pântecele tău, pe Dumnezeu cel neîncăput, ceea ce eşti neîntinată. Pentru aceasta pe tine toți credincioşii cu cântări te fericim, Curată.
 
Altul al Crucii şi al învierii
 
Irmosul : Doamne, Cela ce ai făcut…
 
   Pe mine cel ce nu m-am plecat întâi poruncii, Doamne, după ce m-ai făcut după adevăr Tu m-ai înstrăinat; întru care închipuindu-Te şi ascultării învățându-mă, întru Tine însuți iarăşi m-ai zidit prin răstignire.
 
   Cela ce cu înţelepciunea toate mai înainte le-ai cunoscut, Doamne, şi cu priceperea Ta ai alcătuit cele dedesubt, n-ai socotit lucru nevrednic, a învia prin pogorârea Ta, Cuvinte a lui Dumnezeu, pe cel după chipul Tău.
 
Altul al Născătoarei de Dumnezeu.
 
Irmosul : Tu eşti întărirea…
 
   Dă-ne nouă ajutor cu rugăciunile tale, Preacurată, gonind năvălirile cumplitelor primejdii.
 
   Strămoaşei Eva tu te-ai făcut îndreptare, născând lumii pe începătorul vieţii, Născătoare de Dumnezeu.
 
Altul al Sfinţilor.
 
Irmosul : Cela ce ai întărit…
 
   Cu sfinţită preoţie îmbrăcându-se preoţii şi păstorii şi aceia înțelepțeşte chivernisindu-o, Hristoase, după vrednicie au împodobit cuvântul învăţăturii de sus cu adevărat îmbogăţindu-se.
 
   Împodobindu-vă cu podoabele frumuseții celei dintâi şi arătându-vă ca nişte luminători nerătăciți, cer ați făcut Biserica lui Hristos Sfinţilor, unul într-un chip, altul în alt chip, în multe feluri pe dânsa împodobindu-o.
 
Slavă…
 
   Legii Tale plecându-se adunările celor fericiți, cu multe feluri de bunătăţi luminându-se, au moştenit locaşurile cele cereşti, bucurându-se. Că unul una, altul alta, toți acelea după vrednicie le-au împlinit.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Din pântece fecioresc pe Dumnezeu cuvântul cel din Dumnezeu, L-ai născut nouă Maica lui Dumnezeu, pe Carele fecioare curate cu dumnezeiască cuviinţă L-au iubit şi în urma ta toate luminat, Lui au urmat.
 
Sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Pe înţelepciunea…
 
   A moşilor, a părinţilor, a patriarhilor, a apostolilor, a mucenicilor, a ierarhilor, a proorocilor şi a cuvioşilor Tăi; a pustnicilor şi a drepţilor şi a tot numele ce este scris în cartea vieţii, săvârşind sfânta pomenire şi rugându-ne, Hristoase Dumnezeule, pe toţi îi îndemnăm spre rugăciune rugându-ne : Împacă pentru dânşii lumea Ta ca un iubitor de oameni, ca toţi să strigăm către Tine : Dumnezeule cel ce Te proslăveşti întru sfatul Sfinţilor Tăi, Tu eşti cu adevărat Cel ce ai proslăvit după vrednicie pomenirea lor. De două ori.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Pe ceea ce este uşă cerească şi sicriu, munte cu totul sfânt, nor luminos, să o lăudăm; pe rugul cel nears, raiul cel cuvântător şi chemarea Evei, odorul cel mare a toată lumea. Că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii şi iertarea greşelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu bunăcredinţă se închină prea Sfintei Naşterii tale.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmos :
 
   Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cela ce nu ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu proorocul Avacum strig către Tine : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
 
   Tu pe mine cel ce eram vrăjmaş foarte m-ai iubit, Tu cu plecare străină Te-ai pogorât pe pământ, Îndurate Mântuitorule, nelepădându-Te de defăimarea prostimii mele şi petrecând întru înălțimea slavei Tale celei negrăite, pe mine cel mai-nainte necinstit, m-ai preaslăvit.
 
   Cine nu se va mira văzând acum, Stăpâne, moartea stricată prin patimă, stricăciunea fugind prin Cruce şi iadul de bogăţie deşertat prin moarte, prin dumnezeiască puterea Ta, a celui ce Te-ai răstignit ? Înfricoşat lucru, Iubitorule de oameni.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Tu eşti lauda credincioşilor ceea ce nu ştii de mire, tu folositoare, tu scăpare creştinilor, zid şi liman. Că duci rugăciunile către Fiul tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi mântuieşti din nevoi pe cei ce te cunosc cu credință şi cu dragoste, Născătoare de Dumnezeu curată.
 
Altul al Crucii şi al învierii.
 
Irmosul : Auzit-am Doamne…
 
   Pe Cruce Te-au pironit feciorii călcătorilor de lege, Iubitorule de oameni, prin care ai mântuit ca un milosliv, pe cei ce slăvesc patimile Tale.
 
   Înviind din mormânt, ai înviat cu Tine şi pe toți morţii cei din iad şi ai luminat ca un milostiv, pe cei ce slăvesc învierea Ta.
 
Altul, al Născătoarei de Dumnezeu.
 
   Holdă nearată, care ai răsărit spicul cel făcător de viață, care dă lumii viață, Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte pe cei ce te laudă pe tine.
 
   Născătoare de Dumnezeu preacurată, pe tine toți cei luminaţi te mărturisim, că ai născut pe soarele dreptății, pururea Fecioară.
 
Altul al Sfinţilor.
 
Irmosul : Tu eşti Hristoase Domnul meu...
 
   Amestecându-se adunarea Sfinţilor Tăi prin dragoste şi de Tine îndulcindu-se cu adevărată şi curată bucurie, dănţuieşte atotvăzătorule împreună cu îngerii în jurul Tău, Dumnezeul tuturor şi Domnul, danţul nevinovăţiei.
 
   Vitejeşte v-aţi încununat măriţilor Sfinţi mucenici cu mucenicească cunună împodobiţi, fiind mai întâi cu ungerea preoţiei cea dumnezeieşte lucrătoare, preafericiţilor. Pentru aceasta, îndoite cununi după vrednicie luând, cu Hristos vă bucuraţi în veci.
 
   Toată cugetarea trupului o aţi supus Duhului după adevăr de Dumnezeu purtătorilor, veştejind pustniceşte cu postul pornirile lui cele neoprite; şi acum cu lumina nepătimirii luminându-vă, aţi luat răsplătirile ostenelilor.
 
Slavă…
 
   Ca nişte mucenici ai lui Hristos, întâiul Mucenic, munci prea cu asuprire aţi suferit cu răbdare şi vitejeşte, ca în trupuri străine nevoindu-vă măriţilor şi acum moşteni împărăţiei arătându-vă, izvorâţi vindecări credincioşilor.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Mireasă a lui Dumnezeu ai fost, Născătoare de Dumnezeu, că pe Cuvântul lui cel mai înainte de veci trupeşte l-ai născut nouă, întru Carele şi femeile cu sfinţenie vieţuind şi cu feluri de chinuri prin tine împodobindu-se, căderea strămoaşei o au îndreptat.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmos :
 
   Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă ? Şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine ticălosul; ci mă întoarce, rogu-mă, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
 
   Suferit-ai a Te îmbrăca în veşmânt mohorât, mai-nainte de patima Ta, Mântuitorule, şi fiind batjocorit, ai acoperit goliciunea cea fără de ruşine a celui întâi zidit şi gol pironindu-Te pe Cruce, ai dezbrăcat, Hristoase, îmbrăcămintea morţii.
 
   Firea mea cea căzută iarăşi o ai zidit din ţărâna morţii, înviind Tu şi a fi neîmbătrânifă, Hristoase, o ai aşezat, arătându-o iarăşi ca un chip împărătesc, strălucind cu lumina nestricăciunii.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Îndrăzneală ca o maică având către Fiul tău, Preacurată, nu trece cu vederea purtarea de grijă pentru noi cei de un neam, rugămu-ne; că numai pe tine, una, creştinii te avem către Stăpânul curăţire, milostivă.
 
Altul al Crucii şi al învierii.
 
Irmosul : Luminează-ne pe noi…
 
   Îndreptează-ne pe noi cu puterea Crucii Tale, Hristoase, că printr-aceasta cădem către Tine; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.
 
   Îndreptează viața noastră ca un preabun, a celor ce lăudăm scularea Ta şi ne dăruieşte pace, Iubitorule de oameni.
 
Altul al Născătoarei de Dumnezeu.
 
Irmosul : Mânecând strigăm…
 
   Potoleşte viforul păcatelor mele cel nestătător, ceea ce ai născut pe Dumnezeu chivernisitorul şi Domnul.
 
   Naşterii tale preacurată Născătoare de Dumnezeu, slujesc cetele îngerilor şi adunările oamenilor.
 
Altul al Sfinţilor.
 
Irmosul : Pentru ce m-ai lepădat…
 
   Ca şi dumnezeieștii prooroci, v-ați învrednicit mai-nainte a vedea cele ce erau să fie şi dorind de bun neamul sufletului, v-ați curățit prin viață curată, o de Dumnezeu purtători, luminându-vă cu puterea Duhului !
 
   Ceata Sfinților acum se luminează cu dumnezeieşti daruri; toți cei mai-nainte de lege, patriarhii, proorocii, apostolii, adunările mucenicilor şi ale pustnicilor, ale învăţătorilor şi ale drepţilor, împreună cu sfinții mucenici.
 
Slavă…
 
   Văzând astăzi adunarea Sfinților Tăi, luminându-se cu strălucirea Mântuitorule, şi cu făcliile darului cele nestinse, lăudăm neîncetat dumnezeiască bogăția Ta şi îndestularea bunătăţilor, Iubitorule de oameni.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Pe preaminunatul tău Fiu iubindu-L preacinstitele femei, cele frumoase ale vieţii întru nimic le-au socotit, dorind cu dragoste numai de luminarea şi dumnezeiască strălucirea Lui.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmos :
 
   Curățește-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
 
   Prin lemn, tare m-a surpat începătorul răutăţii; iar Tu Însuți înălțându-Te, Hristoase, mai cu tărie cu Crucea l-ai surpat vădindu-l pe el şi pe cel căzut l-ai înviat.
 
   Tu ai miluit Sionul, răsărind din mormânt, săvârşindu-l nou în locul cel vechi ca un milostiv, cu Sângele Tău cel dumnezeiesc şi acum împărăteşti întru dânsul în veci, Hristoase.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Să ne izbăvim de greşelile cele cumplite cu rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu curată, şi să dobândim, Preacurată, dumnezeiasca strălucire a Fiului lui Dumnezeu, a Aceluia ce S-a întrupat din tine negrăit.
 
Altul al Crucii şi al învierii.
 
Irmosul : Rugăciune vărs…
 
   Palmele pe Cruce Ţi-ai întins, vindecând mâna cea întinsă neoprit în Eden, a celui întâi zidit şi cu a Ta voie fiere ai gustat, Hristoase, şi ai mântuit ca un puternic, pe cei ce slăvesc patimile Tale.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Moarte a gustat Mântuitorul, ca să strice împărăţia osândirii celei dedemult şi a stricăciunii şi la cele din iad pogorându-Se, a înviat Hristos şi a mântuit ca un puternic pe cei ce laudă învierea Lui.
 
Altul al Născătoarei de Dumnezeu.
 
Irmosul : Haină luminoasă…
 
   Pe tine Biserica lui Dumnezeu şi sicriu, cămară însufleţită şi uşă cerească, Născătoare de Dumnezeu, credincioşii te vestim.
 
   Chipurilor idoleşti fiind risipitor ca un Dumnezeu, cel născut al Tău, Marie dumnezeiască mireasă, este închinat împreună cu Tatăl şi cu Duhul.
 
Alt canon,
 
Irmos : Curăţeşte-mă, Mântuitorule…
 
   Ca o piatră cinstită aleasă pusă în capul unghiului, Sfinţii în Sion aflându-Te pe Tine, Stăpâne, temelie neclintită, ca nişte pietre alese pe sine deasupra s-au zidit.
 
   Împungându-se coasta Ta şi picături de sânge cu apă îndumnezeitoare curgând, lumea a înnoit şi a chemat dumnezeiască adunarea tuturor Sfinţilor, Făcătorule de bine.
 
Slavă…
 
   Lăudăm cu toată buna-credinţă dumnezeiescul nor al mucenicilor, care s-a luminat cu darul şi a strălucit prealuminat cu roşala sângelui şi cu porfira pătimirii lor celei tari.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Maică prea adevărată a lui Dumnezeu, pe tine toţi te cunoaştem, ceea ce eşti cu totul fără prihană, prin care firea femeiască întărindu-se, pentru Hristos a pătimit şi de toată fapta bună, prin buna-credinţă s-a umplut.
 
Condac, glasul al 8-lea.
 
   Ca nişte pârgă a firii, Ţie săditorului făpturii, lumea îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu mucenici. Pentru ale cărora rugăciuni, în pace adâncă Biserica Ta obştei Tale pentru Născătoarea de Dumnezeu păzeşte-o, mult Milostive.
 
ICOS
 
   Cei ce s-au muncit în tot pământul şi la ceruri s-au mutat, cei ce au urmat patimilor lui Hristos şi patimile noastre le-au înlăturat, astăzi se adună aici, arătând Biserica celor întâi născuţi, ca pe ceea ce ţine chipul celei de sus şi strigă lui Hristos : Dumnezeul meu eşti; pentru Născătoarea de Dumnezeu păzeşte-o, mult Milostive.
 
SINAXAR
ÎN DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR
 
Stih :
Înalţ pe toţi prietenii Domnului cu slavă,
Și în cer a fi cu dânşii am mare dorire.

 
   Tot în această zi, în Duminica cea dintâi după pogorârea Duhului Sfânt, prăznuim praznicul tuturor Sfinţilor celor de pretutindenea, din toată lumea, de la răsărit, apus, miază-noapte şi miază-zi. Pe care, după pogorârea Duhului Sfânt au aşezat dumnezeieștii Părinţi să o prăznuim ca şi cum ar fi arătat că venirea Duhului Sfânt a făcut prin apostoli de a sfinţit pe cei din amestecarea trupului nostru şi i-a pus spre plinirea cetei îngereşti ce a căzut şi prin Hristos i-a adus lui Dumnezeu : pe unii adică prin mucenicie şi prin sânge; iar pe alţii prin viață îmbunătăţită, şi cele mai presus de fire au săvârşit. Deci, întâi pentru un scop ca acesta prăznuim praznicul tuturor Sfinţilor. Iar al doilea, pentru că mulţi au bineplăcut lui Dumnezeu prin fapta bună cea desăvârşită; şi pentru că au fost necunoscuţi de oameni, au de la Dumnezeu multă slavă. Sau pentru că mulţi au vieţuit după plăcerea lui Hristos. În India şi în Egipt, în Arabia, în Mesopotamia, în Frigia; încă şi în tot apusul, până şi la insulele Britanice. Mai în scurt zicând, la răsărit şi la apus. Şi nu era cu putinţă a cinsti pe aceştia toţi cum se cuvine, pentru mulţimea lor. Însă ca să luăm ajutor şi de la toţi aceia, oricine ar fi, care au făcut pe pământ spre plăcerea lui Dumnezeu. Încă şi pentru cei ce se adaog şi acum, au aşezat dumnezeieștii Părinţi să le serbăm praznicul, al tuturor, adică al celor de mai înainte şi al celor mai de pe urmă, al celor arătaţi şi al celor nearătaţi, întru câţi Duhul Sfânt sălăşluindu-Se i-a sfinţit, cinstindu-i şi primindu-i. Apoi este şi aceasta a treia pricină; ca pe Sfinţii ce se prăznuiesc în fiecare zi, să-i adune într-o zi, ca să se arate că pentru unul Hristos S-a nevoit şi toţi au alergat pe calea aceleiaşi bunătăţi şi aşa toţi ca nişte robi ai unuia Dumnezeu, după vrednicie s-au încununat. Şi aceştia alcătuiesc Biserica, plinind lumea cea de sus. Tot-odată ne îndeamnă şi pe noi să facem asemenea acestora şi pe cât fieştecine are puterea să se nevoiască cu toată osârdia. Iar tuturor Sfinţilor care au fost din veac, preaînţeleptul şi pururea pomenitul împărat Leon, le-a zidit o biserică mare şi preafrumoasă, care este aproape de biserica Sfinţilor Apostoli, înlăuntru în Constantinopol. Spun unii că această biserică a fost zidită mai întâi pentru Teofana, întâia femeie a acestui împărat, care desăvârşit a bineplăcut lui Dumnezeu, şi încă spre mai mare mirare că în mijlocul tulburărilor şi ca împărăteasă s-a sfinţit. Împăratul zidind biserica, când a fost să o închine, a descoperit dorinţa sa clerului, dar nu i-a aflat pe dânşii plecaţi voii sale, nici au voit după gândul lui, zicând : Cum că fără de cuviinţă este ca să se socotească îndată şi în asemenea cinste, aceea ce ieri şi alaltăieri fusese slăbănogită de nălucirea şi de desfătarea împărătească şi n-ar fi încă vremea să se zidească ei biserică aşa de frumoasă şi de cuvioasă, măcar că bineplăcuse lui Dumnezeu. Atunci preaînţeleptul împărat cu voia a toată adunarea bisericească, acea biserică ce o zidise o a închinat tuturor Sfinţilor celor din toată lumea, zicând : De este şi Teofana sfântă, să se numere şi ea împreună cu toţi Sfinţii, şi pentru aceasta mi se pare că de aici mai vârtos a luat începere acest praznic a se prăznui; măcar de va fi fost şi mai-nainte; dar în zilele împăratului acestuia desăvârşit s-a întocmit şi s-a aşezat, precum are acum rânduieli şi aşezământuri. Însă să se ştie, că pe toţi prăznuim acum, pe câţi Duhul Sfânt după bunul dar i-a sfinţit. Şi anume : pe minţile cele preaînalte şi sfinţite, pe cele nouă cete, adică pe Heruvimi, Serafimi, Scaune, Domnii, Puteri, Stăpânii, Căpetenii, Arhangheli şi îngeri; pe Strămoşi, Patriarhi, Prooroci; pe Sfinţii Apostoli, Mucenici, Arhierei şi pe Sfinţii Mucenici şi pe cuvioşii Mucenici, pe Cuvioşi şi pe Drepţi, şi pe toate cetele Sfintelor Femei, şi pe toţi ceilalţi Sfinţi nenumiţi, şi împreună cu aceştia şi pe cei ce s-au mai adaos, şi care vor mai fi şi după aceasta, şi mai-nainte de toţi şi între toţi şi cu toţi Sfinţii, pe Prea Sfânta Sfinţilor, pe Doamna noastră şi Stăpâna Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria.
 
   Cu ale căreia rugăciuni, Hristoase Dumnezeule, şi cu ale tuturor Sfinţilor Tăi celor din veac, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Amin.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
   De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu vesele picioare, ca într-o grădină verde săltând, au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Slăvită umilință şi dumnezeiască bogăţia sărăciei Tale, Hristoase, minunează pe îngerii care Te-au văzut pironit pe Cruce, ca să mântuieşti pe cei ce strigă cu credinţă : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Cu dumnezeiască pogorârea ta, de lumină s-au umplut cele dedesubt şi întunericul cel de mai-nainte s-a gonit. Pentru aceasta au înviat legaţii cei din veac, strigând : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
A Treimii :
 
   Al tuturor cu adevărat Domn, iar numai al unuia Tată, al Fiului celui unul născut, cu dreaptă credinţă teologhisind Te vestim, şi pe unul ştiindu-l Carele purcede din Tine, pe Duhul cel drept, deofiinţă şi împreună veşnic.
 
Altul, al Crucii şi al învierii.
 
Irmos : Din Iudeea venind tinerii…
 
   Mântuire ai lucrat, Dumnezeule, în mijlocul a toată lumea, precum zice proorocul : Că înălţându-Te pe lemn, pe toţi ai chemat cei ce strigă cu credinţă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Înviind din mormânt ca din somn, Îndurate, pe toţi i-ai izbăvit din stricăciune şi făptura s-a adus la credinţă prin apostoli care au propovăduit scularea, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
 
Altul al Născătoarei de Dumnezeu.
 
Acelaşi irmos :
 
   Din pântece fecioresc întrupându-Te, Te-ai arătat spre mântuirea noastră : pentru aceasta ştiind pe maica Ta, Născătoare de Dumnezeu, cu bunăcredinţă strigăm : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
 
   Toiag ai răsărit, Fecioară preafericită, din rădăcina lui Iessei, care aduci floare roadă de mântuire, celor ce strigă cu credinţă către Fiul tău : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
 
Altul al Sfinţilor.
 
Irmos : De pogorârea lui Dumnezeu…
 
   Cetele Sfinţilor, pe Cel ce se odihneşte întru Sfinţi, neîncetat lăudându-L se îndulcesc acum de dumnezeiască desfătare, şi bucurându-se dănţuiesc, cântând : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Cu dumnezeieştile străluciri ale întreit luminătoarei revărsări de lumină, strălucindu-se cu cuviinţă adunările Sfinţilor, teologhise-au pe unimea cea întreit numărată : Pe Tatăl cel împreună fără început, şi pe Fiul cu bunăcredinţă şi pe Duhul Sfânt.
 
   Când Te vei arăta, Dumnezeule, cu slava Ta cea negrăită în mijlocul dumnezeilor, cele vrednice dându-le şi împărțindu-le daruri şi dăruindu-le cununi, atunci, Mântuitorule, învredniceşte-ne să-Ţi cântăm Ţie : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noștri.
 
Slavă…
 
   Bucurându-ne să lăudăm soborul tuturor Sfinților, cel ce s-a adunat din tot neamul împreună şi dregătoria şi petrecerea, şi cu dânşii împreună să cântăm : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Pe Maria cea preacurată şi preasfântă, Născătoarea de Dumnezeu, fecioarele toate împreunând danț dumnezeiesc, bucurându-se o laudă strigând cu un glas : Bucură-te, ceea ce ai izvorât nouă izvorul bucuriei.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, au strigat : Tineri bine îl cuvântaţi, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toţii vecii.
 
   Preaînaltă dumnezeiasca putere a Dumnezeirii lui Iisus, întru noi cu dumnezeiască cuviinţă a strălucit, că cu trupul gustând pentru toți moartea Crucii, a stricat tăria iadului; pe Carele neîncetat tineri bine-L cuvântaţi, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
 
   Cel ce S-a răstignit S-a sculat, cel măreț a căzut; iar cel ce a căzut şi s-a sfărâmat, s-a îndreptat; stricăciunea s-a înlăturat şi nestricăciunea a înflorit. Că moartea s-a înghițit de viață. Tineri binecuvântați-L, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
 
   Pe o Dumnezeire întreit luminătoare, o rază strălucitoare dintr-o fire în trei fețe, pe Părintele cel fără început şi pe Cuvântul cel de o fire cu Tatăl, şi pe Duhul cel ce împreună împărăteşte şi este de aceeaşi ființă, tineri binecuvântați-L, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
 
Altul, al Crucii şi al învierii.
 
Irmosul : Biruitorii muncitorului…
 
   Pe Cel ce Şi-a întins pe lemn mâinile, mie celui gol, chemându-mă să mă încălzească cu goliciunea Sa cea bine împodobită, binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul şi-L preaînălțați întru toți vecii.
 
   Pe Cel ce m-a înălţat din iadul cel mai dedesubt, pe mine cel căzut, şi m-a cinstit cu mărirea scaunului celui înalt al Părintelui, binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
 
Altul, al Născătoarei de Dumnezeu.
 
Irmosul : Pe Împăratul ceresc…
 
   Săgețile potrivnicilor cele aprinse şi în chipul văpăii făcute asupra noastră stinge-le, ca să te lăudăm, Curată, în veci.
 
   Mai presus de fire ai născut, Fecioară, pe ziditorul şi Mântuitorul Dumnezeu Cuvântul. Pentru aceasta pe tine te lăudăm întru toți vecii.
 
Altul, al Sfinţilor
 
Irmosul : De şapte ori cuptorul…
 
   Bucurați-vă mucenici, prooroci şi apostoli şi cinstitul sobor al sfinților mucenici şi dumnezeiască ceata drepţilor, a cuvioşilor şi a învăţătorilor, împreună cu mironosiţele femei, cu dulceaţă cântând : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toți vecii.
 
   De strălucirea cea mai presus de gând săturându-vă Sfinţilor şi de dumnezeiasca veselie şi bucurie umplându-vă, dumnezei v-ați făcut cu apropierea către Dumnezeu şi strălucirilor celor dumnezeieşti lucrătoare împărtăşindu-vă şi cu razele slavei celei negrăite fiind luminaţi, preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Arătându-vă, Sfinţilor, ca nişte luminători mult luminoşi, ați luminat cerul Bisericii cu multe feluri de daruri şi cu osebite podoabe, întru dreptate, bărbăţie, curăţie şi înţelepciune; pe Stăpânul preoţi lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cu veselie toate femeile cele ce ați fost gânditoare de Dumnezeu, care v-ați dat duhul întru Hristos şi pe preacurata Fecioară şi adevărată maica lui Dumnezeu, care ne-a izbăvit pe noi din blestemul strămoaşei Eva, stându-i înainte cu bună cucernicie, lăudați-o împreună şi pe Fiul ei în veci.
 
Şi cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită…
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Spăimânta-tu-s-au de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceasta pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti, te slăvim.
 
   După firea cea dumnezeiască şi fără de început singur prin Tine fiind, Te-ai alcătuit cu luarea trupului, întocmind pe aceasta întru Tine însuţi, Cuvinte al lui Dumnezeu şi pătimind ca un Dumnezeu. Pentru aceasta, pe Tine în două ființe nedespărțit şi neamestecat Te slăvim.
 
   Când cu firea Te-ai făcut om, pogorându-Te, Preaînalte, la robii Tăi, pe Tatăl după fiinţa dumnezeiască L-ai numit Dumnezeu; iar când ai înviat din mormânt, pe cel după fire Dumnezeu şi Stăpân, L-ai pus prin dar, Părinte al pământenilor; cu Carele împreună toţi Te slăvim.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Arătatu-te-ai, o Fecioară ! Maica lui Dumnezeu, născând cu trup mai presus de fire, pe Cuvântul cel bun, pe Carele din inima Sa Tatăl L-a răspuns, mai înainte de toți vecii, ca un bun; pe Carele acum îl cunoaştem mai presus decât trupurile, cu toate că S-a îmbrăcat în trup.
 
Altul, al Crucii şi al învierii.
 
Irmosul : Înfricoşatu-s-a tot auzul…
 
   Pe Tine cel din fire Fiu al lui Dumnezeu, zămislit în pântecele Maicii lui Dumnezeu Te ştim şi făcut om pentru noi şi văzându-Te pe Cruce pătimind cu firea omenească şi rămânând fără patimă ca un Dumnezeu, Te slăvim.
 
   Stricatu-s-a întunericul cel de mâhnire, că din iad a răsărit soarele dreptăţii Hristos, luminând toate marginile pământului, strălucind cu raza Dumnezeirii; pe Carele ca om ceresc şi Dumnezeu pământesc, în două firi Îl slăvim.
 
Altul al Născătoarei de Dumnezeu.
 
Irmos : Cu adevărat Născătoare…
 
   Plină de bucurie şi de veselie este pomenirea ta, că izvorăşti vindecări celor ce se apropie şi celor ce te vestesc cu bunăcredinţă, Născătoare de Dumnezeu.

   Cu psalmi te lăudăm, ceea ce eşti plină de dar şi neîncetat bucură-te ! aducem ție, că tu ai izvorât tuturor bucurie.
 
Altul al Sfinţilor.
 
Irmos : Spăimânta-tu-s-a de aceasta…
 
    Cu nădejde şi cu dragoste într-armându-se şi cu credință îngrădindu-se adunarea celor aleşi, toate îngrozirile tiranilor, muncile şi bătăile, cu bucurie le-au răbdat; îmbogățiți fiind în lupte cu Hristos purtătorul de biruință, cei ce au fost întâi mucenici ai adevărului.
 
   Pe cei ce au fost limanuri de mântuire, pe Botezătorul, pe apostoli, pe prooroci şi mucenici împreună cu pustnicii, pe dumnezeieştii învăţători, pe preoți şi adunarea patriarhilor şi pe slăviții sfinţiţi mucenici şi femeile cele de Dumnezeu iubitoare, pe cuvioşi şi pe drepţi, să-i lăudăm acum după vrednicie.
 
Slavă…
 
   Cu focul ispitelor lămurindu-vă, şi cu desfătările neîndulcindu-vă curat vă bucuraţi stând în ceruri înaintea scaunului celui luminat al Stăpânului, mărite adunări ale Sfinţilor, stricându-se oglinzile şi umbra trecând, cu arătarea adevărului.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Arătatu-te-ai adunătoare celor despărţite, că prin tine oamenii s-au făcut împreună locuitori cu îngerii în ceruri cu adevărat şi cetele tuturor Sfinţilor acum mărturisesc împreună cu dânşii, lăudând veşnice cântări pe cel născut al tău, Fecioară de Dumnezeu Născătoare.
 
Luminânda învierii.
 
   Cu ucenicii să ne suim în muntele Galileei, prin credinţă să vedem pe Hristos zicând : Că a luat putere a celor de sus şi acelor de jos; să ne învăţăm cum învaţă, a boteza toate neamurile în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi a petrece cu tăinuitorii, precum S-a făgăduit până în sfârşitul veacului.
 
Slavă… a Sfinţilor.
 
   Pe Botezătorul şi înainte Mergătorul, pe Apostoli şi prooroci, pe mucenici şi ierarhi, pe pustnici, împreună cu iubitoarele de Dumnezeu femei, pe toţi, drepţii şi pe cetele îngerilor, după datorie cu cântări să-i încununăm, rugându-ne, ca să dobândim slava lor de la Hristos Mântuitorul.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cel ce este sus dumnezeieşte proslăvit de îngeri, din sânurile părinteşti nedespărţindu-Se, precum nu se poate spune, Preacurată, cu cei de jos împreună a vieţuit şi tu ai fost solitoare de această mântuire, dând acestuia trup din curat sângele tău, mai presus de cuvânt Curată, pe Carele roagă-L să dea robilor izbăvire de greşeli.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 8 şi cântăm stihirile învierii, glasul al 8-lea.
 
   Doamne, de ai şi stătut înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai depărtat de pe scaun, cu Tatăl împreună şezând. Şi înviind din morţi, lumea ai slobozit din robia celui străin, ca un îndurat şi de oameni iubitor.
 
   Doamne, de Te-au şi pus evreii ca pe un mort în mormânt, dar ca pe un împărat adormit străjerii Te-au străjuit şi ca pe o vistierie a vieţii, cu pecete Te-au pecetluit. Ci ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.
 
   Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei. Că morţii i-ai sculat şi moartea o ai surpat; pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale şi învierii.
 
   Îngerul Tău, Doamne, care a vestit învierea Ta, pe străjeri i-a înfricoşat, iar femeilor a strigat, zicând : Ce căutaţi pe cel viu cu cei morți ? Înviat-a Dumnezeu fiind şi lumii viaţă a dăruit.
 
Altă stihiră a lui Anatolie.
 
   Pătimit-ai prin Cruce cel fără patimă cu Dumnezeirea, îngropare ai luat de trei zile, ca pe noi să ne slobozeşti din robia vrăjmaşului şi fără de moarte făcându-ne, să ne înviezi, Hristoase Dumnezeule, prin învierea Ta, Iubitorule de oameni.
 
Alte stihiri ale tuturor Sfinţilor, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Ca pe un viteaz…
 
   Pe Sfinţii cei de pe pământ, Domnul minunaţi i-a făcut. Că rănile şi patimile Lui pe trup le-a primit, cu acelea împodobindu-Se şi cu dumnezeieşti frumuseţi arătat înfrumuseţându-Se. Pe care să-i lăudăm ca pe nişte flori neveştejite, ca pe nişte stele ale Bisericii nerătăcite, ca jertfe de bunăvoie.
 
    Stih :
Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit pe dânşii.
 
   Proorocii împreună cu apostolii, cuvioşii cu învăţătorii, sfinţii mucenici cu toţi drepţii şi dintre femei care s-au chinuit şi cu dragoste au pustnicit; mulţimea Sfinților şi cetele drepţilor, să se laude cu sfinte cântări, ca nişte moştenitori ai împărăţiei celei de sus, ca nişte locuitori ai raiului.
 
     Stih :
Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.
 
   Cei ce au făcut pământul cer cu strălucirea faptelor bune, cei ce au urmat morţii lui Hristos, cei ce au umblat pe calea cea solitoare de nemurire, cei ce au curăţit patimile oamenilor prin lucrarea darului, cei ce au pătimit vitejeşte dintr-un suflet în toată lumea, să se laude mucenicii.
 
Slavă… Stihira Evangheliei, glasul 1.
 
   În munte ucenicii mergând, pentru înălţarea cea de pe pământ, înaintea lor a stătut Domnul şi închinându-Se Lui şi de puterea cea dată Lui pretutindenea învățându-se, în partea cea de sub cer s-au trimis să propovăduiască învierea cea din morți şi suirea la ceruri. Cu care şi în veci a petrece S-a făgăduit nemincinosul Hristos Dumnezeu şi Mântuitorul sufletelor noastre.
 
     Şi acum… Prea binecuvântată eşti… Slavoslovia cea mare. Ecteniile şi otpustul. Apoi ceasul 1 şi otpustul desăvârşit.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile învierii pe 4 şi ale Sfinţilor pe 4, glasul al 8-lea.
 
   Pomeneşte-ne pe noi, Hristoase Mântuitorul lumii, precum ai pomenit pe tâlharul pe lemn şi învredniceşte pe toţi, Unule îndurate, împărăţiei Tale celei cereşti.
 
   Pe lemn pironindu-Te de voie Mântuitorul nostru, de blestemul lemnului pe Adam l-ai mântuit, dându-i ca un îndurat cea după chip şi a raiului sălăşluire.
 
   Ascultă Adame şi te bucură cu Eva, că cel ce v-a golit mai înainte pe voi amândoi şi prin înşelăciune v-a luat robi, cu Crucea lui Hristos s-a surpat.
 
   Astăzi Hristos a înviat din mormânt, dând tuturor credincioşilor nestricăciune şi bucuria o a înnoit mironosiţelor, după patimă şi după înviere.
 
     Şi din canonul tuturor Sfinţilor, Cântarea a 6-a pe 4. Apostolul din cartea către evrei, Evanghelia de la Matei. Chinonicul : Lăudaţi pe Domnul din ceruri…   Sau : Bucuraţi-vă drepţii întru Domnul… La masă se face mângâiere fraţilor celor ce se gătesc spre nevoinţa postului.
 
     CADE-SE A ŞTI : Că de va fi hramul tuturor Sfinţilor : La Vecernia cea mică şi la cea mare, la Utrenie şi la Liturghie, cântăm slujba întocmai, precum s-ar întâmpla Duminică pomenirea vreunui Sfânt mare, căruia se face priveghere. La Utrenie cântăm polieleul cu mărimurile Sfinţilor.

 

   Slăvimu-vă pe voi, sfinţilor apostoli, mucenici, prooroci şi toţi sfinții, şi cinstim sfântă pomenirea voastră, că voi vă rugaţi pentru noi lui Hristos Dumnezeului nostru.
 
    Iar psalmii aleşi sunt :
Fericit bărbatul care se teme de Domnul… şi cei asemenea. Apoi sedealna Sfinţilor, care este la canonul Sfinţilor, după a treia Cântare, de două ori. Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, antifoanele, prochimenul glasului şi Toată suflarea… Evanghelia Sfinţilor, Învierea lui Hristos… şi psalmul 50. Slavă… Pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor, Milostive… Şi acum… Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu… şi stihira tuturor Sfinţilor, care voieşti. Canonul învierii cu irmosul pe 4, al Născătoarei de Dumnezeu pe 2 şi ale Sfinţilor pe 8. Şi cealaltă slujbă, după cum mai înainte s-a scris.





TRIPEZNEŢE ADICĂ TREI-CÂNTĂRI
ALE CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU IOSIF SCRIITORUL DE CÂNTĂRI

    Care încep a se citi după săptămâna Sfintelor Paşti, adică din Duminica sfântului Apostol Toma, în toate zilele acelei săptămâni şi ale celorlalte până la toți Sfinţii.
 
    CADE-SE A ŞTI : Că aceste tripezneţe în penticostarele slavoneşti, s-a obișnuit a se cânta La Liturghie iar la Greci le cântă la Pavecerniţă; iar la Liturghie cântă din canoanele Duminicilor, în fiecare zi câte o Cântare, aşa : Duminică, Cântarea a 3-a şi a 6-a; Luni Cântarea 1-a; Marți a 4-a; Miercuri a 5-a; Joi a 7-a; Vineri a 8-a; Sâmbătă a 9-a. Pentru aceasta urmând exemplului grec n-am pus aceste tripezneţe la rând, ci le-am pus la sfârşitul cărţii acesteia, ca să se cânte la Pavecerniţă. Iar la Liturghie se cântă din canonul praznicului cel din fiecare Duminică, precum am zis.

Săptămânile după Sfintele Paști :

  2   |   3   |    4   |    5   |    6  |   7   |  Săptămâna după Rusalii


SĂPTĂMÂNA A 2-A DUPĂ PAŞTI

DUMINICĂ | LUNI | MARȚI | MIERCURI | JOI | VINERI

DUMINICĂ
A doua săptămână după Paşti, seara

Tripezneţ

Cântarea 1-a, glasul 1,
 
Irmos :
 
   Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preaslăvit. Că aceasta, Nemuritorule, ca o puternică a toate pe puternici a zdrobit, făcând Israelitenilor cale nouă prin adânc.
 
   Să cântăm lui Dumnezeu ca celui biruitor, Carele a surpat cu moartea pe moarte şi a înviat împreună cu Sine neamul omenesc şi peste toate cu nestricăciunea L-a cinstit.
 
   Legat fiind, legăturile morţii cu tărie le-ai rupt ca un puternic şi dezlegând pe oameni din stricăciune, din iad ai înviat pe cei ce laudă puterea Ta, mult Milostive.
 
Slavă…
 
   Mult Milostive, Hristoase, Cel ce ai fost de voie până la iad pentru mine, pe mine cel ce zac în mormântul păcatelor şi în groapa călcărilor de poruncă, ridicându-mă cu cercetarea Ta, miluieşte-mă.
 
Şi acum…
 
   Văzând pe Hristos sculat din morţi cu trupul, Născătoare de Dumnezeu, te-ai bucurat; ci cere-mi şi mie ca să-mi dăruiască acum plângere dătătoare de bucurie, ca să aflu atunci dumnezeiasca mângâiere, Preacurată.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Cu Crucea Ta dezlegând blestemul, Te-ai pus în mormânt, şi împărăţia iadului cea întunecată o ai surpat, Hristoase al meu Iisuse, şi ai înviat, înviind împreună cu Tine toată făptura. Pentru aceasta Te lăudăm întru toţi vecii.
 
   Suindu-Te Tu pe Cruce, Soarele s-a stins şi în iad pogorându-Te, Iubitorule de oameni, lumină a strălucit sufletelor celor ce erau întru întuneric şi ţinute de moartea cea amară. Pentru aceasta pe Tine Te lăudăm întru toţi vecii.
 
Slavă…
 
   Pe mine cel legat cu lanţurile păcatelor, dezleagă-mă, Hristoase, şi-mi străluceşte dumnezeiască strălucirea pocăinţei, Mântuitorule, Cel ce ai scos pe oameni din întunericul cel veşnic, cu minunată scularea Ta, pe care o lăudăm întru toţi vecii.
 
Şi acum…
 
   Ceea ce ai purtat în braţe pe Hristos Cel ce S-a întrupat din tine, roagă-L Fecioară să mă primească în braţe acum şi pe mine, cel ce rătăcesc în căile cele rele ale vieţii şi greşeli fără de număr întâmpin totdeauna, pentru năravul cel leneş.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Chipul naşterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears; şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbătăcit asupra noastră, ca să te slăvim neîncetat, Născătoare de Dumnezeu.
 
   Văzându-Te soarele răstignit în mijlocul tâlharilor, Cuvinte, pe Tine soarele cel neapus, s-a întunecat, munţii şi dealurile, pământul şi marea s-au clintit, iadul s-a cutremurat, slobozind pe legaţii ce-i ţinea, care Te lăudau pe Tine.
 
   Arătatu-Te-ai ca un soare mare apunând sub pământ şi răsărind din morţi, luminătorule cel neapus şi preaslăvit, ai luminat marginile pământului. Pentru aceasta pe Tine, Dătătorule de viaţă, neîncetat Te slăvim.
 
   Mântuitorule Iisuse, Cela ce ai stricat cu moartea Ta pe moarte şi ai sculat pe toţi cei ce erau ţinuţi acolo, ridică-mă şi pe mine cel ce strig către Tine din groapa cea mai de jos a patimilor celor aducătoare de moarte şi a păcatelor, ca un iubitor de oameni.
 
Slavă…
 
   Venit-au purtătoarele de mir de dimineaţă la mormânt plângând şi neaflându-Te pe Tine, au văzut înger şezând înainte în haine albe şi acela striga : S-a sculat Domnul ! Mergeţi degrab de vestiţi ucenicilor învierea Lui.
 
Şi acum…
 
   Se minunează toată făptura, Stăpână, de taina naşterii tale celei mai presus de minte : Că ai născut pe Dumnezeu Emanoil, Cel ce S-a făcut om pentru noi, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi a sfărâmat tirania morţii cu Crucea Sa.



LUNI
A doua săptămână după Paşti seara


Tripezneţ

Cântarea a 2-a, glasul 1:

Irmos :

 
   Vedeți, vedeţi că însumi Eu sunt, Carele am poruncit lui Moise să povăţuiască în pustie pe poporul cel robit al lui Israil şi l-am mântuit ca un puternic cu tăria mea.
 
   Să cântăm astăzi strigând Domnului Celui ce S-a răstignit pentru noi şi a surpat pe vrăjmaşul începătorul răutăţii; Celui ce S-a pus în mormânt şi a înviat pe cei morţi cu învierea Sa.
 
   Sfânt este Domnul Cel ce a înviat a treia zi din morţi ca un puternic şi ucenicilor S-a arătat cu dumnezeiască cuviinţă şi de bucurie negrăită au umplut sufletele lor, cele mai-nainte pline de întristare.
 
Slavă…
 
   Cuvinte, Cela ce eşti împreună fără de început cu Tatăl cel fără de început şi împreună pe scaun şezător, Cela ce Te-ai răstignit şi Te-ai socotit între cei morţi şi ai înviat ca un puternic, înviază sufletul meu cel omorât de călcările poruncilor.
 
Şi acum…
 
   O minunile Tale ! O înfricoşată auzire ! Că ai născut cu trup pe Dumnezeu Cel ce a rupt legăturile morţii şi pe oameni i-a izbăvit de stricăciune, Curată de Dumnezeu dăruită.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   De care se înfricoşează îngerii şi toate oştile, ca de făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L preoţi, preaslăviţi-L tineri, binecuvântaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Tânguitu-s-a toată făptura, întru patima Ta, bunule, soarele s-a întunecat apunând Tu pe Cruce şi cei ce şedeau întru întuneric au văzut lumină mare lăudându-Te, Îndurate.
 
   Cutremuratu-s-a iadul văzându-Te pe Tine mergând la dânsul cu sufletul, Hristoase împărate a toate, şi a dat din sine pe morţii cei din veac, care laudă iubirea Ta de oameni.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Arătatu-Te-ai, Hristoase, după ce Te-ai sculat din mormânt dumnezeieştilor femei, celor ce au adus miresmele şi plângerea lor o ai schimbat, Cela ce eşti mângâierea tuturor în veci.
 
Şi acum…
 
   Văzând sculat din morţi pe Dumnezeu pe Carele L-ai născut, te-ai arătat plină de bucurie, Fecioară Marie. Deci, pe Acela roagă-L, Curată, să piardă desăvârşit toată întristarea inimii noastre.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Pe norul cel purtător de lumină întru care Stăpânul tuturor S-a pogorât din cer ca ploaia pe lână şi S-a întrupat pentru noi făcându-Se om cel fără de început, să o slăvim toţi ca pe o Maică curată a Dumnezeului nostru.
 
   Dacă Te-a văzut pe Tine răstignit pe lemn de voie, tâlharul cel bine cunoscător, a strigat : Pomeneşte-mă când vei veni, Iisuse, întru împărăţia Ta şi s-a făcut locuitor raiului numai prin credinţa cea adevărata îndreptându-se.
 
   Văzându-Te pe Tine, Mântuitorule, între cei morţi, iadul s-a omorât şi a dat din sine pe cei morţi pe care-i înghiţise dedemult, care slăvesc, Hristoase, puterea Ta cea negrăită, îndurarea şi multa milostivire, cu care mântuieşte-ne şi pe noi, împărate a toate.
 
Slavă…
 
   Venit-au, Hristoase, la mormânt femeile aducând miresme şi văzându-Te sculat din mormânt, s-au umplut de multă bucurie şi apostolilor Tăi au vestit, că ai înviat şi Te-ai arătat, sculând împreună cu Tine toată lumea.
 
Şi acum…
 
   Văzând, Curată, lumina cea neînserată că a răsărit din morţi şi de multă bucurie umplându-Te, ai săltat împreună cu prea sfinţii ucenici; cu care împreună cere şi nouă iertare de nenumărate greşeli, Născătoare de Dumnezeu, folositoarea credincioşilor.


MARŢI
A doua săptămână după Paşti seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 3-a, glasul 1,
 
Irmos :

 
   Fiului celui născut fără stricăciune din Tatăl mai-nainte de veci şi mai pe urmă din Fecioară întrupat fără sămânţă, lui Hristos Dumnezeu să-l strigăm : Cela ce ai înălţat cornul nostru, sfânt eşti Doamne.
 
   Sfinte al Sfinţilor, voind să sfinţeşti lumea, Te-ai înălţat pe lemnul Crucii de voie, junghiindu-Te ca un miel şi cu sângele cel îndumnezeitor, ne-ai înnoit, pe noi cei ce Te slăvim pe Tine cu laude.
 
   Tăria vrăjmaşului s-a surpat, moartea s-a prădat, firea omenească cea stricăcioasă s-a făcut nemuritoare, murind Tu, Hristoase Iisuse şi s-a înnoit lumea, strigând : Sfânt eşti Doamne.
 
Slavă…
 
   Acum să nu vă mai miraţi, strigat-a îngerul către femei; ci mergeţi mai ales degrab, de spuneţi cuvinte de bucurie ucenicilor celor întristaţi, cum că s-a sculat Hristos, viaţa tuturor şi învierea.
 
Şi acum…
 
   Arătatu-Te-ai tu Fecioară curată mai presus decât îngerii, întrupând pe Dumnezeu Cel ce S-a răstignit şi S-a îngropat şi morţilor nestricăciune a izvorât. Pe Carele roagă-L să ne mântuiască pe noi, cei ce te slăvim pe tine cu laude.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Cuptorul cel răcorit, a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire, că n-a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici focul Dumnezeirii, pântecele Fecioarei în care au intrat. Pentru aceasta cântând, să strigăm : Binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalțe întru toţi vecii.
 
   Moarte de voie ai luat, înălţându-Te cu trupul pe lemn şi văzându-Te soarele s-a stins şi catapeteasma Bisericii s-a rupt, Atotputernice. Pentru aceasta lăudându-Te pe Tine, strigăm : Binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînnalţe întru toţi vecii.
 
   Văzut-au lumina Ta cea neapusă cei ce şedeau dedemult în umbra morţii, când Te-ai pogorât Tu, Doamne, la dânşii cu sufletul şi din legăturile cele veşnice s-au dezlegat, mult lăudându-Te pe Tine şi zicând : Binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   De dimineaţă venind la mormânt femeile, au văzut pe un înger strălucind, care a zis : Înviat-a Mântuitorul, pentru ce încă socotiţi pe cel viu întru cei morţi ? Umplându-vă de bucurie, strigaţi : Binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
Şi acum…
 
   Omorând iadul Fiul tău Curată, s-a sculat din morţi precum a zis mai înainte, pe Carele roagă-L să scape de păcatul cel făcător de stricăciune şi din muncă, pe toţi cei ce strigă cu credinţă : Binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Taină străină văd şi preaslăvită, cer fiind peştera, scaun de Heruvimi Fecioara, iesle sălăşluirea, întru care S-a culcat cel neîncăput Hristos Dumnezeu, pe Carele lăudându-L Îl slăvim.
 
   Vindecând durerile celui întâi zidit, durere ai suferit, fiind răstignit de voie pe lemn, Mântuitorule, şi puindu-Te în mormânt, ai înviat pe cei morţi pe care moartea mai înainte îi înghiţise.
 
   Dacă Te-a văzut pe Tine dedemult înviat ceata apostolilor, Doamne, cu frică şi cu bucurie s-a închinat Ţie; către care ai strigat : Iată plinirea cuvintelor Mele; aşadar nu vă întristaţi, ci vă bucuraţi.
 
   Cu pânză subţire înfăşurându-Te pe Tine, Mântuitorule, dreptul Iosif, cu dragoste Te-a pus în groapă nouă; şi porţile iadului şi încuietorile sfărâmându-le, arătat ai sculat pe cei morţi, pe care moartea mai înainte îi înghiţise.
 
Slavă…
 
   Bucuratu-s-au purtătoarele de mir auzind de învierea lui Hristos; pentru aceasta alergând degrab, au strigat apostolilor : Iată de acum nu vă mai întristaţi, ci vă bucuraţi; că S-a sculat din morţi Domnul tuturor.
 
Şi acum…
 
   Dacă ai văzut, Fecioară, pe Hristos cu totul strălucit, fără asemănare în frumuseţe, ca un mire ieşind cu trupul din cămara gropii, te-ai umplut de bucurie, pe Carele roagă-L să ne scape de stricăciune şi de muncă.


MIERCURI
A doua săptămână după Paşti seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 4-a, glasul 1,
 
Irmos :

 
   La dumnezeiasca strajă de Dumnezeu grăitorul Avacum, să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul cel luminat, cel ce a grăit cu mare glas : Astăzi este mântuirea lumii; că a înviat Hristos, ca cel atotputernic.
 
   Pentru noi umiliţii Te-ai adus la moarte, Hristoase, Cela ce eşti viaţa tuturor şi prădând împărăţiile iadului sufletele ca nişte oi le-ai răpit, înviindu-le împreună cu Tine, ca Cela ce eşti împărat stăpânitor şi atotputernic.
 
   Pentru ce căutaţi viaţa între morţi ? A zis femeilor îngerul cel strălucit, care s-a arătat în mormânt; S-a sculat, veniţi de vedeţi înfăşurăturile cele de îngropare singure zăcând şi alergaţi de spuneţi ucenicilor Lui.
 
Slavă…
 
   Omorându-se iadul prin pogorârea lui Hristos, pe toţi morţii i-a dat din sine, de tot fiind prădat şi pântecele lui cel atoate mâncător desăvârşit deşertat, cu voia cea atotputernică a lui Dumnezeu, împăratului tuturor.
 
Şi acum…
 
   Ca într-o Biserică prea înfrumuseţată S-a sălăşluit întru tine, Curată Fecioară, Iisus împăratul tuturor şi cu pogorârea Sa locaşul iadului cel întunecat l-a deşertat şi a înviat, înviind şi pe oameni, ca cel Atotputernic.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Această numită şi sfântă zi, una a Sâmbetelor, împărăteasă şi Doamnă, a praznicelor praznic şi sărbătoare este a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pe Hristos în veci.
 
   Slavă lui Hristos Celui ce a surpat pe vrăjmaşul şi a prădat iadul cu pogorârea Sa la Dânsul şi a înviat pe morţii, pe care a putut de-i înghiţise, care cu laude slăvesc pe Hristos în veci.
 
   Iată locul, strigat-a îngerul cel ce s-a arătat strălucit femeilor purtătoare de mir, întru Carele S-a pus Cel ce a prădat cu puterea Sa moartea şi iadul; nu mai căutaţi dar viaţa între cei morţi.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Iadul s-a amărât jos întâmpinându-Te, Cuvinte, neputând să se apropie de Tine şi pe morţii pe care îi înghiţise, degrab i-a dat din sine după porunca Ta, pe cei ce cu laude slăvesc cu un glas puterea Ta.
 
Şi acum…
 
   Văzut-ai sculat din morţi, Fecioară, pe Cuvântul, pe Carele negrăit L-ai născut cu trup şi ţi-ai umplut sufletul de bucurie, cu laude slăvind pogorârea Lui, Curată, în veci.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Dănţuieşte acum şi te bucură Sioane, iar tu Curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru învierea Celui născut al tău.
 
   Făcătorul ceasurilor şi al zilelor fiind Tu, Mântuitorule, în ziua şi în ceasul al şaselea voind ai răbdat răstignire cu ocară, îndură-te, ca să ştergi ocările noastre şi să ne împaci cu Tatăl.
 
   Suspinând, iadul Te-a întâmpinat pe Tine, Mântuitorule, şi pe legaţii pe care-i avea degrab i-a dezlegat, pe cei ce laudă cu dumnezeieşti glasuri puterea Ta cea mai presus de minte, Cuvinte, şi minunata pogorâre.
 
Slavă…
 
   Venit-au degrabă femeile cu miresme foarte de dimineaţă, ca să ungă trupul cel preacurat; şi către dânsele a zis cel fără de trup : Începătorul vieţii S-a sculat ! Umpleţi-vă de dumnezeiasca bucurie.
 
Şi acum…
 
   Ceea ce ai născut lumina, care a strălucit celor ce şedeau întru întuneric şi în umbra morţii, dacă o ai văzut că a răsărit din morţi, ceea ce eşti cu totul fără prihană, împreună cu toate femeile purtătoare de mir, o ai slăvit dănţuind.



JOI
A doua săptămână după Paşti seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 5-a, glas 1,
 
Irmos :

 
   Luminează nouă, luminată Lumina cea pururea fiitoare, celor ce mânecăm către judecăţile poruncilor Tale, Stăpâne Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeul nostru.
 
   Adunarea evreilor Te-a răstignit, Cuvinte, pe Tine cel îndelung răbdător; dar cu răstignirea Ta ai mântuit adunarea cea fără de număr a tuturor neamurilor, Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeul nostru.
 
   N-ai clintit peceţile pietrei întru învierea Ta, precum nici cheile fecioriei nu le-ai stricat întru naşterea Ta, ale celei ce Te-a născut, Hristoase Dumnezeul nostru.
 
Slavă…
 
   Văzând pe cel fără trup cu chip străin dumnezeieşte strălucind, femeile spăimântându-se au auzit : Nu plângeţi, a înviat Domnul.
 
Şi acum…
 
   Pe Sfântul Domnul puterilor prea Curată L-ai născut, pe Cel ce a deşertat împărăţia iadului şi a înviat şi împreună cu Sine a înviat frământătura omenească.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Pe Cel ce a mântuit în cuptor pe tinerii cei cuvântători de cântare şi cuptorul cel cu văpaia ca de tunet, întru răcoreală l-a schimbat, pe Hristos Dumnezeu lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pe Cel ce S-a răstignit de voie şi S-a pus în mormânt şi a stricat puterea morţii, pe Hristos Dumnezeu îl lăudăm şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.
 
   Arătatu-Te-ai întâi femeilor după ce Te-ai sculat din mormânt şi binevestitoare le-ai trimis la apostoli, Hristoase. Pentru aceasta cu laude Te slăvim întru toţi vecii.
 
   Stricat-ai, Îndurate, cu tărie puterea morţii şi împărăţia iadului ca Cel ce însuţi eşti împărat, ai deşertat. Pentru aceasta cu laude Te slăvim întru toţi vecii.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Zis-ai ucenicilor după ce Te-ai sculat : Grăbiţi-vă de propovăduiți în toată lumea mea, împrăştiind întunericul mulţimii dumnezeilor cu lumina adevărului.
 
Şi acum…
 
   Ca ceea ce eşti mai înaltă decât cerurile şi mai presus decât Heruvimii şi mai cinstită decât toată făptura, preasfântă Fecioară, roagă-te pentru cei ce te slăvesc cu credinţă.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Izvorul cel primitor de viaţă şi pururea curgător, sfeşnicul darului cel de lumină purtător, Biserica cea însufleţită, cortul cel preacurat, care este mai desfătată decât cerurile şi decât pământul, pe Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii o slăvim.
 
   Să se bucure tot pământul astăzi şi norii veseliei să stropească; că Domnul slavei Cel ce S-a răstignit pe lemn, S-a sculat, scoţându-ne şi pe noi din stricăciunea morţii şi luminându-ne cu nestricăciune ca un Îndurat.
 
   Mir ducând oarecând cu lacrimi sfintele femei, le-a zis lor îngerul cel ce strălucea luminat în groapă : Pentru ce căutaţi pe cel viu cu cei morţi ? Acesta a înviat luminând toate.
 
Slavă…
 
   Învierea Dumnezeului nostru cea cu raze strălucitoare, luminând cu Duhul mai mult decât razele soarelui pe cei credincioşi, străluciţi îi face întru toţi vecii şi-i îndreptează spre mântuire; pe aceasta cu gând curat o prăznuim.
 
Şi acum…
 
   Pe noi cei omorâţi pentru căderile în păcate înviază-ne, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut viaţa cea veşnică şi ne ajută să facem voia Fiului Tău, îndreptându-ne la viaţa cea adevărată; ca, cu credinţă pururea să te fericim.



VINERI
A doua săptămână după Paşti seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 6-a, glasul 1,
 
Irmos :

 
   Înconjura-tu-ne-a adâncul cel dedesubt şi nu este mântuitor, socotitu-ne-am ca oile de junghiere, mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru; că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare.
 
   Răstignitu-Te-au pe Cruce evreii cei fărădelege, pe Tine cel îndelung răbdător; a cărora îndrăzneală văzându-o soarele şi luna şi-au ascuns deîndată lumina şi morţii sculându-se Te-au lăudat pe Tine, Hristoase.
 
   Să izvorască munţii dulceaţă astăzi şi popoarele să se bucure, că a înviat a treia zi Hristos, dezlegând durerile morţii. Pentru aceasta toţi credincioşii cu un glas să-i aducem laudă.
 
Slavă…
 
   Când au mânecat, Hristoase, la mormântul Tău femeile cele de Dumnezeu gânditoare, au văzut pe îngerul cel ce le-a vestit învierea Ta, cea de lumină purtătoare şi a strigat : Pentru ce aduceţi acum mir celui viu ?
 
Şi acum…
 
   Nevătămând pântecele tău Curată, S-a născut precum bine I-a plăcut şi peceţile mormântului nestricându-le a înviat precum a voit; că toate le face, ceea ce eşti bună, ca un dătător de viață şi atotputernic.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
   Pe tine Născătoare de Dumnezeu, cuptor înţelegător te cunoaştem credincioşii; că precum a mântuit pe cei trei tineri Cel Prea Înalt şi pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor cel lăudat şi preaslăvit.
 
   Răstignindu-Te, Stăpâne, între doi tâlhari, cu oţet fiind adăpat şi lovire peste obraz luând pentru noi, îndelung răbdătorule, de voie toate le-ai răbdat şi ai înviat a treia zi, Dumnezeul părinţilor noştri cel lăudat, bine eşti cuvântat.
 
   Ca pe un mort luându-Te de pe lemn Iosif şi îngropându-Te cu dragoste, săruta suspinând preacurat Trupul Tău şi bucurându-se striga către Tine : Dumnezeul părinţilor noştri cel lăudat, bine eşti cuvântat.
 
Slavă…
 
   Pentru ce căutaţi pe cel viu cu cei morţi ? A zis îngerul cel ce s-a arătat către femeile cele ce plângeau; pentru ce aduceţi miruri ? Mergeţi mai bine de spuneţi ucenicilor Lui, că Hristos Cel ce a murit, S-a sculat; de acum să nu vă mai ascundeţi.
 
Şi acum…
 
   Între femei numai tu una eşti cu dar dăruită; că pe dătătorul de bucurie prin glasul Arhanghelului bucurându-te L-ai născut. Pentru aceasta pe tine te cinstim şi Fiului tău strigăm : Dumnezeul părinţilor noştri cel lăudat, bine eşti cuvântat.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare cu podoaba bunei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Poporul evreiesc cel neplecat Te-a luat pe Tine oarecând şi din pizmă pe Cruce Te-a ridicat fără milă, nevrând să cânte Ţie : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
  De la Pilat cu dragoste Iosif Trupul l-a cerut şi l-a pus în mormânt ca pe un mort; dar Acela însuşi a sfărâmat toate încuietorile morţii şi zăvoarele şi porţile şi a treia zi a înviat.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Fiind Tu mirul cel înţelegător, foarte de dimineaţă a venit adunarea femeilor să ungă cu mir Trupul Tău şi a aflat pe îngerul strigând către dânsele : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Şi acum…
 
   Născut-ai pe Fiul cel neschimbat din dumnezeiasca Fiinţă, Marie binecuvântată, măcar că s-a şi arătat cu Trupul pentru noi, precum a binevoit; căruia strigăm : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Chipul naşterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears. Şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbătăcit asupra noastră, ca neîncetat să te slăvim, Născătoare de Dumnezeu.
 
   Stătut-ai, Stăpâne, pe lemnul Crucii şi toate neamurile le-ai adus la cunoştinţă, Doamne, şi raiul l-ai deschis, pe care l-au închis dedemult strămoşii prin mâncarea din pom; pentru aceasta pe Tine toţi Te slăvim.
 
   În groapă ca pe un mort Te-au pus pe Tine, dătătorule de viață şi Doamne Hristoase, Iosif cel cu bun chip şi Nicodim şi adunarea femeilor urma împreună cu dânşii şi cu jale tânguindu-se, cu dumnezeiască cuviinţă pe Tine Te-au slăvit.
 
Slavă…
 
   Cu totul luminare şi dorire, cu totul mângâiere şi întărire, Mântuitorul meu ai fost tuturor celor ce prăznuiesc cu bunăcredinţă sfântă scularea Ta cea de a treia zi, Cela ce eşti însuţi Îndurat; pentru care toţi pe Tine Te slăvim.
 
Şi acum…
 
   Trup adevărat, cu minte şi însufleţit din pântecele Tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană, de voie a luat cel cu totul desăvârşit şi l-a pus întru moştenirea părintească în cele cereşti Preacurată, cu care iarăşi va să vină.





SĂPTĂMÂNA A 3-A DUPĂ PAŞTI

DUMINICĂ
A treia săptămână după Paşti seara

Tripezneţ
 
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,
 
Irmos :

 
   Veniți popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.
     
   Pironit fiind pe Cruce de voie, Hristoase, împărăţiile iadului cele tari le-ai sfărâmat şi pe legaţii cei din veac i-ai scos cu vitejie, slavă puterii Tale.
 
   Veniţi, a zis îngerul purtătoarelor de mir, de vedeţi locul unde a zăcut Domnul tuturor şi vestiţi învierea Lui prietenilor Lui.
 
Slavă…
 
   În groapă nouă Te-a pus dedemult dreptul Iosif, pe Tine Cela ce ai înnoit cu învierea Ta firea omenească cea stricată, dătătorule de viaţă.
 
Şi acum…
 
   Văzut-ai ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită pe Hristos soarele dreptăţii răsărind din morţi; pe Carele roagă-L, să lumineze inimile tuturor celor ce Te laudă pe Tine.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Pe Dumnezeu Carele S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pe Cel ce S-a ridicat pe Cruce şi S-a îngropat cu trupul de voie şi a sfărîmat porţile cele de fier şi încuietorile iadului, să-L proslăvim, pe Domnul Cel ce S-a sculat a treia zi întru slavă.
 
   Să se bucure cerul, să se veselească şi pământul cu oamenii, că Hristos a înviat şi ucenicilor Săi S-a arătat; cu care împreună petrecând, le-a umplut inimile de veselie.
 
   Lăcrimând femeile, bucurie le-a spus dătătorul de viaţă, atingându-se ele de sfinţitele lui picioare, de al cărora sunet s-a temut strămoaşa Eva dedemult înlăuntrul raiului.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Un Dumnezeu să slăvim în trei feţe şi întru o fire, pe Tatăl şi pe Cuvântul şi pe dumnezeiescul Duh cel drept, strigând : Lăudaţi pe Domnul şi-L preînălţaţi întru toţi vecii.
 
Şi acum…
 
   Cu glasuri sfinţite să slăvim cu laude pe Maica lui Dumnezeu, ca pe ceea ce este mai sfântă decât cetele cele de sus şi pod dumnezeiesc, care trece pe oameni la starea celor mai presus de lume.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Pe Dumnezeu cuvântul cel din Dumnezeu, Carele cu negrăită înţelepciune a venit să înoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare în stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude îl slăvim.
 
   O, tulburare evreiască ! Cum au judecat fără dreptate să omoare pe lemn pe Hristos, Cel ce numai El însuşi este drept, Carele şi celor morţi din iad le-a insuflat viaţă cu dumnezeiasca putere; pe a căruia dumnezeiască înviere, cu un glas o lăudăm.
 
   Peceţile fiind puse deasupra, ai înviat din mormânt, Hristoase, Cela ce eşti învierea tuturor şi ucenicilor Te-ai arătat, cele negrăite învăţându-i pe ei şi strigând : Mergeţi în lume şi propovăduiți slava mea.
 
Slavă…
 
   Această preasfântă zi a învierii, care este mângâiere sufletelor şi veselie bine primită, cheamă pe credincioşi să prăznuiască dumnezeieşte şi să strige : Părinte şi Fiule şi dumnezeiescule Duhule, slavă Ţie.
 
Şi acum…
 
   Fecioară Născătoare de Lumină, cu dumnezeiasca ta lumină luminează gândurile noastre şi inimile, prin rugăciunile tale risipind negura patimilor şi pe toţi făcându-i cu darul părtaşi zilei celei neînserate.
    


LUNI

A treia săptămână după Paşti seara

Tripezneţ
 
Cântarea a 2-a, glasul al 2-lea,
 
Irmos :

 
   Luați aminte, poporul meu, la legea mea, plecaţi urechea voastră spre graiurile gurii mele; că numele Tău, Doamne, am chemat.
 
   Cela ce ai făcut cu mâna Ta pe om, mâinile Ţi-ai pironit pe lemn, Atotputernice, din mâna vrăjmaşului mântuindu-ne.
 
   Stricat-ai, Hristoase, temniţa iadului cea întunecată şi ai luat pe legaţii pe care îi dobândise şi împreună cu Tine ca un puternic i-ai înviat.
 
   Văzându-Te, Hristoase, apostolii că Te-ai sculat a treia zi din mormânt, s-au închinat şi pretutindenea au propovăduit scularea Ta.
 
Slavă…
 
   Suspinând şi lacrimi vărsând, au venit dumnezeieştile femei la sfântul mormânt şi au cunoscut învierea lui Hristos.
 
Şi acum…
 
   Pe Atotțiitorul L-ai zămislit ceea ce eşti cu totul fără prihană Stăpână, Carele a sfărâmat porţile iadului şi a înviat a treia zi precum a zis.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Pe Cel ce a închipuit mai înainte în rug lui Moise, minunea Fecioarei în muntele Sinai oarecând, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pe Cruce înălţându-Te împreună ai înălţat şi lumea şi punându-Te în mormânt, Mântuitorule, pe cei ce dormeau în mormânturi i-ai sculat, care slăvesc puterea Ta cea mare.
 
   Tu pogorându-Te la cei morţi, ai omorât iadul şi ai sfărâmat porţile morţii şi încuietorile şi pe cei ferecaţi în obezi i-ai scos cu vitejie, spre mântuirea tuturor.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Arătatu-Te-ai, Îndurate, ucenicilor Tăi cu multe semne, în vreme de patruzeci de zile încredinţându-i, ca să propovăduiască în toată lumea că eşti Dumnezeu, cel ce Te-ai sculat.
 
Şi acum…
 
   Tu eşti viaţa tuturor, Tu mângâiere a celor morţi şi a celor vii, Cuvinte, Tu bucuria şi luminarea, Cel ce ai răsărit din Fecioară şi ai înviat din mormânt a treia zi întru slavă.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Din pământeni cine a auzit una ca aceasta, sau cine a văzut cândva ? Că Fecioara s-a aflat având în pântece şi că a născut prunc fără de durere ? Întru acest chip este minunea Ta şi pe tine curată Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
 
   Răstignindu-Te, ai înviat a treia zi precum şi mai-nainte ai zis şi din morţi sculându-Te, împreună ai înviat şi lumea cu învierea Ta şi întâi femeilor celor purtătoare de mir Te-ai arătat şi le-ai zis să se bucure, Cela ce eşti bucuria tuturor celor ce din suflet Te iubesc, multmilostive.
 
   Acum stricăciunea s-a pierdut, că Hristos cel ce este nestricăciunea şi viaţa din morţi S-a sculat şi a petrecut împreună cu apostolii Săi, învăţându-i cele mai bune şi dumnezeieşti şi zicându-le să nu se depărteze de Ierusalim.
 
Slavă…
 
   Zis-a îngerul femeilor celor ce aduseseră cu lacrimi miruri oarecând : Pentru ce căutaţi astăzi cu morţii pe cel viu ? Nu este aici, S-a sculat precum a zis mai-nainte, deşertând mormintele şi morţilor insuflându-le nemurire, ca un Iubitor de oameni.
 
Şi acum…
 
   Văzând pe Fiul Tău şi Dumnezeu, sculat din morţi, Născătoare de Dumnezeu, Te-ai umplut de bucurie, ceea ce eşti pricina bucuriei şi veseliei tuturor; pentru aceasta tot sufletul cu bucurie te laudă şi te slăveşte pe tine, pururea Fecioară.



MARŢI
A treia săptămână după Paşti seara

Tripezneţ
 
Cântarea a 3-a, glasul al 2-lea,
 
Irmos :

 
   Înflorit-a pustia ca crinul, Doamne, biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.
 
   Văzându-Te făptura pe Cruce pătimind de voie, Doamne, s-a schimbat şi s-a tulburat şi morţii din mormânt s-au sculat.
 
   Fiind Tu în iad cu sufletul, dătătorule de viaţă, Doamne, dacă Te-a văzut moartea cea atotpierzătoare s-a spăimântat şi a slobozit pe cei legaţi, pe care-i înghiţise.
 
Slavă…
 
   Umplutu-s-a toată făptura de bucurie, îndurate Doamne, pentru scularea Ta din morţi şi lumea toată împreună o ai sculat, surpând împărăţiile morţii.
 
Şi acum…
 
   Sabie a trecut prin sufletul tău, Curată cu totul fără prihană, când ai văzut pe Hristos răstignit; dar te-ai şi bucurat văzându-L sculat din mormânt.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau; Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
   Murit-ai pe Cruce Cela ce eşti viaţa tuturor şi ca un mort fără suflare în groapă Te-ai pus, îndelung răbdătorule şi a treia zi Te-ai sculat spre scularea lumii; pentru aceasta, Dătătorule de viaţă, cu veselie Te slăvim.
 
   Auzit-a Sionul scularea Domnului şi de veselie acum s-a umplut; şi fetele lui luminat s-au bucurat şi ucenicilor au propovăduit, zicând : Nu vă întristaţi, Dătătorul de viaţă S-a sculat.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   De dimineaţă fiind, venit-au degrab femeile la mormânt şi cu cutremur uitându-se au văzut înger în haine albe şi de frică fiind cuprinse au auzit aceasta : Nu vă temeţi, Dătătorul de viață S-a sculat.
 
Şi acum…
 
   Pe tine norul cel luminos al soarelui celui înţelegător, lăudându-te te slăvim, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită; luminează inimile noastre gonind tot întunericul lenei şi al patimilor, dumnezeiască Mireasă.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Fiul Părintelui celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată, o slăvim.
 
   Dacă Te-a văzut soarele pe Tine Soarele dreptăţii pe Cruce întins, lumina şi-a ascuns, pietrele de frică s-au despicat, iadul degrab a dat din sine pe cei morţi, care laudă puterea Ta, Dătătorule de viaţă, Atotputernice.
 
   Pântecele iadului cel nesăţios deşertându-l, cu preaslăvire Dumnezeul Cel Prea Înalt; că cel Atotputernic a înviat întru slavă cu adevărat şi S-a văzut de dumnezeieștii ucenici; Aceluia să ne închinăm împreună şi Tatălui şi Duhului.
 
Slavă…
 
   Sculatu-S-a Domnul, zis-a purtătoarelor de mir sfântul înger cel ce s-a arătat în groapă : Mergeţi şi spuneţi ucenicilor lui celor ce-L plâng şi se tânguiesc, ca să-L vadă în Galileea.
 
Şi acum…
 
   Roagă-te neîncetat lui Hristos ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca să izbăvească de primejdii şi de necazuri, de viforul patimilor, de întunecarea şi de cursele vrăjmaşului cele mult împleticite, cei ce te fericim pururea.



MIERCURI
A treia săptămână după Paşti seara

Tripezneţ
 
Cântarea a 4-a, glasul al 2-lea,
 
Irmos :

 
   Te laud pe Tine, că auz am auzit, Doamne, şi m-am spăimântat, că ai venit până la mine căutându-mă pe mine cei rătăcit. Pentru aceea preaslăvesc multă pogorârea Ta cea către mine, mult Milostive.
 
   Suitu-Te-ai pe Cruce de voie, Doamne, cu putere fiind încins. Şi pogorându-Te cu sufletul în iad, Milostive, ai dezlegat sufletele din legăturile cele veşnice şi împreună cu Tine le-ai înviat, Îndurate.
 
   Sfărâmând înfricoşat încuietorile şi porţile iadului cu puterea Ta, Stăpâne, ai deşertat bogăţia lui; pentru aceasta slăvim multă pogorârea Ta şi cinstită învierea.
 
Slavă…
 
   Venit-au la mormânt femeile să ungă prea Cinstitul Trupul Tău şi aflând îngerul şezând pe piatră, Hristoase, temându-se s-au spăimântat; cu care împreună cu laude slăvim scularea Ta.
 
Şi acum…
 
   Pe Sfântul sfinţilor L-ai născut mai presus de minte Născătoare de Dumnezeu, pe Cel ce dă credincioşilor care slăvesc învierea Lui sfinţenie, mântuire şi iertare de păcate, cu solirea ta.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Poruncii muncitorului cei trei cuvioşi tineri nesupunându-se, în cuptor fiind aruncaţi au mărturisit pe Dumnezeu, cântând : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
 
   Ridicat-ai firea omenească, Hristoase, cu ridicarea ta pe Cruce şi pe vrăjmaşul cel ce a căzut din înălţime l-ai surpat în prăpastie şi îngropat fiind Te-ai sculat, prădând moartea.
 
   Sfărâmat-ai încuietorile iadului, Hristoase şi pe cei ferecaţi i-ai scos cu vitejie, pe cei ce slăvesc puterea Ta şi scularea Ta din mormânt cea de a treia zi.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Dacă Te-a văzut dedemult ceata sfinţilor apostoli înviat din mormânt întru slavă, Hristoase, de veselie umplându-se au strigat, Slavă învierii Tale.
 
Şi acum…
 
   Plângerea ta ceea ce eşti fără prihană Curată s-a mutat întru bucurie, când ai văzut pe Fiul tău şi Stăpânul Hristos că a înviat a treia zi din morţi întru slavă şi lumea a luminat.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Pe tine ceea ce pe luminătorul Dumnezeu Cel ce a răsărit mai înainte de soare, Carele trupeşte la noi a venit, din coapsele cele fecioreşti negrăit L-ai întrupat, te lăudăm preacurată de Dumnezeu Născătoare.
 
   Arătatu-Te-ai răstignit între doi tâlhari, mult Milostive, şi punându-Te în mormânt mai de jos, ai înviat pe cei din întuneric şi din umbra morţii, care cu laude slăvesc, Îndurate, învierea Ta cea de a treia zi.
 
   Moartea nu mai stăpâneşte de acum pe oameni, precum este scris, că a înviat Hristos cel fără de moarte, deşertând împărăţiile iadului cele nesăţioase. Să se bucure toată lumea prăznuind.
 
Slavă…
 
   Zis-a purtătoarelor de mir îngerul cel ce strălucea înaintea mormântului : Pentru ce plângând căutaţi pe cel slobod între cei morţi ? Iată, S-a sculat precum a zis mai-nainte; mergeţi de aici bucurându-vă şi vestiţi apostolilor.
 
Şi acum…
 
   Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, Fecioară, încăpând pe Dumnezeu Cel ce S-a pus sub pământ pentru bunătate şi prin moarte a dăruit tuturor nemurire. Pe Carele cu bunăcredinţă slăvindu-L, pe tine după datorie te fericim.



JOI
A treia săptămână după Paşti seara

Tripezneţ
 
Cântarea a 5-a, glasul al 2-lea,
 
Irmos :

 
   Luminarea celor ce zac întru întuneric, mântuirea celor deznădăjduiți, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine mânec împăratul păcii, luminează-mă cu strălucirea Ta; că alt Dumnezeu afară de Tine nu ştiu.
 
   Adunarea evreilor celor fărădelege ridicându-Te pe lemn oarecând pe Tine, Iubitorule de oameni, Te-a omorât; dar puindu-Te în mormânt, toate legăturile iadului le-ai rupt şi pe morţii cei din veac i-ai înviat.
 
   Când ai gustat stricăciune, Cela ce eşti nemurirea tuturor, atunci ai scos vitejeşte pe toţi cei legaţi şi i-ai înviat din morminte, Dătătorule de viață, stricând moartea şi ne-ai luminat pe noi cu scularea Ta.
 
Slavă…
 
   Văzând femeile în mormânt dedemult pe îngerul strălucind în haină luminată, s-au spăimântat; iar El a zis către dânsele : Nu vă temeţi, Hristos a înviat, mergeţi de spuneţi prietenilor Lui.
 
Şi acum…
 
   Răsăritul Soarelui dreptăţii, te-ai arătat Maică Fecioară, pe Carele văzându-L înviat din morţi precum a zis şi toată lumea luminând, te-ai bucurat, lăudându-L, Carată, ca pe Iubitorul de oameni.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Chipul cel de aur defăimându-l de trei ori fericiţii tineri, văzând chipul lui Dumnezeu cel viu şi neschimbat, prin mijlocul focului cântau : Toată făptura cea zidită să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
   Dumnezeu fiind, Bunule, ai voit a Te face şi om şi a Te răstigni pe lemn de voie, spre mântuirea celor ce strigă totdeauna cu credinţă; Toată făptura cea zidită să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
   În mormânt mai de jos Te-a pus Iosif, după ce Te-a înfăşurat cu giulgiuri, cu smirnă şi cu aloe; dar ai înviat mântuind pe cei ce strigă cu credinţă : Toată făptura cea zidită să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Arătatu-Te-ai ucenicilor, Atotputernice, după ce ai înviat şi le-ai zis : Mergeţi în lume, propovăduiți economia mea, cântând : Toată făptura cea zidită să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
Şi acum…
 
   Sfinţeşte inimile noastre, Prea Sfântă Fecioară dumnezeiască Mireasă ceea ce ai văzut înviat pe Dumnezeu Cuvântul Cel Prea Sfânt şi cu bucurie ai strigat : Toată făptura cea înfiinţată să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie şi se întunecă şi mintea cea mai presus de lume, a cânta ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă ceea ce eşti bună primeşte credinţa, că ştii dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu creştinilor eşti folositoare, pe tine te slăvim.
 
   Numai cât s-a înfipt Crucea Ta în locul căpăţânii, Mântuitorule, tot locaşul morţii din temelii s-a clintit şi cei ce şedeau în umbra morţii, toţi s-au dezlegat cu adevărat din legăturile cele nedezlegate, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne !
 
   Pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat de frică, munţii şi toate dealurile s-au clintit, soarele s-a întunecat văzându-Te pe Tine spânzurat pe Cruce; încuietorile iadului şi porţile cele de fier s-au sfărâmat, Hristoase, când ai ridicat lumea cu scularea Ta din morţi.
 
Slavă…
 
   Văzându-Te pe Tine dedemult, Stăpâne, mort pe Cruce, cel din Arimateea cu bun chip, Te-a luat de pe lemn şi cu giulgiu curat Te-a înfăşurat şi în groapă nouă cu multă frică Te-a pus; dar Tu, Cuvinte, Te-ai sculat a treia zi, precum ai zis mai-nainte.
 
Şi acum…
 
   Afară de legile fireşti, Stăpână, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ai născut negrăit pe Cuvântul; pe Ca-rele dacă L-ai văzut de voie răstignit de cei fărădelege pus în mormânt şi sculat din morţi, te-ai umplut de bucurie; pe Acesta roagă-L pentru noi cei ce te lăudăm pe tine.



VINERI
A treia săptămână după Paşti seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 6-a, glasul al 2-lea,
 
Irmos :

 
   Întru adânc scoate-mă, Iona către tine a strigat, chip al îngropării şi al învierii fiind, pe care o ai dăruit nouă, Atotputernice Mântuitorule.
 
   Purtătoarele de mir ajungând la mormântul Tău au lăcrimat; iar îngerul le-a vestit lor bucurie, srigând : Hristos a înviat, propovăduiți lumii.
 
   Pe Cruce ridicându-Te Tu, soarele şi-a ascuns razele; dar Israil nu Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeul şi făcătorul, Cel ce Ţi-ai pus sufletul de voie pentru toţi.
 
Slavă…
 
   Să se bucure toate, că Hristos S-a sculat din mormânt, prădând toate vistieriile iadului şi praznic de obşte cu veselie să se săvârşească.
 
Şi acum…
 
   De ai şi născut prunc, dar Fecioară ai rămas, precum ai fost şi mai înainte de naştere Curată de Dumnezeu Născătoare Fecioară, că Cel ce S-a născut a înnoit firea ca un Dumnezeu.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
   Cela ce cuptorul cel vâlvâietor l-ai stins dedemult şi pe tinerii cu ploaia duhului i-ai rourat, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Poporul cel nemulţumitor, adunarea Iudeilor, în locul facerilor de bine, pe care le-ai dăruit lor, Hristoase, pe Cruce Te-a pironit.
 
   Izvorul milei pentru toţi Te-ai jertfit, ca toţi deslegându-ne din datoria morţii, să Te lăudăm pe Tine, Iubitorule de oameni.
 
Slavă…
 
   Cu moartea Ta cea de trei zile şi cu îngroparea cea de viaţă aducătoare, celor din mormânturi le-ai dat viață veşnică, care Te laudă pe Tine cu credinţă, Mântuitorule.
 
Şi acum…
 
   Ţie ceea ce numai tu eşti solitoare de bucurie se cuvine glasul acela ce s-a zis de înger, adică : Bucură-te ! credincioşii către tine strigăm, Marie pururea Fecioară.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Înfricoșa-tu-s-a de nespurcatul trup, cel într-o frumuseţe cu sufletul tinerilor celor cu bunăcredinţă şi s-a depărtat focul cel neostenitor, ce se hrănise cu multă materie şi văpaia cea pururea vie potolindu-se, cântare veșnică se cânta : Pe Domnul toate lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Stricatu-s-a sfatul cel fără de Dumnezeu şi peceţile evreilor zadarnice s-au făcut; că S-a sculat Cel ce S-a îngropat, batjocorind acelea toate; că Hristos a primit de voie să pătimească, dar cu puterea Sa a schimbat toate precum a voit. Pe Dânsul ca pe Cela ce însuşi este Domn, neîncetat să-L lăudăm şi să-L preaînălţăm întru toţi vecii.
 
   Zis-a femeilor cel ce a fost strălucit la chip : Hristos a înviat ! Mergeţi de acum şi propovăduiți învierea Lui în toată lumea şi nu plângeţi că nu este vremea de lacrimi, că de acum nu va mai împărăţi moartea, de acum nu va mai stăpâni iadul, de acum nu va mai birui păcatul osândirii.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Ascunsu-s-a, Stăpâne Hristoase, viaţa noastră întru Tine, Cel ce ai pătimit cu Trupul şi ai înviat din morţi, Cuvinte, şi viezi pururea; căruia nădăjduim să ne facem părtaşi întru înfricoşata venirea ta cea de a doua, noi creştinii cei credincioşi, după vrednicie lăudăm dumnezeieştile Tale patimi şi învierea Ta cea din morţi.
 
Şi acum…
 
   Luat-a prin Tine strămoaşa dezlegare de osânda cea dedemult, că de acum nu se mai zice : Întru dureri vei naşte; că tu Născătoare de Dumnezeu ai născut pe Hristos fără de dureri. Pentru aceasta pe tine după vrednicie te fericim, lăudând pe cel ce S-a născut din tine fără sămânţă şi preaînălţându-L întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Slăvit-ai, Hristoase, pe Născătoarea de Dumnezeu ceea ce Te-a născut pe Tine, dintru care Ziditorul nostru cu trup asemenea nouă pătimitor Te-ai îmbrăcat, dezlegătorul greşelilor noastre, pe aceasta fericindu-o toate neamurile pe tine te slăvim.
 
   Auzi, Biserică, glasul Mirelui Tău, strigă dumnezeiescul David; că Ţie din coastă Ţi S-a dăruit apa cu dumnezeiescul sânge, spre curăţirea păcatelor; că El însuşi te-a izbăvit de înşelăciunea idolească, ca un Iubitor de oameni.
 
   Cu scularea Ta cea de a treia zi, Hristoase, ai răsărit viaţa mulţimii neamurilor care neîntrebând nici căutându-Te pe Tine Te-ai arătat lor cu dumnezeiasca slavă; iar pe neamul evreilor care n-a crezut Ţie, l-ai osândit.
 
Slavă…
 
   Blestemul cel ce mi s-a odrăslit mie prin înşelăciune din lemnul cel din Eden, l-ai stricat, făcându-Te de voie ascultător sfatului părintesc, Cuvinte până la Cruce. Pentru aceasta laud şi slăvesc negrăita Ta smerenie.
 
Şi acum…
 
   Tu pe cei ce erau departe de la Tine făcându-i aproape, Ţi-ai luat neam sfânt, cel ce Te-ai întrupat din Fecioară, Mântuitorule, şi pe cel ce nu era poporul Tău dumnezeiesc; pentru aceasta toţi acuma ne închinăm Ţie, Aptotputernice.





SĂPTĂMÂNA A 4-A DUPĂ PAŞTI

DUMINICĂ | LUNI | MIERCURI | JOI | VINERI

DUMINICĂ

A patra săptămână după Paşti seara

Tripezneţ
 
Cântarea 1-a, glasul al 3-lea,
 
Irmos :

 
   Tăindu-se dedemult cu toiagul marea, a trecut Israil ca prin pustie şi cu închipuirea Crucii luminat mai înainte găteşte cărările; pentru aceasta minunatului nostru Dumnezeu să-l cântăm cu laudă, că S-a proslăvit.
 
   Suindu-Te la înălţime, prada ceea ce dedemult era ţinută în iad, o ai luat ca un puternic, Mântuitorule, şi înviind a treia zi din mormânt iubitorule de oameni, împreună cu Tine o ai înviat, ca cel ce eşti Atotputernic.
 
   Văzându-Te pe Tine, Mântuitorule, dedemult iadul mort şi îngropat în mormânt nou, a rămas cu totul mort şi nelucrător; iar morţii toţi bucurându-se întru scularea Ta cea de viaţă aducătoare, din legături s-au dezlegat.
 
Slavă…
 
   Pentru ce căutaţi între cei morţi pe cel viu ? A zis îngerul cel cu chipul luminos, care se arătase mironosiţelor la mormânt oarecând : Mergeţi curând, grăbiţi-vă de vestiţi apostolilor scularea Lui.
 
Şi acum…
 
   Pe Domnul Cel ce S-a întrupat negrăit din preacurate sângiurile tale Născătoare de Dumnezeu şi pentru noi moarte a luat cu trupul, văzându-L înviat din mormânt, cu bucurie L-ai slăvit.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Cuptorul babilonic pe tineri nu ia ars, nici focul Dumnezeirii pe Fecioara nu o a stricat. Pentru aceasta cu tinerii să strigăm : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
 
   Pe Domnul răstignit văzându-L soarele dedemult şi-a ascuns lumina şi pietrele s-au despicat, munţii s-au clintit, pământul s-a cutremurat şi legaţii cei dedemult din legături s-au dezlegat.
 
   Când Te-a văzut iadul cel cu totul de râs mergând la dânsul de faţă, Cuvinte Atotputernice, s-a cutremurat şi pe toţi morţii i-a slobozit, care laudă puterea Ta şi milostivirea.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Domnul S-a sculat ! Toţi să strigăm, în mâini să batem cu credinţă şi dantțri să rânduim, propovăduind puterea Lui şi strigând : Lăudaţi lucruri pe Domnul şi-L preaînălţaţi în veci.
 
Şi acum…
 
   Zămislit-ai pe Cela ce ţine împreună toate, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi pe Acesta L-ai născut cu trup, Carele a prădat moartea, cu moartea cea de a treia zi; pe Carele roagă-L să omoare patimile sufletului meu şi să mă mântuiască.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Pe cea mai-nainte însemnată în rug şi în foc în Sinai, lui Moise puitorului de lege şi care a zămislit în pântece dumnezeiescul foc fără de ardere. Făclia cea cu totul luminată şi nestinsă, pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, cu cântări cinstindu-o, o slăvim.
 
   Hristoase, Cela ce eşti preafrumos, cum Ţi-ai apus lumina frumuseţii Tale pe Cruce ? Cum a răbdat pământul văzându-Te răstignit ? Cum a suferit junghierea Ta cea fără dreptate ? Lăudăm Cuvinte, pogorârea Ta cea multă şi care nu se poate spune.
 
   Cu îngroparea Ta cea de a treia zi, s-a prădat vrăjmaşul şi morţii din legăturile iadului s-au dezlegat, moartea s-a omorât, împărăţiile iadului s-au deşertat; pentru aceasta cu laude cinstindu-Te, Dătătorule de viață, Te slăvim.
 
Slavă…
 
   Cela ce eşti viaţa cea veşnică, cum voind ai gustat moartea pentru noi, Mântuitorule ? Cum Te-ai pogorât la cei morţi, Cela ce eşti învierea tuturor şi ai deşertat vistieriile iadului ? Pentru aceasta cu mulţumire cinstindu-Te pe Tine, cu laude Te slăvim.
 
Şi acum…
 
   Păzeşte cetatea şi poporul cel ce aleargă la tine Născătoare de Dumnezeu Curată, ceea ce ai născut pe Hristos; de toată mânia cea potrivnică şi robia şi de năvălirea păgânilor, ca după datorie cu laude cinstindu-Te, să Te slăvim.



LUNI
A patra săptămână după Paşti seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 2-a, glasul al 3-lea,
 
Irmos :

 
   Ca ploaia pe iarbă şi ca roua pe fân, să se pogoare pe pământ cuvintele mele.
 
   Cu psalmi să strigăm, în mâini să batem cu veselie, Dătătorul de viață din morţi S-a sculat.
 
   Suitu-Te-ai, Hristoase, pe Cruce fiind încins cu puterea Ta şi ai înviat din morţi precum mai-nainte ai zis.
 
   Îmbrăcat în haină albă îngerul s-a văzut de femei, strigând : Înviat-a Cela ce este învierea credincioşilor şi mântuirea.
 
Slavă…
 
   Grăbindu-se să Te ungă pe Tine femeile, au mers la mormânt şi văzându-Te înviat s-au închinat Ţie.
 
Şi acum…
 
   Ca zorile purtând în braţe Fecioară pe Soare, ni L-ai răsărit nouă celor ce eram întru întuneric.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Pe Dumnezeu Cel ce se slăveşte de îngeri, neîncetat întru cei de sus, cerurile cerurilor pământul şi munţii, dealurile şi adâncul şi tot neamul omenesc, cu cântări ca pe Făcătorul și Mântuitorul, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Adunarea evreilor cea călcătoare de lege, pe lemn Te-a răstignit pe Tine, Stăpâne, Cela ce ai vindecat dumnezeieşte vătămarea ceea ce se făcuse oamenilor prin lemn, pentru aceasta cu vesele glasuri pe Tine pururea Te slăvim.
 
   Întocmai cu Tatăl şi cu Duhul fiind, Hristoase, Crucea ai răbdat şi socotindu-Te între cei morţi, împărăţiile iadului le-ai deşertat cu preaslăvire şi înviind ai ridicat împreună cu Tine toată făptura.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Iadule atotmâncătorule, unde-ţi este boldul tău ? Unde-ţi este moarte biruinţa ta ? De Cel ce a înviat din morţi te-ai omorât, de Hristos Mântuitorul cel ce însuşi este dătător de viață, pe Carele împreună cu Tatăl şi cu Duhul credincioşii îl lăudăm.
 
Şi acum…
 
   Ca să îndumnezeiască firea omenească, Dumnezeu om S-a făcut din tine Curată cea cu totul fără prihană; pe Carele L-ai văzut ieşind preafrumos din mormânt ca biruitorul iadului şi de bucurie te-ai umplut.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   La muntele Sinai, în rug te-a văzut Moise pe tine care ai zămislit în pântece focul Dumnezeirii fără de ardere; iar Daniil te-a văzut munte netăiat, Isaia te-a numit toiag odrăslit din rădăcina lui David.
 
   Ca un miel la junghiere Te-ai adus de voie, Stăpâne Iisuse, nestrigând nici glăsuind precum este scris, cu moartea Ta, Cuvinte, nemuritori făcându-ne pe noi care cu laude slăvim preacinstită patima Ta şi înfricoşată învierea cea din iad.
 
   Pe noi cei sfărâmaţi ne-ai înnoit Iisuse împărate a toate, prin cinstită şi înfricoşată învierea Ta; şi de ucenici văzut fiind, pacea Ta le-ai dat lor,
Iubitorule de oameni; pe care dă-ne-o şi nouă celor ce cu laude slăvim dumnezeiască scularea Ta.
 
Slavă…
 
   Cinstită adunarea purtătoarelor de mir venit-a degrab la sfântul Tău mormânt, Stăpâne, ca să Te ungă cu credinţă şi a văzut înger şezând în haine albe, zicându-le lor : Pentru ce voiţi să vedeţi viaţa cu cei morţi ?
 
Şi acum…
 
   Pe Domnul dătătorul de lumină L-ai născut, ceea ce eşti uşa luminii, pe Carele văzându-L strălucind din mormânt, te-ai umplut de bucurie. Deci, roagă-L Fecioară curată, să-mi dăruiască mie plângere de bucurie, solitoare de mângâierea cea de acolo.



MIERCURI
A patra săptămână după Paşti seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 4-a, glasul al 3-lea,
 
Irmos :

 
   Avvacum preacurat pântecele tău, munte umbrit mai-nainte l-a văzut, Curată. Pentru aceea a şi strigat : De la amiază zi va veni Dumnezeu şi cel sfânt din muntele cel cu umbra deasă.
 
   Cu împreunare negrăită asemănându-Te oamenilor însuţi Cela ce eşti mai presus de fiinţă, Crucea ai răbdat cu trupul şi pogorându-Te între cei morţi, a treia zi ai înviat, viaţa tuturor.
 
   Iisuse, Dumnezeul nostru Cela ce eşti apa vieţii, umbli ostenindu-Te după trup; şi şezând la puţ împreună cu femeia samarineancă, i-ai turnat ei cu taină apa înţelepciunii Tale.
 
Slavă…
 
   Cel ce curăţai de multe feluri de boli cu porunca Ta pe cei ce veneau la Tine, Cuvinte, Crucea de voie ai răbdat şi în groapă punându-Te, ai înviat firea omenească cea stricată.
 
Şi acum…
 
   Spre tine s-a pogorât înţelepciunea Tatălui celui fără de început, ca ploaia pe lână curată şi întrupându-se fără de schimbare, căile vieţii ne-a arătat celor ce te cunoaştem pe tine Fecioară după naştere şi Maică.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Pe Cel ce S-a pogorât în văpaie, la tinerii evreieşti, cu putere dumnezeiască, pe Domnul Cel ce S-a arătat, preoţi bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pe Cruce înălţându-Te împreună ai înălţat toată firea omenească, Cuvinte, şi punându-Te în mormânt, pe cei ce dormeau în mormânturi i-ai sculat, cu dumnezeiască scularea Ta, Îndurate.
 
   Ierihonul şi Salimul cele de prea-aproape, care erau cu ape multe, trecându-le la puţul lui Iacov, a venit Izvorul înţelepciunii, apă de mântuire dând samarinencei.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Tu, Cela ce ai luminat cu cuvântul pe cei orbi şi pe cei slăbănogi i-ai întărit cu porunca Ta şi mort fiind ai răsărit a treia zi din mormânt, înviază sufletul meu cel omorât.
 
Şi acum…
 
   Tu eşti scăparea a toată lumea, Născătoare de Dumnezeu Marie, izbăveşte-mă de smintelile lumeşti şi de patimile trupeşti şi de gheena cea veşnică, ca să Te slăvesc pe Tine cu laude.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Pe tine rugul cel nears şi sfântă Fecioară Maica luminii şi Născătoare de Dumnezeu, nădejdea noastră a tuturor, te slăvim.
 
   Întinsu-Ţi-ai palmele pe lemn, pierzând stricăciunea mâinilor strămoşilor celor ce rău s-au tins spre mâncarea din lemn, Hristoase multmilostive.
 
   Cel ce cu cuvântul ai întărit pe slăbănogul şi pe cei şchiopi i-ai îndreptat, Te-ai răstignit Iisuse şi ai înviat, arătându-Te în multe zile ucenicilor.
 
Slavă…
 
   Văzutu-Te-a samarineanca venind să scoată apă şi luând de la Tine apa vieţii s-a săturat, Hristoase Dumnezeule, lăudându-Te pe Tine.
 
Şi acum…
 
   O minunile Tale cele mai presus de gând, preacurată Fecioară; că tu ai născut pe Dumnezeu întrupat, Carele a mântuit pe toţi cu dumnezeiască scularea Sa.



JOI
A patra săptămână după Paşti seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 5-a, glasul al 3-lea,
 
Irmos :

 
   Dacă a văzut Isaia cu închipuire, pe Dumnezeu pe scaun preaînalt, de îngerii slavei înconjurat, a strigat : O ticălosul de mine ! Că mai-nainte am văzut pe Dumnezeu întrupat, pe Cela ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată.
 
   Legat fiind, Îndurate, şi de voie pe lemn răstignit, pe cei legaţi cu toate călcările de poruncă i-ai izbăvit şi punându-Te în mormânt, pe morţii cei ce dormeau în mormânturi i-ai sculat; pe cei ce laudă învierea Ta cea înfricoşată.
 
   Domnul a înviat din morţi a treia zi, precum a zis şi împreună cu apostolii petrecând, a strigat : Mergând în toată lumea, spuneţi luminat minunile Mele cele mari pe care le-aţi văzut.
 
Slavă…
 
   Spăimântează-se inima şi auzul, Mântuitorule, de milostivirea Ta, de rânduiala întrupării şi de smerenia Ta; că umblând cu trupul pe pământ, samarinencei care a cerut, i-ai dat apa vieţii şi a dumnezeieștii cunoştinţe.
 
Şi acum…
 
   Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel mai sfânt decât cei sfinţi, Carele a răsărit din Tatăl cel fără de început, pe Acela roagă-L neîncetat să sfinţească şi să lumineze sufletele şi inimile celor ce cu dragoste Te lăudăm pe Tine.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii, cei ce au stătut pentru buna-credinţă şi de văpaie nevătămându-se, dumnezeiască cântare au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pe Cruce înălţându-Te de voie, împreună ai înălţat toată firea omenească şi viaţa fiind Tu, asemănându-Te întru cei morţi, ai înviat, Mântuitorule, pe cei ce laudă rânduiala întrupării Tale şi înălţarea cea cu slavă, Îndurate.
 
   Lumea cu bucurie prăznuieşte sfântă scularea Ta, Dătătorule de viață, prin care ai călcat toată puterea iadului şi boldul morţii l-ai bontit, Cuvinte, şi nestricăciune ai izvorât oamenilor.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Văzându-Te pe Tine femeia samarineancă ostenit fiind, Îndurate, şi cerând apă să bei, a luat apa nemuririi, când a strigat : Dă-mi apa cea vie, Doamne, ca să nu mai însetez în toată vremea vieţii mele.
 
Şi acum…
 
   Casă a lui Dumnezeu te-ai cunoscut preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, dându-i trup însufleţit din preacuratele tale sângiuri; pentru aceasta pe tine te cinstim întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   În lege, în umbră şi în scriptură, închipuire vedem noi credincioşii; toată partea bărbătească ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul cel mai înainte născut, Fiul Tatălui celui fără de început, cel întâi născut din Maică, fără ispită bărbătească, îl slăvim.
 
   Spăimânta-tu-s-a soarele văzându-Te pe Tine, Hristoase, pironit pe lemn; clătitu-s-au stihiile, s-a cutremurat tot pământul şi pietrele s-au despicat şi iadul jos a slobozit pe legaţii cei din veac, care Te laudă pe Tine.
 
   Pusu-Te-ai, Hristoase, în mormânt Cela ce eşti viaţa şi învierea şi înviind întru slavă, ai petrecut multe zile cu ucenicii Tăi şi i-ai trimis în toată lumea să propovăduiască economia întrupării Tale celei înfricoşate.
 
Slavă…
 
   Căile vieţii arătându-mi, Milostive, pentru mila cea multă ai călătorit şi ai şezut, ostenit fiind de cale; şi femeii care a cerut i-ai dat apa nemuririi, ceea ce laudă pogorârea Ta cea multă.
 
Şi acum…
 
   Întrupatu-S-a Hristos din tine mai presus de cuvânt, Cela ce este Cuvântul Tatălui, Fecioară Născătoare de Dumnezeu şi S-a răstignit pentru noi voind şi cu scularea Sa cea de a treia zi, marginile lumii a luminat; cu Carele împreună după datorie pe tine te fericim.



VINERI
A patra săptămână după Paşti seara


Patru cântări.
 
Cântarea a 6-a, glasul al 3-lea,
 
Irmos :

 
   Adâncul cel mai de jos al păcate lor m-a înconjurat şi se sfârşeşte duhul meu; ci întinzându-Ţi, Stăpâne, braţul Tău cel înalt, ca pe Petru mântuieşte-mă, Îndreptătorule.
 
   Împuns fiind cu suliţa în dumnezeiasca coastă, pe omul cel rănit prin călcarea poruncii l-ai vindecat cu dumnezeieştile Tale patimi, Dătătorule de viață; pentru aceasta, Stăpâne, lăudăm puterea Ta.
 
   Lovire ai răbdat, Iisuse, Cela ce ai stricat împărăţiile iadului şi încuietorile le-ai sfărâmat cu mâna Ta cea atotputernică, mântuind pe toți şi ai înviat a treia zi.
 
Slavă…
 
   Stătut-ai înaintea judecăţii lui Pilat ca un vinovat, Cela ce judeci tot pământul, Doamne şi vrând să scoţi din iad pe Cel ce l-ai zidit, Te-ai pogorât la dânsul, cela ce însuţi eşti milostiv.
 
Şi acum…
 
   Născut-ai Fiu fără durere, pe Cel ce S-a născut mai-nainte de veci din Tatăl, Curată şi pentru Dânsul ai avut durere, văzându-L spânzurat cu trupul pe Cruce; iar după ce a înviat ca un Dumnezeu, te-ai bucurat luminat.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
   Chipului celui de aur, cinstirii persieneşti dedemult cei trei tineri nu s-au închinat, când în mijlocul cuptorului ziceau : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
 
   Cela ce eşti neapropiat de Heruvimi şi de Serafimi, răstignire cu trupul ai răbdat pentru milostivirea milei Tale, ca să mântuieşti pe Adam cel căzut pentru călcarea de poruncă.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii cei ce au stătut pentru buna-credinţă şi de văpaie nevătămându-se, dumnezeiască cântare au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Cela ce a zidit toată suflarea cu cuvântul, cu voia Sa S-a răstignit de Iudei cu trupul pe lemn şi cu fiere S-a adăpat şi văzându-L, toată făptura s-a tulburat plângând pentru nebunia celor nemulţumitori.
 
   Pe Tine începătorul şi Mântuitorul lumii, iadul cel atot mâncător, ca pe un om Te-a primit; iar Tu legându-l ca un Domn, ai luat pe vinovaţii ce i-a avut dedemult şi împreună ai înviat a treia zi din mormânt.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Nedespărţindu-Te de dumnezeieştile sânuri cele părinteşti, trup pentru noi din Fecioară ai luat; şi moarte de voie ai suferit : şi punându-te în mormânt, Te-ai sculat a treia zi, Cuvinte al lui Dumnezeu. Pentru aceasta pe Tine însuţi, Dătătorule de viață, Te lăudăm.
 
Şi acum…
 
   Născut-ai, Curată, Fiu fără dureri, pe Cel ce a fost mai-nainte de veci împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, pe Carele văzându-L spânzurat pe Cruce, ai suferit durere, iar după ce L-ai văzut sculat din mormânt, te bucurai în veci.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   În lege, în umbră şi în scriptură, închipuire vedem noi credincioşii, toată partea bărbătească ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este; deci pe Cuvântul cel mai-nainte născut, Fiul Tatălui celui fără de început, cel întâi născut din Maică, fără ispită bărbătească, Îl slăvim.
 
   Luminătorii văzându-Te pe Tine, Hristoase, pe Cruce răstignit cu trupul, lumina şi-au ascuns şi tâlharul privindu-Te a teologhisit şi tot pământul s-a clintit şi catapeteasma rupându-se au strigat; îndelungă răbdarea Ta, Stăpâne.
 
   Pogorârea Ta la cele dedesubt, împărate, înfricoşată a fost cu adevărat; că porţile iadului şi încuietorile le-ai sfărâmat şi pe toţi legaţii care i-a avut, i-ai prădat; şi ai înviat, cu putere şi Dumnezeu pe Tine Te-a mărturisit.
 
Slavă…
 
   Mort Te-a pogorât pe Tine, Hristoase, cu credinţă Iosif de pe lemn, cu smirnă şi aloe cu dragoste şi cu bucurie ungându-Te şi cu giulgiu înfăşurându-Te, a vărsat mulţime de lacrimi şi în groapă ca pe un mort Te-a pus; pentru aceasta împreună cu Dânsul pe Tine Te slăvim.
 
Şi acum…
 
   Văzând pe Fiul tău şi Dumnezeu sculat din morţi cu slavă, te-ai veselit, Curată, cu femeile cele purtătoare de mir şi cu sfinţii apostoli, cu Iosif şi cu Nicodim şi noi te slăvim pe tine, Curată.





SĂPTĂMÂNA A 5-A DUPĂ PAŞTI

DUMINICĂ | LUNI | MARȚI | MIERCURI | JOI | VINERI

DUMINICĂ
A cincea săptămână după Paşti seara


Tripezneţ
 
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
 
Irmos :

 
   Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, îneacă-i întru adâncul nepătimirii, rogu-mă : Ca Ţie, ca într-o alăută întru omorârea trupului, să-Ţi cânt cântare de biruinţă.
 
   Legând puterea cea pierzătoare a vrăjmaşului cu legăturile pe care le-ai suferit pentru noi, Iubitorule de oameni, cu Crucea Ta ai împăcat, Doamne, pe cei depărtaţi şi peretele cel din mijloc al vrajbei l-ai stricat; pentru aceasta pe Tine Te lăudăm.
 
   Domnul, precum a zis mai înainte de patimă, a înviat cu a Sa putere, prădând ca un Dumnezeu împărăţiile iadului şi pe toţi cei ce dormeau acolo din veac i-a sculat, care îl slăvesc pe Dânsul.
 
Slavă…
 
   Mirându-se ceata purtătoarelor de mir de vederea şi de chipul dumnezeiescului slujitor, a înţeles de la Dânsul că Hristos a înviat şi mergând vestiţi ucenicilor celor ce plâng şi se tânguiesc.
 
Şi acum…
 
   Răsărit-a, Curată, din morţi ca un mire frumos, Cel ce S-a întrupat din pântecele tău mai presus de gând pentru bunătate; pentru aceasta văzând învierea Lui cea de a treia zi, împreună cu apostolii L-ai slăvit.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Mântuitorule al tuturor atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna-credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rouat şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
 
   Preacurate palmele Tale întinzându-le pe Cruce de voie, îndelung-răbdătorule, ai îmbrăţişat pe toţi şi din mâna celui străin ne-ai izbăvit; pentru aceasta cu frică pe Tine Te slăvim.
 
   Când Te-ai pus de voie în mormânt, cei ce dormeau dedemult în mormânturi, s-au sculat din morţi împreună cu scularea Ta, cu frică strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Văzându-Te, Hristoase, adunarea evreilor făcând minuni vestite şi preaslăvite cu cuvântul Tău, Te-a judecat spre moarte pe Tine Cel ce eşti viaţa tuturor, mult îndurate Doamne.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Patruzeci de zile petrecând, Hristoase cu înţelepţii şi cinstiţii apostoli, le-ai încredinţat dumnezeiască rânduiala întrupării, prin care ai mântuit lumea ceea ce Te laudă pe Tine.
 
Şi acum…
 
   Cât este de înfricoşată naşterea ta, ceea ce eşti cu totul fără prihană, prin care toţi izbăvindu-ne din căderea cea înfricoşată, strigăm : Bucură-te folositoarea tuturor oamenilor, bucură-te chemarea lumii celei căzute.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Eva adică prin boala neascultării, blestemul a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtată în pântece, lumii binevoitoare ai înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim.
 
   Întinsu-Te-ai de voie pe Cruce şi soarele văzându-Te, prea Bunule, cu frică şi-a ascuns razele şi temeliile pământului s-au clintit şi pietrele s-au despicat, Stăpâne, şi catapeteasma Bisericii s-a rupt.
 
   Ungându-Te dedemult Iosif şi cu pânză subţire înfăşurându-Te, Te-a pus în mormânt nou, dar fiind viaţa tuturor ai inviat a treia zi, deşertând împărăţiile iadului cu dumnezeiasca putere, Cela ce toate le poţi.
 
Slavă…
 
   Văzut ai fost de apostoli, după ce Te-ai sculat din mormânt a treia zi şi ai strigat : Mergeţi, prieteni şi ucenici ai Mei, de propovăduiți în toate neamurile minunile pe care le-aţi văzut şi puterea Mea cea mai presus de cuvânt.
 
Şi acum…
 
   Dacă a văzut cea cu totul fără prihană, pe Cel ce suflă viață morţilor, sculat din mormânt cu slavă, s-a umplut de bucurie strigând : Fiul meu şi Dumnezeul meu, slăvesc pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt.



LUNI
A cincea săptămână după Paşti seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 2-a, glasul al 4-lea,
 
Irmos :

 
   Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Dumnezeu, Cel ce omor şi fac viu, Carele am dăruit apă din piatra cea netăiată şi am plouat mană spre hrana poporului israelitean, ca un puternic.
 
   Înălţat-a Moise şarpele, răstignirea Ta mai înainte închipuind dedemult în muntele Sinai, cel ce Te-ai răstignit pentru noi şi ai izbăvit pe oameni de vrajba şi de veninul şarpelui şi ai sfărîmat capul lui cel atot pierzător.
 
   Miresme cu lacrimi aducând, au alergat degrab la dumnezeiescul mormânt mironosiţele foarte de dimineaţă, precum zice grăitorul de cele dumnezeieşti, şi văzând pe tânărul cel strălucit la faţă şi la haine, de frică s-au spăimântat.
 
Slavă…
 
   Pe Tine Cuvinte, Cela ce ai vindecat cu cuvântul, slăbănogi ai îndreptat şi morţi ai înviat, poporul evreiesc a judecat să Te omoare. Ci ai înviat întru tărie ca Dumnezeul cel puternic sfărâmând împărăţia iadului.
 
Şi acum…
 
   Arătatu-S-a întrupat din sângiurile Tale, precum nu se poate spune, Dumnezeul cel mai presus de fiinţă, Preacurată, şi socotindu-se între cei morţi, Cela ce este viaţa tuturor, a înviat întru tărie; pe Carele văzându-L, Te-ai umplut de bucurie, slăvindu-L în veci.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   În văpaie de foc îţi stau înainte Heruvimii şi Serafimii, Doamne, şi toată făptura laudă frumoasă cântă Ţie; lăudaţi, binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe unul făcătorul Hristos, întru toţi vecii.
 
   Doamne, Cela ce ai rupt zapisul lui Adam prin Cruce, binecuvântare acum ne-ai izvorât nouă, blestem făcându-Te de voie, Hristoase; pentru aceasta bine Te cuvântăm pe Tine pururea în veci.
 
    Văzutu-Te-a adunarea ucenicilor. Doamne, pe Tine sculat din morţi şi s-a umplut de tainică bucurie; către care ai strigat : Văzându-Mă pe Mine, Dătătorul de viață, Dumnezeu, mergeţi de Mă propovăduiți împărat a toate.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Lăudăm cinstită răstignirea Ta, Iisuse mult îndurate, slăvim cu credinţă întruparea şi înfricoşată învierea Ta, prin care ne am dezlegat din legăturile iadului cele nedezlegate, Hristoase, Dumnezeule a toate.
 
Şi acum…
 
    Pe Iisus, pe Carele L-ai întrupat mai presus de cuvânt, curată Stăpână, văzându-L sculat din morţi, ai strigat : Ce frumoasă este podoaba Ta Fiul meu, prin care Adam acum s-a suit la frumuseţea cea dedemult.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Că mi-a făcut mie slavă Cel puternic şi sfânt este numele Lui şi mila Lui în neam şi în neam, spre cei ce se tem de El.
 
   Când Te-ai înălţat pe lemn şi Te-ai pironit pe Cruce, luminătorii şi-au ascuns lumina, s-a cutremurat pământul şi cei ce erau în legăturile iadului s-au slobozit, Mântuitorule.
 
   Sfărâmând porţile morţii şi legăturile, Hristoase, ai înviat cu slavă ca un puternic, scoţând pe legaţii pe care i-a avut mai înainte, care Te laudă pe Tine, unul Dumnezeu.
 
Slavă…
 
   Pământul serbează şi prăznuieşte cerul scularea Făcătorului tuturor, prin care ne-a mântuit din legături şi din stricăciune pe noi cei ce-L proslăvim cu laude.
 
Şi acum…
 
   Cu razele luminii tale, Născătoare de Dumnezeu, risipeşte negura necunoştinţei mele, ca cu credinţă întru glasuri de laude să slăvesc neîncetat minunile tale.



MARŢI
A cincea săptămână după Paşti seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 3-a, glasul al 4-lea,
 
Irmos :

 
   Nu întru înţelepciune, putere şi bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine înţelepciunea Tatălui cea ipostatnică, Hristoase; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
 
   Înălţatu-Te-ai, Cuvinte, pe Cruce, ca să mă întorci la viață, Te-ai împuns cu suliţa în coastă, ca să-mi izvorăşti râurile nemuririi, mie celui ce laud bunătatea Ta.
 
   Ca să scoli pe cei ce dormeau în morminte, Te-ai socotit între cei morţi, Cela ce eşti fără de moarte. Şi rămânând neîmpărtăşit stricăciunii, ai înviat a treia zi, ca Cel ce eşti Atotputernic.
 
Slavă…
 
   Mort văzând purtătoarele de mir, pe Cel ce dă viață morţilor, au venit degrab plângând ca să-L ungă, dar văzându-L înviat s-au bucurat.
 
Şi acum…
 
   Cel ce este după firea Sa nevăzut, S-a făcut văzut întrupându-Se din Tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână, şi Crucea şi moartea de voie ai răbdat.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Pe Cel ce S-a pironit cu trupul pe Cruce şi ne-a arătat nouă armă de mântuire, tineri preaînălţaţi pe Hristos Dumnezeul nostru în veci.
 
   Răstignire de voie ai suferit, Cuvinte, şi socotindu-Te între cei morţi, ai înviat a treia zi, nemurire dăruind oamenilor, care laudă stăpânirea Ta.
 
   Ce căutaţi cu cei morţi, pe Dătătorul de viață şi Dumnezeu ? A înviat, precum a zis, grăit-a către purtătoarele de mir femei cel fără de trup, Carele S-a arătat strălucind.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Arătatu-Te-ai ucenicilor după ce Te-ai sculat şi în multe zile petrecând cu ei i-ai trimis, Cuvinte, la marginile pământului să propovăduiască.
 
Şi acum…
 
   Pe Domnul Dumnezeu născându-L Curată, pe Cel ce stăpâneşte peste viață şi peste moarte, arată-ne pe noi nestăpâniţi de vrăjmaşul viclean care ne zavistuieşte.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Nașterea ta nestricată s-a arătat, Dumnezeu din pântecele tău a ieşit; că S-a arătat purtător de trup pe pământ şi cu oamenii a petrecut. Pentru aceasta, pe tine de Dumnezeu Născătoare, toţi te slăvim.
 
   Înălţatu-Te-ai cu trupul pe Cruce, în groapă mai de jos Te-ai pus şi ai înviat cu slavă, ridicând împreună cu Tine toată lumea; pentru aceea, Făcătorule de bine, cu un glas Te lăudăm.
 
   Către purtătoarele de mir cele ce vărsau lacrimile ca miruri, zis-a îngerul : Ce căutaţi pe cel viu în mormânt cu cei morţi ? S-a sculat, dezlegând durerile iadului ca un Iubitor de oameni.
 
Slavă…
 
   Văzând dumnezeieștii apostoli pe Hristos că S-a sculat, s-au umplut de dumnezeiasca bucurie, în multe zile mâncând împreună cu El şi învăţându-se cele mai înalte şi mântuire.
 
Şi acum…
 
   Ca ceea ce eşti uşa luminii, văzând pe Soarele răsărind din adâncul iadului, Fecioară, şi luminând marginile lumii, de dumnezeiască veselie te-ai umplut, ceea ce eşti cu totul fără prihană.



MIERCURI
A cincea săptămână după Paşti seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 4-a, glasul al 4-lea,
 
Irmos :

 
   Milostive, pentru dragostea chipului Tău ai stătut pe Crucea Ta şi s-au topit neamurile; că Tu eşti, iubitorule de oameni, tăria şi lauda mea.
 
   Când Te-ai ridicat de voie pe lemn, pământul, munţii şi dealurile s-au clintit cu cutremur, văzându-Te pe Tine pătimind, Îndurate, îndelung-răbdătorule.
 
   Temându-se iadul de pogorârea Ta, Mântuitorule, a dat din sine degrab pe morţii pe care i-a avut, cei ce slăvesc cu laude puterea Ta cea negrăită.
 
Slavă…
 
   Văzându-Te adunarea evreilor cea neînţelegătoare, Îndurate, dând ochi celor orbi, Te-a ucis pe Tine Cela ce eşti viaţa şi învierea.
 
Şi acum…
 
   Văzând pe Fiul tău Fecioară sculat din mormânt, împreună cu apostolii te-ai bucurat pentru Dânsul, Curată, cu care te lăudăm pe Tine.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Toate lucrurile lui Dumnezeu şi toată făptura binecuvântaţi pe Domnul. Că oamenilor pe pământ a răsărit lumină şi toată lumea a luminat şi viață veşnică ne-a dăruit; cântaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
 
   Pe Cruce văzându-Te tâlharul cel bine cunoscător, a strigat : Pomeneşte-mă Stăpâne ! spăimântându-se de puterea Ta şi de înfricoşată rânduiala Ta, cea mai presus de cuget.
 
   Arătatu-Te-ai, Hristoase, femeilor zicându-le cu milostivire ca un iubitor de oameni : Bucuraţi-vă ! Întristarea cu adevărat potolindu-le şi bucurie făcând oamenilor cu scularea Ta.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Precum ai dăruit lumină dedemult celui orb din naştere, Dătătorule de lumină Iisuse, aşa şi mie deschide-mi vederile inimii, ca să cunosc lumina poruncilor Tale.
 
Şi acum…
 
   Mântuieşte-mă de focul gheenei şi de pedeapsa cea veşnică, Curată, alină viforul cel cumplit al gândurilor mele şi mă îndreptează la limanul cel lin al vieţii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unchiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară s-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta veselindu-ne, pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
 
   Întinsu-Ţi-ai palmele pe lemn, Stăpâne, vindecând vătămarea cea stricătoare de suflet a mâinii ceea ce s-a întins la mâncarea cea dintâi din pom. Pentru aceasta rânduiala Ta cea necuprinsă o slăvim.
 
   Porţile şi încuietorile morţii sfărâmându-le cu pogorârea Ta, toate împărăţiile iadului le-ai deşertat cu puterea Ta, Mântuitorule, şi înviind a treia zi, lumea ai luminat.
 
Slavă…
 
   Zis-ai, Mântuitorule, arătându-Te sfinţilor Tăi apostoli după înviere : Lumea înconjurând, propovăduiți cu credinţă Tainele cele înfricoşate şi negrăite, care aţi văzut întru Mine.
 
Şi acum…
 
   Văzut-ai împreună cu femeile cele purtătoare de mir pe Hristos sculat şi schimbând tânguirea întru bucurie, L-ai slăvit. Pentru aceasta, cu mare glas pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.



JOI
A cincea săptămână după Paşti seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 5-a, glasul al 4-lea,
 
Irmos :

 
   Spăimânta-tu-s-au toate de dumnezeiască slava Ta; că tu Fecioară neispitită de nuntă ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate şi ai născut Fiu pe cel fără de ani; dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.
 
   Legat fiind, Stăpâne, şi pe lemn pironit m-ai dezlegat pe mine de legăturile păcatului şi întru dragostea Ta m-ai pironit. Pentru aceasta, cu mulțumire laud slava Ta şi puterea Ta cea negrăită.
 
   Arătându-Te, Mântuitorule, în iad, s-a dezlegat de pedeapsă Adam cel osândit dedemult şi de legăturile cele de mulţi ani strigând : Slavă multei bunătăţii Tale, Cuvinte Iisuse, multmilostive.
 
Slavă…
 
   Ca un lucru străin s-a arătat femeilor îngerul, şezând înlăuntrul mormântului şi a strigat : Pe cine aţi venit de dimineaţă să căutaţi ? Hristos a înviat, omorând moartea.
 
Şi acum…
 
   Sfântă cu totul fără prihană, ceea ce ai născut pe Sfântul Cel ce se odihneşte întru cei sfinţi, dacă L-ai văzut răsărind din mormânt ca un mire din cămară, cu laude ai slăvit pogorârea Lui.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Pe Tinerii cei binecredincioşi în cuptor, Naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum desăvîrşită; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Firea cea întunecată prin Adam, iarăşi zidindu-o, Iubitorule de oameni, Ţi-ai întins palmele pironindu-Te pe lemn şi în preacurata coastă împunpându-Te. Pentru aceasta, slăvim cu laude multă milostivirea Ta întru toţi vecii.
 
   Dacă Te-a văzut pe Tine iadul jos prădând împărăţiile lui, de frica Ta amorţind, a dat din sine pe toţi morţii, Cuvinte, pe care dedemult i-a înghiţit, care strigă : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Strigat-a către purtătoarele de mir cele ce plângeau, îngerul cel ce şedea pe piatră : Alergând, spuneţi ucenicilor scularea Dătătorului de viaţă. Că iată, S-a sculat cu adevărat surpând tirania iadului şi sfărâmând răutatea diavolului.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…

A Treimii :

 
   Unul după fiinţă, pe Tine Te slăvesc, şi Treime după feţe propovăduiesc pe o Dumnezeire, Tată fără început, Fiu şi Duh Sfânt, strigând totdeauna : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Şi acum…
 
   Precum S-a arătat Dumnezeu din tine, Fecioară, nestricând cu adevărat semnele fecioriei, aşa S-a sculat, lăsând peceţile pietrei nemişcate. Pe Carele văzându-L, Te-ai umplut de bucurie, binecuvântând dumnezeiască puterea Lui întru toţii vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Tot neamul pământesc, să sălteze cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige : Bucură-te preafericită, Născătoare de Dumnezeu curată, pururea Fecioară.
 
   Sus la înălţimea Crucii suindu-Te de voie, îndelung-răbdătorule, ai tras la lumină pe om din prăpastia pieirii şi punându-Te în mormânt, Hristoase, Cela ce eşti viaţa, pe cei ce dormeau în mormânturi i-ai ridicat, cu cinstită şi slăvită scularea Ta.
 
   Mir Ţi-a adus ceata femeilor, Ţie începătorului vieţii şi cunoscând că Te-ai sculat, au binevestit ucenicilor învierea, fiind ei adunaţi împreună şi plângând; care văzându-Te, s-au umplut de lumină şi de bucurie.
 
Slavă…
 
   Soare, Hristoase, mergând Tu cu sufletul în iad, ca un Dumnezeu ai strălucit lumina Ta celor ferecaţi ce dormeau acolo din veac şi i-ai înviat cu Sfântă învierea Ta, care laudă a Ta bunătate.
 
Şi acum…
 
   Pe Dumnezeu Cel ce poartă toate cu voia L-ai născut, Fecioară, făcându-Se om pentru milostivire, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită; pe Carele roagă-L cu dinadinsul să lumineze inimile noastre ale celor ce te fericim pe tine, ca pe Maica lui Dumnezeu cu adevărat curată.



VINERI
A cincea săptămână după Paşti seara


Patru cântări.
 
Cântarea a 6-a, glasul al 4-lea,
 
Irmos :

 
   Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne ! Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
 
   Întinzându-Ţi pe Cruce preacuratele palme, ai biruit pe Amalic cel netrupesc cu dumnezeiască puterea Ta şi lumea ai izbăvit din robie, Hristoase Dumnezeul nostru.
 
   Sfărâmând iadul cu înfricoşată pogorârea Ta, Hristoase, ai scos cu dumnezeiasca putere pe legaţii pe care-i avea şi ai înviat ca un Dumnezeu din mormânt a treia zi.
 
Slavă…
 
   Dacă au venit femeile la mormânt să Te ungă pe Tine, Mirul cel fără de preţ, îngerul a strigat către dânsele : Nu plângeţi, S-a sculat Domnul pe Carele Îl căutaţi.
 
Şi acum…
 
   Nu mai plânge de acum Maică a lui Dumnezeu Fecioară, că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt ca un Dumnezeu; ci te bucură şi-L roagă, să ne mântuiască pe noi.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
   Cela ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepţi, prealăudate Doamne, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   În locul Căpăţânii, în mijlocul tâlharilor, pentru noi Te-ai răstignit pe Cruce şi printr-însa ai surpat domnia întunericului, Atotputernice Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
 
   Cu suliţa în coastă fiind împuns, ne-ai izvorât, Dătătorule de viață, izvor pururea curgător, pe dumnezeiescul Tău sânge, Hristoase, nouă celor ce strigăm : Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
 
Slavă…
 
   Îngerul cel cu haina strălucită, a strigat către femeile care plângeau : Ce căutaţi cu miresme ca pe un mort, pe Hristos Cel ce are putere peste viață ? A înviat, precum a zis şi mai înainte de patimă.
 
Şi acum…
 
   Trup a luat din tine Curată, Cel ce ţine împreună toată făptura şi marginile pământului; şi a muri pentru noi a voit; pe Carele văzându-L înviat din mormânt, cu slavă veseleşte-te.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului a stins cu bună faptă încingându-se tinerii cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
 
   Cu rana Ta, Stăpâne Mântuitorule, ai vindecat toată omenirea şi răbdând moarte, ai încetat curgerea ei, Bunule, nemuritori făcându-ne pe noi cei ce strigăm : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Veseliţi-vă toate popoarele şi vă bucuraţi acum toate cele pământeşti şi cele cereşti; că Dătătorul de viață Domnul a înviat din mormânt, împreună înviind şi firea noastră, care strigă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Pe muncitorul l-ai legat Hristoase, cu pogorârea Ta şi punându-Te în mormânt pe toţi morţii i-ai sculat, pe cei ce Te-au lăudat cu mulțumire, pe Tine ! Făcătorul de bine al tuturor şi Atotstăpânitorul; binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Şi acum…
 
   Vrând să dezlege frământăturile firii lui Adam celui căzut în Eden, Curată, Domnul cel atotputernic S-a întrupat din tine Preacurată şi s-a răstignit, S-a îngropat şi a înviat, mântuindu-ne pe noi cei ce te lăudăm pe tine cu dragoste, Marie, dumnezeiască Mireasă.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toţi te slăvim.
 
   Ruptu-s-a catapeteasma când Te-a ridicat pe Cruce, îndelung-răbdătorule, şi soarele şi-a ascuns razele; şi pietrele ce s-au despicat au arătat junghierea cea fără dreptate, pe care o ai răbdat de voie, Mântuitorule, pentru neamul omenesc.
 
   Împuns fiind cu suliţa pe lemn, Iisuse iubitorule de oameni, ai vindecat pe Adam cel rănit în rai pentru călcarea poruncii, îndelung-răbdătorule; şi punându-Te între cei morţi, Cela ce eşti fără de moarte, ai scos pe toţi cei ce Te laudă pe Tine.
 
Slavă…
 
   Cela ce toate le ţii cu palma, şi cu voia chiverniseşti partea cea de sub soare, cum Te-ai socotit între cei morţi, ca un mort ? Vrând să mântuieşti pe cei răniţi de muşcarea şarpelui. Pe Tine Te lăudăm ca pe Iubitorul de oameni.
 
Şi acum…
 
   Văzând pe Fiul tău mort şi gol spânzurând pe lemn, durere ai avut; şi iarăşi văzându-L înviat a treia zi, te-ai veselit ceea ce eşti cu totul fără prihană. Deci, ca o Maică, roagă-te pentru cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă.




SĂPTĂMÂNA A 6-A DUPĂ PAŞTI


DUMINICĂ
A şasea săptămână după Paşti seara

Tripezneţ
 
Cântarea 1-a, glasul al 5-lea,
 
Irmos :
 
   Să cântăm Domnului, Celui ce a făcut minuni minunate în Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.
 
   Prin cinstită Crucea Ta, Doamne, toţi ne-am izbăvit de blestemul pomului; pentru aceasta slăvim bunătatea Ta.
 
   Cel ce S-a răstignit de voie, S-a sculat şi toate vistieriile morţii le-a prădat Hristos Mântuitorul nostru, pe Dânsul să-L slăvim.
 
Slavă…
 
    Străin chip de înger strălucind văzând mironosiţele, au cunoscut dumnezeiască învierea Făcătorului şi s-au umplut de bucurie.
 
Şi acum…
 
   Răsărit al Soarelui dreptăţii ai fost Fecioară prea Curată, prin Carele ne-am mântuit de întunericul necunoştinţei.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Pe Făcătorul a toată făptura, de Carele se spăimântează îngerii, cântaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pe Dumnezeu răstignit cu trupul văzându-L, soarele s-a întunecat şi pământul s-a clintit şi pietrele s-au despicat.
 
   Din morţi a treia zi S-a sculat Hristos şi împreună a sculat pe toţi cei ce şedeau întru întuneric şi în umbra morţii.
 
   Arătatu-Te-ai apostolilor după scularea Ta şi i-ai umplut pe dânşii de veselie negrăită, Îndurate.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Pe Tatăl Cel Prea Sfânt, pe Cuvântul cel împreună veşnic şi pe dumnezeiescul Duh cel nezidit, pe Treimea să o lăudăm neîncetat.
 
   Izbăveşte-ne de muncă şi de pedeapsa cea veşnică, pe noi cei ce te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Curată.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Pe tine cea fericită între femei şi binecuvântată de Dumnezeu, neamul omenesc cu cântări te slăvim.
 
   Întinsu-Ţi-ai palmele pe Cruce vrând să mă dobândeşti pe mine cel ce m-am tins la meşteşugirile vicleanului cele multe, Îndurate.
 
   Pe toţi i-ai înviat, Bunule, pogorându-Te în porţile iadului, Hristoase, şi împreună ai ridicat pe cei ce laudă puterea Ta, Iubitorule de oameni.
 
Slavă…
 
   Izvorât-ai, Hristoase, morţilor viață şi înviind a treia zi, Te-ai înălţat întru slavă privind cinstiţii ucenici.
 
Şi acum…
 
   Fă milostiv, prea Curată Fecioară, pe Fiul tău şi Dumnezeul tuturor, nouă celor ce cu credinţă te lăudăm.



LUNI
A şasea săptămână după Paşti seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 2-a, glasul al 5-lea,
 
Irmos :

 
   Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeu Cela ce M-am îmbrăcat cu trup de a Mea bunăvoie, ca să mântuiesc pe Adam cel căzut prin amăgirea şarpelui cu călcarea poruncii.
 
   Precum a înălţat dedemult Moise şarpele, aşa Te-ai înălţat pe lemn, Îndurate, gonind răutatea cea veninoasă a înşelătorului vrăjmaş şi mântuindu-ne pe noi.
 
   Laudă slavei Tale, preaproslăvite Iisuse; că punându-Te de voie în mormânt ca un mort, ai înviat ca un Dumnezeu şi împreună ai ridicat lumea cu scularea Ta, ca Cela ce eşti atotputernic.
 
Slavă…
 
   Iată, S-a sculat din morţi Dătătorul de viață, strigat-a către femei dedemult îngerul cel strălucit; nu mai plângeţi de acum, ci spuneţi apostolilor scularea Lui.
 
Şi acum…
 
   Sfinte Doamne, Cela ce Te-ai născut din curata Fecioară, Te-ai răstignit de voie şi Te-ai îngropat şi ai înviat din morţi, pentru rugăciunile Ei, trimite tuturor milele Tale.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Pe Făcătorul a toată făptura, de Carele se spăimântează îngerii, cântaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Cu cântări slăvim, Hristoase, îngroparea Ta cea de trei zile şi prealuminata înviere pururea o lăudăm cu credinţă.
 
   Pe Hristos Cel ce S-a răstignit pentru noi şi S-a pus în mormânt şi cu scularea Sa a luminat lumea, să-L slăvim.
 
Slavă…
 
   Hristoase, Cela ce eşti Soare neapus, Carele Te-ai îngropat şi ai înviat din morţi, luminează gândurile noastre ale tuturor, ca să Te slăvim neîncetat.
 
Şi acum…
 
   Roagă-te Cuvântului celui ce S-a întrupat din tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să se milostivească spre noi smeriţii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Slăvim, Hristoase, pe cea cu totul fără prihană curată Maica Ta, că mai presus de fire Te-a născut după trup, pe Tine Cel ce ne-ai izbăvit de toată rătăcirea şi stricăciunea.
 
   Ca un miel spre junghiere Te-ai adus, Stăpâne Hristoase Dumnezeule, şi cu rănile Tale pe care de voie le-ai răbdat, toată mulţimea dracilor cea vicleană o ai rănit.
 
   Sfărâmatu-s-au încuietorile iadului întru venirea Ta, Hristoase, şi s-au sculat cei putrezi din veac; lăudându-Te pe Tine ca pe biruitorul şi stăpânitorul a toate.
 
Slavă…
 
   Sfântă scularea Ta, Hristoase, cea din mormânt, este viață şi înălţare, veselie deapururea; pe care cu credinţă noi toţi acum mai-nainte o prăznuim.
 
Şi acum…
 
   Pe Lumina cea din Lumină, Fecioară Preacurată, născându-o nouă, a risipit întunericul nedumnezeirii; pentru aceasta toţi pământenii cu credinţă te slăvim.



JOI
A şasea săptămână după Paşti seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 5-a, glasul al 4-lea,
 
Irmos :

 
   Necredincioșii nu vor vedea slava Ta, Hristoase, dar noi pe Tine unul născut strălucirea slavei Dumnezeirii Tatălui de noapte mânecând Te lăudăm, iubitorule de oameni.
 
   Înălţându-Te de pe pământ la cer, Cela ce şezi împreună cu Tatăl şi cu Duhul, Stăpâne, n-ai lăsat pe ucenici, ci ai trimis din ceruri pe Mângâietorul.
 
   Cetele celor fără de trupuri dacă Te-au văzut, Iisuse, suindu-Te la ceruri cu trupul, bucurându-se s-au mirat, Doamne, de multă pogorârea Ta spre oameni.
 
Slavă…
 
   Firea noastră cea stricată, Spăpâne, pe scaunul părintesc o ai pus şi o ai împodobit, Doamne; şi cu aceasta să vii să judeci lumea, Atotputernice.
 
Şi acum…
 
   Pe cea Curată cu curată minte să o cinstim, pe frumuseţea lui Iacov, cu dumnezeieşti fapte înfrumuseţându-ne să o lăudăm, ca pe ceea ce este Maica Dumnezeului nostru.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Mântuitorule al tuturor, atotputernice, pe cei ce se ţineau de bunăcredinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile bine-L cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
 
   Pe umerii Heruvimilor fiind purtat, Te-ai înălţat întru slavă, privind la Tine ucenicii Tăi, Doamne, şi strigând neîncetat : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Surpând peretele cel din mijloc al vrajbei, pe cei morţi i-ai împăcat cu Părintele Tău şi înălţându-te ai suit trupul pe care l-ai luat, mai presus de căpetenii şi de puteri, Cuvinte, Cela ce eşti fără de început.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Binecuvântând pe ucenici Te-ai suit la înălţime, Hristoase, şi le-ai trimis lor pe Mângâietorul, celor ce cântau şi cu un gând strigau : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Şi acum…
 
   Pe ceea ce este curăţitoare de obşte credincioşilor, gata ajutătoare oamenilor şi pod către Făcătorul care trece pe toţi la mântuire, pe Maica lui Dumnezeu să o slăvim.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtată în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim.
 
   Din muntele Măslinilor, Hristoase, norul ca un scaun Te-a ridicat, privind toţi dumnezeieștii Tăi ucenici şi cu cutremur strigând către Tine : Nu ne lăsa sărmani pe noi, pe care ne-ai iubit, pentru milostivirea Ta cea negrăită.
 
   Pogorâtu-Te-ai întâi fără trup şi Te-ai suit purtând trupul pe care l-ai luat; şi porţile cereşti cu frică Ţie Ţi s-au deschis şi minţile cereşti privind s-au mirat zicând : Slavă milostivirii Tale celei spre noi, Stăpâne.
 
Slavă…
 
   Ce staţi privind la suirea cea înfricoşată ? Zis-au dedemult îngerii către dumnezeieștii apostoli; în ce chip Îl vedeţi suindu-Se, iarăşi va să vină pe pământ cu slavă nespusă, să judece pe toţi.
 
Şi acum…
 
   Fiind împreună cu dumnezeieștii ucenici, Preacurată, şi văzând pe Cel ce L-ai născut suindu-Se de pe pământ, ai strigat : Te sui la Părintele cel fără început, umplând toate de slava Ta, însuţi Cela ce eşti preaslăvit, Doamne.



VINERI
A şasea săptămână după Paşti seara


Patru cântări.
 
Cântarea a 6-a, glasul al 8-lea,
 
Irmos :

 
   Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad; ci ca Iona mă rog : Dumnezeule, scoate-mă din stricăciune.
 
   Plinind cele de pe pământ ale slavei Tale, Te-ai înălţat cu slavă negrăită şi Tatălui ai adus trupul Tău, întru care Te-ai îmbrăcat de la noi pentru milostivire şi Te-au lăudat puterile cereşti pe Tine, unule Iubitorule de oameni.
 
   Ridicaţi-vă porţile cereşti şi primiţi pe Dumnezeu purtător de trup; puterile cele de duhuri au strigat către cele ce întrebau : Cine este Acesta de Carele grăiţi ? Şi laudă Făcătorului a toate neîncetat îi aduceţi.
 
Slavă…
 
   Suirea cea înfricoşată văzând ucenicii Cuvântului, au strigat : Trimite nouă pe Prea Sfântul Duh şi nu lăsa sărmani pe robii Tăi, care Te cunosc pe Tine Dumnezeu adevărat şi om fără de păcat.
 
Şi acum…
 
   Îndumnezeit-ai firea omenească, precum nu se poate spune, născându-Te din Fecioară, Cuvinte, Cela ce eşti de o fiinţă cu Tatăl şi Te-ai înălţat cu slavă, dăruind pace ucenicilor Tăi şi lumii mare milă.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
   Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând : Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.
 
   Patimi şi moarte ai răbdat, a treia zi Te-ai sculat precum ai zis şi la ceruri Te-ai înălţat lăudându-Te ucenicii, Doamne Dumnezeule, în veci.
 
   Pe Prea Sfântul Duh trimite-L nouă, Îndurate, precum Te-ai făgăduit, înţelepţii ucenici au strigat, Carele învaţă şi înţelepţeşte pe toţi credincioşii în veci.
 
Slavă…
 
   În mâini plesniţi neamuri, strigaţi lui Dumnezeu cu veselie : Înălţatu-S-a Hristos şi şade întru slavă dea-dreapta Tatălui, ca Cel ce este împreună cu Dânsul pe scaun şezător în veci.
 
Şi acum…
 
   Sânurile părinteşti nedeşertându-le Cuvântul, în sânurile Tale s-a culcat izbăvindu-ne din înjosire Fecioară, pe noi cei ce lăudăm pe Domnul Dumnezeu în veci.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   De şapte ori cuptorul muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, făcătorului şi Mântuitorului au strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
 
   Închipuindu-se mai presus de minte întru cel străin, precum este scris şi prin patimi tuturor credincioşilor nepătimire arătat dăruindu-le, s-au suit acum de pe pământ ca să se arate feţei părinteşti : Îngerii, arhanghelii, scaunele şi domniile, slăvindu-L pe Dânsul întru toţi vecii.
 
   Îngeri îmbrăcaţi în haine albe au stătut înaintea apostolilor celor ce nu se pricepeau de acea vedenie nouă a înălţării Tale, Cuvinte, Cela ce eşti împreună fără de început cu Tatăl, zicând : Pentru ce vă uitaţi la înălţime aşa mirându-vă ? Iisus Acesta iarăşi va să vină, în ce chip L-aţi văzut pe Dânsul, ca să judece lumea.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Toate săvârşindu-le ca Cel ce eşti Dumnezeu neschimbat, la ceruri cu trupul ai alergat, plecându-se Ţie puterile îngereşti şi ucenicii cu bucurie slăvindu-Te şi cu frică cântând : Preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
 
Şi acum…
 
   Născătoare de Dumnezeu preacurată, şterge rănile sufletului meu şi bubele păcatului meu, spălându-mă cu izvoarele cele din coasta Celui născut al tău şi curăţindu-mă cu curgerile cele dintr-însele; că eu către tine strig şi la tine cad şi te chem pe tine, ceea ce eşti singură mântuitoare.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Înfricoșa-tu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, că Cel Prea Înalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om; pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o slăvim.
 
   Ridicaţi porţile cele cu mintea înţelese, puteri cereşti; că a venit împăratul nostru, fire muritoare luând şi va să între la Părintele Său, Dumnezeu fiind şi om, după ce a lucrat lucruri înfricoşate şi preaslăvite.
 
   Cântaţi toţi cu înţelegere, strigaţi lui Dumnezeu Celui ce a făcut lucruri preaslăvite şi S-a suit la cele cereşti şi apostolilor a trimis pe Duhul Sfânt, Carele ne luminează pe noi cei ce lăudăm Dumnezeirea Lui.
 
Slavă…
 
   Sfărâmatu-s-a iadul prin îngroparea Ta şi s-a dăruit oamenilor viață prin învierea Ta şi s-a luminat pământul şi cele cereşti întru înălţarea Ta, Hristoase, Cela ce însuţi eşti neschimbat şi atotputernic, Dătătorule de bunătăţi şi Mântuitorul nostru.
 
Şi acum…
 
   Glasul lui Gavriil aducem Ţie împreună cu toţi îngerii : Bucură-te, cămara împăratului cea dorită ! Bucură-te Fecioară ceea ce ai împreunat cele pământeşti cu cele cereşti ! Prin care ne mântuim cei ce te ştim pe tine curată, Maica lui Dumnezeu.




SĂPTĂMÂNA A 7-A DUPĂ PAŞTI

DUMINICĂ | LUNI | MARȚI | MIERCURI | JOI

DUMINICĂ

A şaptea săptămână după Paşti seara

Tripezneţ
 
Cântarea 1-a, glasul 1,
 
Irmos :

 
   Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a proslăvit. Că aceasta Nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici i-a zdrobit, făcând Israelitenilor cale nouă prin adânc.
 
   Pogorârea Ta pe pământ cea cu chip nou necunoscându-o îngerii atunci, acum suindu-Te la ceruri o au cunoscut zicând : Cine este acesta, împăratul puterilor ?
 
   Răstignire de bunăvoie răbdând Hristoase, ai înviat a treia zi; după aceea Te-ai suit la cele cereşti, privind la Tine ucenicii şi mirându-se de puterea Ta cea mai presus de gând.
 
Slavă…
 
   Cela ce pui norii suirea Ta, cu voia Ta cea atotputernică, Cela ce eşti necuprins de minte, din muntele Măslinilor acum Te-ai suit sus la înălţime, de nor fiind purtat.
 
Şi acum…
 
   Cetele îngerilor cereşti cu adevărat le-ai covârşit, Curată, întrupând pe Cuvântul Tatălui; pe Carele roagă-L acuma cu dinadinsul, ca să ne izbăvim de faptele cele înjosite, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Pe Cel ce a mântuit în cuptor pe tinerii cei cuvântători de cântare şi cuptorul cel cu văpaia ca de tunet, întru răcoreală l-a schimbat, pe Hristos Dumnezeu lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pe Cel ce S-a suit întru slavă la Tatăl începătorul luminilor şi a trimis apostolilor pe Duhul Sfânt, lăutaţi-L, bine Îl cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Cântaţi Domnului şi-L lăudaţi, strigaţi cu frică seminţiile pământului; că S-a înălţat întru slavă astăzi, împreunând toate cu cele cereşti întru toţi vecii.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Bărbaţi galileeni, pentru ce staţi aşa privind la înălţime cu frică ? Zis-a ucenicilor cei fără de trupuri; în ce chip îl vedeţi, iarăşi va să vină întru slavă.
 
Şi acum…
 
   Ceea ce ai răsărit nearat spicul cel ceresc, care hrăneşte marginile lumii cu dumnezeiasca putere, Fecioară, satură cu dânsul smeritul meu suflet cel flămând.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Chipul naşterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears. Şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbătăcit asupra noastră, ca să te slăvim pe tine, Născătoare de Dumnezeu neîncetat.
 
   Patimă şi răstignire şi moarte pentru noi ai răbdat, Cela ce eşti fără de moarte şi înviind cu dumnezeiască cuviinţă Te-ai suit la părintele Tău cel fără de început, Cuvinte. Pentru aceasta ne închinăm Dumnezeirii Tale cea necuprinsă de minte.
 
   Strigă Moise cu duhul : Să se întărească puterile îngereşti, împăratul tuturor S-a suit trupeşte de pe pământ la împărăţia cea de sus şi firea cea căzută o a aşezat pe scaunul părintesc.
 
Slavă…
 
   Ridicaţi porţile cele cu mintea înţelese, proorocind David a strigat cu duhul : Unul născut Fiul lui Dumnezeu a împărăţit peste toate neamurile şi S-a suit cu trupul la Tatăl, pe Carele după ce S-a pogorât nu L-a părăsit.
 
Şi acum…
 
   Cu totul este dulceaţă şi dorire Fiul tău Dumnezeu şi Domnul, preasfântă Curată; pe Carele cu dinadinsul roagă-L împreună cu oştile cele de sus ale celor fără de trupuri; ca să ne izbăvească pe noi de amărăciunea păcatelor, cea de suflete stricătoare.



LUNI
A şaptea săptămână după Paşti seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 2-a, glasul al 2-lea,
 
Irmos :

 
   Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Cel ce v-am mântuit în mare şi am săturat în pustie pe poporul israelitenesc şi apă din piatră am izvorât oamenilor; ca îmbrăcându-Mă întru cel ce a căzut în stricăciune dedemult, să-l trag la Mine pentru nespusă milă.
 
   Petrecând împreună cu ucenicii patruzeci de zile după dumnezeiasca scularea Ta din mormânt, Mântuitorule, şi făgăduindu-le că le vei trimite arătat pe dumnezeiescul Duh, Te-ai înălţat întru slavă purtat pe umerii Heruvimilor.
 
   Ridicaţi porţile, cunoaşteţi lucruri preaslăvite, puterile cele înţelegătoare au strigat către cele mai de sus : Împăratul a toate trup pământesc purtând, a venit la noi întru odihna Sa, pe oameni îndumnezeind pentru multa milostivire şi nemăsurată milă.
 
Slavă…
 
   Cel ce pune întunericul ascuns al Său firii celei fără de trup, Cel ce se suie pe aripile vânturilor, Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din Fecioara, norul cel luminos, pe nor luminos de pe pământ S-a suit la înălţime, privind ucenicii la slăvită înălţarea Lui.
 
Şi acum…
 
   Pământul cel nearat, care ai răsărit pe hrănitorul tuturor, cel ce-şi deschide mâna şi cu bunăvoinţă Sa satură tot ce viază de dumnezeiasca putere, întăreşte cu pâinea cea de viață inimile cele slăbănogite de saţiul greşelilor noastre cele rele.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Chipul cel de aur defăimându-l de trei ori fericiţii tineri, văzând chipul lui Dumnezeu cel viu şi neschimbat, prin mijlocul focului cântau : Toată făptura cea zidită să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
   Firea lui Adam luând şi pe aceea îndumnezeindu-o, Cuvinte, o ai înălţat la Părintele Tău începătorul luminilor, mirându-se toate cetele cele fără de trupuri şi strigând : Să laude pe Domnul toată făptura şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
   Ilie mai-nainte închipuind înfricoşată înălţarea Ta, Dătătorule de viață, prin dumnezeiescul duh, s-a arătat şezând în căruţă şi suindu-se de pe pământ la înălţime, cânta stăpânului : Să laude pe Domnul toată făptura şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Lăudaţi pe Dumnezeu, strigaţi neamuri, plesniţi în mâini, cu un glas cântaţi, suitu-S-a cu slavă Hristos, acolo împreună împărăţind, de unde a venit la noi, ca să mântuiască pe cei ce strigă : Lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El întru toţi vecii.
 
Şi acum…
 
   Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul cel împreună fără de început, toţi să-L proslăvim, pe Treimea cea nezidită, cea împreunată după fire şi despărţită după feţe, strigând : Toată făptura cea zidită să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie şi se întunecă şi mintea cea mai presus de lume a cânta ţie de Dumnezeu Născătoare; însă ceea ce eşti bună, primeşte credinţa că ştii dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu creştinilor eşti folositoare, pe tine te slăvim.
 
   Cine este Cel ce se suie acum pe nori cu slavă ? Zis-au cetele cele mai de sus către cele ce strigau, ridicaţi porţile cele cu mintea înţelese; Dumnezeu însuşi este Cel ce a împreunat cele de pe pământ cu cele cereşti; Acestuia slavă şi laudă cu frică să-I aducem.
 
   Zis-ai, Cuvinte, ucenicilor celor ce erau întristaţi pentru suirea Ta : Vedeţi, să şedeţi aşteptând cu credinţă, până ce va veni de sus dumnezeiescul Mângâietor, izvorul cel îndestulat al tuturor darurilor; Acesta vă va învăţa toate, ca un preabun.
 
Slavă…
 
   Firea lui Adam cea căzută se vede aşezată cu proslăvire întru înălţime pe scaunul Tatălui şi închinată totdeauna de îngeri, de arhangheli, de scaune, de puteri şi de căpetenii. Slavă Celui ce a voit aşa, unuia Dumnezeului nostru.
 
Şi acum…
 
   Pe Tine cel împodobit cu frumuseţea Te-a născut Fecioara cea frumoasă, care văzându-Te când ai pătimit, nici chip având nici frumuseţe, Mântuitorule, tânguindu-se a zis : Mă minunez de smerenia Ta cea mai presus de minte, Fiul meu ! Prin care mântuieşti firea omenească cea căzută
.


MARŢI
A şaptea săptămână după Paşti seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 3-a, glasul al 3-lea,
 
Irmos :

 
   Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care o ai câştigat cu scump sângele Tău.
 
   Firea omenească cea osândită şi prin călcarea de poruncă stricată, o ai ridicat, Stăpâne, mai presus de îngeri, ca un Milostiv.
 
   Suitu-Te-ai la ceruri cu slavă, lăudându-Te cei fără de trupuri pe Tine, de la cer eşti făcătorul tuturor şi Dumnezeul nostru.
 
Slavă…
 
   Pe Mângâietorul, Duhul adevărului, L-ai trimis, Stăpâne, ucenicilor Tăi, suindu-Te la ceruri, Preabunule.
 
Şi acum…
 
   Ieşit-a din Tine Cuvântul întrupat Curată, îndreptând căderea celor întâi zidiţi, pentru milostivirea îndurărilor.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii cei ce au stătut pentru bunacredinţă şi de văpaie nevătămându-se, dumnezeiască cântare au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Toată rânduiala cea pentru noi plinindu-o ca un Dumnezeu, Te-ai înălţat privind ucenicii Tăi şi cu frică strigând către Tine : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Bărbaţi galileeni, pentru ce vă uitaţi aşa la Stăpânul Carele se suie la ceruri ? Zis-au îngerii : Precum îl vedeţi, aşa va să vină iarăşi să judece toată făptura, fiind Judecător al tuturor, pe Carele să-L preaînălţăm întru toţi vecii.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Duhul cel drept, Duhul cel dumnezeiesc, Duhul Cel ce este împreună cu Tine nedespărţit, precum Te-ai făgăduit, trimite-L nouă Cuvinte a lui Dumnezeu, Cela ce Te porţi pe nori cu slavă, dumnezeieștii apostoli au strigat, ca să Te lăudăm şi să Te preaînăţăm întru toţi vecii.
 
Şi acum…
 
   Din tine zidindu-şi casă înţelepciunea lui Dumnezeu, S-a întrupat cu negrăită pogorâre, Fecioară, ceea ce nu ştii de nuntă, că numai tu dintru toate neamurile eşti aleasă a fi locaş lui Hristos Dumnezeu.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Minune nouă şi lui Dumnezeu cuvioasă; că prin uşa Fecioarei, cea încuiată, arătat a trecut Domnul, gol întru intrare şi purtător de trup S-a arătat întru ieşire Dumnezeu; şi a rămas uşa încuiată. Pe aceasta negrăit, ca pe Maica lui Dumnezeu, o slăvim.
 
   Cela ce cu slavă întru strigare S-a suit, precum a zis proorocul dedemult; Acesta este Domnul tuturor şi Stăpânul; cântaţi-I cu credinţă neamuri, cântaţi-I. Şi cu cutremur slăviţi-L, că a lucrat lucruri neurmate şi care nu se pot spune.
 
   Zis-ai ucenicilor celor ce erau întristaţi : Nu mă voi despărţi de voi în veci, măcar de Mă voi duce la Tatăl Cel ce M-a trimis pe Mine; mergeţi de învăţaţi toată lumea, să Mă cunoască Dumnezeu adevărat, pe Mine Carele am făcut lucruri minunate, pe care le-aţi văzut şi auzit.
 
Slavă…
 
   Pace tuturor ai zis, Hristoase, şi nor luminos îndată ridicându-Te, toţi privind, Te-ai înălţat de pe pământ; şi suindu-Te ai şezut mai presus decât toată domnia şi stăpânia. Pentru aceasta, slăvim puterea Ta cea mult lăudată.
 
Şi acum…
 
   Locaş luminii Te-a arătat cu adevărat, Dumnezeu, Cel ce din tine fără schimbare S-a întrupat, precum nu sepoate spune, pe Cruce a ridicat firea lui Adam şi întâi născut din morţi S-a făcut şi a rămas Dumnezeu întru cele de sus, lăudat împreună cu Tatăl şi cu dumnezeiescul Duh
.


MIERCURI
A şaptea săptămână după Paşti seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 4-a, glasul al 4-lea,
 
Irmos :

 
   Cel ce şade întru slavă, pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor, a venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire prin palmă curată şi a mântuit pe cei ce strigă : Slavă, Hristoase, puterii Tale.
 
   Cel cu firea neapropiat, mie apropiat S-a făcut, întru mine îmbrăcându-Se, toată firea mea o a luminat şi cu înălţarea Sa o a ridicat mai presus decât toată domnia şi stăpânia.
 
   Ilie în căruţă suindu-se, văzduhul a străbătut, mai înainte închipuind înălţarea Ta, Cuvinte a lui Dumnezeu; că fiind purtat ca într-o căruţă, Mântuitorule, pe nor la sânurile părinteşti ai ajuns.
 
Slavă…
 
   Ucenicii privind la înfricoşata suire şi mirându-se, dumnezeieștii îngeri au zis : Bărbaţi galileeni, precum Îl vedeţi voi, aşa iarăşi va să vină Iisus, să judece toate.
 
Şi acum…
 
   Înnoit-ai, Preacurată, firea omenească cea sfărâmată şi supusă stricăciunii, întrupând pe Dumnezeu şi născându-L mai presus de fire, ceea ce eşti cu totul fără prihană; Căruia strigăm : Slavă, Hristoase, puterii Tale.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum desăvârşită, pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Cela ce umblă pe aripile vânturilor, pe nor fiind purtat acum, S-a ridicat la cele cereşti, unde era mai înainte şi pe Mângâietorul L-a trimis ucenicilor celor ce cu laude Îl slăvesc şi Îl preaînalţă întru toţi vecii.
 
   Răstignire şi îngropare răbdând de voie ai înviat, Atotputernice, şi celor ce Te iubeau pe Tine arătându-Te, în patruzeci de zile, bucurie le-ai făcut; după aceea binecuvântându-i, la Părintele Tău Te-ai suit cu slavă.
 
Slavă…
 
   Învăţând Cuvântul arătat cele mai presus de cuvânt pe grăitorii de Dumnezeu, S-a suit către Cel ce L-a trimis, trimiţând precum S-a făgăduit, pe Duhul cel atoate lucrător şi împreună pe scaun şezător, celor ce strigă : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Şi acum…
 
   Ceea ce eşti uşă a lui Dumnezeu încuiată, prin care a trecut însuşi cel Preaînalt, îndreptează-mă la cărările cele dumnezeieşti şi-mi deschide mie uşile mântuirii, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită; că la tine alerg, Fecioară, ca ceea ce singură eşti apărătoarea neamului omenesc.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului S-a tăiat din tine muntele cel netăiat, Fecioară, adunând firile cele osebite : Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
 
   Până ce vă veţi îmbrăca cu putere dintru înălţime, zis-ai ucenicilor, să şedeţi împreună adunaţi, că iată Eu Mă înalţ şi vă voi trimite pe Mângâietorul cel împreună şezător pe scaun cu Tatăl.
 
   Veniţi în taină să ne suim toţi la înălţimea vedeniei şi cu ochii minţii să vedem pe Cuvântul, Cel ce este împreună cu Tatăl pe scaun şezător şi împreună veşnic.
 
Slavă…
 
   Soare frumos răsărind din mormânt, Stăpânul, ca pe nişte raze purtătoare de lumină v-a trimis pe voi apostoli în toată lumea, luminându-o şi gonind întunericul.
 
Şi acum…
 
   Milostiv să-mi fii mie, Hristoase, când vei veni cu slavă să judeci lumea; dezleagă negura patimilor mele pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut şi părtaş mă fă împărăţiei Tale celei cereşti
.


JOI
A şaptea săptămână după Paşti seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 5-a, glasul al 6-lea,
 
Irmos :

 
   La Tine mânec, cel neschimbat, Carele pentru milostivire Te-ai plecat, Cela ce eşti fără de patimă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pace dă-mi mie, Iubitorule de oameni.
 
   Stăpânia morţii surpând-o cu dumnezeiasca putere, ai înviat a treia zi, Hristoase al meu; şi la cele cereşti cu slavă Te-ai suit, lăudându-Te ucenicii pe Tine, Domnul cel iubitor de oameni.
 
   Să nu ne laşi sărmani, Îndurate; ci precum Te-ai făgăduit trimite pe Sfântul Tău Duh, ucenicii Tăi au strigat, Mântuitorule, când Te-au văzut suindu-Te de pe pământ, iubitorule de oameni.
 
Slavă…
 
   Iată Duhul va să se pogoare pe pământ în limbi de foc, ca să arate adevărat ca de foc pe cei din ţărână, pe cinstiţii ucenici ai Cuvântului, ca să vestească iubirea Lui de oameni.
 
Şi acum…
 
   În firea omenească îmbrăcându-Te, Cuvinte, din ceea ce nu ştie de bărbat pentru milostivirea cea preamultă, acoperământ şi zid tare o ai dat deapururea nouă, celor ce Te cunoaştem pe Tine Dumnezeu şi om.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Pentru legile părinteşti, fericiţii tineri în Babilon mai-nainte nevoie pătimind, au scuipat porunca cea nebunească a celui ce împărăţea; şi împreunându-se cu focul, cu Carele nu s-au ars, Celui ce stăpâneşte, vrednică cântare I-au cântat : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Cele depărtate împreunându-le cu bunătatea Ta, preabunule Cuvinte, şi surpând pe luptătorul cu patima trupului Tău, Te-ai suit cu slavă privind ucenicii, la Tatăl, pe Carele nicicum nu L-ai părăsit; pentru aceasta, împreună cu dânşii bine Te cuvântăm şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.
 
   Miluind, Mântuitorule, pe cei ce i-ai iubit, care erau necăjiţi de cumplirea vrăjmaşului, Te-ai înălţat, Stăpâne, din muntele Măslinilor privind ucenicii Tăi şi mirându-se cum norul Te-a ridicat pe Tine cu trupul, ca un scaun de Heruvimi. Pentru aceasta, pe Tine împreună cu dânşii bine Te cuvântăm şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Nu vă voi lăsa sărmani pe voi fiii şi moştenitorii împărăţiei Mele, ci suindu-Mă, voi trimite de sus pe Mângâietorul, Carele vă va învăţa pe voi cele mai presus de înţelegere şi de minte şi prin împărtăşirea Sa, vă va face ca de foc pe voi cei din ţărână, strigat-ai către ucenicii Tăi, Îndurate. Pentru aceasta, împreună cu dânşii Te lăudăm şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.
 
Şi acum…
 
   Afară de legile firii, Fecioară, ai născut pe Dătătorul de viață. Cel ce a stricat umbra legii şi a dat lumina Darului. Pentru aceasta, pe mine cel biruit acum de legea păcatului, izbăveşte-mă, Curată, ca să cânt : Pe Domnul lăudaţi-L toate lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie; şi se întunecă şi mintea cea mai presus de lume a cânta Ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă ceea ce eşti bună primeşte credinţa, că ştii dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu creştinilor eşti folositoare, pe tine te slăvim.
 
   Miluind firea cea lepădată şi dosădită ca Cela ce însuţi eşti îndurat şi iubitor de oameni, Făcătorule de bine, trup omenesc ai luat şi pe cel tare legându-l cu patima, Te-ai suit, Hristoase, sus la Tatăl, umplând toate de slavă.
 
   Pentru ce sunteţi întristaţi ? Pentru ce vă miraţi ? Strigat-au îngerii către apostoli, stând împreună cu dânşii pe munte; acest Iisus pe Carele Îl vedeţi înălţându-Se, iarăşi va să vină aşa cu slavă multă să judece lumea şi să dea tuturor după vrednicie.
 
Slavă…
 
   Cela ce ai dat pace sfinţilor Tăi ucenici cu Duhul Tău, pe toţi binecuvântându-i ca un îndurat, Făcătorule de bine, păzeşte-i nevătămaţi de cel viclean; ca făcând voia Ta, Hristoase, toţi împreună să ne învrednicim împărăţiei Tale.
 
Şi acum…
 
   Locaş Luminii ceea ce a luminat toată făptura, tu una te-ai arătat Preacurată, cu totul fără prihană, Marie, de Dumnezeu Născătoare. Pentru aceasta te rog, luminează-mi ticălosul meu suflet cel întunecat de dulceţile vieţii; ca să umblu ca ziua întru dumnezeieştile cărări.




SĂPTĂMÂNA DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT

LUNI | MARȚI | MIERCURI | JOI | VINERI

LUNI
În săptămâna Praznicului Cinzecimii, seara

Tripezneţ
 
Cântarea a 2-a, glasul al 2-lea,
 
Irmos :

 
   Adevărate sunt lucrurile lui Dumnezeu şi toate căile Lui judecăţi.
 
   Duhule drepte, îndreptează la căi drepte pe cei ce Te slăvesc pe Tine, Dumnezeu.
 
   Mângâietorule, Cela ce ai venit din ceruri, mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine.
 
   Cela ce eşti viață de viață făcătoare şi lumină, Mângâietorule, mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine.
 
Slavă…
 
   Cela ce eşti Dumnezeu adevărat şi de binefăcător, Mângâietorule, mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine.
 
Şi acum…
 
   Pe Dumnezeu adevărat Fecioară Maică L-ai născut, spre a noastră mântuire; pe Carele roagă-L pentru noi toţi.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Pe Dumnezeu Carele S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Adunaţi fiind înţelepţii ucenici în foişor, fără de veste li s-au arătat limbile împărţite ca de foc şi glas de suflare de vifor s-a auzit la cei ce preaînalţă pe Hristos în veci.
 
   Mângâietorul Hristos, pe alt Mângâietor cu facere de bine ne-a trimis nouă, pe Duhul Cel ce a grăit prin prooroci şi prin limbile cele ca de foc ale grăitorilor de Dumnezeu şi înţelepţilor apostoli, ne-a vestit nouă.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Izvorul darurilor, dătătorul de bunătăţi, Duhul Mângâietorului venind la ucenicii lui Hristos şi luminându-i, i-a înnoit, strălucind prin ei lumina bunei credinţe.
 
Şi acum…
 
   Pe Cel ce şade împreună nedespărţit în sânurile părinteşti, Carele S-a sălăşluit în pântecele tău cel trupesc Curată, Îl lăudăm, Fecioară, dumnezeiască Mireasă, şi-L preaînălţăm în veci.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Carele cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.
 
   Cel ce sfinţeşte adunările îngereşti şi ocârmuieşte cetele lor, Acesta şi acum ca un bun a venit, din cer pogorându-Se şi cu dumnezeieştile străluciri pe înţelepţii apostoli înţelepţindu-i, lumii i-a trimis.
 
   Bogăţia Dumnezeirii rămânând precum a fost nedespărţită, s-a împărţit arătat apostolilor în limbi de foc şi i-a făcut mai tari decât văpaia asupra înşelăciunii, ca să ardă uscăciuniea nebuniei idoleşti.
 
Slavă…
 
   Duhule al adevărului şi al priceperii, Duhule al înţelepciunii, al tăriei și al sfatului, Carele din Tatăl ieşi şi prin Fiul din-destul Te dai făpturii, mântuieşte-ne pe noi cei ce ne închinăm cu credinţă puterii Tale.
 
Şi acum…
 
   De Dumnezeu fericită Fecioară, toată nădejdea mea spre tine o pun cu osârdie; mântuieşte-mă Maica vieţii celei adevărate şi mă învredniceşte să mă satur de desfătarea cea veşnică, Curată, ca cu credinţă şi cu dragoste întru laude să te slăvesc
.


 MARŢI

În săptămâna Praznicului Cinzecimii, seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 3-a, glasul al 3-lea,
 
Irmos :

 
   Întărirea celor ce nădăjduiesc spre tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care o ai câştigat cu scump sângele Tău.
 
   Duhul Mângâietorul, Cel ce a întărit puterile cerurilor, cereşti a arătat astăzi pe apostoli.
 
   Duhului celui de o fiinţă şi întocmai puternic, pe un scaun şezător şi de un chip cu Tatăl şi cu Cuvântul, închinându-ne cu bunăcredinţă, să-L slăvim.
 
Slavă…
 
   Pe Duhul Mângâietorul Dumnezeu cel neîntinat, preacurat, preacinstit, să-L slăvim, pe Cel ce stăpâneşte toată făptura.
 
Şi acum…
 
   Locaş sfânt, sicriu şi sfeşnic te-ai făcut cu totul, Preacurată, a lui Hristos lumină cea neapusă, Carele a strălucit celor ce erau întru întuneric.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii, cei ce au stătut pentru buna-credinţă şi de văpaie nevătămându-se, dumnezeiască cântare au cântat; Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Uneia dumnezeieştii Fiinţe în trei feţe nedespărţite, ne închinăm, unei Stăpânii şi împărăţii, cântând cu dumnezeiesc gând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pe dumnezeiescul Duh cel începător de viață, împlinitor Treimii cunoscându-L, cu întreit sfinte cântări de laude, cu bunăcredinţă să-l cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Duhul cel înţelegător, cel dumnezeiesc şi stăpânitor, este cel ce împarte din-destul lucrările darurilor, celor ce cântă cu credinţă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Şi acum…
 
   Pe tine frumuseţea lui Iacov cea preacuvioasă lui Dumnezeu, dumnezeiască Maică preacurată, te-a ales Dumnezeu Cuvântul cel mai frumos decât toţi; pe care Îl lăudăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   În lege, în umbră şi în Scriptură, închipuire vedem noi credincioşii; toată partea bărbătească ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul cel mai înainte născut. Fiul Tatălui celui fără de început, cel întâi născut din Maică fără ispită bărbătească, Îl slăvim.
 
   Pe Duhul cel în multe feluri şi Dumnezeu lesne mişcător, să-L lăudăm, Carele mai înainte a vestit prin prooroci această luminare de acum şi vărsarea cea din-destul a darurilor celor bune, care s-au împărţit ucenicilor Cuvântului şi mărturisitorilor.
 
   Pe Duhul cel dumnezeieşte stăpânitor, cel fără prihană, să-L lăudăm, pe cel ce izvorăşte şi împarte tuturor dumnezeieştile daruri, pe Duhul cel ce este alt Mângâietor, Carele din Tatăl cel fără de început se purcede şi împreună cu Fiul cel fără de început se cunoaşte.
 
Slavă…
 
   Pe Duhul cel binefăcător şi îndestulat, cu laude să-L slăvim, pe Cel ce sfinţeşte şi luminează pe toţi cu lumina cunoştinţei; Stăpânia cea atotputernică ceea ce toate le cercetează, cea care împreună socotită cu Tatăl şi împreună cu Fiul proslăvită.
 
 
Şi acum…
 
   Umbra legii a trecut şi lumina a răsărit celor ce şedeau întru întuneric, cel ce S-a întrupat din tine, Fecioară, pentru multă milostivire, Carele S-a născut mai înainte de veci din Tatăl cel fără de început, de o fiinţă cu Cel ce L-a născut
.


 MIERCURI

În săptămâna Praznicului Cinzecimii, seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 4-a, glasul al 4-lea,
 
Irmos :

 
   Cela ce şade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată şi a mântuit pe cei ce strigă : Slavă, Hristoase, puterii Tale.
 
   Sorocul adevăratei făgăduinţe s-a plinit; Darul cel de lumină purtător prin praznicul cinzecimii a venit; lauda Mângâietorului s-a arătat celor ce strigă : Slavă, Hristoase, puterii Tale.
 
   Necuprins de minte este Prea Sfântul Duh, că covârşeşte toată mintea şi isteţimea gândului ca Cel ce este mai dedemult decât toate veacurile, ca Cel ce este împreună socotit cu Tatăl şi cu Fiul cel unul născut.
 
Slavă…
 
   Neavând început, nici încetând a fi după aceea, ci pururea fiind noian nedespărţit de fiinţă, Duhul cel atotputernic, cel pururea veşnic, împreună cu Tatăl şi cu cel unul născut Fiul, se proslăveşte.
 
Şi acum…
 
   Umbrit-a peste tine Prea Sfântul Duh, preasfântă Fecioară, locaş cu dumnezeiască cuviinţă prin întruparea Cuvântului făcându-te, frumos şi mai înalt decât cerurile.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Mântuitorule al tuturor atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna-credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
 
   Risipeşte negura întristării prea Bunule, cu mângâierea Ta, a celor ce Te laudă pe Tine cu bună cucernicie şi strigă cu credinţă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Cela ce cu voia Ta împarţi darurile cui voieşti, Mângâietorule, dă Darul Tău celor ce strigă cu credinţă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Ca Celui ce este Dumnezeu adevărat, închinăciune se dă cu credinţă Mângâietorului şi slujire cu bună cucernicie, de la cei ce-L laudă şi strigă neîncetat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Şi acum…
 
   Ceea ce ai născut pe Dumnezeu întrupat, potoleşte tulburarea patimilor şi luminează sufletul meu, învrednicindu-mă a cânta : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Eva adică prin boala neascultării, înlăuntru a adus blestemul; iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla care ai purtat în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit, pentru aceasta toţi te slăvim.
 
   Dumnezeiescul dar al Duhului S-a vărsat peste tot trupul care a crezut; precum proorocul a vestit de mult bucurându-se; şi noi văzând acum împlinirea a celor ce s-au zis mai înainte, ne luminăm.
 
   Pe vestitorii de Dumnezeu ucenicii Tăi i-ai umplut, Mântuitorule, de Prea Sfântul Duh şi i-ai trimis lumii ca un stăpân şi Domn, ca pe nişte raze care să împartă lumina bunei credinţe; pentru aceasta toţi Te slăvim.
 
Slavă…
 
   Focul Duhului cel curăţitor a răcorit inimile ucenicilor şi roua ce a căzut din cer a aprins pe singurii văzători ai Cuvântului, trimiţându-i să strălucească lumii cunoştinţa lui Dumnezeu în Treime.
 
Şi acum…
 
   De la Duhul Sfânt ai zămislit, Curată, pe Cuvântul Cel ce a răsărit fără ani din Tatăl cel nenăscut şi pe Acesta L-ai născut, întrupat pentru multa iubire de oameni, de Dumnezeu Născătoare Maică Fecioară
.


 JOI

În săptămâna Praznicului Cinzecimii, seara


Tripezneţ
 
Cântarea a 5-a, glasul al 5-lea,
 
Irmos :

 
   Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, la Tine mânec şi către Tine strig : Luminează sufletul meu cel întunecat, Hristoase, ca un milostiv.
 
   Pe Prea Sfântul Duh, Cel ce se purcede fără de îndoială din Tatăl cel fără de început şi în Fiul Se odihneşte, credincioşii să-L slăvim.
 
   Pe Cel ce se înnoieşte în inimile noastre şi le zideşte şi le sfinţeşte, Carele se sălăşluieşte luminat, împreună cu apostolii să-L primim.
 
Slavă…
 
   Pe Cel cu nemărginire înţelept şi Atotputernic, Carele a înnoit pe cei stricaţi dedemult şi luminează pe toţi, pe Prea Sfântul Duh Dumnezeu, să-L slăvim.
 
Şi acum…
 
   Ceea ce eşti munte vederos, munte umbros, munte gras şi închegat, pe care Dumnezeu te-a iubit, sfântă Fecioară, mântuieşte pe robii tăi.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Ție, Făcătorului a toate, tinerii în cuptor danţ a toată lumea împreunând, cântau : Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Petrecerea tuturor celor ce s-au făcut, Tu eşti Mângâietorule şi paza, mântuieşte pe cei ce cu credinţă Te laudă pe Tine.
 
   Împărţirea harurilor celor nestricăcioase şi noianul darului şi bogăţie negrită Tu eşti, Duhule cel dumnezeiesc şi sfânt; şi pe Tine Te lăudăm şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Pe darul cel de viață începător şi de viață aducător, pe insuflarea care ne înnoieşte pe noi, pe Duhul cel dumnezeiesc şi nematerialnic, să-L lăudăm şi să-L preaînălţăm întru toţi vecii.
 
Şi acum…
 
   Înţelepciunea lui Dumnezeu cea ziditoare, locaş trupesc din tine Fecioară şi-a zidit. Pentru aceasta mântuieşte, Preacurată, pe cei ce te cinstesc cu credinţă şi te preaînalţă întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Isaie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece; şi a născut Fiu pe Emmanuil, pe Dumnezeu şi omul; răsăritul este numele Lui, pe Carele slăvindu-L, pe Fecioara o fericim.
 
   Pârga firii noastre o ai adus Părintelui Tău, Mântuitorule, şi dându-ne bogăţia firii dumnezeieşti, ne-ai trimis pe Sfântul Duh cel bun, de viață făcător şi împreună fără de început cu Tine, Stăpâne.
 
   Pârgă a Dumnezeirii dăruieşte acum firii celei de ţărână, Duhul Cel ce nu se desparte de Tatăl şi de cel născut, ci împreună este, ca cel de o fire şi de o fiinţă şi de o cinste şi împreună pe scaun şezător.
 
Slavă…
 
   Ceruri ai arătat Mântuitorule, pe dumnezeieștii Tăi ucenici, care cu limbi de foc au vestit înfricoşată venirea Ta la noi, trimiţându-le acum din cer lucrarea Mângâietorului cea făcătoare de lumină.
 
Şi acum…
 
   Cămară Sfântului Duh ai fost, Născătoare de Dumnezeu; din care a ieşit Făcătorul Cuvântul Tatălui ca un om şi între noi petrecând, a arătat acum cunoştinţa Treimii
.


 VINERI

În săptămâna Praznicului Cinzecimii, seara


Patru cântări.
 
Cântarea a 6-a, glasul al 6-lea,
 
Irmos :

 
   Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive.
 
   Lucrat-ai, Duhule Sfinte, mai întâi în oştile îngereşti, sfinţenie dăruindu-le, luminându-i cu fulgerele Dumnezeirii şi păzindu-i întru statornicia sfinţeniei.
 
   Prooroci ai arătat, care puteau vedea mai înainte cunoştinţa celor ce erau să fie şi sălăşluindu-Te ca un bun, Mângâietorule, în inimile lor, i-ai făcut să le vadă de departe mai înainte de a fi.
 
Slavă…
 
   De pe pământ înălţându-se prin dumnezeieştile fapte bune apostolii lui Hristos, au primit Duhul, Carele a venit din cer cu stăpânire şi cu raza Dumnezeirii s-au strălucit.
 
Şi acum…
 
   Duhul Sfânt pogorându-Se peste tine locaşul cel curat al fecioriei, Te-a făcut preasfântă, casă luminată Fiului celui de sus, Preafericită.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
   Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Pe singur Fiul cel mai înainte de veci al Tatălui, celui atot pricinuitor şi născătorului şi pe Sfântul Duh Cel ce se purcede din Tatăl, credincioşii cu un glas să-L slăvim pururea : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Mângâietorul a venit acum purtând însuşirea Dumnezeirii; că cu apostolii în limbi de foc vorbind, S-a arătat luminat că este Dumnezeu. Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Slavă…
 
   Cu Duhul Tău cel întocmai cinstit, ai întărit ceruri pururea mişcătoare pe ucenicii Tăi ca să Te propovăduiască nouă pe Tine, Hristoase, soarele cel mare, Carele luminat ai răsărit; Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Şi acum…
 
   Dumnezeiesc organ al întrupării Cuvântului luminat te-a făcut pe tine, Cinstită, Duhul Sfânt umbrind peste tine, dumnezeiescul sicriu, Preacurată : Bine eşti cuvântată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Din văpaie roua a izvorât cuvioşilor şi jertfa dreptului cu apă o ai ars : că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea, pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
 
   Pe Tine Duhul cel cinstit şi atotputernic, Carele Te purcezi din Tatăl negrăit şi întru Fiul Te odihneşti neamestecat, Te preaînălţăm întru toţi vecii.
 
   Curăţeşte-ne pe noi de întinăciunile sufleteşti, spală-ne de tina păcatului şi ne dă Duhul mântuirii cel drept, Carele să se înnoiască întru noi, Hristoase, în veci.
 
Slavă…
 
   Cel ce ai chemat pe cei ce locuiau în mormânturi şi ai înnoit faţa a tot pământul, omoară mădularele cele de pe pământ ale celor ce se închină Ţie întru toţi vecii.
 
Şi acum…
 
   Cer pământesc te-ai arătat, Curată, încăpând în pântece pe Cuvântul cel ceresc, Carele prin trup S-a apropiat de cei de pe pământ; pe Care îl preaînălţăm întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Carele nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Carele slăvindu-L cu oştile cereşti, pe Tine Te fericim.
 
   Cu limbi de foc luminat grăind ucenicii, înşelăciunea idolească au ars; iar sufletele credincioşilor le-a luminat cu prealuminată dumnezeiască lucrarea Mângâietorului, Carele arătat a venit.
 
   Vase curate ale dumnezeiescului Dar şi neîntinate oglinzi ale razei celei dumnezeieşti, i-ai făcut pe înţelepţii Tăi ucenici, trimiţându-le, Bunule, strălucirea Duhului celui dumnezeieşte stăpânitor, ca un mult Milostiv.
 
Slavă…
 
   Ca să dobândească dumnezeiască fericire cântăreţii venirii Tale, Mângâietorule, binevoieşte ca Cela ce eşti izvorul bunătăţilor, să le dai împărtăşirea darurilor celor cu totul fericite, ca un dătător de bine, unule iubitorule de oameni.
 
Şi acum…
 
   Pe Dumnezeu cu oamenii L-ai împăcat, Curată, mijlocind mai presus de fire între El şi între noi, că prin tine, Preacurată, s-a împreunat întru una cele ce mai înainte erau depărtate şi toţi ne-am învrednicit cereştii şi dumnezeieștii moşteniri şi desfătări.
.

Sfârşitul Penticostarului şi lui Dumnezeu laudă.
 
    Tipăritu-s-a această a cincea ediţie a Penticostarului, fără nici o schimbare de text, după ediţia patra din anul 1924, în Tipografia Cărţilor Bisericeşti, în anul 1936, lunile Mai-Septembrie, în două mii exemplare pe hârtie velină nesatinată, cu purtarea de grijă, ca să nu se strecoare greşeli de tipar şi limbă, a preotului Paraschiv Angelescu, slujitorul Bisericii Universităţii din Bucureşti, director al tipografiei fiind Pavel Suru, şi şef al atelierelor Iorgu Niculescu.