ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ŞAISPREZECEA Sfântul Mucenic Longhin sutaşul cel de lângă Crucea Domnului. LA VECERNIE La Doamne strigat-am... Stihirile, glasul al 4-lea. Podobie : Ca pe un viteaz... Pe Cel ce S-a făcut Om şi a suferit Cruce, şi lumina soarelui o a întunecat, şi din coastă a izvorât mântuitoarea iertare, văzându-L cu tâlharul cel mulţumitor, Mărite, L-ai mărturisit Dumnezeu şi Stăpân; Care a răbdat pătimire de bunăvoie, pentru nemăsurată milostivirea Sa. Văzând, Mărite, Viţa cea roditoare răstignită pe lemn, şi izvorând vin de viaţă şi de iertare, ai supus buzele inimii, şi bând te-ai umplut de veselie, lepădând necredinţa cea amară; ca cel ce ai avut minte şi ca unul ce luminat ai ales ce este mai bun, decât ce este mai rău. Omorând pe tiranul cu îndrăzneala cuvintelor tale, ai mers de a ta bunăvoie către junghiere, ne-îngrozindu-te prealăudate Longhine, de moartea care pricinuieşte ție viaţa cea nemuritoare, prin Har. Pentru aceasta cu credinţă săvârşim pomenirea ta cea pururea cântată; rugându-ne, să fii mijlocitor pentru noi către Domnul. Alte Stihiri, glasul al 8-lea.
Podobie : O preamărită minune... Mucenice Longhine prealăudate, tu văzând cutremurul şi soarele întunecându-se, şi toată făptura în vremea răstignirii tânguindu-se, ai cunoscut că este Dumnezeu, Cel ce pe lemnul Crucii S-a răstignit pe Care L-ai propovăduit iudeilor, că este Fiul lui Dumnezeu; pentru Care şi sângele tău cu bucurie ţi-ai vărsat. Mucenice Longhine prealăudate, văzând pe Fiul lui Dumnezeu pe Cruce pătimind de voie şi gustând moarte, când ai văzut încă soarele întunecându-se şi munţii tremurând, atunci strigai poporului evreiesc : Cu adevărat Acesta este Fiul lui Dumnezeu, Domn şi Împărat a toate. Cu sabia tăindu-ţi capul poporul evreiesc, adunarea cea fărădelege, mulţimea cea nemulţumitoare, în gunoi l-a aruncat. Dar alergând femeia cea lipsită de vedere şi ridicându-l, primeşte vedere. O preafericite Longhine prealăudate, roagă-te pentru noi Domnului, ca să ne mântuim. Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Ioan Monahul.
La patima ta Hristoase, Longhin cel mai mare peste sută, văzând Biserica stricată Te propovăduia iudeilor pe Tine Fiul lui Dumnezeu. Iar aceia, cumpliţii, tăindu-i dumnezeiescul cap cu sabia, l-a aruncat în gunoi; o femeie însă aflându-l, şi-a deschis pleoapele ochilor săi, care erau închise. Cu care împreună şi noi strigăm Ție, Celui ce L-ai încununat pentru că a pătimit pentru Tine : Luminează pentru rugăciunile lui şi ochii inimii noastre, ca să Te mărim pe Tine Dumnezeu, Cel ce Te-ai pironit cu trupul pe Cruce, ca să ne mântuieşti. Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Toată nădejdea... Singur eu ticălosul, numai eu mai mult decât toţi fiii oamenilor am greşit, făcând acelea care nu se pot grăi de cuvânt, şi nicidecum suferite auzului, Preacurată. Pentru aceasta te şi rog, iartă-mă Stăpână, iartă-mă şi-mi dă pocăinţă; dă-mi mărturisire, dă-mi suspinuri şi lacrimi; ca printr-acestea zdrobindu-mi inima dea-pururea, să strig : Păcătuit-am, păcătuit-am, curăteşte-mă, mântuieşte-mă. A Crucii, a Născătoarei :
Sabie a trecut prin inima ta preasfântă Stăpână, precum a zis Simeon, când ai văzut pe Cel ce negrăit a strălucit din tine, înălţându-Se pe Cruce de cei fărădelege ca un osândit şi gustând oţet şi fiere, în coastă împungându-Se, mâinile şi picioarele pironindu-Se şi tânguindu-te te văitai, strigând ca o Maică : Ce taină nouă este aceasta, Fiule preadulce ? STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Ioan Monahul. Lângă Cruce stând, şi luând seama la cele ce se petreceau, văzând pe Cel ce S-a răstignit pe lemn Dumnezeu şi Om, către El ai strigat : Pomeneşte-mă Doamne întru împărăţia Ta. Pentru aceea şi Mântuitorul a grăit către tine : Fericit eşti Longhine şi pomenirea ta în neam şi în neam. Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat... Toată nădejdea mea spre tine o pun Fecioară, nu mă trece cu vederea; ci sârguieşte ceea ce eşti bună şi mă scapă degrab de patimile cele ce mă supără şi bat război cu mine în toate zilele. A Crucii, a Născătoarei :
Văzând Născătoarea de Dumnezeu cea fără prihană, Viaţa noastră spânzurată pe lemn, ca o Maică se văita, strigând : Fiul meu şi Dumnezeul meu, mântuieşte pe cei ce cu dragoste Te laudă pe Tine. Troparul, glasul a 4-lea.
Mucenicul Tău, Doamne, Longhin întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE CANOANELE Din Octoih, şi al Mucenicului pe 4. CANONUL Mucenicului Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, glasul al 4-lea : Irmos : Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, prin mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit. Fiind strălucit cu dumnezeieştile vărsări de lumină, şi dimpreună cu cetele îngerilor stând înaintea lui Hristos Dumnezeu, Mărite, luminează pe cei ce săvârşesc prăznuirea ta cea luminată. Nimica nu te-a despărţit de unirea cu Dumnezeu Mucenice, fiind despărţit de dulceaţa cea trupească prin credinţă, şi îndulcindu-te curat întru dorirea cea desăvârşită. Slavă...,
Slujind cu gând curat lui Dumnezeu celui viu Longhine preaînţelepte, nicidecum n-ai dat închinăciune la idolii cei morţi, Fericite. Drept aceea omorându-te, ai ajuns către viaţa cea fără sfârşit. Și acum..., a Născătoarei :
Pe Cuvântul Tatălui, cu cuvântul L-ai zămislit în pântecele tău, ca să dezlege pe oameni din necuvântare, pentru a Sa bunătate; Maică Fecioară Preacurată, binecuvântată cu totul fără prihană. Cântarea a 3-a :
Irmos : Veselească-se de Tine Biserica... Cunoscând pe Cruce pe Fiul lui Dumnezeu, pe Domnul Cel adevărat, care pătimea pentru noi, ai crezut Longhine într-însul cu tot sufletul. Sufletul tău ca un pământ plin de umezeală, luând sămânţă cuvântătoare, a odrăslit spic al dumnezeieştii bunei credinţe înţelepte. Slavă...,
Cu vetreala Crucii trecând noianul muncilor, ai ajuns la limanurile cele line, Mărite, veselindu-te. Și acum..., a Născătoarei :
Fiindu-mi sufletul bolnav pentru înmulţirea patimilor, vindecă-l Maica lui Dumnezeu Preacurată, şi-l îndreptează către mântuire. Irmosul :
Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, şi scăparea şi întărirea. SEDEALNA, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul... Văzut-ai pe Mântuitorul răstignindu-Se, şi luminându-te cu razele Lui, ai fugit de întunericul cel prea-adânc al necunoştinţei, şi te-ai îndreptat către dumnezeiasca cunoştinţă, crezând că Cel ce Se vede, este Dumnezeu. Pentru aceasta şi chinuindu-te, te-ai numărat cu cetele mucenicilor veselindu-te, Longhine fericite. Cu care împreună roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Sufletul meu cel smerit, Fecioară, care ca o corabie necârmuită, se îneacă în furtuna supărărilor, şi arătându-se însărcinat de povara păcatelor, şi primejduindu-se a cădea în fundul iadului, apucă înainte Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunea ta cea fierbinte, şi-l mântuieşte, dându-i limanul cel lin; ca şi cu credinţă să strig către tine : Roagă-te Fiului şi Dumnezeului tău, iertare de greşeli să-mi dăruiască; că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău. A Crucii, a Născătoarei :
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce, a glăsuit lăcrimând şi cu amar a strigat : Lumea se bucură luând mântuire, iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea care rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-răbdătorule Doamne. Adâncul milei şi Izvorul cel nedeşertat; milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli, celor ce laudă cu credinţă dumnezeieştile Tale patimi. Cântarea a 4-a :
Irmos : Ridicat pe Cruce, văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne. Avându-ţi cugetul întărit în credinţă, Fericite, ai stricat întărirea înşelăciunii cea slabă Longhine, şi strigai : Slavă puterii Tale, Doamne ! Văzând pe Domnul măririi Cel fără pătimire, înălţat şi pironit pe lemn, L-ai mărturisit Fiu lui Dumnezeu, prealăudate, pătimind de a Sa voie. Slavă...,
Văzând pe moarte veştejindu-se cu moartea Celui fără patimă, te-ai grăbit Longhine să mori pentru El, şi să trăieşti după moarte dimpreună cu cei ce s-au chinuit cu bună laudă. Și acum..., a Născătoarei :
Mai presus de cuvânt ai născut Preacurată pe Cuvântul, Cel ce S-a făcut Om, unindu-Se după Ipostas în pântecele tău, şi îndoit S-a arătat, cu voirile şi cu lucrările. Cântarea a 5-a :
Irmos : Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă cu credinţă. Făcându-te înstrăinat de tot pământul cu adevărat, te-ai înfrumuseţat cu rănile răbdătorilor de chinuri Longhine, şi te-ai sălăşluit în pământul celor blânzi. Fiind îngrădit cu puterea Crucii, ai putut să biruieşti nebunia tiranilor cea neputincioasă Longhine, purtătorule de chinuri. Slavă...,
Întărind Longhine inima ta pe temeiul cel neclintit, ai rămas nemişcat de valurile ispitelor. Și acum..., a Născătoarei :
Să lăudăm pe Născătoarea de Dumnezeu, care singură a născut pe Dumnezeu fără ispită bărbătească; noi cei ce ne-am mântuit printr-însa, şi cu dragoste să o fericim. Cântarea a 6-a :
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas... Văzând că s-au clintit munţii şi pământul în ziua patimii, te-ai clintit şi tu din starea necredinţei, şi te-ai întărit Longhine în credinţa Celui ce pătimea. Cunoştinţă adevărată, desăvârşită şi înţeleaptă ai luat, văzând că se schimbă făptura, şi te-ai primenit către cunoştinţa dumnezeiască Longhine. Slavă...,
Răbdat-ai cumplită muncă veselindu-te, şi ţi-ai plecat grumazul sub sabie, cu gând neîndoit Longhine, tăind prin credinţă capetele vrăjmaşilor. Și acum..., a Născătoarei :
Usucă şi dezrădăcinează cugetele cele spinoase ale minții, din inima mea, ceea ce eşti fără prihană, şi o arată roditoare cu mijlocirea ta, Fecioară Preacurată. Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, curăţindu-se de sângele dracilor, cu Sângele cel curs prin milostivirea din coasta Ta. CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi... Veselindu-se s-a bucurat Biserica astăzi, întru cinstită pomenirea răbdătorului de patimi Longhin, strigând : Tu eşti puterea mea Hristoase şi întărirea. ICOS.
Cerul cu mult întuneric întunecându-se, pământul cutremurându-se, pietrele despicându-se, şi catapeteasma Templului rupându-se în două, văzând Longhin întru dumnezeiască patima lui Hristos, a cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu pătimind din a Sa milostivire; El, Care este nepătimitor cu Dumnezeirea, mărit împreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh, fiind toate şi cuprinzându-le, şi ca un Dumnezeu şi adevărat Împărat. Pentru aceasta Longhin cu bucurie a strigat : Tu eşti puterea mea Hristoase şi întărirea. SINAXAR
În această lună, în ziua a şaisprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Longhin sutaşul. Stih : Fiu al lui Dumnezeu pe tine Hristoase zicându-te, Longhin ca mai-nainte, i se taie capul iubindu-te. În ziua a șaisprezecea. Pe Longhin sabia îl tăia. Acesta a fost pe vremea lui Tiberie Cezarul, din Capadocia, sutaş sub ascultarea lui Pilat, Guvernatorul Iudeei, şi a fost rânduit din porunca aceluia să slujească la cinstitele patimi ale lui Hristos, şi la răstignire, şi să păzească mormântul cu straja, adică cu ceata sa de ostaşi ce avea sub ascultarea lui. Deci văzând el minunile ce se făceau, cutremurul şi întunecarea soarelui, mormintele ce se deschideau, morţii care ieşeau afară dintr-însele, şi pietrele care se despicau; a strigat tare, zicând : Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu. Acesta n-a primit arginţii care i se da de către Iudei ca să tăgăduiască, învierea, şi cu alţi doi ostaşi, care mai pe urmă împreună cu dânsul au mărturisit. Apoi lăsându-şi slujba ce era pe seama lui, şi mergând în ţara sa, propovăduia Apostoleşte pe Hristos Dumnezeu. Deci plecându-se Pilat, mai vârtos fiind stricat prin făgăduinţa de bani de la iudei, pârăşte pe Longhin cu scrisorile sale către Tiberie, cum că şi-a lăsat slujba şi se află la patria lui propovăduind pe Hristos Dumnezeu. Şi Tiberie îndată a trimis cu porunca lui de i-a tăiat capul şi lui şi celor doi ostaşi ce erau cu dânsul, şi i s-a adus capul din Capadocia la Ierusalim, ca să se încredinţeze Pilat şi Iudeii de moartea lui, şi pentru ca să ia Pilat cele ce i se făgăduise. Deci îi ascunseră cinstitul cap afară din cetate în nişte gunoi. Şi peste mulţi ani, o femeie slăvită din Capadocia, pierzându-şi vederea ochilor, merse la Ierusalim cu un fiu ce-l avea unic născut, ca să poată să-şi găsească leacul orbirii la acele sfinte locuri; şi ajungându-o şi moartea fiului său, îşi plângea îndoita jale. Deci arătându-se în vis fericitul Longhin, şi spunându-i cine este, şi arătându-i unde era capul îngropat, o a îndemnat să sape, să-l scoată de acolo, că se va tămădui la ochi, şi-şi va vedea şi pe fiul său, că se află preamărit. Femeia aflând gunoiul, săpă cu mâinile şi scoase capul Sfântului, şi îndată i s-a tămăduit vederea ochilor, şi a văzut în vis pe fiul său unde era împreună cu Sfântul, şi avea cinste de dânsul. Atunci îngropă moaştele fiului său într-un loc cu capul Sfântului; fiindcă aşa îi zisese Sfântul prin vis; şi se duse la Capadocia, ca şi Saul, care căutând asinii tatălui său, a nimerit împărăţia. Aşa şi ea căutându-şi lecuirea ochilor, a dobândit aceasta, şi pe Sfântul l-a aflat de atunci cald ajutător. Drept aceea zidind ea Mucenicului o biserică foarte frumoasă, şi punând acolo muceniceştile moaşte se îmbogăţi şi ea şi toţi credincioşii de izvoare de tămăduiri, întru mărirea Domnului nostru Iisus Hristos, Amin. Tot în această zi, Sfinţii doi Mucenici cei tăiaţi cu Sfântul Longhin.
Stih : Ostăşimea cea stricăcioasă doimea nevoitorilor a părăsit : Şi prin sabie ostaşi ai Domnului s-au făcut. Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Leontie, Dometie, Terentie şi Domnin, care prin foc s-au săvârşit.
Stih : Leontie trei împreună nevoitori având : Ca un leu a intrat în mijlocul focului stând. Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Mal.
Stih : Mal lăsând scurta nemernicie pământească : Locuieşte îndelungata locuinţă cerească. Acest dintre sfinţi Părintele nostru Mal, lăsând averea şi rudeniile, petrecea în locuri pustii şi nelocuite, bucurându-se în postiri, în privegheri, şi în toată altă nevoinţă. Ba încă îi era faţa pururea veselă şi făcea mari minuni cu numele lui Hristos, curăţind leproşii, alungând dracii, dăruind orbilor vedere; şi acestea le făcea încă fiind viu; iar după ce s-a dus către Domnul, şi lăsându-şi trupul pe pământ, a luat Dar de la Dumnezeu de curgea dintr-însul mir, cu foarte frumoasă mirosire, spre tămăduire şi apărare de toate primejdiile, şi de boli fără de leac : Că pe cei ce mă preamăresc, zice Domnul, îi voi preamări. A căruia este mărirea şi puterea, în vecii vecilor, Amin. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne. Pătimind pentru lege Mucenice, cu gând vitejesc al sufletului, ai ruşinat toate sfaturile celor fărădelege, şi după dreptate te-ai încununat, strigând : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne. Dumnezeiescul Dar venind peste moaştele taie, risipeşte toată durerea, celor ce se apropie de tine cu bunăcredinţă, Fericite, şi te propovăduiesc mărturisitor nebiruit al adevărului. Slavă...,
Nu ți-a fost milă de trupul tău cel muritor Longhine, pentru Hristos; n-ai vrut să jertfeşti dracilor ci te-ai adus pe tine jertfă lui Dumnezeu fără prihană, cu bucurie tăindu-te prin sabie; vrednicule de laudă. Și acum..., a Născătoarei :
Ca într-o Curată S-a sălăşluit întru tine Cuvântul Cel curat Fecioară, voind să cureţe prin tine spurcăciunile oamenilor; că binecuvântat este Rodul pântecelui tău. Cântarea a 8-a :
Irmos : Mâinile întinzându-şi... Adormind mai înainte mişcările trupului, cu privegherile cele către Domnul, Mărite, ai adormit cu somnul cel preadulce pururea pomenite, omorându-te pentru Hristos care a izvorât morţilor viaţă, prin dumnezeiasca adormire pe lemnul Crucii. Văzut-ai, Preafericite, pe Dumnezeu, Cel ce S-a făcut Om pentru milostivire, împungându-Se cu suliţa în coastă şi izvorând sânge şi apă, te-ai rănit de dragostea Lui cea dulce, cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Stins-ai focul idolesc, cu curgerile sângiurilor tale, Longhine preaînţelepte, şi ai ars pe cei ciopliţi, şi capiştile cele neîntărite, aprinzându-ţi-se sufletul cu dumnezeiasca râvnă, şi strigând : Lăudaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Binecuvântăm...
Luminându-ţi-se ochii inimii cu strălucirile tale dumnezeieşti, ale Celui ce a întunecat lumina soarelui, ai părăsit negura relei credinţe Longhine, şi te-ai arătat stea care luminează pe cei ce strigă : Lăudaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Și acum..., a Născătoarei :
Cu gura, şi cu limba şi cu sufletul, te propovăduiesc pe tine Născătoare de Dumnezeu, şi te rog Preacurată, luminează inima mea cu lumina ta, şi mă izbăveşte de întunericul cel cumplit, pe mine cel ce strig : Lăudaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-au încuiat, şi au stins puterea focului, cu buna faptă încingându-se tinerii cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Cântarea a 9-a :
Irmos : Hristos Piatra cea netăiată... Puterea mea şi lauda este Cuvântul, Cel ce Și-a întins mâinile pe Cruce, ai strigat Mucenice către cei fărădelege, şi închipuind patima Lui cea preafericită, rabd moarte de bunăvoie. Ca un împodobit răbdător de patimi, umplându-te de Dar, te-ai arătat în totul preafrumos; şi stai înaintea Cuvântului Celui frumos, luând răsplătirea multelor tale dureri. Pe tine Longhine cel ce te-ai arătat ca un soare luminos şi neapus, şi cu razele tămăduirilor ai luminat toată lumea şi ai risipit negura necunoștinței, te fericim. Slavă...,
Ridicatu-te-ai către lăcaşurile cele veşnice, şi te-ai numărat dimpreună cu cetele tuturor Sfinţilor Mucenici; cu care împreună adu-ţi aminte Mucenice Longhine de noi, cei ce prăznuim pomenirea ta cu bunăcredinţă, Preafericite. Și acum..., a Născătoarei :
Lăcaş Luminii celei neînserate te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu, prin care cei din întuneric şi din umbra morţii, au văzut lumină; drept aceea luminează-mi simţirile inimii mele. Irmosul :
Hristos Piatra cea netăiată de mână, Cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu. LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim... Văzând pe Domnul şi Dumnezeul tuturor, adormit pe Cruce de bunăvoie, şi zidirea toată clătindu-se pe vremea răstignirii, purtătorule de chinuri Longhine dimpreună cu tâlharul cel mulţumitor, L-ai mărturisit Fiu lui Dumnezeu. Pentru care şi bucurându-te te-ai junghiat; şi acum ca un Mucenic prea-ales te rogi pentru toţi. A Născătoarei, asemenea.
Deşerta-tu-Sa negrăit, în pântecele tău Cuvântul Cel prea deplin, nedepărtându-se de Sânurile Părinteşti Preacurată, şi se vede trup şi Prunc Se naşte Născătoare de Dumnezeu. pe Care roagă-L neîncetat, să se mântuiască de primejdii, de supărări, de greşeli şi de gheenă, cei ce cu bunăcredinţă te propovăduiesc pe tine Stăpână, Maică a lui Dumnezeu. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ŞAPTESPREZECEA Sfântul Prooroc Osie, şi Preacuviosul Mucenic Andrei Criteanul. LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul 1, Podobie : Prealăudaţilor Mucenici... Duhul cel Sfânt care purcede de la Tatăl, prin limba ta Proorocule a hotărât, că va fi venirea lui Hristos cea viitoare, în anii cei de pe urmă, spre înnoirea zidirii. Şi acum văzând săvârşirea proorociei tale, Slăvite, cinstim pomenirea ta. Păcătuind mai înainte cu socotinţa, firea noastră Iubitorule de oameni, logodindu-Te cu ea ai curăţit-o de întinăciune, împreunându-o cu Tine, după unire nedespărţită mai presus de gând. Şi acestui lucru făcându-se semn Proorocul Tău, pe cele ce erau mai înainte desfrânate, le-a făcut înfrânate. Grăitorule de Dumnezeu, Proorocule, văzându-ţi acum graiurile tale împlinite prin Har, şi stând înaintea Dumnezeului tuturor, roagă-te pentru toţi cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta; cerându-le iertare greşelilor, pace şi îndreptare vieţii. Alte Stihiri, ale Cuviosului, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz între... Sudorile ostenelilor sihăstriei, Slăvite, adăugându-se către lupta mucenicilor, au pus în tine, Andreie; dorirea deplin; care cu bun prilej te-ai arătat întru Dumnezeu foarte tare. Roagă-te dar să se izbăvească de stricăciune şi de primejdii, cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta cea pururea cinstită. Prin credinţă făcându-te ca o piatră de mare preţ, nu te-ai sfărâmat; că bătându-te şi pe pământ fiind târât, netezind Slăvite calea credinţei o ai făcut bună de umblat, şi ai răsturnat mintea cea prea-rea a părerii lui Copronim, Fericite, ca pe un temei putred. Fiind crescut şi hrănit cu dogmele Apostolilor, Fericite, şi cu învăţăturile dumnezeieştilor părinţi, ai cinstit chipul lui Dumnezeu celui întrupat, care se vede în sfinţite însemnări şi în cinstite închipuiri. Pentru aceasta chinuindu-te Fericite pentru El te-ai arătat învăţător bunei credinţe şi podoabă mucenicilor. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei, aceiaşi Podobie.
De mii de ori am făgăduit că mă voi pocăi de păcatele mele Preacurată, dar nu mă lasă obiceiul cel rău al faptelor rele. Drept aceea strig către tine, cad înaintea ta şi mă rog : Scapă-mă Stăpână din această tiranie, îndreptându-mă către cele mai bune şi asemenea mântuirii. A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşea, care ai născut pe Mielul Cel fără prihană, Care a venit să spele cu sângele Său păcatul a toată lumea, pe Cel ce S-a junghiat pentru noi Preacurată, şi a înviat marginile lumii; îmbracă-mă pe mine cel ce sunt gol de nestricăciunea dumnezeiască, făcându-mi îmbrăcăminte a Darului celui dumnezeiesc, din lâna naşterii tale. Troparul Proorocului, glasul al 2-lea.
A Proorocului Tău Osie, pomenirea Doamne prăznuind, printr-însul te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Slavă..., al Cuviosului, glasul al 4-lea.
Pustniceşte mai înainte pedepsindu-te în munte, taberele vrăjmaşilor cele netrupeşti le-ai pierdut cu arma Crucii, întrutot fericite; şi iarăşi spre chinuire bărbăteşte te-ai îmbrăcat, ucigând pe Copronim cu sabia credinţei. Pentru amândouă aceste te-ai încununat de la Dumnezeu Cuvioase Mucenice Andreie, pururea lăudate. Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE Din Octoih unul, cu Irmosul pe 6, şi două ale sfinţilor, pe 8: CANONUL Proorocului. Facerea lui Teofan. Cântarea 1-a, glasul 1 : Irmos : Lui Dumnezeu, Celui ce a ajutat în Egipt lui Moise şi printr-însul pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, cântare de biruinţă să-i cântăm, că S-a preamărit. Ca un grăitor de Dumnezeu cu adevărat, o Proorocule Osie, stând înaintea Dătătorului de viaţă, roagă-te neîncetat, să izbăvească de primejdii pe toţi cei ce te laudă cu credinţă. Curăţind vederea sufletului tău de spurcăciune, te-ai învrednicit a vedea şi a spune mai înainte foarte bine, fără minciună şi luminat, cele viitoare, care erau să se împlinească. Izvorul cunoştinţei celei mai de înainte, înţelepciunea lui Dumnezeu, a arătat pe grăitorul de Dumnezeu Osie, râu de proorocie, care izvorăşte tuturor dumnezeieştile învăţături. A Născătoarei :
Pe Hristos, Cel ce S-a arătat pentru noi din Fecioară, L-a chemat de faţă Tatăl din Egipt, precum a spus dedemult Osie văzătorul de Dumnezeu. Alt CANON al Preacuviosului.
Facerea lui Iosif. Cântarea 1-a, glasul al 2-lea : Irmos : Întru adânc a aşternut... Robindu-ţi bărbăteşte patimile trupului Părinte sub cuget, ca unul ce eşti numit cu numele bărbăţiei, ai biruit cruzimea tiranilor, şi ai pătimit după lege. Pentru această adunându-ne cu credinţă, toţi cu un glas te fericim. Înfierbântându-te ca un jeratec înţelegător, cu înfierbântarea Dumnezeiescului Duh, ai topit îngheţul patimilor, şi cu pâraiele sângiurilor ai stins focul cel străin al necredinţei, mare Andreie mărturisitorule, de Dumnezeu fericite. Slavă...,
Legându-te cu dragostea lui Hristos, Părinte, din tinereţe cu bucurie luându-ţi Crucea, i-ai urmat Lui, lepădându-te de sine-ţi prin pustnicie, prin mărturisire şi prin suferinţe, prea desăvârşit. Și acum..., a Născătoarei :
Fiindu-mi îngreuiat sufletul totdeauna cu somnul lenevirii, alerg către sprijinirea ta, Preacurată Maică Fecioară; deşteaptă-mă către privigherea pocăinţei, izbăvindu-mă atunci de munca cea veşnică. Cântarea a 3-a :
Irmos : Întăreşte-mă Hristoase pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, şi mă luminează cu lumina feţei Tale; că nu este sfânt fără numai Tu, Iubitorule de oameni. Fiind învăţat în arătările cele dumnezeieşti cu învăţătură Cuvioasă lui Dumnezeu, arătat ai proorocit chemarea limbilor Proorocule, fiind însemnat de Duhul Sfânt. Învrednicindu-te gânditorule de Dumnezeu, a vedea mai înainte cele ce vor să fie ca şi cum ar fi fost de faţă, arătat ai spus mai înainte căderea evreilor, şi mutarea lor din lege. Spus-ai mai înainte că, Israil se va mântui, nu cu război, nici cu arc, nici cu toată întrarmarea, ci în Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, însemnându-ne prin aceasta întruparea Cuvântului. A Născătoarei :
Bucură-te cinstită Fecioară, ceea ce ai zămislit pe Cuvântul Cel ce S-a întrupat, care cu sfânt sângele şi trupul Său ne-a scăpat de înşelăciune. Alt Canon,
Irmos : Pe piatra credinţei întărindu-mă... Întărindu-ţi paşii gândului pe piatra dragostei lui Hristos Părinte, nicicum nu te-ai clintit de suflarea vânturilor celor potrivnice strigând Ziditorului tău : Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este sfânt afară de Tine Doamne. Izvorând tămăduiri şi înaintea sfârşitului şi după sfârşit, ajuţi pe cei cu neputinţe, şi goneşti duhurile cele necurate, Cuvioase Andreie, strigând Ziditorului tău : Nu este sfânt afară de Tine Doamne. Slavă...,
Fiind spălat cu lacrimile sihăstriei, te-ai împodobit cu mucenicescul sânge şi arătându-te întrutotul preafrumos, ai alergat în sus către Cel dorit, strigând : Nu este sfânt afară de Tine Doamne. Și acum..., a Născătoarei :
Pe Cel ce S-a făcut asemenea nouă cu trup, pe Dumnezeu Cuvântul Cel de o Fiinţă cu Tatăl, l-ai născut cu totul fără prihană, mai presus de cuvânt, rămânând Fecioară după naştere; pentru aceasta cu credinţă te fericim. Irmosul :
Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit Duhul meu a cânta : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine Doamne. SEDEALNA Proorocului, glasul 1.
Podobie : Mormântul tău... Plecatu-ţi-ai urechea Proorocule la Cel ce te-a chemat, şi învăţându-te cunoştinţa tuturor celor ce vor să fie, ai însemnat mai înainte venirea lui Hristos cea dumnezeiască. Pentru aceea astăzi prăznuind sfântă pomenirea ta, lăudăm pe Mântuitorul Cel ce te-a mărit pe tine. Slavă..., a Cuviosului, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul... Ca un purtător de numele bărbăţiei, Andreie, cu adevărat te-ai întărit în buna şi dreapta credinţă, Mucenice vrednicule de laudă; ca unul ce ai urmat lui Hristos, ai luminat cetele sihaştrilor cu faptele, şi te-ai arătat întocmai măririi cuvioşilor. Drept aceea supunându-te luptelor muceniceşti, vitejeşte te-ai chinuit pentru lege, şi ai biruit, tu cel ce eşti de un nume cu cel întâi chemat, Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. Și acum..., a Născătoarei :
Alunecându-mă cu cugetele cele viclene, am căzut în noian de păcate, şi suspinând, strig ţie din inimă Preacurată : Minunează întru mine mila ta cea bogată şi luciul cel nemărginit al milostivirii tale, şi bogăţia cea nemăsurată a îndurărilor tale, şi-mi dă pocăinţă şi iertare greşelilor; ca să strig ţie cu dragoste : Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să-mi dea iertare de greşeli; că pe tine te am nădejde eu robul tău. A Crucii, a Născătoarei :
Trăgându-te Cuvinte la Cruce, de bărbații cei fărădelege cu gând cumplit, şi văzându-Te Maica Ta, cu amar lăcrămând şi rupându-i-se cele din-lăuntru, tânguindu-se striga, şi de necazul inimii glăsuia suspinând : Cum pătimeşti fără dreptate preabunule Cuvinte ? Cum rabzi lovituri cu palma peste obraz de a Ta bunăvoie ? Şi iarăşi, cum suferi scuipările, şi moartea cea fără dreptate ? Vai mie ceea ce Te-am născut Fiule, pe Tine care Te văd pironit cu cuie pe Cruce. Ci pătimeşti acestea voind, Cel ce din fire eşti Iubitor de oameni. Cântarea a 4-a :
Irmos : Cunoscut-am Atotputernice iconomia Ta, şi cu frică Te-am preamărit Mântuitorule. Osie cel ce eşti ochiul cel văzător de Dumnezeu al proorociei, mântuieşte de primejdii pe cei ce te laudă. Lăcaşule cel prealuminat şi întărit al Duhului, roagă-te să mântuiască pe cei ce te laudă. Cel ce stai înaintea Judecătorului tuturor, ca un Prooroc îndumnezeit, mântuieşte-mă de patimi cu rugăciunile tale. A Născătoarei :
Întrecut-ai pururea Fecioară, pe cetele îngerilor, purtând în pântece pe Ziditorul lumii. Alt Canon,
Irmos : Venit-ai din Fecioară... Făcându-te ascultător poruncilor lui Hristos, cu veselie te-ai închinat la închipuirea Lui, Părinte. Pentru aceea cel fărădelege, cu multe feluri de munci te-a omorât. Făcându-te bun miros de bunătăţi, zăcând acum în mormânt şi izvorând mir, umpli de bun miros fețele celor ce se apropie de tine cu inimă neîndoită, Părinte Cuvioase. Slavă...,
Bolnăvindu-se cu ticăloşia mamona cel plin de toată răutatea, Cuvioase, de față i-ai înfruntat eresul, făcându-te pătimitor bărbaţilor celor dreptcredincioşi, vrednicule de laudă. Și acum..., a Născătoarei :
Ca o roadă bună ai odrăslit Spicul cel ce hrăneşte pe toţi cei ce te cinstesc pe tine, cu dreaptă credinţă Stăpână prealăudată, şi pe Cuvântul Cel ce S-a întrupat din tine. Cântarea a 5-a :
Irmos : De noapte mânecând te lăudăm pe Tine Hristoase, Cel ce eşti împreună fără început cu Tatăl şi Mântuitorul sufletelor noastre; pace lumii dăruieşte, Iubitorule de oameni. Plecând cu milostivire, ne-ai învăţat pe noi îndelungă-răbdarea, milostivirea şi bunătatea lui Dumnezeu, prin care îngăduieşte pe toţi Proorocule, grăitorule de Dumnezeu. Hristos a înviat omorând moartea, precum a vestit înţeleapta ta proorocie, mai înainte descoperitorule de cele dumnezeieşti, şi a dăruit viaţă sufletelor celor din iad. Răpeşte-mă cu rugăciunile tale Proorocule Osie, din adâncimea greşelilor mele, având neînfruntată îndrăzneală către Hristos, gânditorule de Dumnezeu, Preafericite. A Născătoarei :
Domnul şi Împăratul tuturor, Cel împreună fără început cu Tatăl, S-a făcut sub vreme, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi S-a arătat cu trup. Alt Canon,
Irmos : Luminarea celor ce zac... Scârbindu-te Părinte de întunericul păcatului şi strălucind cu nepătimirea, te-ai arătat cu totul lumină, şi luminezi cu razele vindecărilor, prin Darul cel dumnezeiesc, pe cei ce se apropie cu credinţă de dumnezeiescul tău mormânt. Cu totul te-ai arătat lăcaş lui Dumnezeu, bine-vieţuind şi nevoindu-te Părinte cu cuget vitejesc. Şi acum zăcând în mormânt, petreci întreg şi netopit, Fericite, dezlegând patimile tuturor credincioşilor. Slavă...,
Vitejeşte bătând război împotriva dracilor, Preafericite, şi împotriva oamenilor eretici te-ai învrednicit măririi celei veşnice şi cununilor, Andreie. Pentru aceasta toţi credincioşii cu dragoste te fericim. Și acum..., a Născătoarei :
Porţi în mreje cu nespusă naştere, pe Hristos care îmbrăţişează pe cei ce s-au înşelat de răutate şi ticăloşeşte au robit înşelătorului, Fecioară prealăudată. Pentru aceea ca pe Maica lui Dumnezeu te mărim. Cântarea a 6-a :
Irmos : Pe Proorocul l-ai mântuit din chit Iubitorule de oameni, şi pe mine mă scoate dintru adâncul păcatelor, rogu-mă. Proorocind cele ce vor să fie, Osie preafericite, ai arătat pogorârea Cuvântului către oameni. Pe cei ce au fost omorâţi cu greşelile, viaţa cea nemuritoare, i-a scos din laturile iadului precum ai proorocit. Luarea în laturi a celor legiuite, căderea iudeilor, şi chemarea limbilor ai arătat Proorocule. A Născătoarei :
Din pântecele tău a răsărit Dumnezeu Cuvântul, ceea ce eşti fără prihană, îmbrăcându-Se negrăit cu trup pentru noi, ca un Milostiv. Alt Canon,
Irmos : Întru adâncul greşelilor... În temniţă pentru Stăpânul te-a aruncat cel fărădelege, ca să fii în pază Andreie, căci păzeşti neatinsă voia Lui cea dumnezeiască. Spărgându-ţi-se trupul cu tăieturile bătăilor, Fericite, n-ai băgat seamă; ci ai răbdat ca şi cum ar pătimi altul, întărindu-te dumnezeieşte. Slavă...,
Fiind ascuns ca o comoară de mult preţ, te arăţi Părinte stând înaintea celor binecredincioşi, şi pe toţi cei ce te cinstesc pe tine îi îmbogăţeşti cu minunile. Și acum..., a Născătoarei :
Sfeşnic înţelegător te vedea mai înainte Proorocul dedemult, ţinând Curată dumnezeiasca făclie pe Hristos; prin Care toți ne-am luminat. Irmosul :
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune Dumnezeule. CONDAC, glasul al 3-lea.
Podobie : Fecioara astăzi... Prăznuieşte astăzi cetatea cea împărătească, strălucitul praznic al pomenirii tale celei de lumină purtătoare, chemând la sine toată cetatea şi latura; şi se bucură, căci a dobândit vistierie mare, mult-pătimitorul tău trup, Andreie Mucenice, luminătorule al ortodoxiei. ICOS.
Crucea luând în loc de armă preamărite, şi în loc de platoşă îmbrăcându-te cu credinţa, ai ieşit Mucenice la luptă asupra vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi, de sine-ţi chemat; şi ai surpat taberele lor cu puterea Duhului. Prin aceasta umplându-te din-destul Cuvioase, dă-mi şi mie puţin dar, să-mi lumineze gândul, ca să laud după vrednicie nevoințele tale cele viteze, luminătorule al ortodoxiei. SINAXAR
În această lună în ziua a şaptesprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Osie. Stih : În a şaptesprezecea zi fiind, Osie s-a îngropat murind. Acesta se tâlcuieşte mântuit, păzitor sau umbritor. Era fecior lui Beyri din Balemot, din neamul lui Isahar. Şi proorocind multe asupra lui Israil, a răposat, şi s-a îngropat în pământul lui cu pace. El a dat semn că va veni Domnul pe pământ, şi va locui cu oamenii, când va apune soarele spre Silom, şi se va împărţi în două părţi. Şi se vor face doisprezece copaci, urmând şi ascultând lui Dumnezeu, Celui ce se va ivi pe pământ; şi printr-însul se va mântui tot pământul. Tot în această zi, pomenirea Sfântului Preacuviosului Mucenic Andrei cel din Crit. Stih : Dintre amândouă picioarele, Andreie unul ţi s-a tăiat. Şi calea nevoinţei o ai săvârşit arătat. Acest fericit Părintele nostru Andrei, a fost născut şi crescut în cetatea Critului cea aleasă, din părinţi binecredincioşi şi iubitori de fapte bune, şi se creştea cu bune învăţături, şi era cu mare căldură lucrător poruncilor lui Dumnezeu. Deci când a fost pe vremea împărăţiei lui Constantin Copronim, văzând turma lui Dumnezeu că se strică cu eresul luptătorilor de icoane, a venit în Constantinopol, şi mărturisi cu îndrăzneală adevărul înaintea împăratului, mustrând fără de nici o frică păgânătatea lui. Iar acesta nesuferind îndrăzneala lui, îl opri numaidecât asupra vorbei, şi porunci celor ce stau înaintea lui să-l prindă; şi aceştia îl doborâră jos la pământ pe cel înalt cu gândul, şi nu-l lăsară până a nu-l târî, cât însuşi împăratul după ce-şi răzbună de ajuns pentru îndrăzneala Sfântului, porunci să-l lase. Vorbind atunci şi alte multe Sfântul către împăratul pentru sfintele icoane, între altele îi zise : De vreme ce pe cei ce ocărăsc chipurile împărăteşti, îi certaţi de moarte la câtă urgie şi pedeapsă dumnezeiască vă veţi osândi voi cei ce ocărâţi icoana lui Dumnezeu ? Atunci tiranul foarte aprinzându-se de mânie, porunci de-l dezbrăcară şi-l întinseră cu legături de ştreanguri, şi atâta îl bătură de rău, cât se roşise locul sub el de curgerile sângelui. Deci dacă îl sculară văzând că nici cu daruri nici cu înfricoşări nu-l pot înfrânge pe viteazul, iarăşi îl puseră la munci cumplite şi fără de omenie; şi-i pătrunseră coastele, şi-i zdrobiră gura cu pietre; apoi îl băgară în temniţă. Şi a două zi, iarăşi aducând pe Sfântul înaintea lui, şi văzându-l mai îndrăzneţ de cum era, porunci de-l bătură iarăşi, şi-i strujea carnea şi-l pătrundea cu rănile, de se rupeau şi cădeau bucăţi de pe trupul lui. Iar în cea de apoi, legându-i fericitele picioare cu ştreanguri, îl traseră pe pământ târându-l prin tot târgul. Deci târându-se Mucenicul aşa, un pescar cum, ieşi din mare cu peşte, pornindu-se din îndemnarea drăcească, luă satârul cel de măcelărie, şi tăind un picior de la trupul Sfântului, conteni alergătura nevoinţei Mucenicului, şi-l trimise la cereştile lăcaşuri. Iar cinstitele sale moaşte aruncate la locul făcătorilor de rele, aflându-se multă vreme amestecate cu trupurile care erau acolo, doisprezece oameni îndrăciţi, din multe părţi ale cetăţii adunaţi, se duseră acolo, ca şi cum ar fi fost sfătuiţi, şi găsiră cinstitul trup zăcând negrijit şi fără de cinste; care atingându-se de dânsul, întru acel ceas se tămădui; şi luându-l îl duseră de-l îngropară la un loc sfinţit ce se numea Crisis; întru mărirea Domnului nostru Iisus Hristos, Amin. Tot în această zi, aducerea cinstitelor moaşte ale Sfântului dreptului Lazăr. Stih : Cetatea porţile prietenului lui Hristos ridicând. Îi zice : Lazăre vino afară pe Hristos urmând Fericitul, între împăraţi, preaînţeleptul Leon, pornindu-se din dumnezeiasca râvnă, ca din dumnezeiască insuflare, întâi a zidit o biserică frumoasă dreptului Lazăr; după aceea trimiţând la insula Cipru, a aflat sfintele sale moaşte zăcând în pământ în cetatea Chitieilor, fiind trecuţi ca la o mie de ani, într-o raclă de marmură, în care erau săpate litere într-altă limbă : Lazăr cel de patru zile mort, prietenul lui Hristos. Deci îndată ridicând odorul cel scump, şi punându-l într-un sicriu de argint, îl duseră la Constantinopol La aşezarea cinstitelor lui moaşte : Ni s-a arătat altă Betanie închipuind. Tot în această zi, Sfinţii Mucenici, şi buni fraţi fără de arginţi, Cosma şi Damian, Leontie, Antim şi Evprepie.
Stih : Din neam Arabi, iar din sabie prea răbdători.
Ştiu pe cei fără de argint dumnezeieşti biruitori. Leontie înşelăciunea a pierdut tăindu-se. Furnicoleu precum zice cartea lui Iov arătându-se. Antim cu Evprepie tăiaţi fiind, Preastrălucit şi bine potrivit înflorind. Trei sunt perechile sfinţilor fără de arginţi Cosma şi Damian, ce se numesc tot cu acest nume, şi lucrează meşteşugul doctoresc, având numele fără de arginți. Unii au fost fii Teodotei, femeii celei bune şi credincioase care au răposat cu pace, şi s-au îngropat în locul ce se cheamă Fereman. Alţii se aflau în Roma având dascăl viclean. Care suindu-i cu înşelăciune într-un munte, ca să culeagă ierburi, i-a ucis cu pietre. Iar alţii sunt aceştia a căror şi pomenire, facem, care au fost din Arabia, foarte învăţaţi la meşteşugul doctoresc, şi umblau prin toate cetăţile şi oraşele, tămăduind bolnavii, neluând plată; şi cu prilejul meşteşugului propovăduiau pe Hristos. Iar în zilele lui Diocleţian şi Maximian, merseră la Egea cetatea Lisiei, şi stând înaintea ighemonului Lisiei, şi bătându-i fără de milă îi aruncă în adâncul mării; şi cu vrerea lui Dumnezeu aflându-se pe uscat, şi prinzându-i iarăşi, îi aruncară într-un cuptor ars; şi păziţi fiind nevătămaţi, îi răstigniră pe Cruce. Şi după aceasta le tăiară capetele acestor fericiţi cinci fraţi. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Tinerii lui Avraam, în cuptor Treimea închipuind, văpaia focului în rouă o au prefăcut, şi cântând strigau : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri. Cu lumină mai presus de fiinţă, luminându-ţi-se gândul Osie, te-ai îmbogăţit, Fericite, cu cunoştinţa celor ce vor să fie strigând Stăpânului : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri. Asemănatu-Te-ai în mâinile Proorocilor, Nemuritorule, înmulţind vedeniile, Mântuitorule, în multe feluri închipuindu-Te celor ce cu credinţă strigă Ţie : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri. Tu eşti izvorul lui Israil, care verşi ape de mântuire, propovăduind mai înainte pe Hristos râul păcii, Osie; Căruia strigăm : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri. A Născătoarei :
Cel ce a strălucit din Tatăl Cel fără de început, din tine S-a întrupat Fecioară Maică a lui Dumnezeu, pentru nespusa milostivire, pe care lăudându-L strigăm : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri. Alt Canon,
Irmos : Porunca cea potrivnică... Valurile viclenirii înălţându-se, n-au mişcat gândul tău Andreie Cuvioase, fiindu-ţi starea pe piatra cunoştinţei lui Hristos. Pentru aceea te-ai făcut liman fără de valuri, tuturor celor cu adevărat înviforaţi. Fiind întunecat la gând cugetătorul de viclenire, se ispitea, să te înşele cu întrebări nebuneşti pe tine, cel ce erai împodobit cu luminările dogmelor. Dar a rămas de râs, umplându-se de ruşine cu îndrăzneala ta de față înţelepte. Slavă...,
Gândul tău fiind împodobit cu dumnezeieştile insuflări, Andreie vrednicule de minune, te-ai arătat tuturor stea cu totul luminoasă, luminând totdeauna cu minuni, pe credincioşii cei ce te laudă pe tine. Și acum..., a Născătoarei :
Fost-ai lăcaş lui Dumnezeu celui viu Fecioară prealăudată, întru care și-a făcut negrăit sălăşluirea, Cel ce locuieşte în Ceruri, şi a primit să Se facă om, pentru multa Sa bunătate. Cântarea a 8-a :
Irmos : Pe Cel ce a păzit pe tineri în văpaia focului în cuptorul cel ars, şi în chip de înger S-a pogorât la dânşii. Pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Lucrarea cea mai înainte cunoscătoare, şi cunoaşterea celor ce vor să fie, care s-a dat Proorocilor din Darul cel dumnezeiesc, mai presus de pricepere, îi făcea a cânta. Lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Având gura de Dumnezeu insuflată, şi limbă grăitoare de cele dumnezeieşti Osie, care luminându-te cu raza credinţei cântai : Lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Cu propovăduire luminată ai spus mai înainte celor de pe pământ măririle lui Dumnezeu, cunoştinţa celor ce vor să fie, Proorocule grăitorule de cele dumnezeieşti, cântând : Lăudaţi pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. A Născătoarei :
Pe Dumnezeu Cuvântul Cel pururea de o Fiinţă cu Dumnezeu, întrupându-Se din Sfântul tău pântece Fecioară Curată, S-a arătat celor ce cântă : Pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Alt Canon,
Irmos : Cuptorul oarecând în Babilon... Omorând mai înainte patimile trupului înţelepte, cu nevoinţele cele pustniceşti, te-ai chinuit foarte tare, cu cinste, sărutând Fericite, totdeauna chipul Mântuitorului, şi al Fecioarei şi al sfinţilor. Fiarele cele cu turbare nebunească împotriva lui Hristos, ca nişte sălbatice s-au pus asupra ta Părinte să te omoare. Drept aceea târându-te şi bătându-te, te-au aruncat în prăpastie, făcându-te mărturisitor al adevărului arătat. Binecuvântăm pe Tatăl...
Cu minunile adapi pe credincioşi ca şi cu nişte ape, Preafericite, şi goneşti duhurile viclenirii, şi pierzi bolile, luând Darul tămăduirii de sus, de la Hristos Dumnezeul nostru. Și acum..., a Născătoarei :
Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile Fecioară, încăpând pe Dumnezeu în pântecele tău, pe Cel neîncăput întru toate. Pe care roagă-L, să ne izbăvească de necazul cel pierzător de suflet preacurată Stăpână, pe cei ce te lăudăm cu bunăcredinţă. Irmos : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Cântarea a 9-a :
Irmos : Bucură-te lauda fecioriei, bucură-te Maică preacurată, pe care toată făptura cu dumnezeieşti cântări te mărim. Luat-ai răsplătire ca un Prooroc Osie, primind cununa cea cu bună podoabă de la Dumnezeu, Preafericite. Fiind luminat cu toată lumina lui Hristos, prea-alesule, cu rugăciunile tale fă-L pe El blând, către cei ce te laudă pe tine. Dimpreună cu cetele îngerilor stai, cu laude cinstind pe Stăpânul, vieţuind viaţă întocmai cu îngerii, Osie. A Născătoarei :
Vrând să mântuiască pe om, Mântuitorul şi Domnul, S-a îmbrăcat cu trupul nostru, din tine Fecioară preacurată. Alt Canon,
Irmos : Fiul Părintelui Celui fără... Iată Părinte Cuvioase, că ţi-ai săvârşit călătoria, păzind credinţa cea pravoslavnică fără de prihană, prin care nevoindu-te după lege ai luat cunună îndoită de sus, ca un Mucenic nebiruit, ca un pustnic nesupărat. Ca un crin cu dulce miros, ca un trandafir, ai înflorit Părinte, în livada dumnezeieştii sihăstrii arătat, şi bine-mirosind, fiind împodobit muceniceşte, ca un cedru, preafericite Andreie, podoaba sihaştrilor. Fiind împodobit cu semne şi cu minuni arătat, ai rămas nestricat, stând înaintea tuturor fericite Andreie, şi luminând sufletele, celor ce cu credinţă fierbinte se apropie de tine, şi pururea te fericesc. Slavă...,
Săvârşind astăzi sfinţită pomenirea ta, ca o zi de praznic, şi plină de veselie, cu credinţă strigăm ţie Părinte : Cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, izbăveşte-ne pe noi pe toţi, de primejdiile vieţii. Și acum..., a Născătoarei :
Făcutu-s-a pântecele tău lăcaş Luminii, care a luminat lumea cu strălucirile Dumnezeirii, şi a gonit de tot de pe pământ întunericul necunoştinţei, Fecioară fără prihană. Pentru aceea te mărim. Irmosul :
Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o slăvim. LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim... Foarte preaminunat este Darul cel plin de Duh, care ţi s-a dat de la Dumnezeu, Osie grăitorule de Dumnezeu, prin care ai spus Proorocule pe față, întruparea Mântuitorului din Fecioară, şi răstignirea şi patimile, şi cinstita şi dumnezeiasca înviere : Iar lui Israil celui ce era cu cuget deşert, pierderea de tot. Alta a Cuviosului, asemenea.
Pe Andrei bunul biruitor toţi credincioşii cu dragoste să-l lăudăm, prăznuind dumnezeieşte cinstita lui pomenire : Că acesta ne-a propovăduit nouă cu toată buna-credință, să cinstim cinstitele icoane ale Mântuitorului, şi ale tuturor sfinţilor : Pentru aceea a primit cunună din Cer, dănţuind împreună cu îngerii. A Născătoarei, asemenea.
Pe tine te-a arătat mai înainte Preacurată, că va ieşi din coapse neroditoare toiagul cel fără de umezeală al preotului, care preaslăvit a odrăslit : Pe tine te propovăduiau Proorocii şi legea, Maica Stăpânului şi Făcătorului tuturor, pe care roagă-L Preacurată, Preasfântă, să se mântuiască cei ce te laudă pe tine Născătoare de Dumnezeu fără prihană. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, şi otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A OPTSPREZECEA Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca. LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul al 8-lea. Podobie : Ce vă vom numi pe voi... Ce te voi numi pe tine Apostole ? Cer ? Că mărirea lui Dumnezeu ai vestit : Fulger ? Că lumea luminezi cu strălucirea : Nor ? Că slobozeşti din tine ape dumnezeieşti. Pahar de înţelepciune prea-îndumnezeit ? Care izvorăşti nouă vinul, cel ce veseleşte inimile : Roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre. Ce te voi numi pe tine acum de Dumnezeu primite ? Pârâul ce iese nouă din Rai ? Sicriul legii, care a aşezat Hristos ? Luminător, care străluceşte nouă lumină înţelegătoare ? Făclie, care luminezi Biserica ? Pâinea vieţii, dumnezeiască masă ? Paharul Dumnezeiescului Duh ? Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre. Ce te voi numi pe tine acum de Dumnezeu văzătorule ? Slujitor tainelor lui Hristos prealucrător ? Mai mare meşter înţelept al cortului celui înţelegător, care tai tăbliţele cele de piatră ale Darului ? Şi legea cea mai nouă ai scris, care iese din Sion, şi prin tine s-a propovăduit. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre. Ce te voi numi pe tine acum lăudate ? Vistierie tare a cereştilor daruri ? Doctor sufletelor, şi trupurilor prea cu osârdie ? Împreună-lucrător cu Pavel şi împreună călător ? Scriitor faptelor Apostolilor ? Luca ! Multe nume ţi-a făcut lucrarea bunătăţii. Roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre. Ce te voi numi pe tine acum de Dumnezeu grăitorule ? Ucenic că bine ai vestit nouă pe Hristos. Doctor ? Că patimile sufletelor tămăduieşti. Sfeşnic, care străluceşti nouă lumină înţelegătoare ? Treaptă şi temei credinţei ? Căci tu ne-ai scris nouă preacinstita Evanghelie. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre. Ce te voi zice pe tine acum minunate ? Văzător nemincinos de învăţăturile înţelepciunii ? Scriitor de învăţătura faptelor Apostolilor, sau stâlp neclintit al creştinătăţii ? Sau turn al Bisericii nesurpat ? Multe sunt numirile tale, dar mai multe sunt darurile. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre. Slavă..., glasul al 6-lea, al lui Anatolie.
Apostole al lui Hristos, şi scriitorule al dumnezeieştilor dogme, şi întărirea Bisericii, tu cu adevărat inimile cele ce erau în negura necunoştinţei, care apusese întru adâncul pierzării, le-ai tras cu cuvântările de Dumnezeu, mântuindu-le ca dintr-un val de vifor, următor fiind lui Pavel vasului alegerii, încă şi ucenic. Pentru aceasta te rugăm pe tine Luca, cel ce eşti vrednic de minuni, frumuseţea Antiohienilor. Roagă-te Mântuitorului şi Dumnezeu, pentru cei ce săvârşesc cu credinţă pururea cinstită pomenirea ta. Și acum..., a Născătoarei de la Înviere.
Cine nu te va ferici preasfântă Fecioară; sau cine nu va lăuda Preacurată, naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Acelaşi din tine cea curată a ieşit, negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-Se pentru noi. Nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre. LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 5-lea. Podobie : Bucură-te cămara... Vărsatu-s-a Darul în buzele tale, prin limbă de foc Luca Apostole, şi limbă de foc te-ai arătat, cuvinte de lumină slobozind cu propovăduire celor vrednici de lumină, şi săgeţi arzătoare celor ce doreau întunericul. Scriind şi învăţând cinstita Evanghelie, mireasmă de viaţă te-ai arătat, celor ce voiau viaţa, precum a zis Pavel, pe care l-ai avut învăţător; şi mireasmă de moarte celor ce nu iubeau viaţa, dăruieşte nouă pace, viaţă şi lumină, cu rugăciunile tale. Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
Cunoscut-am precum ai zis, din cuvintele tale, întărirea cuvintelor dumnezeieşte tăinuitorule : Pentru că te-ai hotărât a scrie nouă acele lucruri care bine le-ai dovedit, şi precum ţi le-au dat ţie cei ce mai întâi au fost singuri văzători; cu care şi tu ai fost întocmai slujitor întrupării Cuvântului pe Care după Înviere, în Emmaus L-ai văzut, şi cu arzătoare inimă împreună cu Cleopa ai mâncat; de a Căruia căldură dumnezeiască, umple şi sufletele noastre, ale celor ce te cinstim pe tine. Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.
Bucură-te, cel ce însu-ţi ai scris nouă aceasta, bucură-te ! Şi bucurându-te ai spus bunăvestirea celei Curate; şi pe Botezătorul cel ce din pântece a zis aceasta de Dumnezeu Născătoare; a Căruia ai scris şi zămislirea şi întruparea Cuvântului, ispitele şi minunile, cuvintele şi patimile, Crucea, moartea şi Învierea; care ai văzut şi înălţarea şi pogorârea Duhului. Şi propovăduind faptele şi mai ales cele ale lui Pavel, cu care te-ai arătat împreună călător, doctor şi tăinuitor, şi luminător Bisericii; pe care păzeşte-o totdeauna. Apoi această Stihiră a Apostolului, glasul al 4-lea, a lui Vasilie.
Stih : Vărsatu-s-a darul în buzele tale; pentru aceasta te‑a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac. Cu trestia înţelepciunii cea vânătoare ai cercat adâncul mării celei gândite, şi din adâncul cel purtător de moarte, sufletele credincioşilor le-ai vânat, Luca preafericite. Şi fiind ucenic al lui Pavel ţi-ai curăţit toată inima prin strălucirea Duhului. Luminat-ai neamurile cu dogmele tale, şi bolile patimilor le-ai vindecat cu minunile. Roagă-te pentru noi pururea lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre. Slavă..., glasul al 6-lea :
Întrutot înţelepte vânătorule sfinte Apostole, lucrătorule al Mântuitorului, şi cântătorule al patimilor Lui, care ai străbătut lumea, şi din înşelăciune pe păgâni ai tras şi lui Dumnezeu aducându-i, ca o mireasmă bună, la ceruri ai călătorit. Pentru aceasta stând înaintea Judecătorului, roagă-te să ne izbăvească pe noi de fărădelegile noastre, şi să ne scape din muncă în ziua judecăţii. Și acum..., a Născătoarei :
Făcătorul şi Mântuitorul meu Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a slobozit. Pentru aceasta ţie Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigăm fără de tăcere ca îngerul : Bucură-te ! Bucură-te Stăpână, folositoarea şi Acoperământul, şi mântuirea sufletelor noastre. Tropar, glasul al 3-lea :
Apostole sfinte şi Evangheliste Luca, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei Învierii :
Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; căci, cu trupul cel luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin Cruce răbdând patimă, ne-a izbăvit pe noi din stricăciune, ca un Iubitor de oameni. LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Sfântului. (De două ori) Slavă..., Și acum..., a Născătoarei Învierii : După întâia Catismă SEDEALNA, glasul al 3-lea. Podobie : De frumuseţea fecioriei... Veniţi să lăudăm pe Apostolul Luca, ca pe un îndreptător : Că a stricat înşelăciunea idolească, ne-a scos către lumina vieţii şi ne-a învăţat a crede în Treime. Pentru aceea astăzi credincioşii să cinstim cu bunăcredinţă pe acesta, mărind pe Hristos Dumnezeul nostru. (De două ori) Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te Marie Fecioară Maică, munte sfânt, raiul Edenului, din care S-a născut Hristos Dumnezeu, Cuvântul Cel fără de sămânţă, prin Care a răsărit viaţă lumii. După a două Catismă SEDEALNA, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei... Călătorind după sculare, Luca preasfinţite, împreună şi cu Cleopa, în satul Emmaus, întrebare făcând tu, a stătut de faţă Domnul în chip necunoscut. Şi iarăşi prin dare de pâine, ai cunoscut pe Mântuitorul, Căruia roagă-te să ne dăruiască nouă mare milă. (De două ori) Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Ca o viţă nelucrată ai odrăslit Fecioară, Strugur frumos, care izvorăşte nouă vinul mântuirii cel ce veseleşte sufletele şi trupurile tuturor. Pentru aceea ca pe o pricinuitoare a tuturor bunătăţilor pururea te fericim, strigând ţie cu îngerul : Bucură-te cea plină de Dar ! După Psalm 50.
CANOANELE Amândouă din Octoih, fără mucenicine, şi ale Apostolului pe 6. CANONUL Apostolului
Facere a lui Teofan. Cântarea a l-a, glasul al 8-lea : Irmos : Cel tăiat pe cea netăiată.. Gura ta ştiindu-o pahar dumnezeiesc al înţelepciunii celei preaînalte, înţelepte Apostole Luca, vistieria cea mare şi negrăită a Darului, îmbogățindu-ne o luăm cu osârdie, Domnului cântând, că cu mărire S-a preamărit. Cu taină învăţându-te Hristos cele cereşti, şi scripturile cele de Dumnezeu insuflate, fără mijlocire deschizându-le ţie Apostole Luca, tăinuitor te-a arătat şi propovăduitor preaînţelept al celor mai presus de minte; care cu osârdie strigi : Domnului să cântăm, că cu slavă S-a proslăvit. Slavă...,
Pusu-te-a Biserica lui Hristos împreună-călător cu Pavel, Luca preafericite pe tine cel ce ai strălucit dumnezeieşte cu Darul Lui; şi urmelor Lui ai urmat, strigând : Domnului să-i cântăm, că cu slavă S-a proslăvit. Și acum..., a Născătoarei :
Chipul zămislirii celei negrăite şi dumnezeieşti, ale celei curate, cu totul lăudate l-ai arătat, Apostole Luca; cum că Duhul Cel Preasfânt arătat a venit peste dânsa, şi cuvântul a umbrit-o; Căruia cu un glas cântăm, că cu slavă S-a proslăvit. Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a :
Irmos : Tu eşti întărirea celor ce... Evanghelia ta dumnezeiescule Luca, a arătat şi arată pe Răsăritul cel de sus, care a cercetat pe oameni. Faptele Apostolilor prea-dumnezeiește urmându-le cu toată buna credinţă, Slăvite, prin scrisoare le-ai însemnat. Slavă...,
Pavel fericitul, ţi-a împletit ţie începuturi de laude, şi laudele tale le-a arătat prin epistole. Și acum..., a Născătoarei :
Iată acum te fericesc precum mai înainte ai zis Preacurată, toate neamurile oamenilor, mântuite fiind prin tine acum. SEDEALNA, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei... Călătorind tu după învierea lui Hristos, Luca preasfinţite, împreună cu Cleopa în satul Emmaus, pe când vă întrebaţi a stătut de faţă Domnul în chip necunoscut; şi luând iarăşi dare de pâine, ai cunoscut pe Mântuitorul. Căruia roagă-te, să ne dăruiască nouă mare milă. Slavă...,
Altă Sedealnă, glasul al 8-lea. Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul.. Ca un călător împreună cu Pavel, feluri de nevoi ai suferit cu răbdare, întrutot lăudate Apostole al Domnului, şi alergarea credinţei prin chinuire săvârşind, te veseleşti Fericite împreună cu Dânsul întru cele de sus. Pentru aceasta şi lumii propovăduind Evanghelia lui Hristos, ai luminat toată partea cea de sub soare, Luca preacinstite. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. Și acum..., a Născătoarei :
Pe ceea ce este uşă cerească şi sicriu, munte cu totul sfânt, nor luminos, să o lăudăm; scară cerească, Rai cuvântător, mântuire a Evei, şi vistierie mare a toată lumea; că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii şi iertarea greşelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa : Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce se închină cu credinţă, preasfintei naşterii tale. Cântarea a 4-a :
Irmos : Încălecat-ai pe cai pe Apostolii... Dacă te-ai văzut luminat cu razele Duhului, te-ai învrednicit cu mâinile tale a tipări preabunule legile Lui, celor iubitori de Dumnezeu, credincioşilor celor ce cântă : Slavă puterii Tale, Doamne. Darul aflându-te pe tine lăcaş Mângâietorului, s-a vărsat de prisosit în buzele tale şi propovăduitor păcii te-ai arătat, tuturor celor ce cântă cu credinţă : Slavă puterii Tale, Doamne. Ca cel ce te-ai arătat părtaş nevoinţelor lui Pavel, Slăvite, cununilor după dreptate te-ai învrednicit, şi împreună cu dânsul bucurându-te pentru împărăţie, cu un glas strigaţi : Slavă puterii Tale, Doamne. Slavă...,
Aflând Domnul frumuseţea minţii tale, ca şi cu nişte dumnezeieşti raze, frumos strălucind, te-a hirotonit propovăduitor celor ce strigă cu credinţă : Slavă puterii Tale, Doamne. Și acum..., a Născătoarei :
Surpat-a Domnul pe cei puternici de pe scaune Fecioară şi Maică, precum a zis; şi pe cei flămânzi i-a umplut de dumnezeieşti bunătăţi; pe cei ce cântă cu credinţă : Slavă puterii Tale, Doamne. Cântarea a 5-a :
Irmos : Luminează-ne pe noi... Lumina cea înţelegătoare în, inima ta luându-o, dacă te-ai curăţit de întinăciunile cele mai de înainte prin legea dragostei, tuturor Luca ai împărţit-o. Tu cu fulgerele Darului, Preafericite, strălucit te vezi arătat, vorbind dumnezeieşte Luca cu limbă de foc. Slavă...,
Dorit-ai cu Pavel înţeleptul împreună a umbla; că iubit te-ai numit, ca un slujitor şi evanghelist al Darului. Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te ceea ce eşti cu adevărat vistieria fecioriei, chemarea strămoaşei şi dezlegarea blestemului strămoşului. Cântarea a 6-a :
Irmos : Rugăciune vărs către Domnul... În muntele faptelor bune suindu-te Apostole, ai vorbit cu cel dorit ca şi Moise; şi tablele cele de Dumnezeu scrise, însemnate cu degetul Duhului, îndoite le-ai luat, fericite Luca, învăţătorule al lumii. Lumea ai luminat cu învăţăturile tale, ca un ritor al cinstitei Biserici; că cu razele Treimii Celei nezidite, luminat te-ai văzut de Dumnezeu primite; şi te-ai făcut ca un luceafăr, luminând marginile lumii. Slavă...,
Bolile sufletelor, de Dumnezeu insuflate, acum le vindeci şi ale trupurilor, precum dedemult ţi s-a încredinţat din Cer Darul Duhului; că Pavel pe tine te mărturiseşte a fi doctor celor de faţă. Și acum..., a Născătoarei :
Căutat-a spre tine Domnul, înnoind firea mea ca un puternic, făcându-ţi mărire, precum ai zis Născătoare de Dumnezeu cu totul fără prihană; şi m-a mântuit prin tine din stricăciune, ca un Dumnezeu şi de oameni Iubitor. CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi lumii... Ucenic făcându-te Cuvântului lui Dumnezeu, împreună cu Pavel ai luminat tot pământul şi negura ai gonit, scriind dumnezeiască Evanghelia lui Hristos. ICOS
Ca un doctor şi ucenic iubit Luca, vindecă cu doctoria cea de taină patimile sufletului meu şi ale trupului, şi-mi dă să mă întăresc în totul şi să cinstesc, bucurându-mă, prăznuirea ta cea preaslăvită. Să ud cu ploi de lacrimi în loc de miruri, Sfântul şi preacinstitul tău trup, căci ca un stâlp scris al vieţii, strigi tuturor ca şi mai înainte în minunată Biserica Apostolilor, scriind dumnezeiască Evanghelia lui Hristos. SINAXAR
Întru această lună în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca.
Stih : Deșii mai înainte la Emmaus a te vedea era oprit. Luca zice, însă acum pe tine Hristoase te văd arătat. În a optsprezecea zi sfârşit Luca vieţii a primit. Luca marele Apostol şi Evanghelist, a fost din Antiohia Siriei celei mari, doctor cu meşteşugul, având şi ştiinţa zugrăviei desăvârşit. Această aflându-se în Tivele Beoţiei şi doctorind pe vremea împăratului Tit Claudie, află pe Sfântul Pavel Apostolul, şi crezând în Hristos, părăsi rătăcirea cea părintească, şi lăsându-se de tămăduirea cea trupească, se apucă de cea sufletească. A scris şi Evanghelia sa către oarecare dregător anume Teofil, care crezuse în Hristos, spunându-i-o Sfântul Apostol Pavel. După aceea a scris şi faptele Apostolilor către acelaşi Teofil. Apoi după ce s-a dus de la Roma şi a lăsat pe fericitul Pavel, a umblat învăţând toată Elada, şi ajungând precum spun la optzeci de ani, a răposat cu pace; iar în locul în care s-a îngropat trupul lui, mărind Dumnezeu pe Apostolul lucrătorul său, a plouat colurie deasupra mormântului lui, spre semnul meşteşugului lui cel doctoricesc. (Căci Coluria este o doctorie alcătuită din picături de apă de trandafiri şi din alte feluri, folositoare la boala ochilor). Pentru care a fost cunoscut şi mai mult mormântul lui de toţi. Iar Constantie feciorul marelui Constantin a adus de la Tive moaştele lui, prin mijlocirea lui Artemie marelui duce al Egiptului, care şi Mucenic s-a făcut, şi le-a pus în biserica sfinţilor Apostoli, sub sfânta masă, împreună cu ale lui Andrei şi ale lui Timotei. Şi zic, de dânsul, că el a zugrăvit întâi icoana sfintei Născătoarei de Dumnezeu, ţinând în braţe pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu meşteşugul zugrăvesc de ceară şi alte două şi cum că le-a dus Apostolul la Maica Domnului să le vadă, şi Sfinţia Sa să fi zis : Darul celui născut din mine, prin mine să fie cu dânsele. Asemenea şi icoanele sfinţilor maimarilor Apostoli şi de atunci s-a împărţit în toată lumea un lucru bun ca acesta, ortodox şi întru tot cinstit Tot în această zi, Sfântul Mucenic Marin cel bătrân.
Stih : Marin bătrânul învechita înşelăciune a înfruntat : Cu îndrăzneala ca un tânăr, şi de sabie s-a săvârşit Acesta a fost pe vremea lui diocleţian şi a lui Aristobul. Deci, stând înaintea ighemonului Ciliciei, a fost bătut cumplit cu toiege, şi legându-i-se picioarele cu fiare, l-a băgat în temniţă şi a doua zi iarăşi aducându-l înainte l-a spânzurat pe lemn de picioare, şi l-a bătut fără de milă; apoi pogorându-l de pe lemn, a suferit munca prin sabie dându-şi duhul lui Dumnezeu. Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Iulian, cel de lângă râul Eufratului.
Stih : Viaţa cea ca visul trecătoare. Iulian cu veselie trece la cea pururea fiitoare. Acest dintru sfinţi Părintele nostru Iulian, părăsind lumea, se duse la ţărmurile apei Eufratului şi găsind acolo o peşteră, petrecea viaţă monahicească, căruia râvnindu-i mulţi, năzuit-au la acea peşteră mică şi făcându-şi colibe împrejur, se strânseră până la o sută, mâncând şi ei ce mânca învăţătorul lor. Minunatul acesta a omorât şi pe un balaur şi a făcut de a izvorât fântână cu apă în pământ sec şi fără de apă. Acesta mergând şi la muntele Sinai, a făcut o biserică deasupra pietrei pe care a văzut Moise puitorul pe Lege pe Dumnezeu, pe cât i-a fost prin putinţă a-l vedea, care se află şi până astăzi. Însă mulţi şi din cei ce se temeau de întoarcerea păgânului Iulian Paravatul de la Perşi, cunoscându-l că este rob ales al lui Dumnezeu, îl rugau ca să-i mântuiască de el, care făcând îndelungată rugăciune către Dumnezeu zece zile, auzi glas de sus zicând : Nu numai pentru tine, ci şi pentru alţii mulţi, care stau toată noaptea la rugăciune, spurcatul şi păgânul Iulian s-a junghiat. Apoi după câţiva ani izgonindu-se fericitul Meletie de la Antiohia, chemară unii pe fericitul acesta, pentru ruga şi mângâierea multora, şi înduplecându-se şi mergând, se primi pe cale de o femeie iubitoare de Dumnezeu şi şezând Sfântul la cină, fiind un copilaş de şapte ani al acelei femei unul născut, care se afla împrejurul mesei, şi depărtându-se puţintel de la ochi în laturi, se întâmplă de căzu într-un puţ. Iar cinstita aceea femeie văzând aceasta, fără a se întrista cât de puţin sau a se mâhni, nimic nu-şi schimbă firea, acoperind puţul, sluji Sfântului cu credinţă şi mărime de suflet. Deci Sfântul întrebând de copil, ea zise cum că îi este rău, iar Sfântul întrebând cu dinadinsul ca să vină copilul la masă să-l binecuvinteze, se pricepu lucrul, şi numaidecât sculându-se Sfântul de la masă şi descoperind puţul, a văzut copilaşul plutind deasupra apei sănătos, ca şi cum s-ar fi fost jucând cu mâinile şi porunci celor ce se aflau acolo de-l scoaseră; şi întrebându-se copilul, spunea, că nu i-a fost nici un rău, fiindcă se ridica deasupra şi se uşura de Sfântul, care îi vorbea în apă şi se juca cu dânsul. Deci mergând Sfântul la Antiohia, se pogorî la peştera, în care Sfântul Meletie oarecând se ascundea şi năvălind multă mulţime la peşteră, ca să ia Dar şi binecuvântare de la Sfântul, iar el fiind aprins de nişte friguri foarte grele, zăcea fără de glas, de-abia trăgându-şi sufletul. Deci supărându-l fraţii cei ce erau împrejurul lui zicându-i, că stau (mulţi afară) care vor să ia binecuvântarea sa, răspunse : De este pentru folosul vostru sănătatea, să le-o dea Domnul Atotputernicul. Şi făcând rugăciune, se sculă însuşi dintru acea mare fierbinţeală, pentru folosul mulţimii. Deci călătorind el oarecând pe cale de mergea la împărăţia Constantinopolului, un oarecare bolnav zăcând de multă vreme, atingându-se de cojocul lui, numaidecât se sculă, ţinându-se de dânsul ca şi oarecând ologul de Petru şi de Ioan. Şi nu numai aceasta, ci şi întărindu-l în pravoslavnica credinţă, se întoarse la sihăstreasca sa nevoinţă, făcându-şi calea prin mijlocul cetăţii Chirului, iar cei de loc de acolo din Chir oprind pe Sfântul pentru mângâiere, îi ziseră : Robule al lui Dumnezeu, aşteptăm în locul Episcopului nostru pe un oarecare Asterie rău credincios şi adânc în răutate, ci fii cu noi de ne ajută cât vei putea, ca nu cumva el cu bârfitoarea sa limbă, să ne întoarcă cu oarecare cuvinte. Deci Sfântul rămase şi făcu rugăciune toată noaptea cu puţini ce se adunase, şi-l omorî prin urgie trimisă de la Dumnezeu, lăsându-i viaţă chinuită numai de o zi, apoi întorcându-se către ucenicii săi şi petrecând câţiva ani cu dânşii, către Domnul a răposat. Tot în această zi, Sfinţii patruzeci de tineri, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Îndoita zecime de două ori a tinerilor, prin sabie s-a săvârşit... Cinstind pe Hristos cel cu firea îndoit. Tot în această zi, Sfântul Mnason Episcopul Ciprului, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Ca un turn plecat Mnason capul plecând... Aşteaptă cea prin sabie cădere pe pământ. Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor din nou arătaţi Mucenici Gavriil, şi Chirmidol, care în Egipt s-au nevoit la anul o mie cinci sute douăzeci şi doi. Stih : Chirmidol şi Gavriil împreună... Se nevoiesc amândoi şi se încunună. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Tinerii evreieşti oarecând... O ! Cum lui Luca şi lui Cleopa S-a arătat Stăpânul din mormânt. Că înviind i-ai învăţat pe ei să strige : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci. Pe cărarea vieţii mergând, împreună-călător, ai aflat Fericite, pe Cuvântul, Care ţi-a deschis uşile lăcaşurilor celor cereşti ţie, celui ce strigai : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci. Slavă...,
Alăuta Duhului te-ai arătat, care vesteşte de la Dumnezeu cântările cele dulci, luminând Luca pe oamenii cei ce strigă : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci. Și acum..., a Născătoarei :
Cel fără de trup a strigat ţie Fecioară : Bucură-te Marie de Dumnezeu Născătoare, cu care împreună credincioşii strigăm Fiului tău : Bine este cuvântat Preacurată; rodul pântecelui tău. Cântarea a 8-a :
Irmos : Pe cel ce s-a preamărit... Ca nişte table de Dumnezeu scrise, luând cărţile tale cu credinţă, ne îndulcim de luminarea Darului, Preafericite; pe Domnul lăudându-L, şi preaînălțându-L întru toţi vecii. Ca şi cu un organ cu limba ta Duhul lucrând, luminează pe oameni, cu taină învăţând dogmele Darului, pe cei ce laudă pe Domnul, şi-L preaînalţă întru toţi vecii. Legat fiind în dragoste cu Pavel cel de Dumnezeu grăitor, de Dumnezeu grăitorule Luca, şi însoţire preacinstită v-aţi arătat, pe Domnul lăudându-L şi preaînălțându-L întru toţi vecii. Binecuvântăm pe Tatăl...
Cu năvodul cuvintelor tale, cel de Dumnezeu împletit, ai vânat pe oamenii cei ţinuţi în rătăcire, şi ai prins cu luminarea credinţei, pe cei ce laudă pe Domnul, şi-L preaînalţă întru toţi vecii. Și acum..., a Născătoarei :
Elisabeta, Maică a Domnului pe tine te-a vestit, Proorociţă arătându-se, purtând pe Botezătorul şi Înaintemergătorul, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Cântarea a 9-a :
Irmos : Hotarele firii le-ai trecut... Stătut-ai Luca întru bucuria celor de tine dorite, întrucât ai ajuns la săvârşire, şi sfârşit fericit ai dobândit după adevăr, dezlegându-se simbolurile prin arătările adevărului. Strălucit-ai lumii ca un soare, de Dumnezeu insuflate, stând înaintea Treimii cu Pavel cel de Dumnezeu văzător, Luca prealăudate. Cu care neîncetat te mărim pe tine de Dumnezeu arătătorule. Cu raza cea de lumină purtătorule Luca, roagă-te a se lumina cântăreţii tăi, şi dăruieşte pace lumii, Preafericite, ca neîncetat să te mărim pe tine de Dumnezeu grăitorule. Slavă...,
Bucurându-te acum Luca, stai înaintea Împăratului tuturor, fiind împodobit cu cununa dumnezeieştii bunei podoabe şi a frumuseţii. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu grăitorule, neîncetat te mărim. Și acum..., a Născătoarei :
Pe Cuvântul Cel fără de trup L-ai primit, pe Cel ce a voit să înnoiască firea mea. Şi pe Acesta întrupat Fecioară L-ai născut. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare, neîncetat te slăvim. LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii... Luca al lui Hristos Apostole, tăinuitorule al celor negrăite şi învăţătorule al păgânilor; cu dumnezeiescul Pavel şi cu Curata de Dumnezeu Născătoarea, a cărei dumnezeiască icoană din dragoste ai zugrăvit-o, roagă-te văzătorule de Dumnezeu pentru noi, cei ce te fericim pe tine, şi săvârşim sfinţită adormirea ta preaînţelepte, grăitorule de cele de taină, (de două ori) Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Stăpână, împărăteasa tuturor, ajută întru primejdii, ajută întru necazuri, fii de faţă întru nevoi la ziua sfârşitului, ca să nu ne apuce pe noi satana, nici iadul, nici pierzarea. Ca să stăm înaintea Divanului celui înfricoşat al Fiului tău, toţi nevinovaţi. Căci ca o Maică a lui Dumnezeu, Stăpână, câte le voieşti le şi faci. LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul 1. Podobie : Pe tine norul luminii... Pe Ucenicul lui Hristos, pe scriitorul Evangheliei cel preaînţelept, pe chipul cel însufleţit şi frumos al vasului alegerii, a cărui laudă este întru toate bisericile, credincioşii, întru cântări să cinstim pe Luca Apostolul. Că el a propovăduit preaslăvitele minuni ale lui Dumnezeu, luminând prin Dar pe cei de pe pământ, cu razele cuvântării de Dumnezeu. Meşteşugul vindecării sufletelor, mai vârtos decât al trupurilor înţelepte învăţându-te, şi spre amândouă preabun arătându-te, cu înţelepciunea lui Dumnezeu fiind insuflat, prin care şi vindecând sufletele şi trupurile, Luca preafericite, chemi la cunoştinţă, şi îndemni spre dragostea lui Dumnezeu, şi totdeauna ridici pe oameni spre Cer. Şi te rogi pentru toţi cei ce te laudă pe tine. Cu undiţa cea cuvântătoare, pe cei ce intraseră întru adâncul necunoștinței, trăgându-i ca pe nişte peşti la dumnezeiasca cunoştinţă, lui Hristos mâncare bună i-ai adus, Preafericite, cinste vrednică după datorie, viaţă nestricată, Luca preasfinţite. Pentru aceasta şi Apostol al lui Hristos ai fost, şi înţelept Evanghelist, scriitor faptelor celor lucrătoare ale Darului. Alta a lui Leontie-Maestrul. Glasul al 8-lea.
Veniţi toată făptura, să lăudăm cu cântări pe doctorul cel sufletesc, cu adevărat, şi ucenicul Mântuitorului, pe Luca pururea fericitul. Că acesta boala nedumnezeirii, cu ungerea scăldătoarei lui Hristos a vindecat-o, şi cu râurile apelor celor de Dumnezeu izvorâte din gură, ţarinile cele însufleţite ale bunei-vestiri le-a adăpat. Pentru aceasta a ieşit după proorocie vestea lui în toată lumea, şi se roagă să se mântuiască sufletele noastre. Slavă..., glas acelaşi.
Adunându-ne credincioşii cu cântări, lui Luca ritorului celui de taină al Cuvântului, davidiceşte să-i strigăm : Limba, ta s-a arătat trestie a scriitorului, împodobind chipurile lui Hristos degrab scriitorului, de dumnezeiască ştiinţă, spre cunoştinţa păgânilor. Întru care ai propovăduit Evanghelia, şi împreună faptele Apostolilor le-ai scris. Pentru aceasta stând înaintea Treimii şi Dumnezeu, roagă-te pentru sufletele noastre. Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Mucenicii Tăi Doamne... Eu sunt pomul cel neroditor, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi care nu rodesc rod de mântuire. Pentru aceasta mă cutremur de tăiere, ca să nu mă arunc în focul cel nestins eu ticălosul. Pentru aceasta cad către tine, mântuieşte-mă de dânsul, şi aducător de roadă arată-mă Fiului tău, Preacurată cu mijlocirea ta. SLAVOSLOVIA (Doxologia) cea mare.
Ecteniile şi Otpustul. Ceas, 1, şi cel desăvârşit Otpust.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A NOUĂSPREZECEA Sfântul Prooroc Ioil şi Sfântul Mucenic Uar LA VECERNIE La Doamne strigat-am... Stilurile pe 6; ale Proorocului 3, şi ale Mucenicului 3. Stihirile Proorocului, glasul al 8-lea. Podobie : O preaslăvită minune... Dumnezeiescul Duh s-a vărsat peste noi, cei ce am crezut, precum cinstitul Ioil proorocind a zis îndemnându-se de Duhul. Şi descoperă arătarea dumnezeieştilor taine, şi proorocesc cei ce au primit lucrarea Lui, şi cei ce sunt luminaţi cu raza cea dumnezeiască, şi cu Dumnezeiescul Dar. De dumnezeieşti graiuri fiind plin minunatul Ioil, ca un izvor a ieşit din casa Ta Stăpâne, adăpând sufletele, şi a picurat nouă dulceaţă, care îndulceşte cugetele; făcându-se cu totul înalt cu duhul prin faptele bune, către dumnezeiasca înălţime. Cu îndrăzneala ta cea proorocească, şi cu unirea cea de gând către Dumnezeu, prin care vezi vedeniile cele dumnezeieşti Ioile, îmblânzeşte-L pe El asupra noastră, celor ce săvârşim cu credinţă pomenirea ta; cerşind iertare greşelilor, Slăvite, şi împărtăşire dumnezeieştilor desfătări şi mare milă. Alte Stihuri ale Mucenicului, glasul al 6-lea.
Podobie : Toată nădejdea punându-şi... Văzând patimile mucenicilor celor bine biruitori, şi făcându-te plin de dumnezeiasca îndrăzneală, ai alergat la lupte Uare, şi ai propovăduit pe Hristos, că S-a făcut om pentru noi; netemându-te de moarte, nici de muncile care stau înaintea ta. Pentru aceea chinuindu-te şi fără de milă tăindu-te, te bucurai înţelepte, cu gând desăvârşit uitându-te către slava cea veșnică, a celor ce doresc de Dumnezeu. Vedeai căzându-ţi cărnurile, dimpreună cu sângiurile, şi socoteai durerea întru nimic, ca şi cum ar pătimi altul viteazule pătimitor; că fiind legat de lemn, ai suferit spintecările celor fărădelege foarte tare. Iar dumnezeiescul tău suflet, l-ai dat în mâinile lui Dumnezeu, spăimântând, pe cei ce te vedeau, cu împotrivirile cele nestrămutate. Pentru aceasta te cinstim înţelepte, că ai făcut mare vitejie, şi ai surpat pe tiranul, cu ostenelile tale Uare. Ungându-te cu miruri minunata Cleopatra, te-a pus în pământ, şi ţi-a zidit Sfântă Biserică, făcându-ţi praznic minunat Uare, şi îngrijindu-te cu credinţă, al cărei copilaş l-ai ales în oastea cea înţelegătoare, şi l-ai înfrumuseţat cu mărire, şi l-ai pus împreună cu cetele sfinţilor. De a căruia împărtăşire învredniceşte-ne pe noi, cei ce cu bunăcredinţă săvârşim prăznuirea ta, Mucenice vrednicule de laudă. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Numai eu ticălosul singur am greşit, mai mult decât toţi fiii omeneşti, cele ce nici cu cuvântul nu se pot grăi, nici a se auzi nu sunt suferite, Preacurată. Pentru aceea mă şi rog : Iartă Stăpână, iartă, şi-mi dă pocăinţă; dă-mi mărturisire, dă-mi suspinare cu lacrimi. Ca prin mijlocirea acestora zdrobindu-mi inima dea pururea, să strig : Greşit-am Doamne, milostiveşte-Te de mă mântuieşte. A Crucii, a Născătoarei :
Stând lângă lemnul Crucii oarecând în vremea răstignirii Fecioara, împreună cu ucenicul cel feciorelnic, plângând striga : Vai mie cum pătimeşti Hristoase ? Cel ce eşti nepătimirea tuturor ! Troparul Proorocului, glasul al 2-lea.
A Proorocului Tău, Doamne, Ioil pomenirea prăznuind, printr-însul te rugăm : Mântuieşte sufletele noastre. Slavă..., a Mucenicului, glasul al 4-lea.
Mucenicul Tău, Doamne, Uar întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE Din Octoih, unul cu Irmosul pe 6, şi ale Sfinţilor două pe 8. CANONUL Proorocului. Facere a lui Teofan. Cântarea 1-a, glasul al 2-lea : Irmos : Veniţi noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea, şi a trecut pe norodul, pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preamărit. Ceata Proorocilor se veseleşte împreună cu noi, când se face ţie laudă, gânditorule de cele cereşti Ioile, de Dumnezeu arătătorule. Cu care împreună roagă-te, să ne mântuim noi Fericite. Vestind mai înainte cuvintele, cele dumnezeieşti, de Dumnezeu insuflate, ai descoperit mânia cea cumplită şi pe dreptate, care s-a întâmplat din rea-credinţa norodului celui ce cugeta cele deşarte. Pe tine te-a umbrit insuflarea Duhului cea minunată, şi purtătoare de lumină şi făcătoare de viaţă; şi a suflat întru tine cunoştinţa celor ce vor să fie, Proorocule preafericite. A Născătoarei :
Pe tine te-a însemnat mai înainte cortul mărturiei, închipuindu-te cu multe feluri de închipuiri, şi arătând pe Cel întrupat din tine neschimbat, Maica lui Dumnezeu, preacurată Stăpână. Alt CANON al Mucenicilor.
Facerea lui Iosif. Cântarea 1-a, glasul al 6-lea : Irmos : Ca pe uscat umblând Israil... Arătându-te la înălţimea Bisericii lui Hristos Uare, ca soarele cel luminos ai luminat cu fulgerele luptelor tale, plinirile pământului, Fericite. Fiind cuprins Preafericite, cu dorirea cea dulce a dragostei celei dumnezeieşti, te-ai lepădat de sine-ţi, şi ai năvălit la toată munca trupului, nevoindu-te cu tărie. Slavă...,
Ca un înţelept te-ai legat pe sine-ţi purtătorule de chinuri, cu legăturile dumnezeieştii dragoste, şi ai rupt legăturile înşelăciunii, cu tare răbdare a multor munci. Și acum..., a Născătoarei :
Cuvântul Cel mai presus de Fiinţă, S-a sălăşluit în pântecele tău mai presus de cuvânt, şi născându-Se cu dumnezeiască cuviinţă, a tras la sine-şi cetele mucenicilor Preacurată. Cu care dimpreună te lăudăm pe tine. Cântarea a 3-a :
Irmos : Întăreşte-ne pe noi întru Tine Doamne, Cel ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine. Învăţându-ne din dogmele tale înţelepte Proorocule, propovăduim postire, şi slujbă cu bunăcredinţă, mergând în casa Domnului. Cei ce urmăm învăţăturile tale din toată inima, şi din tot cugetul, cu plângere şi cu rugăciune căutăm pe Dumnezeu, vrednicule de laudă. Arătatu-ne-ai nouă Proorocule îndelungă-răbdare Atotţiitorului Stăpân, şi ne-ai descoperit aievea bunătatea şi blândeţea Lui cea dumnezeiască. A Născătoarei :
Zămislit-ai Curată pe Dumnezeu, şi ai născut pe Cuvântul întrupat negrăit, pe Cel ce a grăit prin Prooroci, şi a săvârşit propovăduirile lor. Alt Canon,
Irmos : Nu este sfânt precum tu... Plecatu-te-ai cu gând întărit la nevoinţele cele vitejeşti, întărindu-te cu nădejdile bunătăţilor celor viitoare, şi cu învăţăturile mucenicilor lui Hristos cele preaînţelepte, Fericite. Văzând ceata de sfinţi pătimitori, care au pătimit după lege, ai arătat tăria acelora, împreunându-te bărbăteşte cu chinuri de multe feluri Uare. Slavă...,
La războiul cel sfinţit te-ai aflat ca un ostaş viteaz Uare, şi ai junghiat mulţime de vrăjmaşi cu sabia bărbăţiei, lăudându-te întru biruinţă înţelepte. Și acum..., a Născătoarei :
Fecioară Maica lui Dumnezeu, rogu-te goneşte întunericul cel greu al lenevirii mele, şi norii patimilor, cu lumina Darului care este întru tine. Irmosul :
Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale. SEDEALNA Proorocului, glasul al 1-lea.
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat... Curăţindu-ţi mai înainte inima de întinăciuni, grăitorule de cele dumnezeieşti, te-ai arătat lăcaş curat al Sfântului Duh, Proorocule Ioile. Pentru aceea ai arătat cunoştinţa adevărului, şi ai propovăduit mai înainte venirea cu trup pe pământ a Mântuitorului şi Ziditorului, care S-a arătat mai pe urmă limbilor. Slavă..., a Mucenicului, glasul 1.
Podobie : Mormântul tău... Văzând patimile cinstiţilor Mucenici, şi sărutând cu dragoste legăturile lor, te-ai suit la înălţimea muceniciei preaminunate. Căci spânzurându-te pe lemn, ai răbdat muncile, până ce ţi-ai dat duhul în mâinile Domnului. Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu Marie Curată, ceea ce nu ştii de nuntă, ceea ce singură eşti părtinitoare şi acoperământ credincioşilor; mântuieşte de primejdii, de supărări şi de cumplite nevoi, pe toţi cei ce au nădejdile la tine Fecioară, şi mântuieşte sufletele noastre cu dumnezeieştile tale rugăciuni. A Crucii. A Născătoarei, asemenea :
Mieluşeaua cea nespurcată, văzând pe Mieluşelul şi Păstorul, mort, spânzurat pe lemn, tânguindu-se grăia, văitându-se ca o Maică : Cum voi suferi plecăciunea Ta cea mai presus de cuvânt Fiul meu ! Şi patima cea de bunăvoie, preabunule Dumnezeule. Cântarea a 4-a :
Irmos : Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, şi Te-am preamărit pe Tine, Unule Iubitorule de oameni. Fii milostiv Doamne, celor ce cu bunăcredinţă se pocăiesc către Tine; ca un singur Îndurat şi Multmilostiv. Precum ai vestit mai înainte, Slăvite, S-a vărsat de la Dumnezeu Duhul peste tot trupul, care a crezut. Pogorârea Duhului, înţelepţind pe Ucenicii Domnului, a săvârşit cuvintele tale cele grăite de Dumnezeu. A Născătoarei :
Fiind mântuiţi Preacurată, din legăturile iadului cele întunecoase, prin dumnezeiască naşterea ta, pe tine te fericim. Alt Canon,
Irmos : Hristos este puterea mea... Împodobindu-te cu sfintele tale răni, te-ai arătat foarte frumos, şi iubit lui Dumnezeu Uare, Celui ce a încununat creştetul tău, vrednicule de minunii. Spânzurându-te pe lemn, Slăvite, şi fiind întins la pământ, ai răbdat dureri cumplite. Pentru aceasta ai câştigat viaţa cea fără de dureri, veselindu-te. Slavă...,
Văzându-te dumnezeieştii Mucenici, că pătimeşti după lege, Fericite, îţi dădeau cu cuvântul îndrăzneală de răbdare. Cu care dimpreună săvârşind durerile cele prea-îndelungate, te-ai fericit. Și acum..., a Născătoarei :
Scoate-mă din noroiul patimilor Stăpână, şi din ticăloşia cugetelor, celor ce mă depărtează de la însuşi Dumnezeu cel curat; ca să te fericesc cu credinţă. Cântarea a 5-a :
Irmos : Noaptea trecând s-a apropiat ziua, şi Lumina lumii s-a arătat. Pentru aceasta te laudă cetele îngereşti, şi toate Te măresc pe Tine Hristoase Dumnezeule. Mai înainte spunând Proorocul tuturor credincioşilor, venirea lui Hristos a propovăduit, că va veni şi va mântui neamul omenesc din înşelăciunea idolilor. Cu totul înălţându-te, mărite Proorocule, către Lumina cea mai presus de minte şi de cuget, ai tras de acolo darul proorociei şi ai propovăduit dreptatea. Roagă-te pentru cei ce te laudă pe tine preafericite Ioile, să se mântuiască de toată supărarea, şi să dobândească Darul dumnezeieştii Lumini. A Născătoarei :
Preasfântă Fecioară, stăpâna lumii, roagă-te să se mântuiască de greşelile cele fără de număr, şi de primejdiile vieţii, cei ce te propovăduiesc pe tine Născătoare de Dumnezeu. Alt Canon,
Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea ta... Cu voinţele cele dumnezeieşti te-ai întărit, şi ai suferit sfărâmările cele necontenite cu cuget viteaz Uare, sfărâmând inima vrăjmaşului celui ce a născocit răutatea. Preaslăvitul Mucenic, văzându-şi cărnurile sale căzând pe pământ, se bucura; socotind mai înainte cu luminarea gândului dumnezeieştile răsplătiri cele veşnice. Slavă...,
Te laud pe tine Doamne Dumnezeule şi Te slăvesc şi mă închin Ție; că ne-am învrednicit bunătăţilor, care ai gătit celor ce Te iubesc pe Tine; striga Mucenicul Uar când pătimea. Și acum..., a Născătoarei :
Ceea ce cu adevărat te-ai arătat mai sfântă decât heruvimii şi decât serafimii, cea cu totul fără prihană; sfinţeşte pe toţi cei ce te fericesc acum pe tine cu credinţă şi mântuieşte cu mijlocirea ta pe cei ce te laudă pe tine. Cântarea a 6-a :
Irmos :
Întru adâncul păcatelor sunt ţinut Mântuitorule, şi în noianul vieţii mă învăluiesc; ci precum pe Iona din fiară, şi pe mine din patimi scoate-mă şi mă mântuieşte. Izvoarele graiului celui dumnezeiesc al dogmelor tale curg şi picură dulceaţa cea hrănitoare de suflet, adăpând pe cei ce cu credinţă te cinstesc, Mărite. Munte, din care picură dulceaţa proorociei, te cunoaştem pe tine Ioile, şi propovăduitor al credinţei lui Dumnezeu, Proorocule, grăitorule de cele dumnezeieşti. Păzeşte cu rugăciunile tale, Proorocule al lui Dumnezeu, pe cei ce cu dragoste laudă, mărita şi pururea fericită pomenirea ta; ca unul ce ai dumnezeiască îndrăznire către Dumnezeu. A Născătoarei :
Ceea ce ai născut lumina cea neapusă, luminează inimile, celor ce te slavoslovesc cu credinţă pe tine Preacurată Stăpână, şi pe Cel ce S-a născut din tine negrăit. Alt Canon,
Irmos : Marea vieţii văzându-o... Nu ai băgat în seamă cuvintele judecătorului celui fărădelege; şi focul durerilor celor nesuferite cu vitejie l-ai răbdat, mult-pătimitorule Uare, rugătorule pentru cei ce cu credinţă te laudă. N-a încetat tiranul cel fără de minte, muncindu-te fără de milă cu rănile, până ce ţi-ai dat sfinţitul suflet în mâinile lui Dumnezeu, fiind luminat cu podoabele chinurilor tale. Slavă...,
Înălţatu-te-ai pe lemn urmând lui Hristos, şi fiind spânzurat pe el, ţi-ai dat sufletul tău lui Dumnezeu, Celui ce te-a încununat pe tine răbdătorule de chinuri; că te-ai purtat vitejeşte pentru lege. Și acum..., a Născătoarei :
Îndreptează Stăpână smeritul meu suflet, că este înviforat totdeauna întru adâncul răutăţilor; şi-l scoate către limanul cel lin; ca să te fericesc pe tine cu cuget neîndoit. Irmosul :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea Multmilostive. CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi... Lui Hristos ai urmat Mucenice Uare, al Căruia pahar l-ai băut, şi cu cununa muceniciei te-ai încununat; deci cu îngerii dănţuind, roagă-te neîncetat pentru sufletele noastre. SINAXAR
În această lună în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Ioil. Stih : Ioil cel pe pământ nenorocirile a desemnat, De pe pământ la loc mai presus de patimi s-a mutat. În ziua a nouăsprezecea moartea lui Ioil a luat. Acesta se tâlcuieşte dragostea Domnului, sau începătură, sau pârgă a lui Dumnezeu. El era din seminţia lui Rubim, din satul Metomoran; şi proorocind pentru foametea şi încetarea jertfelor legii, şi pentru patima dreptului Prooroc, prin care s-a înnoit spre mântuire tot pământul; muri şi se îngropă în pământul lui. Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Uar şi acelor ce erau cu el dimpreună.
Stih : Mulţime de zgârieturi Uar suferind... Satana începătorul înşelăciunii zise : Vai mie ! Suspinând. Acesta a fost în zilele împăratului Maximian, oştindu-se în Egipt, de neam mare şi luminos şi dreptmăritor. Deci fiind la închisoare şapte oarecari sfinţi, în multă vreme le purta de grijă Sfântul Uar în toate zilele. Şi săvârşindu-se unul dintru acei şapte, se puse Sfântul pe sine în locul aceluia; şi mergând la Ighemonul cu ceilalţi dimpreună, a fost bătut cu toiege, şi-i strujiră coastele mult şi într-aceste munci, cinci ceasuri aflându-se cu răbdare, pe lemn fiind pironit, şi-a dat sufletul la Dumnezeu. Tot în această zi, şase Cuvioşi Mucenici din pustie, care dimpreună cu Sfântul Uar s-au nevoit, de sabie s-au săvârşit
Stih : Pustniceşte şase bărbaţi împreună au vieţuit... Şi prin chinuri de sabie împreună au murit. Tot în această zi, Sfântul sfinţitul Mucenic Sadot şi cei împreună cu dânsul o sută şi douăzeci de Mucenici, care s-au săvârşit la Persia.
Stih : Tăindu-se de sabie capul dumnezeiescului Sadot... Se înfăţişează acum la Scaunul Dumnezeului Savaot. Stih : Zecime înzecită a împreună mucenicilor. Şi două zecimi de sabie fiind tăiaţi mor. Împărăţind Savorie în ţara Perşilor, Sfântul Părintele nostru acesta, fiind acolo episcop, la o eparhie a împărăţiei lui, şi învăţând pe poporul lui Dumnezeu câte trebuiesc spre folosinţa sufletească, botezând şi pe unii din Perşi fără de sfială, a fost pârât la împăratul; şi aducându-se înaintea lui, şi nesupunându-se a se închina soarelui şi lunii, apei şi focului, întâi îl bătu cu toiege. Apoi îi scoaseră o făşie din frunte până în unghiile picioarelor, de un deget de lată; şi iarăşi îl bătu cu vine de bou, şi-l tăvăliră peste spini şi peste scai de cei ghimpoşi, şi-l strânseră într-un teasc cu vârtej. Deci, răbdând acestea toate vitejeşte, spre mai multă mânie a aţâţat pe împăratul şi băgându-l în temniţă, iarăşi l-a scos la întrebare. Şi aflându-se sănătos peste tot trupul, l-a spânzurat cu capul în jos, şi l-a pătruns peste tot trupul cu ţepi de fier arse. Şi nesocotindu-le Sfântul acestea întru nimica, a auzit pe împăratul înfricoşându-l mai vârtos, şi zicându-i, că-i va risipi membrele trupului. Iar Sfântul împotrivă îi răspunse, zicând : Eu cred lui Dumnezeu, că creştinii vor împărţi moaştele mele, şi cine va chema pe Dumnezeu prin numele meu, va afla mântuire. Şi îndată i-au tăiat limba. Iar Sfântul întinzându-şi mâinile şi ochii la Cer, şi rugându-se întru sine-şi a auzit glas din Cer, zicându-i : Plinitu-ţi-s-a cererea, şi iată vei grăi. Şi crescându-i altă limbă, mărea pe Dumnezeu. Acestea văzând popoarele se spăimântară, şi crezură în Domnul Dumnezeu şi mântuitorul nostru Iisus Hristos, o mie şi şaptezeci de bărbaţi, şi alţi două sute. Deci văzând împăratul, că vin mulţi prin mijlocul lui către Hristos Dumnezeul nostru, porunci să-i taie capul; de vreme ce şi alţii mulţi strigară zicând : Împărate, şi noi suntem creştini; şi a dat şi asupra lor judecata cea mai de pe urmă, şi luându-i slujitorii îi aduseră la locul junghierii. Deci, făcând Sfântul rugăciune şi însemnându-i cu semnul cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, fiind o sută douăzeci, întâi se tăie capul Sfântului Mucenic Sadot, apoi ale celorlalţi, şi luară toţi cununile muceniciei. Tot în această zi, Sfântul Leontiu filozoful, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Tu Părinte în viaţă-ţi cugetele cele spurcate le-ai înfrânat.. Şi cunoscând meşteşugul silogismelor, cu pace te-ai mutat. Tot în această zi, Sfinţii Felix preotul, şi Evsevie diaconul, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Tăierea capetelor Evsevie şi Felix au suferit, Pentru dragostea bunei cinstiri, pe care tare o a iubit, Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Ioan făcătorul de minuni, care la muntele Rila s-a nevoit, şi mănăstirea de acolo o a zidit, cu pace s-a săvârşit. Stih : Ctitor mânăstirii Rila tu Ioane arătându-te, Locuieşti acum în lăcaşurile cereşti bucurându-te. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin, Cântarea a 7-a :
Irmos : Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, văpaie înaltă a ridicat; iar Hristos a tins roua Duhului cinstitorilor de Dumnezeu tineri; Cel ce este binecuvântat şi prea-proslăvit. Izvorul, care curgea din casa Domnului, şi adăpa, a ieşit precum ai zis mai înainte, Proorocule cinstite. Râul desfătării a făcut roditor de grâu pârâul cel uscat, precum a zis mai înainte Ioil. Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. Hristoase Dumnezeule, cel ce ai pus pe Prooroci dedemult în umbra legii, să proorocească de preaslăvită venirea Ta în trup, pe aceştia i-ai învăţat a şi striga : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. A Născătoarei :
Cel ce a făcut toate, a mântuit lumea născându-Se din Fecioară; care Îl laudă cu bunăcredinţă, strigând : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. Alt Canon,
Irmos : Cuptorul dătător de rouă... Luminându-te cu adaosul pătimitor, te-a dus Cleopatra, Mărite, la îngropare, aflând prin tine lauda vrednică credinţei; care cu fierbinţeală a arătat către tine, cu gând desăvârşit arătat. Vărsând lacrimi peste tine; şi ungându-te cu miruri Cinstite, te-a ascuns sub pământ preacinstita femeie, pe tine care ai îngropat gândul cel viclean, şi cu strălucirile cele din mormânt, ne-ai luminat pe noi. Slavă...,
N-a încetat cea pururea pomenita, slujindu-ţi cu cuviinţă ție slugii lui Hristos, până ce te-ai arătat ei solitor de Împărăţia Cerurilor înţelepte; căreia prin tine s-a învrednicit, dimpreună cu iubitul ei fiu. Și acum..., a Născătoarei :
Fiind sfărâmat de nenumărate călcări ale poruncilor, înnoieşte-mă pe mine Fecioară cu mijlocirea ta, vindecându-mi sufletul şi dându-mi cuvânt a striga : Binecuvântată eşti, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup. Cântarea a 8-a :
Irmos : Pe Domnul, Cel ce a răcorit dedemult în văpaie pe tinerii evreilor, şi a ars într-însa pe haldei, cu preamărire, să-L lăudăm zicând : Binecuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Arătat-ai, Mărite, aievea închipuirile pocăinţei, luând în chezăşia Sa, Domnul cel milostiv, pe cei ce se apropie de Dânsul cu credinţă, şi cântă : Binecuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Fiind tu slugă Domnului Proorocule Ioile, ţi s-au încredinţat tainele Lui, să le prooroceşti popoarelor, celor ce laudă şi zic : Binecuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Măriţii Apostoli ai Domnului varsă râuri de minuni între iudei, precum a grăit mai înainte Ioil; adăpând pe cei ce strigă : Binecuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. A Născătoarei :
Ipostas alcătuit în două fiinţe ai născut pe Hristos, ceea ce eşti cu totul fără prihană, rămânând Fecioară curată; pe care lăudându-L strigăm : Binecuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Alt Canon,
Irmos : Din văpaie cuvioşilor... Ascultând rugăciunile maicii Mucenice, luminat ostaş te-ai făcut în oastea cea cerească, şi ai arătat că şi cinstitul copil se va împărtăşi laudei tale, prin negrăita milostivire. De la Egipt te-a adus Cleopatra, Mucenice, ca pe o vistierie de mult preţ, care ai îmbogăţit cu daruri de dumnezeieşti tămăduiri toată Palestina; care te şi cinsteşte pe tine cu dragoste. Slavă...,
Cu bucurie ţi-ai săvârşit chinurile, ostaşule preaviteaz al Atotţiitorului; şi ca un biruitor te-ai încununat de la Dânsul, Uare preafericite, lauda cea mare a mucenicilor. Și acum..., a Născătoarei :
Păcate adaug peste păcate, şi de înfricoşata judecată ce va să fie, nu mă cutremur. Biruieşte pururea Curată orbirea sufletului meu, şi cu rugăciunile tale întoarce-mă şi mă mântuieşte. Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii. Cântarea a 9-a :
Irmos : Cea binecuvântată în ceruri, şi pe pământ mărită, bucură-te mireasă nenuntită. Împreună cu Proorocii ca un Prooroc, te veseleşti acum cu bucurie în lăcaşurile cele cereşti. Caută acum de sus către noi cei ce cu credinţă te mărim, grăitorule de cele dumnezeieşti întru-tot fericite. Scurtă călătorie a mântuirii, a arătat Ioil dedemult prin pocăinţă, cu cuget dumnezeiesc. A Născătoarei :
Îndreptatu-ne-ai pe noi cei căzuţi Maica lui Dumnezeu; că ne-ai născut nouă pe Mântuitorul, şi Stăpânul cel prea-îndurat. Alt Canon,
Irmos : Pe Dumnezeu a-l vedea... Puterea vrăjmaşului o ai surpat, fiind încins prea-arătat cu puterea cea dumnezeiască, purtătorule de chinuri, viteazule Uare; pentru aceasta te lăudăm, luând vindecare din-destul de la moaştele tale, noi credincioşii. Ca un luceafăr de dimineaţă, ca soarele cel mare, s-a întins peste tot pământul pomenirea ta, Uare, luminând pe toţi cu strălucirile cele luminate ale cinstitelor tale patimi, goneşte întunericul inimilor, prealăudate. Văzând iubitoarea de fiu pe fiul său strălucind cu mărire multă, a lăudat pe Dumnezeul tuturor; iar pe tine Mucenice mai ales te-a mărit, avându-te pe tine ca pe un mare mijlocitor, prin care arătat s-a îmbogăţit. Slavă...,
Pământul unde zace trupul tău cel mai răbdător, înţelepte, dumnezeiește s-a sfinţit. Deci cu rugăciunile tale dă-ne nouă dezlegare păcatelor, îndreptare vieţii, şi izbăvire de toate necazurile Uare. Şi acum..., a Născătoarei :
Arătându-se Domnul din tine Fecioară, din norul cel luminos, pe toți idolii Egiptului i-a dat de tot pieirii; şi l-a învrednicit a avea mulţime de purtători de chinuri, care au râvnit cinstitelor Lui patimi. Irmosul :
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre carele nu cutează a căuta cetele îngereşti; iară prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat. Pe Care mărindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECEA Sfântul marele Mucenic Artemie. LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6, Glasul al 4-lea Podobie : Ca pe un viteaz... Luminându-ţi cugetul cu strălucirile cele cereşti, ai fugit de întunericul rătăcirii, Slăvite, şi te-ai apropiat de lumina lui Hristos Dumnezeului nostru; şi cu darurile Lui luminezi marginile lumii. Pentru aceea roagă-te, să se ferească de stricăciune şi de primejdii, cei ce săvârşesc pomenirea ta, cea pururea cinstită. Prin suflarea Duhului învăţându-te cunoştinţa cea dumnezeiască, ai cunoscut pe Ziditorul tuturor, Artemie; şi pe cei ce slujeau făpturii, foarte cu înţelepciune i-ai înfruntat, şi ai povăţuit popoare spre cunoştinţa lui Dumnezeu; pentru care te-ai nevoit, şi ai primit cununa ostenelilor; roagă-te să se mântuiască din stricăciune, cei ce te laudă pe tine. Dându-ţi mult minunatul şi viteazul tău trup, să se chinuiască cu munci de multe feluri, şi cu bătăi cumplite, gânditorule de Dumnezeu, Artemie, nu te-ai lepădat de Hristos, nici ai jertfit celor ciopliţi; ci ai răbdat, ca şi cum ar pătimi altul, aşteptând răsplătirile cele viitoare, şi mărirea cea nemuritoare. Alte stihiri, glasul al 8-lea.
Podobie : Mucenicii Tăi... Măritul Artemie încingându-se cu adevărul, şi întrarmându-se arătat cu puterea Crucii, toate cetele cele potrivnice ale dracilor cu dumnezeiescul Dar le-a biruit; prin ale căruia rugăciuni Stăpâne, dă tuturor mare milă. Roşitu-ţi-ai haina ta cu vopselele sângelui tău, Preafericite, şi împodobindu-te cu ea după cuviinţă împărăţeşti împreună cu Hristos, îmbrăcându-te cu cununa nestricăciunii, şi celor fără de trup asemănându-te; cu care împreună roagă-te neîncetat pentru lume, Mucenice Artemie. Racla moaştelor tale izvorând râuri de minuni, cufundă dracii, şi îneacă patimile omeneşti cele nevindecate; pe aceasta înconjurându-o, o sărutăm, îndumnezeind biruinţele tale. Pentru aceasta cu rugăciunile tale sfinte, dă tuturor mare milă. Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Studit,
Să cinstim pe luminătorul credinţei, pe Artemie cel înţelept; că a înfruntat pe vrăjmaşul împărat, şi cu sângele muceniciei lui a roşit Dumnezeu Biserica. Drept aceea a şi luat Darul cel bogat al tămăduirilor, a vindeca bolile, celor ce cu credinţă aleargă la sicriul moaştelor lui. Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn... Tu eşti acoperământul şi sprijineala noastră a creştinilor; tu eşti scăpare tare, Maica Dumnezeului nostru. Deci şi acum şi totdeauna, cu neadormită cererea ta, nu înceta a te ruga, să se mântuiască toţi robii tăi de primejdii; că pe tine după Dumnezeu, te avem noi creştinii singură sprijineală şi scăpare. A Crucii, a Născătoarei :
Când neîntinata Mieluşea, vedea pe Mieluşelul său trăgându-L către junghiere, grăia plângând : Te grăbeşti acum Hristoase să mă laşi fără de Fiu, pe mine care Te-a născut; pentru ce ai făcut aceasta Mântuitorule al tuturor ? Laud însă şi măresc bunătatea Ta cea desăvârşită, mai presus de minte şi de cuvânt, Iubitorule de oameni. STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., glasul al 6-lea : După lege pentru Hristos pătimind Artemie, ai surpat dimpreună cu împăratul cel simţitor, şi pe vrăjmaşul cel gânditor. Deci după vrednicie ai luat cunună de la Mântuitorul, puitorul de nevoinţă. Şi acum împreună cu cetele îngereşti te bucuri în ceruri, îndulcindu-te luminat de vărsarea luminii celei de sus, şi de Începătorul luminii Cel în trei ipostasuri cu îndestulare împărtăşindu-te. Pentru aceasta şi noi poporul cel binecredincios şi iubitor de Mucenici, cu cântări strigăm ţie : Bucură-te diamante nebiruit cu sufletul şi ostaşule cel tare al lui Hristos ! Bucură-te pierzătorul înşelăciunii idoleşti şi cu adevărat luminat apărătorule ! Roagă-te Domnului, ca şi noi prin viaţa cea de Dumnezeu plăcută, să aflăm starea cea împreună cu tine, lângă Scaunul Măririi Lui. Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieţii; ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână cu sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele noastre. A Crucii, a Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat... După ce Te-a văzut pe Tine Hristoase spânzurat pe Cruce, ceea ce Te-a născut, striga cu plângere : Fiul meu şi Dumnezeul meu, cum mori acum pe Cruce ? Cum şi în mormânt Te pun. Tropar, glasul al 4-lea :
Mucenicul Tău, Doamne, Artemie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Sau acesta, compus de Iacov protopsalt Glasul 1:
Nevoindu-te, Preafericite cu muncile cele de multe feluri, ca un tare diamant, ai ruşinat pe Paravatul. Căci de piatră mare zdrobindu-te pentru Piatra, Hristos, şi rănindu-te ai primit cununa muceniciei, mare Mucenice Artemie. Slavă Celui ce te-a întărit pe tine; Slavă Celui ce te-a încununat; Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE Amândouă din Octoih, fără mucenicie, şi al Sfântului pe 6, CANONUL Sfântului Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, glasul al 2-lea : Irmos : Întru adânc a aşternut dedemult toată oastea lui faraon puterea cea preaîntrarmată; iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea-rău; Domnul Cel preamărit, că cu slavă S-a preamărit. După ce te-ai luptat cu nevoinţă bună Mucenice, şi ai luat cununile cele luminoase, stai înaintea Luminii, luminându-te după împărtăşirea fără materie; pentru aceea te rugăm : Luminează-ne pe noi cu rugăciunile tale. Luminatul tău praznic, Mucenice, pe toţi ne-a chemat astăzi la ospăţ cu bucurie, punând înainte nevoinţele tale, luptele, bărbăţiile, împotrivirea; întru care desfătându-ne cu credinţă şi cu dragoste te fericim. Slavă...,
Cunoscând, Fericite, pe Cel ce a murit pe Cruce cu trupul, pe Cel necuprins cu mintea, pe Domnul pricinuitorul vieţii, de bunăvoie ai poftit omorâre prin munci; pentru aceea ai aflat slava cea nepieritoare. Și acum..., a Născătoarei :
Întrupându-Se din tine Cuvântul Cel fără de trup, după dumnezeiască cuviinţă, pentru mulţimea iubirii de oameni Preacurată, a luat patimă, şi a izvorât oamenilor nepătimire, Domnul cel preamărit; că cu slavă S-a preamărit. Cântarea a 3-a :
Irmos : Înflorit-a pustiul... Dorind a te împodobi, Mărite, cu cununile mucenicilor, ai suferit durerile cele amare ale bătăilor şi ale chinurilor, cu Darul cel dumnezeiesc. N-a mişcat turnul inimii tale preaînţelepte, pornirea cea iute a muncilor; că a fost întărit pe Piatra cea înţelegătoare, care este nemişcată. Slavă...,
Spânzurându-se pe lemn, şi fiind ocolit pretutindenea de mulţimea chinurilor, te uitai cu ochiul inimii întins către Acela ce poate să mântuiască, vrednicule de laudă. Și acum..., a Născătoarei :
Întrupatu-S-a Domnul de a Sa voie, din sângiurile tale Stăpână Preacurată, ca să mântuiască omenirea, şi a tras la Sine mulţimile mucenicilor. Irmosul :
Înflorit-a pustiul ca şi crinul Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta; întru care s-a întărit inima mea. SEDEALNA glasul al 8-lea :
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul... Împăratului veacurilor bine-plăcând, ai lepădat, Mărite, tot sfatul nelegiuitului împărat, şi celor ciopliţi n-ai jertfit; pentru aceasta jertfă pe sine-ţi te-ai adus, Cuvântului Celui ce S-a jertfit, nevoindu-te cu mare tărie. Drept aceea şi izvorăşti râuri de minuni, vindecând patimile celor ce cu credinţă se apropie de tine, purtătorule de chinuri Artemie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta. Slavă..., glas 4.
Podobie : Cel ce te-ai înălţat... Pe ostaşul lui Hristos cel nebiruit, şi surpătorul vrăjmaşului cel preaviteaz, care a strălucit întru minuni mari să-l lăudăm credincioşii, pe Artemie; că izvorăşte tămăduiri celor ce năzuiesc către el cu dragoste, conteneşte patimi cumplite, şi părtineşte oamenilor celor ce sunt în nevoi. Și acum..., a Născătoarei :
Cel ce şade pe scaun de heruvimi, şi se poartă în Sânurile Părintelui, ca pe un scaun sfânt al Său şade Stăpână în sânurile tale; că cu adevărat a împărăţit Dumnezeu trupeşte peste toate neamurile; pentru aceea cu înţelegere cântăm Lui acum. Pe Acesta roagă-L, să mântuiască pe robii tăi. A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Văzându-Te spânzurat pe Cruce pe Tine Hristoase, care eşti născut din Tatăl cel fără de început, ceea ce Te-a născut mai pe urmă cu trup, striga : Vai mie preaiubite Iisuse ! Cum Tu Cel ce eşti cântat de îngeri ca un Dumnezeu, acum voieşti a Te răstigni de cei fărădelege ! Te laud pe Tine îndelung-răbdătorule. Cântarea a 4-a :
Irmos : Venit-ai din Fecioară nu sol nici înger, ci Tu însuţi Domnul Te-ai întrupat, şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ție : Slavă puterii Tale, Doamne. Asemănându-te Celui ce S-a întins pe lemn de a Sa voie, te-ai înălţat întinzându-te şi strujindu-te fără de milă, şi dezbrăcându-te de hainele cele de piele ale omorârii. Durerile trupului tău şi răbdarea nevoinţelor, ţi-au pricinuit ţie Mucenice odihna cea fără durere; de care acum îndulcindu-te, uşurezi toată durerea sufletelor noastre. Slavă...,
Făcându-te întocmai ca un înger cu strălucirea nevoinţelor, prin mână de înger trimite ţie hrana cea cerească, pâinea care este viaţa noastră, întărindu-te Mucenice pururea pomenite. Și acum..., a Născătoarei :
Fecioară te-a păzit pe tine Dumnezeu după naştere, ceea ce eşti neîntinată şi nestricată, Cel ce bine a voit să mă ia pe mine tot omul din pântecele tău, pentru bunătatea Sa cea desăvârşită. Cântarea a 5-a :
Irmos : Mijlocitor te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule, că prin Tine Stăpâne am aflat întoarcerea către Părintele Tău, începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei. Făclie luminoasă te-ai arătat Duhului, Artemie, luminând pe credincioşi, şi gonind duhurile cele împâclite şi pline de întuneric. Cel ce ţi-ai întărit paşii sufletului pe Piatra vieţii, strângându-te între pietre, şi fiind ocolit de chinuri, ai rămas adevărat răbdător de chinuri nemişcat. Slavă...,
Fiind întrarmat cu puterea Duhului cinstite, n-ai băgat în seamă spinii cei ascuţiţi, Mucenice înţelepte viteazule, cu dânsa călcând la pământ boldurile vrăjmaşului. Și acum..., a Născătoarei :
Răbdând pentru noi Cruce şi îngropare, Cel ce din voia Sa, S-a născut din tine Stăpână; ca un puternic, a făcut pe Artemie tare mărturisitor patimilor Sale. Cântarea a 6-a :
Irmos : Întru adâncul greşelilor... Jertfă şi junghiere deplin te-ai adus pe tine, Mucenice Artemie, Celui ce a primit răstignire de bunăvoie spre înnoirea noastră. Zdruncinându-se trupul cel răbdător cu bătăi necontenite Artemie, bun neamul sufletului l-ai păzit nevătămat întru credinţă. Slavă...,
Mântuieşte-ne de boli Mucenice, de supărări, de patimi şi de scârbe, pe noi cei ce alergăm către tine, următorule al Mântuitorului, Artemie. Și acum..., a Născătoarei :
Fiind înviforat de valurile supărărilor, şi înecându-mă în năpădirile întreitelor valuri, mântuieşte-mă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe mine robul tău. Irmosul :
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, scoate-mă din stricăciune Dumnezeule. Condac, glasul al 2-lea :
Podobie : Pe propovăduitorii cei tari... Pe Mucenicul cel cu bunăcredinţă şi purtătorul de cunună, care a ridicat semn de biruinţă împotriva vrăjmaşilor, adunându-ne toţi să-l lăudăm cu cântări după vrednicie, pe marele între Mucenici Artemie, care este bogat dătător de minuni. Căci se roagă Domnului pentru noi toţi. ICOS
Cine va putea ajunge să spună din-destul luptele tale purtătorule de chinuri, şi durerile tale, care bărbăteşte ai răbdat pentru credinţa Domnului ? Asemenea şi Darul, căruia te-ai învrednicit, nu poate din-destul gura omenească să-l spună. Căci cu înţelepciune fiind împodobit şi cu vitejia, urând bogăţia şi vrednicia cea vremelnică, ostaş te-ai arătat preaviteaz; şi te rogi Domnului pentru noi toţi. SINAXAR
Întru această lună, ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Artemie.
Stih : Artemie cel în viaţă cu totul strălucit, Tăindu-se, la preastrălucită mărire s-a suit. Lui Artemie celui întreg înţelept. În ziua a douăzecea capul i s-a tăiat. Acest fericit Artemie, fiind duce, şi August al Alexandriei, şi Patriciu, cinstindu-se de marele împărat Constantin; luând împărăţia Iulian Paravatul, şi muncind pe creştini la Antiohia, a mers de sineşi chemat fericitul acesta la muncă; şi mustrând fărădelegea lui, îl bătură cu vine de bou crude, şi-l zgâriară pe spate cu brice ascuţite şi tăioase, şi-i pătrunseră coastele şi tâmplele cu ţepuşe. Şi despicând o piatră mare tăietorii de pietre, îl băgară într-însa, şi lăsând piatra peste dânsul, se turti Sfântul, şi-i sări ochii şi maţele pe pământ; după aceea i-au tăiat capul. Şi aşa a luat de trei ori fericitul cununa cea neveştejită a muceniciei. Iar sfintele lui moaşte s-au adus de la Antiohia în Constantinopol, de către femeia unui oarecare diacon, ce se chema Aristis. Şi s-a îngropat la locul ce se numeşte Ocsia. Din minunile Sfântului amintim : Un om un oarecare având boală de durere de boaşe, cu grea umflătură, veni către Sfântul plângând şi cerşindu-şi sănătate; aşadar căzu de se culcă în mijlocul bisericii şi Dacă adormi puţinel, vede pe Sfântul Artemie în somn zicându-i : Arată-mi durerea ta şi apucând Sfântul binişor umflătura boaşelor cu amândouă mâinile strânse cât putu, iar bolnavul de durere mare strigă tare zicând : Vai mie, şi deşteptându-se se afla pe sine sănătos, mulţumind şi slăvind pe Dumnezeu. Altul iarăşi având chilăvie la boaşe, veni către Sfântul şi făcând rugăciune noaptea, se culcă de adormi şi arătându-se Sfântul şi dezgolindu-l unde-i era durerea şi pipăindu-l cu mâinile sale, îl pecetlui cu semnul Crucii, şi lovindu-l în coaste, se făcu nevăzut. Iar bolnavul deşteptându-se, s-a aflat pe sine sănătos. Altul iarăşi fiind surpat rău, veni la Sfântul, care în vis îi spintecă umflătura cu briciul, din care ieşi mare putoare deşertându-se umezeala. Şi aşa deşteptându-se bolnavul s-a văzut sănătos şi locul plin de multă împuţiciune şi puroi. Altul iarăşi întorcându-se atunci de la Africa, auzi povestirea minunilor Sfântului de la oarecine, şi având la Africa pe o rudenie a sa bolnav de această boală grea a boaşelor, cât se deznădăjduise de viaţa lui, deci acesta crezând fără de îndoială şi luându-şi cele ce trebuia pentru priveghere, merse degrab la Sfântul şi făcând rugăciune toată noaptea, luă untdelemn din candelă şi se întoarse la gazdă. Iar Sfântul în noaptea aceea merse la Africa şi arătându-se bolnavului aceluia îi zise : De vreme ce mi s-a rugat rudenia ta pentru tine în Vizantia, să fii de acum sănătos. Deci deşteptându-se acela s-a văzut cu adevărat sănătos şi a dat slavă Atotputernicului Dumnezeu, neştiind de cine se făcu acest lucru slăvit şi minunat şi însemnând ziua, a făcut ştire rudeniei sale de sănătatea sa, deci se minună şi el, fiindcă tot întru acea noapte în care se făcuse priveghere în Africa, l-a tămăduit şi alergând la Sfântul i-a dat datornica mulţumire şi povestind minunea către cei ce se aflau acolo, a scris numaidecât şi celui vindecat cum a urmat pricina şi numele Sfântului. Altul iarăşi îngreuiat fiind cu greutate cumplită de această boală a boaşelor şi îngăduind la Biserica Sfântului îl supăra foarte, cerând izbăvire. Deci arătându-i-se Sfântul, îi zise : Du-te la Ioan faurul vecinul tău, şi-ţi pune umflătura deasupra pe nicovală şi să-şi înfierbânteze ciocanul şi cât va putea să o lovească şi îndată te vei tămădui. Iar el mâhnindu-se de acea vedenie, nu vru să facă aşa, după aceea Sfântul îi porunci iarăşi asemenea şi bietul om iarăşi se întristă şi arătându-i-se Sfântul iarăşi, îi zise : Crede frate că de nu vei face ce ţi-am zis, nu te vei tămădui niciodată. Deci el şi nevrând merse la faur şi punându-şi chilăvia deasupra nicovalei, când repezi faurul cu ciocanul înfierbântat, el se trase de frică şi lovi cu ciocanul numai nicovala goală, iar acela îndată se tămădui de boală şi se cutremurară toţi de acea minune mare, dând laudă şi mulţumire lui Dumnezeu celui ce a slăvit pe Mucenicul său. Încă şi altul luând cu credinţă lumânări şi untdelemn, mergea la Sfântul şi trecând pe cale îl întrebă un croitor : Unde mergi frate cu lumânări şi cu untdelemn ? Iar el răspunzând cu mâhnire a zis : Merg la Sfântul Artemie să fac slujbă. Şi dacă se duse mai înainte, îl strigă croitorul în chip de batjocură zicându-i : O cutare, când te vei întoarce, adu-mi şi mie o chilăvie; iar el mergând la Sfântul şi săvârşindu-se dumnezeiasca liturghie, se întoarse la casa sa şi încă mergând el pe cale, începu a i se slobozi boaşele în jos umflându-se foarte şi până a sosi drept prietenul său croitorul, abia putu de merse la dânsul, cât abia îşi trăgea sufletul, de nu putea nici să grăiască şi se luară în certe şi în cuvinte, zicând cel cu boala, că din pricină că şi-a râs croitorul de el zicându-i ca să-i aducă chilăvie, a căzut întru acel greu, şi adeverind că n-ar fi pătimit aşa, de n-ar fi grăit acela acele cuvinte bârfelnice şi de rău. Şi certându-se ei aşa şi întrebând cei ce se aflau acolo, de ce se ceartă ? Iar cel ce era îngreuiat la boaşe spunea pricina patimii şi pentru adeverinţă ridicându-şi poalele cu mânie, ca să vadă cei ce priveau ce a păţit el din cuvintele croitorului, el a fost sănătos, iar prietenul lui croitorul strigând totodată, vai de mine, arătă tuturor cea fără de veste umflare ce-i sosi la boaşele lui, şi toţi văzând acea fără de veste mutare şi trecere a bolii la celălalt, se minunară şi au dat slavă lui Dumnezeu şi Mucenicului său Artemie, celui ce l-a tămăduit, mulţumire. Iar celui ce-i găsi boala îi ziseră : îndrăzneşte frate nu te mâhni, dreaptă este judecata lui Dumnezeu, că ce ai poftit ai dobândit. Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Evor şi Evnoi, care fiind ucişi cu pietre s-au săvârşit.
Stih : Cu pietre pe Evor şi pe Evnoiu cel împreună pătimitor. Îi omoară ucigaşii nevoitorilor cei de pietre slujitori. Tot în această zi, Cuvioasa Maica noastră Matroana cea de la cetatea Hiului.
Stih : Lumea cea plină de nerânduială a lăsat. Şi acum mireasă Matroano Domnului te-ai înfăţişat. Tot în această zi, Cuviosul şi purtătorul de Dumnezeu Părintele nostru Gherasim cel nou, sihastrul cel din Pelopones; ale căruia sfinte moaşte sunt în Chelafonia, care cu pace s-a săvârşit. Stih : Gherasim preafrumoasă cunună a aflat. Şi din dreapta Domnului cea de sus a luat-o. Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Zevina, Ghermano, Nichifor şi Antonin, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Sabia pe Zevina, Ghermano, Nichifor cei răbdători... Împreună cu Antonin îi arată de biruinţă purtători. Tot în această zi, Sfânta Muceniță Manato fecioara, care de foc s-a săvârşit.
Stih : Cum te-ai curăţit în foc intrând ? Manato curată Fecioară şi cu Duhul şi cu trupul fiind. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri, roua Duhului; Cel ce este binecuvântat şi prea-proslăvit. Câştigând Artemie cuget nebiruit, prin întărirea cea nemişcată a sufletului, ai stricat Mucenice viclenirile vrăjmaşilor, cântând cu înţelegere : Cel ce eşti binecuvântat şi prea-proslăvit. Cu curgerile sângiurilor tale, ai stins focul muncilor cel înalt, de Dumnezeu fericite. Şi fiind rourat cu roua Duhului, bucurându-te strigai : Cel ce eşti binecuvântat şi prea-proslăvit. Slavă...,
Izvorând daruri de tămăduiri, stingi aprinderile patimilor cu Darul cel dumnezeiesc; şi cu rugăciunea ta cea neîncetată goneşti duhurile; pentru aceasta cu mare glas te fericim mărite Artemie. Și acum..., a Născătoarei :
Născut-ai Fecioară cu totul fără prihană, pe Cel ce a izvorât morţilor nemurire, cu dumnezeiască cuviinţă. Roagă-te dar către Dânsul, Curată, să omoare patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre, şi să ne învrednicească vieţii celei veşnice. Cântarea a 8-a :
Irmos : Cuptorul cel cu foc... Topindu-ţi-se trupul Artemie cu bătăi iuţi, ai răbdat uitându-te la răsplătirea ce va să fie, care a dat-o ţie, Mărite, Stăpânul, Celui ce strigi : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul. Cu sângiurile tale s-a sfinţit pământul, şi trupul tău cel mult-chinuit s-a arătat doctorie, gonind pururea toată boala şi toată răutatea, şi toată vătămarea dracilor de la cei ce năzuiesc către tine Artemie. Podoabă pătimitorilor te-ai arătat, lepădând cele din lume cu cuget binecredincios, şi cumpărând cele mai presus de lume cu cel puţin cinstit sânge al tău Artemie, şi strigând : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul ! Binecuvântăm pe Tatăl...
Liman fără valuri te-ai arătat celor înviforați, şi celor ce umblă pe mare întru primejdii, şi în scârbe şi în patimi Artemie; întru care fiind păziţi cu Darul, strigăm totdeauna : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul ! Și acum..., a Născătoarei :
Căzând noi pentru mâncarea cea amară a lemnului şi din neluare aminte surpaţi fiind, ne-ai zidit din nou Fecioară, născând pe Ziditorul şi Cuvântul cel Ipostatnic Preacurată; Căruia strigăm : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul ! Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă; pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul ! Cântarea a 9-a :
Irmos : Fiul Părintelui celui... Dorind a vedea frumuseţile cele cereşti, ai trecut frumuseţile cele văzute, ale lumii, şi înfrumuseţându-te cu podoaba nevoințelor Mucenice Artemie, veselindu-te ai câştigat bunătatea cea desăvârşită. Ca zorile, ca soarele a răsărit pomenirea ta, luminând inimile credincioşilor, Fericite. Căci tu te-ai arătat luminat moştean luminii şi zilei, risipind negura sufletelor noastre, Artemie. Să săltăm astăzi duhovniceşte, dănţuind întru pomenirea dumnezeiescului Mucenic Artemie; să cântăm lui Dumnezeu cu laudă, Celui ce este minunat întru sfinţi, şi sfinţeşte pe cei ce-L cinstesc cu credinţă. Slavă...,
Sicriul tău, care izvorăşte neîncetat tămăduiri, cheamă pe credincioşi, să ia cu dragoste mântuire, spre sănătatea trupească şi spre mântuirea sufletească, cu adevărat preafericite Artemie, rugătorule pentru cei ce te laudă pe tine. Și acum..., a Născătoarei :
Luminează-mă cu lumina feţei Tale, Doamne, pe mine care sunt acoperit cu întunericul lenevirii; având rugătoare către Tine, Cuvinte, pe cea cu adevărat Curată Maica Ta, puterile îngereşti, şi pe lăudatul Artemie. Irmos :
Fiul Părintelui Celui fără început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o mărim. LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim... Stând înaintea Sfintei Treimi, Artemie, şi luminându-te din-destul cu strălucirile cele de acolo, caută din Cer spre cei ce te cinstesc cu dragoste, mare Mucenice lăudate, şi ca un ostaş ales al lui Hristos pătimitorule, ajută cu armele cele dumnezeieşti purtătorului de Cruce, poporului nostru, împotriva vrăjmaşilor. A Născătoarei :
Binecuvântată Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, lauda creştinilor, mărirea îngerilor, podoaba purtătorilor de chinuri, tăria, zidul şi Acoperământul; turn întărit, pază şi părtinire, şi ajutătoare întru primejdii arată-te robilor tăi. Căci întru tine ne lăudăm, ceea ce eşti folositoare lumii. STIHOAVNA din Octoih, Slavă..., a Sfântului, glasul al 6-lea.
Astăzi toată lumea se luminează cu razele pătimitorului; şi Biserica lui Hristos cu flori înfrumuseţându-se Artemie, strigă către tine : Omule al lui Hristos, şi mijlocitorule cel preafierbinte, nu înceta rugându-te pentru robii tăi. Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată care ai odrăslit Rodul vieţii; ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele noastre. A Crucii, a Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat... Văzându-Te pe Tine răstignit Hristoase, ceea ce Te-a născut, tânguindu-se ca o Maică, a strigat : Ce taină străină este, ceea ce se vede Fiul meu ? Cum mori spânzurat pe lemn cu trupul ? Dătătorule de viaţă. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI UNA Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ilarion cel mare. LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6 Glasul al 4-lea. Podobie : Cel ce de sus... Cel ce ai fost blând cu sufletul şi cu inima, când te-a rănit pe tine dragostea cea dumnezeiască, şi cu suişuri sfinţite te-ai plecat să te ridici de la tulburările cele lumeşti; atunci întrarmându-te cu puterea Crucii, ai mers împotriva înşelăciunii dracilor, Preafericite, şi ţi-ai împletit cunună de biruinţă; şi acum ai ajuns la lăcaşurile cele luminoase ale sfinţilor. Cu care împreună cere-ne nouă luminare şi pace şi mântuire de greşeli. Cu razele cele dătătoare de lumină ale tămăduirilor tale, minunat luminezi lumea cea de sub soare, Părinte vrednicule de laudă, risipind întunericul cel adânc al bolilor. Pentru aceea te cunoaştem ca pe un alt soare şi întărire sihaştrilor, şi povăţuitor celor ce se mântuiesc prin Dumnezeiescul Duh. Şi acum săvârşim pomenirea ta cea luminată şi mântuitoare, Cuvioase Ilarioane, luând prin mijlocirea ta iertare greşelilor. Prin înfrânare ai supus Părinte patimile trupului, părţii celei înţelegătoare a sufletului; şi fiind împodobit cu aripile nepătimirii, ai luat Dar Cuvioase, a vindeca bolile oamenilor şi a goni duhurile răutăţii, şi a păzi pe cei ce se apropie de tine. Pentru aceea te fericesc cetele sihaştrilor, înţelepte vrednicule de laudă, şi cinsteşte toată făptura nevoinţele tale, Ilarioane. Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Anatolie.
Din tinereţile tale purtând înţelepciune desăvârşit, te-ai supus pe sine-ţi Ilarioane jugului lui Hristos, şi râvnind vieţii celei dumnezeieşti a lui Antonie, asemănându-te lui întocmai la măsurile bunătăţilor, ţi-ai topit trupul care sălta ca un asin încât era dator a se supune sufletului; şi ai săvârşit călătoria sihăstriei. Aşadar, o preafericite Părinte, şi făcătorule de minuni, purtătorule de Dumnezeu, cere pentru cei ce cu dragoste săvârşesc sfântă pomenirea ta, iertare şi mare milă. Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn.. Toată viaţa mea cheltuindu-o în răutăţi eu ticălosul, acum am rămas cu adevărat pustiu de toată fapta bună şi văzând că se apropie moartea mă cutremur, Curată, vai mie de judecata Fiului tău şi Dumnezeu; din care scoate-mă Fecioară, şi mai înainte de nevoia aceea întoarce-mă Stăpână, şi mă mântuieşte. A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Jăratecul, care l-a văzut mai înainte vestitul Isaia dedemult, se întrupează din Maică neispitită de bărbat, cu voia Tatălui care L-a născut; şi născându-Se, Se junghie de bunăvoia Lui, ridicând păcatul lumii, ca un Miel fără prihană. Pentru aceea văzându-L Mieluşeaua şi Fecioara pe Cruce, se rănea de sabia întristării. STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a Sfântului, glasul al 8-lea : Fiind plin de Duhul Sfânt Ilarion Preacuviosul, a stricat cugetele cele drăceşti; că întrarmându-se cu Crucea, şi întru dânsa nădăjduindu-se, toate bolile cu cuvântul le-a tămăduit; încă şi patimile sufletului, şi toate neputinţele trupului. Pentru rugăciunile lui Hristoase, trimite-ne nouă pacea Ta, ca un Iubitor de oameni. Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Mucenicii Tăi Doamne... Eu sunt pomul cel neroditor, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care nu fac roadă de mântuire; pentru aceea mă şi cutremur de tăiere, ca nu cumva să fiu aruncat ticălosul în focul cel nestins. Deci cad către tine, scapă-mă de dânsul Curată, şi mă arată aducător de roadă Fiului tău, cu mijlocirea ta. A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Nu sufăr Fiul meu a Te vedea adormit pe lemn, pe Tine Cel ce dai tuturor privegherea, ca să dai dumnezeiască şi mântuitoare sculare, celor ce au adormit odinioară somnul cel de pierzare, prin călcarea poruncii mâncând din roadă, zicea Fecioara tânguindu-se; pe care o slăvim. Tropar, glasul al 8-lea :
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-au făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarioane, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
După obişnuitele Catisme, sedelnele Octoihului. Psalm 50. CANOANELE Amândouă din Octoih, fără mucenicine şi al Sfântului pe 6. CANONUL Sfântului
Facere a lui Teofan. Cântarea a 1-a, glasul al 2-lea : Irmos : Întru adânc a aşternut dedemult toată oastea lui faraon, puterea cea prea-întrarmată; iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea-rău; Domnul cel preamărit, căci cu mărire S-a preamărit. Poftind cu bucurie a lăuda viaţa ta, Fericite, cea purtătoare de lumină şi cu chip luminat, roagă-te să mă luminez eu Părinte cu blândeţea luminii tale, şi goneşte de la mine întunericul păcatelor. În tot chipul, Fericite, ai mers către Dumnezeu bucurându-te, făcându-te afară de trup şi de lume, şi ţi-ai păzit gândul netulburat, întărindu-te prin înfrânare; logodindu-ţi prin aceasta nepătimirea cea îndumnezeită. Slavă...,
Luminându-te cu razele prealuminate ale Dumnezeirii celei preastăpânitoare şi nezidită, nebăgând în seamă nedumnezeirea cea părintească, te-ai lepădat de necunoştinţa ei cea mult-tulburătoare, unindu-te numai cu Treimea. Și acum..., a Născătoarei :
Răsărind Soarele din tine Maică pururea Fecioară, Cel ce a fost mai înainte de veci din Tatăl, Cel nevăzut şi cuprins minunat de trupul cel văzut, a luminat pe oameni cu lumina bunei-credinţe. Cântarea a 3-a :
Irmos : Pe piatra credinţei întărindu-mă... Vindecând pornirile patimilor, le-ai veştejit, tămăduindu-le cu sihăstria, Ilarioane pururea pomenite, strigând : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept fără numai tu Doamne. Hainele cele de piele ale omorârii le-ai rupt cu sabia înfrânării, şi ţi-ai ţesut haină de mântuire, strigând Ziditorului tău : Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este drept fără numai Tu Doamne. Slavă...,
Întărindu-te cu nădejdea celor veşnice, şi aducându-te lui Dumnezeu prin mâinile gânditorului de Dumnezeu Antonie, căruia asemănându-te purtătorule de Dumnezeu, te-ai făcut luminător, strălucind întru minuni Cuvioase Ilarioane. Și acum..., a Născătoarei :
Cel ce numai cu voia cea dumnezeiască a închipuit toate, a voit să ia chipul omului, zămislindu-Se în pântecele tău Maica lui Dumnezeu; Căruia strigăm acum : Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este sfânt, fără numai Tu Doamne. Irmosul :
Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit Duhul meu a cânta : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine Doamne. SEDEALNA, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul... Râvnind duhovniceşte vieţii celei îmbunătăţite a dumnezeiescului Antonie, ai luat pe umerii tăi Crucea Domnului tău, şi părăsind toată grija vieţii, cu omorârea patimilor, ai trăit cu Duhul. Pentru aceasta ai şi umplut făptura cu semne minunate, prin Darul Duhului, Cuvioase Ilarioane Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. (De două ori) Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Pe ceea ce este uşă cerească şi sicriu, munte cu totul sfânt, nor luminos, să o lăudăm; scară cerească, rai cuvântător, izbăvirea Evei, şi vistierie mare a toată lumea. Că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii şi iertarea greşelilor cele dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa : Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce se închină cu credinţă preasfintei naşterii tale. A Crucii, a Născătoarei, asemenea.
Pe lemnul Crucii văzând Maica cea fără prihană pe Mântuitorul, se tânguia lăcrimând, cu amar grăia, cu durere de inimă îşi smulgea părul, şi către dânsul striga : Fiul meu şi Doamne, cum Te pironeşte pe Cruce fără dreptate poporul evreiesc cel fărădelege, pe Tine Cel ce eşti fără păcat ? Şi cum suferi de voie pălmuirile obrazului, oţetul, şi pătrunderea coastei, fierea şi piroanele ? Vai mie îndelung-răbdătorule Doamne ! Ci slavă iconomiei Tale celei dumnezeieşti Mântuitorul meu. Cântarea a 4-a :
Irmos : Te laud pe Tine, că aud : Am auzit Doamne, şi m-am spăimântat; că ai venit până la mine căutându-mă, pe mine cel rătăcit. Pentru aceea preamăresc multă pogorârea Ta cea către mine, Multmilostive. Omorând cugetul trupului şi fugind de pârâul nelegiuirii Cuvioase Ilarioane şi de meşteşugirile dracilor, te-ai odihnit în liniştea Dumnezeiescului Duh dimpreună cu drepţii Părinte. Cu curgerile lacrimilor adăpându-ţi Cuvioase Ilarioane arătura sufletului, ai arătat-o tuturor cu multă roadă, prin lucrarea Mântuitorului aievea, înmulţind adunările sihaştrilor. Slavă...,
Întărindu-te cu împărtăşirea Sfântului Duh purtătorule de Dumnezeu, duhurile răutăţii le-ai surpat; şi cu puterea lui Hristos ai tămăduit pe bolnavi, îmbogăţindu-te cu curăţia proorocească. Și acum..., a Născătoarei :
Lăcaş şi cămară însufleţită te înţelegem pe tine, Maica lui Dumnezeu binecuvântată; masă gândită şi sfeşnic înţelegător, din care a răsărit celor din întuneric strălucirea Fiinţei Părinteşti. Cântarea a 5-a :
Irmos : Luminarea celor ce zac întru întuneric, mântuirea celor deznădăjduiţi Hristoase Mântuitorul meu; către Tine mânec Împăratul păcii; luminează-mă cu strălucirea Ta; că alt Dumnezeu afară de Tine nu ştiu. Ca un fulger fiind cu curăţia şi cu petrecerea vieţuirii în lume, asemenea cu strălucirea celor fără de trup, goneşti pe domnul întunericului, luminându-te cu lumina bunei-credinţe, de Dumnezeu fericite Strălucind, gânditorule de Dumnezeu, cu tot felul de minuni şi fiind luminat cu Dumnezeiescul Dar, la toţi te-ai cunoscut a fi comoară de tămăduiri, celor ce te doresc pe tine Părinte Ilarioane de Dumnezeu purtătorule; cunoscându-te ca un Prooroc al lui Dumnezeu. Slavă...,
Cu strălucirea faptelor tale preablându-le Părinte, ai gonit puterile vrăjmaşului cele întunecate şi răpind din nebunia acelora pe cei ce năzuiesc la tine, i-ai luminat cu dumnezeieştile străluciri, către credinţă. Și acum..., a Născătoarei :
Un ipostas care se vede în două fiinţe, ne-ai născut nouă negrăit singură binecuvântată, pe Dumnezeu Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, pentru nespusa milostivire. Pe Acesta roagă-L, să păzească pe cei ce te laudă pe tine. Cântarea a 6-a :
Irmos : Întru adâncul păcatelor... Slujind însă începătoriei Dumnezeirii celei fără început, ai înfruntat multa începătorie, stricând cu Darul idoleasca credinţă, gânditorule de Dumnezeu. Odrăslind ai înflorit ca un finic în Biserică, Părintele nostru Cuvioase, veselind plinirile credincioşilor cu dulceaţa rodurilor. Slavă...,
Arătatu-te-ai surpător nebiruit duhurilor vicleniei, pururea pomenite, primind de la Hristos Daruri făcătoare de minuni, Ilarioane fericite. Și acum..., a Născătoarei :
Neispitită de bărbat ai născut Fecioară, şi în veac eşti Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii celei adevărate, a Fiului şi Dumnezeului tău. Irmos :
Întru adâncul păcatelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune Dumnezeule. CONDAC, glasul al 3-lea.
Podobie : Fecioara astăzi... Ca pe un luminător neapus al Soarelui celui înţelegător, adunându-ne astăzi, te lăudăm cu cântări; căci ai luminat celor ce erau în întunericul neştiinţei; pe toţi ridicându-ne către dumnezeiasca înălţime Ilarioane. Pentru aceasta strigăm : Bucură-te Părinte, cel ce eşti întemeierea pustnicilor. ICOS
Iubind dumnezeieştile porunci ale lui Hristos, urând desfătarea trupului şi a lumii, ai venit către Dânsul cu osârdie, şi te-ai făcut luminător, luminând toate marginile, cu razele Duhului. Pentru aceea căzând la tine te rog : Luminează-mi şi mie ochii sufletului, ca să laud luptele tale, care ai arătat pe pământ pentru viaţa ce va să fie; de care acum îndulcindu-te, adu-ţi aminte de cei ce strigă : Bucură-te Părinte, întemeierea pustnicilor. SINAXAR
În această lună, în ziua a douăzeci şi una, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru llarion cel mare.
Stih : Semănând cu lacrimi şi osteneli mai înainte jos, Ilarion bucurându-se, seceră acum sus mănos. Mai pe urmă llarion adormi, În a douăzeci şi una zi. Acest preacuvios, a fost pe vremea împărăţiei marelui Constantin, născut şi crescut în cetatea Gazenilor, fecior din părinţi necredincioşi. Iar pentru dragostea învăţăturii, a mers în Alexandria; şi pedepsindu-se şi primind credinţa în Hristos, se făcu următor marelui Antonie, şi a rămas lângă dânsul multă vreme; după care întorcându-se la patria sa după moartea părinţilor săi, îşi împărţi toată averea la săraci. După aceea mergând la pustie, şi făcând nevoinţă desăvârşită, a fost făcător de multe minuni; şi umblând prin multe cetăţi, oraşe şi locuri, aşa îşi săvârşi viaţa, trăind de toţi anii săi optzeci. Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Gaie, Dasie şi Zotic.
Stih : Tustrei bărbaţi în apă sărată murind, Apă dulce din pârâul desfătării acum se află bând. Aceşti sfinţi aflându-se în Nicomidia propovăduind, şi luând îndrăzneală, surpară cele ce se aflau în capiştile idoleşti; şi dacă se dovediră, suferiră tot felul de munci, adică spânzuraţi pe lemn, şi frecaţi pe coaste cu târsâni. După aceea legându-li-se pietre de grumazi, îi aruncară în mare. Tot în această zi, Sfinţii şi din nou arătaţii Mucenici : Andrei, Ştefan, Pavel şi Petru.
Stih : Ştefan acum are trei de cunună purtători. Pe cei ce prin aceeaşi sabie s-au arătat nevoitori. Tot în această zi, Sfânta Muceniță Teodota, şi Socrate Prezbiterul.
Stih : Socrat să se arate ţie Cuvinte, aleargă, Şi fiind tăiat Socrat cunună purtă. Altele ale Muceniței.
Stih : Pe Teodota cea prin ascuţită sabie tăiată, O am cunoscut adusă lui Dumnezeu jertfă curată. Sfânta Teodota a fost în zilele împăratului Alexandru Sever, din părinţi de bun neam din părţile Pontului. Deci mergând la un schit, şi petrecând sihăstreşte, a fost vădită. Şi prinzându-se de către domnul Capadociei pentru mărturisirea lui Hristos, a fost spânzurată în două rânduri, strujită, şi băgată într-un cuptor aprins. Şi fiind păzită cu Darul lui Hristos, a fost adusă de Domnul la Bizantia; după aceea la Angira, unde se află presbiterul Socrat; care, făcând elinii un praznic dracilor, cu tot poporul, şi închinându-se idolilor, umplându-se de dumnezeiasca râvnă, şi răsturnând vatra jertfelor, i s-a tăiat capul. Iar sfânta Teodota fiind silită ca să jertfească la idoli, şi nesupunându-se, de sabie îşi primi sfârşitul. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Evcrat, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Amestecând sângele grumazului cu ploile lacrimilor celor de mai înainte, Alcătuieşti întocmită amestecare, Fericite. Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Filoteiu, cel ce s-a nevoit în muntele Atonului.
Stih : Vieţuind după dumnezeiasca plăcere Filoteiu, Viaţă nesfârşită a aflat împreună cu plăcuţii lui Dumnezeu. Tot în această zi, Cuviosul Mucenic Zaharia, care în mare s-a săvârşit.
Stih : Cărările mărilor psalmiceşte Zaharie trecând, Alergi căile Cerului cu bucurie ajungând. Tot în această zi, Cuviosul Varuh, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Dumnezeiescul Varuh lăsând greutatea locuinţei, A locuit acolo în locul verdeţii. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Azis, care prin foc s-a săvârşit.
Stih : Azis deşi prin văpaie s-a săvârşit, Însă vieţuieşte viaţă ce nu cunoaşte sfârşit. Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Ioan cel de la Monemvasia, care s-a săvârşit în munci la Tesalonic, în anii o mie şapte sute şaptezeci şi trei. Stih : Legile păzind în biruitoarea vreme cu dorinţă, Ţi-ai jertfit viaţa o Ioane fericite, cu credinţă. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri, roua Duhului; Cel ce este binecuvântat şi preamărit. Graiul cuvintelor tale şi Darul cel dumnezeiesc al minunilor, au ieşit în tot pământul Părinte Cuvioase, vărsând peste toţi alinarea tămăduirilor, cu strălucirile bunei-credinţe. Fiind îngrădit cu Crucea Mântuitorului, ai rămas nevătămat de trufia dracilor, care s-a pornit fără dreptate asupra ta preaînţelepte; că ştie preaînaltul Dumnezeu a-şi păzi sluga Sa. Slavă...,
Ca un stâlp nemişcat, cu statul până la Cer, ca un turn neclintit te-ai arătat prin sihăstrie, luminând cu minunile, dând vindecări, izvorând dogme dumnezeieşti, din izvorul cel pururea curgător, al Scripturilor celor de Dumnezeu insuflate. Și acum..., a Născătoarei :
Norul Fecioară, Te-a născut pe Tine Soarele dreptăţii, rămânând iarăşi fecioară; împreunându-Te cu patima trupului, făcându-Te om Hristoase, pentru milostivire şi smerenie. Cântarea a 8-a :
Irmos : Cuptorul cel cu foc... Scaun simţitor te-ai făcut cu adevărat, luminându-te cu dumnezeiască pricepere şi îndreptându-te cu dumnezeieştile porunci, şi cu faptele bune luminându-te; Cuvioase Ilarioane, podoaba sihaştrilor, ai strigat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Căruţă tainică te-ai arătat Cuvioase, purtând numele Domnului prin strălucirea faptelor, prin arătarea minunilor, şi prin viaţă curată, Cuvioase llarioane, locuitorule împreună cu cei fără de trupuri, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Binecuvântăm pe Tatăl...
Fiu făcându-te prin Dumnezeiescul Dar, te-ai făcut moştean împreună cu Hristos, şi ai luat dumnezeiescule, avuţia cerească a împărăţiei celei nepieritoare, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Și acum..., a Născătoarei :
Născut-ai Fecioară Fiu numit, Mir înţelegător nedeşertat, umplând de bun miros cu roua Dumnezeirii pe oameni, şi scoţând din stricăciune pe cei ce strigă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă; pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind; pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Cântarea 9-a :
Irmos : Fiul Părintelui celui... Învrednicitu-te-ai a umbla prin lăcaşurile sfinţilor, petrecându-ţi viaţa cu sfinţenie Cuvioase; şi fiind cu adevărat blând, ţi-a răsărit lumina cea cu trei străluciri, şi a ei soţie, veselia, te-a primit. Primind de la Dumnezeu darurile chinuirii, şi câştigând arătat viaţa cea veşnică, şi bine împărtăşindu-te cu frumuseţea cea mai presus de gând, Părinte Ilarioane, roagă-te Stăpânului, pentru cei ce te laudă. Slavă...,
Înălţându-te prin bunătate ca un cedru cu ramurile înalte, te-ai sădit în curţile lui Dumnezeu Ilarioane, şi te-ai arătat ca o grădină închisă, ca un rai bine-înflorit, şi ca o fântână ce izvorăşte tămăduiri. Și acum..., a Născătoarei :
Cămară de mire ai fost, întrupării celei mai presus de gând a Cuvântului, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, îmbrăcată şi împodobită întru mărirea bunătăţilor. Pentru aceasta pe tine te vestim fără prihană, Născătoare de Dumnezeu. Irmosul :
Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o mărim. LUMINÂNDA
Podobie : Cel ce ai împodobit... Blândeţea ta Părinte şi curăţia cea aleasă, văzându-o cel ce ştie gândurile tuturor, te-a arătat luminător în lume, pe tine cel ce eşti lauda sihaştrilor. A Născătoarei :
Fecioară, ceea ce ai născut pe Făcătorul veacurilor, şi Stăpânul îngerilor; pe Acela roagă-L, să arate pe robii tăi stătători în partea cea dea dreapta. LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul al 6-lea. Toată nădejdea punându-şi... Fiind cu totul plecat totdeauna Domnului, trupul ţi l-ai omorât cu nevoinţa bunătăţilor, din tinereţe; iar ochiul sufletului ţi l-ai întraripat întru socotinţă dătătoare de lumină, Părinte. Pentru aceasta făcându-te primitor Darurilor celor dumnezeieşti, te-ai îmbogăţit de haruri tămăduitoare, şi de minuni dumnezeieşti; împărţind din-destul tuturor celor ce aveau trebuinţă de daruri, şi cu îndrăzneală rugându-te pentru sufletele noastre. (De două ori) Primind luminat strălucirea cea în trei luminători Cuvioase Ilarioane, ca soarele cel văzut ai pătruns marginile pământului, semănând tuturor razele minunilor tale. Pentru aceea, cei ce s-au împărtăşit facerii tale de bine, şi s-au îndestulat de tămăduirile tale, de Dumnezeu gânditorule, te numeau pe tine Prooroc şi făcător de minuni, şi dumnezeiesc şi cuprins de Dumnezeu, dobândind mântuire prin învăţăturile tale. Trecând cu Darul dulceaţa vieţii şi toate cele văzute, şi mutându-te către cele înţelegătoare, şi nemişcate Cuvioase, te-ai unit curat cu însuşi Cel Curat, prin isteţimea gândului şi prin curăţia sufletului ai vieţuit ca un înger, măcar că erai cu trup. Şi acum stând înaintea lui Hristos Stăpânului tuturor, roagă-te cu îndrăzneală, să dăruiască sufletelor noastre mare milă. Slavă..., glasul al 2-lea.
Văzându-ţi Hristos blândeţea Părinte, viaţa cea curată, smerenia şi firea cea lină, Și-a făcut lăcaş întru tine. Şi te-ai arătat dumnezeiască sălăşluire. Şi pentru aceea petreci în ceruri împreună cu îngerii, Fericite. Și acum..., a Născătoarei.
Podobie : Când de pe lemn... Cu totul sunt al dezmierdărilor celor stricăcioase, cu totul sunt plin de tot felul de răutăţi, cu totul din copilărie până la bătrâneţe, necontenit sunt spurcat eu ticălosul, cu răutăţile cele obişnuite. Ci tu ceea ce ai născut negrăit pe Cel ce ridică păcatele lumii, roagă-L să-mi dea iertare greşelilor. A Crucii, a Născătoarei asemenea :
Văzându-Te cea neispitită de bărbat pe lemnul Crucii, Iisuse, plângea şi zicea : Fiul meu preadulce, pentru ce m-ai părăsit, pe mine ceea ce Te-am născut; Lumina cea neapropiată a Tatălui Celui fără de început ? Grăbeşte şi Te măreşte, ca să dobândească dumnezeiasca fericire cei ce măresc dumnezeieştile Tale patimi. STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a Sfântului, glasul al 8-lea : Mulţimile călugărilor te cinstim pe tine îndreptătorul, Ilarioane Părintele nostru. Că prin tine am cunoscut a umbla pe cărarea cea dreaptă. Fericit eşti, că lui Hristos ai slujit, şi puterea vrăjmaşului ai biruit; cel ce eşti cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepţii şi cu cuvioşii împreună-locuitor. Cu care roagă-te Domnului, să miluiască sufletele noastre. Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Mucenicii Tăi Doamne... Gândurile îmi sunt necurate, buzele viclene, şi lucrurile mele cu totul spurcate; şi ce voi face ? Cum voi întâmpina pe Judecătorul ? Stăpână Fecioară, roagă pe Fiul şi Ziditorul tău şi Domnul, ca să-mi primească duhul întru pocăinţă, ca Cel Unul Milostiv. A Crucii, a Născătoarei asemenea.
Preacurata dacă Te-a văzut spânzurat pe Cruce de bunăvoie, înţelegând puterea Ta, era cuprinsă de întristare Hristoase, şi tânguindu-se striga Ție : Fiul meu nu mă părăsi pe mine ceea ce Te-am născut; dă-mi cuvânt Fiule; nu mă trece cu vederea, Cuvinte al lui Dumnezeu pe mine roaba Ta ! Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI DOUA Sfântul şi întocmai cu Apostolii Averchie Episcopul Ierapoliei făcătorul de minuni. Şi sfinţii şapte tineri din Efes. LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6. Trei ale Ierarhului, şi trei ale mucenicilor. Stihirile Ierarhului, glasul al 2-lea. Podobie : Când de pe lemn.. Lui Dumnezeu fiind cu totul plecat, te-ai arătat împlinitor dumnezeieştilor porunci Averchie, şi primind sfinte Dar de la înălţime ai scăpat pe oameni de multe feluri de boli; dracii ai gonit, capiştile ai sfărâmat; cunoştinţa dumnezeiască ai sădit, la cei ce mai înainte cu necunoştinţa ticăloşeşte se primejduiau, Fericite. Cu fulgerele dumnezeieştilor învăţături, ai risipit noaptea a multor dumnezei Părinte Averchie, şi ai răsărit zorii, fii zilei săvârşind, pe cei ce erau mai înainte întru întunericul nedumnezeirii, arătând minuni preamărite. Pentru aceasta cu credinţă prăznuim sfântă pomenirea ta, lăudându-te toţi cu cuvântul pe tine de Dumnezeu insuflate. Făcând minunea, în acelaşi vas ai împreunat vin şi untdelemn, şi alt fel de materie Părinte se vedea, păzindu-se neamestecate cu dumnezeiescul Dar când au ieşit din vas; şi cu rugăciunea ai făcut, de a izvorât Dar din ape fierbinţi, care tămăduia toate bolile, celor ce veneau cu credinţă şi te fericeau pe tine Averchie. Alte Stihiri ale sfinţilor Mucenici, glasul al 4-len.
Podobie : Ca pe un viteaz... Pe Dumnezeu ascultând fericiţii tineri, au defăimat porunca cea fărădelege; şi fiind legaţi, au dezlegat legătura rătăcirii, şi lepădând cinstea lumii, au luat vrednicia care i-a făcut lăudaţi şi le-a pricinuit desfătarea împărăţiei celei de sus. Nevoindu-vă înşivă cu tărie către nevoinţele pătimirii sfinţilor, vă ascunde-aţi în peşteră, rugându-vă neîncetat către Domnul, să va dea putere şi tărie; şi după judecăţile care ştie Iubitorul de oameni, a poruncit cu stăpânie dumnezeiască, să adormiţi voi toţi cu pace. Peste taină se mai adăuga taină sfinţilor; că precum nu simţeau când s-au săvârşit, aşa şi acum sculându-se, arătat se înfricoşau. Acest lucru care s-a săvârşit, pentru încredinţarea Învierii morţilor s-a făcut. Care cunoscându-o cei ce se lepădau de dânsa, li se astupa gura; iar noi slavoslovim cu credinţă pe Mucenici. Slavă..., a Sfântului, glasul al 3-lea a lui Ioan Monahul.
Arhiereule Cuvioase, întrutot fericite Părinte, făcătorule de minuni, slugă a lui Hristos, Averchie, strălucind cu viaţa proorocească, te-ai învrednicit şi darurilor Apostolice; slujind Mântuitorului, împreună cu îngerii te roagă neîncetat, să se ferească de toată îngrozirea sufletele noastre. Și acum..., a Născătoarei.
Podobie : Mare este puterea Crucii... Tu eşti Fecioară bucuria dumnezeieştilor îngeri, mărirea Apostolilor, şi pecetea Proorocilor, folositoarea oamenilor celor credincioşi, şi povăţuitoare de mântuire. Pentru aceasta ne închinăm ţie Fecioară. A Crucii, a Născătoarei.
Văzând pe Cel ce S-a născut din tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, spânzurându-Se pe lemn, te văitai strigând : Preadoritul meu Fiu, unde Ți-a apus frumuseţea cea purtătoare de lumină ? Aceluia ce ai înfrumuseţat neamul omenesc. STIHOAVNĂ din Octoih.
Slavă..., a sfinţilor tineri, glasul al 8-lea : Veniţi toată făptura, să trimitem laudă lui Dumnezeu, în chimvale de cântări, şi în glasuri de strigări, Celuia ce mai înaintea Învierii de obşte ne-a arătat nouă Învierea; care prin rugăciunea binecredinciosului împărat, a înviat din pământ pe sfinţii şapte tineri ce s-au fost săvârşit mai înainte cu trei sute şi şaptezeci şi doi de ani; spre căderea necredincioşilor vrăjmaşi, spre veşnica lor ruşine, şi spre lauda şi mărirea celor ce se tem de Dânsul. Că ştie Domnul a mări pe cei ce-L slăvesc pe Dânsul. Că face în adevăr voia celor ce se tem de El; Cel ce singur este Milostiv şi Iubitor de oameni. Şi acum, a Născătoarei :
Podobie : O preamărită minune... Bucură-te Născătoare de Dumnezeu Stăpână, bucură-te nevinovată, lăcaşul cel curat al lui Dumnezeu. Bucură-te căruţă dumnezeiască, care ai încăput pe Dumnezeu Cuvântul. Bucură-te palat lucrat de Dumnezeu. Bucură-te vistierie dăruită de Dumnezeu. Cămară însufleţită, dumnezeiască masă şi sicriu, şi lăcaş fără prihană al Dumnezeiescului Duh. A Crucii, a Născătoarei asemenea.
O preamărită minune ! O taină nouă ! O lucru înfricoşat ! Fecioara zicea, văzându-Te pe Cruce spânzurat în mijlocul a doi tâlhari, pe Tine Cel ce fără de dureri minunat Te-a născut; şi plângea strigând : Vai mie Fiul meu preaiubite, cum Te-a pironit pe Cruce poporul cel cumplit şi nemulţumitor. Troparul Ierarhului, glasul al 4-lea.
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Averchie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Slavă..., al mucenicilor, asemenea :
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE Din Octoih, unul cu Irmosul pe 6, şi ale sfinţilor două pe 8. CANONUL Ierarhului Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, glasul al 2-lea : Irmos : Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea, şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preamărit. Cu raza cea luminoasă a Dumnezeirii Celei în trei Feţe luminându-te Averchie, te-ai făcut lumină, luminând pe cei dintru întuneric, ai risipind toată negura dracilor. Avut-ai pe pământ viaţă cerească, Fericite, petrecând cu trupul ca şi cum ai fi fost fără de trup, şi omorându-ţi patimile, ai primit Darul preoţiei. Având întru tine Părinte pe Cuvântul grăind, ai dezlegat din necuvântare pe cei ce cugetau cele deşarte; surpând capiştile dracilor, şi rătăcirea celor ciopliţi. A Născătoarei :
Limbi ritoriceşti nu pot să spună zămislirea cea mai presus de cuvânt; că ai născut pe Dumnezeu întrupat Preasfântă, asemănându-Se cu noi, pentru bunătatea Sa. Alt CANON, al Mucenicilor.
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, glasul al 4-lea : Irmos : Adâncul mării Roşie... Ca unii ce staţi luminat înaintea Luminii celei mari mucenicilor, rugaţi-vă să apere de negura patimilor, pe cei ce cinstesc praznicul vostru cel dumnezeiesc şi luminat. Când a-ţi cunoscut porunca cea păgânească şi fără de socoteală, care poruncea să jertfiţi celor spurcate, fiind întăriţi cu poruncile lui Dumnezeu, v-aţi arătat nestrămutaţi mucenicilor. Slavă...,
Cu posturi şi cu rugăciuni, aţi mers de v-aţi ascuns, gătindu-vă către lupta vrăjmaşilor, sfinţilor. Domnul v-a păzit pe voi nevătămaţi. Și acum..., a Născătoarei :
Aflându-te pe tine Preacurată, mai curată decât toată zidirea, Cel Curat S-a sălăşluit întru tine, vrând să scoată nelegiuirea cea sălăşluită în Adam, ca un Iubitor de oameni. Cântarea a 3-a :
Irmos : Întăreşte-ne pe noi întru Tine Doamne, cel ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine. Cu cuvinte sfinţite, şi cu arătarea minunilor preamărite, ai îndreptat către limanul mântuirii pe cei ce înoată în marea rătăcirii, Averchie. Lucrând tămăduiri, săvârşind cele alese, gonitor ai fost nălucirilor drăceşti, şi mântuirii tuturor pricinuitor, şi celor bogaţi folositor. Cuvântul sfinţit, viaţa îndumnezeită, obiceiul strălucit cu minunile, vieţuirea ta Părinte cea slăvită, şi moartea ta s-a făcut cinstită. A Născătoarei :
Fiind Dumnezeu mai înainte nevăzut, S-a văzut întrupat din pântecele tău Fecioară, pentru milostivire. Drept aceea cu credinţă te fericim pe tine. Alt Canon,
Irmos : Veselească-se de Tine Biserica... Adusu-v-aţi la împăratul cel fărădelege, mucenicilor, să mărturisiţi numele Dumnezeului Celui ce împărăteşte în ceruri. Fiind îmbrăcaţi luminat cu credinţa ca şi cu o lumină pavăză, aţi rămas mucenicilor nerăniţi de săgeţile vrăjmaşilor. Slavă...,
Stătut-aţi bărbăteşte, împotriva împăratului celui fărădelege sfinţilor, care poruncea vouă să aduceţi cinste necuvântătorilor idoli. Și acum..., a Născătoarei :
Îmbrăcându-Se cu mine Hristos, din dumnezeieştile tale sângiuri Preacurată, m-a îmbrăcat cu podoaba Darului, de care eram dedemult despuiat. Irmosul :
Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, şi scăparea şi întărirea. CONDACUL sfinţilor Mucenici glasul al 4-lea :
Podobie : Cel ce te-ai înălţat pe Cruce... Preamărit-ai pe pământ pe sfinţii Tăi mai înainte, prin înfricoşată şi preamărita înviere ai însemnat printr-înşii, mai înainte de învierea cea de obşte, ca să se astupe gurile celor ce nu o credeau; iar mai pe urmă Hristoase Dumnezeule, i-ai sălăşluit întru împărăţia Ta, să se desfăteze în veac. ICOS :
Învierea minunată şi preamărită a tinerilor, văzând ierarhul Efesului oarecând, s-a spăimântat cu mintea, şi pe credinciosul împărat l-a înştiinţat de aceasta, şi la peşteră, unde sfinţii erau adunaţi, au mers cu toţi ai săi; şi văzând preamărita minune care ai făcut Hristoase prin sfinţii Tăi, a poruncit ca tot pământul să se veselească crezând învierea, şi gurile ereticilor astupându-se; iar pe sfinţii Tăi iarăşi i-ai chemat la Tine, în vederea tuturor; ca să se desfăteze în veac. SEDEALNA, glasul al 8-lea :
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul... Arătatu-te-ai Ierarh Părinte, fiind uns cu ungere cinstită prin lucrare dumnezeiască, şi cu Darul desăvârşind pe toţi preasfinţite; şi fiind împodobit cu darurile dumnezeieştilor minuni, lucrezi semne şi minuni nenumărate; tămăduind boli, pe draci arzându-i, şi mulţime de rătăciţi întorcând Averchie. Pentru aceasta strigăm ţie : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. Slavă..., a sfinţilor, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină... Ca unii ce sunteţi stâlpi ai Bisericii lui Hristos, aţi surpat zidurile necredinţei, înţelepţilor Mucenici cei şapte luminători; pentru aceasta, precum mai înainte de moarte aţi ruşinat nebunia păgânilor, aşa şi după moarte tulburarea eresului. Rugaţi-vă pentru sufletele noastre. Și acum..., a Născătoarei, asemenea :
Înnoit-ai Preacurată cu dumnezeiască naşterea ta firea pământenilor cea muritoare, fiind stricată de patimi; şi ne-ai ridicat pe toţi din moarte la viaţa fără de stricăciune. Pentru aceasta toţi te fericim după datorie Fecioară preamărită, precum însuţi ai proorocit. A Crucii, a Născătoarei :
Fecioară cu totul fără prihană Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a pătruns preasfânt sufletul tău, când ai văzut pe Fiul tău şi Dumnezeu răstignindu-Se de bunăvoie, pe care binecuvântată nu înceta rugându-L, să ne dăruiască iertare de greşeli. Cântarea a 4-a :
Irmos : Te laud pe Tine, că auz am auzit Doamne, şi m-am spăimântat; că ai venit până la mine căutându-mă, pe mine cel rătăcit. Pentru aceea proslăvesc multă pogorârea Ta cea către mine, Multmilostive. Frumos ţi-ai împodobit scaunul Cuvioase Ierarhe; că te-ai înfrumuseţat cu mari minuni, şi cu viaţă luminată. Pentru aceasta preamarele Dumnezeul nostru, te-a mărit pe tine Averchie. Ştiind pe Domnul voitor de milă, purtătorule de Dumnezeu, cu fierbinţeală ai cerut de la el, să facă minunată izvorâre apelor celor fierbinţi, spre a multora vindecare, Averchie. Făcut-ai cu Darul roditori pe cei neroditori; că punând în cugetul lor sămânţa cuvântului arătat, ca un semănător de cele bune, ai secerat spic însutit, de Dumnezeu insuflate Averchie. A Născătoarei :
Vindecat-ai Preacurată zdrobirea şi ticăloşia cea dedemult a pământenilor, născând pe Cel ce a purtat neputinţele noastre, pentru nespusa milostivire, mireasă a lui Dumnezeu cu totul fără prihană. Alt Canon
Irmos : Pentru dragostea chipului... Înfrumuseța-tu-s-au tinerii foarte, unindu-se cu Stăpânul tuturor; drept aceea au lepădat toată răutatea şarpelui. Nădăjduind la răsplătirile cele bogate, toată avuţia aţi deşertat-o săracilor, câştigând în locul aceleia avuţie nestricată, sfinţilor. Slavă...,
Iubind bunul neam cel de sus, fiind născuţi din părinţi de bun neam, nicicum n-au primit să-şi tragă la sine neamul cel rău al răutăţilor. Și acum..., a Născătoarei :
Prunc tânăr ai născut pe Cel ce este mai înainte de veci Fecioară, ca să înnoiască lumea cu cunoştinţele cele dumnezeieşti, fiind învechită în păcate. Pentru aceea te mărim. Cântarea a 5-a :
Irmos : Luminarea celor ce zac întru întuneric, mântuirea celor deznădăjduiţi Hristoase Mântuitorul meu, către Tine mânec Împăratul păcii, luminează-mă cu strălucirea Ta; că alt Dumnezeu afară de Tine nu ştiu. Întărindu-ţi picioarele tale pe piatra inimii gânditorule de Dumnezeu, pe cei ce au căzut la pierzare şi au dat cinste pietrelor, i-ai învăţat, Fericite, cu dumnezeieştile cuvinte, să cinstească Piatra cea tare, pe Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Pe tine ca pe un doctor celor ce bolesc în multe feluri, pe povăţuitorul tuturor rătăciţilor, pe vasul mirului darurilor celor de cinste, pe lăcaşul Dumnezeiescului Duh, pe sfinţitul tăinuitor Averchie, să-l cinstim. Punându-se din porunca ta în acelaşi vas vin, untdelemn, şi încă un fel, se deşerta fiecare la vremea sa neamestecat; ai arătat prin aceasta Darul tău cel de prisosit, gânditorule de Dumnezeu Averchie. A Născătoarei :
Legile se înnoiesc întru tine, Fecioară prealăudată; că ai născut fără sămânţă pe Dumnezeu Mântuitorul, şi iarăşi Fecioară ai rămas; minune străină ! Pentru aceea te vestim cu bunăcredinţă Maica lui Emmanuil. Alt Canon,
Irmos : Tu Doamne lumina mea... Pe Maximilian, pe Constantin, pe Iamvlin, pe Martinian, luminătorii care luminează toate marginile, să-i cinstim. Să lăudăm credincioşilor, pe măritul Antonin, şi pe Exacustodian; şi pe Dionisie cel preaînţelept, cu dragoste să-l mărim. Slavă...,
În locul celor trecătoare şi pieritoare, aţi luat în schimb sfinţilor cele ce nu se strică, şi nicidecum nu se învechesc. Pentru aceea după vrednicie vă fericiţi. Și acum..., a Născătoarei :
Risipeşte orbirea sufletului meu Preacurată, şi-mi dă mie să iau aminte cu bună simţire la dumnezeieştile porunci ale Fiului tău. Cântarea a 6-a :
Irmos : Întru adâncul păcatelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune Dumnezeule. De la răsărit ai venit la apus cu puterea Duhului, lepădând pe împărăteasa patimilor celor drăceşti şi cumplite, Cuvioase. Străin de lume arătându-te, preasfinţite, străine şi înfricoşate minuni ai săvârşit, trăind încă cu trupul, şi după ce te-ai mutat de aicea Averchie. Arătându-te Părinte în chip de fulger, ai supus taberele cele drăceşti, care nu puteau să sufere îngrozirea ta Averchie, de Dumnezeu insuflate. A Născătoarei :
Prin tine preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu, ne-am învrednicit vieţii, noi cei omorâţi; şi robind stricăciunii, arătat ne-am îmbogăţit de nestricăciune. Alt Canon,
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas de laudă... Înotând prin luciul cel idolesc, acum aţi ajuns pătimitorilor la limanurile cele veşnice; ocârmuindu-vă de sus cu arma Crucii, şi făcându-vă dumnezei după Dar. Stropind pământul cu picăturile lacrimilor şi cu rugăciunea cea către Dumnezeu, aţi dormit mulţi ani, şi sculându-vă, aţi arătat învierea tuturor. Slavă...,
O minune ! Cum cei ce au dormit mulţi ani, încredinţează învierea care era neîncredinţată la cei mai mulţi, astupând gurile ereticilor. Și acum..., a Născătoarei :
Omoară cugetul trupului meu Fecioară, ceea ce ai născut Viaţa, care cu moarte a surpat moartea, şi pe tineri i-a preamărit, cu scularea cea slăvită. Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta. CONDACUL Ierarhului, glasul al 8-lea.
Podobie : Ca nişte pârgă a firii... Ca pe un mai-mare preot, şi împreună-locuitor cu Apostolii, toată Biserica credincioşilor te cinsteşte pe tine Averchie. Pe care cu rugăciunile tale păzeşte-o, Fericite, nebiruită şi fără de valuri, de tot eresul cel gânditor de cele deşarte, mult-minunate. ICOS
Foarte multă este bogăţia Darului Tău, şi cinstea Ta este fără măsură; că de unde n-au fost, toate le-ai făcut, cele văzute şi nevăzute, Doamne. Aşadar însuţi Tu Iubitorule de oameni, dăruieşte inimii mele celei spurcate, laudă dumnezeiască, Cel ce neîncetat eşti lăudat de îngeri, ca să cinstesc pe Ierarhul cel ce cu adevărat este mult-minunat. SINAXAR
În această lună în ziua a douăzeci şi doua, pomenirea celui întru Sfinţi Părintelui nostru şi întocmai cu Apostolii Averchie, episcopul Ierapoliei făcătorul de minuni. Stih : Averchie ţărâna ţărânei după legea muritorilor a dat, Şi ca un Dumnezeu de Dumnezeu prin aşezarea firii s-a apropiat. Averchie bucurându-se a călătorit, În ziua a douăzeci şi doua de pe pământ. Acesta a fost episcop în Ierapolia Frigiei Salutarie, pe vremea împărăţiei lui Marco Antonin, făcător de multe minuni şi tămăduiri. Pentru că punând vin şi untdelemn şi cu alte feluri tot într-un vas, făcu de a fost neamestecată unirea lor, prin rugăciune; porunci şi unui drac, de-i aduse o piatră foarte mare de la Roma la Ierapolia, care în loc de stâlp o puse la mormântul lui. Scoase şi ape calde cu rugăciunea sa din sânurile pământului; şi alte multe minuni a făcut, propovăduind Apostoleşte dreapta credinţă întru toate cetăţile Siriei şi ale Mesopotamiei; împăcând şi bisericile şi cetăţile care aveau vrajbă între ele. A lăsat încă şi o carte la biserica Ieropoliei, plină de învăţătură, pe care însuşi a scris-o foarte frumos. Deci, aşa vieţuind fericitul, strălucind pretutindenea cu cuvintele, cu faptele şi cu minunile, şi ajungând la şaptezeci şi doi de ani, către Domnul s-a mutat. Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor şapte tineri din Efes : Maximilian, Iamvlin, Martinian, Dionisie, Antonin, Exacustodian şi Constantin.
Stih : Tinerii lăsând somnul cel îndelungat Iarăşi somnul cel cu pace au adormit. Aceşti sfinţi au fost în zilele împăratului Deciu; şi luând vremea ca să se sfătuiască, îşi împărţiră averea la săraci, şi intrară într-o peşteră; şi rugându-se lui Dumnezeu, să le ia sufletele, ca să nu cadă în mâna împăratului; aşa şi-au dat sufletele. Iar Dacă se întoarse Deciu la Efes, întrebă de ei, ca să facă jertfă la idoli, şi aflând că au murit în peşteră porunci ca să astupe gura peşterii. Deci, de atunci trecând trei sute şaptezeci şi doi de ani, când a fost în vremea împărăţiei lui Teodosie cel mic, scornindu-se, un eres cum că nu este înviere, la treizeci şi opt de ani ai împărăţiei lui; şi văzând împăratul că se tulbură Biserica lui Dumnezeu, pentru că se aflau şi unii din episcopi cuprinşi de acel eres, stă îndoit ce va face. Deci dezbrăcându-se de haine, şi culcându-se jos la pământ, se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi, ca să-i arate ceea ce dorea să ştie. Domnul nu i-a trecut lacrimile cu vederea, ci i-a arătat cu chip de orânduială ca acesta. Stăpânul muntelui în care era peştera aceea, a vrut să facă întru aceeaşi vreme staul pentru turma sa; şi răsturnând pietrele de la peşteră, spre zidirea staulului, s-a deschis uşa peşterii; şi din porunca lui Dumnezeu s-au deşteptat acei şapte sfinţi tineri ce fusese săvârşiţi acolo, şi vorbeau între dânşii ca şi cum ar fi fost adormiţi de ieri, neschimbându-se nicidecum; atât cât nici hainele lor ce purtau, nu se stricase nimica de pământ; şi mai vârtos aceasta aducându-şi aminte, că şi Deciu îi cerca ca să-i muncească, vorbeau între dânşii, zicând Maximilian către ceilalţi : De cumva ne vor şi prinde fraţilor, să stăm bărbăteşte, şi să nu vindem bunul neam al credinţei noastre; iar tu frate Iamvline, du-te de cumpără pâine, şi ia mai multă, că aseară ai adus puţină, şi ne-am culcat flămânzi; şi află şi de Deciu, ce gând are pentru noi ? Deci, mergând Iamvlin la cetate, şi văzând semnul Crucii la poartă, se mira; acelaşi semn văzând şi prin alte părţi, şi zidirile schimbate, şi altfel de oameni, i se părea că visează, sau că nu-şi este în fire. Însă mergând către cei ce vindeau pâine, luă; şi dându-le argintul, se grăbea să se întoarcă. Văzând însă că vânzătorii arătau între dânşii şi pe la alţii argintul, şi căutând la dânsul, şi zicând că au găsit comoară, precum argintul arăta lucru de faţă, având închipuirea, celui ce a împărăţit mai înainte cu mulţi ani, îl cuprinse frică şi grijă şi nu putea să grăiască, cugetând că l-au cunoscut şi-l vor prinde, şi-l vor duce la împăratul Deciu. Drept aceea căzând la dânşii cu rugăminte zicea : Rogu-mă vouă domnilor mei, Dacă a-ţi luat argintul, luaţi şi pâinea, numai pe mine mă lăsaţi să-mi caut de cale. Iar aceea îi ziceau : Arată-ne comoara, şi ne fă şi pe noi părtaşi; sau de nu, te vom da spre moarte. Acestea zicându-i şi văzându-l că este pe gânduri, îl legară de grumazi, şi-l purtau prin târg, aducându-l la Antipatul cetăţii ca să-şi dea seama. Iar văzându-l dregătorul îi zise : Spune-ne tânărule, cum, ai aflat comoara, câtă este, şi unde ? Iar el a răspuns : Nici odinioară n-am aflat, comoară, ci banii îmi sunt de la părinţi şi ce întâmplare este aceasta nu ştiu. Iar Antipatul zise : Dar din care cetate eşti ? El zise : Dintru aceasta sunt, de este acesta Efesul. Iar Antipatul zise : Dar care îţi sunt părinţii ? Vie către noi, şi dacă se va cunoaşte adevărul te vom crede. Iar el zise : Cutare este tatăl meu şi cutare este muma mea, şi cutării îmi sunt rudele şi cutare este moşul meu. Iar dregătorul zise : Nu vei putea tu să ne faci să credem spunându-ne nume străine, care nu sunt acum, ci sunt afară din cele obişnuite. Iar Iamvlin zise : De nu mă crezi că spun adevărul, nu ştiu ce să zic alta. Atunci dregătorul zise : Păgâne, banul tău mărturiseşte după scrisoare că este tipărit mai înainte cu trei sute de ani şi mai bine, din zilele împăratului Deciu; şi tu fiind tânăr nici treizeci de ani având, te sileşte să ne amăgeşti atunci Iamvlin căzând la picioarele lor se ruga zicând : Mă rog domnilor mei, spuneţi-mi unde se află împăratul Deciu, care era întru această cetate ? Iar ei ziseră : În vremurile acestea nu se află Deciu, ci a fost mai înainte cu mulţi ani. Şi Iamvlin zise : Şi pentru aceasta v-aţi mirat domnii mei ? Veniţi dar după mine şi vă voi duce la soţii mei care sunt în peşteră, şi de la dânşii doară se vor crede cuvintele mele; că eu ştiu că am fugit de faţa împăratului Deciu. Şi ieri venind ca să cumpăr pâine, am văzut pe Deciu intrând în cetatea aceasta. Acestea zise, şi auzind episcopul Marin, zise către Antipatul : Pare-mi-se, să se fi întâmplat vreo minune la această povestire. Ci ia să mergem cu dânsul dimpreună să vedem. Şi mergând după cuvintele acestea, intră înainte Iamvlin în peşteră; după acea episcopul. Şi întorcându-se spre partea dreaptă a uşii, a văzut un sicriaş pecetluit, cu două peceţi de argint, pe care îl pusese Rufin şi Teodor creştini fiind, ce fuseseră trimişi împreună şi cu alţii de Deciu, ca să astupe peştera, scriind întru aceasta spre pomenirea sfinţilor, însemnându-le şi numele lor în table de plumb. Şi strângându-se toţi cei aleşi cu Antipatul le-au arătat lor. Şi deschizând găsiră tablele cele de plumb. Şi citind se minunară, şi intrând înlăuntru în peşteră, aflară pe sfinţi, şi au căzut la picioarele lor şi şezând îi întrebau. Iar ei povesteau mai întâi despre ale lor; după aceea de isprăvile împăratului Deciu; şi se mirau toţi, şi slăveau pe Dumnezeul minunilor. Atunci Antipatul împreună cu Episcopul, au scris scrisoare la împăratul Teodosie, şi i-a vestit despre toate cele mai sus zise. Deci împăratul luând scrisoarea, s-a umplut de bucurie pentru o înştiinţare ca aceasta, şi merse foarte degrab acolo la acel loc; şi cum intră în peşteră, căzu la pământ, şi udă picioarele sfinţilor cu lacrimile lui, şi i se bucura sufletul, căci i-a ascultat Domnul rugăciunea, arătându-i de faţă învierea morţilor. Deci, făcând împăratul nu puţină vorbă cu sfinţii împreună cu episcopii şi cu boierimea, sfinţii se cuprinseră ca de un somn şi privind toţi cum dormitau, iarăşi răposară către Domnul. Atunci împăratul dând haine scumpe şi aur şi argint, ca să facă şapte sicrie întru cinstea sfinţilor, îi puseră într-însele. Iar peste noapte se arătară împăratului şi-i ziseră : Lasă-ne împărate pe pământ, unde odată am înviat. Şi făcându-se adunare mare de episcopi, împăratul puse pe pământ precum ei poruncise prin vedenie şi făcând praznic cu bucurie, au dat multă milostenie la săracii cetăţii Efesului, şi se bucura, pe tot poporul său cinstindu-l cu daruri. Şi slobozi pe episcopii care erau închişi prin temniţă, pentru propovăduirea Învierii; şi se făcu de toţi praznic obştesc, mulţumind şi slăvind pe Dumnezeu. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Alexandru episcopul şi Iraclie Mucenicul, Anna şi Elisavet, Teodota şi Glicheria.
Stih : Cinstitul Alexandru tăierea gâtului răbdând, Şi Mucenic al lui Hristos, nu numai jertfitor s-a arătat fiind. Pe Teodota şi pe Glicheria sugrumând, Pe dările Iui Dumnezeu cele dulci ce dorite sunt. Să stăm bine şi gâtul sub sabie să-l punem se cuvine, Purtătoarele de biruinţă zic amândouă între sine. Sfântul Mucenic Alexandru, episcop fiind şi învăţând şi întorcând şi botezând pe mulţi, a fost prins de ighemonul şi muncindu-l mult, şi strujindu-l şi silindu-l ca să jertfească la idoli, n-a vrut să se supună. Deci văzând Iraclie ostaşul răbdarea lui, crezu în Hristos, şi muncindu-l şi pe el mai întâi mult, i-a tăiat capul. Şi făcând Sfântul Alexandru minuni şi tămăduindu-se de răni, cu ajutorul şi Darul lui Dumnezeu, a tras spre credinţa lui Hristos şi pe patru femei : Teodora, Glicheria, Anna şi Elisavet, care înaintea ighemonului stând şi mustrând înşelăciunea idolilor, li s-au tăiat capetele. Apoi şi Sfântul Alexandru lovit de sabie se săvârşi. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Zaharia, care în mare s-a săvârşit.
Stih : Pe dumnezeiescul înotător Zaharie, ÎI cheamă să înoate înlăuntrul adâncului cu veselie. Tot în această zi, Sfântul Ruf, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Ruf s-a dus de pe pământ şi din viaţă prea cu dulceaţă, Căci ca un vis le socotea şi pe pământ şi pe viaţă. Tot în această zi, Cuviosul Lot, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Lot al Scripturii nouă şi nou Lot cu chipul fiind, Cu Lot al Scripturii vechi după cuviinţă este locuind. Cu ale lor lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin Cântarea a 7-a :
Irmos : Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat; Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri. Ca un păstor dumnezeiesc, ca un însu-ţi făcător de minuni, cu rugăciunea ta Părinte ai dat vedere orbilor, auzire surzilor, curăţire leproşilor, bun umblet şchiopilor, care cântau : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri. Facerea minunii tale înţelepte Averchie, o propovăduieşte în veci izvorârea apelor celor fierbinţi, stâlpul care era pus la mormântul tău, pe care l-a adus duhul cel necurat de la cetatea Romei cea mare, gonindu-se dintr-însa. Fost-ai smerit, mai mare peste popor, arătându-te înalt în socotințe, în fapte şi în puteri, preasfinţite; şi slugă Împăratului Celui Înalt, Căruia strigăm : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri. A Născătoarei :
Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, S-a născut din tine în două fiinţe şi în două voiri, ca un Dumnezeu şi om, Fecioară; cunoscându-Se tuturor celor ce strigă cu credinţă : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri. Alt Canon,
Irmos : În cuptorul persienesc... Dimpreună cu Iamvlin pe Exacustodian, pe Martinian, pe Antonin şi pe măritul Constantin, pe Dionisie, pe Maximilian mucenicii lui Hristos să-i cinstim. Fiind ascunşi, vă rugaţi Celui ce ştie cele ascunse, să înceteze uciderea cea zavistnică a necredinciosului. Pentru aceea murind întru ascuns, a-ţi închipuit înfricoşata înviere. Slavă...,
Nicicum nu v-aţi plecat celor fărădelege, a da idolilor cinste urâtă lui Dumnezeu. Pentru aceasta cu credinţă cinstim moaştele voastre sfinţilor, luând sfinţenie. Și acum..., a Născătoarei :
Arătatu-te-ai că întreci pe îngeri Născătoare de Dumnezeu, arătatu-te-ai cu adevărat întărire pătimitorilor, arătatu-te-ai Preacurată, pază celor ce te cunosc prea-adevărată Născătoare a Cuvântului. Cântarea a 8-a.
Irmos : Pe Dumnezeu care s-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o; ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Păstorul cel vrednic, izvorul cel nedeşertat al tămăduirilor, stâlpul Bisericii, întărirea credincioşilor, steaua cea mare şi mult-luminoasă, sfinţitul tăinuitorul Averchie, să se cinstească. Ca un finic, precum zice Psalmistul, ai odrăslit în curţile lui Dumnezeu celui viu înmulţitu-te-ai ca cedrul, şi te-ai arătat ca măslinul înţelepte, ungând cu untul-de-lemn al faptelor tale, feţele tuturor prin credinţă. Cunoscutu-te-ai ca o cetate ce este pusă deasupra unui munte vederos, al vieţuirii celei cu fapte bune; şi cetatea ta Cuvioase, care era mai înainte înecată în rătăcire, ai arătat-o moştenitoare cetăţii celei de sus. A Născătoarei :
Împlinindu-se acum proorociile Scripturii celei de Dumnezeu insuflate, iată patul lui Solomon, pe care-l înconjură puternicii, întru care Hristos Dumnezeu prin dumnezeiasca întrupare S-a odihnit; aceasta este cea binecuvântată şi plină de Dar. Alt Canon,
Irmos : Mâinile întinzându-şi... Se bucură arătat luminata mitropolie a efesenilor, avându-vă pe voi ca o bogăţie, rugători şi sprijinitori către Cel Preabun sfinţilor; care v-aţi arătat tuturor pe pământ, vedere străină, prin învierea cea preamărită, prin care v-aţi preamărit. După adormire v-aţi arătat nouă păzitori neadormiţi preaînţelepţilor, adormind valurile necredinţei, şi astupând gurile cele fără de Dumnezeu ale ereticilor, care nu cântau : Toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul. Se surpă înaintea picioarelor voastre înşelătorul, zăcând mort fără simţire; cel ce mai înainte se lăuda peste măsură, era întunecat de trufie. Şi se preamăreşte Hristos, Cel ce v-a mărit pe voi; Căruia strigăm : Toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul. Binecuvântăm pe Tatăl...
Astăzi cu sfinţite cuvinte să lăudăm pe tinerii, pe care i-a încununat Domnul cu cununi neveştejite, şi i-a preamărit cu străluciri de multe minuni; care cântă : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Și acum..., a Născătoarei :
Vindecă Fecioară sufletul meu cel bolnav şi spală noroiul patimilor cel dintru mine, şi mă pune înaintea Atotţiitorului Dumnezeu cu totul mântuit; ca să cânt : Toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul. Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschide în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Cântarea a 9-a :
Irmos : Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi, credincioşii cu un gând întru laude să-L mărim. Cât îţi este de luminată viaţa ! Cât îţi sunt de frumoase picioarele ! Cât este foarte de minunată plecarea şi unirea cea către Dumnezeu ! Cât este de mare Darul ce ţi s-a dat ţie de sus înţelepte ? Pentru aceasta, cu credinţă te cinstim Averchie. Pe tine cel locuitor dimpreună cu toţi Sfinții Mucenici, pe cel întocmai cu dumnezeieştii Ucenici, pe cel întocmai la o cinste cu Patriarhii, cu Proorocii şi cu Cuvioşii, şi pe cel împreună-vorbitor al slujitorilor cereşti; să cinstim cu credinţă pe Averchie. Preasfântă pomenirea ta întinzându-se în lume, luminează sufletele oamenilor, cu lumină bogată, prin Dar. Care săvârşindu-o cu dragoste, ne rugăm ţie Averchie, izbăveşte-ne cu rugăciunile tale, de patimi şi de supărările întunericului. A Născătoarei :
Şfeşnic luminător te-a văzut mai înainte Proorocul, purtând întru tine Făclia cea dumnezeiască cu adevărat, Preasfântă Fecioară; pe însuşi Domnul Cel ce S-a făcut om din tine, pentru milostivirea îndurării. Alt Canon,
Irmos : Hristos Piatra cea netăiată... Iată, ce este bun, sau ce este frumos ? Striga dumnezeiescul David : Fără numai a locui în unire sfinţii tineri, lăcaşurile cele cinstite; ei, care au păzit nedespărţită unirea cea către Ziditorul. Arătatu-v-aţi casă Treimii, purtându-o câte şapte dumnezeieştilor Mucenici; murind înlăuntrul peşterii, şi surpând casele idolilor, şi către Biserica cea cerească mutându-vă, cu cuget de bunăcredinţă. Saltă Biserica lui Hristos, care ai şapte stâlpi de te ţin; pe slugile Domnului, prin care au căzut zidurile cele neîntărite ale credinţei celei rele, cu Darul Celui ce a suflat viaţă morţilor. Slavă...,
Ca nişte stele ce arată ziua, luminaţi tot pământul cu razele cele luminoase ale dumnezeieştilor fapte bune şi minuni, tineri preafericiţi. Pentru aceea luminaţi simţirile inimilor noastre. Și acum..., a Născătoarei :
Porţi în braţe pe Cel ce ţine toate cu dumnezeiasca mână, pe Care roagă-L Fecioară, ca pentru milostivirea cea negrăită, să mă îmbrăţişeze, şi să mă mântuiască, pe mine cel ce sunt osândit. Irmos :
Hristos Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat; adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim. LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim... Săvârşind minuni şi semne Averchie, cu rugăciunile tale ai făcut izvorârea apelor celor fierbinţi, şi cu porunca ta Părinte, punându-se într-un vas : Vin, untdelemn, şi încă un fel, cu dumnezeiască putere ieşeau neamestecate, fiecare la vreme în chip minunat, spre dumnezeiască slava lui Hristos. Slavă..., a sfinţilor :
Dimpreună cu Iamvlin, să lăudăm cu cântări pe Antonin, pe Martinian şi pe Constantin; pe Maximilian şi pe Dionisie, dimpreună cu lăudatul Exacustodian, prăznuind luminat strălucita lor pomenire; ca şi cu rugăciunile lor, şi cu mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu, să aflăm iertare greşelilor, de la Mântuitorul Hristos. Și acum..., a Născătoarei :
De Dumnezeu Născătoare, folositoarea creştinilor, vezi suspinurile mele, vezi credinţa mea care am către tine, şi mă scapă de toate ispitele ce-mi vin asupra, de către văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi; ca să te laud pe tine, ca pe ceea ce ai născut Viaţa cea veşnică. LA LAUDE
Stihirile podobnice ale Ierarhului. Glasul al 8-lea Podobie : Doamne de ai şi stătut... Unsu-te-a pe tine Arhiereu Darul Duhului Sfânt Averchie, ca să surpi capiştile înşelăciunii, şi să ridici cu Darul, sfinţite lăcaşuri lui Dumnezeu, întru cinstea şi slava Celui născut din Fecioară; Care pe toate le-a sfinţit. Cu minuni ai întărit Părinte toate cuvintele dumnezeieştii propovăduiri şi ai întors pe oamenii cei rătăciţi spre dumnezeiasca cunoştinţă; arătându-te luminător nerătăcit Averchie, şi surpător dracilor. Pentru aceea te lăudăm. Ca un soare preamare Părinte, ai răsărit lumii cu strălucirile preaînţeleptelor tale cuvinte, şi cu Darurile vindecărilor, luminând pe credincioşi şi gonind pururea întunericul patimilor, cu împreună-lucrarea Duhului Sfânt, Fericite. Slavă..., glasul al 6-lea.
Bine slugă bună şi credincioasă, bine lucrătorule al viei lui Hristos ! Tu şi greutatea zilei ai purtat, tu şi talantul ce ţi s-a dat, l-ai înmulţit, şi celor ce după tine au venit nu le-ai pizmuit. Pentru aceasta poarta Cerului ţie s-a deschis; intră dar întru bucuria Domnului tău, şi roagă-te pentru noi sfinte Averchie. Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieţii. Ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele noastre. A Crucii, a Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat... După ce te-a văzut pe Tine Hristoase spânzurându-Te pe lemn, ceea ce Te-a născut striga cu plângere : Fiul meu şi Dumnezeul meu ! Cum mori acum pe Cruce ? Cum şi în mormânt Te pun ? Şi cealaltă slujbă a Utreniei şi Otpustul
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI TREIA Pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic şi Apostol Iacov, fratele Domnului. LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6 Glasul al 4-lea. Podobie : Dat-ai semn celor ce... Veniţi de Dumnezeu înţelepţilor să cinstim cu sfinţenie, pomenirea fratelui lui Dumnezeu; că jugul lui Hristos luând cu osârdie, Evangheliei, bunătăţii Lui, şi împărăţiei a fost propovăduitor, şi rânduiala Lui cea negrăită a se crede a făcut-o. Pentru care, Atotputernice, curăţire nouă ne dăruieşte. Întru toate marginile lumii a răsunat vestea cuvintelor tale, prin care ne luminăm spre tot felul de faptă dumnezeiască, şi ne îndreptăm cu credinţă spre dumnezeiasca cunoştinţă a Treimii. Pentru aceasta te rugăm pe tine, roagă ca un Ierarh, pe Iisus Iubitorul de oameni, să mântuiască sufletele noastre. De-departe viaţa ta Iacove mai înainte văzându-o, frate te-a primit Hristos Iubitorul de oameni, Cel preaînţelept şi mai înainte cunoscător, şi ierusalimitenilor credincios arătător de sfinţenie, şi maimare păstor te-a hirotonit, şi tăinuitor; care ai jertfit tainele cele negrăite. Pe Care şi acum roagă-L, să mântuiască sufletele noastre. Slavă..., glasul al 6-lea.
Cu sângele muceniciei, preoţia ai împodobit, sfinţite Mucenice Apostole; că stând pe aripa Bisericii pe Dumnezeu Cuvântul ai propovăduit a fi Făcător a toate. Pentru aceasta de iudei fiind surpat, cămărilor cereşti te-ai învrednicit, fratele lui Dumnezeu Iacove; pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să mântuiască sufletele noastre. Și acum..., a Născătoarei, Învierii.
Cine nu te va ferici pe tine preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut; Acelaşi din tine cea Curată a ieşit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind, şi cu firea om făcându-Se pentru noi. Nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi fără amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre. LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 8-lea. Podobie : Doamne de ai şi stătut... Doamne de a şi stătut pe aripa Bisericii Iacov, dar cu îndrăzneală grăind, pe Tine Dumnezeu Cuvântul Te-a propovăduit Făcător a toate, care în lume ai venit. Pentru ale cărui rugăciuni, dă şi acum luminarea sufletelor noastre. Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
Doamne măcar, deşi cu lemn s-a sfărâmat capul Apostolului, dar în rai s-a dus la lemnul vieţii; căci din cele vremelnice dezlegându-se, în veci se bucură. Pentru ale cărui rugăciuni, trimite bisericilor pacea Ta. Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.
Doamne, mărturisindu-te pe pământ vitejeşte cu tot adevărul, fratele Tău cel pururea slăvit, pe Tine Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt, pe vrăjmaşii cei rău-slăviți i-a ruşinat şi i-a înfruntat. Pentru aceasta şi pătimind, Ție Ți-a stătut înainte, bucurându-se. Slavă..., glasul al 8-lea.
Lui Hristos începătorului păstorilor frate ai fost, următor scaunului, şi între Apostoli vestit; şi pentru acesta moarte ai iubit, şi de mucenicie nu te-ai ruşinat, Iacove Slăvite. Pe Acela roagă-L neîncetat, să mântuiască sufletele noastre. Și acum..., a Născătoarei :
Stăpână primeşte rugăciunile nevrednicilor robilor tăi, şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul. Tropar, glasul al 2-lea.
Ca un ucenic al Domnului, ai luat Evanghelia ca un Mucenic ai neschimbare; îndrăzneală ca un frate al lui Dumnezeu, a te ruga ca un Ierarh. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt preaslăvite, Născătoare de Dumnezeu. Cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, cu adevărat Maică te-ai cunoscut, născând pe Dumnezeu cel adevărat; pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre. LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul... troparul de două ori, Slavă..., Și acum..., a Născătoarei Învierii. După întâia Catismă SEDEALNA, glasul 1. Podobie : Mormântul tău... Ca pe un dumnezeiesc ucenic al lui Hristos, frate şi Apostol, toţi cu cântări te cinstim Iacove fericite şi cu căldură strigăm ţie : Cu rugăciunile tale mântuieşte-ne pe noi robii tăi, cei ce cu credinţă prăznuim sfinţită şi dumnezeiască pomenirea ta. (De două ori) Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Rugul care Moise nears l-a văzut; muntele lui Dumnezeu, nor sfânt, cort nespurcat, masă primitoare de Dumnezeu, palat înalt al Împăratului; uşă neumblată, cu totul luminată, Fecioară pe tine te lăudăm. După a doua Catismă SEDEALNA, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei... Venirea Dumnezeiescului Duh, Fericite primindu-o, te-ai făcut lăcaş darurilor Lui, şi ai scris tainica închipuire a înfricoşatei sfinţitei lucrări, având întindere cu preasfinţite înţelesuri, şi cu înţelepte rostiri, purtătorule de Dumnezeu Iacove; şi pe aceasta ai dat-o Bisericii. Slavă..., glasul al 6-lea.
Podobie : Cuvântul cel împreună... Ucenic al Cuvântului, şi al adevărului propovăduitor, ca o săgeată trimis ai fost luminând pe cei ce erau în cumplitul întuneric, Sfinte Apostole; şi întunericul nedumnezeirii ai risipit de pe pământ; şi pe toţi cei binecredincioşi, fii ai zilei i-ai arătat de Dumnezeu văzătorule Sfinte Iacove. Și acum..., a Născătoarei :
Celor ce neclintit avem nădejdea spre tine Fecioară Preacurată, fii acoperământ, slobozindu-ne de multe feluri de ispite, înconjurări, şi cumplite nevoi. Roagă împreună cu Apostolii Lui pe Fiul tău, şi mântuieşte pe toţi cei ce nădăjduiesc spre tine. Psalm 50.
CANOANELE
Amândouă din Octoih, fără mucenicine, şi a Apostolului pe 6. CANONUL Apostolului Facere a lui Teofan. Cântarea 1-a, glasul al 4-lea : Irmos : Adâncul Mării Roşii... Darea cea bună Iacove şi Darul cel desăvârşit, de la Părintele luminilor a se da oamenilor înveţi arătat; Căruia a se împărtăşi cei ce te laudă pe tine, roagă-te Apostole. Cu raza Dumnezeiescului Duh fiind luminat Iacove, şi cu Dânsul legile alcătuind, bisericile păgânilor le-ai îndreptat, ca un Apostol al lui Hristos, de sfinţenie arătătorule, cu totul fericite. Slavă...,
Ceata Apostolilor, preaînţelepte, arătat o ai împodobit, ca unul ce ai fost întâi Arhiereu, fiind uns cu singură lucrarea Cuvântului, ca un ucenic şi frate al lui Dumnezeu, şi sfinţit propovăduitor de taine. Și acum..., a Născătoarei :
Izvor de tămăduiri avându-te, ne adăpăm de la tine, ca de la ceea ce ai născut Izvorul vieţii, de Dumnezeu Născătoare prealăudată; tămăduirea sufletelor, şi înnoirea trupurilor. Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a : Irmos : Veselească-se de Tine Biserica... Veselească-se de tine seminţia Iudeii astăzi, văzându-te strălucit cu razele lui Hristos. Stea de Dumnezeu strălucită avându-te Biserica păgânilor, pe tine prealăudatul propovăduitor, se luminează cu dumnezeieştile tale învăţături. Slavă...,
Legea vieţii Bisericii lui Hristos tu ai pus, cu Duh de viaţă făcător, legea aşezând şi vestind. Și acum..., a Născătoarei :
Pe Care ai născut cu trup Fecioară Maică, pe Cel ce a strălucit din Tatăl, Iacov ca pe un Dumnezeu al tuturor L-a propovăduit. SEDEALNA, glasul 1.
Podobie : Mormântul tău... Apostole al lui Hristos, însu-ţi văzătorule şi Mucenice, Iacove înţelepte, fratele lui Dumnezeu fericite, pe cei ce prăznuiesc cu credinţă cinstită pomenirea ta, slobozeşte-i cu rugăciunile tale de greşelile cei ţin, cel ce ai moştenit cerurile cu puterea Duhului. Slavă..., glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul... Rudenie lui Iisus după trup fiind, de la Dânsul Dar mult ai luat Apostole, şi tuturor ai dat luminare şi cunoştinţă, preaînţelepte Iacove, şi înşelăciunea idolească din rădăcină ai smuls-o. Dar maimarii întunericului, înşelători, cu nedreptate te-au omorât pe tine, cel ce ai propovăduit pe Mântuitorul. Pentru aceasta strigăm către tine : Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. Și acum..., a Născătoarei :
Ca ceea ce eşti Mireasă cu totul fără prihană Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului, care nu ştii de bărbat; ca ceea ce eşti lăcaş Mângâietorului cu totul fără prihană; pe mine cel ce sunt lăcaş spurcat fărădelegii, şi care m-am făcut batjocură dracilor întru cunoştinţă, grăbeşte de mă izbăveşte de lucrarea lor cea rea, lăcaş luminat prin fapta bună făcându-mă, ceea ce eşti primitoare de lumină, Curată; goneşte-mi negura patimilor, şi împărtăşirii celei de sus mă învredniceşte, şi luminii celei neînserate, cu rugăciunile tale. Cântarea a 4-a :
Irmos : Pentru dragostea chipului... Dus-ai pe mare caii tăi, pe Apostoli; Mântuitorule, şi au luminat pe păgâni, trăgându-i Doamne spre cunoştinţa Ta. Neîntinată oglindă arătându-te, şi razele cele atotlucrătoare ale Treimii Celei nezidite luându-le, ai strălucit Iacove tuturor. Slavă...,
Piatră rostogolindu-te, te-a văzut pe tine sfinţită proorocia, sfărâmând putreda deşertăciune a înşelăciunii, cu puterea Duhului. Și acum..., a Născătoarei :
Cel ce a intrat Fecioară Maică în pântecele tău, Cuvântul cel mai înainte de veci, Cel ce S-a născut negrăit din Tatăl, pe Iacov Apostol l-a arătat. Cântarea a 5-a :
Irmos : Tu Doamne lumina mea... Tu Doamne rază de lumină strălucitoare pe Iacov l-ai arătat, care pe oameni din înşelăciune i-a schimbat. Pe Tine Doamne cu glas slobod te-a propovăduit fratele Tău cel drept; şi următor patimii Tale a fost, fiind omorât. Slavă...,
Ce minte pământească poate să-ţi aducă cântări de laudă; ţie celui luminat cu darurile faptei bune Iacove ! Și acum..., a Născătoarei :
Pe tine cu adevărat dumnezeiesc lăcaş aflându-te S-a sălăşluit întru tine Fecioară Cuvântul, grijindu-Se de a noastră mântuire. Cântarea a 6-a :
Irmos : Jertfi-voi Ție Doamne... Cu haină mai bună decât a legii te-a îmbrăcat pe tine, şi Arhiereu te-a arătat mai cinstit decât Aaron cel dedemult, Cel ce pentru milostivire întru frăţie te-a primit pe tine. Organ lovit cu lucrările Duhului, îndemnând toată mintea, şi lui Dumnezeu aducând pe cei mântuiţi din robia cea prea-cumplită, ai fost prea-ales. Slavă...,
Însetat fiind, ai băut apa vieţii, şi râuri curgătoare lumii izvorăşti din pântecele tău cel de Dumnezeu grăitor, cu Dumnezeiescul Duh. Și acum..., a Născătoarei :
Eva prin neascultare, moarte a născut; iar Născătoarea de Dumnezeu zămislind, a născut Viaţa cea neîmbătrânitoare, şi datoria cea dedemult pentru toţi a plătit-o. CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Cela ce te-ai înălţat... Dumnezeu Cuvântul Tatălui, Unul-Născut, Cel ce a venit la noi în zilele cele de apoi, Iacove dumnezeiescule, pe tine întâi te-a arătat păstor şi învăţător ierusalimitenilor, şi ispravnic credincios tainelor celor duhovniceşti. Pentru aceasta toţi pe tine te cinstim Apostole. ICOS.
Pe tine fiul lui Iosif, şi întâiul Ierarh al ierusalimitenilor, Iacove de Dumnezeu văzătorule, şi frate al Domnului, cu cântări de laudă te cântăm cu bună cinstire, şi cu credinţă strigăm : Dăruieşte-ne nouă Dar desăvârşit de la Părintele luminilor. Şi goneşte necazul cel ce vine asupra noastră, şi care este de faţă pentru mulţimea greşelilor. Că au ridicat vrăjmaşii, asupra noastră călcâiul, şi ne-au înconjurat pe noi cei fărădelege. Ale căror arcuri frânge-le degrab sfinţite arătătorule; ca toţi să te cinstim Apostole. SINAXAR
În această lună în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic şi Apostol Iacov, fratele Domnului.
Stih : Chemându-te frate celui pe lemn osândit, Mori pentru el preafericite, de lemn fiind lovit; Pe fratele Domnului cel bun numit, Cu lemn în douăzeci şi trei l-au omorât. Acest sfânt Iacov fratele lui Dumnezeu, a fost cel întâi episcop la Ierusalim, hirotonit de însuşi Domnul şi întâi el a izvodit şi a scris dumnezeiasca Liturghie, învăţată de la însuşi Hristos. Pe care Liturghie în urmă a făcut-o mai pe scurt marele Vasile, şi după dânsul dumnezeiescul Hrisostom, pentru neputinţa omenească. Păstorind sfânta Biserică din Ierusalim, şi învăţând pe mulţi din jidovi şi din elini, şi întorcându-i spre Domnul, a pornit pe jidovi asupră-şi cu urgie, care prinzându-l, l-au aruncat jos de pe aripa bisericii, şi fiind încă viu l-au omorât cu un lemn. Iar pentru că se zice fratele lui Dumnezeu, se trage acest cuvânt din predanie. Că Iosif logodnicul împărţindu-şi pământul fiilor ce-i avea cu femeia sa cea dintâi, şi vrând să facă parte şi celui din sfânta Fecioară, Fiu şi Dumnezeu, ceilalţi nu-l primiră; iar Iacov luându-l părtaş de moştenire pe partea sa, s-a chemat nu numai frate lui Dumnezeu, ci şi drept. Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ignatie, Patriarhul Constantinopolului
Stih : Aflat-ai vechea vrednicie mutându-te Ignatie
Acest dintru sfinţi Părintele nostru Ignatie, a fost fecior împăratului Mihail Rangave, şi a împărătesei Procopia, frate lui Teofil, şi nepot împăratului Nichifor. Şi fiind eunuc adică scopit, se făcu călugăr şi egumen la mănăstirea Arhanghelului, care atunci se numea Anatelon; iar acum îi zic a lui Satir. După aceea a fost Patriarh Constantinopolului, şi îndreptă biserica unsprezece ani şi cinci luni. Apoi se scoase de împăratul Mihail fiul lui Teofil, care puse Patriarh în locul lui pe Fotie, protospătarul şi protoasicritul, făcându-se mai întâi monah. După aceea şi pe el îl scoase împăratul Vasilie Machedon, şi puse iarăşi pe Ignatie şi ţinu zece ani, şi iarăşi se scoase; şi în locul lui s-a făcut patriarh cel între sfinţi Ştefan, fiul împăratului Vasilie; iar Sfântul Ignatie mergând la mănăstirea Satirului, cu pace s-a săvârşit; vieţuind de toţi anii vieţii sale şaptezeci şi nouă. Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Macarie Romanul.
Stih : Pustiul ai iubit, Preafericite ca să locuieşti... Ca singur cu singur Dumnezeu să vorbeşti. Trei, oarecari sfinţi bătrâni; Serghie şi Ighin şi Teofil, din mănăstirea Sfântului Asclipie cea din Mesopotamia Siriei, fiind la un gând, cu bună socoteală, se vorbiră într-una din zile, şi puseră gând până în sfârşit să umble, să înconjure pământul; şi plecând întru acea cale, aveau adesea groază, şi despre oameni şi despre fiare cu scârbă şi cu patimă rea; câteodată lipsiţi chiar şi de hrana buruienilor sălbatice. Deci călătorind multe zile, ajunseră la un loc, unde se vedeau urme de om; după care s-au şi îndreptat de au mers la o peşteră, care se vedea a locui om într-însa, că era grijită binişor. Şi intrând într-însa, aştepta ca să vadă pe cel ce locuia acolo. Şi peste puţin simţind un miros frumos, văzură o asemănare de om împodobit cu părul său. Şi acesta era Preacuviosul lui Dumnezeu Macarie Romanul. Venind acesta spre peşteră, îi simţi de-departe, şi aruncându-se bătrânul jos la pământ, făcu rugăciune, şi strigând cu glas mare, zise : De sunteţi de la Dumnezeu, iviţi-vă la mine, iar de sunteţi de la diavolul, vă depărtaţi de la mine smeritul şi păcătosul. Iar ei răspunseră, zicând : Binecuvintează-ne robul lui Dumnezeu; că suntem creştini, şi ne-am lepădat de Diavolul. Atunci sculându-se stareţul, veni către dânşii şi desfăcându-şi părul de pe obraz, îi binecuvântă; Însă îi era părul alb ca zăpada, iar pielea trupului său eră ca ţestul de broască, şi de multă bătrâneţe îi erau lăsate sprâncenele pe ochi şi unghiile mâinilor şi ale picioarelor sale mai lungi decât o mână erau, iar barba ajungea până la picioare. Şi începu a-i întreba : De unde sunteţi fiii mei, şi pentru ce aţi venit aicea ? Iar ei îi spuseră toată întâmplarea şi gândul lor. Şi el zise : Fiii mei, nu se va afla om ca să poată pricepe puterea lui Dumnezeu; că eu nevrednicul m-am nevoit să o fac aceasta, şi mi s-a arătat unul noaptea şi mi-a zis : Nu te pune a ispiti pe cel ce te-a zidit, că nu vei putea trece mai înainte din locul acesta. Deci auzind ei acestea foarte se înfricoşară, şi fiind în deseară, le zise : Fiii mei, staţi puţintel înlături, căci am doi copii aicea, care vin în toată seara la mine, ca nu cumva văzându-vă străini să vă vatăme. Şi iată doi lei veneau din pustie repede şi căzură la picioarele lui răcnind; iar aceia de frică căzură cu faţa la pământ. Deci punând bătrânul mâinile peste fiare le zise : Fiii mei, din pământul omenesc a venit oarecare la mine, ci să nu le faceţi vre-un rău. Şi îndată bătrânul întorcându-se către monahi, le zise : Veniţi fraţilor să facem Vecernia; şi dacă se sculară aceia înfricoşaţi, se repeziră leii la dânşii, şi le lingeau picioarele. Iar când a fost a doua zi, ziseră Sfântului : Spune-ne cinstite Părinte, cum ai venit aicea; şi el răspunzând, zise : Eu am fost fiul al oarecăruia boier Ioan Romanul, singliticul şi mă logodiră părinţii mei ca să mă însoare fără voia mea, şi se făcu nunta, şi când au vrut, să mă închidă la aşternut, jucând oamenii; şi umblând ei încoace şi încolo eu ieşii singur afară, pe sub cumpăt şi mă ascunsei într-o casă a unei femei văduve, şapte zile. Iar părinţii mei plângând, şi căutându-mă, eu la miezul nopţii ieşind la drum, am aflat un bătrân şi-l întrebai : Unde mergi Părinte ? Iar el îmi răspunse : Unde gândeşti tu, acolo merg şi eu; şi mă lu-ai după dânsul, şi peste trei ani am venit aicea împreună cu dânsul. Iar mai înainte cu puţine zile până aicea, dormind noi, cum n-am mai văzut pe împreună călătorul meu, şi începui a plânge şi a mă întrista, şi numaidecât mi se arătă, zicând : Eu sunt Rafail Arhanghelul; nu te speria, ci dă slavă lui Dumnezeu, de vreme ce ai trecut întunericul şi ai venit la lumină. Zicându-mi acestea, iarăşi s-a făcut nevăzut de la ochii mei. Iar eu plecai, şi după cinci zile venii aicea şi aflai întru această peşteră o leoaică moartă, şi puii amândoi unde ţipau neavând ce suge, şi luându-i i-am hrănit cu mugur de prin copaci, ca pe nişte fii ai mei; iar pe leoaică am îngropat-o în pământ. Şi Dacă împlinii doi ani aici ieşii în al şaptelea ceas, şi şezui cu aceşti leişori, şi iată văzui o basma jos, foarte subţire şi frumoasă şi eu mă mirai în cugetul meu şi zisei : De unde să fie aceasta; iar a doua zi găsii nişte papuci de mătase, şi mă mirai şi de acelea. Şi căutând împrejur văzui o femeie şezând deasupra unei pietre, şi era împodobită cu haine cu aur de mult preţ şi frumoasă. Şi-i zisei : De unde ai venit, şi ce este acest chip diavolesc ? Iar ea plângea cu amar, zicând : Eu ticăloasa sunt fiica oarecăruia boier Roman, şi mă siliră părinţii de mă măritară fără de voia mea. Şi fugind eu de la împreunare neştiind nimenea dintr-înşii fuga mea, mă rătăcesc prin munţi, prin peşteri şi pustietăţi; şi am nimerit aicea neştiind unde voi merge; ci nu te scârbi de mine roaba ta, de vreme ce şi eu sunt zidirea lui Dumnezeu. Şi ea era ispită diavolească, şi-mi grăia cu meşteşug, şi eu nu ştiam. Deci zisei către dânsa : Unde vrei să mergi, de vreme ce nici eu nu te voi lăsa să te afli aicea cu mine ? Iar ea zise : Venit-am să locuiesc aicea în pustiul acesta. Şi luându-o de mână o dusei în peşteră, şi-i dedei să mănânce mugur, de care mâneam şi eu. Şi lacrimile îi curgeau ca un izvor, încât îmi tremura şi mie sufletul; şi Dacă însera şi-mi făcui ruga Vecerniei, mă culcai pe pământ să mă odihnesc puţin, şi începu a mă tulbura satana. Şi eu cel ce nici odinioară n-am poftit vreun păcat trupesc, îndrăgii femeia; şi când vrui să mă împreun cu dânsa, îndată pieri dinaintea mea. Şi cunoscând că am greşit înaintea lui Dumnezeu, zisei : Greşit-am înaintea ta Doamne, miluieşte-mă ! Şi în sfârşit venindu-mi în sine mi-am cunoscut păcatul, că nici leii aceştia nu veneau la mine de zece zile, precum făceau mai înainte. Şi pusei gând ca să mă mut de aicea, ca nu cândva să mă amăgească iarăşi, şi voi fi lepădat de către faţa Domnului. Şi sculându-mă ieşii dintru această peşteră, şi umblând cale de două zile mi se arătă îngerul Domnului, şi-mi zise : Unde mergi Macarie ? Iar eu îi zisei : Fug de faţa păcatelor mele. Şi-mi zise îngerul : O ispită nu putuşi răbda ? Întoarce-te la chilia ta, şi eu îi zisei : Dar cine eşti tu Doamne ? Şi zise : Eu sunt Rafail care te-am povăţuit la calea aceasta. Şi acestea zicând, a fost nevăzut de la mine, şi întorcându-mă la chilia aceasta am îngenunchiat către Domnul, petrecând patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi nemâncat. Şi sculându-mă, văzui că erau lumini în peşteră la câte patru unghiurile, şi un om îmbrăcat în porfiră, şi cu cunună de aur în cap de pietre scumpe, şi cânta o cântare preaminunată, şi glasul lui era ca de norod mult cântând. Şi dacă sfârşi cântarea se făcu miros înfricoşat, şi îndată se făcu nevăzut dinaintea mea cel ce Se arătase; care suindu-se la ceruri, se făcură fulgere şi tunete şi cutremure; şi eu îngrozindu-mă, fiii mei, am rămas mut fără de grai şaptezeci de zile; eram atunci de patruzeci şi opt de ani. Iată acestea le-aţi auzit fraţilor; de veţi putea să suferiţi, rămâneţi cu noi; iar de nu, Domnul să vă îndrepteze. Şi slobozindu-i le zise : Mântuiţi-vă cu pace duhovniceştii mei fii, rugându-vă şi pentru mine. Şi-i petrecură leii trei zile; care sărutând urmele picioarelor lor, se întoarseră către stareţul; iar monahii călătorind câteva zile, şi sosind la un râu, şi culcându-se puţintel să doarmă, se răpiră de dumnezeieştii îngeri şi fură puşi în Ierusalim. Deci deşteptându-se şi cugetând câtă cale ca prin vis o trecură, au slăvit pe Dumnezeu, şi făcând rugă şi închinându-se pe la sfintele locuri, se întoarseră la mănăstirea lor, povestind afară din celelalte ce văzuse şi pătimise şi de ale Sfântului Macarie. Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Nichifor, cel ce a aşezat mănăstirea cea din Harsian, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Ridicând sfinţită mănăstire Nichifor prea cu cuviinţă, Se silea a fi şi al vieţii purtător de biruinţă. Tot în această zi, Cuviosul Petronie, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Moise pe Dumnezeu vedea de piatră acoperit fiind, Şi Petronie pe nematerialnica piatră stând. Tot în această zi, Sfinţii doi tineri, care fiind siliţi a alerga peste foc aşternut pe pământ, s-au săvârşit.
Stih : La doi tineri alergători dă cununile îndoite, Care alergau peste foc, ca la Olimpia cuvinte. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : În cuptorul persienesc... Ca în cuptor în foişor, fiind aprins prin venirea Dumnezeiescului Duh, în taină Iacov a strigat : Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul. Suflarea cea repede de sus, a întocmit pe Iacov cu limbă în chipul focului, a grăi măririle lui Dumnezeu : Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul. Slavă...,
Alcătuind cartea privirii la Dumnezeu celei lucrătoare, ca dintr-o tăbliţă duhovnicească, ai făcut pe oameni mai buni, strigând : Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul. Și acum..., a Născătoarei :
Cel ce iarăşi a zidit lumea în pântecele tău dumnezeiască Mireasă, a arătat săvârşitor dumnezeieştii Liturghii pe Iacov cel ce strigă : Binecuvântată eşti tu între femei, cu totul fără prihană Stăpână. Cântarea a 8-a :
Irmos : Mâinile întinzându-şi... Mâinile cele tari tinzându-Ți Mântuitorule, pe Apostolii Tăi i-ai binecuvântat, înălţându-Te Stăpâne către Părintele tău Cel fără de început, şi i-ai gătit să strige cu veselie : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Precum te-ai făgăduit cu adevărat Apostolilor Tăi, ai trimis pe Sfântul Duh; şi cu strălucirea Acestuia, Iacov fiind luminat Stăpâne, luminează lumea, ca să strige : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Binecuvântăm pe Tatăl...
Înţelepciunea cea ipostatnică Iacove înţelepte ai avut-o învăţător, Care te-a învăţat pe tine tainele cele nespuse şi negrăite; şi spre buna-credinţă pe popoare le-ai ridicat a cânta : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Și acum..., a Născătoarei :
Munte arătat înţelegător Fecioară Preacurată, te-a văzut Proorocul; că din tine S-a tăiat Piatra cea preascumpă, care a mântuit cu adevărat lumea, ce strigă dumnezeieşte : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Cântarea a 9-a :
Irmos : Hristos Piatra cea netăiată... Veniţi toţi, pe cel întâi pe scaun şezător, luminătorul Bisericii, cu sfinţite cântări, să mărim pe Iacov ca pe un Ierarh şi dumnezeiesc propovăduitor; pe cel ce s-a numit drept, cu adevărat. Pe tine ca pe cel ce te-ai arătat părtaş dumnezeieştii împărăţii celei fără de sfârşit, şi frate lui Dumnezeu te-ai chemat, şi ai arătat cu numirea viaţă adevărată, te mărim Iacove. Slavă...,
Înaintea Scaunului Treimii stând fericite purtător de cunună, roagă pe Domnul tău Arhiereule Iacove, a se îndulci de darurile cele nestricăcioase, cei ce cinstesc cu credinţă şi cu dragoste pomenirea ta. Și acum..., a Născătoarei :
Tu de Dumnezeu arătătorule, arătat înveţi cu învăţăturile tale cele de taină, a cinsti pe Dumnezeu Cuvântul Cel întrupat din Fecioară. Întru care şi crezând acum după vrednicie Îl mărim. LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim... Ca un întâi Ierarh al legământului nou, ca un maimare Apostol, ca un înţelept vestitor, ca un Mucenic (ce eşti) al adevărului; mai mult decât toţi te-ai îmbogăţit cu înalta vrednicie a fi frate Domnului; acum cu pietre fiind lovit şi mutându-te la Dânsul cere nouă Iacove dezlegare de greşeli. (De două ori) Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Ziua cea înfricoşată şi mare a judecăţii, a sosit acum lângă uşi; vezi suflete al meu, ia aminte, deşteaptă-te; şi din inimă cazi către Fecioara şi Maica lui Dumnezeu, strigând cu lacrimi : Te rog Curată scapă-mă de toată pedeapsa, şi mă aşează cu oile cele dea-dreapta Fiului tău. LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul 1. Podobie : Ceea ce eşti bucuria.. Mulţimile credincioşilor, săvârşind acum sfinţit praznic, cu bucurie să strigăm astăzi toţi cu credinţă, lăudând cu psalmi şi cu cântări pe fratele şi Apostolul Domnului; care pururea se roagă să ne mântuim noi. (De două ori) Venirii Domnului celei după trup înţelepte, frate arătându-te, ucenice ai fost şi însuţi văzător al dumnezeieştilor taine, şi ai fugit cu Dânsul în Egipt cu Iosif şi cu Maica lui Iisus. Cu care roagă-te să ne mântuim noi. Adunarea Apostolilor te-a ales pe tine a fi întâi sfinţitor în Sfântul Sion, al lui Hristos Făcătorului de bine; ca pe cel ce ai fost rudenie naşterii Lui celei după trup şi frate, şi împreună călător, şi următor urmelor Lui, Iacove. Slavă..., glasul 1, a lui Vizantie.
Cu raza cea de foc a Dumnezeiescului Duh luminându-te, creştinătăţii te-ai arătat dumnezeiesc râvnitor, frate al lui Dumnezeu Iacove; pentru aceasta şi cu haină mai cinstită decât a preoţiei legii, ca pe Aaron cel dedemult te-a îmbrăcat, Cel ce pentru milostivire, întru frăţie te-a primit. Pe acela roagă-L, mărite Apostole, să mântuiască sufletele noastre. Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te Născătoare de Dumnezeu Fecioară ! Bucură-te lauda a toată lumea ! Bucură-te Preacurată, Maica lui Dumnezeu binecuvântată. SLAVOSLOVIA (Doxologia) cea mare. Ecteniile, şi Otpustul.
Ceasul 1, şi Otpustul deplin.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI PATRA Sfântul Mucenic Aretha şi cu însoţitoarele lui. LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul 1 Podobie : Prealăudaţilor Mucenici... Bărbăţia ta ai pus-o împotriva cruzimii evreilor, Mucenice Aretha prealăudate, şi cu Harul cel dumnezeiesc, te-ai arătat purtător de biruinţă, şi ai adus, Slăvite, lui Hristos mare ceată de Mucenici, oşteni, care s-au adunat din toată vârsta, şi s-au alcătuit din tot neamul. Aretha preamărit eşti care ai întărit ceată veselitoare de sfinţi Mucenici, cu care, împreună ai pătimit pătimirea cea bună, şi ai săvârşit călătoria chinurilor tale celor bărbăteşti. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos, să dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă. Fecioare de Dumnezeu înţelepţite, Mucenițe înfierbântându-se de iubirea lui Hristos, uitându-şi neputinţa firii, şi cu puterea cea dumnezeiască întărindu-se, au călcat înşelăciunea vrăjmaşului; nespăimântându-se, de durerea chinurilor, şi neîngrozindu-se de focul cuptorului. Slavă..., glasul al 4-lea.
Cu cântare astăzi să cinstim credincioşii dintr-un cuget, pe păstorul cel mare, pe Aretha preamăritul, împreună cu ceata sa că a înfruntat pe împăratul cel fărădelege, şi şi-a vărsat sângele pentru mărturisirea lui Hristos. De aceea, ca un nor de foc ardea pe faţa pământului, mustrând necredinţa celor fărădelege. Pentru aceasta Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai întărit pe purtătorii Tăi de chinuri către mărturisirea Ta mântuieşte-ne pe noi ca un Stăpân al tuturor, de supărări şi de nevoi, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi. Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Dat-ai semn... Şterge întinăciunea smeritei inimii mele, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, şi toate rănile, şi curăţeşte rănile ei cele din păcate, şi nestatornicia gândului meu întăreşte-o. Ca mântuindu-mă eu netrebnicul robul tău, să măresc puterea ta, şi ajutorul tău cel mare. A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Văzându-Te soarele şi luna Iubitorule de oameni spânzurat pe lemn, şi-a ascuns razele, Soare al dreptăţii Hristoase al meu ! Şi temeliile pământului s-au clătit de frica puterii Tale. Iar Maica Ta rănindu-se la cele dinlăuntru, striga către Tine : Iisuse preabunule, slavă îndurării Tale. STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a Sfântului, glasul al 8-lea : Sfătuirea cea rea, vicleană şi fără de credinţă a evreilor, cunoscându-o mai înainte, cu îndrăzneala Duhului v-aţi nevoit a pătimi pentru Hristos. Ca precum dedemult în lege au supărat în pustie pe Cel ce i-a mântuit din Egipt, şi pe Acesta L-au osândit la Cruce; aşa şi acum la voi, cu fapta a trecut peste cuvânt; căci râvnind necredinţei, pe voi v-au osândit focului. Voi însă cu un cuget al bărbăţiei nevoindu-vă cu tărie, v-aţi arătat înfricoşători între Mucenici. Având dar îndrăzneală către Dumnezeu, cereţi, să se mântuiască sufletele noastre de greşelile cele cumplite. Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Mucenicii Tăi Doamne... Răpeşte-mă Stăpână din mâna balaurului celui ucigător de oameni, care bate război cu mine ca să mă înghită de tot cu înşelăciunea. Sfărâmă-i măselele rogu-mă şi strică-i măiestriile. Ca izbăvindu-mă din ghiarele lui, să măresc puterea ta. A Crucii, a Născătoarei :
Văzându-Te răstignit şi omorât, Născătoarea de Dumnezeu, striga : Vai mie, cum suferi durerile preadulcele meu Fiu ! Suliţa Ta mă răneşte la inimă, şi patima Ta arde cele dinlăuntru ale mele. Te laud însă, că acestea le pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om. Tropar, glasul 1 :
Pentru durerile sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii milostiv Doamne şi toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ție. Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE Amândouă din Octoih; şi al mucenicilor pe 4 CANONUL Mucenicilor Facere a lui Teofan. Cântarea 1-a, glasul al 8-lea : Irmos : Cântare să înălţăm popoare, minunatului Dumnezeului nostru, Celui ce a scăpat din robie pe Israil; cântare de biruinţă cântându-i, să strigăm; Să cântăm Ție unuia Stăpânului. Mucenice purtătorule de chinuri al lui Hristos, Aretha preafericite, cu rugăciunile tale şi cu ale mucenicilor celor împreună cu tine, luminează gândul meu, ca să laud pomenirea voastră cea purtătoare de lumină şi dumnezeiască. Fiindu-ţi vieţuirea sus în ceruri, de Dumnezeu fericite, prin asemănarea lui Hristos pentru dragostea muceniciei, te-ai dat pe sine-ţi evreilor celor fărădelege, gânditorule de Dumnezeu. Călcând Cuvântul lui Dumnezeu, evreul cel fărădelege şi fără dreptate, a stricat turma lui Hristos cea aleasă de Dumnezeu; dar şi-a luat plată, din dreapta şi dumnezeiasca rânduială. Slavă...,
Umblând pe calea care cu adevărat duce la ceruri, ai adus lui Hristos sobor de Mucenici, Aretha prealăudate, adunaţi din toată vârsta şi din tot neamul. Și acum..., a Născătoarei :
Cu cântări să lăudăm credincioşilor pe Preacurata Fecioară, Maica lui Dumnezeu cea plină de daruri, pe Acoperământul cel dumnezeiesc şi limanul cel cu bună linişte; pe mântuirea tuturor credincioşilor. Cântarea a 3-a :
Irmos : Doamne cel ce ai făcut.. Fii evreilor celor fărădelege, văzând că adunarea ta se întăreşte cu Darul lui Hristos, topindu-se de invidie, fără milă o chinuiau cu multe feluri de munci, unule Iubitorule de oameni. Având păgânii limbă otrăvită şi hulindu-Te pe Tine care ai mântuit pe strămoşul lor din tirania cea veche, junghiau pe cei ce credeau întru Tine Mântuitorule. Tu Cel ce singur ai zidit inimile oamenilor, cu voia Ta cea dumnezeiască, adâncimea purtării Tale de grijă cine o va putea pricepe ? Căci turma, care ai adunat-o Hristoase, ai dat-o lupilor. Slavă...,
Turma ta cea înţelepţită de Dumnezeu, tăindu-se de săbiile barbarilor, cu osârdie Te chema pe Tine : Primeşte Mântuitorule duhurile şi sufletele noastre şi le condu la lumina Împărăţiei Tale. Și acum..., a Născătoarei :
Fiind omorât dedemult, iarăşi m-ai adus către viaţă Preacurată, ceea ce singură ai născut viaţa cea Ipostatnică; de care lovindu-se moartea cea vrăjmaşă, de faţă s-a zdrobit. Irmosul :
Doamne, Cel ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni. SEDEALNA. Glasul al 8-lea :
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul... Cu puterea Crucii întrarmându-te şi cu credinţă îngrădindu-ţi cetatea ta, cu faptele ai ruşinat trufia tiranului şi făcându-te pildă de răbdare îndumnezeită, printr-însa ai adus lui Hristos pe Mucenici. Pentru aceea adunându-ne, după datorie cinstim pomenirea ta cea pururea prăznuită, purtătorule de chinuri fericite Aretha, pururea pomenite, Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu iubire sfântă pomenirea ta. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Ca ceea ce eşti mireasă fără prihană a Făcătorului, ca o Maică neispitită de bărbat a Mântuitorului Preacurată ca una ce eşti lăcaş Mângâietorului, pe mine care sunt lăcaş spurcat al fărădelegii, şi care m-am făcut întru cunoştinţă batjocură dracilor, grăbeşte de mă izbăveşte de lucrarea lor cea rea, făcându-mă lăcaş luminat prin fapte bune, ceea ce eşti primitoare de lumină Preacurată. Goneşte-mi norul patimilor, şi mă învredniceşte împărtăşirii celei de sus, şi luminii celei neînserate, prin rugăciunile tale. A Crucii, a Născătoarei, asemenea.
Suindu-te Cuvinte pe Cruce, văzând zidirea bogăţia bunătăţi Tale, Cela ce eşti necuprins de minte, tremura; şi toată clătindu-se era cuprinsă de frică. Iar poporul iudeilor striga către Pilat : Ia-L, ia-L pe Acesta, ca pe un făcător de rele; spânzură-L pe Cruce ! Pironeşte-L cu cuie, şi-L împunge cu suliţa şi-L dă la moarte ! Iar Maica Ta văzând că pătimeşti; acestea, striga cu durere : Vai mie Stăpâne ! Mă minunez de smerenia Ta cea desăvârşită Cuvinte ! Cântarea a 4-a :
Irmos : Tu eşti tăria mea Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; care n-ai lăsat Sânurile Părinteşti, şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni. Adunarea întărită prin Duhul, ceata dumnezeiască şi prealuminată, şi oastea mucenicească, purtătoare de biruinţă, care are Arhistrateg pe Aretha, să se laude cu cinste de cei ce cântă : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni. Adunându-se cetatea cea gânditoare de Dumnezeu, Preafericite, prin a ta înţelepciune, întru care străluceşti cu cinstite cărunteţe, s-a luptat bărbăteşte asupra celor fărădelege; şi ridicând glas, cântă cântare de biruinţă Mântuitorului : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni. Cu legea cea nouă a Duhului Celui făcător de viaţă fiind îngrădită cetatea cea binecredincioasă, a biruit legea vechii Scripturi, cu curăţirea sufletului şi cu bun neamul obiceiului, cântând lui Hristos : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni. Slavă...,
Cu adevărat cetate lui Dumnezeu te-ai arătat preacinstită, şi lăcaş dumnezeiesc al mucenicilor; şi acum prin tine luminat se cântă cântare preaslăvită, mare şi minunată; că ai adus Stăpânului ceata aceea ce cântă : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni. Și acum..., a Născătoarei :
Din neamul cel împărătesc al lui David odrăslind, ai născut Fecioară pe Cel ce împărăţeşte peste toţi, pe Cuvântul Cel ce a strălucit negrăit mai presus de gând, din Tatăl mai înainte de veci. Pentru aceasta ca pe Născătoarea de Dumnezeu, cu cuget dumnezeiesc, credincioşii te fericim. Cântarea a 5-a :
Irmos : Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumina neapusă ? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă. Poporul cel de Dumnezeu ales şi de Dumnezeu fericit, nevoindu-se şi cu fierbinţeală întărind unul pe altul, şi ajutându-se între sine, a dorit să se junghie de cei fărădelege pentru Hristos, cu bună-laudă bunii biruitori. Întărindu-se cu credinţa, şi înfierbântându-se cu râvna bunei-credinţe, slugile tale Hristoase, nu s-au spăimântat de îngrozirea celor fărădelege; ci fiind strâns-legaţi cu dragostea ta, s-au dat pe sine-şi de bunăvoia lor. Spre dumnezeiasca providenţă şi în negrăita şi înţeleapta hotărâre a lui Dumnezeu, punându-şi toată viaţa, poporul cel dumnezeiesc, au mers vitejii cu multă îndrăzneală la moartea cea prin iudeii cei fărădelege. Slavă...,
Numai în tine nădăjduindu-se, şi crezând învierea Ta vitejii ucenicii Tăi, Mântuitorule, netemându-se, nici strigând, s-au omorât de cei fărădelege, pentru mărturisirea Ta. Și acum..., a Născătoarei :
Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel mai înainte de veci, împreună vecuitor cu Tatăl, pentru bogăţia milostivirii, sălăşluindu-Se în pântecele tău a sărăcit, şi S-a arătat Om pe pământ, făcându-Se trup, Născătoare de Dumnezeu Preacurată. Cântarea a 6-a :
Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule... Însemnându-se sfinţii cu sângele lui Hristos, şi-au vărsat sângiurile lor cu osârdie măriţii Mucenici, şi acum s-au învrednicit împărăţiei împreună cu El. Limbile cele mute grăiau prooroceşte de pace; adică vorbele pruncilor celor mici propovăduiau pe Hristos; şi fecioare gânditoare de Dumnezeu, sau adus jertfă pentru bună-credința lui Dumnezeu. Când a răsărit în tine lumina lui Hristos cea mult vărsătoare de tămăduiri, Aretha de Dumnezeu grăitorule, atunci ai alergat către Dânsul încă picurându-ţi sudorile chinuirii. Slavă...,
Mulţime de Mucenici dumnezeieşti Ți S-a adus Mântuitorule; care dănţuind împrejurul Tău dansurile sfinţilor, cer iertare păcatelor, celor ce Te slăvesc pururea. Și acum..., a Născătoarei :
Strălucit-a din Sion bună-cuviința Celui Preaînalt, cu îmbrăcămintea trupului, care din tine l-a luat prin negrăita unire, ceea ce eşti neispitită de nuntă, şi lumea a luminat-o. Irmosul :
Curăteşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor rogu-mă. Căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele. CONDAC, glasul al 4-lea :
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi... Pricină de veselie ne-a venit nouă astăzi, praznicul celui purtător de chinuri; pe care lăudându-l, slăvim pe Domnul, Cel ce este întru înălţime. ICOS
Luminează-mi Hristoase gândul meu cu strălucirile pătimirilor viteazului Aretha, şi cu ale tuturor sfinţilor celor ce au pătimit împreună cu acesta. Că mai întâi decât toţi s-a arătat credincios, stând împotriva celor ce tăgăduiesc întruparea Ta, a Celui ce Te-ai întrupat şi Te-ai născut mai presus de fire, ca să ne izbăveşti din înşelăciune, şi să ne arăţi nouă celor ce vom vrea să umblăm fără rătăcire, calea mărturisirii; pe care răbdătorii de chinuri au umblat, lăudându-Te pe Tine Doamne, Cela ce eşti întru înălţime. SINAXAR
Mulţi asemenea Mucenici lui Dumnezeu aduse. În această lună în ziua a douăzeci şi patra, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Aretha, şi (însoţitoarele sale) celor împreună cu el.
Stih : Mucenicul lui Dumnezeu Aretha tăindu-se,
Aretha în a douăzeci şi patra zi s-a tăiat, Şi împreună cu cei sfinţi s-a numărat. Acesta a fost stăpânitor al cetăţii Negrancei din Etiopia, pe vremea împărăţiei lui Iustin, în anii patru sute patruzeci şi doi. Iar în Etiopia împărăţea Elezvoiu preacredinciosul împărat; şi în ţara Omiriţilor împărăţea păgânul Dunaan, evreul; această ţară a Omiriţilor în Sfânta Scriptură se numeşte Sava, iar de elini se numeşte Arabia fericită. Deci fiindcă binecredinciosul Elezvoiu a fost biruit pe păgânul Dunaan, şi a pus păzitori şi boieri de ai săi, ca să păzească şi să ocârmuiască cetăţile acelea; pentru aceasta Dunaan sculându-se cu război, a omorât pe păzitorii dreptmăritorului Elezvoiu. Şi încă mergând şi la cetatea Negran, a înconjurat-o, şi neputând a o lua cu război, a făcut jurământ, cum că nu va supăra pe creştinii cei dintr-însa, şi aşa intră în cetate. Apoi călcându-şi jurământul, a omorât băutorul de sânge pe toţi câţi i-a aflat într-însa, atât bărbaţi, cât şi femei. Care cu toţii au stătut bărbăteşte şi au mărturisit credinţa cea în Hristos. Atunci şi Sfântul acesta Aretha, a stătut cu bărbăţie şi mărime de suflet la lupta muceniciei. Cu toate că era atât de bătrân, cât nici putea umbla. Deci după ce mai întâi viteazul acesta nevoitor al bunei credinţe, a întărit cu cuvintele sale pe toţi împreună cetăţenii săi în credinţa cea în Hristos, a luat moartea prin sabie, şi aşa s-au mutat către Domnul. Tot în această zi, pomenirea femeii celei ce a pătimit cu Sfântul Aretha, şi a copilului ei; pe care văzându-o pruncul în foc, s-a aruncat singur în văpaie; la dânsa, şi s-a săvârşit împreună. Stih : Către Maica care în foc cu linişte cenuşă s-a făcut : Pruncul cu prunceşti cuvinte neînţeles a urmat. Tot în această zi, Sfânta Muceniță Sevastiani
Stih : Sevastiani la tăiere lapte izvora, Nu sânge şi carne precum mai înainte de sabie era. Pe vremea împărăţiei lui Dometian, aflându-se petrecând sfânta Muceniță Sevastiani în cetatea lui Marchian, a fost pârâtă la ighemonul Serghie că este creştină; aducându-o de faţă înaintea lui, şi mărturisind sfânta, că a fost uceniţă Apostolului Pavel, şi s-a botezat de dânsul şi cum că este gata a muri pentru Hristos, întâi o bătură cu măciuci de plumb peste tot trupul, şi o băgară în temniţă, unde i se arătă Apostolul zicându-i : Bucură-te, şi nu te mâhni, că trebuie să mergi legată în cetatea ta pentru mărturisirea în Hristos. Şi peste şapte zile scoţându-o ighemonul din temniţă, şi arzând foarte tare un cuptor, o osândi, că să se arunce într-însul. Iar sfânta aruncându-se într-însul, şi rămânând nevătămată, a ieşit, cât s-au minunat toţi şi s-au spăimântat. Deci făcând ea rugăciune, se făcu glas mare din Cer, şi fulgere şi tunete şi grindină, atât cât stinse şi focul, şi mulţi se primejduiră, şi fugea şi ighemonul cu ceilalţi. După acestea zise ighemonul : Cine eşti tu, ce este pentru tine, şi din ce cetate eşti ? Iar sfânta tăcea. Şi înţelegând de la cei ce stau înainte, cum că este din Mitropolia Iracliei, o trimise legată la ighemonul de acolo. Iar îngerul Domnului arătându-i-se îi zise : îndrăzneşte fiica lui Dumnezeu, că trebuie să stai de faţă înaintea ighemonului Pompian, şi eu sunt cu tine. Şi mergând în Iraclia stătu înaintea ighemonului, care spânzurându-o de un lemn, o strujea fără de milă ca la trei ceasuri : şi rupându-se carnea, ieşea din ea miros frumos de mir. Deci strujindu-se ea, se ruga întru sineşi atâta, cât ziceau toţi că pătimeşte trup neînsufleţit. Şi pogorându-o de pe lemnul acela, a dat-o să o mănânce fiarele. Şi slobozindu-se un leu foarte mare, veni lângă dânsa, şi luând glas omenesc din porunca lui Dumnezeu, pentru îndreptarea păgânilor, lăuda pe sfânta şi mustra pe cei fărădelege. Apoi sloboziră asupra ei o leoaică foarte rea, şi nu-i strică nimic; şi sta amândouă fiarele, ca nişte mieluşei tineri, şi blânzi; de care mirându-se ighemonul, a dat răspunsul cel mai de pe urmă asupra ei. Şi scoţându-o afară din cetate, îi tăiată cinstitul cap, din care curse lapte în loc de sânge. Deci băgând păgânul Sfântul ei trup şi capul într-un sac, cu trei sute de litre de plumb, şi legându-l cu tot dinadinsul, îl aruncă în mijlocul mării. Iar îngerul Domnului rupând sacul, scoase trupul sfintei la locul ce se cheamă, Risiston. Iar Amia, o nobilă, dacă află, înfăşură moaştele cu pânză curată şi cu miresme scumpe, şi le aşeză întru acelaşi loc la Risiston. Tot în această zi, Sfinţii Marco, Sotirih şi Valentin, care pe pământ târându-se, s-au săvârşit.
Stih : Treimea împreună nevoitorilor are stâlpi pe pământ. Care strigă, durerile lor cele pururea fericite lăudând. Tot în această zi, Sfântul Acachie preotul, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Acachie alegându-te pe tine cuvinte şi decât sufletul mai mult, Ca să-şi pună sufletul pentru tine, la sabie a năzuit Tot în această zi, Sfântul Mucenic Nerdon, care prin foc s-a săvârşit.
Stih : Într-un cuptor ars cu foc fiind băgat. Nerdon soarbe paharul dumnezeiescului sfârşit. Tot în această zi, cel între sfinţi Părintele nostru Proclu, Patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând au strigat : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri. Pâraiele sângiurilor purtătorilor tăi de chinuri, izvorăsc tămăduiri celor ce cinstesc cu credinţă pomenirea lor, şi strigă Ție Ziditorului cu osârdie : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri. Maici îndurătoare, fiind rănite de dragostea Ta Hristoase, nu şi-au îngăduit pruncilor, ci arzându-se în cuptor, strigau Ție Stăpânului : Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri. Tot sfatul celor fărădelege l-au ruşinat pătimitorii, fiind împodobiţi cu dumnezeiască minte şi isteţime; şi veselindu-se, se junghiau zicând. : Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri. Slavă...,
Aprinzând făcliile pătimirii şi ale fecioriei luminat, şi veselindu-se în cămara cea de mire, împreună cu fecioarele cele înţelepte, purtătorii de chinuri strigă : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri. Și acum..., a Născătoarei :
Pricină de curăţie şi de mântuire sufletelor, eşti celor ce cu credinţă şi cu dragoste te vestesc pe tine Maica lui Dumnezeu, şi celor ce strigă Fiului tău cu un glas : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri. Cântarea a 8-a :
Irmos : De şapte ori cuptorul... Nu este în umbra legii săvârşirea, ci întru Hristos s-a dat mântuirea; de faţă strigau mucenicii spunând ucigaşilor de Dumnezeu. Pentru aceasta cu veselie poftim să murim toţi, şi murim cu dragoste şi-i cântăm : Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci. Pruncul învăţa şi îndrepta pe cei nepricepuţi, să se uite la icoana Ta cea preacurată Hristoase, şi să primească credinţa venirii Tale pe pământ; şi smulgându-se din mâinile celor fărădelege, a intrat în văpaie împreună cu ceea ce l-a născut, cântând : Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci. Cu bunăcredinţă au pătimit mucenicii pe pământ, şi după vrednicie au primit cunună de la Hristos în ceruri; mergând cu bucurie unde este lăcaşul celor ce se bucură; care cu credinţă cântau : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci. Binecuvântăm pe Tatăl...
Biruind sfinţilor pe biruitorul lumii cel cumplit, şi pe cei ce slujesc voirilor lui, v-aţi mutat către Atotţiitorul şi Domnul tuturor, strigând cu îndrăzneală şi cu bucurie negrăită : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii. Și acum..., a Născătoarei :
Roagă pe Fiul tău şi Domnul Preacurată, pentru noi cei ce curat şi lămurit strigăm către tine, mărturisindu-te Născătoare de Dumnezeu, şi cerem dezlegarea păcatelor; ca să dobândim mântuire, cei ce cu credinţă cântăm : Popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii. Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, au strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţați-L întru toţi vecii. Cântarea a 9-a :
Irmos : Înfricoşatu-s-a tot auzul... Părtaşi slavei lui Hristos v-aţi şi făcut, împărtăşindu-vă cu moartea, sfinţilor Mucenici; şi v-aţi împodobit luminat cu diadema împărăţiei, şi acum staţi înaintea lui Dumnezeu, cerându-ne nouă mântuire sufletească, vrednicilor de laudă. După lege v-aţi arătat ostaşi lui Hristos şi Mucenici nebiruiţi, Aretha preaînţelepte, şi cei ce au pătimit cu râvnă împreună cu tine, împreună cu femei răbdătoare de chinuri, şi fecioare tinere. Pentru aceea ne rugăm, neîncetat rugaţi-vă pentru noi. Mulţime stă înaintea noastră, mare adunare de Mucenici aleasă de Dumnezeu; veniţi iubitorilor de Dumnezeu, să-i lăudăm cu laude, ca pe nişte purtători de biruinţă, ca pe nişte slugi ale lui Dumnezeu, ca pe cei ce se roagă neîncetat pentru noi Iubitorului de oameni. Slavă...,
Cuvântule al lui Dumnezeu, îndreptează viaţa mea, şi o chiverniseşte Stăpâne, pentru rugăciunile slugilor Tale care Te iubesc. Şi trecând cu vederea păcatele mele, mă învredniceşte să mă fac părtaş cu dânşii; ca un Bun Iubitor de oameni. Și acum..., a Născătoarei :
Lăcaş te-ai făcut lui Dumnezeu, încăpând în pântecele tău pe Cel neîncăput, şi ai întrupat pe Cuvântul cel mai înainte neîntrupat; pe care acum roagă-L Curată, să dăruiască iertare păcatelor, tuturor celor ce cu credinţă te măresc pe tine pururea. Irmosul :
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, făcându-Se Om din pântece fecioresc. Pentru aceea pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii o mărim. LUMINÂNDA.
Podobie : Femei auziţi... Aretha preafericite, împreună cu pătimitorii cei cu tine, roagă-te lui Hristos, să dea lumii unire şi pace; asemenea stăpânitorilor domni şi regilor binecredincioşi, şi gânditorilor de Dumnezeu împăraţi, mare Mucenice prealăudate, şi iertare păcatelor celor ce săvârşesc sfinţita pomenirea voastră. A Născătoarei :
Înnoit-ai firea strămoşului, ceea ce era stricată, zămislind în pântece mai presus de fiinţă, şi fără ispită de bărbat, născând pe Făcătorul lumii; prin Care fiind izbăviţi, cetele mucenicilor au pătimit, lăudându-te pe tine Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti începătura mântuirii noastre. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI CINCEA Sfinţii Mucenici Marchian şi Martirie, notarii. LA VECERNIE La Doamne strigat-am... Stihirile pe 4. Podobie : Ca pe un viteaz... Cei ce au săvârşit călătoria, şi au păzit credinţa, s-au încununat cu cununile muceniciei, Marchian şi Martirie, stâlpii cei nemişcaţi ai Bisericii, care izvorăsc laptele cel curat; mărgăritarii cei luminoşi, luminătorii care luminează făptura cu razele bunei-credinţe. Însoţirea cea dumnezeiască, purtând tot un gând, şi având tot un cuget, a risipit eresul lui Arie, învăţând să ne închinăm Fiului Celui pururea vecuitor şi împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, Treimii întru o Unime, şi Treimea întru Unimea firii, în trei feţe nedespărţite. Următori şi asemenea la năravuri, râvnitori şi întocmai la obiceiuri v-aţi arătat lui Pavel propovăduitorul de cele sfinte; şi în vărsarea sângelui aţi înecat pe vrăjmaşi, şi aţi uscat pârâul eresurilor celor cumplite, şi v-aţi arătat râuri ale bunei-credinţe, adăpând Biserica lui Hristos, Marchiane şi Martirie. Slavă..., glasul 1, a lui Ghermano :
Ucenici şi următori v-aţi făcut Mărturisitorului, şi propovăduitorului Treimii Celei de o Fiinţă, şi împreună cu dânsul pentru Ea fiind goniţi fericiţilor, aţi ales mai bună moartea cea prin sabie, decât hula cea ereticească. Pentru aceea fiind împodobiţi de la Dumnezeu, cu cununi muceniceşti, şi având îndrăzneală, rugaţi-vă, să se izbăvească de primejdii, cei ce cinstesc pomenirea voastră. Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Ceea ce eşti bucuria... Alunecându-mă după gândul cel putred, zac gol, şi către limanul tău alerg Fecioară; izbăveşte-mă de viforul cel potrivnic, şi de supărările cele de multe feluri; ca să-ţi laud Darul cu dumnezeiască cuviinţă, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară. A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Pentru noi a suferit a pătimi Fiul tău, ca şi cu patima Sa să dea tuturor nepătimire, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea roagă-te Lui totdeauna, să ne izbăvească de tot felul de patimi, ale sufletului şi ale trupului, pentru rugăciunile tale. STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a sfinţilor, glasul al 3-lea; Luminătorii Bisericii cei înţelepţi, şi apărătorii Treimii, Marchian şi Martirie, cu pavăza credinţei risipind eresurile, au luminat lumea cu lumina pravoslaviei; căci plecându-se dogmelor celor adevărate ale lui Pavel păstorului şi învăţătorului, celui întocmai cu Apostolii, au surpat eresul lui Arie şi al lui Nestorie; au răsturnat tulburarea lui Savelie şi a lui Sevir, au propovăduit prealăudaţii ca teologi, să lăudăm toţi cu bunăcredinţă Unimea Treimii, şi pe Dumnezeu cel ce S-a întrupat din Fecioară, pe Unul Fiul în două firi. Pentru aceea luând din ceruri cununi de biruinţă, grăitorii de Dumnezeu, cer pentru noi mare milă. Și acum..., a Născătoarei :
Ceea ce eşti între femei sfântă; de Dumnezeu Născătoare Maică nenuntită, roagă pe Împăratul şi Dumnezeu, pe care L-ai născut, să ne mântuiască, ca un Iubitor de oameni. A Crucii, a Născătoarei :
Văzând pe Cel ce S-a născut din tine, Preacurată, spânzurat pe lemn, te văitai strigând : Preadoritul meu Fiu ! Unde Ți-a apus frumuseţea cea purtătoare de lumină ? Care a înfrumuseţat firea omenească. Tropar, glasul al 4-lea :
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE Amândouă din Octoih, şi al sfinţilor pe 4. CANONUL Sfinților Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, glasul al 4-lea : Irmos : Pe Voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, îneacă-i rogu-mă, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii; ca Ție ca întru o alăută, prin omorârea trupului, să-Ți cânt cântare de biruinţă. Cu totul luminându-vă cu lumina Sfintei Treimi totdeauna, aţi ajuns a fi luminători neînşelaţi sfinţilor. Pentru aceasta cu credinţă săvârşind astăzi prăznuirea voastră cea strălucită, luminat ne veselim. Dorind pătimitorilor, a vedea pe Cuvântul, Cel ce a strălucit din Fecioară pe pământ, mărturisindu-L pe El de o Fiinţă cu Tatăl, aţi răbdat moarte silnică, cu cuget bine-întărit. Slavă...,
Arătându-vă următori şi ucenici înţeleptului Pavel, grăitorilor de Dumnezeu, aţi propovăduit pe Fiul întocmai de o cinste cu Tatăl. Pentru aceasta tăindu-vă cu sabia, aţi sfinţit pământul cu vărsarea sângelui vostru, răbdătorilor de chinuri. Și acum..., a Născătoarei :
Zămislind pe Fiul lui Dumnezeu cel fără început, L-ai întrupat Preacurată, făcându-Se Om pentru mila cea nespusă. Pentru aceasta închinându-ne Lui, cu bunăcredinţă te mărim pe tine, ceea ce eşti pricina îndumnezeirii tuturor. Cântarea a 3-a :
Irmos : Nu întru înţelepciune... Luminându-vă cu ortodoxia prin Dumnezeiescul Duh, aţi gonit cu totul întunericul lui Arie, făcându-vă mărturisitori ai Atotţiitorului. Punând dogmă a fi Cuvântul întocmai cu Tatăl, sfinţilor, v-aţi osândit la moarte, Marchiane şi Martirie, şi v-aţi mutat către viaţa cea fără de sfârşit. Slavă...,
Unitu-v-aţi cu îngerii prin oştirea sfinţită, şi v-aţi numărat luminat cu cetele mucenicilor. Pentru aceasta lăudăm cinstită pomenirea voastră. Și acum..., a Născătoarei :
Fiind împodobită cu lanţuri de aur, o Stăpână împărăteasă, stai acum dea-dreapta Stăpânului şi Dumnezeu, rugându-te pentru noi robii tăi. Irmosul :
Nu întru înţelepciune, şi în putere, şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine înţelepciunea Tatălui cea Ipostatnică Hristoase; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni. SEDEALNA, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale.. Pe Fiul şi Domnul, pe Cuvântul Hristos întrupat, L-aţi propovăduit arătat, de o Fiinţă cu Tatăl cel mai înainte de veci nedespărţit, sfinţilor. Pentru aceasta v-aţi luptat pentru El până la sânge, vădind toată reaua-credinţă a lui Arie. Pentru aceasta având îndrăzneală, rugaţi-vă, pentru sufletele noastre. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Nepricepută şi necuprinsă de minte este înfricoşata taină, care s-a făcut prin tine, Stăpână curată de Dumnezeu dăruită; că luând în pântece, ai născut pe Cel necuprins, îmbrăcat cu trup din preacurate sângiurile tale, pe care roagă-L totdeauna Preacurată ca pe un Fiu al tău, să mântuiască sufletele noastre. A Crucii a Născătoarei, asemenea :
Preacurata Maica Ta cea neispitită de nuntă, văzându-Te Hristoase spânzurat pe lemn, ca o Maică tânguindu-se zicea : Ce răsplătire Ți-a dat Ție poporul cel fărădelege şi nemulţumitor al iudeilor, care s-a îndestulat de multe şi mari darurile Tale, Îndurate ? Laud plecăciunea Ta cea dumnezeiască. Cântarea a 4-a :
Irmos : Cela ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor, a venit Iisus, Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă : Slavă Hristoase puterii Tale. Cu mintea întărită, şi cu cuget desăvârşit al ortodoxiei, întărindu-vă Mucenici ai Domnului, aţi săvârşit lupta muceniciei pierzând întunericul eresului. Cel ce n-a propovăduit pe Cuvântul de o Fiinţă cu Tatăl, ca un nebun fără de minte s-a sugrumat cu strunele ostenelilor voastre, şi s-a înecat în curgerile sângiurilor voastre cu Dumnezeiescul Dar. Întrarmându-vă întru Domnul pentru credinţă sfinţilor, şi chinuindu-vă, v-aţi numărat împreună cu oştile cele cereşti; pentru aceasta vă fericiţi, fiindu-ne nouă întărire şi luminare. Slavă...,
Sânii Bisericii care izvorăsc laptele bunei-credinţe şi hrănesc pe credincioşi, viteazul Marchian şi Martirie, să se laude cu cântări de bucurie. Și acum..., a Născătoarei :
Sfinţitul Prooroc odinioară te-a numit pe tine Fecioară Preacurată, munte dumnezeiesc, umbrit peste tot cu bunătăţile; din care S-a arătat Mântuitorul Cuvânt, spre înnoirea şi luminarea sufletelor noastre. Cântarea a 5-a :
Irmos : Necredincioşii nu vor vedea slava Ta Hristoase, iar noi pe Tine Unul-Născut strălucirea slavei Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni. Arătatu-v-aţi următori dogmelor celor preaînţelepte, ale dumnezeiescului Pavel lucrătorului de sfinţenie, şi asemănându-vă obiceiurilor lui, mucenicilor, aţi pătimit cu tărie şi după lege v-aţi încununat. Ca nişte stele străluciţi la înălţimea cinstitei Biserici, gonind întunericul cel adânc al eresului lui Arie, vitejilor Mucenici. Slavă...,
Lepădându-vă sfinţilor de frumuseţile vieţii, v-aţi apropiat de Hristos, prin puţin sânge, şi aţi moştenit împărăţia cea neclintită, prealăudaţilor biruitori. Și acum..., a Născătoarei :
Cu adevărat ai născut Preacurată pe Fiul lui Dumnezeu, Cel de o Fiinţă cu Tatăl, şi cu Dumnezeiescul Duh, Născătoare de Dumnezeu, pe care roagă-L neîncetat, să mântuiască sufletele noastre. Cântarea a 6-a :
Irmos : Venit-am întru adâncurile... Urmând cuvintelor păstorului celui de Dumnezeu înţelepţit, aţi păzit dreapta-credinţă, Marchiane şi dumnezeiescule Martirie; pentru care v-aţi şi junghiat. Cinstită s-a văzut moartea voastră înaintea Domnului, sfinţilor ostaşi, înţelepţi. Pentru aceea peste an cu cinste vă lăudăm toţi fericiţilor. Slavă...,
Avându-vă Biserica lui Hristos izvor de minuni, pe voi răbdătorilor de chinuri preaviteji, Marchiane preafericite, şi Martirie, se veseleşte în veci. Și acum..., a Născătoarei :
Cu gura şi cu limba te mărturisim cu adevărat Fecioară Maica Dumnezeului nostru. Roagă-L pe El Curată, să mântuiască sufletele noastre. Irmosul :
Venit-am întru adâncurile mării, şi m-a înecat viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viaţa mea, Multmilostive. CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce... Cu nevoinţă bună v-aţi nevoit din pruncie, Marchiane împreună cu înţeleptul Martirie şi aţi surpat pe vicleanul Arie, păzind nevătămată dreapta-credință, urmând lui Pavel înţeleptului vostru învăţător. Pentru aceasta împreună cu dânsul aţi aflat viaţa, ca nişte apărători ai Treimii prea-aleşi. ICOS.
Ca nişte slugi binecredincioase ale Iubitorului de oameni Dumnezeu, doime binecuvântată, apucaţi înainte degrab, păzindu-mă de rele, şi dându-mi cuvânt de înţelepciune mie, celui ce laud patimile voastre, care aţi răbdat pentru credinţă cu gând neîndoit sfinţilor, şi aţi luat cununile cele cereşti. Şi vă bucuraţi pururea cu cetele Mucenicilor şi cu ale Apostolilor, cu ale învăţătorilor şi cu ale cinstiţilor arhierei, ca nişte propovăduitori ai Dumnezeiescului Cuvânt, ca nişte apărători prea-aleşi ai Treimii. SINAXAR
În această lună, în ziua a douăzeci şi cincea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Marchian şi Martirie Notarii.
Stih : Înţelege pe Notari, ale lui Hristos condeie, Vopsite în sângele lor, cel vărsat prin sabie. S-au tăiat în ziua douăzeci şi cinci. Marchian şi Martirie, ca nişte Mucenici. Pavel Mărturisitorul, patriarhind în Constantinopol după adormirea lui Alexandru, pe vremea împărăţiei lui Constantie arianul, fiindcă n-a primit arieneasca împărtăşire, ci mai vârtos a înfruntat-o : s-a izgonit de către acelaşi împărat în Armenia, unde a primit fericitul sfârşit, sugrumându-se de către arieni. Deci atunci şi sfinţii aceştia, ca unii ce au fost notari sau scriitori ai lui, care citeau sfinţitele cărţi la popor, luminând ortodoxia, s-au tăiat cu sabia, şi s-au îngropat la poarta Constantinopolului, ce se numea Milandisia, la locul Devterukil; a căror biserică după acestea, din temelie a ridicat-o cel între sfinţi Părintele nostru Ioan Hrisostomul. Tot întru această zi, Sfântul Mucenic Anastasie
Stih : Ce dar voi scrie ţie Anastasie. Celui ce pentru Hristos te sârguieşti a muri prin sabie. Acesta mergând singur de sineşi chemat la tirani şi propovăduind cu îndrăznire pe Hristos, adevărat Dumnezeu şi făcător tuturor, se minunară toţi, şi văzând neînduplecarea gândului lui, îi tăiară capul cu săbii şi-l aruncară în mare, iar oarecare femeie având frica lui Dumnezeu, scoţând din mare sfinţitele sale moaşte, şi înfăşurându-le cu mirosuri şi cu pânză curată, le puse într-o casă de rugăciune ce-şi făcuse, cu a căror aşezare se făcură multe tămăduiri şi se fac până astăzi întru mărirea Iubitorului de oameni Dumnezeului nostru, Amin. Tot întru această zi, Sfântul Mucenic Valerin.
Stih : Tăindu-se capul lui Valerin de sabie Prin scurtă tăiere, o câte cununi acum ia. Tot întru această zi, Sfântul Mucenic Savin.
Stih : În foc intrând, Mucenice Savine dănţuieşti, Dumnezeiască dănţuire, pricinuitoare cununii dumnezeieşti. Tot întru această zi, Sfântul Mucenic Valerie, şi Hrisaf.
Stih : Amândurora nevoitorilor pedeapsa prin sabie fiindu-le, Care socoteau desfătare muncile. Tot întru această zi, Sfânta Tavita, pe care a înviat-o Sfântul Apostol Petru.
Stih : Unde-ţi este Petru, Tavita, că iar; de ar fi fost, Te-ar fi ascultat de ai şi murit precum dedemult. Tot întru această zi, Sfântul Uar cel din Egipt, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Capetele silnicilor demoni întru uimire, Uar le-a tăiat primind a capului tăiere. Tot întru această zi, Cuviosul Gheorghe episcopul Amastridei, făcătorul oarecărora canoane, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Pe Dumnezeu pe pământ şi după moarte îl lauzi Părinte, Slăvindu-l pe acela cu ale tale cuvinte. Tot întru această zi, Sfinţii : Papia, Diodor şi Claudian, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Capetele de trei ori nevoitorilor, câte trele sabia le taie, În care capete tustrele era asemenea cugetare. Tot întru această zi, Sfinţii : Favet, Vasilie şi Luchian, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Un sfârşit prin sabie a câte trei. Împreună nevoitorilor era. Care pe Dumnezeu, Unul şi în Treime îl cugetau. Tot întru această zi, Sfinţii Nichifor şi Ştefan, care strujindu-se s-au săvârşit.
Stih : Lui Nichifor şi Ştefan celor ce s-au strujit, Li s-a împletit cunună purtătorului de biruinţă sfârşit Tot întru această zi, Sfinţii Filadelf şi Policarp, care cu pace s-au săvârşit.
Stih : Sfârşitul vis cu adevărat a stătut, Şi Iui Filadelf şi lui Policarp iubiţi. Tot întru această zi, Cuviosul Macarie, episcopul Palei celei din Cipru, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Întâistătătorul Palei s-a ascuns în mormânt, Cel ce şi întru celelalte, nu numai cu numirea a fost fericit. Tot întru această zi, Sfinţii Mucenici, cei din Tracia, prin mijlocul a două pietre înghesuindu-se, s-au săvârşit
Stih : Viclenii și rostogoliri de pietre au aflat, Între care amândoi împreună nevoitorii s-au înghesuit. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude strigând : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. Mergând bine pe urma păstorului celui sfinţit, şi fiind împodobiţi cu ortodoxia, v-aţi omorât de mâinile celor cu rea-credinţă deşartă, ostaşi prealăudaţi. Legile Iui Dumnezeu păzindu-le dumnezeieştilor Mucenici, cu credinţă nevătămată după lege aţi pătimit, fiind omorâţi cu sabia de mâinile celor fărădelege. După sfinţită îngroparea voastră, vindecaţi bolile celor ce se apropie cu credinţă la mormintele voastre, sfinţilor; cu sfinţitele voastre mijlociri către Dătătorul de viaţă. Slavă...,
Din izvoarele cele sfinţite, îmbogăţindu-vă în taină, de Dumnezeiescul Dar al tămăduirilor, adăpaţi pe credincioşi, uscând toată mulţimea bolilor. Și acum..., a Născătoarei :
Mântuindu-ne prin naşterea ta de osânda cea dedemult, Născătoare de Dumnezeu ţie strigăm pururea : Bucură-te, ceea ce eşti binecuvântată, şi plină de Dar. Cântarea a 8-a :
Irmos : Mântuitorule al tuturor... Ca doi mieluşei vă junghiaţi, propovăduind pe Mielul lui Dumnezeu de o Fiinţă cu Tatăl; şi fiind aduşi la masa cea de sus, sunteţi rânduiţi împreună cu adunarea pătimitorilor. Întărindu-se cu puterea Duhului, a slăbit tăria rătăcirii, şi tare pătimind, tămăduiesc cinstiţii Mucenici pe cei ce sunt slăbănogi de boli. Doctori ai credincioşilor, bolile cele cumplite, ale sufletelor noastre sfinţilor Mucenici, cu dumnezeieştile voastre rugăciuni le tămăduiţi şi năvălirile cele potrivnice. Binecuvântăm pe Tatăl...
Lăudăm pe Tatăl Cel nenăscut, pe Fiul, şi pe Sfântul Duh, o Fiinţă nezidită şi o Dumnezeire, strigând : Toate lucrurile Domnului binecuvântaţi pe Domnul. Și acum..., a Născătoarei :
Fiind noi morţi ne-ai înviat, născând viaţa tuturor, Născătoare de Dumnezeu Stăpână, mărirea mucenicilor, şi curăţitoarea cea caldă a oamenilor celor greşiţi. Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul. Cântarea a 9-a :
Irmos : Eva adică prin boala... Întărindu-vă cu puterea lui Hristos, nu v-aţi înfricoşat de moarte, răbdătorilor de chinuri; ci cu grabă supunându-vă grumazii la sabie, vitejeşte aţi săvârşit dumnezeiasca nevoinţă. Pentru aceasta după vrednicie vă fericiţi. Ca doi luceferi străluciţi, luminaţi marginile lumii cu strălucirile dumnezeieştilor patimi, înţelepte Marchiane şi Martirie; gonind întunericul eresului celui întunecat al lui Arie. Biruind pe Macedonie cel orb cu gândul, aţi luat cununi de la Dumnezeu după vrednicie şi staţi înaintea Scaunului Stăpânului, cerându-ne nouă dezlegare păcatelor desăvârşit, vrednicilor de laudă. Slavă...,
Dumnezeiască pomenirea voastră a răsărit mai luminat decât soarele, luminând inimile tuturor celor ce cu dragoste o prăznuiesc preafericiţilor; întru care rugaţi pe Domnul, să ne izbăvească pe noi de întunericul greşelilor. Și acum..., a Născătoarei :
Lăcaş luminii fiind Preacurată, luminează-mi ochii sufletului care sunt întunecaţi de lenevire, şi pururea acoperiţi de întunericul cel prea-adânc al negrijirii; ca şi cu credinţă să te fericesc. Irmosul :
Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit. Pentru aceasta toţi te slăvim. LUMINÂNDA
Preaînţeleptul Marchian împreună cu Martirie, au surpat dogma lui Arie cea străină şi nebunească, cu Dumnezeiescul Dar al Sfintei Treimi, pentru care s-au şi chinuit; şi ca nişte dumnezeieşti Mucenici primind cununi luminate de la Hristos Mântuitorul, se roagă pentru noi, cei ce-i lăudăm pe ei. A Născătoarei :
Pe tine preasfântă Fecioară şi de Dumnezeu Născătoare, care eşti sicriu, masă şi sfeşnic, năstrapă, munte şi palat, scaun, pat şi uşă Împăratului slavei; toţi te lăudăm cu dragoste, că eşti acoperământ şi mântuire creştinilor şi ajutătoare neînfruntată şi părtinitoare şi păzitoare. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎNTRU ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA Sfântul şi marele Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir. Şi pomenirea marelui şi înfricoşatului cutremur. LA VECERNIA MICĂ La Doamne strigat-am... Stihirile pe 4. Glasul 1. Podobie : Ceea ce eşti bucuria... Pe ostaşul cel dumnezeiesc cu adevărat, şi următorul lui Hristos, frumuseţea curăţiei, izvorul minunilor, pe Dimitrie cel mare, toţi credincioşii cu cântări să-l cinstim, sfinţindu-ne trupurile şi sufletele, întru pomenirea nevoinţei sale. Tesalonicul saltă întru pomenirea ta, şi împreună cheamă toate cetăţile cele de primprejur, Dimitrie de trei ori fericite, să săvârşească praznicul tău cel de lumină purtător. Cu care împreună adunându-ne şi noi cu cântări lăudăm luptele tale. Întru prealuminatul praznic al dumnezeiescului Mucenic, să ne desfătăm toţi, şi cu credinţă să ne veselim, săvârşind credincioşii praznic de toţi prăznuit al săvârşirii sale; lăudând cu cântări pe Iisus, Cel ce a preamărit pomenirea sa. Veniţi credincioşii adunându-ne, să lăudăm pe ostaşul lui Hristos, şi viteazul luminător Dimitrie, care toată asupreala vrăjmaşului o a călcat. Acestuia să-i cântăm cu credinţă : Roagă te pentru noi lui Hristos, mare Mucenice ! Slavă..., glasul al 6-lea :
Astăzi lumea toată se luminează cu razele purtătorului de chinuri, şi Biserica lui Dumnezeu cu flori fiind împodobită, strigă ţie Dimitrie : Iubite al lui Hristos ! Şi folositorule cel preafierbinte, nu înceta a-L ruga pentru robii tăi. Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii; ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână cu marele Mucenic Dimitrie, să mântuiască sufletele noastre. LA STIHOAVNĂ Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului... Te avem pe tine, dătător de multe daruri, iubite al Domnului; că plineşti cererile, care avem pururea. Stih : Dreptul ca finicul va înflori, şi ca Cedrul cel din Liban se va înmulţi.
Punere înainte de cântări dulci, de laudele patimilor, de răsplătirile darurilor, primeşte fericite Dimitrie. Stih : Sădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru vor înflori.
Podoaba pătimitorilor, bunăcuviinţa mucenicilor, păzitorule al împăraţilor, primeşte acum lauda, celor ce cu dragoste te măresc. Slavă..., Și acum..., aceiaşi podobie :
Lucrul lui Dumnezeu este, Fecioară după naştere; Dumnezeu Cuvântul Cel născut, fire omenească având, şi arătând cele materialnice. Troparul Sfântului, glasul al 3-lea :
Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci precum mândria lui Lie ai surpat, şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor; aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să ne dăruiască nouă mare milă. Slavă..., Și acum..., al cutremurului, glasul 8-lea
Cela ce cauţi spre pământ, şi-l faci pe el de se cutremură, izbăveşte-ne pe noi de groaza cea înfricoşată a cutremurului, Hristoase Dumnezeul nostru, şi trimite-ne nouă milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni. Ectenia mică, şi Otpustul.
LA VECERNIA MARE După obişnuitul Psalm, citim : Fericit bărbatul, Starea întâia.
La Doamne strigat-am...., Stihirile pe 8, glasul al 8-lea. Podobie : O preaslăvită minune... O preaslăvită minune ! În Cer şi pe pământ bucurie astăzi a strălucit, întru pomenirea Mucenicului Dimitrie. De la îngeri cu laude se încununează, şi de la oameni cântare primeşte ! O ! Cum a pătimit ! Cum bine s-a luptat ! Prin care vrăjmaşul cel viclean a căzut, biruindu-l Hristos ! (De două ori) O preaslăvită minune ! Cu razele minunilor mai mult decât soarele, pururea luminează Dimitrie marginilor, din lumina cea neînserată fiind strălucit, şi cu lumina cea neapusă fiind împodobit. De ale cărei străluciri, norii barbarilor, s-au împrăştiat, bolile s-au gonit, dracii s-au biruit. (De două ori) O preaslăvită minune ! Pentru Hristos fiind împuns de trei ori fericite Dimitrie, asupra vrăjmaşilor totdeauna s-a arătat sabie de amândouă părţile ascuţită; secerând mândriile vrăjmaşilor, şi surpând năvălirile dracilor. Căruia să-i strigăm : Sfinte Dimitrie acoperă-ne pe noi, cei ce cinstim pomenirea ta. Turn al creştinătăţii te-ai văzut, întărit tare pe piatra credinţei, de ispite nebiruit, de nevoi nemişcat. Că şi cu mare tulburare şi cu vifor, valurile celor fără de Dumnezeu pornindu-se asupra ta, n-au surpat tăria ta cea nemişcată; şi cu cunună mucenicească ai poftit a te împodobi. Cu patima urmând patimii lui Hristos celei de viaţă purtătoare, de la El lucrarea minunilor ai luat purtătorule de chinuri Dimitrie, şi mântuieşti pe cei ce aleargă la tine, izbăvindu-i de multe nevoi. Având, Mărite, bineplăcută îndrăzneală către Hristos, înaintea căruia şi acum stai, fiind plin de slavă. Sângele tău picând, te-ai adus lui Hristos, Dătătorului de viaţă, Celui ce Și-a scurs sângele Său cel scump pentru tine Dimitrie; şi părtaş slavei te-a făcut, şi împărăţiei Lui împreună-locuitor; ca pe cel ce preabine te-ai oştit împotriva celui pierzător, şi meşteşugirile lui cele cumplite, desăvârşit le-ai stins. Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Vizantie.
Astăzi ne adună prăznuirea cea a toată lumea, a purtătorului de chinuri. Veniţi dar iubitorilor de praznic, luminat să săvârşim pomenirea lui, zicând : Bucură-te, cel ce ai rupt haina păgânătăţii prin credinţă, şi cu vitejia Duhului te-ai înfăşurat ! Bucură-te, cel ce ai stricat meşteşugirile călcătorilor de lege, cu puterea cea dată ţie de la unul Dumnezeu ! Bucură-te cel ce ai închipuit prin mădularele tale cele împunse, fericită patima lui Hristos. Pe Acesta roagă-L, podoaba purtătorilor de chinuri Dimitrie, să ne izbăvim noi, de văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi, şi să mântuiască sufletele noastre. Și acum..., a Născătoarei a Învierii : Cine nu te va ferici pe tine...
Sau acesta, glasul acelaşi :
Preasfântă Stăpână, ajutătoarea lumii, şi nădejdea creştinilor, pe tine acum te rugăm şi ţie ne cucerim, ceea ce eşti bună; fă Milostiv pentru noi, cei ce am greşit şi suntem deznădăjduiţi, pe Fiul tău şi Domnul, de Dumnezeu Născătoare. Că ai putere cu îndrăzneala ta de Maică, ce ai către Dânsul. Grăbeşte Preacurată, şi fii mijlocitoare. Şi izbăveşte pe poporul tău de groaza cutremurului; şi pentru milostivirea milei, să nu treci cu vederea pe cei ce te laudă pe tine. IEŞIRE (Vohod) : Lumină lină... Prochimenul zilei, şi citirile. Din Proorocia lui Isaia citire : Cap. 63, Vers 15. Caută din Cer Doamne, şi vezi din casa cea sfântă a Ta şi a slavei Tale, unde este mare iubirea Ta, şi tăria Ta ? Unde este mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale ? Că ne-ai răbdat pe noi Doamne ! Pentru că Tu eşti Părintele nostru ! Că Avraam nu ne-a ştiut, şi Israil nu ne-a cunoscut; ci Tu Doamne Părintele nostru, izbăvește-ne pe noi. Din început numele Tău este peste noi. Dar pentru ce ne-ai abătut pe noi Doamne, de am rătăcit din calea Ta ? Învârtoşat-ai inimile noastre, ca să nu ne temem de Tine; întoarce-Te pentru robii Tăi, pentru neamurile moştenirii Tale, ca să moştenim cât de puţin muntele, cel sfânt al Tău. Potrivnicii noştri călcat-au sfinţirea Ta; făcutu-ne-am ca din început când nu ne-ai stăpânit pe noi, nici s-a chemat numele Tău între noi. De vei deschide Cerul, cutremur vor lua de la Tine munţii şi se vor topi ca ceara de faţa focului; şi va arde focul pe vrăjmaşii tăi, şi se va arăta numele Tău potrivnicilor Tăi. De faţa Ta neamurile se vor tulbura; când vei face cele mărite; cutremur vor lua de la Tine munţii. Din veac n-am auzit, nici ochii noştri n-au văzut alt Dumnezeu afară de Tine şi lucrurile Tale sunt adevărate; şi vei face celor ce Te aşteaptă milă. Că va întâmpina mila pe cei ce fac dreptate, şi de căile Tale îşi vor aduce aminte. Şi acum Doamne Dumnezeul nostru, Tatăl nostru, Tu eşti, iar noi suntem tină, şi Tu Făcătorul nostru; şi lucrurile mâinilor Tale, noi toţi. Nu te mânia pe noi Doamne foarte, şi ca vremea să nu pomeneşti păcatele noastre; şi acum caută Doamne că poporul Tău suntem noi toţi. Din Proorocia lui Ieremia citire :
Cap. 2, Vers 1. Acestea grăieşte Domnul : Adusu-mi-am aminte de mila tinereţelor tale, şi de dragostea săvârşirii tale, şi când urmai tu Sfântului lui Israil, grăieşte Domnul. Israil era atunci sfânt Domnului, pârga rodurilor lui, toţi cei ce voiau să-l mănânce, au fost pedepsiţi, rele au venit asupra lor, zice Domnul. Auziţi cuvântul Domnului casa lui Iacov, și toată moştenirea casei lui Israil. Acestea zice Domnul, ce greşeală a aflat întru Mine părinţii voştri, că s-au depărtat departe de la Mine şi au umblat după deşertăciuni, şi de nici o treabă s-au făcut; şi n-au zis, unde este Domnul, Cel ce ne-a scos pe noi din pământul Egiptului ? Cel ce ne-a trecut pe noi prin pământ uscat şi neumblat, prin pământ fără de apă şi fără de rod, şi prin umbra morţii ? Prin pământ, prin care n-a umblat cândva bărbat, nici a locuit fiu de om acolo. Şi v-am trimis pe voi în Carmel, ca să mâncaţi rodurile lui şi bunătăţile lui şi aţi intrat şi aţi pângărit pământul Meu, şi moştenirea Mea aţi pus întru uriciune. Preoţii n-au zis : Unde este Domnul ? Şi cei ce ţineau legea nu M-au ştiut pe Mine, şi păstorii au făcut necurăţie împotriva Mea; şi proorocii au proorocit întru Baal, şi au umblat în urma celor netrebnice. Pentru aceasta încă Mă voi judeca cu voi, zice Domnul, şi cu fiii fiilor voştri Mă voi pârâ; treceţi în ostroavele Hettimului şi vedeţi, şi în Chidar trimiteţi şi socotiţi bine, şi vedeţi de s-au făcut unele ca acestea; de şi-au schimbat păgânii dumnezeii lor, şi adevărat aceia nu sunt dumnezei. Iar poporul meu a schimbat slava mea întru aceia, de la care nu se vor folosi. Spăimântatu-s-a Cerul de aceasta, şi s-a înfricoşat foarte, zice Domnul. De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 3, Vers 1. Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu, şi nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuţi a muri, și s-a socotit pedepsire ieşirea lor, şi mergerea de la noi sfărâmare; iar ei sunt în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii, şi i-a aflat luişi vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării sale vor străluci, şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi, şi vor stăpâni popoare, şi va împărăţi într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege adevărul; şi credincioşii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că Dar şi milă este întru cuvioşii Lui, şi cercetare întru aleşii Lui. LA LITIE
Stihira hramului, apoi acestea ale Sfântului, facere a lui Gheorghe Sicheliotul; glasul 1. Veseleşte-te întru Domnul cetatea Tesalonic, bucură-te şi dănţuieşte, cu credinţă luminată îmbrăcându-te; având în sânul tău ca o vistierie pe Dimitrie întru-tot slăvitul pătimitor, şi mărturisitorul adevărului. Desfătează-te văzând tămăduirile minunilor; şi vezi pe cel ce surpă îndrăznirile barbarilor; şi strigă cu mulţumită Mântuitorului : Doamne slavă, Ție. Facere a lui Anatolie.
Cu frumuseţea cântărilor, să luminăm această zi de acum, şi să glăsuim vitejiile Mucenicului. Că marele Dimitrie este pus înaintea noastră spre laudă. Pentru că năvălirile tiranilor bărbăteşte pierzându-le, la privelişte de bunăvoie a venit, şi purtând laude de biruinţă cu slavă, Mântuitorului se roagă, să mântuiască sufletele noastre. Întreitule biruitor, apărătorul nostru mare Dimitrie, floarea cea neveştejită din văile muceniceşti, mărul cel cu bun miros, via cea împodobită cu felurite darurile Duhului; preaminunat este numele tău în tot pământul. Căci s-a înălţat mare cuviinţa minunilor tale mai presus de ceruri. Să-ţi cânte ţie acestea în toată vremea davidiceasca alăută; că pe Cuvântul, Dumnezeu Omul, Cel din Tatăl Cel Preaînalt urmând după putere, ca un adevărat rob al aceluia, pe Cruce adică nu te-ai suit, iar preacuratul tău trup, l-ai arătat înmiit rănit de împungerile suliţelor. Şi acum se cucereşte de cinstită pătimirea ta, sabia cea de foc din Eden, precum dedemult s-a îngrozit de lovirea în coasta Mântuitorului, şi a dat loc tâlharului celui întâi bine-cunoscător şi de Dumnezeu înţelepţit. Pentru aceasta şi numele tău este minunat în tot pământul, şi mare cuviinţa slavei tale, se măreşte de la margini până la margini. Iar mai vârtos în părintescul tău pământ, care este scaunul Tetalenilor, şi se păzeşte prin tine, de toate felurile şi adesele întâmplări. Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Ghermano.
Întru lăcaşurile cele mai presus de lume, Duhul tău cel fără prihană Dimitrie Mucenice înţelepte, Hristos Dumnezeu l-a primit; că tu Treimii ai fost apărător, şi în privelişte bărbăteşte ai pătimit ca un tare diamant. Şi împuns fiind în coasta ta cea nestricăcioasă întru-tot cinstite, asemănându-te Celui ce S-a împuns pe lemn spre mântuirea a toată lumea, ai luat lucrare de minuni, dând oamenilor tămăduiri din-destul. Pentru aceasta astăzi prăznuind adormirea ta, după vrednicie slăvim pe Domnul, Cel ce te-a mărit pe tine. Și acum..., a Născătoarei :
O mare taină ! Văzând minunile, propovăduiesc Dumnezeirea şi nu tăgăduiesc Omenirea. Că Emmanuil uşile firii a deschis ca un Om; iar încuietorile fecioriei nu le-a stricat, ca un Dumnezeu. Ci a ieşit din pântece aşa precum prin auz a intrat. Aşa S-a întrupat, precum S-a zămislit. Fără patimă a intrat, negrăit a ieşit, după cum zice Proorocul. Această uşă încuiată va fi, şi nimenea nu va trece printr-însa, fără numai Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce are mare milă. LA STIHOAVNĂ
Stihirile singur glasul ale cutremurului, facere a lui Simeon din muntele cel minunat. Glasul al 2-lea : Pământul tulburându-se de frica mâniei Tale, dealurile şi munţii se cutremură Doamne; ci cu ochiul bunei îndurări căutând spre noi, nu te mânia cu iuţimea Ta asupra noastră; ci milostivindu-Te spre zidirea mâinilor Tale, izbăveşte-ne de groaza cea înfricoşată a cutremurului, ca un un Bun şi Iubitor de oameni. Glasul al 6-lea,
Stih : Cutremurat-ai pământul şi l-ai tulburat pe dânsul. Înfricoşat eşti Doamne, şi cine va suferi dreaptă mânia Ta ? Sau cine Te va îmblânzi pe Tine ? Sau cine Milostiv Te va face Bunule spre poporul cel ce a greşit şi s-a deznădăjduit ? Cetele cereşti, îngerii, căpeteniile, şi stăpâniile, scaunele domniile, heruvimii şi serafimii, pentru noi strigă către Tine : Sfânt, Sfânt, Sfânt, eşti Doamne ! Lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea Bunule ! Pentru milostivirea milei, mântuieşte ţara şi cetatea, care este întru primejdii. Stih : Cel ce caută spre pământ și‑l face pe el de se cutremură; Cel ce Se atinge de munți și fumegă.
Ninivitenii pentru greşeli, prin îngrozirea de cutremur surpare au auzit, iar întru semnul chitului care prin Iona mijlocea învierea, pocăinţa au îmblânzit. Ci precum spre aceia milostivindu-Te, ai primit strigarea poporului Tău, cu a pruncilor şi a dobitoacelor, aşa şi pe noi cei pedepsiţi, iartă şi ne miluieşte pentru învierea Ta cea de a treia zi. Slavă..., a Sfântului, glasul al 8-lea, a lui Anatolie.
Are prea-dumnezeiesc şi fără prihană sufletul tău, pururea lăudate Dimitrie, lăcaş cerescul Ierusalim, ai căruia pereţi s-au zugrăvit cu preacurate mâinile nevăzutului Dumnezeu. Are şi preacinstitul şi multpătimitorul tău trup, această preamărită Biserică pe pământ, vistierie de minuni nefurată doctorie de boli, unde alergând luăm tămăduiri. Păzeşte prealăudate, cetatea ceea ce te măreşte pe tine de năvălirile cele potrivnice; ca cel ce ai îndrăzneală către Hristos, Cel ce te-a preamărit pe tine. Și acum..., a Născătoarei :
Fecioară ceea ce nu ştii de mire, care pe Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primeşte-le, ceea ce eşti cu totul fără prihană; care tuturor dăruieşti curăţire greşelilor; primind acum rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toţi. La binecuvântarea pâinilor
Troparul Sfântului, glasul al 3-lea : Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci precum mândria lui Lie ai surpat, şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor; aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să ne dăruiască nouă mare milă. De două ori. Şi Născătoare de Dumnezeu Fecioară... O dată; şi citirea Cuvântului.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul... Troparul cutremurului de două ori, Slavă..., al Sfântului. Şi acum... iarăşi al cutremurului. După întâia Catismă SEDEALNA glasul al 4-lea : Podobie : Degrab ne întâmpină pe noi... Pomenirea ta mărite Mucenice Dimitrie, a luminat astăzi Biserica lui Hristos, şi pe toţi i-a adunat, cu cântări după vrednicie să te laude pe tine de Dumnezeu înţelepţite, ca pe un ostaş adevărat, şi pierzător de vrăjmaşi. Pentru aceasta cu rugăciunile tale izbăveşte-ne pe noi de ispite. Slavă..., asemenea.
Lauda nevoinţei Mucenice Dimitrie, întru Hristos îmbrăcându-te, ai biruit pe vrăjmaşul cel neputernic. Că înşelăciunea celor fărădelege, întru dânsul surpându-o, ai fost celor credincioşi îndemnător spre evlavie. Pentru aceasta cu cinste prăznuim pomenirea ta. Și acum..., a Născătoarei, asemenea.
Nădejdea cea neruşinată, a celor ce nădăjduiesc întru tine, ceea ce una ai născut mai presus de fire cu trup, pe Hristos Dumnezeul nostru; pe acesta roagă-L cu sfinţii Apostoli, să dăruiască lumii curăţire şi pace, şi nouă tuturor mai înainte de sfârşit îndreptare vieţii. După a doua Catismă, SEDEALNA, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi... Să săvârşim astăzi cu bună cinstire praznicul lui Dimitrie purtătorul de nevoinţă, ca cel ce se roagă neîncetat lui Hristos, să se dea tuturor pace şi mare milă. Slavă..., glasul al 5-lea.
Podobie : Cuvântul cel împreună... Cu credinţă neîndoită purtătorul de chinuri al lui Hristos, îndrăznirile tiranilor surpându-le bărbăteşte, vitejeşte pe cel viclean a biruit. Şi răsplătirile pentru munci, darea de minuni a luat, de la Unul Dumnezeu puitorul de nevoinţă; Căruia se şi roagă, să ne miluiască pe noi. Și acum..., a Născătoarei, asemenea.
Bucură-te uşa Domnului cea neumblată ! Bucură-te zidul şi Acoperământul celor ce aleargă la tine ! Bucură-te limanul cel neînviforat şi care nu ştii de nuntă ! Ceea ce ai născut cu trup pe Făcătorul tău şi Dumnezeu; nu lipsi a te ruga, pentru cei ce cântă şi se închină naşterii tale. După Polieleu, SEDEALNA, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale... Pe tine Mucenicul Domnului cel preamilosârd te rugăm cu credinţă Dimitrie; izbăveşte-ne pe noi cei cuprinşi de toate felurile de primejdii. Tămăduieşte rănile sufletelor şi ale trupurilor noastre. Sfărâmă pornirile vrăjmaşilor noştri, sfinte. Împacă viaţa noastră, ca pururea să te mărim pe tine. Slavă..., glasul al 4-lea.
Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif... Lăudămu-te pe tine cu credinţă, ca pe un viteaz nevoitor, şi ostaş tare, al Împăratului a toate Hristos. Bucură-te frumuseţea şi veselia mucenicilor ! Bucură-te steaua cea luminată a Bisericii; zidul şi limanul celor ce aleargă la tine, mare Mucenice mărite Dimitrie; păzeşte pe cei ce te laudă pe tine, şi-i izbăveşte de toată vătămarea şi stricăciunea celui străin. Și acum..., glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce te-ai înălţat... Ca Cel ce Te-ai uitat pe pământ cu groază, L-ai cutremurat pe el cu puterea Ta, şi sufletele tuturor credincioşilor le-ai clătit. Pentru aceasta strigăm Ție, ca Dumnezeului a toate : Stăpâne îndelung răbdătorule, lasă acum urgia Ta, şi nu trece cu vederea cetatea şi poporul; pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine Hristoase. Apoi Antifonul dintâi al glasului al 4-lea :
Prochimen, glasul al 4-lea :
Minunat este Dumnezeu, întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil. Stih : Sfinţilor celor ce sunt pe pământul Lui minunate a făcut Domnul toate voile Sale într-înşii. Toată suflarea...
Evanghelia de la Matei :
Zis-a Domnul Ucenicilor Săi : Iată Eu vă trimit... După Psalm 50, Slavă..., glasul al 2-lea : Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri Dimitrie, Milostive curăţeşte mulţimea greşelilor noastre. Şi acum...,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive curăţeşte mulţimea greşelilor noastre. Apoi Stihul : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...
Şi Stihira, glasul al 6-lea : Astăzi ne adună prăznuirea cea a toată lumea, a purtătorului de chinuri. Veniţi dar iubitorilor de praznic, luminat să săvârşim pomenirea lui, zicând : Bucură-te, cel ce ai rupt haina păgânătăţii prin credinţă, şi cu vitejia Duhului te-ai înfăşurat ! Bucură-te, cel ce ai stricat meşteşugirile călcătorilor de lege, cu puterea cea dată ţie de la Unul Dumnezeu ! Bucură-te cel ce ai închipuit prin mădularele tale cele împunse, fericită patima lui Hristos. Pe Acesta roagă-L, podoaba purtătorilor de chinuri Dimitrie, să ne izbăvim noi, de văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi, şi să mântuiască sufletele noastre. CANOANELE
Al cutremurului cu Irmosul pe 6. Şi ale Sfântului două pe 8. CANONUL cutremurului Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, glasul al 6-lea : Irmos : Pe uscat umblând Israil cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm. Cât este de înfricoşată mânia Ta, de care ne-ai izbăvit Doamne, neîngropând în pământ toată mişcarea noastră. Pentru aceasta cu mulţumită, pe Tine pururea Te slăvim. Bucurându-Te pururea şi cu adevărat, de a noastră cu totul desăvârşită îndreptare Stăpâne, ca pe o frunză proastă clăteşti tot pământul, întărind Doamne întru frica Ta pe credincioşi. Izbăveşte-ne de cutremurul cel prea-greu pe noi pe toţi, şi nu da Doamne să piară cu totul moştenirea Ta, care cu multe răutăţi Te mânie pe Tine, Cel îndelung-răbdător. A Născătoarei :
Ca nişte robi strigăm către tine Maica lui Dumnezeu; arată îndurările tale cele obişnuite spre cetate şi poporul tău; şi cu milostivire izbăveşte-ne de cutremur greu şi de nimicire. CANONUL întâi al Sfântului.
Facere a lui Teofan. Cântarea 1-a, glasul al 4-lea : Irmos : Adâncul Mării Roşii... Cu dumnezeiască cununa muceniciei fiind încununat, lângă Dumnezeu dănţuieşti, strălucind cu strălucirile cele de acolo, fiind plin de lumină Mucenice, pururea lăudate Dimitrie. Ca pe cel ce ai fost mărturisitor adevărului, şi până la sânge te-ai luptat Fericite cu răbdare, şi tare împotrivire împotriva luptelor ai arătat, Stăpânul te-a primit, Mărite. Pe aflătorul răutăţii l-ai doborât la pământ Dimitrie, surpându-l cu muceniceasca ta suliţă; fiind întărit spre aceasta Fericite, cu puterile dumnezeieştii bunătăţi, cele mai presus de minte. A Născătoarei :
Cel ce fără de mamă ca un Dumnezeu mai înainte a fost, S-a făcut precum suntem noi, fără tată, din tine Născătoare de Dumnezeu prealăudată, trup luând după unire, mai presus de cuvânt şi de cuget. Alt Canon, al Sfântului.
Facere a Preasfântului patriarh Filotei, având temeiul laudelor şi rugăciunii, Sfântul Mir.
Cântarea 1-a, glasul acelaşi : Irmos : Deschide-voi gura mea... Partea mea Dimitrie şi dumnezeiască mărire te fă, că şi eu sunt oaie din staulul dragostei tale. Pentru aceasta primeşte cântarea mea purtătorule de cunună, prin care laud astăzi darul mirului tău. Intrat-ai Dimitrie luminat, în priveliştea mucenicilor, cu untul-de-lemn al faptelor bune ungându-ţi sufletul tău; şi cu chip nou căzând, biruieşti viteazule, şi izvor de mir ai arătat trupul tău. De curgerile întinăciunii, şi de putoarea păcatului curăţeşte-mă Dimitrie, rogu-mă, şi de patimile cele necurate, şi cu mirul tău arătat mirosind, fă-mă vrednic lăcaş de mireasma lui Hristos. Slavă...,
Ca nişte mir, a zis dumnezeiescul David cu duhul, este unirea fraţilor cea frumoasă, Slăvite; căci mirurile tale, înţelepte, adună făptura cea nouă, spre unirea Mirului celui mai bun. Și acum..., a Născătoarei :
Ceea ce te-ai arătat cu totul fără prihană, alabastru Mirului Dumnezeiesc, şi vas prea-ales al miresmei lui Hristos; rogu-mă ție, izbăveşte-mă de putoarea patimilor, şi de tina păcatelor. Catavasia : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a : Irmos : Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale. Pământul se răneşte, când noi săvârşim păcate, şi pururea mânia Ta o porneşte asupra noastră, întru-tot Îndurate Împărate; ci iartă Stăpâne pe robii Tăi. Clătind Doamne pământul, l-ai întărit iarăşi, dojenind şi întorcând neputinţa noastră; vrând prin aceasta să ne întărim cu dumnezeiască frica Ta, Preabunule. Să fugim fraţilor de păcatele cele ce nasc moarte amară, şi cutremure preagrele, şi răni nesuferite; şi pe Dumnezeu cu chipuri de pocăinţă să-L îmblânzim. A Născătoarei :
Ceea ce una eşti bună, pe Cuvântul cel Preabun roagă-L cu dinadinsul, să ne apere de nevoia cutremurului, şi de toată mânia, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, rugămu-ne. Alt Canon,
Irmos : Veselească-se de tine Biserica... Socotitu-s-a de nimica înaintea ta porunca tiranilor; că pe Cuvântul lui Dumnezeu, purtătorule de chinuri mai mult decât pe toţi L-ai cinstit. Sfeşnic luminos, în cortul muceniciei ai fost, cu dumnezeiască lumină strălucind, Mucenice purtătorule de chinuri Dimitrie. Izvor de tămăduiri, şi vistierie nefurată câştigându-te, de toată veselia s-a îmbogăţit sfinţită şi minunată cetatea ta. A Născătoarei :
Tămăduind chipul cel putred al pământenilor Preacurată, întru acesta din tine S-a îmbrăcat, rămânând precum a fost Iubitorul de oameni. Alt Canon,
Irmos : Pe ai tăi cântăreţi... Intrat-ai în izvoarele cele de viaţă curgătoare, curăţindu-te cu dumnezeiescul Botez şi cu sângele mucenicesc spălându-te Dimitrie, fire nouă ţi-ai săvârşit, izvor de mir făcându-te. Cel ce eşti mare păzitor al Tesalonicului, ca un mare izvor al Domnului veseleşti luminat cetatea ta, cu curgerile mirului, şi ca pe nişte dumnezeieşti lăcaşuri, sfinţeşti toate. Cetatea ta Mucenice, este ca un izvor de ape vii, şi vărsând ca nişte curgeri în chip de râu mirurile tale, îneacă mările eresurilor şi ale patimilor. Slavă...,
Mirul Hristos, în sufletul tău Dimitrie a curs cu înţelegere şi ca nişte miere în buzele tale, izvor de mir a turnat, Darul Duhului, pe tine cinstit lăcaş arătându-te. Și acum..., a Născătoarei :
Iată Fecioara striga către Stăpânul tuturor şi Fiul său : Bun eşti Mirele meu, iată bun şi frumos ! Întru mireasma mirului Tău, degrab alerg în urma Ta. CONDACUL cutremurului, glasul al 6-lea.
Podobie : Plinind rânduiala cea... Mântuieşte-ne Doamne pe noi pe toţi de cutremurul cel greu şi de rănile cele nesuferite, pentru păcatele noastre. Miluieşte Doamne pe iubitorii de Dumnezeu conducătorii noștri, şi pe popor pe care l-ai câştigat cu scump sângele Tău Stăpâne; şi cetatea Ta să nu o dai pierzării prin cutremurul cel înfricoşător; că alt Dumnezeu afară de Tine nu ştim. Şi strigă celor ce-Ți cântă Ție : Eu sunt cu voi, şi nimenea împotriva voastră. SEDEALNA Sfântului, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul... Cu obiceiurile creştinătăţii îmbogăţindu-te, înşelăciunea păgânătăţii surpând, Mucenice, ai călcat îndrăznirile tiranilor şi cu dumnezeiescul dor mintea aprinzându-ţi, înşelăciunea idolilor în prăpastie o ai afundat. Pentru aceasta după vrednicie, răsplătirea nevoinţelor ai luat; facerea de minuni, şi izvorăşti tămăduiri, purtătorule de chinuri, Dimitrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta. Slavă..., asemenea.
Împăratului veacurilor bine-plăcând, de către tot sfatul împăratului celui fărădelege te-ai ferit, Slăvite, şi celor ciopliţi n-ai jertfit. Pentru aceasta, jertfă pe tine însuţi te-ai adus Cuvântului Celui ce S-a jertfit, prea-tare pătimind. Pentru aceasta şi cu suliţa în coastă fiind împuns, tămăduieşti patimile celor ce vin Ia tine cu credinţă purtătorule de chinuri Dimitrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. Și acum..., a cutremurului, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce te-ai înălţat pe Cruce... Fiindcă te-ai milostivit şi ne-ai izbăvit pe noi, de mânia Ta cea nesuferită, ce a venit asupra noastră; noianul iubirii de oameni arătându-ne Hristoase, acum bine-mulţumim Ție. Fereşte-ne pe noi cei pedepsiţi pentru toate relele noastre care ne omoară şi caută spre noi milostivindu-Te Mântuitorule, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine. Cântarea a 4-a :
Irmos : Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând; din cuget curat întru Domnul prăznuind. Tu Doamne care clăteşti pământul, voind, întăreşte-ne Stăpâne întru frica adevărului, pe noi pe toţi cei clătiţi de năravurile vicleanului luptător. Cu dumnezeiască voia Ta clăteşti toate şi spăimântezi inimile celor ce locuiesc pe pământ, Stăpâne. Dar slăbeşte Doamne valurile dreptei-mâniei Tale. Neavând nicicum în minte frica Ta, spăimântezi cu cutremur inimile celor de pe pământ, Unule bine Îndurate; ci după obicei minunează spre noi milele Tale. A Născătoarei :
Lăcaş al lui Dumnezeu Stăpână pe tine ştiindu-te, întru Sfântul tău lăcaş, mâinile cu umilinţă ridicăm spre rugăciune; vezi dosădirea noastră, şi ne dă ajutor. Alt Canon,
Irmos : Ridicat pe Cruce văzându-te... Pe tine cel ce ai biruit minciuna păgânătăţii, văzându-te Cuvântul lui Dumnezeu Cel Preaînalt, cu mărire te-a încununat Dimitrie, pe cel ce cânţi : slavă puterii Tale, Doamne. Îndreptat fiind cu palma cea de viaţă purtătoare, ai ajuns la limanurile cele prea line, unde acum bucurându-te, strigi Dimitrie : Slavă puterii Tale, Doamne ! Asupra înşelăciunii biruinţă ridicând, cununa dreptăţii cea de biruinţă ai luat Dimitrie, strigând Ziditorului tău : Slavă puterii Tale, Doamne ! A Născătoarei :
Ca ceea ce eşti mai sfântă decât toate făpturile, numai tu te-ai învrednicit a fi Maica lui Dumnezeu; că pe Acesta născând, lumea ai luminat cu Darul cunoştinţei de Dumnezeu. Alt Canon,
Irmos : Sfatul cel neurmat... Ca pe un strugur copt pe tine, Fericite, culegându-te Hristos din dumnezeiasca viţă, te-a stors în teascurile muceniciei; şi ca nişte must curgând, te-a făcut dumnezeiesc izvor de mir. Unde petreci Mirele meu ? Unde Ți-ai pus lăcaşul Tău întru amiază-zi ? Cel încununat cu slavă, a strigat către Hristos : Spre mireasma mirurilor Tale alerg, mir luând. Slavă...,
Cel ce curgerile înşelăciunii le-ai înecat Dimitrie, cu curgerile sângiurilor tale; usucă şi râurile păcatelor şi ale patimilor mele, cu curgerile mirurilor tale, rogu-mă. Și acum..., a Născătoarei :
Spune-mi mie Mirele meu ! Spune-mi mai luminat, unde paşti oile ? Mireasa striga către Mirele şi Fiul; că mireasma mirurilor Tale, a tras pe toţi cei ce Te iubesc. Cântarea a 5-a :
Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea Ta Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le; ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cel ce chemi din negura greşelilor. Şi tu inimă te clăteşte acum, văzând îngrozirea lui Dumnezeu stându-ţi asupra, şi strigă : Iartă pe poporul Tău Stăpâne Doamne, şi potoleşte mânia Ta, Îndurate. Poporul şi cetatea, care le-ai câştigat cu sângele Tău Iisuse, nu le da întru pierzare ; nu lăsa să se tulbure pământul cu cutremur groaznic; ceata Apostolilor Te roagă pe Tine. De la căile Tale Stăpâne cele drepte, abătându-ne cu minte răzvrătită, întru mânie Te-am întors pe Tine, Cel Milosârd, şi care nu ții minte răul; ci milostiv fii Îndurate, robilor Tăi. A Născătoarei :
Acum a venit vreme de ajutor, acum împăcare trebuieşte Preacurată, către Fiul tău şi Domnul; roagă-L să se milostivească spre noi cei ce ne împotrivim Lui, şi să ne izbăvească de această mânie de acum. Alt Canon,
Irmos : Tu Doamne lumina mea... Focul dumnezeieştii dragoste în inimă primind, ai stins focul nedumnezeieştii nebunii idoleşti, pururea Slăvite Dimitrie. Mântuindu-ne pe noi de primejdii arătate Dimitrie, acoperă cu rugăciunile tale pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te laudă pe tine. Cei ce cu credinţă şi cu osârdie aleargă la lăcaşul tău Dimitrie, degrab se mântuiesc de boli şi de patimile cele de suflet stricătoare. A Născătoarei :
Cuvântul lui Dumnezeu, Cel de o Fiinţă cu Tatăl, al tău Fiu este Maica lui Dumnezeu, mai presus de minte şi de cuvânt, cu tine de o fiinţă fiind. Alt Canon,
Irmos : Spâimânta-tu-s-au toate... Marele între Mucenici Dimitrie, cu sângiurile amestecând sudorile nevoinţelor, mir dumnezeiesc nouă ne-a gătit, bine fierbând doctorie cu focul Duhului, spre nouă curăţire a sufletelor noastre. Rănile trupurilor şi ale sufletelor le curăţeşti Dimitrie, ca şi cu nişte lucrătoare doctorii, cu mirul cel din mormântul tău; spălând veninul cel înţelegător, prin rîvna Stăpânului tău, cu picăturile sângiurilor tale. Slavă...,
Mirul cel mai lucrător decât focul Dimitrie, ajungând la toată Biserica, curge, izvorăşte, viază, şi lucrează tainic, celor ce aleargă cu credinţă la dânsul, arzându-le bolile, şi gonind dracii. Și acum..., a Născătoarei :
Cuvântul sălăşluindu-Se în pântecele tău Fecioară, l-a făcut doctorie de mir nou. Pentru aceasta sufletele cele fecioreşti ale dumnezeieştilor sfinţi, în urma ta au alergat cu căldură : Bună eşti ! Strigând către tine; bună eşti ! Fecioară Stăpână. Cântarea a 6-a :
Irmos : Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea Multmilostive. Neavând Stăpâne îndrăzneală noi smeriţii, a ne ruga înălţimii Tale, pe îngerii Tăi cei aleşi îi mişcăm spre călduroasă rugăciune; pentru dânşii, izbăveşte-ne pe noi de mânia Ta. Acum am cunoscut Doamne, că ai voit întru noi şi nu ne-ai ţinut sub pământ pentru păcatele cele cumplite; pe noi cei ce mult am greşit. Pentru aceasta cu mulţumită Te slăvim. Porunceşti să se cutremure temeliile pământului, ca noi smeriţii să încetăm a ne clinti din starea cea mai bună a faptelor celor bune, şi să ne întărim cu frica Ta Cuvinte. A Născătoarei :
Sfântă dumnezeiască Mireasă, milostiveşte-te acum spre poporul tău cel fără pricepere, şi cu rugăciunile tale cele de Maică, opreşte degrab mânia lui Dumnezeu ce este asupra noastră, rugămu-ne ţie. Alt Canon,
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas... Adunându-ne împreună, cu un glas lăudăm Dimitrie pomenirea ta cea de lumină purtătoare, şi plină de minuni, şi de darurile Sfântului Duh, Preafericite. Dezleagă legăturile greşelilor mele, cu rugăciunile tale; căci ca un nebiruit Mucenic ai îndrăzneală către Stăpânul; şi fii mie scăpare şi acoperământ Dimitrie. A Născătoarei :
Neîntinată, aflându-te Mirele Cuvântul în mijlocul spinilor, ca un crin preacurat, şi ca o floare din văi, o Maică a lui Dumnezeu ! În pântecele tău S-a sălăşluit. Alt Canon,
Irmos : Înţelepţii lui Dumnezeu... În baia dumnezeiescului Botez spălându-te, te-ai uns, Mărite, cu mirul Duhului; care păzindu-l nespurcat sângele coastei tale, mir l-a făcut. Scoală, vino aproape de mine sufletul lui Dimitrie, grăieşte Mirele Domnul; să intrăm în camera cea cu nard, şi miresmei mirului meu să ne împărtăşim. Nouă toate s-au făcut Dimitrie, strigă ție Mirele Hristos; iarna a trecut, vino, trandafirul a înflorit. Aleargă o prietene ! La mireasma mirurilor Mele ! Slavă...,
Eu, zice cel iubit, eu mirele sârguiesc în urma Ta; că mireasma mirurilor Tale întrece toate mirurile; ea, care sângele nostru mir l-a făcut. Și acum..., a Născătoarei :
Cu moarte moartea s-a stricat, viaţa din mormânt a răsărit; prin străină naşterea ta, legile fireşti dezlegându-se; şi sângele mucenicilor mir s-a făcut. CONDAC, glasul al 2-lea :
Cu curgerile sângiurilor tale Dimitrie, Biserica, Dumnezeu o a roşit, Cel ce ţi-a dat ţie tărie nebiruită; şi păzeşte cetatea ta nevătămată, că tu eşti întărirea ei. ICOS.
Pe marele Mucenic, toţi credincioşii adunându-ne, cu un glas să-l lăudăm ca pe un ostaş al lui Hristos şi Mucenic; cu cântări şi cu laude strigând Stăpânului şi Ziditorului lumii : Izbăveşte-ne pe noi de nevoia cutremurului, Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor Sfinţilor Tăi Mucenici. Întru tine nădăjduim, să ne izbăvim de nevoi şi de necazuri; că Tu eşti întărirea noastră. SINAXAR
În această lună în ziua a douăzeci şi şasea, pomenirea Sfântului slăvitului marelui Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir şi făcătorul de minuni.
Stih : Sulițele Hristoase al meu, pe Dimitrie împungând. Care paternei coastei tale celei de suliţe împunse râvnind. În a douăzeci şi şasea zi pe Dimitrie l-au rănit, suliţele şi l-au omorât. Acesta a fost pe vremea împăiaţilor Diocleţian şi Maximian, trăgându-se din Tesalonic, fiind din început blagocestiv şi învăţător al credinţei celei în Hristos. Deci mergând Maximian la Tesalonic, a fost prins Sfântul şi pus în temniţă, pentru că era vestit în buna-credinţă. Şi lăudându-se împăratul cu un om al lui ce-l chema Lie şi îndemnând pe oamenii cetăţii să iasă să se lupte cu dânsul, căci întrecea acesta pe toţi cei de vârsta lui la mărimea trupului şi la virtute. Un oarecare tânăr creştin anume Nestor, mergând la Sfântul Dimitrie unde se afla în temniţă, îi zise : Robule a lui Dumnezeu, voi să mă lupt cu Lie, ci te roagă pentru mine. Iar Sfântul însemnându-l la frunte cu semnul Crucii, îi zise : Şi pe Lie vei birui şi pentru Hristos vei mărturisi. Deci luând Nestor îndrăzneală din cuvintele acestea, merse de se luptă cu Lie şi-i puse semeţia lui jos, omorându-l. De care lucru împăratul ruşinându-se, s-a mâhnit împreună şi s-a mâniat. Şi fiindcă s-a înştiinţat cum că Sfântul Dimitrie a îndemnat la această pe Nestor, a trimis ostaşi şi le-a poruncit să-l străpungă cu suliţele pe Sfântul înlăuntru în temniţă, pentru că a fost pricină junghierii lui Lie şi făcându-se aceasta, îndată marele Dimitrie şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, făcând după moartea sa multe minuni şi preaslăvite tămăduiri. Apoi din porunca împăratului s-a tăiat şi capul Sfântului Nestor. Dintru ale lui Metafrast.
Aşadar a fost cele ale Sfântului şi zăcându-i trupul mort pe pământ, au luat apoi nişte creştini cinstitele lui moaşte şi le-au îngropat cu cinste şi cu dragoste dumnezeiască. Iar o slugă a Sfântului ce-i slujea, când a primit Sfântul fericita junghiere, el precum putu strânse sfinţitul acela sânge al Mucenicului, în Sfântul orar ce-l purta Sfântul pe umeri, încă şi inelul Sfântului ce-l purta în mână sângerându-i cu mucenicescul sânge, multe minuni cu dânsul a făcut, cât se umplu toată cetatea Tesalonicenilor de vestea minunilor. Drept aceea nici era cu putinţă a se ascunde aceasta de Maximian, nici el a suferi zavistia, ci prinseră numaidecât pe acea minunată slugă, care se chema Lupul, şi-l omorâră. Deci trecând câtăva vreme şi întinzându-se minunile şi ajungând în toate părţile, un om un oarecare anume Leontie, foarte de cinste şi cu căldură spre credinţa în Hristos, căzu într-o boală foarte grea, încât socotea mai dorită moartea, şi neputând doctorii nimic a-i folosi şi boala tot întărindu-se, năzui la sfânta biserică a Mucenicului, şi îndată cum l-a dus şi-l puse acolo, şi el chemând numele Sfântului prin buzele sale, prea-lesne se tămădui de acea boală. Şi precum Leontie curând îşi luă tămăduirea, aşa fără de zăbavă precum a putut a dat răsplătirea. Că strică lăcaşul cel mic unde era trupul Sfântului fiind foarte strâmt, strâmtându-se de zidul băii şi de uliţă, şi zidi din temelie lăcaş mai mare în cetatea Tesalonicului, care stă până astăzi foarte cuvios în faţa uliţei celei mari, unde este : baia cea de obşte. Deci vrând acest blagocestiv om, ca să meargă la Iliric unde ocârmuia şi dregătoria eparhului, şi vrând el să ia oarece părţi din Sfântul trup, ca să zidească şi acolo biserică Sfântului Mucenic, dar fiindcă nu luase voie de la Sfântul, pentru aceea îl zăticni, arătându-se noaptea. Pentru care făcu a doua călătorie precum zic şi-şi tocmi lucrul, luând haina Mucenicului ce era roşită de Sfântul său sânge şi o parte din orar şi punându-le într-un sicriu de cinste, pe cele ce erau cu adevărat cinstite, într-acest chip plini pofta Mucenicului, şi luişi mare întemeiere. Deci vrând aşi face calea către Sirmion în vreme de iarnă şi sosind la ţărmurile apei Istrului şi venind apa foarte mare, în scârbă era omul. Iar Sfântul Dimitrie arătându-i-se, zise : Să nu aibi nici o grijă, ci ţinând în mâini cele ce duci, treci fără de nici o îndoială râul, şi ascultă eparhul pe cel ce i se arată şi dimineaţa suindu-se în car trecu apa ţinând sicriaşul în mâini, îi făcu apa loc, şi curgea cu linişte. Deci aşa trecând fără de nici o vătămare şi sosind la Sirmion a dat acest sfânt sicriu cu odorul ce era într-însul în biserica ce zidise Mucenicului. Şi mulţi se îndulciră de multele minuni şi tămăduiri ce făcea acea sfântă hlamidă, încă şi pe cale. Şi pe Marian eparhul Uirionilor, care era cuprins de o boală rea din cap până la picioare, părăsindu-l doctorii şi mergând la biserica Sfântului precum îi poruncise Sfântul, l-a izbăvit de acea boală. Şi pe alt om ce avea boală de curgerea sângelui, l-a tămăduit minunat, şi pe altul ce era îndrăcit, încă şi pe cetatea cea mare a Tesalonicului o a izbăvit de înconjurarea şi bătaia barbarilor şi i-a scos din robia lor. Şi pe episcopul Afrorilor, pe care îi scriu elinii mutaţi din Fenicia, robindu-se de către barbari l-a izbăvit, arătându-i-se Sfântul şi slobozindu-l din legăturile ce avea împrejur, l-a îndreptat până la Tesalonic. Iar dacă s-a dus episcopul la Africa, a zidit o biserică marelui Mucenic Dimitrie şi silindu-se încă ca să-i facă şi un chivot şi un amvon, iar Sfântul neîntârziind, ci arătându-se episcopului în vis, i-a zis : Ia aminte corabia ce a sosit acum în liman, că a adus marmură de câte îţi trebuiesc. Şi dintru acelea vei lua pentru acea trebuinţă; deci vorbind episcopul cu corăbierul şi neputând isprăvi, tăgăduindu-le acela, i se arătă iarăşi Sfântul şi i-a zis : Că la pliscul corăbiei zăceau marmurile, spunându-le locul anume cum şi în ce fel de formă erau, şi cum că le cumpărase pe numele fratelui său şi împreună Mucenicului Victor, şi cum că acela i le-a dăruit acum aflându-se pentru dânsul altele în Ţarigrad de i s-a împlinit trebuinţa, şi să spună aievea corăbierului într-acest chip, că aşa îl va pleca şi le va lua, precum a şi fost. În cetatea Tesalonicului a potolit foametea şi moartea ce era, înconjurând pe la limanuri şi arătându-se corăbierilor, le porunci de-şi porneau corăbiile cu bucate acolo degrab, arătându-se atunci şi aievea, de-l vedeau corăbierii cu ochii şi mergea Sfântul departe înaintea corăbiilor, umblând pe mare. Deci pururea pomenitul împăratul Iustinian, a zidit, acel de Dumnezeu făcut şi fără prihană lucru, în numele adevăratei înţelepciunii Cuvântului lui Dumnezeu şi cerca ca să ascunză acolo toate cele dedemult vechi şi cinstite lucruri şi poftind să i se aducă acolo şi vreo părticică din moaştele Sfântului marelui Mucenic Dimitrie, şi pornindu-se spre acel lucru cei trimişi de dânsul şi apropiindu-se de mucenicescul şi de Dumnezeu cinstitul mormânt al Mucenicului; îndată se arătă unde strălucea foc de la cinstitul sicriu şi sărea de acolo văpaie de foc de-i lovea în gură şi nu-i lăsa ca să se apropie, şi glas din foc ieşind şi povestind acel înfricoşat şi minunat lucru zicea : Părăsiţi-vă a mai bântui; de care îngrozindu-se căzură cu faţa la pământ şi luând numai ţărână de acolo, se duseră. Din care jumătate o puseră ca un odor în Schevofilachie, iar jumătate o trimiseră la împăratul pentru sfinţenie, povestindu-i cele ce li s-au întâmplat şi li s-au grăit. Iar diavolul cel ce pururea pizmuieşte cele bune, ispiti oarecând să dea marea cetate a Tesalonicului în mâinile vrăjmaşilor într-acest chip : Meşteşugii ca să ardă Chivotul Sfântului în biserică, şi aprinzându-se biserica de ardea, sosi şi neamul cel fără de omenie al Slavinilor, şi îşi ascunse oastea puţintel în laturi de la cetate, care aceasta a fost din pornirea vicleanului satana. Iar poporul strângându-se ca să stingă focul, cel ce era purtător de grijă, de lucrurile cele sfinte ale bisericii, văzând că argintul sicriului se topise de curgea pe pământ, se temu, să nu se facă vreun jaf, să piară argintul de norod, deci strigă cu glas mare zicând : O prietenilor şi fraţilor, vrăjmaşii împresurară cetatea şi au început a sfărâma zidurile; meşteşugindu-se el cu cuvântul lui, ca să risipească mulţimea oamenilor, ca să nu jefuiască argintul, căci Sfântul dădu-se insuflarea aceasta, care crezând cuvântul aceluia, precum şi era de crezut şi pornindu-se toţi numaidecât la ziduri, aflară pe vrăşmaşi punând scările la ziduri şi măiestriile cele de stricăciunea cetăţii şi pe cei ce dăduse năvală asupra cetăţii numai puţin decât focul; deci chemând pe Sfântul întru ajutor, îi goniră. Iar după ce se stinse şi focul, păzitorul acela al bisericii, spuse către toţi minunea, zicând : Că strigarea aceea ce făcuse, nu era doar că ştia el ceva de venirea vrăjmaşilor, ci numai pentru paza Sfântului, ca să nu se jefuiască argintul de norod. Care este arătată la cei chibzuiţi, care ştiu socoti lucrurile şi cunosc dumnezeieştile rânduieli, că cu pronia Sfântului întorcând la capul vrăjmaşului meşteşugurile lui, se tămădui răul cu rău, căci cu aprinderea focului scorni norodul şi cu stingerea îl întări, iar cu glasul cel de mântuire care s-a dat din dumnezeiasca insuflare păzitorului bisericii le strigă, fiind norodul înfierbântat, mântui şi zidul şi cetatea foarte lesne. Aşijderea şi un oarecare Ilustrie, ce se zice pe limba elinească protospătar, şezând lângă biserica Sfântului, dumnezeiesc om se cunoştea a fi. Acesta spunea, că pe vremea războiului avarilor împărăţind Mavrichie, a văzut doi bărbaţi luminoşi la chip şi la stat, ca cei ce se cinstesc şi stau înaintea feţei împăratului, care mergeau să intre în biserica Sfântului şi când au fost la locul ce se cheamă Trivolon, de unde se începe a intra în biserică, între cei doi stâlpi mari de temelie, ce stau spre apus, ziseră slugii să-i ducă la domnul casei, şi apropiindu-se el de intrarea Sfântului Chivot, iar Sfântul cu degrab deschise uşile, şi ieşi de-i întâmpină şi le-a dat închinăciunea sănătăţii ca unor cunoscuţi şi veniţi de la împăratul, şi făcând voia împăratului. Iar ei grăiră către dânsul, zicând : Că împăratul a poruncit sfinţiei tale să laşi cetatea şi să mergi către dânsul, că s-a lăsat vrăjmaşilor cetatea aceasta. Care dacă auzi Sfântul, plânse plecând capul, fiind cuprins cu tăcere, multă vreme, arătând cu chipul acesta greutatea mâhnirii ce-i deteră cuvintele acelea, de care mâhnindu-se şi sluga, zise : De aş fi ştiut fraţilor, că va aduce venirea voastră atâta amărăciune, nu aş fi spus domnului meu. Şi după aceea târziu îi întrebă Sfântul : Adevărat, aşa a plăcut ? Aşa s-a părut Domnului şi Stăpânului tuturor ? Să părăsească o cetate atât de mare care a cumpărat-o cu sângele său, să o dobândească cei ce nu-l cunosc ? Şi zicând ei aşa adevărat iar Sfântul şi multmilostivul Mucenic, îi tocmi şi învăţă să ducă răspunsul la Domnul şi Stăpânul tuturor care era într-acest chip : Cunosc iubitorule de oameni Doamne, milosârdiile tale, cele ce biruiesc pururea mâhnirea ta, care o aţâţă păcatele noastre, cunosc că ţi-ai pus sufletul pentru păcătoşi şi ţi-ai vărsat sângele pentru ei, şi nu s-a zăticnit niciodată această bunăvoire a ta şi de păcatele noastre, şi de vreme ce m-ai pus şi pe mine păzitor acestei cetăţi, mă voi asemăna ţie Stăpânului meu şi-mi voi pune sufletul pentru dânşii şi voi pieri cu pieritorii aceştia, ce cred în numele tău. Şi nu s-au despărţit de la tine, măcar că au greşit, iar tu eşti Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Spre acestea ziseră bărbaţii aceia : Acestea să spunem celui ce ne-a trimis ? Acestea să zicem împăratului ? Frică ne este să nu cumva să se mâhnească asupra ta; iar Sfântul zise : să le zică şi iar să le zică şi se întoarse iarăşi la Chimitirion şi închise Sfântul Chivot înaintea celor cu chip îngeresc, care purceseră de se duseră după vorba aceasta. Acestea le adeverea sfinţitul Ilustrie, că le văzuse aievea întru uimire; sau vedenie şi povestindu-le cetăţenilor, ce mai rămăsese, le da îndrăznire cu cuvântul, că erau îngroziţi şi slăbiţi pentru boala omorului, ce se întâmplase mai înainte, aflându-se la multă neputinţă şi la lipsă de prada şi călcarea limbilor, şi-i îmbuna, că este Sfântul întru ajutor cu dânşii şi-i adeverea că cu rugăciunile Sfântului vor fi păziţi, precum mai pe urmă sfârşitul lucrurilor a arătat. Iarăşi un eclesiarh anume Onisofor, păzind la Sfântul mormânt şi se ostenea la aprinderea candelelor şi a lumânărilor şi fiind rău cu năravul aşa, că fura lumânările şi care făcându-o aceasta multă vreme, n-a lăsat Sfântul netămăduit năravul lui cel nepriceput şi de stricăciune, ci arătându-i-se în vis, îl mustră, şi-l învăţă cu binişor, ceea ce se cădea să facă, zicându-i : Frate Onisifore, nu-mi place ceea ce faci la lumânări, ca să ştii, că făcând aceasta şi pe cei ce le aduc păgubeşti mult, şi însuţi pe tine te-ai împins în prăpastia pierzării. Că cu cât se aprind mai mult lumânările, se milostiveşte şi Dumnezeu mult spre cel ce le aduce; iar când se iau curând, micşorează lucrul mila aceluia şi sporeşte osânda celuia ce le ia. Deci oprindu-se Onisifor puţinel din cuvintele acestea, peste puţină vreme iarăşi lăsându-se de îmblânzirea vedeniei, se apucă iarăşi de cele obişnuite, făcându-le fără de frică. Şi când a fost într-o zi mergând un creştin foarte de noapte, duse lumânări foarte frumoase, care plăcură lui Onisifor şi îndată cum le-a aprins merse să le ia, după ce se duse cel ce le adusese. Însă vezi şi grija Sfântului; cum se întinse acela la lumânări, Sfântul încă slobozi glas din sicriu, zicându-i : Dar nu te-ai mai părăsit ? Într-acest chip lovindu-se Onisifor, căzu la pământ cădere grea, îngrozindu-se de frică şi de sunetul glasului, până a mers un cleric cunoscut al lui, de l-a ridicat de jos şi l-a ţinut de şi-a venit în fire; şi după ce îşi veni în fire, îşi mărturisi către toţi îndrăznirea nebuniei lui şi purtarea de grijă a Sfântului, cu cea dintâi şi a doua certare cu iubire omenească, cât nu numai el ci şi alţii toţi se folosiră de minunea aceasta. Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Artemidor şi Vasilie, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Artemidor al căruia sfârşii prin sabie s-a hotărât, Împreună nevoitor la sabie pe Vasilie a avut. Tot în această zi, Sfânta Muceniță Leptina care pe pământ târându-se s-a săvârşit.
Stih : De mâinile rău-cugetătorilor târându-se pe pământ, A lăsat Leptina grăsimea trupului la pământ. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Glicon, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Grumazii la sabie întinzăndu-ţi Glicone Mucenice, Sângele tău pentru Hristos îl verşi jertfă preadulce. Tot în această zi, pomenirea marelui şi groaznicului cutremur.
Erau douăzeci şi patru de ani ai împărăţiei lui Leon Isaurul, la al nouălea Indiction, în 26 de zile ale lui Octombrie, se făcu cutremur mare şi înfricoşat în Constantinopol, atâta cât au căzut cele înalte şi mai frumoase lăcaşuri şi mulţi s-au prăpădit împreună cu acelea. Drept aceea întru această zi a marelui Mucenic Dimitrie, facem şi pomenirea acelei groaznice înfricoşări a cutremurului, mergând cu litie la biserica din Vlaherne, a Preacuratei şi slăvitei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, săvârşind într-însa şi dumnezeiasca Liturghie. Cu ale cărei rugăciuni să ne mântuim de toată groaza şi să ne învrednicim veşnicelor bunătăţi, în Hristos Iisus Domnul, nostru, a căruia este slava şi stăpânirea în vecii vecilor, Amin. Tot în această zi, pomenirea mutării icoanei slăvitului Mucenic Dimitrie, de la Tesalonic în Constantinopol, la mănăstirea Pantocratorului, care icoană mai-nainte sta deasupra mormântului lui cel izvorâtor de mir, şi-l acoperea pe el.
Prin icoana ta Mucenice te-ai mutat voind.Stih : De patria ta nedepărtându-te la împărăteasca cetate venind, Tot în această zi, Cuviosul nou Mucenic Iosaf, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Amestecând cu pustnicia nevoinţa, Fericite, Iosafe primeşti cununi îndoite. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri. Prealăudat eşti Doamne îndelung-răbdătorule, că n-ai omorât pe robii Tăi cu înfricoşată clătirea pământului; ci numai ne-ai îngrozit, căutând să ne întoarcem de la rele, şi să viem noi toţi. Suspinuri din inimă să înălţăm, şi lacrimi să vărsăm, ca Milostiv să avem pe Stăpânul Hristos, Cel ce ne îngrozeşte că va să ne sfărâme cu cutremur, pentru mulţimea păcatelor. Vai să strigăm ! Şi mâinile să ne tindem, către Dumnezeu Cel Preaînalt, şi să ne părăsim de acum a mai face rău. Iată Mântuitorul mâniindu-Se, cutremură tot pământul, vrând să ne întărească. A Născătoarei :
Caută Preacurată mântuieşte pe robii tăi, cei ce vor să piară întru mânia lui Dumnezeu, şi întru iuţimea cea mare şi înfricoşată a îngrozirii acestei de acum, ce ne-a venit asupra, pentru mulţimea păcatelor noastre celor multe. Alt Canon,
Irmos : În cuptor tinerii lui Avraam... Luminat fiind cu dumnezeiasca mărire şi cu Darul, Mucenice purtătorule de chinuri, străluceşti luminos, şi luminezi pe cei ce strigă : Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne ! Ca şi cu o porfiră împodobit fiind cu sângele tău, având în loc de sceptru Crucea, împreună cu Hristos împărăteşti acum, Mucenice Dimitrie, cu împărăţie nesurpată în veci. A Născătoarei :
Prealuminată Maică Fecioară, pe toţi cei ce te cinstesc pe tine, cea cu totul adevărată Născătoare de Dumnezeu, păzeşte-i tu ceea ce eşti binecuvântată între femei, cu totul fără prihană Stăpână. Alt Canon,
Irmos : N-au slujit făpturii... Jertfitu-ţi-ai sângele tău Împăratului tuturor Dimitrie, cel ce ai fost mărit în oaste, şi în coastă te-ai împuns, urmându-i Lui. Pentru aceasta îţi dă plată cuvioasă, ca alt mir primindu-te pe tine. Întrupatu-S-a Mirul cel ceresc, Hristos Domnul, pentru iubirea de oameni; şi Dimitrie iubindu-L foarte, uns s-a făcut, cu mir nou ungându-se, şi trupul lui izvorăşte. Slavă...,
Cu mirul bucuriei ungându-mă pe mine Hristos, din robie m-a dezlegat, şi din tirania cea amară; ci iarăşi m-am robit cu faptele cele de ruşine. Izbăveşte-mă de robia cea urâtă Bunule, ungându-mă cu mirul Tău. Și acum..., a Născătoarei :
Alegându-te pe tine Mirele cel frumos al tău Fecioară Stăpână, din seminţia pământenilor, frumos ai stătut înainte dea dreapta Lui : Vino Mireasa mea, din Liban ! Grăindu-ţi ţie; vino Mireasa mea şi Maică ! Cântarea a 8-a :
Irmos : Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci Hristoase cu singură venirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii. Dreaptă mânia Ta aceasta Iubitorule de oameni, venindu-ne asupra fără de veste, ne-am tulburat; şi cu deznădăjduire cu totul suntem cuprinşi, văzându-Te tulburat asupra noastră, Îndurate. Să tindem credincioşilor, mâinile şi ochii către unul Stăpânul cel ce poate să mântuiască, şi să strigăm : Hristoase, întoarce mânia Ta de la noi, Iubitor de oameni fiind. Mii de îngeri, adunarea mucenicilor, sfânta ceată a Proorocilor, a Apostolilor, a Cuvioşilor, a Ierarhilor, Te roagă pe Tine Stăpâne : Iartă pe poporul Tău cel smerit ! Îndurate, Cel ce ştii neputinţa noastră, şi toată alunecarea şi neîndreptarea, slăbeşte mânia, şi tulburarea o alină, şi cu mila Ta milostiveşte-Te spre lume. A Născătoarei :
Milostivă de Dumnezeu Născătoare ceea ce ai născut pe Mântuitorul cel Milostiv vezi dosădirea şi suspinul poporului tău, şi grăbeşte a-L ruga să se milostivească spre noi. Alt Canon :
Irmos : Mâinile întinzându-şi.. Întunecat-ai prealăudate, toată nebunia vrăjmaşului, încingându-te cu puterea cea nebiruită a lui Hristos; şi purtător de biruinţă fiind, Mucenice Dimitrie ai strigat : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul. Bună starea mucenicilor arătând, fericirea mucenicilor Dimitrie ai moştenit; în baia cea sfântă spălându-te, care nu se spurcă cu adaosurile de a două oară ale păcatelor, şi cu suliţa fiind împuns, ai strigat : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul. Mulţimea darurilor minunilor tale celor mai presus de minte, care ţi-a dat Hristos, Mărite, tuturor se arată, şi darul tămăduirilor, Darul cel mai presus de cuvânt, arătat îl propovăduieşte nouă celor ce strigăm : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul. A Născătoarei :
Pe una întru toate neamurile Fecioară Maică, şi Curată de Dumnezeu Născătoarea, cu cântări să o lăudăm; că aceasta este solitoarea mântuirii noastre, ca ceea ce a născut pe Cuvântul Mântuitorul lumii; Căruia strigăm : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul. Alt Canon,
Irmos : Pe tinerii cei binecredincioşi... Înălţând pe Hristos în Biserică, gâtlejul tău s-a învăţat adevărul; gura ta a grăit cuvintele înţelepciunii, fălcile tale s-au arătat pahare de miresme. Pentru aceasta Hristos te-a arătat lumii izvor de mir dumnezeiesc. Puterea cuvintelor tale purtătorule de cunună, care ca nişte săgeţi ale Celui puternic, în mâinile tale de departe se învârtea, cel împotrivă luptător al tău îngrozindu-o, ţi-a împuns coasta cu suliţă lungă. Însă întorcându-se marea mirurilor tale, l-a înecat ca pe egipteni. Marele păstor al Tesalonicului, mântuitorul întru primejdii cel prea-ales, apărătorul cel preatare a toată Biserica, ca un Părinte iubitor de fii, fiilor îşi dă coasta ca un sân hrănitor de suflet, care mirul ca nişte lapte îl dăruieşte. Binecuvântăm pe Tatăl...
De boli, şi de neputinţele cele grele, şi de pânditurile dracilor ai mântuit, mare Dimitrie, cu stropirile mirului tău casa cea părintească, care ai iubit-o, cinstind fapta bună a părinţilor; la care ne aduni pe noi cei ce lăudăm harul tău. Și acum..., a Născătoarei :
Bogăţie de obşte, o de Dumnezeu Născătoare ! şi mărire avându-te toţi cei ce te cinstim pe tine, cu credinţă la tine alergăm, cu dragoste te rugăm, mântuieşte-ne de osânda cea din veacul ce va să fie; învrednicindu-ne desfătării celei veşnice şi măririi, în lăcaşurile drepţilor. Cântarea a 9-a :
Irmos : Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care mărindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim. Iată noi toţi am greşit, şi cu frică pământul cel ce nimic n-a greşit se munceşte. Că certându-ne pe noi Iubitorule de oameni, pe acesta tot îl clăteşti, ca să luăm simţire, şi să ne grijim de mântuirea noastră. Cel ce eşti al ceasurilor şi al vremilor Domn, într-o clipeală ai vrut să sfărâmi pe robii Tăi, dar din multă milostivirea Ta Stăpâne Te-ai oprit; mulţumim Ție noi cei fără de răspuns, Unule Iubitorule de oameni. Scapă Îndurate de cutremur, de sabie, de robia cea amară, de năvălirea vrăjmaşilor, de foamete şi de ciumă, şi de orice altă pedeapsă, cetatea Ta şi toată latura, celor ce cu credinţă Te laudă pe Tine. Pământul fără limbă strigă suspinând : Pentru ce cu multe rele mă spurcaţi voi oamenii ? Că Stăpânul neîndurându-Se de voi, tot pe mine mă răneşte. Luaţi simţire, şi prin pocăinţă faceţi pe Dumnezeu, Milostiv. A Născătoarei :
Ceea ce n-ai luat stricăciune întru naştere, din toată stricăciunea scoate-ne pe noi pe toţi Fecioară, şi din cutremur mare, şi din necaz; alină mânia Stăpânului, cu împăcările cele de Maică ! Ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită. Alt Canon,
Irmos : Piatra cea netăiată de mână... Rupe legăturile greşelilor celor ce te laudă pe tine, purtătorule de chinuri; alină asuprelile patimilor, strică tulburarea eresurilor; potoleşte viforul ispitelor, cu rugăciunile tale. Roagă-te Mucenice Dimitrie să dobândească cununile măririi şi câştigarea împărăţiei cereşti, cei ce te laudă pe tine; roagă pe Domnul Dătătorul de viaţă, şi Împăratul puterilor. Îndreptează la cărările cele drepte ale împărăţiei cereşti, pe sfântă turma ta, purtătorule de cunună Mucenice Dimitrie; povăţuieşte-i la păşunea cea de mântuire, la locul cel veşnic. A Născătoarei :
Ca pe o rădăcină, izvor şi pricină nestricăciunii, te lăudăm pe tine Fecioară toţi credincioşii, cei ce nădăjduim spre tine. Că tu ne-ai izvorât nemurirea cea Ipostatnică. Alt Canon,
Irmos : Tot neamul pământesc... Pământul şi Cerul se minunează de lucrul tău Dimitrie, că în trup viaţa tuturor celor buni ai împodobit-o cu podoaba cea după chip preabunule, luminat ungându-o. Şi trupul vopsindu-ţi cu sângiurile, ca un împărat luminos cu mir te-ai uns. Ca să te îmbraci în haina, de care s-a dezbrăcat dedemult Adam cel vechi, Dimitrie, în Adam cel nou te-ai îmbrăcat, şi pielea trupului bucurându-te ai lepădat-o. Pentru aceasta cu miresme, şi cu cununi ți s-a încredinţat împărăţia cea luminoasă. Mintea nu este îndestulată, şi cuvântul omenesc nu poate spune cinstirile cele mai presus de fire, şi măririle cu care te-ai uns Mucenice; împărăţind neîncetat cu Hristos, Fericite. Şi mirul cel ce curge mai presus de fire din moaştele tale, este semn prealuminat. Slavă...,
Turma care Hristos a răscumpărat-o cu sângele său, pătimitorule, şi tu cu cuvinte sfinţite şi cu legi, şi cu sângiuri ai aşezat-o. Încă şi acum cu mirurile tale, şi cu minunile hrănindu-o, în veci nevătămată păzeşte-o de eresurile cele cumplite, prealăudate. Și acum..., a Născătoarei :
Cântările cele slabe, şi rugăciunile noastre primindu-le Stăpână, împrăştie norul primejdiilor celor amare, celor împreună şi osebite ale noastre. Potoleşte viforul Bisericii, Preacurată, risipeşte oştile barbarilor; și ne mântuieşte de munca ce va să fie. LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim... Mucenice al lui Hristos Dimitrie, precum oarecând mândria lui Lie şi înălţarea şi îndrăzneala cea dobitocească ai surpat-o cu Harul lui Dumnezeu, şi pe viteazul Nestor în locul cel de luptă l-ai întărit cu puterea Crucii; aşa şi pe mine mă întăreşte totdeauna cu rugăciunile tale, purtătorule de chinuri, împotriva dracilor, şi a patimilor celor de suflet pierzătoare. (De două ori) Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Pe Domnul, care S-a întrupat din curat sângele tău, Fecioară Maică preacurată, roagă-L neîncetat pentru noi robii tăi; ca să aflăm Har şi ajutor în vreme cuvioasă, în ziua nevoii. Păzeşte neamul omenesc de groaza înfricoşătorului cutremur, şi de primejdii ferindu-l, cu rugăciunile tale cele de Maică. LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul al 5-lea. Podobie : Bucură-te cămara cea cu bun miros... Vino Mucenice al lui Hristos la noi, celor ce ne trebuieşte a ta milostivă cercetare şi ne apără pe noi cei dosădiţi cu îngrozirile cele tirăneşti şi cu nebunia cea cumplită a eresurilor ! De care ca nişte robiţi şi goi suntem goniţi, din loc în loc adesea trecând, şi rătăcind prin peşteri şi prin munţi. Deci milostiveşte-te prealăudate, şi ne dă nouă iertare; alină viforul, şi potoleşte mânia cea asupra noastră; rugând pe Dumnezeu, cel ce dă lumii mare milă. (De două ori) Zid tare care nu te temi de robiile vrăjmaşului, te-ai dat nouă, năvălirile barbarilor surpând, şi asuprelile bolilor potolind. Aşezământ nestricat, şi temelie nemişcată. Păzitor şi folositor, şi apărător ai fost cetăţii tale Dimitrie, pe care şi acum, Fericite, fiind în cumplite primejdii şi împresurată cu nemernicie, cu rugăciunile tale o mântuieşte; rugând pe Hristos, Cel ce dă lumii mare milă. Toată fapta bună luând împreună, ceata purtătorilor de chinuri s-a arătat; de unde desfătarea vieţii celei nestricate şi fericite, după vrednicie au moştenit. Între care împodobit fiind după vrednicie, minunate Dimitrie, şi cu urmarea lui Hristos cinstit fiind, şi lăudându-te cu asemănarea suliţei, roagă-te mai cu dinadinsul, să ne mântuiască pe noi cei ce te cinstim pe tine, de patimi şi de cumplite primejdii, cu căldură rugând, pe Cel ce dă lumii mare milă. Slavă..., glasul al 4-lea.
Facere a lui Andrei Ierusalimneanul. Pe cel ce şi-a câştigat cu suliţele, Darul coastei Mântuitorului cea împunsă cu suliţa; din care ne izvorăşte Stăpânul apele vieţii, şi ale nestricăciunii; pe Dimitrie să-l cinstim, cel înţelept întru învăţături şi purtător de cunună între Mucenici; cel ce prin sânge a plinit călătoria pătimirii, şi prin minuni a strălucit la toată lumea. Prea-râvnitorul Stăpânului, şi milostivul iubitor de săraci. Pe folositorul Tesalonicenilor, întru multe şi adese cumplite primejdii. A căruia şi pomenirea cea de peste an cinstind, slăvim pe Hristos Dumnezeu, Cel ce lucrează printr-însul tuturor tămăduiri. Și acum..., a Născătoarei :
Mântuieşte-ne din toate nevoile noastre, Maica lui Hristos Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Făcătorul tuturor; ca toţi să strigăm către tine : Bucură-te una folositoarea sufletelor noastre. SLAVOSLOVIA cea mare.
Şi se face fraţilor prin Preot ungere din candela Sfântului. Ecteniile şi Otpustul. Ceas 1, şi cel desăvârşit otpust. CADE-SE A ŞTI : De se va întâmpla pomenirea Sfântului marelui Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir şi a cutremurului, Duminică : Sâmbătă la Vecernia cea mică, Stihirile Învierii, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, după obicei. La Vecernia cea mare, după obişnuita Catismă, la Doamne strigat-am... : Stihirile Învierii 3, ale cutremurului 3, care sunt la Stihoavna Vecerniei celei mari, şi ale Sfântului Dimitrie 4. Slavă..., a Sfântului Dimitrie, Și acum..., Dogmatica glasului Prochimenul zilei, şi citirile. La Litie. Stihira hramului, şi Stihirile Sfântului; Slavă..., a Sfântului, Şi acum... a Născătoarei. La Stihoavnă, Stihirile Învierii, Slavă..., a Sfântului, Și acum..., a Născătoarei Învierii, după glasul slavei Sfântului. La binecuvântarea pâinilor, Troparul : Născătoare de Dumnezeu Fecioară... de două ori, şi al Sfântului odată. Iar de nu este priveghere, după Tatăl nostru.. Troparul Învierii, Slavă..., al Sfântului, Și acum..., al cutremurului; Ectenia, şi Otpustul. La Pavecerniţă, după Cade-se să te fericim..., şi după Sfinte Dumnezeule..., Condacul Sfântului; Slavă..., Și acum..., al cutremurului, La Utrenie, La Dumnezeu este Domnul... Troparul Învierii, de două ori; Slavă..., al Sfântului, Și acum..., al cutremurului. După obişnuitele Catisme, Sedelnele Învierii; apoi Polieleul, cu Mărimurile lui. Soborul îngeresc...; Ipacoi al glasului, şi Sedelnele Sfântului, amândouă câte odată, Slavă..., Sedealna cea de după Polieleu. Și acum..., a Născătoarei. Antifoanele, şi prochimenul glasului; Evanghelia Învierii, Învierea lui Hristos... Psalmul 50, şi Stihira Învierii. Canoanele : Al Învierii cu Irmosul pe 4, al cutremurului pe 4, şi al Sfântului, amândouă pe 6. Catavasia, Deschide-voi gura mea... După a 3-a Cântare, Condacul şi Icosul Sfântului, şi SEDEALNA, de două ori. Slavă..., Și acum..., a cutremurului. După a 6-a Cântare, Condacul şi Icosul Învierii. După a 9-a Cântare, LUMINÂNDA Învierii. Slavă..., a Sfântului, Şi acum... a cutremurului. La Laude, Stihirile Învierii 4, şi ale Sfântului cu Slava 4, cu Stihirile lui. Slavă..., Stihira Evangheliei; Şi acum : Prea binecuvântată eşti..., şi Slavoslovia cea mare. După Sfinte Dumnezeule..., Troparul Învierii numai. Ecteniile, şi Otpustul. Apoi Ceas 1, la care zicem Troparul Învierii, Slavă..., al Cutremurului, Și acum..., a Născătoarei, ceasului 1 şi la celelalte Ceasuri, Troparele şi Condacele, le zicem schimbându-le; numai Troparul Învierii nu se schimbă. La Liturghie Fericirile glasului pe 4, din Canonul cutremurului, Cântarea a 3-a, pe 4. Şi din ale Sfântului, Cântarea a 6-a, pe 4. După Ieşire, Troparul Învierii, al cutremurului, al hramului Dacă este al Născătoarei de Dumnezeu, şi al Sfântului. Condacele : al Învierii şi, al cutremurului, Slavă..., al Sfântului, Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu. Iar de nu este hramul Născătoarei de Dumnezeu, zicem Și acum..., al cutremurului. Prochimenul cutremurului, şi al Sfântului; Apostolul întâi al cutremurului, al Duminicii rândului în mijloc, apoi al Sfântului. Asemenea şi Evangheliile. Chinonicul Duminicii şi al Sfântului.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA Sfântul Mucenic Nestor. Tot în această zi se prăznuieşte şi Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel nou de la Basarabov LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul al 8-lea. Podobie : O ! Preaslăvită minune... Fericite pătimitorule Nestore, îmbrăcându-te cu toată întrarmarea lui Hristos, luptându-te de faţă cu Lie, l-ai omorât; şi cu săgeţile cele nevăzute, ai împiedicat pe Veliar cel nevăzut, şi l-ai omorât. Pentru aceasta Marele dătător cu cunună de biruinţă a încununat capul tău. Întărindu-te înţelepţite Nestore, cu cuvintele cele dumnezeieşti ale Mucenicului Dimitrie, ai omorât bărbăteşte pe tiranul cel mândru; şi pe Cel ce a murit şi a stricat iadul, L-ai mărturisit că este Dumnezeu fără de moarte; răbdând moarte fără dreptate, măritule ! Pentru aceasta bucurându-te, ai moştenit viaţa cea fără de sfârşit. Tânăr dumnezeiesc te-ai făcut cu adevărat Nestore, strălucind cu frumuseţea trupului înţelepte; înfrumuseţat cu Dumnezeiescul Dar, şi îmbrăcat cu putere. Pentru aceea pierzând puterea lui Lie, cu puterea Atotţiitorului bucurându-te ai pătimit, şi te-ai numărat cu cetele mucenicilor; cu care împreună veselindu-te, adu-ţi aminte de noi. Slavă..., glasul al 2-lea.
Facerea lui Ghermano. În lăcaşurile cele mai presus de lume, Hristos Dumnezeu a primit Duhul tău neprihănit, Dimitrie Mucenice înţelepte, căci tu te-ai făcut apărător al Treimii, bărbăteşte nevoindu-te în luptă, ca un tare diamant. Iar cu suliţa împungându-ţi-se preacurata ta coastă preacinstite, urmând Celui ce S-a întins pe Cruce pentru mântuirea a toată lumea, ai luat lucrarea minunilor; dând oamenilor vindecările cu îmbelşugare. Pentru aceasta prăznuind astăzi adormirea ta, după vrednicie slăvim pe Domnul, Cel ce te-a încununat. Și acum..., a Născătoarei :
Mântuieşte din nevoi pe robii tăi Născătoare de Dumnezeu; că toţi după Dumnezeu la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat şi folositoare. A Crucii, a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn... Răstignirea Ta cea fără de dreptate, văzându-o Cuvinte preabunule, Maica Ta ceea ce Te-a născut, lăcrima cu amar, şi striga : Vai mie Fiule preadulce, cum mori fără dreptate, vrând să mântuieşti pe pământeni din stricăciune ? Însă laud şi slăvesc, iconomia Ta cea mai presus de minte Iubitorule de oameni. La stihoavnă, Stihirile Octoihului.
Slavă..., glasul al 4-lea, facere a lui Andrei Ierusalimneanul. Pe cel ce şi-a câştigat cu suliţele, Darul coastei Mântuitorului cea împunsă cu suliţa; din care ne izvorăşte Stăpânul apele vieţii, şi ale nestricăciunii; pe Dimitrie să-l cinstim, cel înţelept întru învăţături şi purtător de cunună între Mucenici; cel ce prin sânge a plinit călătoria pătimirii, şi prin minuni a strălucit la toată lumea. Prea-râvnitorul Stăpânului, şi milostivul iubitor de săraci. Pe folositorul Tesalonicenilor, întru multe şi adese cumplite primejdii. A căruia şi pomenirea cea de peste an cinstind, slăvim pe Hristos Dumnezeu, Cel ce lucrează printr-însul tuturor tămăduiri. Și acum..., a Născătoarei :
Mântuieşte din nevoi pe robii tăi Născătoare de Dumnezeu; că toţi după Dumnezeu la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat şi folositoare. A Crucii, a Născătoarei.
Podobie : Ca pe un viteaz între Mucenici... Văzându-te pe Tine Doamne Maica Ta spânzurat pe Cruce, plângea şi se tânguia, şi ca o Maică grăia Ție : Fiul meu preaiubite, cum Te-au pironit pe Cruce, pe Tine însu-Ți Făcătorul de bine, cumpliţii şi nerecunoscătorii iudei ! Ci scoală-Te degrab, bucurându-mă pe mine, precum ai zis. Troparul, glasul al 4-lea.
Mucenicul Tău, Doamne, Nestor, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Sau : Mare apărător te-a aflat...
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE Amândouă din Octoih şi al Sfântului pe 4. CANONUL Sfântului
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea, Irmos : Urmele lui Faraon, şi puterea lui le-a aruncat în mare, Cel tare întru războaie; să-i cântăm cântare nouă, că S-a preamărit. Pusu-te-ai bucurându-te peste sângele tău înţelepte, ca pe o căruţă de văpaie, şi te-ai suit cu bucurie către înălţimea Cerului, unde este Iisus, Lumina cea neînserată, Înfăşurându-te cu platoşa cea înţelegătoare a credinţei Nestore, şi având în mâini Crucea ca o suliţă, ai tăiat cu tărie taberele vrăjmaşului. Slavă...,
Întărindu-te cu căldura dragostei lui Hristos, ai sărit în locul cel de privelişte, ai risipit meşteşugirile lui Lie, şi ai întărit semn de biruinţă. Și acum..., a Născătoarei :
Zămislit-ai în pântece pe Cel împreună fără de început cu Tatăl; născut-ai neştiind de bărbat mai presus de fire cu trup, rămânând cu adevărat Fecioară curată. Pentru această toţi te cinstim. Cântarea a 3-a :
Irmos : Cel ce întăreşti tunetul... Întărindu-te cu tăria puterii Celui ce a sfărâmat zăvoarele şi porţile iadului, degrab ai intrat la luptă, şi tare ai sfărâmat măiestriile vrăjmaşului. Pe începătorul cel vechi al înşelăciunii, l-ai călcat sub picioarele tale, căci ca un tânăr bărbat ai mers către tăierea sabiei, Nestore, lauda mucenicilor. Pentru aceea te lăudăm. Slavă...,
Zdrobind mai înainte semeţia celor fărădelege, ai jertfit lui Dumnezeu Mucenice, dându-i Lui răsplătire sângele tău cel sfinţit. Pentru aceea, din nou ţi-a dat ţie răsplătire cu bogate daruri. Și acum..., a Născătoarei :
Iisus Cel ce L-ai purtat în pântecele tău Născătoare de Dumnezeu, a înnoit mai presus de fire chipul cel pierdut al neamului, prin mâncarea lui Adam, dându-i podoaba cea dintâi. Irmosul :
Cel ce întăreşti tunetul, şi zideşti Duhul, întăreşte-mă Doamne, ca să Te laud pe Tine adevărat, şi să fac voia Ta; că nu este sfânt afară de Tine Iubitorule de oameni. SEDEALNA, glasul 1 :
Podobie : Mormântul tău Mântuitorule... Pe dumnezeiescul nevoitor Dimitrie, credincioşii cu evlavie adunându-ne, toţi să-l lăudăm cu cântări, mărind împreună cu aceasta pe strălucitul Nestor. Care a surpat mândria lui Lie, şi s-a nevoit pentru Hristos, învrednicindu-se şi slavei Lui. Slavă..., glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat... Nu te-ai spăimântat de sălbătăcirea vrăjmaşilor, nici te-ai înfricoşat de bătăile trupului; ci fără de temere ai alergat la luptă înţelepte, purtând arma cea nebiruită, dumnezeiasca Cruce. Drept aceia ai şi omorât pe înşelătorul, şi fiind omorât Nestore, te-ai învrednicit vieţii, stând înaintea lui Hristos. Și acum..., a Născătoarei, asemenea :
Cel ce şade pe scaun de heruvimi, şi se află în Sânurile Tatălui, şade în sânurile tale trupeşte ca pe un scaun sfinţit al Său. Căci cu adevărat a împărăţit Dumnezeu peste toate limbile, şi cu înţelegere cântăm Lui acum. Pe Acesta roagă-L, să se mântuiască robii tăi. A Crucii, a Născătoarei :
Podobie : Degrab ne întâmpină pe noi... Dacă Te-a văzut preacurata Maica Ta înălţat pe Cruce, pe Tine Cuvântule al lui Dumnezeu, ca o Maică tânguindu-se, zicea : Ce este această minune nouă şi străină Fiul meu ? Cum Tu viaţa tuturor primeşti moarte ? Vrând să înviezi pe cei morţi, ca un Milostiv. Cântarea a 4-a :
Irmos : Auzit-am Dumnezeule auzul Tău şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale, şi m-am spăimântat Doamne; că de lauda Ta este plin pământul. Luminându-te cu învăţăturile cele dătătoare de lumină ale lui Dimitrie, ai fugit de la întunericul deşertăciunii elinilor, şi ai strălucit cu lumina muceniciei. Tulburând marea cea sărată a necredinţei, cu dulceaţa credinţei tale Nestore, ai înecat oştile necredincioşilor întru adâncul sângiurilor tale. Slavă...,
Arătatu-te-ai pom sădit pe lângă viaţă, hrănind cu bună-rodirea chinurilor tale plinirea credincioşilor, Nestore, lauda mucenicilor. Și acum..., a Născătoarei :
Fii curăţitoare păcatelor mele, şi-mi dă mână de ajutor, mie celui ce mă primejduiesc, Preasfântă Stăpână, folositoarea cea tare a creştinilor. Cântarea a 5-a :
Irmos : Răsari mie Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine mânecă duhul meu, şi Te laudă pe Tine; că Tu eşti Dumnezeul nostru, şi la Tine scap, împăratul păcii. Udându-ţi cugetul cu cunoştinţa cuvintelor celor dumnezeieşti, ai odrăslit spic de mucenicie copt la vreme, mărite Nestore. Prin râurile cuvintelor tale o Dimitrie, Mucenice al lui Hristos ! A lăsat Nestor nelegiuirea cea mare a nedumnezeirii. Slavă...,
Luptându-te cu vrăjmaşul cel văzut, ai luat ajutorul lui Dumnezeu nevăzut, Nestore pururea pomenite. Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te ceea ce ai născut fără sămânţă pe Dumnezeul nostru ! Bucură-te, una Maica lui Dumnezeu Preacurată ! Bucură-te Mireasă nenuntită ! Cântarea a 6-a :
Irmos : Viforul gândurilor apucând... Însemnându-ţi-se inima cu pecete, vitejeşte ai rănit inima lui Lie, pătimitorule, cu suliţa bărbăţiei tale. Şi bucurându-te, te omori pentru Iisus viaţa tuturor. Ca un mire din cămara trupului ai ieşit Nestore, şi fiind luminat şi împodobit cu hainele cele sfinţite, din sângiurile tale Mucenice, ai stătut înaintea Stăpânului. Slavă...,
Înălţându-ţi picioarele pe piatra bunei-credinţe, te-a întărit Hristos, Piatra vieţii şi a îndreptat cărările tale către El Nestore; şi pe vrăjmaşii tăi i-a ruşinat. Și acum..., a Născătoarei :
Rupe lanţurile greşelilor mele, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, Fecioară Marie. Că întru tine mi-am pus nădejdile mântuirii. Irmosul :
Viforul gândurilor apucându-mă, mă trage întru adâncul greşelilor celor nemăsurate; ci Tu Cârmuitorule bune, mai-nainte apucând cârmuiește-mă, ca pe Proorocul şi mă mântuieşte. CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie : Căutând cele de sus... Nevoindu-te bine, ai moştenit acum slava Cea nemuritoare, ostaş prea-ales al Stăpânului făcându-te, rugăciunile lui Dimitrie Mucenicul, cu care împreună Nestore înţelepte, nu înceta a te ruga pentru noi toţi. ICOS.
Cu dumnezeiasca putere nevoindu-te, Preafericite, purtător de biruinţă te-ai arătat; pe vrăjmaşul cu picioarele tale călcându-l, te-ai preamărit; purtător de cunună te-ai arătat, împreună cu cetele cinstiţilor purtători de chinuri Nestore, şi pe Aaron l-ai covârşit viteazule al lui Hristos, aducându-ţi împreună cu Abel dumnezeiescul tău sânge, şi acum stai înaintea Dumnezeiescului Scaun al Ziditorului, împreună cu cetele îngereşti, rugându-te neîncetat pentru noi toţi. SINAXAR
Întru această lună în ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Nestor.
Stih : Stricăciunea înşelăciunii, împreună cu Lie, Omorând Nestor, prin sabie se taie. În a douăzeci şi şaptea zi a tăiat, Pe Nestor cel preanevinovat Acesta fiind tânăr şi foarte frumos, era cunoscut marelui Mucenic Dimitrie; şi alergând la locul unde se afla Sfântul Dimitrie în pază, căzu la picioarele lui, şi zise : Robul lui Dumnezeu, voi să mă lupt cu Lie; roagă-te pentru mine, chemând numele lui Hristos. Iar Sfântul însemnâdu-l cu semnul cinstitei Cruci, îi zise : Şi pe Lie vei birui, şi pentru Hristos vei mărturisi. Deci mergând la locul cel de luptă, privindu-l Maximian, a zis : Dumnezeul lui Dimitrie ajută-mi, şi apucându-se cu acel grozav ucigaş Lie, şi lovindu-l lovitură de moarte tocmai în inimă, îl omorî. Iar împăratul se tulbură la suflet şi îndată porunci de omorâră pe Sfântul Dimitrie ca suliţele, ca pe un pricinuitor ce era de junghierea lui Lie; şi pe Sfântul Nestor porunci de-l omorâră cu sabia lui. Tot în această zi, Sfintele Mucenițe : Capitolina şi Erotiida.
Stih : Din sabie pe sluga şi stăpâna omorând, Pe cele ce slugi ale Treimii ce cu adevărat domnitoare sunt. Acestea au fost pe vremea împăratului Diocleţian şi a lui Zilichinie Domnul Capadociei. Capitolina de neam mare fiind şi bogată, împărţindu-şi toată averea la săraci şi iertându-şi robii săi cu cinste, luă îndrăznire, şi merse înaintea Domnului de se mărturisi că este creştină. Şi băgându-o în temniţă, a două zi o scoaseră, şi-i tăiară capul; iar Erotiida, care şi roabă era sfintei, de vreme ce şi cu pietre a zvârlit în Eparhul de l-a lovit, a fost bătută cu toiege; şi cu Darul lui Hristos făcându-se sănătoasă, i-a tăiat şi ei capul. Tot în această zi, cel dintre Sfinţi Părintele nostru Chiriac Patriarhul Constantinopolului.
Stih : Chiriac lăsând pământul şi viaţa muritorilor. Merge către însuşi Domnul domnilor, Tot în această zi, pomenirea Sfintei Procla, femeia lui Pilat.
Stih : Stăpânul pe tine Proclo te are stătătoare înainte, Cel ce a stătut de faţă la soţul tău Pilat mai-nainte. Povestire pentru iviriţi, cum au venit la cunoştinţa dumnezeiască, de la o femeie roabă.
Stih : Faptă preamare cucernica femeie lucrând. Pe tot întreg neamul Ivirilor întorcând. În zilele celui dintru sfinţi Constantin marele împărat, o oarecare femeie a fost adusă roabă la Iviri, care era pedepsită din copilărie, desăvârşit cu viaţă sihăstrească, şi ajungând la robie, asemenea se ostenea. Deci Ivirii fiind lipsiţi de tot, de meşteşugul doctoresc, au obicei de merg unii la alţii, de-şi întrebă de leacul bolii, ce li se întâmplă. Deci a mers altă femeie la acea vrednică şi minunată femeie având un copil, care se îngreuia şi se chinuia cu lovitură de cumplită boală întrebând-o, adică să o întrebe ce ar face ? Iar roaba aceea luând pruncul îl puse în patul său şi se rugă la Dumnezeu, ca să-l izbăvească din boală, şi o auzi, cel ce cunoaşte ascunsurile inimilor, şi fără de zăbavă a dat sănătate copilului. De care lucru a fost vestită acea minunată femeie, cât merse şi la urechile împărătesei, cea ce se făcu, care îndată trimise să o ia pentru că şi ea avea o boală grea. Iar femeia smerindu-se nu vrea să meargă, socotindu-se pe sine nevrednică a merge la împărăteasă. Deci împărăteasa nebăgând nicidecum seamă de mărirea împărăţiei, se pogorî, de merse la acea roabă, şi ea făcând loc împărătesei de şezu pe patul ei cel sărac, unde pusese şi copilul, aduse rugăciunea în loc de iarbă pentru leacul bolii; şi izbăvindu-se împărăteasa de boală, îi da aur şi argint, şi haine şi alte daruri împărăteşti, făcând răsplătire celeia ce aşa curând cu tot harul o izbăvi de boală. Iar minunata aceia femeie zise : Că nu-i trebuie nici unele de acelea, ci socotea plată mare a fi cunoştinţa bunei credinţe. Şi-i porunci să zidească o biserică lui Dumnezeu acelui ce a izbăvit-o de acea boală, şi a mântuit-o. Auzind împărăteasa cuvintele acestea, merse la împărăţie şi făcu pe împăratul de se minună de acea minunată tămăduire, povestindu-i şi în ce chip, şi adeverea că Dumnezeul roabei, acela este cel adevărat Dumnezeu. Şi cum că se cade, cât mai curând să zidească o biserică, şi să întoarcă pe tot poporul spre închinăciunea aceluia. Deci împăratul de acel lucru minunat se miră, iar a zidi biserică nu vrea. Şi peste puţină vreme ieşind împăratul la vânat, ceilalţi toţi făceau vânarea fără de nici o sminteală, iar împăratul singur rămăsese, că-l lovise nevederea şi mirându-se de ceea ce i se întâmplase, îşi aduse aminte de neascultare, şi chemând întru ajutor pe Dumnezeul roabei, se izbăvi îndată de întunecare şi mergând la acea minunată roabă, o rugă, ca să-i arate chipul zidirii şi ea însemna şi închipuia, iar meşterii zideau. Deci Dacă se isprăvi biserica şi se acoperi şi rămăsese lucrul numai pe preoţi, află prilej şi pentru lucrul acesta minunata femeie. Şi plecă pe împăratul Ivirilor, să trimiţă solie la împăratul Romanilor să-l roage, să trimită dascăli de blagocestie, care făcu după pofta ei şi trimise. Iar împăratul Constantin primind solia prieteneşte şi cu cinste, mulţumi lui Dumnezeu, şi trimise pe un oarecare om de cinste, împodobit fiind cu credinţă şi cu înţelepciune şi cu bună viaţă, şi vrednic Arhiereu, a propovădui dumnezeiasca cunoştinţă la neamul acela, cu multe daruri, care mergând şi trăgând pe toţi cu minuni şi cu învăţături spre adevărata credinţă creştinească şi botezându-i, şi zidindu-le multe biserici şi făcând preoţi, şi întorcând toată ţara Ivirilor spre dumnezeiasca cunoştinţă, s-a mutat către Domnul. Într-acest chip au cunoscut Ivirii pe Dumnezeu. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Cela ce ai grăit cu Moise în munte, şi chipul Fecioarei în rug l-ai arătat; binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noștri. Cela ce ai luminat inimile credincioşilor, cu razele nevoinţelor răbdătorului de chinuri; binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. Stingând văpaia necredinţei, cu roua dumnezeieştilor tale sângiuri, Mucenice Nestore, acum cânţi : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri. Slavă...,
Jertfă vie aducându-te Domnului, întru miros cu bună mireasmă, Mucenice Nestore, strigai : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri. Și acum..., a Născătoarei :
Mai sfântă decât heruvimii te-ai arătat, preasfântă Stăpână, născând pe Preasfântul Dumnezeu Cuvântul, pe Cel ce ne sfinţeşte pe noi. Cântarea a 8-a :
Irmos : Pământul, şi toate cele... Pământul a primit cinstitul tău sânge, cel ce s-a vărsat pentru Hristos; cerurile ţi-au primit sufletul, ca pe o mireasă înfrumuseţată; cetele mucenicilor şi sufletele tuturor drepţilor, cu veselie te-au întâmpinat pe tine Mucenice. O sufletul tău cel iubitor de Dumnezeu ! Care întru nimic a socotit moartea cea vremelnică, iar viaţa cea întru Dumnezeu a ales-o; o ce bărbăţie dumnezeiască ! Care a biruit cu tărie nebărbăţia vrăjmaşilor, celor ce nu mărturisesc pe Hristos. Binecuvântăm pe Tatăl...
Luptatu-te-ai lupta cea bună, călătoria ai săvârşit-o cu adevărat Nestore înţelepte, şi ţi-ai păzit credinţa; şi de acum înainte te aşteaptă cununa dreptăţii, care o va da ţie Hristos în veci. Și acum..., a Născătoarei :
Nu mă tem de vânările vrăjmaşului, avându-te pe tine ajutătoare. Nu mă voi teme de rele, năzuind la tine Născătoare de Dumnezeu; că întru tine mă laud, şi întru tine voi trece zidul păcatului, mântuindu-mă cu rugăciunea ta, Preacurată. Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pământul şi toate cele ce sunt pe dânsul, mările şi toate izvoarele, cerurile cerurilor, lumina şi întunericul, gerul şi zăduful, fiii oamenilor şi preoţi, binecuvântaţi pe Domnul, şi-L preaînălţaţi pe El în veci. Cântarea a 9-a :
Irmos : Pentru că mi-a făcut mie... Îmbrăcându-te cu porfiră vopsită din sfinţite sângiurile tale, şi ţinând în dreapta ta Crucea ca un sceptru, împărăţeşti împreună cu Hristos, fericite Nestore. Strugur copt al viei celei înţelegătoare te-ai arătat, şi în linurile muceniciei ne-ai stors nouă vinul umilinţei, izvorându-l credincioşilor, Nestore mult-pătimitorule. Slavă...,
Cel ce dănţuieşti împreună cu îngerii înaintea feţei lui Iisus, şi te îndestulezi de slava Lui, Nestore, adu-ţi aminte totdeauna de cei ce săvârşesc cu credinţă, cinstită pomenirea ta. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Arătatu-te-ai lăcaş Luminii, ceea ce a risipit negura necunoştinţei, celei dedemult cu adevărat; Biserică a sfinţeniei, sfeşnic de aur, ceea ce eşti mai presus de ceruri, Preacurată. Irmosul :
Pentru că mi-a făcut mie mărire Cel puternic, şi sfânt numele Lui; şi mila Lui este din neam în neam spre cei ce se tem de Dânsul. LUMINÂNDA.
Podobie : Femei auziţi... Precum ai risipit gândul cel trufaş, şi semeţia cea duşmănoasă a lui Lie, şi a tiranilor celor împreună cu el, Nestore; aşa surpă şi mişcările patimilor, ale celor ce te laudă pe tine Mucenice al lui Hristos; ca prin nepătimire să te lăudăm pe tine, Mucenice al lui Hristos. A Născătoarei :
După obicei Preacurată Născătoare de Dumnezeu arată şi acum milele tale şi îndurările tale cele multe, ceea ce eşti iubitoare de bine; păzindu-ne de toată nevoia, apărându-ne de primejdii şi de scârbe, pe noi pe toţi; şi ne scapă de îngrozirea cea înfricoşată a cutremurului. La Stihoavnă, Stilurile Octoihului.
Slavă..., glasul al 6-lea. Astăzi toată lumea străluceşte, cu razele purtătorului de nevoinţă, şi Biserica lui Hristos cu flori împodobindu-se, strigă ţie Dimitrie, slugă a lui Hristos şi apărătorule preafierbinte : Nu lipsi a te ruga pentru robii tăi. Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii; ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele noastre. A Crucii, a Născătoarei :
M-am pironit cu adevărat pe lemn ca un om; am murit şi în mormânt M-am pus ca un muritor; iar ca Dumnezeu, o Maică, morţii voi învia, şi pe tine te voi slăvi cu scularea Mea. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
LA LITURGHIE Slujbă obişnuită. ÎN ACEASTĂ ZI
Se prăznuieşte şi Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel nou de la Basarabov. VEZI : Slujba Preacuviosului Părintelui nostru Dimitrie, n-a fost în Mineiele bisericeşti; ci numai în osebită filadă. Iar pe vremea şi cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Mitropolit Meletie, s-a pus după slujba Sfântului Nestor; ca cei ce vor avea evlavie şi vor voi, să poată să-i cânte slujba cu polieleu după cum este de faţă; pentru Sfintele lui Moaşte ce se află în sfânta Mitropolie, din Bucureşti. LA VECERNIE
După obişnuitul Psalm, citim : Fericit bărbatul... Starea întâia. La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6. Glasul al 4-lea. Podobie : Ca pe un viteaz... Nicidecum nu te-ai înşelat de dulceţile trupului, nici de mărirea veacului acestuia trecător te-ai amăgit cu ispitele, Slăvite Dimitrie; ci cu totul te-ai arătat, slujitor bun Stăpânului, primind jugul cel preabun şi sarcina cea uşoară a vieţii celei curate; pentru aceasta te fericim. Ascultând pe Stăpânul tău, cel ce zice prin rostul său : Cel ce voieşte a urma după Mine, să lepede toată voia sa trupească, şi Crucea să-şi ia, şi să vină după Mine. Din pruncia ta ai urmat aceasta, lepădându-te de toată deşertăciunea lumească, Preacuvioase Dimitrie. Pavel Apostolul, vasul cel sfânt al alegerii zice : Pe cei slabi şi pe cei simpli i-a ales Domnul, ca să înfrunteze pe cei tari ai lumii acesteia; care o mărturisim pentru tine, Cuvioase; că păstor fiind, simplu, şi slujitor între oameni, ca un prunc fără prihană; cu fericire te-a preaslăvit. Ostenelile trupului, înfrânarea poftelor şi privigherea de toate nopţile, smerenia cea către toţi şi blândeţile, te-au preamărit şi vestit te-au arătat tuturor credincioşilor, o Dimitrie; ci ca cela ce ai mare îndrăzneală către Stăpânul, roagă-te ca şi noi toţi să ne mântuim. Ca o stea fiind luminat de razele Soarelui celui înalt şi luminat, Iisus Hristos, luminează-ne sufletul celor ce suntem întunecaţi de norul ispitelor şi de rele supărări; ca să putem fi fiii luminii prin candelă aprinsă, ieşind spre întâmpinarea Mirelui şi Stăpânului. Pe noi care te fericim cu credinţă, şi prăznuim prin glasuri de laudă pomenirea ta, de tot necazul şi patima, de boli năpraznice, din primejdii şi din nevoi, mântuieşte-ne te rugăm; ca să preamărim îndrăznirea ce ai către Stăpânul, ca rob credincios, preafericite Dimitrie. Slavă..., glasul al 2-lea.
Precum oarecând porumbelul a vestit lui Noe contenirea potopului, şi îmblânzirea Stăpânului, aşa şi Sfintele tale Moaşte, Fericite, ne-au pricinuit încetarea a tuturor scârbelor, şi nu numai vestitor de bucurie te-ai arătat, ci şi mijlocitor te-ai făcut către Domnul, pentru potolirea mâniei, celei cu dreptate pornită asupra noastră. Pentru aceasta toţi cu un glas te fericim, şi cu credinţă alergăm la ajutorul tău; ca prin rugăciunile tale cele bineprimite lui Dumnezeu, să scăpăm de toată ispita şi să ne împărtăşim veşnicei împărăţii cereşti. Și acum..., a Născătoarei, asemenea :
Trecut-a umbra legii, şi Darul a venit; că precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară ai născut, şi Fecioară ai rămas. În locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptăţii; în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre. IEŞIRE (Vohod) Lumină lină...
Prochimenul zilei şi citirile. De la înţelepciunea lui Solomon citire : Cap. 3, vers 1 : Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu, şi nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuți a muri, şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor, şi mergerea de la noi sfărâmare; iar ei sunt în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat luişi vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării sale vor străluci, şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi şi vor stăpâni popoare, şi va împărăţii într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul. Că Dar şi milă este întru cuvioşii Lui, şi cercetarea întru aleşii Lui. De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 5, Vers 16. Drepţii în veci vor fi vii, şi întru Domnul plata lor, şi purtarea de grijă pentru dânşii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia podoabei, şi stema frumuseţii din mâna Domnului; că cu dreapta Sa va acoperi pe ei, şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, şi va întrarma făptura spre izbânda vrăjmaşilor. Îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii, şi-şi va pune luişi coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia, şi va ascuţi cumplită mânie întru sabie, şi va da război împreună cu Dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgeţile fulgerelor, şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi din mânia cea zvârlitoare plină de pietre se vor arunca grindine, întărise-va asupra lor apa mării, şi râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii, şi ca un vifor va vântura pe ei, şi va pustii tot pământul fărădelegea, şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi dar împăraţi şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului, luaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimi, şi cei ce vă trufiţi întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, şi puterea de la Cel Preaînalt. De la înţelepciunea lui Solomon citire : Cap. 4, Vers 7. Dreptul de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că bătrâneţile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţile sunt înţelepciunea oamenilor, și vârsta bătrâneţilor viaţă nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, şi vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a ca să nu schimbe răutatea mintea lui. Sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune, şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără răutate. Sfârşindu-se peste puţin, a plinit ani îndelungaţi; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea îl scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Şi popoarele văzând, şi necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că Dar şi milă este întru cuvioşii Lui, şi cercetare întru aleşii Lui. LA LITIE
Stihirile, glasul l. Cel mai mic între sate şi nesocotit, Basarabovul, prin naşterea ta l-ai cinstit, cu creşterea ta l-ai preamărit, şi cu viaţa cea fără prihană Preacuvioase Părinte, între cetăţile cele vestite l-ai înălţat; şi apa cea mică a Lomului, cu afundarea într-însa a Sfintelor tale Moaşte ai sfinţit-o, şi tuturor izvor de tămăduiri ai arătat-o. Iar acum oraşul acesta cel drept-slăvitor cu darurile tale îl veseleşti; tămăduiri întru neputinţe dăruindu-ne, şi apărându-ne de ispitele vrăjmaşului pe noi cei ce cu credinţă năzuim sub acoperământul tău. Roagă-te Domnului Dumnezeu, să ne dăruiască nouă iertare de păcate şi mare milă. Glasul al 8-lea.
Cu nebiruită vitejie, Cuvioase Părinte şi cu preaînaltă înţelepciune, luptându-te împotriva patimilor, şi toată deşertăciunea urând, nicidecum nu a putut vicleanul vrăjmaş să te înşele precum oarecând pe strămoşi, prin gustarea celor oprite, sau cu înălţarea firii împotriva Ziditorului; ci cu amărăciunea înfrânării, ca şi cu o preadulce desfătare petrecându-ţi toată viaţa, desăvârşită smerenie ai câştigat; şi nu numai în viaţă ai petrecut necunoscut, ci şi după moarte ţi-ai ascuns trupul în apa Lomului. Ci Domnul Cel ce preamăreşte pe robii Săi, te-a descoperit ca o comoară izvorâtoare de tămăduiri, tuturor celor ce pătimesc. Roagă-te dar pentru sufletele noastre. Slavă..., glasul al 5-lea.
Cuvioase Părinte, din pruncie faptelor celor bune urmând, şi viaţă fără prihană prin muncă câştigând, vas ales te-ai arătat al Sfântului Duh, şi de la acesta învrednicindu-te Darului de minuni, ai întărit pe oameni în frica Domnului. Iar acum cu strălucirea dumnezeieştilor raze luminându-te, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să lumineze ochii noştri cei sufleteşti, ca să nu ne poticnim întru întunericul păcatelor, Părinte Dimitrie. Și acum..., a Născătoarei :
Biserică şi uşă eşti, palat şi scaun împărătesc, Fecioară cu totul cinstită, prin care Mântuitorul meu Hristos Domnul, S-a arătat celor ce dormeau întru întuneric, Soarele dreptăţii fiind; vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său cu mâna Sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit îndrăzneală ca o Maică către Dânsul, roagă-te neîncetat să se mântuiască sufletele noastre. LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul l. Podobie : Prealăudaţilor Mucenici... Părinte Dimitrie, de mic ţi-ai înfrânat poftele, şi toată voia dulceţii trupului ai lepădat, şi cu vitejie împotriva şarpelui te-ai luptat, prin post şi prin rugăciuni, până l-ai biruit; pentru aceasta cununa ostenelilor de la Domnul Dumnezeu ai primit. Stih : Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.
Nu sânge nici trup ai biruit de trei ori fericite, ci pe vrăjmaşul diavolul, care a izgonit pe Adam, pe Eva şi pe noi pe toţi din rai, cu sfatul cel viclean şi înşelător spre pomul cel oprit. Ci, ca iarăşi toţi să câştigăm fericirea, roagă-te către Domnul. Stih : Fericit este omul, cel ce se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte.
Pe noi cei de tot îngreuiaţi cu sarcina poftelor, şi cu ispitele bolilor; care nu cutezăm să ridicăm ochii spre mila Stăpânului, acoperă-ne Sfinte cu Harul tău, şi ne mântuieşte din nevoi prin mijlocirea ta, rugându-te către Domnul Dumnezeu. Slavă..., glasul al 6-lea :
Cuvioase Părinte, glasul Evangheliei Domnului ascultând, lumea ai părăsit, şi bogăţia şi mărirea întru nimic le-ai socotit, şi către toţi ai strigat : Iubiţi pe Dumnezeu, şi veţi afla Har veşnic şi fără de sfârşit ! Să nu cinstiţi nimic mai mult decât iubirea Lui, ca întru slava Sa, când va veni, să aflaţi odihnă sufletelor voastre, împreună cu toţi sfinţii. Cu ale căror rugăciuni, Hristoase, păzeşte şi mântuieşte sufletele noastre. Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieţii; ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână cu Cuviosul Dimitrie şi cu toţi sfinţii, să ne miluiască sufletele noastre. Tropar, glasul al 8-lea.
Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Dimitrie, duhul tău. Slavă..., Și acum..., al Născătoarei :
Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Care, cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, care Te-a născut şi se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorule, pe poporul cel deznădăjduit. LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Sfântului de două ori, Slavă..., Și acum..., al Născătoarei. După întâia Catismă SEDEALNA, glasul l. Podobie : Mormântul tău... Din boli, din nevoi, din dureri şi din patimi, scapă sfinte pe cei ce te cinstim; degrab ascultându-ne când strigăm cu osârdie : O Dimitrie preafericite şi bune, tinde-ţi mâinile către Stăpânul şi-L roagă, ca toţi să ne mântuim. (De două ori) Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Pe noi cei ce am căzut în păcate grozave, şi robi ne-am osândit tiraniei celei crude a şarpelui celui viclean şi pierzător neamului omenesc, preamilostivă Fecioară nu ne părăsi, nici să ne treci cu vederea, că poţi a ne mântui. După a 2-a Catismă SEDEALNA, glasul al 4-lea.
Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif.. Ca un înger pe pământ, viaţa ta ţi-ai săvârşit în post şi în rugăciuni, ziua şi noaptea petrecând; ca să înfrângi pornirea ispitelor, cu care te-ai luptat, ca un ostaş adevărat al, Domnului; a Căruia voia ai plinit din tinereţe Dimitrie şi toate întru nimica le-ai socotit; pentru aceasta şi noi cu credinţă te lăudăm şi te preamărim. (De două ori) Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Iosif s-a spăimântat, în mintea sa fiind luptat, cum Hristos S-a zămislit în pântecele tău cel sfânt, neispitită ştiindu-te de nuntă; iar dacă a gândit la cele vechi minuni, şi la rugul cel nears şi la toiagul cel odrăslit, s-a dezlegat mirarea sa, şi a strigat prealăudată Mireasă : Fecioara naşte, şi după naştere iarăşi rămâne Fecioară. După Polieleu, SEDEALNA, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină... Degrab mântuieşte-ne din necazuri, pe noi cei ce te-am câştigat folositor în nevoi, Slăvite Dimitrie; apără, mântuieşte de boli tot poporul; roagă-te cu dinadinsul şi îmblânzeşte pe Stăpânul spre noi cei ce prăznuim sfântă pomenirea ta. (De două ori) Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Spre tine am năzuit noi, toţi ce suntem cuprinşi de boli năprasnice, sufleteşti şi trupeşti, strigând cu osârdie : Maică preafericită, apără, mântuieşte de nevoi şi de scârbe a ta moştenire, ne rugăm şi ne cucerim noi nevrednicii. Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea :
Prochimen, glasul al 4-lea : Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui. Stih : Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie ? Toată suflarea...
Evanghelia de la Luca :
În vremea aceea stătut-a Iisus la loc şes... După Psalm 50, Slavă..., glasul al 2-lea Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Milostive... Şi acum... Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu... Apoi Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare... Cuvioase Părinte, în tot pământul a ieşit vestirea isprăvilor tale; pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele drăceşti ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără de prihană ai urmat. Îndrăznire având către Domnul, cere pace sufletelor noastre. CANOANELE
Al Născătoarei de Dumnezeu, al Paraclisului cu Irmosul pe 6, al Cuviosului pe 8. CANONUL Cuviosului
Cântarea 1-a, glasul l : Irmos : Dreapta ta cea purtătoare... Pururea fiind cu Dumnezeu, cu toiagul neadormitelor tale rugăciuni, pe faraon cel gânditor, cu toată oastea lui îneacă-l, rugămu-ne, Părintele nostru; ca şi cu laude să te mărim. Rod bun din părinţi binecredincioşi, născându-te Părinte Dimitrie, iar mai ales prin Sfântul Duh şi prin Botez renăscându-te, ai ajuns la măsura vârstei plinirii lui Hristos. Slavă...,
Edenul încă de aici l-ai dobândit, cu blândeţe şi smerenie vieţuind; unde acum locuind, şi îndulcindu-te de faţa Stăpânului cu dinadinsul roagă-L pentru noi Sfinte Dimitrie. Și acum..., a Născătoarei :
David mai întâi, strămoşul tău, împărăteasă te-a numit şi munte închegat, în care bine a voit Dumnezeu a locui cu trup omenesc. Deci şi noi Curată, Născătoare de Dumnezeu, te vestim. Catavasia : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a : Irmos : Însu-ţi cel ce ştii neputinţa.. Faptele tale pe pământ, pildă ne-au rămas, Cuvioase Părinte Dimitrie; ca urmând ţie, să slujim lui Dumnezeu, şi cu tine să ne odihnim în pământul celor blânzi, în vecii vecilor. Moaştele tale nouă s-au făcut izvor pururea curgător, de multe minuni şi tămăduiri; că bolile năprasnice le goneşte de la noi, şi pe cei ce caută a ne pierde, îi dă pierzării, Părinte, cu darul tău. Slavă...,
Armă bineplăcută lui Dumnezeu, o Părinte ai aflat; căci cu traiul tău cel simplu, biruind pe vechiul vrăjmaş, sub picioare ţi l-ai supus. Deci supune şi acum credinciosului nostru popor, pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul. Și acum..., a Născătoarei :
Treime nedespărţită, un Dumnezeu, Părinte, Fiule şi Preasfinte Duhule, se roagă Ție Preacurata Maria, cu Cuviosul Dimitrie, miluieşte lumea Ta, care cu bunăcredinţă Te laudă. SEDEALNA, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatute-ai astăzi... Sărăcia Domnului ai iubit-o, urând bogăţia cea trecătoare; pentru aceea ai câştigat împărăţia cea pururea veşnică. (De două ori) Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
La noianul milelor tale Fecioară, năzuim cu îndrăzneală noi robii tăi şi cerem iertare de relele cele ce am făcut, cu umilinţă rugându-ne pururea. Cântarea a 4-a :
Irmos : Munte umbrit cu Darul... Raiul cugetând în minte Dimitrie, ale lumii desfătări întru nimic le-ai socotit, şi aici în viaţa ta pe pământ linişte petrecând, acum te îndulceşti de pomul vieţii. Iisus Dumnezeu cu Darul Său umbrindu-te, El care a grăit prin Prooroci, că aceia îi sunt iubiţi, adică cei blânzi; te-ai depărtat prin munţi şi prin peşteri, ridicând cu bucurie jugul Lui. Iernând gol şi fără acoperământ ani mulţi pe pământ, te încălzea cu Darul său umbrirea Preasfântului Duh. Iar acum te încălzeşte sânul lui Avraam, Părinte Dimitrie. Slavă...,
Ceasul cel înfricoşat al judecăţii cugetând, întru suspinuri neîncetat ziua şi noaptea ai petrecut; şi cu posturi şi privegheri trupul topindu-ţi Dimitrie, prin smerenie ai surpat sprânceana lui Veliar. Și acum..., a Născătoarei :
Eva cu neascultare de pom atingându-se, moarte a adus lumii; iar prin ascultarea ta, iată roaba Domnului ! Viaţă veşnică lumii ai odrăslit, născând Fecioară pe Hristos Dumnezeu. Cântarea a 5-a :
Irmos : Cel ce ai luminat... Luceafăr luminat a toată lumea Părinte te-ai arătat, căci după multe osteneli ale pustiei, ce ai săvârşit, Dar de minuni ai primit; toată boala tămăduieşti, de la toţi cei ce năzuiesc la tine cu credinţă. Minunată a fost viaţa ta înţelepte Părinte, minunată s-a arătat încă şi mutarea ta; minunată a fost şi aflarea ta, ieşind din apele Lomului, ca o comoară de mult preţ. Arătatu-te-a după mulţi ani din ape Dumnezeu, şi ai tămăduit pe cel cuprins de duh necurat, izvorând tămăduiri şi celor ce veneau la Sfintele tale Moaşte, spre slava lui Dumnezeu. Slavă...,
Ridicând din apă trupul tău cu cinste clerul Bisericii, tot poporul cu bucurie sălta veselindu-se, şi cu cântări şi laude l-a pus în Biserica Basarabov, ca un Dar primit lui Dumnezeu. Și acum..., a Născătoarei :
Ieşiţi şi staţi de faţă toţi ritorii şi cei cu multe învăţături, de împletiţi Fecioarei cununi frumoase de laudă; că stă de faţă acum slăvind pe cei ce cântă cu bunăcredinţă minunile ei. Cântarea a 6-a :
Irmos : Pe Proorocul Iona... Laudă lui Dumnezeu să trimitem neîncetat, căci ne-a dat ocrotitor şi de binefăcător pe Dimitrie; Părinte, doctor, şi de minuni făcător ! Auzi Părinte pe fii tăi, care te roagă neîncetat; vezi necazurile lor, mântuindu-i din nevoi; întâmpină nevoia, dând la toţi bogată mila ta. Slavă...,
Unime în trei Ipostasuri, Treime nedespărţită, Părinte, Fiule şi Sfinte Duhule Cel Drept, miluieşte-ne pe noi cei ce ne închinăm stăpânirii Tale. Și acum..., a Născătoarei :
Duhul Sfânt umbrindu-te, Fecioară Maica Domnului, ai născut fără ispită de bărbat pe Dumnezeu, şi ai rămas Fecioară după naştere ca şi mai înainte de naştere. CONDAC, glasul al 8-lea
Podobie : Apărătoare Doamnă... Apărător al său nebiruit şi neînfrânt, ca cel ce prin tine din nevoi s-a mântuit, te pune înainte oraşul tău Dimitrie. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, apără-l pe el de toate nevoile; ca să strigăm ţie : Bucură-te făcătorule de minuni, Dimitrie. ICOS
Jugul Domnului cel uşor cu tot sufletul pe umeri luându-l, Lui ai urmat Cuvioase, şi valurile lumeşti de tot aruncându-le, în peşteră, Fericite, cu osârdie te-ai nevoit, şi pe toate marginile ca un soare ai strălucit. Pentru aceasta cu credinţă strigăm către tine unele ca acestea : Bucură-te lauda cea frumoasă a Basarabovului ! Bucură-te luminătorul cel strălucit al Daciei. Bucură-te bună odraslă a peşterii ! Bucură-te al monahilor îndreptător şi pravilă ! Bucură-te mângâierea cea grabnică a celor bolnavi ! Bucură-te reazemul cel neclintit al celor sănătoşi ! Bucură-le că în ceruri cu îngerii dănţuieşti ! Bucură-te că prin multa răbdare şi smerenie te-ai făcut vas ales al Sfântului Duh ! Bucură-te păzitorul dumnezeieştilor fapte cu adevărat ! Bucură-te izgonitorul tuturor patimilor ! Bucură-te folositorul nostru cel preacald ! Bucură-te scăparea tuturor credincioşilor ! Bucură-te făcătorule de minuni Dimitrie ! SINAXAR
Întru această zi, se prăznuieşte în România, Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel nou de la Basarabov.
Stih : Ca un al doilea sicriu din apa Lomului ieşind. Şi Basarabovul cu facerea de minuni mângâind; Mai pe urmă te-ai dat Valahiei Voievod mare. Gonind pe păgâni, şi ciuma cu putere tare. Acest cuvios Părinte a fost pe vremea evlavioşilor împăraţi bulgari, dintr-un sat din Bulgaria ce se cheamă Basarabov, de pe marginea apei Lomului; şi întâi a fost păzitor de vite la numitul sat, apoi văzând că toate ale lumii sunt trecătoare, a ieşit din satul acela, şi s-a dus într-o peşteră ce era aproape de Basarabov, şi s-a făcut călugăr la o mănăstire ce era înlăuntrul peşterii. Şi cine poate spune luptele ce a suferit ? Postul, rugăciunea şi privegherile ce făcea ! Încât şi darului facerii de minuni s-a învrednicit; încă şi vremea ieşirii sufletului său din trup a cunoscut-o, pentru care intrând în mijlocul a două pietre, aşa şi-a dat prealuminatul său suflet în mâna lui Dumnezeu. Şi trecând multă vreme, a venit acea apă a Lomului mare de surpa lemnele şi pietrele de primprejur. Atunci a căzut în apă şi cele două pietre ce erau în cuprinsul peşterii, dimpreună cu Moaştele Sfântului; şi mult timp a fost acolo. Deci vrând Dumnezeu să-l descopere, s-a arătat îngerul Domnului în vis la o copilă a unui evlavios, ce pătimea de duh necurat, zicându-i : De mă vor scoate părinţii tăi din apă, eu te voi tămădui; şi Dacă s-a sculat copila dimineaţa, a spus visul ce a văzut la părinţii ei, şi aşa adunându-se preoţi şi oameni mulţi, s-au dus la locul acela, unde de multe ori se arăta lumină, şi cei ce vedeau, socoteau a fi comoară, şi au găsit pe Sfântul precum a zis îngerul, întreg şi luminat ca soarele, şi luându-l l-au dus în sat, şi mergând vestea în toate părţile de aflarea Sfântului, a ajuns şi la urechile domnului din Bucureşti, care îndată a şi trimis preoţi şi boieri, să aducă pe Sfântul la biserica curţii domneşti. Şi mergând trimişii aceia la Basarabov, au luat pe Sfântul, şi au purces să meargă la Bucureşti, şi sosind până aproape de Ruşi, unde este o fântână, n-a vrut să meargă mai înainte. Deci văzând preoţii şi boierii acea minune, şi neştiind ce să facă, s-au socotit cu sfat de obşte de au înjugat doi junci tineri neînvăţaţi, ca să vadă unde este voia Sfântului să meargă, şi aşa o minune ! S-a întors îndată Sfântul la Basarabov în mijlocul satului, şi acolo a stătut. Iar preoţii şi boierii întorcându-se la Bucureşti, au spus toate cele ce au văzut. Deci domnul a trimis boieri cu cheltuială de au făcut o biserică în numele Cuviosului Dimitrie la Basarabov, unde s-a şi aşezat Sfântul. Unde multe minuni a lucrat la cei ce cu credinţă au năzuit; şi măcar că fiind satul mic şi prost şi lipsit de oameni cu ştiinţă, nu s-au însemnat toate câte minuni s-au întâmplat, dar câte s-au scris de cei ce au văzut minunile Sfântului, prin cucernici creştini le însemnăm : Două oarecare femei surori anume Aspra şi Ecaterina, de la satul ce se numeşte Cernavodă, au făcut o biserică preafrumoasă, punându-i hramul Adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, şi au gândit întru sine, doară ar putea să ia vreo părticică din moaştele Sfântului Dimitrie, şi să o aducă în biserica lor; că de ale lua cu totul, socoteau ele că nu va vrea Sfântul, precum a şi fost. Deci venind prea cu smerenie şi cu evlavie, şi închinându-se Sfântului, în taină au luat o mică părticică din Moaştele lui, şi vrând să se ducă, şezând în căruţele lor, nicidecum n-au putut a se mişca caii din locul acela, măcar de-i şi bătea foarte vizitii. Iar ele cunoscând pricina, şi din căruţe pogorându-se, cu lacrimi au alergat şi au căzut la Sfântul, şi punând părticica la locul ei, s-au rugat să le ierte greşeala, şi aşa s-au dus cu pace la satul lor. Altădată a venit preasfinţitul Mitropolitul Târnovului, anume Nichifor, cu sinodia lui, ca să se închine Sfintelor Moaşte, ale Sfântului Dimitrie. Şi închinându-se mai întâi Mitropolitul, şi sărutând Sfintele Moaşte, şi depărtându-se a şezut pe un scaun; apoi pe rând mergând şi ceilalţi ai sinodiei lui toţi, şi sărutând Sfintele Moaşte, un oarecare monah anume Lavrentie, în vremea sărutării, ispitindu-se să rupă cu gura o mică părticică din Sfintele Moaşte ale Sfântului, a rămas cu gura căscată, şi toţi căutând la dânsul, şi văzându-l cu gura căscată, nu se pricepeau ce a pătimit iar Mitropolitul i-a poruncit, să se dea în lături, ca să se închine şi ceilalţi. Iar el mut şi fără de glas fiind, deabia s-a depărtat puţin de la sicriul Sfântului. Iar după ce au ieşit toţi, a căzut cu lacrimi rugându-se Sfântului, şi cerându-şi iertăciune, şi aşa i s-a dezlegat limba, şi a grăit ca mai înainte. După aceea a mers cu Mitropolitul la gazdă, şi ia spus toate cele ce a pătimit. Iar el i-a zis : O omule, cum n-ai socotit, că de ar fi fost să se împartă Moaştele la toţi câţi vin spre închinarea lor, până acum n-ar fi rămas nimic. Ci de acum căieşte-te, că ai greşit lui Dumnezeu şi Sfântului. Un iubitor de Dumnezeu Episcop al Preslaviei, anume Ioanichie, căzând într-o boală foarte grea, încât de patru inşi se purta, şi neputând a se vindeca, l-au adus la biserica Sfântului Dimitrie, şi l-au pus cu aşternutul lui înlăuntru în biserică, şi slujindu-se Sfânta Liturghie, după trei ceasuri s-a sculat sănătos, şi umbla pe picioarele sale, lăudând pe Sfântul, şi mulţumindu-i. Acestea şi altele minuni a făcut Sfântul, care nu s-au scris după cum s-a zis, pentru neştiinţa vindecărilor. Iar în anii o mie şapte sute şaizeci şi nouă, şi o mie şapte sute şaptezeci şi patru, fiind război între împărăţia Rusiei şi între poarta Otomană, şi cuprinzând muscalii amândouă ţările acestea, şi trecând generalul Petru Salticov, Dunărea, şi dând război Rusciucului, a călcat şi câteva sate de peste Dunăre, oraşul Cernavodă şi altele; între care a călcat şi satul Basarabov, unde se afla Moaştele Sfântului, pe care luându-le mai sus numitul general, vrea să le trimită în Rusia. Iar un evlavios creştin anume Hagi Dimitrie întâmplându-se într-acea vreme lângă generalul a căzut la dânsul cu rugăminte, ca să nu înstrăineze Sfintele Moaşte, ci să le dăruiască ţării ca răsplată pentru prăzile şi jafurile care au pătimit din pricina războiului, şi să o mângâie cu acest dar al Sfintelor Moaşte; şi plecându-se generalul, le-a dăruit ţării. Pe care primindu-le cu mare cinste şi evlavie tot poporul, le-au aşezat în biserica cea mare a sfintei Mitropolii a Ungro-Vlahiei, în zilele preasfinţitului Mitropolit al ţării Chir Grigorie. Şi îndată a simţit tot poporul ocrotirea şi părtinirea Sfântului; că nu numai războiul dintre muscali şi dintre turci l-a încetat, ci şi boala ciumei cea înfricoşată a contenit-o. Şi mult ajutor şi mare folos câştigă, toţi cei ce cu credinţă năzuiesc către Sfântul. Pentru ale căruia rugăciuni Dumnezeule miluieşte-ne şi ne mântuieşte şi pe noi pe toţi, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin. Chiar şi în timpurile noastre săvârşeşte Sfântul multe minuni. Arătăm cititorilor acestei sfinte cărţi, ceea ce a spus duhovniceşte un bătrân colonel, care a încetat din viaţă. La începutul războiului româno-ruso-turc, în anii 1877—1878, acest bătrân avea şapte feciori, în armata 13. Îngrijorat foarte de soarta tor, a însemnat numele lor pe o hârtie, care punându-o sub capul Sfântului, s-a rugat să-i păstreze şi să-i întoarcă pe toţi sănătoşi. Dorinţa bătrânului colonel a fost îndeplinită; căci după război toţi şapte s-au întors sănătoşi. Trăieşte şi acum în comuna Dudeşti o fată care s-a vindecat la racla Sfântului de paralizie. Nu mai vorbim de însănătoşiri de boli obişnuite şi de împlinirea de cereri ale celor ce se roagă cu credinţă lui Dumnezeu şi Sfântului. Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos : Pe tine cuptor înţelegător... Ieşind ca Avraam din patria ta, ai venit să ne cercetezi, ca un tată preadorit, pe noi iubiţii fiii tăi, ce eram de tot pierduţi, de nenumăraţii vrăjmaşi şi de desele boli; şi de acestea de toate, ne-ai scăpat Sfinte Dimitrie. Urmând lui Hristos, numai cu atingerea de cinstitul trupul tău goneşti toată boala celor ce cu credinţă vin, şi de păcate sufleteşti îi curăţeşti Dimitrie; deci cu un glas te lăudăm, mărind pomenirea ta. Slavă...,
Mare uşurare cu adevărat a luat toată ţara Daciei, cu primirea trupului tău în sânurile ei; căci îndată s-a gonit boala ciumei cea prea-grea, şi pe cei ce căutau, a o pierde, i-ai înfrânt. Și acum..., a Născătoarei :
Inima mea cea rănită de asuprelile celui viclean, vindec-o ca o milostivă, de Dumnezeu Născătoare, preacurată Maică; ceea ce ai născut nespus pe Cel ce S-a răstignit cu trupul pe Cruce. Cântarea a 8-a :
Irmos : Taină mai presus de minte... Cheamă în taină sicriul tău Sfinte, pe toţi câţi pătimesc în nevoi : Cei ce sunteţi bântuiţi de duhuri rele, de friguri şi de ciumă, veniţi cu credinţă şi cu dragoste, de vă atingeţi de Moaştele lui Dimitrie, şi fără de plată vă primiţi sănătatea. Umpli de bună mireasmă duhovnicească pe toţi, din sicriul Moaştelor tale. Pentru aceasta cu rugăciunile tale, îngroapă pe cei ce vor a ne da pierzării, în luciul cel fără de fund. Că al doilea Moise al nostru te avem, de la Dumnezeul părinţilor noştri. Slavă...,
Gura ta cea de Dumnezeu cinstitoare deschide-o, şi fă rugăciune pentru tot clerul Bisericii tale, pentru Arhierei şi călugări, pentru preoţi sfinţitori, şi pentru tot sufletul creştinesc; ca păzindu-se în pace cu solirea ta, să binecuvinteze pe Domnul întru toţi vecii. Și acum..., a Născătoarei :
Eu sunt pomul cel fără de roadă, şi mă tem de tăiere şi de focul gheenei. Deci milostiveşte-Te Hristoase Doamne, şi mă miluieşte; că se roagă Ție Fecioara Maica Ta, şi al Tău Preacuvios Dimitrie, dimpreună şi adunările sfinţilor, şi cele fără de trupuri puteri gânditoare. Cântarea a 9-a :
Irmos : Pe norul cel purtător... Rămân cu totul fără glas, şi înspăimântat de minune ! Cum slăbănogul Episcop Ioanichie al Preslavei, numai cât a sărutat preacinstit trupul tău, şi s-a sculat; iar pe cei ce au vrut să fure din Moaştele tale i-ai pedepsit. Aducându-ne aminte de neputinţa firii noastre, socotind însă şi mărimea Darului tău, Sfinte, îndrăzneala ce ai luat de la Dumnezeu Dimitrie, nu ne pricepem a-ţi împleti laudă vrednică, ci primeşte cea după putinţa noastră. Saltă şi dănţuieşte Basarabovul, o Părinte, căci întru dânsul ai crescut, vieţuind îngereşte. Dar se laudă mai ales şi România, avându-te Dimitrie vistierie nefurată, şi Voievod apărător nebiruit. Slavă...,
Iisus Hristos Domnul, cu toţi cuvioşii şi drepţii, şi cu toţii sfinţii au venit, la Sfântul tău sfârşit; sfinţii îngeri glăsuind cântarea cea întreit sfântă primindu-ţi sufletul; iar trupul ni l-a lăsat nouă fiilor tăi, izvor de minuni ! Și acum..., a Născătoarei :
Mintea celor fără de trupuri, nu se pricep o Fecioară, a lăuda precum se cade minunea naşterii tale; dar ştiind dragostea ta ce ai spre fiii omeneşti cei muritori, am îndrăznit; ci primeşte-o dar, că spre aceasta şi cântarea o săvârşim. LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi... Din mâna Ziditorului ai primit Cuvioase, cununa ostenelilor, şi în lăcaşul drepţilor te sălăşluieşti Dimitrie, privind faţa Stăpânului; având desfătare cântarea cea îngerească şi întreit sfântă. (De două ori) Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Pe tine Fecioară toţi Proorocii te-au numit chivot, năstrapă, rug şi tăbliţă, cădelniţă de aur, sfeşnic şi masă, toiag şi munte netăiat; iar noi fericită, după vrednicie, de Dumnezeu Născătoare, te lăudăm. LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul l. Podobie : Ceea ce eşti bucuria... Defăimătorul celor de jos şi înstrăinatul, iubitorul celor de sus, şi cetăţeanul pustiei, Dimitrie preaînţeleptul, pe noi pe toţi ne-a adunat, să prăznuim cu credinţă mutarea lui cea către Dumnezeu, şi mântuitoarea zi. Afară de trup şi de lume prin fapte bune făcându-te, şi printr-însele preamărind pe pământ cu viaţa ta pe Domnul slavei, Părinte înţelepte, după vrednicie te-ai preamărit, şi te-ai arătat prin El, dumnezeiesc izvor de tămăduiri Dimitrie. Smerit, fără de răutate, blând şi fără vicleşug, liniştit fiind Părinte, mai presus de om cu adevărat, în trup stricăcios fără stricăciune, lăcaş vrednic lui Dumnezeu te-ai făcut, luând de la El daruri de tămăduiri, şi nouă izvorându-le totdeauna. Începătură de frunte a celor bune te-ai arătat, şi pricină de mântuire, Părinte Dimitrie; că viaţa din pruncie ţi-ai făgăduit lui Hristos, Dumnezeului nostru; pe Acesta roagă-L să ne dăruiască nouă pace şi mare milă. Slavă..., glasul al 2-lea :
Cuvioase Părinte, din pruncie cu osârdie spre fapte bune nevoindu-te, te-ai făcut organ Sfântului Duh, şi de la El luând lucrarea minunilor, ai îndemnat pe oameni să urască dulceţile; şi acum mai curat cu dumnezeiască lumină fiind strălucit, luminează şi gândurile noastre Părinte Dimitrie. Și acum..., a Născătoarei :
Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu; păzeşte-mă sub Acoperământul tău. SLAVOSLOVIA (Doxologia) cea mare.
Ecteniile, şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI OPTA Sfinţii Mucenici Terentie, Neonilla şi cei împreună cu dânşii. Şi Cuviosul Părintele nostru Ştefan Savaitul, făcătorul de canoane.
LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6; trei ale Mucenicilor şi trei ale Cuviosului. Stihirile Mucenicilor, glasul al 4-lea. Podobie : Ca pe un viteaz... Multe feluri de munci răbdând bărbăteşte aţi surpat trufia vrăjmaşilor, fericiţilor mărturisind înaintea tiranilor, pe Cel ce S-a arătat pentru noi întrupat şi a răbdat patimile cele preacurate de bunăvoie şi a izvorât lumii luminare şi nepătimire. Împreună cu Terentie, a strălucit Neonilla cea mărită, Nita şi Sarvil minunaţii, Fota şi Ierax, dimpreună pătimind după lege, şi stingând focul muncilor cu dumnezeiască roua Duhului, făcându-se turnuri ale credinţei şi jertfe bineprimite şi prinoase preacurate. Ca un soare prealuminos Terentie, împreunându-te cu luna Neonilla, ai născut ceata numărului cea de stele înşeptită; care s-au roşit cu sângele muceniciei, şi varsă strălucirile luminii, sălăşluindu-se în odihna cea neînserată; unde dănţuiesc cu veselie cetele tuturor pătimitorilor. Alte Stihiri ale prea Cuviosului, glasul al 8-lea.
Podobie : O preamărită minune... Părinte purtătorule de Dumnezeu Ştefane, întărindu-ți gândul luminat cu dumnezeiască minte, ai îndreptat prin bunătate mânia cu bărbăţie şi pofta prin curăţie, şi toată puterea sufletului cu dreptatea, făcându-ţi căruţă veselitoare de bunătăţi; în care punându-te cu bucurie, te-ai suit întru înălţime Cuvioase ! Părinte de Dumnezeu grăitorule Ştefane ! Luminatu-ţi-ai gândul cu teologia, Cuvioase, punând mânia ca pe un arc încordat împotriva hulitoarelor eresuri,, Fericite; pentru dorirea desfătării celei de sus, căreia te-ai învrednicit a te împărtăşi; minunat stând înaintea Scaunului Împăratului tuturor, şi Atotţiitorului. Părinte de Dumnezeu grăitorule Ştefane ! Prin înfrânare îngrădindu-ţi mintea, o ai făcut a se înălţa către pricina cea dintâi, şi liniştind tulburarea patimilor şi lepădându-te de certe, cu curăţia minţii, te-ai amestecat preaînţelepte după adevăr cu dorirea cea desăvârşită, Cuvioase de Dumnezeu gânditorule ! Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Miluieşte-mă ceea ce eşti fără prihană; mântuieşte-mă, ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos negrăit; că numai pe tine te am părtinitoare şi zid nebiruit, acoperământ şi veselie şi sufletului meu dumnezeiască mângâiere. Mântuieşte-mă de viermele cel neadormit, şi de focul cel veşnic, Maica lui Hristos Dumnezeu. A Crucii, a Născătoarei :
Fecioara şi Maica Ta, văzându-Te pe Tine Iisuse pironit pe Cruce, şi primind patimile de bunăvoie Stăpâne, striga : Fiul meu Cel preadulce, cum suferi răni fără dreptate Doctorule, Cel ce ai tămăduit neputinţa oamenilor, şi ai scăpat pe toţi din stricăciune cu milostivirea Ta. Troparul mucenicilor, glasul al 4-lea
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Slavă..., al Cuviosului, glasul al 8-lea.
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Ştefane, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE Din Octoih, unul cu Irmosul pe 6, şi ale sfinţilor două pe 8: CANONUL mucenicilor. Cântarea 1-a, glasul al 4-lea : Irmos : Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duh, şi cuvânt voi răspunde împărătesei Maicii, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei bucurându-mă. Fiind eu înviforat de adâncul păcatelor, Iubitorule de oameni, numai către luciul milostivirii Tale întind ochiul inimii mele, îndreptează-mă şi mă mântuieşte, cu rugăciunile purtătorilor de chinuri. Soarele cel neapus v-a arătat stele, spre întărirea Bisericii Sale, luminând plinirea ei, cu strălucirea nevoinţelor voastre, prealăudaţilor Mucenici. Stâlpi credinţei, întărire Bisericii s-au tăcut Terentie şi Nita, Sarvil şi Teodul, Ierax, Neonilla şi Vil minunaţii, Evnichi şi Fota. A Născătoarei :
Pricinuitoare de bucurie te-ai arătat nouă, cea cu totul fără prihană, ca una ce ai primit plinirea a toată Dumnezeirea. Pentru aceasta toţi împreună cu îngerul strigăm ţie : Bucură-te ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită ! Alt CANON al Cuviosului.
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea : Irmos : Întru adânc a aşternut... Ţie, Preafericite aducând mulţumire pentru învăţătura ta, ne plinim datoria Ştefane, împletindu-ţi lauda; iar tu primind aceasta cu blândele, Preafericite, dă-mi prin rugăciunile tale Darul Duhului. Pornirea patimilor celor de pierzare o ai veştejit Părinte, prin cuget gânditor de Dumnezeu; că ai fost blând, bine-primitor, lin şi smerit, fiind încununat cu cuvântul înţelepciunii, şi al ştiinţei Ştefane. Slavă...,
Cu sfinţenie te-ai împodobit pe tine însu-ţi Părinte, prin cunoştinţă, şi prin Darul lucrării faptelor bune, grăitorule de Dumnezeu Ştefane; că dorind de cununile slavei lui Hristos, ţi-ai îndeplinit foarte bine dorinţa. Şi acum..., a Născătoarei :
Mai aleasă eşti decât toate zidirile cele văzute şi nevăzute, ceea ce eşti fără prihană, că ai născut pe Ziditorul, precum bine a voit să se întrupeze din pântecele tău Preacurată; pe care roagă-L cu îndrăzneală, să mântuiască sufletele noastre. Cântarea a 3-a :
Irmos : Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine înţelepciunea Tatălui cea ipostatnică Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni. Ca un soare, împreunându-te cu Neonilla luna cea prealuminoasă, ai născut Terentie ceata mucenicilor lui Hristos, cea de stele înşeptită. Cu zdrobirea mădularelor tale, pătimitorule Terentie, ai subţiat ca ţărâna oasele înşelăciunii; iar ție ţi-ai dobândit mărirea cea negrăită. Cu aripile cele de aur zburând Evnichi, ai scăpat de vicleşugurile vânătorilor celor fărădelege, şi te-ai sălăşluit înlăuntrul cămării celei înţelegătoare. A Născătoarei :
Aflându-te înţelepciunea lui Dumnezeu lăcaş preacurat, S-a întrupat din preacurate sângiurile tale, şi după naştere te-a arătat nestricată. Alt Canon,
Irmos : Înflorit-a pustia ca crinul... Strălucit-a viaţa ta de Dumnezeu purtătorule Ştefane în lume, ca soarele cel prealuminos, şi a luminat pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste se lipesc de tine. Cu învăţăturile tale Cuvioase, se luminează marginile lumii; că ai strălucit ca un luminător, purtătorule de Dumnezeu, Bisericii lui Hristos; întru care s-a întărit inima ta. Slavă...,
Păzitu-ţi-ai sufletul nerobit de patimi, şi de dezmierdările trupului, purtătorule de Dumnezeu cinstite Ştefane. Pentru aceasta acum după vrednicie pe tine te lăudăm. Și acum..., a Născătoarei :
Arătatu-te-ai cu curăţia Stăpână, ca crinul în mijlocul spinilor, strălucind cu strălucirile fecioriei tale, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pururea cinstită. Irmosul :
Înflorit-a pustia ca crinul Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea. SEDEALNA sfinţilor Mucenici, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul... Ca nişte stele luminoase fiii lui Terentie cei sfinţiţi, asemănându-se cu lumina soarelui, luminează făptura, şi strălucind vitejeşte cu bărbăteştile nevoinţe, au risipit cu adevărat noaptea mulţimii dumnezeilor. Pe care să-i fericim cu credinţă, ca pe cei ce sunt cu adevărat slugi ai lui Dumnezeu, şi să strigăm : Purtători de chinuri prealăudaţi ! Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră. Slavă..., altă Sedealnă a Cuviosului, glasul al 8-lea :
Podobie : Înviat-ai din morţi... Făcându-ţi sufletul lăcaş luminos al Sfântului Duh, Părinte Cuvioase, ai avut înlăuntru negrăit pe Împăratul Hristos şi Domnul; aflat-ai bogăţie de minuni, şi împarţi lumii daruri fără scumpete. Pentru aceea păzeşte de primejdii şi de stricăciune, pe toţi cei ce te laudă. Și acum..., a Născătoarei :
Fecioară Marie, mărirea îngerilor, tu frumuseţea cea veselitoare, şi podoaba pământenilor, dăruieşte iertare păcatelor, celor ce te laudă pe tine; milostiveşte-te spre robii tăi, că tu eşti scăparea celor deznădăjduiţi Preacurată, şi cu adevărat tare solitoare oamenilor. A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Mieluşeaua cea curată, văzând pe Mieluşelul şi Păstorul spânzurat pe Cruce, striga : Fiul meu, ce este această vedere străină şi neaşteptată ? Cum se osândeşte Viaţa la moarte, asemenea cu oamenii ? Ci Te scoală din morţi a treia zi precum ai zis, ca bucurându-mă să Te măresc. Cântarea a 4-a :
Irmos : Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne. Ceata cea de şapte fraţi a pătimitorilor, împreună cu doi părinţi ai săi, ca o jertfă fără prihană s-a adus Ție, Stăpâne Hristoase, Celuia ce Te-ai jertfit pentru noi ca o oaie, Iubitorule de oameni. Darul Duhului S-a arătat ție în chip de porumb mărită Evnichi, uşurându-ți viforul nevoilor şi al scârbelor celor cumplite, ce erau asupra ta. Cu armele credinţei aţi biruit, Mucenici prealăudaţi, pe tiranul cel mândru, pe cel ce s-a înălţat cu stăpânirea necredinţei, şi aţi cântat : Slavă puterii Tale, Doamne. A Născătoarei :
Cel ce a zidit toate cu voirea, voind se zideşte din preacurate sângiurile tale mai presus de cuvânt, ceea ce eşti neispitită de nuntă; mântuind pe cei ce strigă cu credinţă : Slavă puterii Tale, Doamne. Alt Canon,
Irmos : Venit-ai din Fecioară... Tu Ştefane te-ai făcut cunună sihaştrilor, fiind împodobit nu cu piatră de mult preţ, ci cu bunătatea; că te-ai arătat cu adevărat fericite, lăcaş de Dumnezeu dăruit. Cinstit-ai purtătorule de Dumnezeu înţelepciunea cea dumnezeiască; că aceasta te-a luminat pe tine cu cununile darurilor ei, pricinuindu-ţi mărirea cea veşnică, Părinte pururea pomenite. Slavă...,
Cu toate mişcările inimii ai poftit dorirea cea desăvârşită, părăsind dulceaţa lumii; şi după pofta ta ai şi aflat desfătare potrivită, Preafericite. Și acum..., a Născătoarei :
Rodul morţii mi-a adus Eva, iar tu Preacurată, născând Viaţa cea ipostatnică, iarăşi m-ai înviat. Pentru aceasta strig ţie : Mărire naşterii tale Stăpână. Cântarea a 5-a :
Irmos : Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă. Pe Tine Doamne avându-Te mucenicii putere, au îndrăznit cu bărbăţie spre munci şi spre bătăi, la foc şi la moarte. O fii sfinţiţi ! O junghieri plăcute lui Dumnezeu ! O adunare care ai stricat măiestriile cele viclene ale vrăjmaşului. Cu biruinţă nemuritoare ţi-ai încununat capul, ca ai biruit Evnichi pe şarpele, cel ce a biruit pe Eva. A Născătoarei :
Născut-ai nouă lumina cea neînserată, strălucirea Tatălui, făcându-Se sub ani, din bogăţia bunătăţii, ceea ce eşti fără prihană. Alt Canon,
Irmos : Mijlocitor lui Dumnezeu... Pornirea patimilor, cu dragostea nepătimirii o ai stins purtătorule de Dumnezeu Ştefane, şi cu privirile, şi cu faptele ai luminat toată starea sufletului. Cu cuget curat ai priceput scripturile Duhului, de Dumnezeu grăitorule Ştefane; şi ai adunat bogăţia privirii şi a faptei, gânditorule de Dumnezeu, Părinte Cuvioase. Slavă...,
Cercând adâncul înţelepciunii Ştefane, şi aflându-l, ai cuprins cât este de trebuinţă; şi prin osteneli ai câştigat mărgăritarul cel de mult preţ al cunoştinţei, Preafericite. Și acum..., a Născătoarei :
Iată ai luat în pântece Născătoare de Dumnezeu Preacurată, pe Hristos Dumnezeu, mai presus de cuvânt, precum Isaia a grăit mai înainte; şi L-ai născut mai presus de fire. Cântarea a 6-a :
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta. Poruncind tiranul, să se întindă fără milă şi să se lege de roate mucenicii cu silnicie, aceştia au răbdat multe feluri de munci. Dar aceia s-au ruşinat văzându-i nebiruiţi. Sarvil, Neonilla, Fota şi Teodul, Vil, Ierax, Evnichi, şi dumnezeiescul Nita, împreună cu Terentie, ca nişte Mucenici viteji, cu bunăcredinţă să se laude. Intrând în livada pătimirii voastre, ne umplem de mirosul dumnezeiesc al chinurilor voastre, fericiţilor, lepădând din suflet uriciunea patimilor. A Născătoarei :
Rugul însemna mai-nainte taina cea mare a naşterii tale celei mai presus de gând, fiind cuprins peste tot cu foc şi nicidecum arzându-se, Fecioară prealăudată. Alt Canon,
Irmos : De adâncul greşelilor fiind... Arătatu-te-ai Părinte Ştefane luminător lumii prealuminat, luminând cu strălucirea cuvântului, pe cei ce aleargă către tine cu credinţă şi cu dragoste. Cu fericire ţi-ai petrecut viaţa, că închizându-ţi simţirile, ai ieşit afară din tulburarea lumii, şi cu Dumnezeu ai vorbit Ştefane. Slavă...,
Cât este de bună, cât este de frumoasă cununa ta, cu care te-ai încununat acum preaînţelepte Ştefane, fiind încununat cu bunătăţile, şi împărăţind peste patimi prea-alesule. Și acum..., a Născătoarei :
Mai presus de fire ai născut Fecioară, şi eşti în veci Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii celei adevărate, a Fiului şi Dumnezeului tău. Irmosul :
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune Dumnezeule. CONDACUL sfinţilor, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi... Săvârşind astăzi cu credinţă pomenirea lui Terentie şi a Neonilei soţiei sale, şi a fiilor săi, să lăudăm pe Domnul, Cel ce cu mărire i-a preamărit. Alt CANON al Cuviosului, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce te-ai înălţat... Sădit-ai raiul faptelor bune, şi l-ai udat cu curgerile lacrimilor tale, ca cel ce ai dobândit lemnul vieţii preamărite; mântuieşte cu rugăciunile tale din stricăciune turma ta, păzeşte de asupreală pe cei ce te cinstesc pe tine cu căldură. Că pe tine înţelepte folositor preamare, toţi cu credinţă şi cu dragoste te-am agonisit. ICOS
Ca la un pierzător al patimilor şi chip al vieţii celei drepte, şi ajutor al celor necăsătoriţi, îndreptător călugărilor şi pildă de fapte bune, toţi la tine venind întru pomenirea ta înţelepte, ucenicii tăi strigăm : Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine după vrednicie, cu minuni neîncetate şi cu semne înfricoşate; nu numai întru această viaţă de acum, ci şi după sfârşit. Pentru aceasta nu înceta a te ruga lui Hristos, ca să se trimită pururea celor ce te cinstesc pe tine, dezlegare de greşelile cele multe şi rele. Că pe tine înţelepte folositor preamare, toţi cu credinţă şi cu dragoste te-am agonisit. SINAXAR
În această lună, în ziua a douăzeci şi opta, Sfinţii Mucenici Terentie, Neonila şi fiii lor Nita, Sarvil, Ierax, Teodul, Pot, Vil şi Evnichi.
Stih : Împreună cu şapte copii a însoţiţilor pereche : Cinste socotea tăierea cea prin sabie. În douăzeci şi opt a lui Octomvrie : S-au tăiat grumazii lui Terentie. Aceşti sfinţi fiind într-o casă, închinându-se şi slujind lui Dumnezeu pururea, au fost pârâţi şi aducându-i la judecată, mărturisiră pe Hristos Dumnezeu adevărat, şi pe idoli batjocoreau. Deci spânzurându-i îi strujea, şi-i uda peste răni cu oţet iute şi cu sare, pârjolindu-i dedesubt cu foc. Iar ei se rugau lui Dumnezeu în tăcere, îndemnându-se unul pe altul la mucenicie. Şi nu trecu Dumnezeu cu vederea ruga lor, şi îngeri nevăzuţi îi sloboziră din legături, şi le dădură tămăduiri; iar păgânii se înfricoşau şi se spăimântau. Apoi legându-i la o roată, îi băteau, şi cât se părea acelora că-i bat, ei nici un rău la nici o muncă nu pătimeau; apoi i-au dat să-i mănânce fiarele. Şi sfinţii Mucenici rămânând de toate nevătămaţi, îi băgară în nişte căldări cu smoală clocotind pe foc; şi smoala se prefăcu în apă. Deci văzând păgânii că muncile nu-s nimic înaintea lor, le tăiară capetele. Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Ştefan Savaitul.
Stih : Ştefane după numire, acolo cunună eşti purtând, Pe care mâna cea făcătoare de bine ţi-a împletit. Acest cuvios din tânără vrâstă dorind, s-a făcut monah, în anii şapte sute nouăzeci; şi venind în Lavra marelui Sava, şi primindu-se de către sfinţii părinţi ce locuiau în Lavră, s-a învăţat de către aceia frica lui Dumnezeu, şi toată altă faptă bună, şi regula pustnicească. Deci a rămas neîmpărtăşit de dulceţile lumii fericitul acesta, căci s-a făcut monah foarte de tânăr. Iar după ce a sporit cu vârsta cea după Dumnezeu, şi a strălucit cu ascultarea şi liniştea, atunci s-a învrednicit şi darului Arhieriei. Şi nu numai aceasta, ci şi Dar făcător de minuni a luat de la Dumnezeu, după ce mai întâi a omorât patimile sufletului şi ale trupului, cu înfrânarea, cu osteneala sihăstriei, şi cu dumnezeiasca cugetare. A vindecat pe o fecioară îndrăcită prin rugăciunea sa, şi sănătoasă o a dat tatălui ei; îmblânzea fiarele cele sălbatice, şi cerbilor celor ce veneau la el, le da hrană cu mâinile sale. Odată lovind Cuviosul pământul cu toiagul său, a scos apă de a adăpat, pe ucenicul său, şi alte semne şi minuni a făcut. A strălucit în sfârşit pretutindenea ca un soare, cu nevoinţa şi cu minunile, şi pildă a faptelor bune făcându-se ucenicilor săi, cu pace s-a mutat către Domnul. Tot în această zi, Sfinţii Mucenici : African, Terentie, Maxim, Pompie, şi alţii treizeci şi şase.
La Terentie. Stih : Taie pe Terentie, care lapte în Ioc de sânge au dat, Şi după tăiere, minune nouă a arătat. La African, Maxim şi Pompie : Stih : Prea răi, ai idolilor închinători, Omoară prin sabie pe cei ai Treimii slăvitori. La cei treizeci şi şase. Stih : Pe şase bărbaţi şi împreună de trei ori zece, nevoitori, I-am cunoscut din sabie împreună luptători. Aceşti sfinţi Mucenici s-au nevoit pe timpul împăratului Deciu, şi a ighemonului Fortunat, fiind născuţi în Africa, şi ieşind la nevoinţă, au fost bătuţi cu vine de bou crude, apoi cu toiege, şi arşi pe spinare, cu ţepi arse în foc; apoi căliţi cu oţet amestecat cu sare peste arsuri şi frecaţi cu târsâni; apoi întrebându-se iarăşi, şi neînduplecându-se a se lepăda de Hristos, îi legară goi la pământ, deasupra focului, şi iarăşi îi frecară cu târsâni. După aceea îi aruncară într-o groapa plină de şerpi şi de scorpii, şi rămânând nevătămaţi, le tăiară capetele. Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Firmilian, episcopul Chesariei şi Melhion dascălul şi preotul Antiohiei, cel ce a caterisii pe Pavel Samosatul. Stih : Cu pace fiii păcii au adormit : Firmilian şi cu el Melhion cel iubit. Tot în această zi, Sfinţitul Mucenic Chiriac, care a descoperit cinstita Cruce, în zilele marelui Constantin, şi a Maicii sale Elena.
Stih : Chiriace preafericite cu untdelemn ai amestecat, Cinstitul tău sânge, şi nouă amestecare ai lucrat. Acesta după ce descoperi cinstita Cruce, şi a crezut, şi se boteză, se făcu episcop Ierusalimului şi trăi până în zilele lui Iulian Paravatul. Care ridicându-se cu oaste asupra Perşilor, merse şi la Ierusalim, şi aflând de Sfântul acesta, trimise de-l prinse şi-l aduse înaintea lui şi silindu-l să facă jertfă la idoli, se mustră de dânsul împăratul. Drept aceea porunci păgânul de-i tăie mâna dreaptă, zicându-i : Multe cărţi ai scris tu cu mâna aceasta, de ai întors pe mulţi de la închinăciunea dumnezeilor. După aceea îi turnă plumb topit în gură şi apoi îl culcă pe un pat de fier ars în foc cu faţa în jos. Între acestea mergând mumă-sa la dânsul, o prinse şi pe ea, şi porunci de o spânzură de părul capului şi pe ea, şi strujindu-o, şi-a dat duhul către Domnul. Apoi şi pe Sfântul băgându-l într-o căldare, plină de untdelemn fierbinte, a fost junghiat de sabie şi aşa luă sfârşitul. Tot în această zi, Anna Maica Sfântului Chiriac care cu făclii arzându-se şi strujindu-se, s-a săvârşit.
Stih : Arzându-se trupul Muceniței Anna cu făclii aprinse, A stătut înaintea Domnului ca o făclie pururea luminoasă. Tot în această zi, Sfânta Fevronia fiica împăratului Iraclie, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Împărăţia cerurilor Fevronio preacinstită, Mai întâi alegi decât cea părintească, ceea ce eşti cu mintea ascuţită. Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Atanasie Patriarhul Constantinopolului, care a sihăstrit în muntele Atonului.
Stih : Atanasie cine nu te va slăvi pe tine, Pe care singură Treimea te-a slăvit pretutindenea. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei-credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne. În cuptorul chinurilor fiind aruncaţi, mucenicilor, prin răbdare aţi aflat roua din Cer, cu mulţumire cântând : Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne. Având cugetul sufletului întărit pe piatra cea nemişcată a credinţei lui Hristos, au surpat mucenicii îngâmfarea celor fără de Dumnezeu, făcând cutremur prin rugăciune. Spânzurându-vă şi strujindu-vi-se coastele cu tărie şi aprinzându-vă cu oţet tare şi cu ardere de foc fericiţilor, aţi ars toată înşelăciunea cea materială, lăudând pe Dumnezeu în veci. A Născătoarei :
Cel ce îmbracă Cerul cu nori, Preacurată, alt Cer te-a arătat pe tine pe pământ, şi din tine S-a îmbrăcat în om deplin, şi mă îndumnezeieşte pe mine, pentru îndurarea cea nemăsurată. Alt Canon,
Irmos : Porunca cea potrivnică... Cuvintele dogmelor tale Cuvioase, bine-înmiresmează, luminându-se cu Darul Duhului; că cinstind o Dumnezeire în trei feţe, şi lăudând întruparea Cuvântului, ne umpli pe noi de bun-miros, întru-tot fericite. Fiindu-ţi viaţa asemenea cu cuvântul Părinte, ţi-a pricinuit ţie cunună îndoită, Preafericite; că te-ai făcut organ al înţelepciunii Părinte preacinstite, strigând Ziditorului tău : Binecuvântat eşti şi preamărit. Slavă...,
Cuvântul tău este cu sare îndulcit, viaţa ta s-a arătat luminată cu Darul, Preafericite dumnezeiescule; pentru aceea ai locuit în lăcaşurile cele de sus veselindu-te, stând acum înaintea lui Hristos cu îndrăzneală. Și acum..., a Născătoarei :
Îndreptând viaţa mea, Curată, povăţuieşte-mă către limanul tău cel cu totul lin, ca una ce ai născut pe Dumnezeu, izvorul binelui, Cel ce dă tuturor credincioşilor, bunătatea nestricăciunii. Cântarea a 8-a :
Irmos : Mâinile întinzându-şi DaniiI, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi puterea focului a stins, cu buna-faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Fiind luminaţi cu lumina Dumnezeiescului Duh, dumnezeieştii Mucenici, nu s-au temut de foc, fierberea căldărilor o au arătat nelucrătoare, primind de la Cer răcorire dumnezeiască; pe care după vrednicie, noi credincioşii să-i lăudăm. Arătatu-s-a mulţime de îngeri întărindu-vă luminat la luptă, pe voi prealăudaţilor Mucenici şi de dureri uşurându-vă, cu care împreună strigaţi cântarea tinerilor : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Avându-ți ochiul inimii tale priveghetor către Dumnezeu Sarvile, ai suferit scoaterea ochilor, înfruntând pe muncitorul, care era cuprins de întunericul nedumnezeirii. Pentru aceasta toţi te fericim ca pe un fiu al zilei. A Născătoarei :
Cu bunăvoinţa Tatălui ai luat în pântece pe Fiul, umbrindu-te Dumnezeiescul Duh Preacurată; şi născându-L ai rămas Fecioară ca şi mai înainte. Către Care roagă-te neîncetat, să se mântuiască toată lumea de stricăciune şi de iad. Alt Canon,
Irmos : Cuptorul cel cu foc oarecând... Cunună împodobită a pus pe creştetul tău Dătătorul de viaţă Hristos, Ştefane, cel cu numele de cunună; că te-ai încuviinţat prin fapte şi te-ai arătat cu socotinţă, strigând : Preaînălţaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Binecuvântăm pe Tatăl...
Pe mucenicii lui Hristos i-ai lăudat gânditorule de Dumnezeu şi adunările sfinţilor, şi împreună cu ei te-ai sălăşluit, umplându-te de veselie şi de dumnezeiasca desfătare; şi strigând : Preaînălţaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Și acum..., a Născătoarei :
Gândul cel fără de patimă, în pântecele tău se uneşte cu gândul cel omenesc Preacurată, şi prin grosimea trupului, S-a făcut sub vreme Cel mai înainte de veci. Pentru aceasta cu credinţă şi cu dragoste te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu. Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă; pe haldei arzând iar pe credincioşi răcorind pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Cântarea a 9-a :
Irmos : Hristos Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat, Fecioară S-a tăiat adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim. Arătatu-v-aţi rai, având în mijloc lemnul vieţii pe Domnul şi izvorând râuri de tămăduiri, şi pâraie cu adevărat pline de apele dumnezeieşti ale Duhului, sfinţilor. Stâlpi ai Bisericii lui Hristos, şi limanuri foarte line celor ce sunt înviforaţi în luciul răutăţii, v-aţi arătat mucenicilor, solitori pentru lume, şi vieţuitori împreună cu îngerii. Cununile cele neveştejite dobândind răbdătorilor de patimi, şi întru lăţimea raiului umblând, păziţi-ne pe noi, care vă lăudăm pe pământ de toată stricăciunea, şi de supărări. A Născătoarei :
Ceea ce eşti mai desfătată decât cerurile, mai sfântă decât heruvimii, şi mai cinstită decât toată făptura, roagă pe Dumnezeu, pe care L-ai născut, pentru noi cei ce te cinstim pe tine Născătoare de Dumnezeu. Alt Canon,
Irmos : Fiul Părintelui... Preacinstite Ştefane, cel ce te îndulceşti acum curat, şi ai dobândit desfătarea cea mai presus de gând, unde adunările sfinţilor dănţuieşte, împrejurul lui Dumnezeu, Fericite, fiind mijlocitor, trage către tine pe cei ce năzuiesc la ajutorul tău. Mutatu-te-ai vesel către dorirea cea desăvârşită, către însuşi Cel cu adevărat Fericit, către frumuseţea cea întru-totul aleasă, către viaţa cea cu adevărat neîmbătrânită, către lumina cea neînserată, purtătorule de Dumnezeu Părinte Ştefane. Slavă...,
Ca soarele ai strălucit în adunarea călugărilor, fiind sfinţit din pruncie, împrăştiind bunătăţile vieţii tale ca nişte raze, preadulce Ştefane, purtătorule de Dumnezeu Părinte Cuvioase. Și acum..., a Născătoarei :
Cunoscându-te de departe Proorocul, prin ochii cei mai înainte văzători, de tine a grăit mai înainte, că vei să fii Maică Făcătorului tuturor şi Stăpânului. Pentru aceasta te mărim pe tine întru-tot lăudată, Născătoare de Dumnezeu. Irmosul :
Fiul Părintelui Celui fără început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate, şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o mărim. LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim... Dimpreună cu Terentie, au strălucit cinstita Neonila, Nita, Fota şi Sarvil, Vil şi Ierax, Teodul şi Evnichi; că au pătimit pentru Hristos de bunăvoie cu vitejie, şi au surpat pe tirani, purtătorii de chinuri mucenicii cei prealăudaţi. Pe care cinstindu-i, prăznuim luminat pomenirea lor cea luminată. Slavă..., a Cuviosului :
Purtătorule de cunună Ştefane, primind căldura Sfântului Duh, te-ai osebit de lume, ridicându-ţi Crucea, Părinte, şi unindu-te cu Hristos prin sihăstrie desăvârşit şi prin feciorie curată, te-ai învrednicit Cuvioase darurilor celor mai presus de gând; din care îmbogăţeşti preaînţelepte toată lumea cea de sub soare. Și acum..., a Născătoarei :
Nu înceta de a te ruga Domnului Celui ce S-a întrupat din preacurate sângiurile tale, Fecioară Maică Preacurată, pentru netrebnicii robii tăi, ca să aflăm Har, şi ajutor la vreme de trebuinţă, la ziua întru care va judeca neamul omenesc, dând după vrednicia fiecăruia, ca un Dumnezeu; că pe tine te avem toţi folositoare întru nevoi. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI NOUA Sfânta şi Preacuvioasa marea Muceniță Anastasia Romana; Şi Preacuviosul Părintele nostru Avramie închisul.
LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6; trei ale sfintei şi trei ale Cuviosului. Stihirile sfintei, glasul al 4-lea. Podobie : Ca pe un viteaz... Chinurile trupului, şi tăierea sânilor şi a mâinilor, le-ai suferit toate cu tărie; dezrădăcinarea dinţilor, arsura coastelor, tăierea picioarelor, şi moartea cea fără dreptate. Pentru aceasta ai luat cununile biruinţei, locuind în cămările cereşti, Anastasie multpătimitoare. Odor al fecioriei, rai închis, jertfă sfinţită, lăcaş dumnezeiesc, mireasă a lui Hristos cu totul nestricată, şi chip însufleţit; pildă sihaştrilor, podoabă mucenicilor, fântână ce izvorăşte râuri de tămăduiri, te-ai arătat celor ce săvârşesc pomenirea ta, Anastasie prealăudată. Pe podoaba muceniţelor, pe înflorirea fecioarelor, pe marea înfrumuseţare a cuvioaselor, pe Anastasia cea multpătimitoare, care este lauda Romei, şi junghierea lui Dumnezeu foarte veselitoare şi fără prihană; pe temelia cea nemişcată a bunei-credinţe; veniţi toţi să o lăudăm cu osârdie, că a pătimit luminat. Alte Stihiri ale Preacuviosului, glasul al. 8-lea.
Podobie : O preamărită minune... Părinte de Dumnezeu înţelepţite Avramie, făcându-te următor lui Avraam cu duhul, te-ai mutat din patria ta, Fericite, şi lepădându-te de pofte ţi-ai închis trupul într-o colibă mică, bucurându-te; iar sufletul ţi l-ai înălţat la Cer, unde arătat ţi-ai câştigat petrecerea. Cuvioase Părinte Avramie, fiindu-ţi sufletul ca al lui Avraam, după asemănarea numelui ai suferit supărări; fiind însă întărit în dumnezeiasca credinţă, şi prin dragoste unindu-te cu Dumnezeu, ai câştigat pământul făgăduinţei; înfrumuseţându-te cu strălucirile bunătăţilor. Pentru aceasta prăznuim pomenirea ta veselindu-ne. Cuvioase Părinte Avramie, pe ceea ce s-a amăgit cumplit de înşelăciunea şarpelui, şi a alunecat în prăpastia pierzării, prin dumnezeiasca insuflare ai tras-o, şi ai pus-o înaintea lui Dumnezeu mântuită. De a cărei pocăinţă toţi s-au mirat, cei ce cu buna-credinţă slăvesc pe Domnul cel Preabun. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Cui te-ai asemănat ticăloase suflete ? Cel ce spre pocăinţă nicidecum nu te deştepţi, şi de foc nu te temi, nedepărtându-te de răutăţi; scoală-te, şi cheamă pe cea una grabnică ajutătoare spre folosinţă; nu înceta rugând pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, să mă scape de cursele celui viclean. A Crucii, a Născătoarei :
Pe Cruce răstignit văzându-Te Curata, ceea ce Te-a născut pe Tine Doamne, şi stând aproape, plângând grăia : Fiule, ce pătimeşti acestea cu trupul şi Te sileşti să mă laşi fără de Fiu ? Te grăbeşti ca să Te preamăreşti, şi să mă măresc şi eu cu patima Ta. Troparul sfintei, glasul al 4-lea.
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre. Slavă..., al Cuviosului, glasul al 8-lea :
Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Avramie, duhul tău. Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE Din Octoih, unul cu Irmosul pe 6, şi ale sfinţilor două pe 8. CANONUL Muceniţei. Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, glasul al 8-lea : Irmos : Să cântăm Domnului Celui ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preamărit. Dă-mi luminare mireasă a lui Dumnezeu, mie celui ce cinstesc această purtătoare de lumină pomenire a ta, gonind întunericul sufletului meu. Cu totul te-ai închinat pe sine-ţi Ziditorului tău încă din scutece, şi cu focul înfrânării ai ars poftele trupului. Suindu-te către înălţimea muceniciei, Muceniţă care ai numele Învierii, te-ai învrednicit ca o fecioară cămării celei înţelegătoare. A Născătoarei :
Pe tine scara cea înaltă până la Cer, pe care S-a întărit Dumnezeu, făcând pe oameni cereşti, te lăudăm Fecioară. Alt CANON, al Cuviosului.
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, glasul al 8-lea : Irmos : Apa trecându-o... Fiind luminat cu dumnezeieştile fulgere, mântuieşte Avramie cu rugăciunile tale, pe cei ce săvârşesc praznicul tău cel purtător de lumină, de patimile întunericului, Preafericite. Aprinzând în sufletul tău Avramie pofta cea dumnezeiască, ai stins dragostea trupului Părinte, şi aceasta te-a făcut să vieţuieşti pe pământ, fără de materie. Slavă...,
Omorându-ţi mădularele cele de pe pământ, cu postul şi cu toate patimile cele aspre Părinte înţelepte, te-ai învrednicit de viaţa cea mai bună în ceruri, de Dumnezeu purtătorule Avramie. Și acum..., a Născătoarei :
Din sfinţite sângiurile tale S-a întrupat mai presus de fire Dumnezeu Cuvântul Tatălui, Fecioară Marie; pe Care roagă-L să omoare cugetele trupului meu. Cântarea a 3-a :
Irmos : Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu. Stătut-ai înaintea judeţului tirănesc, propovăduind pe Dumnezeu Cuvântul, pe Hristos Împăratul şi Făcătorul şi Stăpânul tuturor. Frumuseţea cea din inimă a chipului celui văzut risipindu-se, te-a arătat pe tine preafrumoasă, celor ce te vedeau, prealăudată. Bogăţie neîmpuţinată de tămăduiri ţi-a dat ţie Fecioară, Hristos, a Căruia sărăcie ai iubit de bunăvoie. A Născătoarei :
Cuptorul păcatelor mele, stinge-l cu focul rugăciunilor tale, Maica lui Dumnezeu, aducându-mi dumnezeiasca rouă a iertării. Alt Canon,
Irmos : Doamne cel ce ai făcut cele... În tot chipul dorind de dragostea cea mai desăvârşită, purtătorule de Dumnezeu, ai ieşit afară din lume şi din trup. Pentru aceasta ai luat mărirea cea mai presus de gând şi veşnica desfătare, Părinte Avramie. Lăcaş viu te-ai arătat Duhului Celui ce lucrează toate Părinte, închizându-ţi Cuvioase trupul în colibă; pentru aceasta ai strălucit cu lumina bunătăţilor, împodobindu-te sfinţite Părinte Avramie. Slavă...,
Cu plugăria ostenelilor tale, ai crescut spic copt însutit de bunătăţi Cuvioase; cu care se hrănesc râvnindu-ţi, cei ce prăznuiesc dumnezeiască adormirea ta. Și acum..., a Născătoarei :
Întru tine preasfântă S-a sălăşluit voind, Cel ce este pricina tuturor pentru multa milostivire, şi a sfinţit fiinţa omenească, care a fost alunecată mai înainte prin călcarea poruncii. Irmosul :
Doamne Cel ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor, şi credincioşilor întărire, Unule Iubitorule de oameni. CONDACUL sfintei, glasul al 3-lea.
Podobie : Fecioara astăzi... Cu apele fecioriei curăţindu-te Cuvioasă, cu sângele muceniciei Anastasie încununându-te, dai celor ce sunt întru nevoi tămăduiri de boli, şi mântuire celor ce se apropie către tine din inimă; că tărie ţi-a dat ţie Hristos Mirele tău, Cel ce izvorăşte Dar pururea curgător. SEDEALNA sfintei, glasul 1.
Podobie : Mormântul tău... Din pruncie te-ai închinat lui Dumnezeu Cuvioasă, omorând patimile trupului cu postirea, te-ai suit la înălţimea muceniciei cea preamărită, chinuindu-te după lege Anastasie, şi surpând în prăpastie pe balaurul cu puterea Duhului. Slavă..., a Cuviosului, asemenea :
Urmând lui Avraam celui dedemult Părinte, te-ai depărtat de rudeniile cele după trup, plecându-te Dumnezeului nostru Celui ce te-a chemat Avramie; pentru aceea ai postit, şi ţi-ai arătat sufletul mai luminat decât razele soarelui, gânditorule de Dumnezeu, Preafericite. Și acum..., a Născătoarei :
Pe rugul care l-a văzut Moise nears, pe muntele lui Dumnezeu, pe norul cel sfânt, pe cortul cel nespurcat, pe masa cea primitoare de Dumnezeu; pe palatul Împăratului Celui Înalt, pe uşa cea cu totul luminoasă şi neumblată; pe tine Fecioară te lăudăm. A Crucii, a Născătoarei :
Crucea Ta o laud, şi patimilor Tale mă închin, şi bunătatea Ta o slăvesc Fiule; că de bunăvoie ai răbdat moarte de ocară. Ce adâncime străină şi înfricoşată este aceasta a rânduielii Tale celei negrăite Mântuitorule ! Striga către Tine Maica Ta. Cântarea a 4-a :
Irmos : Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am preamărit Dumnezeirea Ta. Pe tine Muceniță, care din tinereţe ai purtat jugul cel uşor, te-au osândit cei fără-de-lege, să porţi lanţ de fier. Picăturile sângelui tău au stins jăratecul mulţimii dumnezeilor; iar razele minunilor tale, au ars materia patimilor. Despuind vicleanul trupul tău, de Dar nu l-a putut despuia; ci mai vârtos ţi-a pricinuit ţie haină ţesută de sus, care nu se sparge. Ridicându-te mai sus de pământ, se aprindea Fericită, foc pe pieptul tău, care aprindea dragostea ta către Stăpânul, frumoasă Fecioară. A Născătoarei :
După naştere ai rămas Fecioară nestricată, ca şi mai înainte de naştere; că ai născut Prunc tânăr, pe Cel cunoscut mai înainte de veci. Alt Canon,
Irmos acelaşi : Cu curgerile lacrimilor tale Părinte spălând întinăciunile sufleteşti, te-ai făcut lăcaş dumnezeiesc şi cinstit al Duhului, Preafericite. Priveghere de toată noaptea, rugăciune neîncetată, nepizmuire, dragoste nefăţarnică, şi credinţă desăvârşită te-ai nevoit a avea Părinte. Slavă...,
Luat-ai Dar Avramie, a vindeca boli şi a goni duhuri; ca o adevărată slugă a lui Dumnezeu, Cuvioase. Și acum..., a Născătoarei :
Fiind biruit de lenevire, şi înecându-mă în păcate, izbăveşte-mă cu rugăciunea ta Născătoare de Dumnezeu, Maică pururea Fecioară. Cântarea a 5-a :
Irmos : Mânecând strigăm Ție Doamne, mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim. Necuprinsă de focul cel material te-ai arătat Muceniță Anastasie; că te răcorea pe tine focul cel din inimă, al dumnezeieştii dragoste. Înfrumuseţându-se Muceniţă obrazul tău de pălmuire, ai pălmuit obrazele cele grozave ale vrăjmaşilor. Întinzându-te pe lemn, de Dumnezeu gânditoare Anastasie, pentru dragostea Mirelui tău, ai închipuit dumnezeiasca patimă. A Născătoarei :
Lăudămu-te pe tine pururea lăudată Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu; că ai născut cu trup pe Dumnezeu cel prealăudat. Alt Canon,
Irmos : Pentru ce m-ai lepădat... Ca o viţă foarte roditoare, ai crescut Părinte Avramie, struguri de bunătăţi dumnezeieşti, care izvorăsc vinul cel de umilinţă, şi izgonesc din suflet beţia patimilor, şi veselesc inimile credincioşilor. Multe feluri de supărări ţi-a scornit ţie şarpele cel preaviclean, Părinte, iar tu cu arma Crucii l-ai omorât, purtătorule de Dumnezeu; şi ai luat de la Dumnezeu cununa biruinţei cu dreaptă judecată, de Dumnezeu înţelepţite Avramie. Slavă...,
Făcându-te prin credinţă casă preasfântă Dumnezeiescului Duh, Părinte, ai zidit casă sfântă; şi cu învăţăturile tale prefăcând adunarea cea nesfinţită a rătăcirii celei fără sfinţenie, ai închinat-o Dumnezeului tuturor. Și acum..., a Născătoarei :
Luminându-se cu Dumnezeiescul Duh, Sfinţii Prooroci, Preacurată, cu glasuri sfinţite te-au vestit mai înainte Fecioară Maică; din care S-a întrupat Dumnezeu Cuvântul, mai presus de fire şi de cuvânt, pentru mila cea nemăsurată. Cântarea a 6-a :
Irmos : Haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Multmilostive Hristoase Dumnezeul nostru. Zdruncinându-ți-se trupul cu chinuri, însemna îndreptarea voirii tale către Dumnezeu, Anastasie prealăudată. Spânzuratu-te-ai sus, răbdând bătăi Muceniţă, şi ferind bun-neamul sufletului nerănit, ceea ce eşti vrednică de laudă. Răbdat-ai scoaterea dinţilor, tăierea mâinilor şi a picioarelor, Muceniţă mult-pătimitoare, uitându-te la Mirele tău Hristos. A Născătoarei :
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Iubitorul de oameni, Stăpână iubitoare de bine, roagă-L, să ne izbăvească pe noi de focul gheenei. Alt Canon,
Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa... Aflându-te pe tine cei din întunericul rătăcirii, luminător care povăţuieşti drept către căile vieţii, purtătorule de Dumnezeu, au părăsit întunericul necunoştinţei, făcându-se luminoşi prin dumnezeiasca credinţă, Avramie. Cu privegherea îmblânzind pe Dumnezeu, şi trimiţând luminare de mântuire celor cuprinşi de noaptea nebuniei idoleşti, gânditorule de Dumnezeu, i-ai arătat pe toţi fii Luminii şi zilei cu Darul. Slavă...,
Cu linişte săvârşindu-ţi viaţa, ai trecut întreitele valuri cele din viaţă, cu nădejdea cea către Dumnezeu, Fericite, şi ai apucat la limanurile cele line ale împărăţiei cerurilor, şi ale dumnezeieştii luminări, Avramie. Și acum..., a Născătoarei :
Pe mine cel ce sunt îngreuiat de somnul lenevirii, ridică-mă cu mijlocirea ta, Maica lui Dumnezeu, şi nu mă lăsa a dormi spre moartea păcatului Fecioară; că pe tine mi te ştiu folositoare şi îndreptătoare vieţii mele. Irmosul :
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de iad; şi ca Iona mă rog : Dumnezeule scoate-mă din stricăciune. CONDACUL Cuviosului, glasul al 3-lea.
Podobie : Fecioara astăzi... În trup ca un înger pe pământ te-ai arătat, şi pustnicind, ai fost ca un pom răsădit bine-crescând lângă apa înfrânării, şi cu curgerile lacrimilor tale spălând întinăciunea. Pentru aceasta te-ai arătat lăcaş dumnezeiesc al Duhului, Avramie. ICOS.
Lepădându-te de cele stricăcioase, ai dobândit frumuseţile cele nestricăcioase; desfătările trupului le-ai urât înţelepte, şi din pruncie ai iubit curăţia. Pentru că de cămară şi de lume fugind, de lăudata soţie, şi de părinţi te-ai ferit. Pe unul Dumnezeu înţelepte ai iubit, şi l-ai dorit în adevăr din tot sufletul şi inima, Părinte. Pentru aceasta te-ai arătat lăcaş fecioriei şi curăţiei, şi vas dumnezeiesc al Duhului, Avramie. SINAXAR
În această lună în ziua a douăzeci şi noua, Sfânta Preacuvioasa marea Muceniță Anastasia Romana.
Stih : Tăierea capului a răbdat cu tăria inimii, Muceniţa Anastasia odrasla Romei. În a douăzeci şi noua este săvârşită, Anastasia, prin sabie ascuţită. Aceasta a fost pe vremea împăraţilor Deciu şi Valerian, şi a ighemonului Prob, romană de neam, tânără fiind şi locuind la o Mănăstire. Aceasta mărturisind pe Hristos cu îndrăzneală de faţă, a fost bătută cu palme peste obraz, şi o întinseră pe jăratec de foc, apoi o bătură cu toiege. Apoi spânzurându-o pe lemn. O strânseră cu vârteje de munci, şi o pătrunseră cu ţepi ascuţite. Şi iarăşi spânzurându-o, o strujiră peste tot trupul, şi-i tăiară sânii; îi dezrădăcinară unghiile, şi-i tăiară mâinile, picioarele şi limba; apoi i-au scos măselele şi dinţii, şi pe urmă i-au tăiat şi capul. Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Avramie, şi Maria nepoata sa.
Stih : Avramie omorându-ţi toată partea trupului prin osteneli bărbăteşti, După moarte cu îngerii cei netrupeşti împreună locuieşti. Maria pe iubitorii trupului ai lăsat, Şi tainic cu îndrăgitorul sufletelor te-ai împreunat. Acesta a fost fiu din părinţi creştini şi însurându-l fără voia lui, lăsă toate pentru dragostea ce avea către Domnul, şi se duse de se închise într-o chilioară, pedepsindu-se cu toată nevoinţa; şi peste zece ani, se hirotoni preot. Deci murind frate-său cel trupesc, îi rămaseră o copilă de nouă ani, şi o luă la sine, şi făcând o chilioară lângă chilia lui, o puse acolo; iar când fata ajunse la vârsta de două zeci de ani, i se întâmplă de căzu cu oarecine în păcat; şi fugi de se duse la o casă publică. Atunci Sfântul îmbrăcându-se în port ostăşesc, încălecă pe un cal, şi se duse de o luă dintru acea cădere, şi o aduse iarăşi la acel loc; care atâta pocăinţă a arătat, cât peste scurtă vreme făcea mari minuni. Deci răposând fericitul Avramie în 30 ale lui Octombrie, ea cu puţin mai pe urmă s-a săvârşit. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Chiril.
Stih : Chiril zice ştiu că a sabiei îngrozire, Îmi este făgăduinţă de cunună fiitoare. Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Min, şi Mineu.
Stih : Cade Mineu de sabie, a vedea dorind, Şi pe Min cu asemenea sfârşit căzând. Tot în această zi, Sfântul Sava Stratilatul, care de toate părţile însuliţat şi pătruns fiind s-a săvârşit.
Stih : Sava după amândouă părţile numirii Sava se zice, După amândouă dar părţile cu suliţele se împunge. Tot în această zi, pomenirea Maicii noastre Anna, care şi-a schimbat portul şi numele bărbăteşte şi s-a numit Eufimian.
Stih : Sub haină bărbătească cinstita Anna s-a ascuns, Pe care a îmbărbătat-o asupra dracilor însuşi Hristos. Această Preacuvioasă Maica noastră Anna s-a născut în Vizantia, fiind fiică unui diacon cucernic de la biserica preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu cea din Vlaherne, pe vremea împăratului Leon Isaurul, în anii şapte sute şaisprezece. De aceia rămânând ea săracă de părinţi, se silea moaşă-sa ca să o mărite după vreun om cinstit, precum în cea de apoi a şi făcut şi venind de la muntele Olimpului unchiul ei după tată, om foarte ales dintre sihaştri şi procopsit spre cele dumnezeieşti, căruia cu toate că îi tăiase limba Leon Iconomahul, tot vorbea şi după tăietură curat şi nesmintit. Deci Dacă a văzut-o măritată, zise : Pentru ce aţi dat-o după bărbat pe aceasta, care trăgea spre dumnezeieştile nevoinţe şi osteneli ? Şi dându-i blagoslovenia sa, se duse. De aceea trecând câţiva ani, pieri acel necredincios împărat Leon şi se duse în fundul iadului, iar Irina şi Constantin pravoslavnicii şi prea-credincioşii împăraţi, trimiţând să aducă pe Sfântul acesta şi aflându-i de patima ce pătimise de la cel mai dinainte împărat, îi primi rugăciunea şi blagoslovenia şi el învăţându-i cele ce erau de folos spre bună-plăcerea lui Dumnezeu, s-a dus la lăcaşul său. Atunci iarăşi văzând pe fericita aceasta, îi zise : Îmbărbătează-te şi te întăreşte fiică, că multe sunt scârbele drepţilor şi să ştii că nu vei naşte copilul din pântecele tău, până nu-ţi vei îngropa mai întâi pe bărbatul tău, care a şi fost; că fiind ea grea de şase luni, îi muri bărbatul, care plângând şi tânguindu-se, după ce făcu copilul şi îl înţărcă, l-a dat în mâinile altui unchi al ei. Iar ea se supuse la nevoinţele pustniceşti. În ce chip şi precum ştiu cei ce i-au urmat şi au săvârşit prea-deplin viaţa cea sihăstrească. Deci aflându-se ea întru acestea, veni iarăşi de la muntele Olimpului Sfântul acela om de cele înainte cunoscător şi ea căzându-i la picioare şi cerşindu-i blagoslovenia, auzi zicându-i, întăreşte-te întru Domnul fiică. De aceea o întrebă : Unde-ţi este copilul ? Iar ea răspunse : Unul am dat fratelui tău celui după Dumnezeu mie făcător de bine, iar celălalt, este cu mine. Acestea şi alte cuvinte amestecate zise din inimă foarte mâhnită, şi aducându-şi amândoi copii înaintea cinstitului stareţ, plângând se rugă, zicând : Roagă-te pentru copiii mei aceştia cinstite Părinte. Iar el zise : N-au trebuinţă aceştia de rugăciune, care cuvânt a fost greu la urechile ei şi suspinând dintru adânc, zise : Vai mie păcătoasei ! Ce rău va să-mi mai vină ? Şi stareţul zise. Nu ţi-am spus fiică, că multe sunt scârbele drepţilor ? De nu vom suferi, nu ne vom mântui niciodată, că aşa se cade şi place lui Dumnezeu, iar ea zise : Au doară Părinte s-a părut Stăpânului nostru Hristos să-mi mute copilaşii cei fără de vârstă la lăcaşurile cele de acolo ? Şi minunatul Părinte zise : Bine ai zis fiica mea, că curând va să-i ia Domnul de la tine. Iar ea mulţumind lui Dumnezeu cu cuviinţă, şi căzând la picioarele cinstitului stareţ şi luându-i rugăciunea, începu cu amândouă mâinile a-şi împărţi averea la săraci şi apoi în scurtă vreme murindu-i copilaşii, plânse mult după dânşii, şi dând şi ce mai rămăsese iată la săraci, înconjură pe la biserici, făcând rugăciune şi aprinzând lumini. Şi luându-şi ziua bună şi iertăciune de către toţi, află pe un oarecare monah de la muntele Olimpului şi se tunse de dânsul în chipul monahicesc. Deci se îmbrăcă pe dedesubt cu port bărbătesc şi pe dinafară cu femeiesc şi purcezând pe ascuns, a mers spre părţile Olimpului şi acolo lepădând desăvârşit portul femeiesc. Mergând la o mănăstire de cele de obşte, vorbi cu portarul şi-i zise : că-i este aminte foarte a vedea pe egumenul. Deci portarul făcând ştire egumenului, o chemă de merse la dânsul şi căzând cinstita femeie la picioarele egumenului şi cerând blagoslovenie după obicei, iar dumnezeiescul acela bărbat blagoslovindu-o şi sculându-o, îi zise : Pentru care pricină ai venit aicea ? Şi cum îţi este numele ? Şi ea zise : Pricina venirii mele la sfânta această mănăstire, sfinte Părinte, este mulţimea păcatelor mele, ca să pot afla pe Dumnezeu blând şi milostiv la ziua judecăţii, sihăstrind aicea rămăşiţa vieţii mele, iar numele îmi este Eufimian. Deci Stareţul zise : De ai pus în inima ta fiul meu gând ca acela şi pofteşti să te mântuieşti, să fugi din adunare, că firea celor fameni se biruieşte lesne de gândurile poftei lor. Acestea zicându-i şi blagoslovind-o o rândui în ceata celorlalţi fraţi. De aicea atâta procopsi şi spori spre toată fapta bună şi smerirea, încât se făcu pildă tuturor monahilor, ce se nevoiau la mănăstire. Iar sluga care o alesese ea de o lăsase iconom peste casa ei, tocmind toate precum îi poruncise, ieşise de căuta pe stăpâna sa. Şi întâmpinând pe monahul acela care o tunsese, îl întrebă, de ştie unde se află, ceea ce a părăsit cele pământeşti şi căuta cele cereşti; iar el răspunzând zise : Cum că ştiu de întâmplarea ei fiul meu, nu tăgăduiesc, iar unde s-ar fi aflând ea acum, nu o ştiu; ci vino mai peste un ceas să mergem împreună la o mănăstire. Şi mergând aflară de la portar, că era înlăuntru ceea ce se căuta. Şi-l rugară să-i facă ştire. Deci ieşind ea, şi arătându-i monahul pe sluga sa, îi zise : Iată credinciosul iconom al casei tale, că este aicea care mult s-a ostenit căutându-te şi de vei vrea să mergem la mănăstirea noastră. Auzind acestea sfânta şi mergând la egumenul mânăstirii şi luând blagoslovenie de la dânsul şi de la toţi fraţii, ieşi de se duse cu sluga ei şi cu monahul la lavră. Şi petrecând câtăva vreme acolo, se arătă de nespuse minuni făcătoare. Drept aceea ducându-se vestea minunilor, mergea la mănăstire multă mulţime de cei ce se lepădau de lume, ca să se facă monahi, iar strâmtoarea locului îi oprea a se înmulţi cei ce veneau. Pentru aceea egumenului mânăstirii dându-i-se insuflare de la Dumnezeu, a dat ştire Patriarhului ce era atunci în Constantinopol, Sfântului Tarasie, ca să ştie de lucrurile cele minunate ale monahului Eufimian, că înţelegându-se vestea minunilor, au năvălit mulţime multă la mănăstire şi nu mai încăpea pentru strâmtoarea şi micşorarea locului. De care lucrul află pe Patriarhul la un gând cu dânsul şi-i dărui un loc căzut. Deci luându-l egumenul pe acesta, în puţină vreme a zidit acolo o mănăstire din temelie spre a multora mântuire sufletească, care acum se numeşte mănăstirea Avramitenilor. Şi aşeză pe sfânta ca să-şi săvârşească vremea nevoinţei acolo. Şi aşa vestindu-se la toţi acea îngerească petrecere şi vieţuire şi vădindu-se pe încet ceea ce se ascundea, nu este cu putinţă a scrie la câtă sumă de număr venise din cei ce se adunau în toate zilele. Iar de vreme ce se întâmplă sfintei şi bântuială, de către un oarecare ce era numai cu chipul monah, iar cu faptele asemenea cu cei ce locuiesc cu pizmătăreţul diavol. Care nu părăsea a ocărî în toată vremea şi a batjocori pe sfânta, defăimându-o de faţă, în nume de scopit. Deci ea socotindu-le acestea întru nimica, se adeveri, că mai mult îi sunt de folos cele ce o ponosluieşte. Iar o oarecare femeie iubitoare de Dumnezeu, auzind acele cuvinte grozave şi pline de scârbă, ale acelui necurat şi ucigaş precum s-a arătat mai pe urmă, îi zicea, socoteşte frate, dar dacă nu va fi scopit, nici cu poftă precum ţi se pare, ci este femeie nepătimaşă. Şi vei dobândi gheena focului, căci ocărăşti şi defaimi pe cea nevinovată şi pângăreşti pe cei ce aud. Căci cu puţină vreme mai înainte o femeie oarecare împărţindu-şi averea la săraci, nu s-a mai văzut, şi oare nu cumva este aceea, care zici tu că este scopit, şi-ţi bagi sufletul întru adâncimea pierzării. Iar pângăritul acela şi vicleanul, luându-o şi această spre răutatea lui, vădi cuvântul la mulţi şi părăsind ocăririle, pândea vreme ca să-i dea brânci sfintei undeva, să o surpe jos, ca să i se dezgolească trupul să se adevereze, precum a şi făcut şi n-a văzut nimic. Şi-i secă lui trupul jumătate, pedepsindu-se de puterea dumnezeiască. Deci ducându-se el din mănăstire, a mers la patria sa şi acolo aflându-se a fost prins cu vină de ucidere şi osândindu-se îl puseră în ţeapă, dându-şi pângăritul lui suflet la pierzare. Iar sfânta vestindu-se şi dintr-aceasta, şi fugind de scandal, luând doi monahi cu dânsa, suindu-se la părţile ce se chemau a lui Steno şi aflând o Biserică ce avea apă şi o grădiniţă, locui acolo cu acei doi monahi ce se numeau Eustatie şi Neofit. Şi peste puţină vreme se duse şi de acolo, fiind chemată la Vizantia de oarecari monahi spre părţile Sigmatei, petrecând acolo rămăşiţa vieţii cu plăcere dumnezeiască, şi dăruind tămăduiri şi minuni multe celor ce mergeau către dânsa, către Domnul a răposat. Tot în această zi, Sfânta Muceniță Melitina. Stih : Melitinei tăindu-i-se capul cu sabia, A adus lui Hristos sângele dulce ca mierea. Această sfântă Muceniță fiind pârâtă, că este creştină, şi stând înaintea Stăpânitorului, întâi o bătu peste obraz, şi dezbrăcându-o în pielea goală; şi stând la întrebare câteva ceasuri, în mijlocul divanului, batjocorii pe stăpânitorul, şi toate închinăciunile lui. De aceea, dându-se la multe munci, şi cu puterea lui Dumnezeu ferindu-se nevătămată, pe urmă a fost tăiată de sabie, şi aşa şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu. Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului sfinţit Mucenic Atanasie celui ce era din Sparta Ataliei, care a mărturisit în Muntania în anii o mie şase sute cincizeci şi trei. Stih : Prin moarte nemurirea primeşti, Atanasie cel ce slava sfinţiţilor eşti. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat, strigând : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci. Unde este sunetul glasului celor ce prăznuiesc, acolo dănţuieşti pătimitoare, cu fecioarele cântând Ziditorului : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci. Văzându-ți mădularele zdrobite, şi suferind dezrădăcinarea unghiilor, te-ai adus jertfă lui Hristos, cântând : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci. De Dumnezeu gânditoare, arătatu-te-ai ca o vie, tăinduţi-se mâinile şi picioarele ca nişte ramuri, şi nouă izvorându-ne vinul cel înţelegător, care veseleşte inimile şi goneşte beţia patimilor, Anastasie. De focul cel mistuitor nu te-ai spăimântat, asemănându-te tinerilor celor dedemult. Că ai luat dumnezeiască rouă, ceea ce eşti curată, cântând : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci. A Născătoarei :
Îmbrăcându-Se Domnul în om deplin afară de păcat, a ieşit din pântecele tău Curată purtător de trup; pe Care roagă-L să mântuiască pe cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă. Alt Canon,
Irmos : Ca să dobândeşti împărăţia cea de sus, şi mărirea cea negrăită, înţelepţeşte ai defăimat mărirea cea trecătoare şi care se strică înţelepte; ca unul ce ai fost cu minte şi cu pricepere. Când a răpit cu vicleşug, lupul cel viclean pe mieluşeaua ta, atunci i-ai sfărâmat fălcile înţelepte, iar pe dânsa ca un păstor preabun ai adus-o la viaţă. Slavă...,
Plecându-te legilor Stăpânului, ai căutat oaia cea rătăcită, şi ai aflat-o, şi ridicându-o pe umerii tăi, Preafericite, ca un păstor ai adus-o la staulul pocăinţei. Și acum..., a Născătoarei :
Numai tu ai născut pe Unul din Treime în două firi, şi într-un Ipostas Fecioară; Căruia cântăm : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci, Cântarea a 8-a :
Irmos : De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, au strigat : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudați-L întru toţi vecii. Ca un biruitor ai făcut vitejie, purtătoare de chinuri prealăudată, şi împotriva rătăcirii ai ridicat semne de biruinţă. Că lipsirea de mâini şi de picioare ai răbdat, şi ai suferit tăierea sânilor şi dezrădăcinarea dinţilor tăi Muceniță, cântând cu bucurie : Popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii. Ca soarele cel cu totul luminos ai strălucit cu razele fecioriei, şi cu podoabele muceniciei, şi lumea ai luminat-o cu strălucirile cele vărsătoare de lumină ale răbdării tale celei multe Anastasie, cu osârdie strigând : Preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii. Sufletul meu cel întinat cu patimile, mireasă a lui Dumnezeu, şi întunecat de năpădirile şarpelui, cu rugăciunile tale curăţeşte-l de rele, şi-l străluceşte cu arătarea ta cea luminătoare cinstită Muceniță Anastasie; şi învredniceşte-mă să cânt : Popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii. A Născătoarei :
Pe tine cea Curată şi fără prihană, dorind fecioara Anastasia şi-a păzit şi trupul şi sufletul fără prihană, arzând aţâţările patimilor cu răbdare suferind ispita a multor munci şi acum dănţuieşte în cereştile cămări, veselindu-se împreună cu tine întru toți vecii. Alt Canon,
Irmos : Tinerii cei de Dumnezeu... În prăpastia pierzării, a împins pe porumbiţa ta cea curată, şarpele făcătorul de rele; dar ai scos-o pe ea Părinte cu minte întreagă, cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Şi în viaţă fiind Părinte Avramie, şi după moarte te-ai arătat doctor bolilor, cu Darul cel Dumnezeiesc al Duhului, cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Binecuvântăm pe Tatăl...
Cu nerăutate şi cu dreptate, cu curăţie şi cu credinţă strălucind Părinte, te-ai numărat împreună cu îngerii Cuvioase, cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Și acum..., a Născătoarei :
Arătatu-te-ai lăcaş preasfânt Râului celui viu, din care bând noi cei omorâţi, moştenim viaţa, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul. Cântarea a 9-a :
Irmos : Spăimănta-tu-s-a de aceasta Cerul și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim. Fiind spânzurată pe lemn ai închipuit patima cea mântuitoare a Cuvântului lui Dumnezeu, şi ai suferit tăierea mâinilor şi a picioarelor; dezrădăcinarea dinţilor, tăierea limbii şi a sânilor, curată Anastasie lauda, sihaştrilor, podoaba mucenicilor. Ca o mireasă te-ai împodobit cu frumuseţile, logodindu-te cu Mirele prin patimile cele roditoare de bunătăţi şi ca o aleasă te-ai sălăşluit înlăuntru cămărilor celor luminate, purtând făclia fecioriei. Şi acum împărăţeşti Anastasie dimpreună cu Cel ce este viu în veci. Ostenelile tale picură dulceaţa, care pierde amărăciunea păcatului; iar mormântul tău izvorăşte râuri de tămăduiri şi îneacă toate patimile şi bolile cele cumplite întru slava Mântuitorului, Celui ce după vrednicie te-a preamărit pe tine lăudată Anastasie. Făcut-au vitejie femeile, întărindu-se cu Crucea Ta Hristoase Atotputernice; şi capul vrăjmaşului celui cu multe măiestrii, bărbăteşte l-au zdrobit, Cuvântule al lui Dumnezeu; şi câştigând lăcaşul raiului, cu bucurie s-au împărtăşit Dumnezeirii, lăudându-te pe tine după vrednicie. A Născătoarei :
Dacă a cunoscut Mucenița Ta Doamne, că Te-ai îmbrăcat cu trup din femeie, fiind luminată cu razele fecioriei şi înflorită cu sângele muceniciei, s-a adus Ție Hristoase, ca unui Împărat al zidirii, urmând după Maica Ta. Alt Canon,
Irmos : Cu adevărat Născătoare... Învrednicitu-te-ai a vedea Părinte purtătorule de Dumnezeu, cele de care dedemult doreai prin nădejde; care ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit. Frumos te-ai arătat, strălucind cu dumnezeieştile raze ale bunătăţilor Avramie şi bucurându-te stai înaintea Stăpânului tuturor. Slavă...,
Zi de veselie face bucurându-se Biserica, prăznuind adormirea ta cea sfântă Avramie şi cinstindu-ţi vieţuirea. Și acum..., a Născătoarei :
Iubitoare de bine Fecioară, îmbunătăţeşte sufletul meu cel înrăutăţit de păcate; şi mă fă părtaş bunătăţilor cereşti. Irmosul :
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată, cei mântuiţi prin tine; cu cetele cele fără de trupuri, slăvindu-te pe tine. LUMINÂNDA Sfintei.
Podobie : Cel ce ai împodobit Cerul... Lauda sihaştrilor şi frumuseţea mucenicilor, tu te-ai arătat Anastasie, nevoindu-te întru feciorie şi chinuindu-te întru tărie, pentru dragostea lui Hristos. Slavă..., al Cuviosului.
Podobie : Cu ucenicii să ne suim... Precum ai izbăvit din înşelăciunea dracilor pe cei de rea credinţă, Cuvioase Avramie de Dumnezeu purtătorule şi i-ai adus lui Dumnezeu şi Mântuitorului şi pe cei ce au căzut odinioară în prăpastia pieirii; aşa şi pe noi izbăveşte-ne cu rugăciunile tale de supărările cele multe, de nevoi şi de necazuri; pe cei ce săvârşim cu dragoste cinstită pomenirea ta. Și acum..., a Născătoarei, asemenea.
Rai de Dumnezeu sădit te-ai arătat Preacurată Născătoare de Dumnezeu, având în mijloc Pomul vieţii pe Domnul; din care mâncând nu vom muri niciodată; ci prin tine vom vieţui toţi viaţă mai bună; purtând arma Crucii peste noi, şi biruind pe vicleanul tiran, lăudându-te pe tine Fecioară în veci. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
LA LITURGHIE. Slujba cuvioşească.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A TREIZECEA Sfinţitul Mucenic Zenovie, episcopul Egheilor, şi sora lui Zenovia. LA VECERNIE La Doamne strigat-am... trei Stihiri din Octoih şi trei ale sfinţilor. Glasul al 4-lea. Podobie : Ca pe un viteaz... Vopsindu-ţi haina cu sângele muceniciei Slăvite Zenovie, ai făcut-o sfinţită cu Harul, cu care ai intrat în Sfintele Sfinţilor ca un arhiereu înţelept; aducându-te jertfă fără de prihană şi prinos preacurat şi desăvârşit, Celui ce S-a jertfit pentru tine Preasfinţite. Strujindu-ţi-se trupul, frumuseţea sufletului tău cea prealuminată, mai frumoasă ai arătat-o vrednicule de laudă, sfinţite Mucenice, de Dumnezeu gânditorule Zenovie, frumuseţea preoţilor, lauda pătimitorilor, izvorul cel pururea curgător al minunilor, gonitorul duhurilor celor necurate, şi rugătorule pentru sufletele noastre. Fiind la un gând cu tine sora ta cea de un sânge, Zenovia preaînţeleapta, a voit să pătimească împreună cu tine; că fierberile căldărilor, îngrozirea focului şi moartea cea silnică, le-a răbdat bărbăteşte. Pentru aceasta împreună cu tine a dobândit cununile biruinţei şi împărăţia cea de sus, sfinţite tăinuitorule Zenovie. Slavă..., glasul al 6-lea.
Facere a lui Ioan Monahul. Ceată de cântăreţi să adunăm astăzi o iubitorilor de Mucenici, la pomenirea prealăudaţilor pătimitori, Zenovie şi Zenovia. Că aceştia s-au făcut apărători Treimii, şi la luptă cu bărbăţie au înecat pe vrăjmaşul cel nevăzut, întru cinstit sângele lor, şi cu slavă au luat cununa biruinţei. Pentru aceasta strigăm către ei : Însoţire sfântă a Domnului, binecuvântată şi luminată pereche, rugaţi-vă Mântuitorului, pentru sufletele noastre. Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat... Sprijin şi acoperământ, îmi eşti mie de Dumnezeu Născătoare fără prihană; că pe tine te am ajutătoare în supărări, în boli şi în nevoi, şi pe tine te cânt, ceea ce eşti nevinovată. A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Văzând Născătoarea de Dumnezeu cea fără prihană, viaţa noastră spânzurată pe lemn, ca o Maică tânguindu-se, striga : Fiul meu şi Dumnezeul meu, mântuieşte pe cei ce cu dragoste Te laudă pe Tine. Tropar, glasul al 4-lea :
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE Amândouă din Octoih şi al sfinţilor pe 4. CANONUL sfinţilor. Facerea lui Iosif. Cântarea 1-a, glasul al 8-lea : Irmos : Cântare să înălţăm popoare, minunatului Dumnezeului nostru, Celui ce a scăpat din robie pe Israil, care cânta cântare de biruinţă şi striga : Să cântăm Ție, Unuia Stăpânului. Stând înaintea Scaunului lui Dumnezeu, ca un preot bineprimit, şi ca un Mucenic prea-ales, Zenovie de trei ori fericite, apără de smintelile vieţii, pe cei ce cinstesc cu dragoste pomenirea ta cea purtătoare de lumină. Luminându-te înţelepte cu strălucirea Luminii celei în trei luminători, ai risipit întunericul păgânătăţii, luminând pe toţi cu lumina cuvintelor tale; şi acum te-ai mutat către lumina cea neapusă. Slavă...,
Arătatu-te-ai cărbune înţelegător, aprins de focul Dumnezeiescului Duh, şi ai aprins inimile tuturor către dumnezeiasca dragoste, sfinţite tăinuitorule, şi ai ars toată înşelăciunea. Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te lăcaşul cel preasfânt, lâna cea cu rouă dumnezeiască, fântână pecetluită a Râului celui nemuritor; păzeşte turma ta Stăpână, de tot felul de vrăjmaşi. Cântarea a 3-a :
Irmos : Frica ta Doamne o sădeşte... Fiind uns Zenovie cu mirul ungerii Duhului, ai preoţit ca un înger, împodobindu-te la sfârşit cu cununi muceniceşti. Luând purtarea de grijă a sufletelor, cu lucrarea cea dumnezeiască, Preacuvioase, le-ai arătat întru-totul roditoare. Pentru aceasta te-ai învrednicit viei Domnului. Slavă...,
La un cuget cu tine s-a arătat sora ta Zenovia, că a ales a pătimi împreună cu tine Zenovie, ca şi cu tine să dobândească şi mărirea cea dumnezeiască. Și acum..., a Născătoarei :
Născut-ai pe Unul din Treime, Care S-a îmbrăcat cu omenirea, preasfântă Maică Fecioară; pe care roagă-L să se mântuiască cei ce te laudă pe tine. Irmosul :
Frica Ta Doamne, o sădeşte în inimile robilor Tăi, şi fii nouă întărire, celor ce întru adevăr te chemăm pe Tine. Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul... Înţeleapta frăţie a pătimitorilor, să o lăudăm toţi cu credinţă; pe Mucenicul Zenovie cel nebiruit, împreună şi pe Zenovia, perechea cea cinstită : ca pe nişte pahare care varsă ape dumnezeieşti. de la care, totdeauna peste an luăm tămăduiri cu credinţă, strigând cu cucernicie, pătimitorilor prealăudaţi : Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu iubire prăznuiesc sfântă pomenirea voastră. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Căzând la grea slăbiciune şi împilându-mă cu dureri cumplite, nu mai pot răbda bolnăvirea lenevirii mele. Ci Tu Mântuitorule, Cel ce ştii neputinţa fiecăruia, şi ca un Părinte pedepseşti pe cei ce Ți-au greşit prin cunoştinţă, ridică-mă, Tu care eşti puternic a vindeca bolile trupurilor şi ale sufletelor noastre; ca pururea să strigăm Ție : Mari sunt lucrurile Tale Mântuitorule, şi minunile înfricoşătoare că mântuieşti pe cei credincioşi din nevoi, pentru rugăciunile singurei pururea Fecioarei. A Crucii a Născătoarei, asemenea.
Văzând Maica cea fără prihană, pe Mântuitorul pe lemnul Crucii, se tânguia lăcrimând, şi cu amar grăia, şi de întristarea inimii îşi smulgea părul, şi striga către El : Fiul meu şi Doamne cum Te pironesc fără dreptate pe Cruce, pe Tine cel fără de păcat, poporul iudeilor cel fărădelege ? Şi cum voind rabzi pălmuiri peste obraz, piroanele şi împungerea coastei, fierea şi oţetul ? Vai mie îndelung-răbdătorule ! Ci slavă dumnezeieştii iconomiei Tale Mântuitorule. Cântarea a 4-a :
Irmos : Încălecat-ai pe cai, pe Apostolii Tăi Doamne, şi ai luat cu mâinile tale frâiele lor, şi mântuire s-a făcut călătoria Ta, celor ce-ţi cântă cu credinţă : Slavă puterii Tale, Doamne. Preaînalt te-ai arătat cu cinstitele chinuri, şi ai luat cununi de biruinţă înţelepte, şi ai dobândit veselia cea veşnică. Pentru aceasta te lăudăm sfinţite Mucenice Ierarhe Zenovie. Urmând Celui ce S-a întins de bunăvoie pe lemn, te-ai spânzurat şi te-ai sfâşiat Zenovie, şi dezbrăcându-te, Fericite, de grăsimea stricăciunii şi a omorârii, te-ai îmbrăcat în podoabă nestricăcioasă. Slavă...,
Cu rugăciunea ta cea tare s-a surpat tăria dracilor, şi capiştile s-au sfărâmat, prin credinţa ta cea întărită Zenovie fericite, lauda Sfinţiţilor Mucenici. Și acum..., a Născătoarei :
Cu naşterea ta cea străină, pe cei ce s-au înstrăinat de Dumnezeu, i-ai unit cu El, ceea ce eşti pururea lăudată. Pentru aceasta cu glas mare te lăudăm toţi cu credinţă, şi strigăm : Bucură-te mântuirea tuturor pământenilor. Cântarea a 5-a :
Irmos : Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă ? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine păcătosul ? Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele rogu-mă. Firea cea femeiască s-a întărit cu Dumnezeiescul Duh, şi a ruşinat pe cel ce a înşelat odinioară pe strămoaşa Eva; şi s-a învrednicit dumnezeieştii măriri în ceruri Zenovia, strălucind prin chinuire. Făcutu-s-a limba ta nor dătător de ploaie, ca una ce ai plouat ploi de bunăcredinţă, şi adapă inimile credincioşilor, şi îndreptează gândurile spre bună-rodirea faptelor celor bune, Zenovio. Slavă...,
Cu razele fecioriei, ai risipit întunericul dezmierdărilor, şi cu lumina chinurilor, ai pierdut noaptea nedumnezeirii, Muceniță Zenovia, frumoasă mireasă a lui Hristos, locaşule al Dumnezeiescului Duh. Și acum..., a Născătoarei :
Totdeauna sunt împresurat cu mari greutăţi ale păcatului, Preacurată; de aceea strig ţie : Uşurează-mă de dânsele cu mijlocirea ta cea dumnezeiască ! Că tu eşti folositoarea păcătoşilor preamărită, că ai născut pe Mântuitorul. Cântarea a 6-a :
Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa... Rugăciunea dumnezeiescului tău suflet, s-a primit ca o tămâie Părinte; că te-ai jertfit Zenovie fericite, întru miros de bună-mireasmă a patimilor Celui ce a strălucit din femeie, şi a luminat toată zidirea. Cu sângele chinuirii Mucenice, ai sfinţit pământul, iar Duhul înălţându-se, s-a suit în ceruri, luminând Biserica celor întâi născuţi dumnezeieşte, Zenovie, lauda cea luminată a ierarhilor şi a mucenicilor. Slavă...,
Strâmtorat-ai păgânătatea, Fericite; că lăţimea bunei-credinţe celei adevărate, şi căile care duc către dânsa le-ai arătat celor rătăciţi; şi ai mântuit pe cei ce înotau cumplit pe marea apelor rătăcirii. Și acum..., a Născătoarei :
Înfrumuseţează sufletul meu Fecioară, care este biruit de urâciunea patimilor şi a gândurilor, şi cu chipuri de pocăinţă adevărată, întăreşte ticăloasa mea inimă; şi mă mântuieşte pe mine, care nădăjduiesc spre tine cu adevărat Fecioară. Irmosul :
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, scoate-mă din stricăciune. CONDACUL glasul al 8-lea.
Podobie : Ca nişte pârgă a firii... Pe mărturisitorii adevărului, şi propovăduitorii bunei-credinţe, doimea după vrednicie să o cinstim cu cântări de Dumnezeu insuflate, pe Zenovie şi pe înţeleapta Zenovia; pe cei ce împreună au vieţuit şi împreună au pătimit, şi care prin mucenicie au luat cunună nestricăcioasă. ICOS
Pe viteazul şi marele Zenovie, cu cântări şi cu laude să-l lăudăm, şi cu dânsul împreună şi pe Fecioara şi nespurcata Zenovia, care a fost împreună-pătimitoare. Aceştia au surpat îngâmfarea vrăjmaşilor, şi credinţa lui Hristos luminat au arătat-o. Pentru aceasta arătat au şi luat din Cer, după vrednicie de la Dumnezeu, cunună nestricăcioasă. SINAXAR
În această lună în ziua a treizecea, Sfinţii Mucenici şi fraţi Zenovie episcopul cetăţii Egheilor, şi cu sora lui Zenovia.
Stih : Împreună cu tine Zenovie îngădui la sabie. Zenovia cea cu cuget îngăduitor deşi era femeie. Zenovia şi fratele ei se taie, În ziua a treizecea. Aceştia au fost în zilele împărăţiei lui Diocleţian, fii din părinţi creştini. Deci Zenovie sporind în buna-cinstire cea după Dumnezeu, s-a pus episcop cetăţii Egheilor, în care s-a şi născut şi s-a îngropat, făcând multe minuni cu numele lui Hristos. Şi fiind prins, stătu înaintea ighemonului. Şi acolo unde se afla el la întrebare, s-a dat singură pe sine şi sora sa Zenovia. Deci îi bătură pe amândoi, şi-i băgară într-o căldare plină cu smoală fierbând pe foc şi păzindu-se cu Darul lui Dumnezeu nevătămaţi, îşi primiră sfârşitul prin sabie, şi aşa au luat cununa muceniciei. Tot în această zi, Sfânta Muceniță Melitina şi Sfântul Marchian episcopul Siracusiei, ucenicul Sfântului Apostol Petru.
Stih : Pe Marchian slujitorul lui Hristos cel iubit. Prin sugrumare ucigaşii de Hristos l-au omorât. Acesta hirotonit fiind de Apostolul Petru se trimise la Siracusele Siciliei, care surpând cu rugăciunea sa capiştile idolilor şi trăgând pe mulţi spre adevăr, şi înfricoşându-i cu semne şi cu minuni, i-a făcut fii Luminii. Pentru care zavistuind jidovii, nesuferindu-i făţişa îndrăznire a sa, îl omorâră cu moarte grabnică. Şi aşa a luat fericitul cununa chinuirii cea neveştejită. Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Alexandru, Cronion, Iulian, Macarie şi alţi treisprezece.
Stih : Fierberea valului împreună Alexandru cu Cronion, Sufere necinstind pe fiul lui Cron, Iulian şi Macarie prin a sabiei tăiere, Au aflat viaţa cea plină de fericire. Nici foc aprins, nici sabie ascuţită Cuvinte de ar fi, Ziceau bărbaţii cei de două ori, cinci şi trei, de tine nu ne va despărţi. Sfinţii aceştia au pătimit pe vremea împăratului Deciu la Alexandria. Deci aducându-se de faţă întâi Alexandru şi neputând sta pe picioare, că era podagros, îl puseră călare pe cămilă împreună cu Cronion, care era om al lui şi-i purtară pe uliţe, apoi spânzurându-i şi bătându-i, mai pe urmă turnară pe dânşii var nestins. Şi aşa fericiţii prin munca aceasta şi-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu. Iar lui Iulian şi Macarie după multe munci, li s-au tăiat capetele. Aşijderea şi din cei treisprezece unii strujiţi în multe feluri, alţii arşi, alţii omorâţi de săbii şi nepărăsindu-şi credinţa lor, luară cu toţii cununa muceniciei. Tot în această zi, Sfânta Muceniță Eutropia.
Stih : Pe Eutropia cu făclii ca pe o mireasă, O a adus la cămara gânditorului Mire cea frumoasă. Această a fost pârâtă la ighemonul Apelian, că este creştină şi cum că umblă pe la temniţă, de caută şi miluieşte pe cei închişi. Drept aceea întâi o spânzurară şi o arseră cu lumânări aprinse. Iar ea socotea văpaia focului ca apa, şi adeverea către toţi, că vedea un om înfricoşat rourându-o şi răcorindu-o, pe care om îl vedeau şi slujitorii. După aceea muncindu-o mai cumplit, aşa întru acele munci şi-a dat sufletul la Dumnezeu. Tot în această zi, Sfântul Apostol Cleopa şi Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Iosif patriarhul Constantinopolului.
Stih : Cleopa Cuvinte nu ca mai înainte pe tine te vede,
Între patriarhi Iosif foarte strălucind, Cerul lăcaş împreună cu patriarhii este având. Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Asterie, Claudie, Neon şi cu sora lor Neonilla.
Stih : Claudie, Asterie încă şi Neon fiind, Stele nouă s-au văzut munca sabiei răbdând. Pe lemn Neonilla întinzându-se, Scuipă vechea stricăciune cea din lemn, îngreţoşându-se. La întâia ipatie a lui Diocleţian domnind în Cilicia, Lisie, erau aceşti sfinţi creştini şi fraţi buni, locuind împreună şi având avere destulă. Deci murind mama lor, avea mamă vitregă. După aceea murind şi tatăl lor şi silindu-se maştera să le oprească averea părinţilor, îi pârâ la ighemonul că sunt creştini, şi dacă stătură tinerii înaintea ighemonului la întrebare, răspunseră : Noi de nici un lucru o ighemonule nu băgăm seamă, ci pentru credinţa noastră vom răbda orice rău ne va veni asupra. Iar ceea ce în locul maicii noastre nu bine s-a ales, ne-a pârât la tine, nu îndreptând legea voastră, ci silind ca să ne oprească părinteasca moştenire, multă fiind. Acestea auzindu-le ighemonul, i se păru şi aceasta a fi după gândul lui pentru a lui îndreptare şi îndată întinseră la pământ pe Claudie de patru părţi şi porunci să-l bată cu toiege pe spate. După aceea spânzurându-l de degetele mâinilor, îl ardea la picioare cu jeratec şi-i zgâria coastele cu bolduri, şi iarăşi frecându-l peste răni cu hârburi, îl ardea cu papură. Iar Sfântul auzind totdeauna zicându-i, fă jertfă dumnezeilor şi să te izbăveşti, răspunse : Am zis odată, că pentru credinţa lui Hristos Domnului meu, nici de moarte nu bag seamă, ci fă ce-ţi este voia. Şi pogorându-l de pe lemn îl băgară în temniţă şi aduseră înaintea judecăţii pe Asterie, către care zise Lisie : Cum îţi este numele ? Şi tăcând Sfântul nevrând să răspundă, porunci de-i zdrobiră dinţii, şi auzind Sfântul pe propovăduitori zicând : Închină-te dumnezeilor, această răspundea : Ceea ce vrei să faci ighemonule, fă-o; că eu nu mă voi lepăda niciodată de Dumnezeul meu. Atunci spânzurându-l îl strujea şi aşternându-i jăratec din jos, îi ardea picioarele. De aceea bătându-l cu toiege, l-au băgat în temniţă. Şi-au adus pe Neon, care întrebându-se şi el, cum îţi este numele ? Zise : De vei vrea să afli numele meu ighemonule, Neon mă cheamă. Iar mai mult decât aceasta de la mine nu nădăjdui a şti; că fiind eu frate cu cei ce înaintea mea s-au muncit, nu pot să mă despart de dânşii, ci iată înaintea ta sunt pentru mărturisirea Hristosului meu şi nu zăbovi a face ceea ce vrei să faci. Atunci întinzându-l şi pe dânsul, îl bătură rău, aşternând şi sub picioarele lui foc, şi bătându-l multe ceasuri, îl băgară în temniţă şi a doua zi şezând Lisie pe scaun la judecată aduseră înainte pe Sfântul Claudie şi zise : Spune-ne de te-ai dojenit însuţi pe tine şi ţi-ai schimbat gândul şi ai pus socoteală mai bună. Iar Sfântul zise : încă mai îndrăzneţ îţi stau înainte astăzi decât ieri, făcându-mă mai ager muncilor tale şi mai îndrăzneţ. Deci îndată legându-l vârtos, îl ridicară de degetele mâinilor şi ale picioarelor şi aducând cleşte şi croieli de deznodături, i-au deznodat mâinile şi picioarele de prin încheieturi. Şi după multă vreme ce stătu spânzurat, pogorându-l mai mort, l-au băgat în temniţă. După aceea uitându-se Lisie şi la Sfântul Asterie cel ce era adus înainte, îi zise : Dar tu ce zici ? Socotitu-te-ai a jertfi dumnezeilor şi a te slobozi de acum înainte de munci ? Iar Sfântul zise : cel ce cunoaşte pe adevăratul Dumnezeu, şi-şi pune toată nădejdea întru dânsul, nu-i este grijă de moarte, măcar de ar cădea în mii de răutăţi. Atunci zise Lisie : Spânzuraţi-l pe dânsul, şi-i strujiţi coastele, şi să i se taie degetele mâinilor şi ale picioarelor, şi-i frigeţi armurile cu frigări arse în foc. Şi făcându-se acestea, iar Sfântul de dureri mari şi iuţi ce simţea strigă, zicând : vadă Dumnezeu acestea ce faci tu robului lui, necuratule, şi să-ţi facă dreaptă izbândire. Deci Lisie porunci să bage pe aceasta în temniţă şi să aducă pe celălalt la întrebare și stând Sfântul Neon de faţă, tot acelaşi era ca şi întâi cu îndrăzneala şi întinzându-l iarăşi la pământ îl bătură cu vine de bou şi înnoindu-i rănile cele de mai înainte, îl făcură peste tot trupul răni şi-l băgară în temniţă. Atunci porunci ighemonul de aduseră şi pe Neonilla sora sfinţilor şi aflând-o şi pe dânsa mai întărită decât piatra întru credinţa lui Hristos, porunci de o bătură peste obraz şi o legară de picioare şi o bătură pe tălpi cu bice. Apoi o spânzurară de degetele mâinilor. De aceea o raseră pe cap şi întinzându-o de patru părţi, o ucidea pe trup cu curele crude. De aceea o întinseră la pământ cu faţa în sus şi umplură un vas de jeratec de-l puseră pe pântecele sfintei, sfârâind şi cu această o scoaseră din viaţa aceasta. De aceea băgând cinstitul ei trup într-un sac, îl aruncară în mijlocul mării. Iar pe sfinţii Mucenici Claudie, Asterie şi Neon, tăindu-le capetele slujitorii afară din cetate, i-au aruncat să-i mănânce fiarele. Şi aşa s-au sfârşit sfinţii şi bunii biruitorii lui Hristos Mucenici şi fraţi, şi au luat cununa biruinţei. Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Apostoli din cei şaptezeci, Tertie, Marcu, Iust care se zice şi Iisus şi Artema.
Stih : Tu scriitor cuvintelor lui Pavel fiind, Iar eu Tertie al tău nou scriitor sunt. Slugă Apostolilor pe tine Marcu te-am ştiut. Dar însă iarăşi şi împreună-lucrător te-am cunoscut. Iisus aflând pe Iisus mântuire, Mântuitor s-a arătat a altora prin a numelui purtare. Artema de slava celor fără de trup s-a împărtăşit. Păzindu-şi cel către Domnul gând întreg neprihănit. Aceşti sfinţi Apostoli sunt din cei şaptezeci, luminaţi fiind întru credinţa cea către Dumnezeu. Deci Tertie a fost al doilea episcop al Icoanei după Sosipatru, şi a acestuia lipsă a plinit şi a înnoit pe toţi cei rămaşi cu Sfântul botez, adică câţi rămăsese de la Sosipatru, făcându-se făcător de minuni, a scris şi epistolia Sfântului Pavel cea către Romani. Iar Marcu nepotul de frate al Varnavei de care pomeneşte Apostolul Pavel la epistolie, şi acesta a fost hirotonit episcop Apoloniadei risipind cu propovăduirea adevărului închinăciunea idolilor. Iar Iust căruia şi Iisus îi zic, a fost episcop în Elevterupolis, trăgând pe toţi la cunoştinţa adevărului cu cuvântul învăţăturii sale. Iar Artema a fost episcop în Listra, risipind toate îndărătniciile şi vicleniile dracilor, ca un slujitor desăvârşit al lui Hristos. Deci aşa nevoindu-se aceşti patru Apostoli pentru buna-credinţă şi căzând întru mari şi grele bântuieli cu pace şi-au dat sufletele către Domnul. Tot în această zi, Sfinţii nouă Mucenici, care prin foc s-au săvârşit.
Stih : Către cuptorul cel ars face pe cei nouă îndrăzneţi. Cuptorul cel înfocat al dumnezeieştilor dorinţi. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Manuil, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Manuil prin tăierea sabiei să mi se verse zice, Măcar un pahar de ar fi al meu sânge. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Dometie, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Cu mânie cumplită sabia asupra lui Dometie repezind, Acesta purtător de sabie este înlăuntrul privind. Tot în această zi, un gealat oarecare cunoscând pe Hristos, şi în închisoare întunecată fiind băgat s-a săvârşit.
Stih : La închisoare întunecoasă gelatul s-a osândit, Căci pe Hristos cel ce scoate din întuneric la lumină, l-a cunoscut. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat, strigând : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci. Cu curgerile sângiurilor stingând focul păgânătăţii, pururea pomenite Zenovie, totdeauna ne rourezi cu ploaia minunilor tale, pe noi cei ce binecuvântăm pe Stăpânul : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci. Intrând în dumnezeiescul nor, ai văzut pe Cel nevăzut pe cât s-a putut, care ţi-a luminat gândul şi sufletul, Fericite, cântând cu cuget de bunăcredinţă : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci. Slavă...,
Muceniţa cea dintr-un sânge, fiind la un gând cu tine, şi făcând împreună cu tine cele cuvioase cu dragoste, cu tine se învredniceşte bucuriei celei de acolo, slujitorule de cele sfinte Zenovie; cu care împreună cu credinţă te cinstim. Și acum..., a Născătoarei :
Loc de sfinţenie te-ai arătat Fecioară, de unde Dumnezeu s-a arătat, sfinţindu-ne pe noi, cei ce cu credinţă cântăm : Binecuvântat este Preacurată, Rodul pântecelui tău. Cântarea a a 8-a :
Irmos : Tinerii cei grăitori de... Nu te-ai spăimântat de sabie Ierahe, nu te-ai îngrozit de primejdii, nu te-ai înfricoşat de moarte, care acestea te arăta că eşti împărtăşit cu mărirea cea nemuritoare. Sfinţit lucrător te-ai arătat tainelor, şi sfinţindu-te pe tine însuţi, te-ai arătat jertfă de bun miros, şi vrednic de masa cea de sus, Zenovie. Binecuvântăm pe Tatăl...
Strălucind cu lucruri minunate Ierarhe, luminat ai strălucit raze de mucenicie, şi negura înşelăciunii de tot ai pierdut-o. Și acum..., a Născătoarei :
Ceea ce ai zămislit Strugurul cel nelucrat, care izvorăşte vinul iertării, Fecioară Maică, scapă-mă rogu-mă, de beţia patimilor. Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Tinerii cei grăitori de Dumnezeu în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul. Cântarea a a 9-a :
Irmos : Înfricoşatu-s-a tot auzul.. Stătut-ai înaintea judecăţii muncitorilor, Preafericite, propovăduind cu glas mare întruparea Atotţiitorului, şi patimile Lui, Crucea, moartea şi învierea; prin care ne-a mântuit pe noi, ca un Iubitor de oameni. O minune ! Cum fiind cu trup a biruit pe vrăjmaşii cei fără de trup ? Cum prin slăbiciune a surpat pe cel cu multe măiestrii ? Cum cel pământean s-a adunat cu slujitorii cereşti, nevoindu-se Zenovie ! Pe care acum îl fericim. Cinstiţilor Mucenici, trupurile v-aţi dat la tot felul de chinuri, uitându-vă la fericirea cea veşnică; că dumnezeiescul Zenovie prin dragostea cea frăţească, cu podoabe muceniceşti se luminează, împreună cu cinstita Zenovia; pentru aceasta se şi fericesc. Slavă...,
Pomenirea voastră astăzi fiind luminată cu luminarea Duhului, la toţi a strălucit, luminând cu Darul minunilor; şi totdeauna izvorăşte râuri de tămăduiri; pe care prăznuind-o vă fericim pe voi mucenicii lui Hristos. Și acum..., a Născătoarei :
Luminează ochii inimii mele uşă a Luminii rogu-mă, gonind departe întunericul cel adânc al păcatului, de la ticălosul meu suflet; ca să te măresc şi să te cânt, şi cu dragoste să te laud pe tine cea pururea lăudată. Irmosul :
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup; din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu credincioşii o mărim. LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi... Vopsindu-ţi mai mult decât cu roşu sfinţita podoabă Zenovie fericite, stai înaintea lui Hristos bucurându-te, ca un Ierarh îndumnezeit, rugându-te pentru noi, dimpreună cu cea de un sânge cu tine sfinţita fecioară şi Muceniță Zenovia. A Născătoarei :
Pe tine te-au propovăduit mai înainte Proorocii, sicriu şi masă, năstrapă şi toiag, munte şi carte scrisă, palat şi scară, şi pod care duci către înălţimea dumnezeieştii cunoştinţe; iar noi după vrednicie te lăudăm Născătoare de Dumnezeu. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A TREIZECI ŞI UNA Sfinţii Apostoli, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul şi Narcis, şi Sfântul Mucenic Epimah. LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, trei ale Apostolilor, şi trei ale Mucenicului. Stihirile Apostolilor, glasul 1. Podobie : Prealăudaţilor Mucenici... Peste tot pământul a alergat mântuitoarea voastră vestire, Apostoli ai Domnului, luminând inimile tuturor cu lumina Harului, slăviţilor, şi risipind negura înşelăciunii. Pentru aceasta rugaţi-vă, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă. Stahie preafericitul propovăduitor şi Apostol al lui Hristos, Apeli minunatul şi Aristobul, Urban, Amplie şi dumnezeiescul Narcis propovăduind pe Preasfânta Treime, au luminat neamurile şi le-au scos din robie. Pe toţi aceştia să-i fericim cu credinţă. Luminători prealuminaţi, vase preacurate ale lui Hristos, în care a încăput cu credinţă toată lumina Duhului; stâlpii Bisericii, ceruri preaslăvite, care vestiţi slava lui Dumnezeu, Acestuia vă rugaţi, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă. Alte Stihiri ale Mucenicului, glasul acelaşi.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria cetelor... Frumuseţile Cerului poftind, Slăvite, întru nimica ai socotit preţul celor vremelnice. Pentru aceasta vieţuind asemenea ca îngerii în trup, ca şi cum ar fi fost fără trup, vitejeşte ai răbdat muncile cele de multe feluri ale tiranilor, Epimahe. În cămările cereşti dănţuind Slăvite, şi îndulcindu-te de slava Stăpânului tuturor, Epimahe de trei ori fericite; roagă-L pe El pentru noi cei ce te cinstim pe tine; ca să dobândim desfătarea cea veşnică, şi bucuria cea dimpreună cu îngerii. Luminător prealuminat te-ai arătat Mucenice Epimahe, luminând celor dintru întuneric; pe cei biruiţi mai dedemult de negura necunoştinţei, luminându-i cu învăţăturile tale cele sfinţite; şi pătimind după lege pentru Hristos, ai luat cununa biruinţei. Slavă..., glasul al 5-lea.
Cu cântări dumnezeieşti, adunându-ne împreună să lăudăm cu credinţă pe Amplie văzătorul de Dumnezeu, şi pe Aristobul şi pe Narcis, pe Stahie şi Urban, şi pe Apeli. Căci aceştia înconjurând toată lumea, cu lumina dreptei-credinţe au pierdut întunericul cel adânc al relei-credinţe; şi surpând capiştile idolilor, au zidit lăcaşuri spre slava lui Dumnezeu; Căruia se şi roagă pururea, să dăruiască lumii un cuget, pace şi mare milă. Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te uşa lui Dumnezeu ! Bucură-te Fecioară curată cu totul fără prihană ! Bucură-te Stăpâna şi folositoarea lumii ! Bucură-te zidul şi scăparea, şi acoperitoarea neamului nostru. A Crucii, a Născătoarei :
Fecioara Maică, şi prunca cea fără prihană, văzând oarecând, pe Mielul său pe Cruce înălţat plângând, striga : Vai mie Fiul meu ! Cum mori, fiind cu firea Dumnezeu fără de moarte. Troparul Apostolilor, glasul al 3-lea :
Sfinţilor Apostoli rugaţi pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre. Slavă..., al Mucenicului, glasul al 4-lea :
Mucenicul Tău, Doamne, Epimah, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE CANOANELE Din Octoih, unul cu Irmosul pe 6, şi ale sfinţilor două pe 8: CANONUL Apostolilor. Facere a lui losif. Cântarea 1-a, glasul 1 : Irmos : Dreapta ta cea purtătoare... Pe cei ce cinstesc cu credinţă, şi prăznuiesc cu bucurie pomenirea voastră cea sfinţită, de Dumnezeu grăitorilor, mântuiţi-i de negura patimilor, şi-i faceţi părtaşi bucuriei celei veşnice. Mergând pe urma lui Hristos, Celui ce S-a întrupat pentru milostivire, preafericiţilor; slujind poruncilor Lui celor dumnezeieşti, v-aţi arătat îndreptători către buna-credinţă tuturor celor rătăciţi. Pe Stahie şi pe Amplie înţeleptul, pe Urban şi Apeli, pe Narcis şi pe Aristobul, pe Ucenicii lui Hristos, adunându-ne dimpreună cu credinţă după datorie să-i fericim. A Născătoarei :
Pe muntele lui Dumnezeu cel prea-arătat, pe sicriul cel sfânt, masa şi năstrapa cea de aur, pe palatul lui Iisus cel cinstit, pe cea binecuvântată între femei, să o fericim. Alt CANON al Mucenicului.
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, glasul al 4-lea : Irmos : Cânt ţie Doamne Dumnezeul meu... Roagă-te fericite Epimahe, să se lumineze cu dumnezeieştile lumini purtătorule de chinuri, cei ce săvârşesc cu credinţă praznicul tău cel purtător de lumină şi cinstit. Mers-ai către munci bucurându-te, nespăimântându-te de semeţiile tiranilor, Preafericite; ci pentru dragostea Ziditorului tău, te vesele-ai când te ucidea. Slavă...,
Stătut-ai înaintea divanului purtătorule de chinuri, fiind ocolit peste tot cu toată arma Crucii, slăvind pe Dumnezeu cu cuget vitejesc. Și acum..., a Născătoarei :
Cânta-voi Ție Doamne Dumnezeul meu, că fără sămânţă Te-ai născut din pântecele Fecioarei, prin care ai mântuit pe toţi, ca Unul ce singur eşti Multmilostiv. Cântarea a 3-a :
Irmos : Însuţi cel ce ştii neputinţa... Ca un spic cu multă roadă te-ai arătat înţelepte, hrănind pe cei ce se topeau de foamea credinţei, cu cuvântul înţelegerii Stahie de Dumnezeu fericite, şi i-ai făcut părtaşi hranei celei mai bune, prin Dar, cu puterea Duhului. Făcându-te iscusit cu mreaja limbii, ai vânat mulţimea din adâncimea rătăcirii Apostole, şi ai adus-o dobândă dumnezeiască, Narcise, Împăratului şi Stăpânului făpturii; Celui ce a venit să mântuiască pe cel rătăcit. Pornind de la răsărit ai alergat ca o stea, şi ai ajuns la cetăţile Britaniei, propovăduind Evanghelia lui Hristos şi luminând cu Darul, pe cei ce primeau cuvântul tău cu credinţă, fericite Aristobule. A Născătoarei :
Cămară a lui Hristos purtătoare de lumină şi scaun preaînalt te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, cu totul fără prihană; că întru tine odihnindu-Se însuşi a ridicat ostenelile noastre, şi a gătit celor vrednici, odihna ceea ce va să fie. Alt Canon,
Irmos : Arcul celor puternici.. Semeţia păgânilor a întunecat-o, îmbrăcându-se cu toată întrarmarea Crucii, purtătorul de biruinţă şi încununatul Mucenic a lui Hristos Epimah. Nebăgând în seamă mărirea cea vremelnică, şi dezbrăcându-te pentru lupte te bucurai ca un ostaş cu gând viteaz, Mucenice a lui Hristos Epimahe. Slavă...,
Trupul ţi l-ai dat muncilor Mucenice, sufletul ţi l-ai păzit cu tărie, aducându-te pe tine însuţi jertfă preacinstită Stăpânului. Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te Maică pururea Fecioară, ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu Cuvântul, şi L-ai născut întrupat, ca pe un Dumnezeu şi Om. Irmosul :
Arcul celor puternici a slăbit, şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea. CONDACUL Apostolilor, glasul al 8-lea.
Podobie : Ca nişte pârgă a firii... Ca nişte sfinţite vistierii ale Preasfântului Duh şi raze ale Soarelui Slavei, după datorie să lăudăm pe înţelepţii Apostoli, pe Apeli pe Urban şi pe Aristobul, pe Amplie, pe Narcis şi pe Stahie, pe care i-a adunat Harul Dumnezeului nostru. SEDEALNA, glasul 1:
Podobie : Mormântul tău... În tot pământul a ieşit cu adevărat vestea voastră cea înţeleaptă, singuri văzători ai Domnului, Apostoli slăviţi Urbane cu Amplie şi Aristobule, Apeli şi Narcise, împreună cu Stahie; rugaţi-vă neîncetat Mântuitorului pentru noi. Slavă..., a Mucenicului, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină pe noi... Împodobindu-te cu dumnezeieştile luminări, ai împuţinat întunericul nedumnezeirii înţelepte, chinuindu-te prin sânge; pentru aceea, săvârşind cu credinţă preasfântă şi de lumină purtătoare pomenirea ta, toţi ne rugăm ca să luăm milă, Mucenice Epimahe. Și acum..., a Născătoarei, asemenea :
Curată cu totul fără prihană şi neispitită de nuntă, ceea ce singură ai născut în vreme, pe Fiul şi cuvântul lui Dumnezeu, Cel mai presus de vreme; pe Acesta roagă-L dimpreună cu Sfinţii şi cinstiţii Patriarhi, cu Mucenicii, Cuvioşii şi cu Proorocii, să ne dăruiască nouă iertare şi mare milă. A Crucii, a Născătoarei :
Fecioară cu totul fără prihană, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin sfânt sufletul tău, când ai văzut pe Fiul şi Dumnezeul tău, răstignindu-Se de a Sa voie; pe care binecuvântată nu înceta rugându-L, să ne dăruiască nouă iertare greşelilor. Cântarea a 4-a :
Irmos : Munte umbrit cu Darul... Strălucind pe pământ Soarele dreptăţii, aievea a slobozit ca pe nişte raze de taină pe Stahie, pe Narcis şi pe Urban, pe Amplie, pe Aristobul şi pe Apeli, ca să lumineze pe cei dintru întuneric. Întărindu-te cu puterea Dumnezeiescului Duh, pe cei ce locuiau întru adâncimea necunoştinţei i-ai arătat fii Luminii, Amplie Apostole; săvârşind lucruri minunate preamărite şi năbuşind taberele dracilor. Fiind plin de ape dumnezeieşti, ai curs ca un râu de mântuire Urbane, gonind apele cele amare, care nu erau de băut şi adăpând cu Darul plinirea celor cu bunăcredinţă, Preafericite. A Născătoarei :
Arătatu-te-ai mai aleasă decât îngerii Stăpână, că te-ai învrednicit a încăpea în pântece minunat, pe Acela de Care şi ei singuri se înfricoşează, şi a purta în mâini ca pe un Prunc, pe Acela ce este mai presus de zile şi de ani. Alt Canon,
Irmos : Arătatu-te-ai pe pământ... Negrijind de înfricoşările celor fără de Dumnezeu, s-au întrarmat către nevoinţă lăudatul Epimah, strigând cu îndrăzneală : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni. Fiind întărit cu nădejdea bunătăţilor celor ce vor să fie, bărbăteşte a defăimat durerile, strigând Epimah : Slavă puterii Tale, Doamne. Slavă...,
Defăimând lucrurile cele pământeşti, prin moarte ai moştenit împărăţia cea veşnică, minunate Epimahe, cu credinţă strigând : Slavă puterii Tale, Doamne. Și acum..., a Născătoarei :
Ceea ce întreci cetele heruvimilor şi ai ţinut în braţe pe Dumnezeu cu trup; bucură-te Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti nenuntită. Cântarea a 5-a :
Irmos : Cel ce ai luminat cu lumina... Oile cele alese de Dumnezeu ale Păstorului celui bun, în mijlocul lupilor s-au trimis de El, ca să-i îmblânzească şi să-i ducă în staulul cel înţelegător prin credinţă. Marele Andrei te-a sfinţit pe tine Stahie preasfinţite, episcop Bizantiei, ca să ocârmuieşti pe credincioşii cei de acolo, ce înoată către limanurile cele line, cu Dumnezeiescul Dar. Ca o piatră de mare preţ din marginea unghiului, te-a avut cinstita Biserică a Iracliei, Apeli fericite, întărindu-o pe ea cu cuvântul adevărului. Pentru aceea după vrednicie te lăudăm pe tine. A Născătoarei :
Zămislit-ai pe Cuvântul mai presus de cuvânt şi ai născut prealăudată, pe Cel ce Tatăl L-a născut din pântece mai înainte de veci. Pentru aceea ca pe o Maică a Acestuia, după vrednicie te fericim. Alt Canon,
Irmos : Lumina ta Doamne trimite-ne... Împlătoşându-se prin Dar cu arma Crucii, striga Mucenicul către păgâni : Nici sabia, nici focul, nu mă va despărţi de dragostea lui Hristos. Epimah cel cu bună laudă stând la judecată de faţă, înaintea celor fărădelege, a strigat cu îndrăzneală : Dumnezeii care n-au făcut Cerul şi pământul, să piară. Epimah ca răbdător de chinuri insuflându-ţi-se de Dumnezeu, ai propovăduit Treimea celor ce nu cunoşteau pe Tatăl, pe Cuvântul şi pe Sfântul Duh întru o Fiinţă. Și acum..., a Născătoarei :
Cine va putea spune chipul cel preamărit, mai presus de cuvânt al naşterii tale Curată ? Că ai născut întrupat pe Cel din fire Dumnezeu, mai presus de cuvânt. Cântarea a 6-a :
Irmos : Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul... Tulburat-aţi marea păgânilor, cu dumnezeieştile voastre umblete, şi aţi mântuit pe cei ce se înecau dedemult în apa cea sărată, care mântuindu-se, i-aţi adus Mântuitorului, de Dumnezeu fericiţilor. Propovăduit-ai pe Dumnezeu cel voitor de milă, şi ai scăpat din înşelăciune sufletele celor binecredincioşi, dumnezeiescule Narcise, făcându-te maimare scaunului Atineilor, şi săditor de pomi frumoşi, de Dumnezeu fericite. Dumnezeiescul Urban, izvorând cuvânt izvorâtor de viaţă, şi Dar de tămăduiri, a tras popoare către luminarea dumnezeiescului Dar, ca un următor Celui ce S-a întrupat şi a mântuit lumea. A Născătoarei :
Lăudămu-te pe tine prin care ne-am îndreptat, noi cei mai înainte osândiţi, şi ne-am unit cu slujitorii cei fără materie, şi ne-am învrednicit raiului, ceea ce eşti între femei binecuvântată şi de Dumnezeu dăruită. Alt Canon,
Irmos : Strigat-au mai înainte... Încetat-a rătăcirea idolilor Epimah, cu puterea lui Hristos Dumnezeului nostru, Celui ce S-a răstignit cu trupul, şi a luat de la Dânsul cununile măririi cu adevărat. Părăsit-a cele din lume şi lumea Epimah, şi trupul şi l-a dat muncilor cu bărbăţie pentru Stăpânul; şi acum se bucură cu purtătorii de chinuri. Slavă...,
Patimilor lui Hristos împărtăşindu-se Epimah, cu puterea Dumnezeului nostru Celui ce S-a răstignit cu trupul, a luat de la Dânsul cununile măririi, ca un următor al Lui. Și acum..., a Născătoarei :
Roagă pentru robii tăi Fecioară Născătoare de Dumnezeu, pe Cel ce S-a întrupat din tine Dumnezeul nostru; că numai pe tine te ştim folositoare, noi credincioşii. Irmosul :
Strigat-a mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se : Din stricăciune scoate-mă, Iisuse Împărate al puterilor. CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie : Cu sângiurile tale... Până la marginile lumii alergând, cuvântul cunoştinţei de Dumnezeu aţi semănat şi spic înmulţit secerând, Împăratului tuturor l-aţi adus, Apostolii lui Hristos cei preafericiţi. ICOS.
Pomenirea Apostolilor, toţi ca pe o zi de mântuire să o lăudăm acum, şi cu bunăcredinţă să o fericim. Că aceasta luminează la toată lumea ca un soare, gonind cu razele luminii toată negura, şi strălucind pe cei ce săvârşesc cu dragoste pomenirea lor, şi o cinstesc cu credinţă. Pentru aceasta cu osârdie să ne adunăm, să-i lăudăm şi să strigăm către dânşii : Păziţi-ne de primejdii Apostoli ai Domnului preafericiţi. SINAXAR
În această lună, în ziua treizeci şi una, pomenirea Sfinţilor Apostoli din cei şaptezeci : Stahie, Amplie, Urban, Narcis, Apeli şi Aristobul.
Stih : Stahie prin secera sfârşitului ca un spic arătându-se. Din viaţa aceasta s-a mutat secerându-se. Aristobul sufletele cu cuvinte vânând, Le aduce lui Hristos plata vânării cerând. Tace alăuta cea cu patru strune a Apostolilor, Pentru despărţirea duhurilor, ce pentru a strunelor. Întru a treizeci şi una, şase Apostoli au adormit, Şi sfârşitul cel dorit au dobândit. Dintre aceşti cinci sfinţi Apostoli, Stahie se puse episcop Vizantiei de către Apostolul Andrei şi a zidit şi biserică în Arghiropol, la care se aduna nenumărată mulţime de creştini şi-i învăţa. Şi aşa vieţuind şaisprezece ani, cu pace a răposat iar Sfântul Apeli făcându-se episcop Iracliei şi pe mulţi aducând la credinţa lui Hristos, a luat fericitul sfârşit. Iar Sfântul Amplie şi Urban, făcându-se şi ei episcopi, tot de acest Apostol Andrei, însă Amplie cetăţii Odisopoleos, iar Urban Macedoniei şi pentru mărturisirea în Hristos şi a idolilor surpare, omorâţi fiind de jidovi şi de elini, şi-au dat fericitele lor suflete la Dumnezeu. Iar Narcis aşezându-se episcop Atineilor şi în multe feluri fiind muncit, şi-a dat şi el sufletul la Dumnezeu, pentru care şi-a vărsat şi sângele cu osârdie. Iar Aristobul, s-a hirotonit şi acesta păstor al oilor celor cuvântătoare şi pe Hristos tuturor propovăduindu-l, a luat fericitul sfârşit al ostenelilor sale celor multe. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Epimah
Stih : Nu s-a arătat Epimah către sabie fricos, Căci apărător avea pe Dumnezeu cel necuprins. În a treizeci şi una lui Epimah gâtul i s-a tăiat, Şi bucurându-se, la Cer s-a mutat. Acesta era din Egipt, foarte frumos la faţă, şi locuia la ţară, fiind din cetatea Pilusiului. Deci pârându-se la ighemonul Apelian, care muncea mulţime de sfinţi în Alexandria şi când se făcea jertfă idolilor mergând Epimah degrabă, se apucă să răstoarne jertfelnicul. Deci îndată îl spânzurară de un lemn şi-l strujiră cu unghii de fier şi-i zdrobiră oasele cu pietre. Deci stând o femeie acolo, care era oarbă de un ochi şi căutând fără abatere tot la Sfântul, se făcu la dânsa o minune mare şi dorită, că strujind pe Sfântul şi rupându-se oarece parte din trupul său, de se aruncă în văzduh, pică o picătură din sângele lui în ochiul ei cel beteag şi închegându-se picătura, o minune i se făcu lumină şi i se făcu ochiul sănătos, apoi şi capul Sfântului s-a tăiat. Tot în această zi, cel dintru Sfinţi Părintele nostru Iacov episcopul Migdoniei, unul din cei trei sute optsprezece Sfinţi Părinţi din Niceea.
Stih : Iacov strămutând patimile trupului, A arătat din lucruri purtarea numelui. Acest sfânt Părintele nostru Iacov, a fost episcop în Antiohia Migdoniei, căreia îi zic şi Nisibia, şi pentru cea desăvârşită faptă bună a sa, făcându-se mare şi de minuni făcător, a înviat morţi cu puterea lui Hristos şi a întors pe mulţi din nebunia idolească spre cunoştinţa dumnezeiască, şi pe alţii care de frica omenească se lepădau de Hristos, i-a făcut de s-au întors la dânsul. Şi a scris şi o carte foarte de folos, şi a urmat unele dintru acea carte Teodorit episcopul Chirului la a sa de Dumnezeu iubitoare istorie. Acesta răbdând multe năpaste de la împăraţii cei închinători de idoli şi neînduplecându-se, ajunse până în zilele marelui împărat Constantin, de a fost unul din acei trei sute optsprezece sfinţi Părinţi, ce s-au strâns la Soborul cel dintâi şi pecetluind şi adeverind cu cei ce erau împreună cu dânsul, câte s-au propovăduit acolo cu bunăcredinţă, se duse la Constantinopol la marele Mitrofan, şi adunându-se cu dânsul şi îngropându-l după ce a răposat, s-a întors la scaunul său şi puţin trăind în urmă şi luminând cu semne şi cu minuni, a răposat întru Domnul. Tot în această zi, povestirea lui Teodorit episcopul, pentru viaţa şi nevoinţa oarecăruia Mărturisitor nenumit.
Stih : Deşi nu ştim care ţi-i numirea fericite Dar cu adevărat eşti scris în cartea celor vii sfinte. În zilele apostatului Iulian, un tânăr un oarecare fecior de popă idolesc, fiind crescut în păgânătate, se mută în ceata bunilor credincioşi, într-acest chip : Oarecare femeie vestită în frica lui Dumnezeu şi cu vrednicia diaconiţă, era cunoscută cu mama Sfântului acestuia. Aceasta când venea el cu mamă-sa încă mic fiind, îl primea şi-l îndemna spre creştinătate. După aceea murind mamă-sa, mergea la dânsa tânărul şi lua obişnuita învăţătură. Şi întărindu-se cu aceste învăţături ale cinstitei femei, o întrebă, zicând : Cum aş putea să scap de rătăcirea tatălui meu şi să fiu părtaş adevărului, care îl propovăduieşti tu ? Iar ea îi zise : Trebuie fiul meu să scapi de la tatăl tău şi să alegi pe Făcătorul şi al tău şi al lui şi să mergi într-altă cetate, unde vei putea să scapi de mâinile păgânului împărat. Şi ea i se făgădui că-i va purta grija, de va veni lucrul acesta la sfârşit. Iar tânărul zise : Da-m-voi şi sufletul. Deci trecând câteva zile, Iulian se sui în Antiohia la Dafne, făcând jertfe de obşte cu poporul şi împreună cu dânsul se sui şi tatăl copilului fiind popă idolesc, că avea obicei a merge şi el cu împăratul. Deci era şi copilul cu tatăl său şi cu alt frate al lui că era slujitor capiştei şi stropea bucatele împărăteşti, căci 7 zile obişnuia a prăznui la Dafne. Iar la ziua dintâi stând înainte copilul la rânduielile slujbei ce avea de presără înaintea împăratului şi stropind spurcatele bucate după obicei şi umplându-se de urâciune, fugi de merse la Antiohia şi îndată sosind la minunata acea femeie, zise : Eu m-am ţinut de cuvânt şi am făcut precum m-am făgăduit, de am venit, iar tu te grijeşte şi de mântuirea mea şi de a ta, şi plineşte ceea ce mi-ai făgăduit. Şi îndată sculându-se, a dus pe copil la omul lui Dumnezeu la Sfântul Meletie şi el atunci îl aşeză, ca să se afle sus la lăcaşul lui. Iar tatăl său căutându-şi copilul, înconjură dafnele şi mergând în cetate lua aminte în toate părţile, înconjurând drumurile şi cărările ca să-l afle. Deci mergând şi acolo unde era lăcaşul Sfântului Meletie, căutând în sus, l-a văzut unde se pleca în jos şi grăbind îl apucă de-l pogorî târâş; şi aducându-i la casa lui întâi îl bătu cu toiege şi i-a pătruns spinarea şi mâinile şi picioarele cu frigări arse. De aceia l-a închis într-o cămară şi încuind-o pe dinafară se sui la Dafne. Acestea eu (zice fericitul Teodorit) am auzit povestind omul bătrân fiind atunci, că făcându-se minunat şi plin de dumnezeiescul Dar, a zdrobit toţi idolii tatălui său şi batjocorii slăbiciunea lor. De aceia luându-şi seama de ce făcu pentru venirea tatălui său, se rugă lui Dumnezeu să se năstăvească, să zdrobească încuietorile şi să se deschidă uşile, că pentru tine Doamne, zicea, am pătimit şi am făcut aceasta. Şi zicând eu, zice, aceste cuvinte, căzură încuietorile şi se deschiseră uşile. Şi numaidecât ieşii de mă dusei la acea femeie şi ea îmbrăcându-mă în port femeiesc şi ţinându-mă în camera ei, mă duse iarăşi la Sfântul Meletie. Iar el m-a dat în mâna Patriarhului din Ierusalim, fiind atunci Sfântul Chiril, şi aşa ne-am dus noaptea la Palestina. Deci după moartea lui Iulian, a povăţuit aceasta şi pe tată-său la buna-credinţă; şi ajungând la bătrâneţe şi purtând rănile pe trupul său şi povăţuind şi pe alţi elini spre buna-credinţă, s-a dus şi el către veşnicele lăcaşuri. Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici : Ştefan, Varnava, Trofim, Dorimedont, Cosma, Damian, Sava, Vas, Avramie şi sinodia lor.
Stih : Cei nouă nevoitori cu mulţimea împreună a pătimitorilor. În ceruri deopotrivă s-au împărtăşit şi cununilor. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Pes, care cu piatra fiind lovit în cap s-a săvârşit.
Stih : Piatră roşie ca un Dar este ţie aducând, Pes, capul său sângerat având. Tot în această zi, Sfintele douăsprezece tinere, care înlăuntrul cămării spânzurate s-au săvârşit,
Stih : Ca un ceasornic lemnul cel ce în mijlocul cămării era, Pe cele douăsprezece tinere în loc de ceasuri le arătă. Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Seleuc şi Stratonic împreună vieţuitori, care de sabie s-au săvârşit care izvorăsc mir pururea.
Stih : Împreună vieţuitorii prin sabie sângele lor vărsând, Care şi morţi fiind se văd Mir pururea izvorând. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Gordian, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Şi Gordian slava mucenicilor a căutat, Care prin sabie Mucenic arătându-se o a aflat. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Epimah Romanul, care de sabie tăiat s-a săvârşit.
Stih : Epimahe ascuţiturile săbiilor răbdând, Împungi pe vrăjmaşii ale căror dinţii ca sabia sunt. Tot în această zi, Sfinţii trei Mucenici cei în Melitina, care zdrobindu-li-se picioarele s-au săvârşit.
Stih : La trei Mucenici picioarele cu lemne li s-au sfărâmat, Şi picioarele înşelăciunii cele lungi le-au sfărâmat. Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Nicolae, care în Hio a mărturisit la anul o mie şapte sute cincizeci şi patru, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Nicolae răsplătiri de biruinţă ai luat, Căci pentru Hristos fericite cu tărie te-ai luptat. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Pe tine Născătoare... Cu răbdarea v-aţi scăpat de surpările vrăjmaşului, care vă supăra pe voi, cu ploile cuvântului vieţii măriţilor Apostoli, toată văpaia rătăcirii aţi încetat-o, strigând : Dumnezeul părinţilor noştri binecuvântat eşti şi preamărit. Luminat te-ai sfătuit prea-alesule, şi desăvârşit ai învăţat pe ucenicii tăi Aristobule fericite; ca unul ce ai avut pe înţelepciunea cea Ipostatnică, de te-ai învăţat să propovăduieşti pe Dumnezeu, Cel prealăudat şi preamărit. Adunarea cea sfinţită a credincioşilor, cu preasfinţite glasuri te fericeşte pe tine Apeli, că ai avut sfârşit fericit şi vieţuire îngerească, cântând totdeauna : Dumnezeul părinţilor, Cel prealăudat şi preamărit. A Născătoarei :
Mântuieşte-ne pe noi de supărări şi de scârbe, de tot felul de primejdii, şi de năpădirea barbarilor, Stăpână prealăudată; ca să te mărim pe tine, şi pe Cel născut din tine, mireasă a lui Dumnezeu pe Cel lăudat şi preamărit, Dumnezeul părinţilor. Alt canon,
Irmos : Tinerii lui Avraam oarecând... Călcând bărbăteşte rătăcirea împreună cu focul pururea pomenitul Epimah, striga Celui răstignit : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. Nu s-a spăimântat Epimah de văpaie, nici de împresurarea fiarelor celor sălbatice, nici de munci, ci a strigat : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. Slavă...,
Cu răbdarea supărărilor, Mucenicul nicicum n-a dat cinste dumnezeilor celor fără de suflet. Ci cu credinţă striga : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. Și acum..., a Născătoare :
În rugul cel nears şi în cuptorul cel dătător de rouă, tu te-ai însemnat mai înainte Maică Fecioară; care ai născut negrăit pe Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine. Cântarea a 8-a :
Irmos : În cuptor tinerii lui Israil... În lume ca nişte fulgere v-aţi arătat văzătorilor de Dumnezeu, arzând rătăcirea; iar pe fiii zilei i-aţi arătat cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Cu sarea cea dulce a dogmelor tale Amplie, ai curăţit putrejunea rătăcirii. Pentru aceasta cinstindu-te cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Să se laude Stahie cel mărit, Amplie, Apeli şi Narcis, Urban şi preaînţeleptul Aristob, strigând cu credinţă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. A Născătoarei :
Ştiindu-te pe tine zid, scăpare şi scară, care duci pe om întru înălţime, ceea ce eşti Curată fără prihană, strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Alt Canon,
Irmos : Pe cel ce s-a pironit... Închipuind cinstita patimă pe mădularele tale înţelepte, ai suferit bărbăteşte ispita multor munci propovăduind pe Hristos Dumnezeul nostru. Sudorile tale Mucenice, pică dulceaţă de dumnezeiască credinţă, care ridică amărăciunea rătăcirii idoleşti Epimahe; pentru aceea măreşti pe Hristos în veci. Binecuvântăm pe Tatăl...
Te bucurai cu toată buna tărie, luând tot felul de chinuri, Epimahe preafericite, strigând : Preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Și acum..., a Născătoarei :
Mântuieşte-mă Curată, ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos, Care S-a asemănat nouă; ca şi cu laude pururea să te fericim, binecuvântată. Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
Pe Cel ce S-a pironit cu trupul pe Cruce, şi ne-a arătat nouă armă de mântuire, tineri preaînălţaţi pe Hristos Dumnezeul nostru în veci. Cântarea a 9-a :
Irmos : Chipul naşterii ale celei curate... Ca să luminezi lumina cunoştinţei marginilor pământului, care erau pline de rătăcirea vrăjmaşului, pline de întunericul nedumnezeirii, le-ai trimis lor Îndurate razele Tale de mântuire. Cu purtarea numelui te-ai arătat, Mărite, spic de mântuire, aducând celor ce au trebuinţă, grâu care dă întărirea cunoştinţei lui Dumnezeu, şi scapă din foametea cea înţelegătoare, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te fericesc pe tine, propovăduitorule de cele sfinte. Dumnezeiască gură făcându-te, limbile ritorilor le-ai arătat negrăitoare, şi din gâtlejul vrăjmaşului ai scos sufletele Aristobule, şi prin cunoştinţă desăvârşit le-ai adus Domnului mântuite. Vieţuind, v-aţi arătat dumnezeieşti Apostoli ca nişte ceruri văzătoare de Dumnezeu; pentru aceea, pe cei ce curat vă cinstesc şi cu dragoste vă fericesc, să-i învredniciţi a fi părtaşi Luminii celei veşnice. A Născătoarei :
Purtând pe Cel ce poartă toate, şi aplecând pe Cel ce dă hrană tuturor, mare şi înfricoşată este taina cea mai presus de gând, sicriule al sfinţeniei şi al curăţiei, Fecioară de Dumnezeu Născătoare. Pentru aceea cu credinţă te fericim. Alt Canon,
Irmos : Eva adică prin boala... Fiind întărit cu puterea lui Hristos, Epimahe purtătorule de chinuri, ai smerit stăpânirea cea neputincioasă a dracilor, şi ai ridicat luminat semn de biruinţă, încununându-te cu cetele pătimitorilor. Pentru aceasta cu credinţă te fericim. Arătatu-s-a ca un izvor adevărat sicriul tău Epimahe, izvorând dar de minuni preamărite, şi gonind norul patimilor de la cei ce vin către tine totdeauna, Mucenice de Dumnezeu gânditorule, vrednicule de laudă. Sfărâmat-ai toate cursele vrăjmaşului, prealăudate, şi ai pierdut numele lui cu sunet, mărturisind pe Hristos înaintea tiranilor şi a împăraţilor, Epimahe. Pentru aceasta toţi te fericim. Slavă...,
Mai luminat decât soarele ne-a strălucit nouă pomenirea ta pururea lăudate, luminând prin ea inimile tuturor celor ce te laudă cu credinţă, fericite purtătorule de chinuri Epimahe. Pentru aceasta toţi te fericim. Și acum...,
Lăcaş Luminii te-ai făcut Curată; pentru aceasta te rog, luminează-mi rogu-mă Stăpână, ochii inimii mele celei smerite de negurile cele cumplite ale patimilor, ca şi cu credinţă să te fericesc. Irmosul :
Eva adică prin boala neascultării, blestemul înlăuntru a adus iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla care ai purtat în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim. SEDEALNA
Podobie : Femei auziţi... Stahie, Amplie, Narcis, Apeli Slăvitul, dumnezeiescul Aristobul şi Urban, luminătorii, acum să se laude de noi după datorie, ca nişte Apostoli ai lui Hristos; rugându-se pentru noi, cei ce cu iubire săvârşim sfinţită pomenirea lor. Și acum..., a Născătoarei, asemenea.
Uitându-te către moştenirea cea prealăudată, păzeşte-o cu puterea ta cea nebiruită; îndreptează sceptrurile împărăţiei, şi le întăreşte; îmblânzeşte limbile şi revarsă pacea până la marginile lumii, Născătoare de Dumnezeu. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
s |