ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ŞAISPREZECEA
Cel dintru Sfinţi Părintele nostru Tihon făcătorul de minuni, episcopul Amatundei, cetăţii ostrovului Ciprului. LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul al 8-lea. Podobie : Ce vă vom numi... Având prin depărtarea dezmierdărilor, vieţuire întocmai cu îngerii, te-ai arătat vas al lui Dumnezeu. Pentru aceasta cu cuviinţă te-a ales pe tine, Înţelepte, Arhiereu dumnezeiescului norod, şi te-ai arătat pe tine stâlp şi întărire credinţei, Tihone de Dumnezeu insuflate, cel ce păstoreşti turma ta la apele ortodoxiei, Preasfinţite. Fiind plin de înţelegere dumnezeiască, te-ai arătat păstor turmei celei cuvântătoare, cu adevărat hrănindu-o pe dânsa întru verdeaţa dogmelor celor cuvântătoare, Preaînţelepte. Pentru aceasta cinstim acum sfântă prăznuirea ta, slăvind cu glas mare pe Domnul, Cel ce te-a mărit pe tine Tihone, cugetătorule de Dumnezeu preafericite; roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre. Cu minuni te-a slăvit pe tine Dumnezeu, Cel ce măreşte pe cei ce-l slăvesc pe El cu credinţă; căci pe vremea cinstitei şi Dumnezeieştii tale pomeniri, Înţelepte, se vede strugurul copt, celor ce laudă preamărirea minunii, de care împărtăşindu-ne noi credincioşii, pe tine te punem solitor; roagă-te, să se izbăvească sufletele noastre. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Cine este acela, care va năzui la acoperământul tău Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară Preacurată nenuntită, şi nu-şi ia degrab tămăduire despre draci ? Şi te află pe tine ajutătoare neruşinată, părtinitoare şi turn nestrămutat. De Dumnezeu Născătoare Preacurată, sprijinitoarea creştinilor, roagă-te, să se izbăvească sufletele noastre. A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşeaua, dacă şi-a văzut Mielul, pe Fiul ei pironit pe Cruce, s-a rănit de întristare, şi cu sabie rănindu-şi sufletul şi rărunchii, împletind tânguiri şi fiindu-i inima plină de întristare, striga : Vai mie Fiul meu preadulce ! Cum pătimeşti îndelung-răbdătorule aceasta ? Îţi slăvesc îndelungă-răbdarea Iubitorule de oameni. Tropar, glasul 1 :
Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Tihon; şi cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. Slavă..., Şi acum... al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE Din Octoih amândouă, şi al Sfântului pe 4. CANONUL Sfântului. Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, glasul al 4-lea : Irmos : Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i rogu-mă. Ca Ție ca întru o alăută întru omorârea trupului, să-Ți cânt cântare de biruinţă. Cela ce stai lângă Scaunul lui Dumnezeu, purtând cunună, ca unul ce ai vieţuit pe pământ cu cuviinţă, şi eşti luminat cu lumină neînserată, luminează-mi inima şi cugetul, ca să laud viaţa ta cea întocmai cu îngerii, fericite Tihone. Odrăslind sfinţit din rădăcină lăudată şi fericită, cu adevărat te-ai arătat ca o ramură plină de bună rodire, şi de credinţă şi de nădejde, de dragoste şi de Darul minunilor celor preaslăvite, de Dumnezeu insuflate. Slavă...
Prin ostenelile sihăstriei şi prin rugăciunea cea neîncetată, omorând patimile cele ce omoară sufletul, te-ai adus pe sineţi jertfa curată, şi deplin la Hristos, Cel ce S-a jertfit pentru noi, Părinte. Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce ai născut pe Hristos din curate coapsele tale Preacurată, ne-ai ridicat pe noi, care am fost căzuţi în prăpastia pierzării; ci ca una ce ai îndrăzneală, roagă-L pe Dânsul, ca să ne izbăvim de primejdii noi robii tăi. Cântarea a 3-a :
Irmos : Nu întru înţelepciune... Cu secerea înţelepciunii, şi a rugăciunilor tale, tăind din rădăcină materia răutăţii, ca un pământ foarte roditor, ai odrăslit spic însutit, Cuvioase. Dorind numai de cele ce te îndreptau către viaţă dumnezeiască, neabătut ai umblat Părinte pe căile cele dea-dreapta, având Darul Duhului care te îndrepta. Slavă...
Râvnita-i la vieţile Sfinţilor, cugetătorule de Dumnezeu, ca un Sfânt, şi ai câştigat nepătimire sufletului, arătându-te casă Dumnezeiescului Duh, Tihone, de Dumnezeu insuflate. Şi acum..., a Născătoarei :
Născuta-i Preacurată pe Unul din Treime, care ne-a înnoit pe noi, cei ce eram sfărâmaţi mai dinainte din răutatea şarpelui celui vrăjmaş. Irmosul :
Nu întru înţelepciune, şi în putere, şi în bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine înţelepciunea Tatălui cea Ipostatică, Hristoase : Că nu este Sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni. Sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale... Prea Sfântul Duh, cu dumnezeiescul Mir, arătat pe tine Cuvioase te-a uns Arhiereu, care cu adevărat bine ai păstorit norodul întru toată cuviinţa. Pentru aceea te-a şi împodobit pe tine sfinţit cu minuni, căci totdeauna tămăduieşti bolile, celor ce cu credinţă se apropie de moaştele tale celui viu, Tihone preafericite. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Stăpână Preacurată, negândită şi neajunsă cu mintea este înfricoşata şi dumnezeiască taina ta, care s-a lucrat întru tine; pentru că pe Cel necuprins zămislindu-L, L-ai născut înfăşat cu trup dintru preacuratele tale sângiuiri, pe Care pururea Curată cu Mergătorul înainte roagă-L, să se mântuiască sufletele noastre. A Crucii, a Născătoarei :
Moarte de ocară prin răstignire ai răbdat de bunăvoie Îndurate, pe Care văzându-Te, Hristoase, ceea ce Te-a născut, s-a rănit, rupându-se la cele dinlăuntru ca o Maică plângând. Cu ale căreia rugăciuni pentru bună îndurarea milei Tale, Unule Preabune, Iubitorule de oameni, Doamne, milostiveşte-Te şi mântuieşte lumea, Cel ce ai ridicat păcatul ei. Cântarea a 4-a :
Irmos : Cela ce şade în slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor, a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă : Slavă, Hristoase, puterii Tale. Nu s-a împuţinat grâul, dându-se celor ce le trebuiau, cu mâna ta, Fericite, ci mai ales cu mult s-a binecuvântat prin dumnezeiescul Dar, jitniţele cele deşarte umplându-se cu adevărat cu mult înmulţit Ierarhe. Slavă...
Cu milostivire deschizându-ţi inima, Tihone mărite, te-ai făcut bogăţie celor lipsiţi şi îmbrăcăminte celor goi, părtinitor celor săraci, printr-acestea slujind lui Hristos, Dumnezeul nostru. Şi acum..., a Născătoarei :
Cel ce sunt cuprins de lenevire şi de negura patimilor, şi cu totul întunecat şi robit de păcat, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel fără de păcat, luminează-mă pe mine şi mă povăţuieşte către viaţă, Maica lui Dumnezeu. Cântarea a 5-a :
Irmos : Necredincioşii nu vor vedea slava Ta Hristoase, dar noi pe Tine, Unul-Născut strălucirea slavei Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni. Ca un plugar prea-ales ai ogorât sufletele cele înţelenite, Părinte înţelepte, şi punând într-însele cuvântul ca o sămânţă prea-aleasă, le-ai făcut a rodi înţelegeri cereşti. Ca unul ce te-ai făcut primitor Dumnezeiescului Duh, Ierarhe, eşti izgonitor duhurilor celor viclene, şi curăţire patimilor, şi casă de doctorie celor bolnavi. Slavă...
Râu plin de ape tainice te-ai cunoscut, lucrătorule de cele sfinte şi cu Darul ai uscat izvoarele patimilor, şi ai adăpat suflete a odrăsli buna credinţă. Şi acum..., a Născătoarei :
Arată-te că mântuieşti de năvălirea vrăjmaşilor, şi de pornirea barbarilor pe robii tăi, Preacurată, care te au pe tine sprijineală întărită, şi rugătoare neruşinată. Cântarea a 6-a :
Irmos : Ajuns-am întru adâncurile... Vicleanul nu a mişcat casa sufletului tău Părinte, căci cu adevărat pe piatra adevărului ai stătut, întărindu-te cu putere dumnezeiască. Fiind împodobit de Dumnezeu insuflate, cu înţelepciunea lui Dumnezeu, şi ajungând la înălţimea bunătăţilor, ai surpat prin Dar înălţările vicleanului, smerindu-ţi inima, Preasfinţite. Slavă...
Grădină cu bune flori te-ai arătat Tihone, cu dumnezeiască socoteală punând înaintea tuturor credincioşilor florile bunătăţilor şi ale minunilor spre bună mireasmă, Cuvioase Ierarhe. Şi acum..., a Născătoarei :
Preasfântă Fecioară, ca una ce eşti bună, rogu-mă, îmbunătăţeşte-mi sufletul, pe care vrăjmaşul prin viclenie l-a spurcat cu păcatul, şi-l luminează cu lumina ta. Irmosul :
Venit-am întru adâncurile mării, şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe, ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viaţa mea, Multmilostive. CONDAC, glasul al 3-lea.
Podobie : Fecioara astăzi... Întru sihăstrie de Dumnezeu iubitoare Sfinte petrecând, puterea Mângâietorului de sus ai luat, idolii înşelăciunii ai surpat şi pe noroade a mântui, dracii a goni, bolile a vindeca. Pentru aceasta te cinstim pe tine ca pe un prieten al lui Dumnezeu, Tihone fericite. SINAXAR
În această lună, în ziua a şaisprezecea, pomenirea celui dintru Sfinţi Părintelui nostru Tihon făcătorul de minuni Episcopul Amatundei, cetăţii ostrovului Ciprului. Stih : Scăpând Tihon, de vătămarea cea pierzătoare, Se bucură, câştigând viaţa cea nepieritoare. Întru această lună în a șaisprezecea zi, Tihon pământul părăsi. Acesta având părinţi binecredincioşi şi iubitori de Hristos, fiind făgăduit de dânşii lui Dumnezeu, şi învăţându-se sfânta carte, şi deprinzându-se din-destul cu Sfintele Scripturi, Întâi se făcu citeţ, de citea la norod sfintele cuvinte şi învăţături. Deci pentru vrednicia sa, ce avea la toate, şi pentru cea fără prihană a lui viaţă, fu hirotonit diacon de Mnimonie Preasfântul episcop al Amatundei. Deci, încetând din viaţă acela, a fost suit acesta în scaunul episcopiei de marele Epifanie, şi întorcând pe mulţi din rătăcirea şi deşertăciunea idolilor, către credinţa lui Hristos Dumnezeului nostru, şi stricând, şi dărâmând multe capişte idoleşti şi zidind multe dumnezeieşti biserici, şi împodobindu-le cu dumnezeieşti afierosiri şi sfinţindu-le, se mută către Domnul, făcând multe minuni şi în viaţa lui şi după moarte. Dintru care vrednic lucru este a aduce la mijloc, una, sau două, spre semn de bunătăţile bărbatului acestuia, căci încă şi mai-nainte în viaţa lui lua pâine de la tatăl său, de o ducea în târg, să o vândă, că acesta îi era meşteşugul; iar el împărţea pâinile la săraci, până îi prinse tată-său de veste. Deci mâniindu-se pe el, l-a ocărât, iar el îi răspunse, zicând : Că a împrumutat pe Dumnezeu cu pâinea, şi are de la dânsul scrisoare, cum că are să i le dea, şi îndată se arătă aievea dovedirea cuvintelor lui, că se aflară jitniţele pline de grâu, mai mult decât băgase tatăl său grâul, când l-a strâns până a nu scoate dintr-însul. Şi aceasta până întru atâta a fost, însă are oarece socoteală, de vreme ce şi alţi sfinţi au făcut aceasta, căci după cât era mila la săraci, atâta măsura, şi punea şi Dumnezeu grâul. Iar minunea ceea ce era numai spre mărirea Sfântului acestuia şi care nu are asemănare cu altele este aceasta : Că Sfântul acesta înfigând o viţă uscată în pământ, îndată se prinse, şi a dat rod mai înainte de vreme, că unde se află strugure copt în şaisprezece zile ale lui Iunie ? În care zi se face pomenirea Sfântului. Iar viţa aceea gătindu-şi roadele, de cum se începe dumnezeiasca laudă a sfintei liturghii, arăta struguri pârguiţi, iar dacă se săvârşea dumnezeiasca jertfă, erau copţi şi gata, de-i mânca întru slava Tatălui, şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Tot în această zi Sfântul sfinţitul Mucenic Marcu, episcopul Apoloniadei, care prin pietre spânzurate de mâinile lui, s-a săvârşit.
Stih : Jug eşti tu Marcu, prin a pietrelor greutate, Având mâinile în jos ca nişte cumpene atârnate. Tot în această zi, Sfinţii cinci Mucenici cei din Nicomidia, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Cinstitul mare turn al împreună nevoitorilor se povârneşte, Căci de a gelatului mână ca de cutremur se clăteşte. Tot în această zi, Sfinţii patruzeci de Mucenici Romani, care prin foc s-au săvârşit.
Stih : Pe vitejii Mucenici cei cu numărul de zece împătrit, Văpaia focului arzător i-a topit. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Cei trei tineri în Babilon porunca tiranului nebunie socotindu-o, în mijlocul văpăii au strigat : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. Ca o vie adevărată s-a adăpat de cuvinte dumnezeieşti inima ta, Tihone Cuvioase şi rodind struguri de cunoştinţa; lui Dumnezeu, ne-a izvorât nouă dulceaţă de tămăduiri. Înflorita-i ca un trandafir, strălucit-ai ca o stea, arătatu-te-ai ca soarele, Părinte, luminând pe cei ce strigă : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. Cunună de daruri s-a pus pe creştetul tău cel dumnezeiesc, Părinte, precum s-a scris, căci ai ridicat biruinţă asupra vrăjmaşilor, şi ai cântat : Doamne Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat. Slavă...
Minunea ta se vede în toţi anii strălucind, Părinte Tihone prea-minunate, căci via întru pomenirea ta aduce pârgă de struguri, spre dulceaţă şi veselie credincioşilor. Şi acum..., a Născătoarei :
Arătatu-te-ai, că cu adevărat întreci pe toţi cei fără de trup ca o Maică a lui Dumnezeu, pe Care rugându-L Fecioară, fă cugetul meu mai presus de dulceţile cele trupeşti. Cântarea a 8-a :
Irmos : Izbăvitorule al tuturor... Nicicum nu ai dormitat întru dezmierdări, ci mai ales întru privegheri ai trecut noaptea vieţii, Cuvioase, şi adormind patimile trupului, dumnezeieşte ai ajuns către lumina nepătimirii. Casă de doctorie patimilor s-a arătat sicriul sfintelor tale moaşte, preasfinţite Tihone, pe care înconjurându-l, cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Măreşti pe Hristos Dumnezeul nostru, auzind glas, care te cheamă de faţă către împărăţiile cele de sus, Părinte, ca pe unul ce ai vieţuit bine şi cu cuvioşie, pururea pomenite. Cunoscută ţi-a fost ţie mutarea din viaţă Părinte, căci Dumnezeu cel drept cu dreptate luminându-te, te-a împreunat cu toţi drepţii, Tihone, Căruia te roagă pentru toţi. Binecuvântăm pe Tatăl...
De jucăriile cele copilăreşti fugind din pruncie, cu mintea şi desăvârşită înţelegere, pe aflătorul răutăţii cel vechi l-ai surpat Tihone, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Şi acum..., a Născătoarei :
Preoţii şi norodul te laudă pe tine, preaslăvită şi binecuvântată Pruncă Preacurată, care ai încununat cu binecuvântări pe toţi cei ce cu credinţă cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Irmosul : Să lăudăm, Bine să cuvântăm...
Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat, şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul. Cântarea a 9-a :
Irmos : Eva, adică prin boala... Iată că ţie, celui ce ai săvârşit călătoria cea bună, şi ai păzit credinţa, ţi s-au deschis acum lăcaşurile cele cereşti, cugetătorule de Dumnezeu Părinte Ierarhe, şi locul cel luminos te-a primit pe tine, care străluceşti cu sfinţenie. Ca un tăinuitor, ca un preot dumnezeiesc, ca un păstor mai mare ales, ca unul ce eşti întărire Bisericii, ca unul ce singur eşti lucrător de minuni, Preafericite, te-ai fericit şi te-ai numărat în cetele celor sfinte ale tuturor sfinţilor, veselindu-te. Pomenirea ta astăzi nouă ne-a răsărit, mai luminat decât soarele, strălucind cu dumnezeieştile daruri, luminând gândurile credincioşilor, şi gonind întunericul patimilor, preasfinţite Tihone de Dumnezeu înţelepţite. Slavă...
Izvor de vindecări Cipru a câştigat trupul tău cel sfânt, Înţelepte, şi toată cetatea şi oraşul propovăduieşte viaţa ta, şi minunile şi unirea către Stăpânul, Tihone preafericite, vrednicule de laudă. Şi acum..., a Născătoarei :
Locaş de lumină s-a făcut preasfânt pântecele tău, Preacurată, cu care luminându-ne, ne izbăvim de întunericul înşelăciunii, lăudându-te, şi cu dragoste adevărată fericindu-te pe tine, care eşti singură îndreptarea oamenilor. Irmosul :
Eva, adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim. LUMINÂNDA
Podobie : Cuvinte Cela ce eşti lumină... Tu Părinte între Ierarhi luminezi, precum luminează soarele în zi, şi între cuvioşi străluceşti, precum străluceşte luna între stele; pentru aceasta lăudăm adormirea ta Tihone, lauda Amatundei. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ŞAPTESPREZECEA
Sfinţii Mucenici, Manuil, Savel şi Ismail, şi sfinţii Mucenici Isavru, Vasilie, Inochentie, Ermiu, Felix şi Peregrin. LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul al 4-lea. Podobie : Ca pe un viteaz... Ca nişte stele cu multe lumini, purtătorilor de chinuri prealăudaţi, cu razele cele dumnezeieşti, luminaţi marginile lumii, ridicând din mijloc întunericul dracilor, şi patimile cele făcătoare de stricăciune şi primejdiile. Pentru aceasta adunându-ne astăzi, săvârşim sfântă şi luminată prăznuirea voastră, măriţilor. Minunatul Manuil şi Savel fericitul, Ismail preaînţeleptul, să se cinstească cu cântări preasfinţite, care cu sfinţenie au propovăduit Treimea Cea nezidită, înaintea vrăjmaşilor şi cu vărsările sângiurilor, au stins înşelăciunea mulţimii dumnezeilor, şi au primit slavă neveştejită. Cu înţelepciune aţi ruşinat pe împăratul cel nelegiuit, care poruncea fărădelege să vă plecaţi, şi să daţi cinste fără socoteală dumnezeilor celor fără de suflet, fericiţilor, Manuil şi Ismail şi Savel cei cu nume mare, şi chinuindu-vă vitejeşte şi după lege, v-aţi împletit cununile cele de biruinţă, rugându-vă pentru lume. Alte Stihiri ale sfinţilor Mucenici : Isavru şi celor împreună cu dânsul, glas acelaşi.
Podobie : Dat-ai semn celor ce... Zdruncinându-vă cu durerile, şi lipsiţi fiind întru patimi rele, şi închizându-vă în temniţă, şi tăindu-vă cu săbii, şi murind moarte prea silnică, nu v-aţi lepădat de Hristos, nu aţi dat cinste idolilor; pentru aceasta v-aţi şi învrednicit strălucirii cereşti, rugând pe Domnul pentru toţi, fericiţilor. Isavru măritul, şi tarele Inochentie, şi dumnezeiescul Vasilie, Felix cel minunat şi vestitul Ermia şi Peregrin, cei ce au făcut pământul Cer cu dumnezeieştile străluciri ale minunilor, cu credinţă să se fericească ca nişte slugi ale Domnului, şi ca unii care pururea gonesc patimile sufletelor noastre. Mormântul vostru s-a arătat izvor, care izvorăşte daruri de tămăduiri, din care luăm sănătate patimilor, şi desăvârşit mântuire de boli, lăudându-vă pe voi totdeauna cinstiţilor marilor Mucenici, care sunteţi întocmai cu cei fără de trup slugi ale Domnului, şi rugători pentru sufletele noastre. Slavă..., glasul al 8-lea.
Măriţii Mucenici, curat dorind de Tine Cuvinte al lui Dumnezeu, lăsând închinăciunea focului, şi părăsind pământul haldeilor, s-au luminat de a Ta lumină, şi împlătoşându-se cu armele credinţei, au ruşinat pe tiranul Iulian, Manuil măritul, şi Savel pururea pomenitul, şi Ismail de trei ori fericitul, lăudându-Te împreună cu Tatăl, şi cu Duhul Sfânt, se şi roagă, ca să se mântuiască sufletele noastre. Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : O preaslăvită minune... Bucură-te lauda lumii, bucură-te locaşul Domnului. Bucură-le munte umbros, bucură-te scăpare. Bucură-te sfeşnicul cel de aur, bucură-te lauda cea cinstită a ortodocşilor. Bucură-te Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu, bucură-te raiule. Bucură-te masă dumnezeiască, bucură-te cort, bucură-te năstrapă cu totul de aur, bucură-te bucuria tuturor. A Crucii, a Născătoarei :
Ce priveală este aceasta ce se arată ochilor mei, o Stăpâne ! Cela ce ţii toată făptura pe lemn Te-ai înălţat, şi Te omori, Cela ce dai tuturor viaţă, Născătoarea de Dumnezeu plângând a zis, când a văzut pe Cruce înălţat, pe Cela ce a strălucit dintr-însa negrăit, pe Dumnezeu şi Omul. STIHOAVNA Octoihului. Slavă..., glasul al 2-lea.
Astăzi ceata cea cu trei străluciri a mucenicilor, ca o adunare de stele purtătoare de lumină, pe credincioşi luminându-i, i-a chemat la veselia cea tainică, că astăzi Manuil măritul şi Savel pururea pomenitul, şi Ismail de trei ori fericitul, ca cei ce au slujit Soarelui Celui gândit, şi de dogmele păgânilor s-au lepădat, umplând paharul lor cel purtător de nevoinţe, şi cu sângele cel vărsat pentru Hristos, pe sine încununându-se, ne îndeamnă pe noi iubitorii bunei credinţe, veniţi, zicând, de gustaţi din chinurile noastre, şi veţi vedea cununile şi darurile. Că cela ce va răbda până în sfârşit acela se va mântui, Hristos adevărul a zis, ca să vă faceţi părtaşi cununilor noastre, şi rugători pe noi către Domnul ne veţi avea. Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn... Pentru toţi le rogi ceea ce eşti bună, care scapă cu credinţă la mâna ta cea tare, că noi păcătoşii nu avem către Dumnezeu, întru nevoi şi întru scârbe altă mântuire, pururea fiind împilaţi cu multe păcate, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt. Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne mântuieşti pe noi robii tăi de toate nevoile. A Crucii, a Născătoarei :
Când te-a spânzurat pe lemn, norodul cel fărădelege Mântuitorule, pe Tine, Viaţa tuturor, atunci cea cu totul fără prihană şi curată Maica Ta, stând înainte tânguindu-se, striga : Vai mie preadulcele meu Fiu ! Lumina ochilor mei, cum ai suferit a Te pironi pe lemn în mijlocul făcătorilor de rele, Cela ce peste ape ai spânzurat pământul. Troparul, glasul al 4-lea :
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Slavă..., Şi acum... al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE Unul din Octoih cu Irmosul pe 6, şi ale sfinţilor Mucenici două, pe 8. CANONUL Sfinților Mucenici
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea : Irmos : Deschide-voi gura mea, şi se va umplea de Duh şi cuvânt voi răspunde împărătesei Maicii, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei bucurându-mă. Apărători Preasfintei Treimi cu un cuget v-aţi arătat închinători Acesteia, preafericiţilor, şi staţi înaintea Scaunului Treimii, ajutători calzi ai celor ce aleargă la voi. Ducându-vă la închisoare purtătorilor de biruinţă, fraţi după trup, cu bucurie împreună aţi cântat Împăratului a toate, veniţi, zicând din toată inima, să strigăm Atotţiitorului Dumnezeu. Savel dea pururea pomenitul, şi Ismail minunatul, după vrednicie să se cinstească împreună cu înţeleptul Manuil, că au răbdat multe şi de multe feluri de munci, şi moarte preamăriţii. A Născătoarei :
Pe moarte şi pe stricăciune tu o ai pierdut, întru-tot cântată Născătoare de Dumnezeu, născând pe Hristos izvorul nestricăciunii, înfrumuseţând cu nemurire şi cu Dar firea omenească, ceea ce eşti preanevinovată. Alt canon al Sfântului Mucenic Isavru şi a celor împreună cu dânsul.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea : Irmos : Apa trecându-o ca pe uscat... Îmblânzeşte Mucenice pe Dumnezeu şi Mântuitorul Cel bine îmblânzit ca să mă miluiască şi să mă mântuiască de cumplita nevoie pe mine, care cu credinţă năzuiesc la acoperământul tău, Fericite. Strâmtorându-mă de greşeli cumplite, şi de mulţimea primejdiilor înghesuindu-mă, strig : Stai înainte-mi ajutor şi mă izbăveşte de nevoia care m-a cuprins, Isavre de Dumnezeu cugetătorule. Slavă...
După lege nevoindu-te pentru Hristos, te-ai dăruit cetăţii tale păzitor neadormit, ci fii acoperământ şi părtinitor, celor ce scapă la tine mărite Isavre. Şi acum..., a Născătoarei :
Aflându-mă veliar gol de podoaba bunătăţilor, m-a rănit cu săgeata dezmierdărilor, dară tu, ceea ce ai născut pe Doctorul Dumnezeu, tămăduieşte rănile sufletului meu. Cântarea a 3-a :
Irmos : Pe ai tăi cântăreţi Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întăreşte-i, şi întru dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învredniceşte-i. Ca nişte dumnezeieşti struguri sau făcut Mucenicii cu adevărat, care ne revarsă nouă vin, din via dumnezeieştii nevoinţe, veselind duhovniceşte cugetele cu Darul. De păgânătatea tatălui vostru îngreţoşându-vă, şi de credinţa cea întru Dumnezeu a maicii voastre înţelepţeşte dorind, aţi primit dumnezeiasca a doua naştere a Duhului, o purtători de chinuri, fraţi după trup. Aducându-vă înaintea tiranului, v-aţi cunoscut trei de Dumnezeu cinstitori, pentru aceasta v-aţi şi ars tare, şi aţi răbdat toate muncile preamăriţilor, şi mult-lăudaţilor Mucenici. A Născătoarei :
Ca o împărăteasă împodobită cu lanţuri de aur, dea-dreapta Împăratului şi Dumnezeu, acum stai înainte, Stăpână, rugându-te pentru robii tăi. Alt Canon,
Irmos : Tu eşti întărirea celor... Dăruieşte ajutorul tău cel de sus robilor tăi, mântuindu-ne pe noi de toată ispita şi de primejdii şi de nevoi. Izvorând mormântul tău râuri de tămăduiri, încetează tot felul de boli de la oameni, mărite Isavre. Slavă...
Cinstind numele lui Hristos, te-ai făcut cinstit, pentru aceasta strig : mântuieşte-mă de toată necinstea cu rugăciunile tale. Şi acum..., a Născătoarei :
Unitu-s-a Ziditorul meu mai presus de fire întru tine Stăpână, vrând prin tine să mă înnoiască cu totul pe mine precum bine a voit. Irmosul :
Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine te laudă duhul meu. Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce te-ai înălţat.. Bătăile cele de multe feluri, răbdându-le cu îndrăzneţ cuget, purtătorilor de chinuri, străluciţi mai mult decât soarele. Pentru aceasta prăznuim pomenirea voastră cea luminată, cu credinţă rugându-vă, ca să luăm cu mijlocirile voastre, iertare de greşeli şi câştigarea bunătăţilor celor veşnice. Slavă..., glasul al 3-lea.
Podobie : Pentru mărturisirea... Luând cuget dumnezeiesc o părtinitorilor cetăţii Dirahiului, şi ostaşi ai lui Hristos, aţi surpat semeţia lui Apolonie, şi aţi ruşinat credinţa lui Tripontie, ca unii ce luminat aţi primit de la Dumnezeu daruri de biruinţă, ca să dăruiţi credincioşilor tămăduiri de patimi. Şi acum..., a Născătoarei :
Dumnezeiesc cort te-ai făcut Cuvântului, ceea ce eşti singură Preacurată Maică care covârşeşti pe îngeri cu curăţia, pe mine, cel ce sunt întinat mai presus decât toţi cu greşeli trupeşti, curăţeşte-mă cu dumnezeieşti apele rugăciunilor tale, dându-mi Curată mare milă. A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşeaua cea nespurcată, Fecioara şi Maica Cuvântului cea nestricată, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel ce a răsărit dintr-însa fără durere, ca o Maică plângând a strigat : Vai mie Fiul meu, cum pătimeşti, vrând să izbăveşti pe om de ocara patimilor. Cântarea a 4-a :
Irmos : Cela ce şade în slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor, a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, şi a izbăvit pe cei ce strigă : Slavă, Hristoase, puterii Tale. Stând înaintea călcătorului de lege, şi adunarea cea de trei ori ticăloasă, osârduitoare poruncilor acestuia făcându-se, bătuţi aţi fost de fiecare dintru dânşii cu câte patru bice de bou crude, o răbdare prea-minunată. Curăţitor s-a făcut sângele mucenicilor şi Dar dat de Dumnezeu bine mirositor fiind, fără de zăticnire dau tuturor din izvorul tămăduirilor, cel ce izvorăşte fără de primejdie. Înconjurarea supărărilor celor de multe feluri şi a primejdiilor, cu rugăciunile voastre cele către Hristos, goniţi-o de la cei ce săvârşesc cu credinţă preasfinţită şi mult prăznuită pomenirea voastră, vrednicilor de laudă. A Născătoarei :
Pe tine dedemult te-a numit Proorocul munte dumnezeiesc şi sfinţit, Fecioară Curată, peste tot umbrit cu fapte bune, din care S-a arătat Mântuitorul Cuvânt, spre zidirea şi luminarea sufletelor noastre. Alt Canon,
Irmos : Auzit-am Doamne taina... Înălţându-mă cu trufia, şi alunecându-mă cu patimile, am căzut; ci ridică-mă pe mine, cel ce zac întru adâncul deznădăjduirii, cugetătorule de Dumnezeu. Pe tine te am tare păzitor şi scăpare, părtineşte-mi mie, Preamărite, şi nu mă trece cu vederea în ziua întristării mele şi mă mântuieşte. Slavă...
Întru durerea inimii mele mă rog ţie părtinitorul meu cel fierbinte, nu mă lăsa pe mine că pier de supărările vrăjmaşilor. Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce eşti acoperământ şi ajutor neruşinat pământenilor, părtineşte-mi mie, şi mă răpeşte de la tot felul de primejdii pe mine sluga ta, Fecioară. Cântarea a 5-a :
Irmos : Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta, că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le. Nesupunându-vă poruncii tiranului sfinţilor, piroane prin mâini, şi prin picioare v-a bătut, şi cu unghii de fier tare sfâşiindu-vă, de pe pământ la înălţime v-a spânzurat, dar înger vi s-a arătat care vă îmbărbăta pe voi. Cu trestii unghiile v-au înţepat Sfinţilor, şi umerii şi capetele vi s-au pironit, rămânând neschimbaţi şi nevrând a aduce jertfă idolilor; pentru aceasta pe voi cu cântări şi cu laude vă cinstim. Florile cele ce suflă mireasma cugetării de Dumnezeu, grădinile cunoştinţei de Dumnezeu, pomii raiului cei bine roditori, cei foarte frumoşi şi purtători de lumină, pe Mucenici să-i lăudăm, şi cu credinţă să-i fericim. A Născătoarei :
Arată-te Preacurată mântuind de năvălirile patimilor, şi de viclenii draci pe robul tău, cel ce te-a câştigat puternică apărătoare şi folositoare neruşinată. Alt Canon,
Irmos : Pentru ce m-ai lepădat... Arătatu-te-ai fiu zilei, având în inima ta lumină neapusă strălucind, prin care se împuţinează întunericul înşelăciunii, şi tuturor luminează cunoştinţa Dumnezeieştii Lumini, pentru aceasta strig ţie : Luminează-mă pe mine, care sunt orb la cuget. Nu mă trece cu vederea Mucenice pe mine, care alerg cu credinţă către tine, nici să te lepezi de mine, căci cei ce mă urăsc, grăiesc împotriva mea cu limbă vicleană, vrăjmăşindu-mă în deşert, ca să mă piardă pe mine robul tău, ci apucând înainte, mântuieşte-mă Sfinte. Slavă...
În noapte şi în zi te chem pe tine marele meu părtinitor, păzeşte-mă Sfinte în tot locul, şi în toată vremea, de toată stricăciunea şi supărarea celor potrivnici, pe cel ce mi-am pus toată nădejdea la tine. Şi acum..., a Născătoarei :
Din tine cu totul m-a luat închipuit, Dumnezeu Ziditorul meu, pe Care roagă-L pururea Preacurată, ca să se milostivească către norodul cel păcătos, şi să mântuiască de toată stricăciunea drăcească lumea, care nădăjduieşte către tine Născătoare de Dumnezeu, cea neispitită de bărbat. Cântarea a 6-a :
Irmos : Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic dumnezeiesc şi cu lotul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintru dânsa. Veniţi iubitorilor de praznic, care săvârşiţi această prăznuire dumnezeiască, şi cu totul cinstită a mucenicilor, să le adunăm flori de bucurie, şi vom lua mântuire de cele cumplite. Mucenici preamăriţi, ca cei ce aţi luat Darul minunilor, tămăduiţi bolile sufletelor, şi dezlegaţi de cele rele pe cei ce aleargă deapururea la voi cu credinţă. De râvna cea dumnezeiască înfocându-vă, cu făclii subţiorile vi s-au ars; pentru aceasta Darul cel dat de la Dumnezeu, îl împărţiţi fără de pizmuire, şi daţi credincioşilor dezlegare de cele rele. A Născătoarei :
Înmulţitu-s-au mai mult decât nisipul mării greşelile sufletului meu, şi ca o sarcină grea mă pun jos pe mine, ci tu Fecioară mai-nainte de sfârşit, milostivindu-te mântuieşte-mă. Alt Canon,
Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa... Tămăduind abaterile gândului meu, şi patimile inimii mele, cugetătorule de Dumnezeu, mântuieşte-mă de durerile cele trupeşii, şi de tot felul de supărare şi de scârbe, şi prin rugăciunile tale mă arată mai presus de cursele vrăjmaşului. Pe tine Mucenice, cel ce te-ai nevoit, te-a sfinţit Preasfântul Dumnezeu, pe Care roagă-L, să trimită sfinţenie robilor tăi, şi lumină şi mântuire de greşeli, căci de la Dumnezeu ne eşti nouă dăruit părtinitor neruşinat. Slavă...
Binevoieşte mult-dorite Mucenice, să fii împreună cu mine, cel ce mult te doresc, mă rog ţie părtinitorul meu cel bun, şi cu credinţă strig ţie : Sfinte Isavre, fii mie ajutor, şi mă mântuieşte de toată nevoia. Şi acum..., a Născătoarei :
Cu picăturile rugăciunii tale celei de mântuire, stingând văpaia patimilor mele, vindecă; abaterile gândului meu, prin rugăciunile tale, Preasfântă Fecioară, şi încetează viforul cel cumplit al patimilor mele, Preacurată. Irmosul :
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a; umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat, de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă. CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie : Cele de sus căutând : Cu credinţa lui Hristos fiind răniţi preafericiţilor, şi paharul Lui cu credinţă bând, închinăciunile perşilor, şi îndrăzneala pe pământ aţi surpat, cei întocmai cu numărul Treimii, rugăciuni făcând pentru noi toţi. ICOS
Luminează-mă arătat Iisuse, Dătătorule de viaţă, cu dumnezeiască frumuseţea Ta cea dintâi, ca să laud pe mucenicii, cei ce s-au nevoit pentru Tine până la moarte, şi vitejeşte au surpat toată tăria vrăjmaşului şi au fugit de înşelăciunea idolilor, întărindu-se cu puterea Crucii; căci răbdând muncile, au primit slava Treimii, pe Aceasta rugându-o pentru noi toţi. SINAXAR
În această lună, în ziua a şaptesprezecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici, Manuil, Savel şi Ismail.
Stih : Manuil, Savel şi Ismail câte trei întrarmaţi, Pe voievozii vrăjmaşii Treimii, i-au arătat ruşinaţi Întru această lună în a şaptesprezecea zi, Trei bărbaţi prin nevoinţă se săvârşi. Aceşti trei fraţi erau din Persia; deci, fiind trimişi de Valtan împăratul Perşilor, pentru pace, în zilele lui Iulian Paravatul, pe care văzându-l în Calcedon că făcea jertfă la idoli, şi se trăgeau mulţi spre rătăcirea lui, fiind ei bine cinstitori şi crezând în Hristos, plângeau şi se rugau lui Dumnezeu, să-i păzească în credinţa ce aveau într-însul, şi să nu fie părtaşi rătăcirii închinătorilor de idoli. Deci, dacă s-au vădit şi s-au dus la păgânul Iulian, au fost bătuţi şi pătrunşi cu piroane la glezne, şi arşi pe subţiori cu făclii. Însă aceste munci le luară toţi împreună, şi apoi deosebi Sfântul Manuil primind făgăduinţă de către necuratul împărat, şi nevrând a aduce jertfă la idoli, îi bătură piroane prin cap şi prin spate, şi înfăşurându-l cu trestii ascuţite, a fost strâns tare şi iar împuns cu săgeţi ascuţite, şi aşa împreună cu cei doi fraţi ai lui, cu Savel şi Ismail, ducându-i la zidul cel despre Tracia, ce-i zic al lui Constantin, la loc râpos, le tăiară capetele. Iar Paravatul a poruncit ca să li se ardă trupurile, şi îndată s-a deschis pământul şi le-au primit, din care minune, mulţi au crezut în Hristos. Iar după aceasta oarecărora bărbaţi cucernici descoperindu-li-se de la Domnul nostru Iisus Hristos, unde se află trupurile sfinţilor, le-au îngropat pe ele cu miruri şi cu tămâieri. Tot în această zi, pătimirea Sfinţilor Mucenici Isavru şi cei împreună cu dânsul : Inochentie, Felix, Ermiu şi Peregrin.
Stih : Isavru cu cinci împreună nevoitori fiind Înţelegătoarea şopârlă prin mijlocul inimii o a tăiat. Lui Isavru şi soţilor săi cu adevărat, În a şaptesprezecea zi, capetele li s-au tăiat. Sfântul Isavru şi cei împreună cu el au fost din Atena. Deci ieşind de la patria lor, şi mergând la o peşteră din Apolonia, aflară pe Felix, pe Peregrin şi pe Ermiu, pe care învăţându-i Sfântul Isavru, să nu se dea spre lucrurile cele lumeşti şi trecătoare, ei întăriră cuvântul cu fapta, căci ferindu-se şi fugând de vorba şi adunarea rudeniilor sale, au fost pârâţi de dânşii la Tripondie eparhul; pe care prinzându-i, şi neputând să-i facă ca să se lepede de Hristos, a poruncit de li s-au tăiat capetele cu sabia. Iar Isavru diaconul lui Hristos, cu soţii săi, au fost daţi pe seama lui Apolonie fiul Eparhului, de către care fiind chinuiţi prin foc şi prin apă, şi mântuindu-se dintru acelea cu minune, au întors pe mulţi spre credinţa lui Hristos, dintru care erau şi cei mai de frunte ai cetăţii; Ruf şi Rufin fraţii. Şi în cea de apoi luându-şi răspunsul cel de pierzare, li s-au tăiat capetele. Tot în această zi, Sfântul sfinţitul Mucenic Filonid, episcopul Curiei.
Stih : Filonid jertfă mai-nainte aducând, Acum se aduce pe sineşi jertfă a înfrânării fiind. Tot în această zi, Cuviosul Iosif Anahoretul (adică cel depărtat de lume), care cântând s-a săvârşit.
Tot în această zi, Cuviosul Pior, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Sufletul lui Pior, grăsime de bunătăţi având, Gras s-a dus de sufletească grăsime plin fiind. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu fără numai Făcătorului, ci îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, se bucurau cântând : Prealăudale Domnul părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat. Pe piatra dumnezeieştii cunoştinţe întărindu-vă cugetele inimilor voastre, de momelile vrăjmaşilor nu v-aţi răsturnat preamăriţilor, cântând : Domnul părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat. Despărţitu-v-au pe voi nelegiuitul tiran, preamăriţilor, Savelie şi Ismaile, chibzuind ca cu amăgire să vă împiedice pe voi, dar s-a înşelat, căci voi v-aţi arătat viteji neclintiţi. Alamundar împăratul vostru cel persienesc, venind v-a poruncit ca unor voievozi ai săi, ca să duceţi daruri de pace către cel fărădelege, care nicicum punând în minte rugămintea, pentru credinţă iscodea. A Născătoarei :
Mântuieşte-ne pe noi de ispitele ce ne vin asupra, una ceea ce eşti Maica Cuvântului pururea Fecioară, şi de toată munca, pe cei ce te cântă pe tine întru adevăr întru toţi vecii. Alt Canon,
Irmos : De pogorârea lui Dumnezeu... Strălucindu-te de Lumina cea în trei Sori, mărite Isavre, Inochentie dumnezeiescule, Felixe, Ermia şi Peregrine înţelepte, împreună cu Vasilie, luminaţi cu strălucirile minunilor, pe cei ce vă laudă pe voi. Stele mult-luminoase v-aţi arătat, împuţinând întunericul înşelăciunii, pătimitori ai Domnului; pentru aceea luminaţi cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu, pe sufletul meu cel orbit la cuget, izgonind împâclirea necunoştinţei. Slavă...
Vindecaţi sufletul meu cel smerit, care boleşte fără vindecare, pierdeţi patimile trupului meu, dumnezeieştilor Mucenici, o Peregrine, Isavre, Vasilie, Felixe, Ermia alesule şi Inochentie. Şi acum..., a Născătoarei :
Puterea mea şi lauda şi mântuirea îmi este Hristos Domnul, Cel ce pentru bunătatea Sa a răsărit din tine Fecioară Maică, Care ne-a izbăvit pe noi de îngrozirea şi de osânda cea strămoşească de la început. Cântarea a 8-a :
Irmos : Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ție : Pe Domnul lucrurile lăudați-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Venind la locul cel de moarte, îndată capetele v-au tăiat, apoi minune s-a făcut cu adevărat preaslăvită, căci pământul a acoperit trupurile voastre, şi necredincioşii cu credinţă strigau : Mare este Dumnezeul dreptcredincioşilor în veci. Din pământ a răsărit ca nişte crini ce pică dulceaţa bunei mirosiri, cinstitele trupuri cele nevoitoare ale mucenicilor, dăruind tuturor credincioşilor, celor ce pătimesc, cu milostivire, tămăduiri prin rugăciunile lor, ca bine să cuvinteze pe Hristos în veci. Pe voi purtătorilor de chinuri cei viteji, Savele, Ismaile şi Manuile, cei ce aţi strălucit din Persia, rugători către Domnul prea-tari avându-vă, cu dragoste strigăm : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. A Născătoarei :
Domnul, Cel ce domneşte făptura, Cel ce S-a întrupat din pântecele tău, pe tine Fecioară te-a arătat Doamnă, tuturor celor văzute şi celor nevăzute, preamărindu-te ca pe o Maică a Sa fără prihană. Alt Canon,
Irmos : De şapte ori cuptorul... Fiind luminat cu podoabele muceniciei, de Dumnezeu cuprinsule, şi împodobit cu rănile cele de nevoinţe, şi îmbrăcat cu haina cea roşie din sângele junghierii tale, şi înfrumuseţat cu slava preoţiei, ai stătut înaintea Domnului; pe Care roagă-L totdeauna să ne împodobească pe noi cu haina mântuirii. Fiind omorât eu ticălosul de căderea întru dezmierdări sunt lepădat pe pământ, făcându-mă priveală vrednică de tânguire, preamărite Isavre, caută spre mine acum, arată întru mine Darul minunilor tale, să vadă neamul oamenilor, că tu îmi eşti părtinitorul meu, şi mântuieşti din moarte pe robii tăi cei netrebnici. Binecuvântăm pe Tatăl...
Împodobindu-te Preasfinţite întâi cu preoţia, şi slujind cu cucernicie, pe urmă te-ai făcut de bunăvoia ta jertfă curată, jertfindu-te lui Hristos prin mucenicie. Pentru aceasta, şi lauda mea du-o către Ziditorul ca o tămâie, şi mă mântuieşte cu rugăciunile tale, Mucenice. Şi acum..., a Născătoarei :
Dumnezeu, Cel ce a împodobit Cerul cu podoabele luminătorilor, te-a arătat pe tine Născătoare de Dumnezeu alt Cer, că din tine răsărind ca soarele, tot pământul l-a luminat cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu. Drept aceea, nimeni din cei ce aleargă la tine, nu iese ruşinat a nu lua dumnezeieştile tale daruri. Irmosul : Să lăudăm bine să...
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu, iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, au strigat : Tineri bine Îl cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, noroade preaînălţaţi-L întru toţi vecii. Cântarea a 9-a :
Irmos : Tot neamul pământesc, să salte cu Duhul fiind luminat, şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige : Bucură-te preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată pururea Fecioară. Veniţi credincioşii cu un glas să lăudăm pe aceşti trei de Dumnezeu înţelepţiţi, şi mari Mucenici. Căci trupurile lor le-au dat spre munci, preamăriţii, şi răbdând din tot sufletul moarte prea-crudă, s-au făcut moştenitori vieţii celei neîmbătrânitoare. Toţi credincioşii pe Savel de trei ori fericitul împreună cu Ismail înţeleptul, şi pe dea-pururea pomenitul, al acelora mai mare şi frate după trup pe Manuil să-l lăudăm, slavoslovindu-i pe dânşii după datorie. Bucuraţi-vă prea-minunaţilor, odraslele Persiei celei bine mirositoare. Opriţi furtuna cea cumplită a barbarilor care totdeauna se ridică asupra slugilor voastre, încetaţi şi dezbinările Bisericii, dând lăsarea păcatelor celor ce vă laudă pe voi şi celor binecredincioşi, totdeauna biruinţă dăruindu-le asupra celor potrivnici. A Născătoarei :
Ceea ce eşti iubitoare de bine Născătoare de Dumnezeu, care ai născut pe Iubitorul de bine Dumnezeu, de dragostea trupească cea vicleană, acum în grabă mă slobozeşte pe mine Stăpână, şi mă fă să fiu rob Dumnezeieştii voinţe, pe mine cel ce pier cu lenevirea. Alt Canon,
Irmos : Spăimântatu-s-a de aceasta... Învrednicindu-te de mari daruri de la Dumnezeu, Isavre pururea pomenite, izgoneşti dracii şi tot felul de boli şi de supărări, şi de moarte, dând cererile tuturor. Drept aceea dă-mi şi mie pace, sănătate şi izbăvire de greşeli. Dumnezeiasca şi cinstita Biserica ta, având ca o comoară nefurată preacinstitul şi Sfântul tău trup, totdeauna îmbogăţeşte pe credincioşi cu împărţirile darurilor. Drept aceea şi eu care năzuiesc la dumnezeiescul tău mormânt, rogu-te, să dobândesc darurile tale. Slavă...
Iată Mucenice al Domnului, că nevoindu-te bine, ai primit plata ostenelilor tale, ci dar părtineşte norodul tău totdeauna, cugetătorule de Dumnezeu, păzeşte patria ta, mântuieşte pe cei ce cu credinţă aleargă la tine, şi dă pace la toată lumea, adu-ţi aminte şi de mine sluga ta. Şi acum..., a Născătoarei :
Prealuminate nor Maica lui Dumnezeu, cu dreapta ta cea tare şi preaputernică, dă război împotriva celor ce ne vrăjmăşesc pe noi, părtineşte celor ce sunt întru nevoi, apără pe cei năpăstuiţi mântuindu-i de greşeli prin rugăciunile tale, căci câte le vrei, toate le poţi. Irmosul :
Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât Cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim. LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi glas... Luminată şi întreit împletită întru cununile cele de aur ale mucenicilor, s-a apropiat pomenirea marelui cu adevărat Manuil, şi a lui Savel, şi a lui Ismail, preamăriţilor, care luminează cu lumina, şi veseleşte sufletele credincioşilor. Şi acum..., a Născătoarei :
Ca ceea ce ai milostivire şi mare milă, prealăudată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, caută spre smerenia mea, şi surpă supărarea patimilor, şi scandalul vieţii, şi prin rugăciunile tale mă mântuieşte de focul gheenei. STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a sfinţilor, glasul al 6-lea. Cu închipuire înainte cuvântarea unimii gândului vostru celui cu trei străluciri, şi a mărturisirii celei întru Hristos, a Treimii Celei nestricate, şi a Unimii Celei mai presus de fiinţă, o pătimitorilor, v-a fost ca a celor trei tineri din Persia care s-au păzit ne-arşi. Căci precum aceia în văpaie au îndrăznit nedefăimând pe un Dumnezeu; aşa şi voi a muri nu v-aţi cruţat, ca să nu vă lipsiţi de dragostea lui Hristos. Şi precum pe aceia cel al patrulea ce s-a arătat în văpaie i-a rourat, aşa şi pe voi Hristos, Cel Unul din Treime, va primit la loc cu răcoreală, Manuile, Savele şi Ismaile, de Dumnezeu dăruiţilor, rugaţi-vă pentru sufletele noastre. Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat... Cuvântul Arhanghelului l-ai primit, şi scaun de Heruvimi te-ai arătat, şi în braţele tale ai purtat de Dumnezeu Născătoare, pe nădejdea sufletelor noastre. A Crucii, a Născătoarei :
Preacurata dacă Te-a văzut spânzurat pe Cruce, tânguindu-se striga ca o Maică : preadulcele meu Fiu şi Dumnezeul meu, cum suferi patimă de ocară. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A OPTSPREZECEA Sfântul Mucenic Leontie. LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 8-lea. Podobie : Ce vă vom numi pe voi... Ce te vom numi pe tine, Mărite, prinos Eladei, ca unul ce te tragi de acolo; curăţire Feniciei, ca unul ce te-ai jertfit într-însa; luminător ca unul ce ai strălucit întru întuneric; viteaz, ca un nebiruit de cei ce te băteau. Lauda ta este de multe feluri, Leontie preafericite, roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre. Ce te vom numi purtătorule de chinuri, ostaş al lui Hristos, ca unul ce eşti surpător vrăjmaşilor, împărat patimilor, ca unul ce te-ai nevoit pentru buna credinţă; hrănitor celor flămânzi, ca unul ce eşti iubitor de săraci; iubitor drepţilor, ca unul ce cugeţi cele cereşti. De multe feluri îţi sunt patimile, mai luminate îţi sunt luptele, roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre. Cine nu te va lăuda pe tine Leontie, căci luând întru sine izvorul adevărului, izvorăşti credincioşilor râuri de faceri de bine, şi tuturor celor însetoşaţi, dai darurile din-destul fără de argint, şi veseleşti pe cei ce se împărtăşesc cu apele bunătăţii tale. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre. Slavă..., glasul al 8-lea.
Răbdătorule de patimi, Leontie prealăudate, nici focul, nici rănile, nici sabia, n-a putut a te depărta pe tine de dragostea lui Hristos; ci bărbăteşte pătimind în mijlocul muncitorilor, ai surpat jertfele cele idoleşti, de Dumnezeu înţelepţite Mucenice, şi acum ca un purtător de cunună dănţuind în ceruri, roagă-te cu dinadinsul pentru sufletele noastre. Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Ce vă vom numi... Cui te-ai asemănat ticăloase suflete ? Care spre pocăinţă nicicum nu te deştepţi, şi de foc nu te temi, de răutăţi nedepărtându-te; scoală-te, şi pe una cea grabnică ajutătoare spre folosinţă o cheamă : Nu înceta rugând pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, să mă mântuiască de cursele celui viclean. A Crucii, a Născătoarei :
Dacă a văzut Mieluşeaua, pe Mielul întins de bunăvoie pe lemnul Crucii, tânguindu-se cu plângeri striga ca o Maică : Fiul meu ce priveală minunată este aceasta ? Cela ce dai tuturor viaţă ca un Dumnezeu, cum mori îndelung-răbdătorule, care dăruieşti oamenilor învierea ? Îţi slăvesc Dumnezeul meu smerenia cea multă. STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a Sfântului, glasul al 4-lea. Să se veselească astăzi luminat Cerul şi cu credinţă să se bucure pământul, întru pomenirea Mucenicului Leontie, căci ziua de astăzi, nu cu jertfele cele necuvântătoare, ci cu jertfa laudei, se încununează cu florile cele duhovniceşti, că împodobindu-se stă împreună cu noi înainte, aducând slujba cea fără de sânge, Dătătorului de cununi, şi luminat aduce rugăciune, ca să ajungă în curţile raiului, cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea lui. Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Ca pe un viteaz... Întru-tot nevinovată, ceea ce covârşeşti rânduielile îngerilor, dimpreună cu îngerii pururea roagă, pe Cel ce stăpâneşte pe îngeri şi toată făptura, ca să dăruiască nouă iertare de greşeli, şi să ne mântuim de patimi, și vrednici lăudători să ne facă pe noi atunci slavei Sale, şi moşteni învierii celei nestricăcioase. A Crucii, a Născătoarei :
Nu mă plânge Maică, văzându-mă spânzurat pe lemn pe mine Fiul şi Dumnezeul tău, Cela ce am spânzurat pământul neţinut peste ape, şi toată făptura am zidit. Pentru că voi învia, şi mă voi proslăvi, şi cu tărie voi sfărâma împărăţia iadului, şi voi pierde puterea lui, şi pe cei legaţi voi mântui din tirania lui, ca un Milostiv, şi-i voi duce la Tatăl meu, ca un Iubitor de oameni. Tropar, glasul al 4-lea :
Mucenicul Tău, Doamne, Leontie întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Slavă..., Şi acum... al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE Din Octoih şi al Sfântului, pe 4. CANONUL Sfântului
Facere a lui Ioan Monahul. Cântarea 1-a, glasul al 4-lea : Irmos : Cânta-voi Ție, Doamne Dumnezeul meu, că din sfânt pântecele Fecioarei în Om negrăit îmbrăcându-Te, l-ai înnoit ca un Milostiv. Bunătatea ta nu se supune legilor celor de laudă, Leontie sluga lui Hristos, căci însuţi El îţi este ţie laudă şi mărire nerăpită. Dorind Fericite de cele mai presus de fire, şi cu fecioria trupului, împodobindu-ţi sufletul cel nespurcat, l-ai gătit cu bună podoabă către suire. Slavă...
Luat-ai biruinţă împotriva înşelăciunii, cinstea cea către Mucenici, cinstind cu cuviinţă pe Cel pururea dorit de tine Leontie pururea pomenite. Şi acum..., a Născătoarei :
Cum te vom ferici pe tine Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti mai presus de ceruri şi de toată zidirea, căci ai născut Fiu, pe Ziditorul şi Dumnezeul nostru. Cântarea a 3-a :
Irmos : Arcul celor puternici... Având fire şi cuget cu bună podoabă, şi Dar de la Dumnezeu, Leontie, te-ai arătat pătimitor, şi prea-ales mărturisitor al adevărului. Strigai Leontie ostaşilor celor împreună cu tine, să-şi pună sufletele pentru Dumnezeu cel viu, şi să se facă ostaşi Împăratului, Celui ce petrece în veac. Slavă...
Limba ta cea iubitoare de Dumnezeu, din care picură miere, varsă cuvinte de bunăcredinţă, iar de robii necredinţei se înfruntă, că huleşte. Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te Maică neispitită de nuntă, care ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu Cuvântul, şi L-ai născut întrupat ca pe un Dumnezeu, împreună şi Om. Irmosul :
Arcul celor puternici a slăbit, şi cei neputincioşi s-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea. Sedealna, glasul al 4-lea :
Podobie : Degrab ne întâmpină... Luând asupra ta Crucea ca o platoşă, vitejeşte ai mers către lupta vrăjmaşilor celor nevăzuţi, Leontie, pentru aceea pierzând puterea lor, ai primit plată Darul minunilor, rugându-te să ne mântuim noi, Mucenice preamărite. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Stai împotriva vrăjmaşilor, celor ce ne dau nouă război, căci cumplit a năpădit moştenirea ta Preacurată Stăpână. Pierde cu mâna ta semeţia barbarilor, să cunoască puterea ta limbile, cele ce iubesc războaie, cu ameninţarea ta pierde pe aceştia pe toţi. A Crucii, a Născătoarei :
Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a străbătut preasfânt sufletul tău, când ai văzut răstignit de bunăvoie pe Fiul tău şi Dumnezeu, pe Care prea-binecuvântată roagă-L neîncetat, să ne dăruiască nouă iertare de greşeli. Cântarea a 4-a :
Irmos : Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase, şi pământul s-a umplut de slava Ta, pentru aceasta neîncetat strigăm : Slavă puterii Tale, Doamne. Cel împrietenit cu mânia cea drăcească, te chinuia fără de milă, pe tine cel ce erai cuprins cu dragostea cea dumnezeiască, Mucenice purtătorule de chinuri, Leontie. Îndrăzneala îţi era de ajutor ție Leontie, când te primejduiai pentru adevăr, şi te invitai până la toată tăierea şi arderea, pururea pomenite. Ca să te vânez, şi să te aduc către adevăr ca pe un fericit, am socotit, zis-ai împotrivă cu îndrăzneală, către cel ce te îngrozea, Mucenice purtătorule de chinuri Leontie. Slavă...
La Stăpânul, Cel ce S-a pironit pe lemn cu trupul pentru tine, privind şi de Dar umplându-te, pe lemn te-ai întins pentru Dânsul foarte tare. Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te Născătoare de Dumnezeu prealăudată, ceea ce întreci pe cetele Heruvimilor, şi ai ţinut pe Dumnezeu cu trupul purtându-Se în braţele tale. Cântarea a 5-a :
Irmos : Cela ce ne-ai câştigat pe noi popor ales, cu sângele Tău, Doamne pacea Ta dă-ne-o nouă, păzind într-un gând turma Ta. Ducându-te către junghiere jertfă gata, Leontie preamărite, de bunăvoia ta ai stătut înaintea divanului tirănesc, pentru Hristos. Cel supus înşelăciunii, se ispitea să-ţi surpe întărirea sufletului tău, ocărând pe Domnul, cum că S-a răstignit ca un om făcător de rele. Slavă...
Să piară cu adevărat dumnezeii, cei ce n-au făcut Cerul şi pământul, răspundeai Mucenice împotrivă, că Cel ce S-a răstignit, este Ziditorul tuturor. Şi acum..., a Născătoarei :
Fecioară Maică Preacurată, ceea ce ai zămislit în pântecele tău pe Dumnezeu mai presus de fire, dă-ne pacea ta nouă, celor ce cu cântări te slăvim pe tine, Născătoare de Dumnezeu. Cântarea a 6-a :
Irmos : Strigat-a mai-nainte... Blând te arătai Leontie, către cei ce alergau cu credinţă la tine, şi la cuvântul tău cel îndulcit cu sarea cea dumnezeiască, iar către vrăjmaşii lui Hristos te-ai arătat foarte cumplit. Leontie sluga Ta cea credincioasă cu veselie da mărturisirea Împărăţiei Tale, Hristoase, iar vrăjmaşii tăi nu sufereau adevărul. Slavă...
Se aprindeau de mânie ca nişte fiare cei fărădelege, şi îşi puneau mâinile pe Mucenic ca pe un miel, nevoindu-se să spintece fără de milă pe cel nebiruit. Şi acum..., a Născătoarei :
Rugămu-ne ţie Născătoare de Dumnezeu Preacurată, roagă-te Celui ce S-a întrupat din tine, pentru noi robii tăi, că numai pe tine te ştim părtinitoare a noastră. Irmosul :
Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se : Din stricăciune mă izbăveşte, Iisuse, Împărate al puterilor. CONDAC, glasul al 3-lea.
Podobie : Fecioara astăzi... Meşteşugirile cele viclene ale tiranilor le-ai ruşinat, şi slujbele elinilor cele fără de Dumnezeu defăimându-le, luminat ai arătat cunoştinţa de Dumnezeu, tuturor oamenilor cu învăţăturile bunei credinţe de Dumnezeu înţelepţite Mucenice. Pentru aceasta a ta pomenire cinstim cu dragoste înţelepte Leontie. ICOS
Pe mijlocitorul lui Dumnezeu şi al oamenilor, pe Domnul, Cel ce a luat sărăcia noastră din Preacurată Născătoarea de Dumnezeu cea neispitită de bărbat, şi s-a răstignit, şi a ridicat omenirea din stricăciune, îl chem ca să-mi dăruiască, şi să laud acum pe înţeleptul Leontie, şi să povestesc pătimirile lui cele luminate şi frumoase, care s-a arătat, vitejeşte întrarmându-se cu vitejia, cu credinţa şi cu dragostea, pentru aceasta cu dragoste cinstim pe înţeleptul Leontie. SINAXAR
În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Leontie, cu cei împreună cu dânsul Ipatie şi Teodul.
Stih : Ca o oarecare nicovală trupul lui Leontie s-a arătat, Nicovală către fier şi ciocanele muncile cu adevărat. Întru această lună în a optsprezecea zi, Leontie prin răni se săvârşi. Acesta era cu neamul din Elada, şi fiind om mare la trup şi cu virtute, s-a făcut ostaş. Deci a fost şi la război, şi vitejeşte s-a lovit cu vrăjmaşii şi a biruit de multe ori. Deci fiind om cu minte şi cu înţeleaptă socoteală, a fost împodobit cu îmbrăcăminte de voievozie şi cu semnele cele de voievod. După aceea aflându-se el în Tripoli cea din Africa, primea săracii şi-i ospăta cu mese împărăteşti şi cu dragoste, şi se închina lui Dumnezeu ales şi curat. De care prinzând de veste Adrian guvernatorul Leniciei, care era în zilele lui Vespasian, a trimis către dânsul pe Ipatie tribunul şi cu alţi doi ostaşi, dintru care pe unul îi chema Teodul. Deci, mergând Ipatie pe cale, fu cuprins de friguri rele, şi auzi glas, ce venea de sus, arătându-se ca un înger la dânsul, care glas îi poruncea, că de va vrea să se mântuiască de boală să cheme de trei ori întru ajutor pe Dumnezeul lui Leontie. Şi glasul acela îl auzi şi Teodul; iar după ce a făcut acestea ce i s-a poruncit de înger, s-a vindecat de friguri, şi întâmpinând pe Sfântul şi necunoscându-l întâi, că era Leontie pe care căuta, a fost primit de dânsul însuşi. Apoi cercetând pe Sfântul Leontie, îl numi cu fățărnicie prieten al său şi al dumnezeilor săi. Iar Sfântul spuse că el este Leontie robul lui Hristos, şi cum că se scârbea şi se ferea, de cei ce îi numesc ei dumnezei; după ce auziră acestea Tribunul şi Teodul, căzură înaintea Sfântului, cerşind de la dânsul har ca să fie şi ei ai lui Hristos, atunci dar rugându-se Sfântul pentru dânşii, spun că a venit un nor de apă de la Cer, care i-a botezat şi i-a luminat, şi i-a îmbrăcat cu veşminte albe. De care lucru tulburându-se necredincioşii, au vestit pentru toate guvernatorului Adrian. Deci, el aducându-i de faţă înaintea lui şi îndemnându-i ca să se despartă de credinţa lui Hristos, nu a putut să-i plece, drept aceea porunci de spânzurară pe Sfântul Ipatie, şi-l strujiră, iar pe Sfântul Teodul să-l bată cu săbii de lemn. Apoi după acestea li se tăiară capetele, iar marele Mucenic Leontie întâi fu bătut cu toiege, după aceea nebăgând seamă, şi neaducându-şi aminte de mângâierile şi înşelăciunile ce-i făcea tiranul, ci încă luându-l în râs, a fost bătut foarte rău, apoi spânzurat, şi mult strujit şi îngreunându-l cu o piatră de grumaz şi bătându-l, şi-a dat sufletul la Dumnezeu. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Eterie.
Stih : Eterie în locul muncilor ce ai fost răbdând, Spre moştenire lăţimea Eterului eşti dobândind. Acesta a fost pe vremea împărăţiei lui Diocleţian. Deci fiind pârât, a statut de faţă înaintea ighemonului Elevsie, şi mărturisind pe Hristos, fu întins, şi ars cu făclii aprinse şi pătruns pe subţiori, pe spate şi pe coapse cu țepușe de fier înfocate înţepat fiind, şi prin nări, şi întins pe un pat de aramă înfocat, şi din toate acestea prin cercetare de înger fiind mântuit, mai apoi îi tăiară capul. Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Ipat şi Teodul, cel ce a mărturisit împreună cu Sfântul Leontie, care prin sabie s-a săvârşit.
Stih : Teodul slobod cugetător spre sabie fiind. Întru asemenea şi pe Ipat este având. Tot în această zi, Cuviosul Erasm, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Erasm dulce-mi este zicea murind, Căci a muri foarte sunt dorind. Tot în această zi, Sfinţii doi Mucenici cei din Cipru, care arzându-li-se picioarele s-au săvârşit.
Stih : Ca la un ceas suferind arderea picioarelor, În veci se bucură, doimea mucenicilor. Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Leontie păstorul.
Stih : Păstor fiind, acum Păstorului te înfăţişezi, Începătorului păstorilor o Leontie cel ce drept cugetezi. Tot în această zi, Cuviosul Leontie, cel ce a sihăstrit în sfânta Chinovie a mănăstirii lui Dionisie, izvorâtorul de mir, care cu pace s a săvârşit.
Stih : A izvorî o Leontie mir din al tău mormânt, Este semn de a ta curăţie cea desăvârşit. Tot în această zi, soborul mai marelui Arhistrateg Mihail aproape de Sfântul Iulian la For.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Cela ce ai izbăvit în foc pe tinerii lui Avraam, şi ai ucis pe haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepţi, prealăudate Doamne, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Cu tăria cugetelor, ca şi tinerii cei din robie, împreună cu văpaia supărărilor, a călcat şi înşelăciunea Leontie, cântând ţie : Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. Mucenicul cel nebiruit uitându-şi trupul cel şuviţat, cu tărie a răbdat chinuri pentru Tine, Hristoase, cântând ţie Ziditorului : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat. Slavă...
Cu înţelepciunea şi cu dragostea lui Hristos, cu silă biruind firea, ai ales moartea cea purtătoare de viaţă, decât viaţa cea pieritoare, Leontie, cântând : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat. Şi acum..., a Treimii :
Mucenicul cel nebiruit şi neplecat, binecuvântând pe Cuvântul şi pe Duhul, împreună cu Tatăl, o fire în trei staturi, striga : Prealăudate Doamne Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat. Cântarea a 8-a :
Irmos : Pe cel ce s-a pironit.. Mucenicul suferea rănile trupului, şi pe vrăjmaşul cel fără de trup foarte îl întrista, cântând : Preaînălţaţi pe Hristos Dumnezeul nostru în veci. Când te bătea cu mărăcini, Mucenice, cu dragoste întindeai gândul tău drept către Stăpânul, strigând : Preaînălţaţi pe Hristos în veci. Binecuvântăm pe Tatăl...
Biruinţă îţi este ţie Hristos, Mucenice, pe care cu chinurile trupului tău l-ai slăvit, strigând : Toţi preaînălţaţi pe Hristos în veci. Şi acum..., a Născătoarei :
Pe Cuvântul cel ce S-a născut din cea Preacurată, şi a dăruit viaţă neamului omenesc, tineri preaînălţaţi-L pe El în veci. Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
Pe Cela ce S-a pironit cu trupul pe Cruce, şi ne-a arătat nouă armă de mântuire, tineri preaînălţaţi pe Hristos Dumnezeul nostru în veci. Cântarea a 9-a :
Irmos : Naşterea ta nestricată... Arătatu-te-ai slugă Treimii Leontie, slujind curat Celuia ce tot genunchiul se pleacă, al celor cereşti şi al celor de pe pământ, şi al celor de sub pământ, pe Care ca pe un izbăvitor lăudându-L Îl slăvim. Dorind a vedea fără de materie slava Domnului cu faţă descoperită, te-ai dezbrăcat de stăpâniri şi de puteri, propovăduind o Dumnezeire în trei Ipostasuri. Slavă...
Veselitu-s-a de mărturisirea ta Mântuitorul, şi după vrednicie te-a mărturisit înaintea Tatălui, pe Care îmbunează-L pătimitorule către toţi, cei ce cu credinţă măresc pomenirea ta. Şi acum..., a Născătoarei :
Preasfântă Fecioară, care te-ai arătat mai aleasă decât îngerii, ca una ce ai născut pe Mântuitorul tuturor, milostiveşte-te de izbăveşte pe norodul cel păcătos, care aleargă sub acoperământul tău. Irmosul :
Naşterea ta nestricată sa arătat, Dumnezeu din coapsele tale a ieşit, că S-a arătat purtător de trup pe pământ, şi cu oamenii a petrecut. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare, toţi te slăvim. LUMINÂNDA
Podobie : Cela ce ai împodobit... Cu focul şi cu muncile ispitindu-te ca aurul, te-ai arătat prinos vrednic lui Dumnezeu Celui Preaînalt, prealăudate răbdătorule de chinuri roagă-te acum pentru noi. A Născătoarei :
Cu acoperământul tău cel puternic, păzeşte-ne pe noi robii tăi Preacurată, nevătămaţi de năpădirile vrăjmaşilor. Căci pe tine una te-am câştigat scăpare întru nevoi. Şi cealaltă slujbă a Utreniei.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A NOUĂSPREZECEA Sfântul Apostol Iuda fratele Domnului şi Cuviosul Părintele nostru Paisie cel mare. VEZI : Slujba Cuviosului Paisie s-a pus după această slujbă LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glas 1. Podobie : Prealăudaţilor... Iudo fericite, Ucenic făcându-te lui Hristos Dumnezeului nostru, Celui ce S-a întrupat, de care ca o oaie în mijlocul lupilor cu adevărat te-ai trimis, cu cuvântul tău întorcând păgânătatea lor la buna-credință, şi la dumnezeiască cunoştinţa Treimii; pentru aceasta pe tine te lăudăm. De două ori. Iudo minunate, săgeată te-a trimis, lovind şi de tot pierzând taberele dracilor, şi pe cei răniţi de dânşii vindecându-i, cu Darul unuia Dumnezeului nostru, pe Care roagă-L, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă. De două ori. Iudo de Dumnezeu insuflate, raza Soarelui Celui ce a strălucit din Fecioară ai fost, şi ai luminat inimile celor binecredincioşi, şi întunericul cel ce se pusese asupra făpturii l-ai gonit. Şi acum te roagă, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă. De două ori. Slavă..., glasul al 6-lea.
Iudo, fraţii tăi te laudă pe tine, cel ce te-ai arătat frate Cuvântului Celui mai-nainte de veci, Care a strălucit din Tatăl Cel pururea veşnic, şi S-a întrupat negrăit în anii cei mai de pe urmă, din Sfânta Fecioară, şi S-a făcut Om; pe Care, Apostole cu osârdie roagă-L să dăruiască pace lumii, şi nouă celor ce te cinstim pe tine curăţire de greşeli şi mare milă. Şi acum..., a Născătoarei :
Cine nu te va fericii pe tine Preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lăuda Preacurată naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, acelaşi din tine cea Curată a ieşit, negrăit întrupându-Se; din tine Dumnezeu fiind, şi cu firea Om făcându-Se pentru noi, nu în două feţe fiind despărţit ci în două firi neamestecat fiind cunoscut; pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre. LA STIHOAVNĂ
Stihirile glasul al 4-lea. Podobie : Dat-ai semn celor ce... Luat-ai Apostole asupra dracilor tărie şi putere nebiruită, întru numele lui Hristos, pe căpeteniile întunericului acelora a goni, şi ai străbătut pământul, luminând ca un soare, şi toate laturile învăţând, mântuitoarea venire a lui Hristos cea dintâi, Mărite, ai propovăduit. Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.
Bunătăţii Lui celei dintâi şi vieţii Lui celei fireşti, şi mai presus îndumnezeite urmând, bărbat bun ai fost după împărtăşire, Iudo, şi frate al Domnului numindu-te pentru bunătatea obiceiurilor tale, şi frumuseţea minții, al lui Hristos te-ai arătat Ucenic de aproape. Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
Organ bine alcătuit, cu dumnezeiască lucrarea Duhului îndreptat fiind, Iudo Apostole, spre chemarea păgânilor tu te-ai încredinţat, la cunoştinţa lui Hristos îndreptându-i cu cuvintele şi cu faptele, şi pe toţi i-ai luminat să mărturisească prea-adevărat Dumnezeirea lui Iisus Mântuitorul sufletelor noastre. Slavă..., glasul al 2-lea.
De râvnă dumnezeiască fiind plin, Apostole Iuda vrednicule de minune, dorind ai dorit pe Dumnezeu Atotputernicul, şi de dumnezeieşti minuni pe tine plin te-a arătat, că minunată râvnă având, prin lucrare obicei ai dobândit. Pentru aceasta mai înalt fiind şi cu cetele cele mai înalte sălăşluindu-te, roagă-te de Dumnezeu văzătorule, lui Hristos Cuvântului Dumnezeului nostru, să ne dăruiască nouă mare milă. Şi acum..., a Născătoarei :
O minune mai nouă decât toate minunile cele dedemult ! Că cine a cunoscut să fi născut Maică fără bărbat, şi să poarte în braţe pe Cel ce cuprinde toată zidirea ? A lui Dumnezeu este voia Cel ce S-a născut. Pe Care ca pe un prunc Preacurată în braţele tale purtându-L, şi îndrăzneală de Maică către Dânsul câştigând, să nu încetezi a-L ruga pentru cei ce te cinstesc, ca să miluiască şi să mântuiască sufletele noastre. Tropar, glasul 1 :
Al lui Hristos frate o Iuda ştiindu-te, şi Mucenic tare, cu sfinţenie te lăudăm pe tine, cela ce ai călcat înşelăciunea şi credinţa ai păzit. Pentru aceasta astăzi preasfântă pomenirea ta prăznuind, dezlegare de păcate cu rugăciunile tale luăm. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei-Învierii.
Gavriil zicând ţie : Fecioară, bucură-te ! Împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor întru tine, chivotul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine, slavă Celui ce a ieşit din tine; slavă Celui ce ne-a izbăvit pe noi, prin naşterea ta. LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul.... Troparul Apostolului de 2 ori. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei-Învierii. După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 2-lea. Vânat-a neamurile măritul Apostol, şi marginile pământului a învăţat, să se închine Ție, Hristoase Dumnezeule, împreună cu Tatăl şi cu Duhul. Pentru rugăciunile lui întăreşte Biserica Ta, şi credincioşilor le trimite binecuvântarea Ta, unule Milostive şi de oameni Iubitorule. De două ori. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Firii celei dumnezeieşti ne-am făcut părtaşi pe tine de Dumnezeu Născătoare pururea Fecioară, că pe Dumnezeu întrupat L-ai născut nouă. Pentru aceasta după datorie pe tine toţi cu bunăcredinţă te slăvim. După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Cela ce te-ai înălţat pe Cruce... Hristos Soarele dreptăţii, pe tine ca pe o rază te-a trimis, să luminezi tot pământul, Apostole mărite Iuda. Pentru aceasta cu dumnezeieştile tale rugăciuni, şi cu dumnezeiască lumina cea neînserată, luminezi pe toţi, care cu credinţă săvârşesc sfântă pomenirea ta. De două ori. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce eşti nădejde neruşinată celor ce nădăjduiesc spre tine, una care mai presus de fire ai născut pe Hristos Dumnezeul nostru. Pe Acela roagă-L cu sfinţii Apostoli, să dea lumii iertare de greşeli, şi nouă tuturor mai-nainte de sfârşit îndreptare vieţii. Psalm 50.
CANOANELE Amândouă din Octoih fără mucenicine. Şi al Apostolului pe 6. CANONUL Apostolului. Facere a lui Teofan. Cântarea 1-a, glasul al 5-lea : Irmos : Calul şi pe călăraşul... Tăinuitorule al celor cereşti, Iuda preaînţelepte, Ucenice al Mântuitorului, şi părtaşule al vieţii celei adevărate, mişcă-mi limba mea şi cuvântul îndreptează-mi spre lauda ta, Fericite. Trăgând jugul Mântuitorului, Apostole, şi brazdă tăind, şi înnoind cu Darul, sămânţă ai semănat, şi mult rod ai adus, Celui ce te-a chemat, Preafericite. Slavă...
Pe Cuvântul, Cel ce S-a întrupat aflându-L învăţător, şi cu razele Lui, de Dumnezeu văzătorule fiind luminat, a doua lumină te-ai făcut, cu strălucirile celei dintâi, închipuindu-te vrednicule de minuni. Şi acum..., a Născătoarei :
Credinţa numai să spună, iar nu dovedirea minunilor celor mai presus de minte, de Dumnezeu Născătoare Preacurată; că pe Dumnezeu Cuvântul cel necuprins, L-ai născut îmbrăcat în omenire. Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a : Irmos : Cel ce ai înfipt pe nimica... Înălţatu-s-a bună podoaba ucenicilor lui Hristos mai presus decât toată mărirea; că aceia i-au fost Lui prieteni şi de aproape, şi rudenii şi împreună locuitori, şi tainelor tâlcuitori. Iudo, fraţii tăi te laudă pe tine, cel ce te-ai arătat frate după lege socotit, al Celui ce S-a arătat în trup, al Cuvântului Celui ce a strălucit mai-nainte de veci din Tatăl Cel nenăscut şi pururea veşnic. Slavă...
Omorându-ţi mădularele tale pe pământ, împreună ai locuit cu Hristos viaţa tuturor, Preafericite, şi vestitor al petrecerii celei de viaţă purtătoare, tu ai fost lumii, graiurile vieţii vestind. Şi acum..., a Născătoarei :
Iată tu mai mult decât toate, Curată, eşti cu Dar dăruită, întrecut-ai cu sfinţenia pe toţi, covârşit-ai toate, şi mai înaltă decât toate puterile cereşti te-ai văzut arătat, Maică lui Dumnezeu fiind. CONDAC, glasul 1.
Podobie : Ceata îngerească... Din rădăcină slăvită, odraslă de Dumnezeu dăruită ai răsărit nouă, însuţi văzătorule al Domnului, Apostole al lui Dumnezeu frate, propovăduitorule al lui Hristos, Preaînţelepte, hrănind toată lumea cu rodurile cuvintelor tale, cu credinţa cea ortodoxă a Domnului, Preafericite, şi tăinuitorule al Darului. Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul.. Al Stăpânului Celui ce S-a născut, şi Celui ce frate a fost tuturor celor aleşi, Iudo fericite frate ai fost, şi de Dânsul Apostol te-ai trimis în toate marginile prealăudate, cuvântul credinţei tuturor semănând, şi luminând pe cei ce erau robi vicleanului stăpânitor al lumii, întru întunericul necunoştinţei. Pentru aceasta strigăm către tine : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Căzând întru ispite de multe feluri ale vrăjmaşilor celor nevăzuţi şi văzuţi, de viforul greşelilor mele celor nenumărate sunt cuprins, ci ca la o ajutătoare caldă şi acoperământ al meu, la limanul bunătăţii tale Preacurată alerg. Pentru aceasta pe Cel ce S-a întrupat din tine fără sămânţă, roagă-L Preasfântă pentru toţi robii tăi, cei ce te laudă neîncetat, de Dumnezeu Născătoare prealăudată, cerşind de la Fiul tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce se închină după vrednicie naşterii tale. Cântarea a 4-a :
Irmos : Dumnezeiască deşertarea ta... Marele Apostol al Domnului, arătării Duhului învrednicindu-se, s-a iubit, şi raza vederii Lui şi frumuseţea a văzut. Fiind plin de harurile şi de darurile cele date ție de la Dumnezeu, Apostole, la limanul mântuirii îndreptează, pe cei ce te măresc pe tine cu cântări. Slavă...
Cu puterea cea nebiruită a Preasfântului Duh fiind întrarmat, slujitorule al celor negrăite, goneşti duhurile vicleniei cu cuvântul Darului. Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce ai zămislit negrăit pe Făcătorul tău şi Dumnezeu, cu totul fără prihană; roagă-L să ne izbăvească pe noi din primejdii, şi sufletească mântuire să dăruiască, celor ce te laudă pe tine, Stăpână. Cântarea a 5-a :
Irmos : Cela ce te îmbraci cu lumina... Părăsind umbrele legii, Chipul adevărului luminat L-ai propovăduit, pe singur Adevărul agonisindu-ţi povăţuitor. Porunca Cuvântului plinind Apostole ai înconjurat toate neamurile, cu învăţăturile tale învăţându-le, şi botezându-le cu chemarea Treimii. Slavă...
Ca o ploaie cerească, ca nişte rouă de sus, dumnezeiască vestirea ta de Dumnezeu propovăduitorule, uscăciunea mulţimii dumnezeilor a stricat, cu propovăduirea a Unuia Dumnezeu. Şi acum..., a Născătoarei :
Omoară-mi patimile mele de Dumnezeu Născătoare, şi sufletul meu cel omorât cu muşcarea păcatului ridică-l, Maica adevăratei învieri. Cântarea a 6-a :
Irmos : Marea patimilor cea... Cu învăţătura privirii la cele de sus, şi cu luminate faptele vieţii, Apostole a lui Dumnezeu, fiind strălucit, pe cei din adâncul necunoştinţei i-ai luminat. Trimiţi tuturor oamenilor cartea ta cea luminată, şi plină de învăţăturile Duhului, de cele sfinte luminătorule preaminunate. Slavă...
Văzătorul de Dumnezeu ca un Cer oarecarele cuvântător, spune slava lui Dumnezeu, vestind minunile Celui ce S-a arătat pentru noi cu trup. Şi acum..., a Născătoarei :
Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, izbăveşte-mă de stricăciune, şi tulburarea patimilor mele o potoleşte, ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii. CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie : Pe propovăduitorii... Cu minte tare Ucenic ales tu te-ai arătat, şi stâlp neclintit Bisericii lui Hristos, limbilor ai propovăduit Cuvântul lui Hristos, zicând, ca să creadă întru o Dumnezeire, de unde te-ai şi preamărit, şi ai primit Darul vindecării, ca să vindeci neputinţele celor ce aleargă către tine, Apostole Iuda întru-tot lăudate. ICOS
Pe propovăduitorul ortodoxiei cel adevărat, şi pe apărătorul cel cu stăpânire al adevărului, cu vrednicie să-l lăudăm, ca pe cel asemenea lui Hristos şi Mântuitorul; că patimile Lui pe trupul său cu bărbăţie le-a primit, fiind ucenic Cuvântului şi Apostol, Iuda întru-tot lăudatul. SINAXAR
În această lună, în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Sfântului Apostol Iuda.
Stih : Numirea îţi este întreită, întreită şi pătimirea, Ridicarea, legătura, şi întreita a arcului întinderea. Iuda întru această lună în a nouăsprezecea zi, Prin săgeţi se săvârşi. Acesta la Faptele Apostolilor se numeşte Iuda, iar de Matei şi de Marcu în Evanghelie, Tadeu şi Leveu, frate fiind Domnului nostru Iisus Hristos după trup, şi fiu lui Iosif logodnicului, iar frate bun lui Iacob fratele Domnului, care a trimis la toţi, cea luminătoare şi dogmaticească şi plină de Duhul Sfânt Epistolă. Acesta trimis fiind de Hristos ca un frate şi învăţător de taine, încălzindu-se de strălucirile sale ca un cărbune aprins, toată înşelăciunea a ars, şi a luminat pe credincioşi. Că trăgând el jugul Mântuitorului, şi brăzdând şi semănând sămânţa bunei credinţe în toată lumea, multă roadă a adus. Drept aceea luminând cu învăţătura cuvântului său Mesopotamia, şi limbile cele de lângă hotarele ei, şi propovăduind Evanghelia, a mers la cetatea Edesei, şi la Avgar domnul locului, ca să-l tămăduiască. După aceea se duse la cetatea Arara, şi spânzurându-se şi săgetându-se de către cei necredincioşi, şi-a dat sufletul la Dumnezeu. Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Zosima.
Stih : Veşnică viaţă Zosima a aflat. Căci pentru asemenea viaţă, la moarte de sabie pe sine s-a dat. Acesta era ostaş pe vremea împăratului Traian, din Apoloniada cea din Sozopoli, domnind Domeţian în Antiohia cea din Pisidia, iar apoi aruncând armele lui, şi năzuind la Biserica lui Hristos, s-a învrednicit Botezului celui întru Hristos. Pentru care fiind adus la guvernatorul şi mărturisindu-se pe sine că este creştin, fu spânzurat şi strujit, şi după aceasta bătut, fiind întins de patru; apoi a fost aşezat pe un pat de aramă, înfocat. Deci prefăcându-se focul în răcorire, mulţi din cei ce stăteau în faţă spăimântându-se de acea minune, au venit la credinţa lui Hristos. Iar Sfântul Zosima fiind ferecat cu cătușe, şi legat de cai sirepi, era silnicit ca să alerge împreună cu guvernatorul, care mergea la oraşul Cananiţilor, în trei zile rămânând fără de hrană; dar din dumnezeiască iconomie i s-a arătat lui doi tineri, unul aducându-i pâine şi celălalt un vas cu apă, şi mulţumind lui Dumnezeu a gustat dintru acestea. Deci adus fiind la cercetare, şi iarăşi fiind spânzurat, se strujea, şi cu făclii aprinse era ars, şi cu ţepuşe de fier ascuţite era împuns pe spate, şi cu brice i s-a tăiat vinele, şi oasele se zdrumicau cu bombe de fier, şi mai; în urmă tăindu-i-se grumazul, a luat cununa muceniciei. T Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Zinon.
Stih : Zinone ce obştesc este la tine şi la muritoarea viaţă, Du-te la îngeri, ca la cei mai presus de viaţă. Acesta lepădându-se de lume, şi făcându-se ucenic marelui bătrân Siluan, pentru covârşitoarea lui ascultare, şi multa nevoinţă şi sărăcie, s-a făcut făcător de minuni; căci pe mulţi draci a izgonit din oameni, şi aşa cu cuvioşie vieţuind întru îngereşti nevoinţe, şaizeci şi doi de ani, s-a mutat către Domnul. Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Asingrit, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Pe Asingrit cel înjunghiat pentru dragostea Domnului, Nenumărate îl aşteaptă cununile Domnului. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Domnul părinţilor cel.. Pe cel ce a fost împodobit cu apropierea de Dumnezeire, pe luda toţi să-l lăudăm, dumnezeieşte cântând : Dumnezeule, bine eşti cuvântat. Limba ta cea de Duhul mişcată, şi de Dumnezeu insuflată, lumea a întors cu propovăduirea de Hristos, Căruia toţi cântăm : Dumnezeule, bine eşti cuvântat. Slavă...
Datu-ţi-a ţie Domnul cereasca moştenire, şi scaun prealuminat, întru care odihnindu-te, dumnezeieşte cânţi : Dumnezeule, bine eşti cuvântat. Şi acum..., a Născătoarei :
Cu gura şi cu mintea, pe tine de Dumnezeu Născătoare toţi te propovăduim Preacurată; că pe Dumnezeu ai născut, Căruia toţi cântăm : Dumnezeule, bine eşti cuvântat. Cântarea a 8-a :
Irmos : Ţie Făcătorule a toate... Bogăţia neamurilor şi cinstea împăraţilor, şi slava ai luat, strigând Apostole : Toate făpturile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Toată raza Mângâietorului care a venit peste tine, Fericite, ai luat, strigând Mărite : Toate făpturile pe Domnul lăudați-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Binecuvântăm pe Tatăl...
Cu cântări credincioşii cinstim raza cea dată ţie, Iudo, cu osârdie cântând : Toate făpturile pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Şi acum..., a Născătoarei :
Veniţi să cinstim frumuseţea lui Iacov, pe Preacurata Maria, cu un glas strigând : Toate făpturile pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Cântarea a 9-a :
Irmos : Isaie dănţuieşte... Strălucind, Mărite, cu razele vărsărilor de lumină, ale Duhului, strălucirile minunilor celor mai presus de fire tuturor le verşi, ca un Ucenic al lui Emanuil; pe Care slăvindu-L, pe tine de Dumnezeu văzătorule te fericim. Slavă...
Împreună cu cetele îngereşti înainte stând împodobiţi, singuri privitorii şi văzătorii ai Unuia-Născut, Celui ce a sărăcit cu trupul pentru noi; pe Care cu dinadinsul acum rugaţi-L, să mântuiască sufletele noastre. Şi acum..., a Născătoarei :
Ca ceea ce ai născut pe Ziditorul făpturilor, Preacurată, ai purtat începătura a tot neamul, Care are slavă neasemănată şi preaînaltă. Pentru aceasta Celui născut al tău închinându-ne, pe tine te slăvim. LUMINÂNDA
Podobie : Cu duhul în Biserică... Mergerea picioarelor tale celor frumoase Iuda Apostole, întorcându-o spre călătoria cerească, te-ai suit bucurându-te, şi stând înaintea Treimii, în Tatăl vezi pe Fiul şi pe Dumnezeiescul Duh. Pentru aceasta cu credinţă, sfântă şi dumnezeiască pomenirea ta prăznuim. De două ori. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Aducându-mi aminte de ceasul întrebării celei înfricoşate, mulţimea faptelor mele celor rele mă spăimântează, şi mă înfricoşează; ci te milostiveşte spre mine Preacurată cu caldă rugăciunea ta, şi-mi dă izbăvire, că poţi oricâte voieşti. LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul al 5-lea. Podobie : Cuvioase Părinte... Supunându-te voinţei celei dumnezeieşti, Fericite, tuturor ai propovăduit pe Cuvântul întrupat, Cel ce fără schimbare s-a asemănat nouă. Acestuia făcându-te cinstit Ucenic, Acestuia fiind frate după trup, slava Lui cu minte dumnezeiască ca un curat te-ai învrednicit a o vedea. Pentru aceasta te cinstim pe tine Iuda de Dumnezeu glăsuitorule, şi săvârşim pomenirea ta, cu credinţă strigând către tine : Pe Hristos roagă-L pururea, ca să se dăruiască lumii un cuget, pace şi mare milă. De două ori. Munte, care picură dulceaţa înţelegerii celei dumnezeieşti, Iuda Apostole ! Te numim pe tine, râu al păcii, care izbucneşte cu repejune din izvoarele cele duhovniceşti nematerialnic, şi usuci marea nedumnezeirii, şi adăpi în taină inimile şi cugetele binecredincioşilor trâmbiţă frumos glăsuitoare, cel ce glăsuieşti dumnezeiască arătarea Cuvântului Celui ce a izbăvit lumea; pe Care acum Îl îmblânzeşte, Căruia te şi roagă pururea, ca să dăruiască lumii un cuget, pace şi mare milă. Iuda fericite ! Fraţii tăi te-au lăudat pe tine, care te-ai arătat frate lui Dumnezeu, şi cu cuviinţă dumnezeiască te-ai făcut vas al Duhului, cu ale Căruia străluciri luminându-te te-ai arătat cărbune arzând înşelăciunea, şi pe toţi credincioşii luminându-i cu strălucirile minunilor celor curate. Pentru aceasta te cinstim pe tine ca pe un luceafăr neapus, şi sfântă pomenirea ta săvârşim, cu credinţă strigând ţie : Pe Hristos roagă-L totdeauna, ca să se dăruiască lumii un cuget, pace şi mare milă. Slavă..., glasul al 2-lea.
Părăsind cele pământeşti, ai urmat lui Hristos, şi însemnându-te cu suflarea Preasfântului Duh, trimis ai fost de Dânsul la limbile cele pierdute, ca să întorci pe oameni la lumina cunoştinţei celei dumnezeieşti, Iuda Apostole, şi săvârşind lupta dumnezeieştilor tale patimi, şi a feluri de chinuri, sufletul tău l-ai dat lui Hristos; pe Acela roagă-L, Preafericite, ca să ne dăruiască nouă mare milă. Şi acum..., a Născătoarei :
Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău. SLAVOSLOVIA cea mare. Ecteniile şi Otpustul.
Ceasul întâi şi Otpustul deplin. ÎN ŞTIINŢĂ SĂ FIE : De se va întâmpla pomenirea Sfântului Apostol Iuda în ziua sfârşitului praznicului Cincizecimii, că până aici se suie : Cântăm slujba lui cum scrie la Penticostar, pentru aflarea cinstitului Cap al Mergătorului înainte.
Vezi : Slujba Preacuviosului Părintelui nostru Paisie la Mineiele greceşti cele noi este pusă în rând împreună cu Sfântul Apostol luda, de unde şi noi o am tălmăcit. Însă fiindcă la Tipic nu are slujbă, o am pus deosebi, ca cine va voi şi va avea evlavie către Sfântul, să-i cânte slujba după cum va voi. ÎNTRU ACEASTĂ ZI
Cuviosul Părintele nostru Paisie cel mare. LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stihirile, glasul al 2-lea. Podobie : Când de pe lemn... Precum pe David cel mai mic decât toţi fraţii săi, sfinţitul Samuil l-a ales lui Dumnezeu, asemenea şi pe tine Paisie, cel fără de trup ce s-a arătat maicii tale, din pruncie te-a osebit dintre toţi fraţii tăi. Ca prin minunatele tale isprăvi, să preamăreşti numele cel dumnezeiesc şi preaslăvit al Stăpânului. Veniţi ceata monahilor, să lăudăm acum pe cetăţeanul pustiului, pe cel cu adevărat fierbinte iubitor de linişte, icoana bunătăţii, ajutătorul monahilor, şi podoaba acestora, cumpăna dreptăţii, cheia desăvârşitei înfrânări, sicriul cel tare al bărbăţiei, şi strălucită comoara înţelepciunii. Bucurându-te întru deasa citire a cuvintelor Ieremiei, arătat îl vedeai pe acesta, tâlcuindu-ţi proorociile sale, Părinte. Ci şi pe Domnul L-ai văzut cu chip prietenesc, care arătat îţi vorbea : Pace ţie slugii mele celei preaiubite, căci tu Mă vei slăvi, adunând mulţimea sihaştrilor spre bună sporire. Slavă..., glasul al 8-lea.
Mulţimile monahilor pe tine îndreptătorul te cinstim, Paisie Părintele nostru, că prin tine, pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericit eşti, că lui Hristos ai slujit, şi a vrăjmaşului ai biruit puterea, cela ce eşti cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepţii şi cu cuvioşii împreună-locuitor, cu care roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre. Şi acum..., a Născătoarei :
Stăpână primeşte rugăciunile robilor tăi, şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul. A Crucii, a Născătoarei :
Podobie : O preaslăvită minune... Ce priveală este aceasta ce se arată ochilor mei, o Stăpâne ! Cela ce Ții toată făptura pe lemn Te-ai înălţat, şi Te omori, Cela ce dai tuturor viaţă, Născătoarea de Dumnezeu plângând, a zis, când a văzut pe Cruce înălţat, pe Cel ce a strălucit dintr-însa negrăit, pe Dumnezeu şi Omul. LA STIHOAVNĂ
Stihirile Cuviosului, glasului 1. Podobie : Ceea ce eşti bucuria... Veniţi mulţimile iubitorilor de praznic să ne adunăm, şi prealuminată prăznuirea lui Paisie cu dragoste să o săvârşim. Căci acesta ca Moise cel de Dumnezeu ales, s-a învrednicit a vorbi împreună cu Hristos, precum prietenul cu prietenul său. Stih : Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Veniţi să ne împărtăşim din masa lui Paisie cea cu chip străin, căci acesta are băutură nectar preadulce; și este plină de tot felul de aromate, de veselia cântărilor şi de preamultă lumină, din care bând, să mirosim, să auzim, să vedem şi să ne închinăm icoanei lui. Stih : Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.
Curăţindu-ţi ochiul duhului Părinte, ai văzut cele ce erau să fie, ca şi cum ar fi de față. Pentru aceasta şi cele pentru Pimen cel minunat şi întocmai ca un înger, care încă tânăr fiind, şi de dragostea ta arzându-se, a venit la tine, mai înainte le-ai spus. Slavă..., glasul al 4-lea :
Arătat-ai cu dinadinsul, Mântuitorule, şi credincioasei Tale slugi Paisie, că este adevărată făgăduinţa cea din Evanghelie, căci şi lui care călătorea pe calea sihăstriei, zicându-i să se bucure, şi Dar ai zis că-i dai, a lua orice ar cere întru numele Tău, cu îmbelşugare dând şi iertare păcatelor acelora pentru care el Te-ar ruga; deci dăruieşte-ne şi nouă prin el dezlegare de greşeli, ca un Preabun. Şi acum..., a Născătoarei :
De toate primejdiile păzeşte pe robii tăi binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvim pe tine nădejdea sufletelor noastre. Troparul Sfântului, glasul al 3-lea.
Îngerul cel în trup, cununa călugărilor, omul cel fără de trup, locuitorul cerurilor dumnezeiescul Paisie, se bucură prăznuind împreună cu noi pomenirea sa, dă dumnezeiesc Dar celor ce se ostenesc pentru el; pentru aceasta cu osârdie multă să-l slăvim pe el. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei.
LA UTRENIE CANONUL Sfântului. Cântarea 1-a, glasul al 2-lea, Irmos : Întru adânc a aşternut... Mie celui ce mă apuc acum ca să cânt dumnezeiasca ta prăznuire, stând tu luminat înaintea Treimii, de unde auzind dumnezeieştile cântări ale Serafimilor, ca nişte lumini de foc, dă-mi împărtăşire de acelea ca să-ţi împletesc cuvenită cântare, Fericite. Dătătorul a toate, prin dedeparte mai-nainte dumnezeiască cunoştinţă, înţelegând bunătăţile ce vei să săvârşeşti mai presus de om, Paisie cel preamare încă prunc fiind arătându-ţi-Se, de fraţii tăi mai-nainte te-a osebit. Slavă...
Îmblânzeşte-mi mie Părinte pe Hristos, pe Care din pruncie, nu am încetat al amărî eu ticălosul, cu faptele mele cele de ruşine; căci preamultă îndrăzneală ai către El, pe care tu, dimpotrivă L-ai veselit din pruncie prin a ta nevoinţă. Şi acum..., a Născătoarei :
Venit-a la tine Curată, Arhanghelul, aducându-ţi bucuria luminat îmbrăcat şi săltând, întâmpinând însă strălucirile cele de la tine, din asemănarea strălucirilor, mai mult s-a strălucit decât a strălucit. Cântarea a 3-a :
Irmos : Înflorit-a pustiul... Înger ceresc s-a arătat maicii tale, mai-nainte vestindu-i bună-sporirea ta cea din pruncie, precum Samuil, a proorocit împăratului. Suitu-te-ai Părinte pe gânditoarea scară ce ţi-ai aşezat, care prin bunătate, vieţuind încă te aducea la cele cereşti, unde împreună petreceai cu îngerii. Slavă... Înţelepţeşte-mă pe mine, Sfinte, întru voinţele dumnezeieşti ca să nu greşesc întru acelea, precum şi pe tine mai-nainte, însuşi Ieremia te-a înţelepţit întru proorociile sale. Şi acum..., a Născătoarei :
Cu grai de smerită grăire către maimarele Voievod, ai înălţat smerită firea oamenilor, Preacurată, pentru aceasta şi noi te înălţăm cu cântările. Sedealna, glasul al 5-lea.
Podobie : Cuvântul cel împreună... Adunându-ne te lăudăm pe tine, Paisie, cel ce te-ai suit ca pe o căruţă, căci prin îndoite ostenelile tale, ca cu nişte roți într-aripându-te, cu dragostea cea către Hristos, şi prin cea cu dinadinsul către aproapele, te-ai înălţat la ceruri, rugându-te pururea pentru noi Domnului, de Dumnezeu fericite. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Preasfântă Fecioară miluieşte-ne pe noi, cei ce năzuim cu credinţă la a ta milostivire, şi cerem ajutorul tău cel fierbinte, căci poţi cu adevărat, pe toţi a-i mântui, ca una ce ai fost Maică a lui Dumnezeu Celui Preaînalt, cu rugăciunile tale cele de Maică pururea folosindu-ne, ceea ce eşti de Dumnezeu cu Dar dăruită. Cântarea a 4-a :
Irmos : Venit-ai din Fecioară... Datu-te-ai pe sineţi peste măsură la nevoinţe, de Dumnezeu cugetătorule, încât a se pogorî adeseori la tine însuşi Domnul, şi arătându-ţi-Se, să-ţi vorbească aievea, mulţime prin tine se vor mântui. Dumnezeiescul Apostol Ioan osebit din cei doisprezece, s-a zis iubit Ziditorului, precum şi Paisie s-a numit de El, mai presus de toţi sihaştrii. Slavă...
Ca cel ce ai câştigat prin ostenelile tale Părinte, covârşitoarea dragoste, cea de la Împăratul tuturor, roagă-te să o dobândesc şi eu pe aceasta, ca să te propovăduiesc pe tine, că mult poți la Stăpânul. Şi acum..., a Născătoarei :
Sfinţeşte-mă pe mine cel prea-necurat, care vieţuiesc întru necurăţie, şi fac lucruri care întinează, Preasfântă, vai mie păcătosului, ca să mă sfinţesc prin tine cu buze curate, şi să cânt a ta sfinţenie. Cântarea a 5-a :
Irmos : Mijlocitor lui Dumnezeu... Nicicum te-a amăgit pe tine, Înţelepte, înşelăciunea vicleanului vrăjmaş, căci pe boierul ce ţi l-a trimis, aducător de aur, l-ai izgonit împreună cu el, împroşcând pe dracul cel lacom. Se nedumirea cumplit, vrăjmaşul cel cumplit, văzând cursele sale cele împotriva ta, că se sfărâmă de tine ca pânza păianjenului, şi striga cu glas, o silnicie ! Ce te voi face pe tine Paisie ? Slavă...
Foarte fiind îmbogăţit cu putere asupra vrăjmaşului, Preaputernice, mântuieşte-mă pe mine de acela, care mă împinge cu totul în prăpastie, şi câte puţin se sileşte a-mi omorî sufletul. Şi acum..., a Născătoarei :
Din mulţimea greşelilor m-am apropiat de moarte, o Preacurată ! Şi afară de tine neştiind a afla alt ajutor, te rog pe tine singură, apucă înainte de mă mântuieşte pe mine. Cântarea a 6-a :
Irmos : Întru adâncul greşelilor... O de câtă cinste te-ai învrednicit Paisie ! Încă cu trupul, spre cereasca înconjurare suindu-te, ca să vezi frumuseţile raiului. Îmbuibându-mă cu pântecele adeseori, Sfinte, m-am făcut ticălosul jertfă înţelegătorului viclean, ci tu prea-alesule pustnic, ca alt Daniil mântuieşte-mă de acela. Slavă...
Strălucit-a isprava ta întru mâncare, niciun om altul o a isprăvit, Înţelepte, căci postire nedomolită întru zecimi de săptămâni ai îndelungat. Şi acum..., a Născătoarei :
Cu adevărat de trei ori fericit este neamul nostru, Preacurată, ca cel ce este îmbogăţit, avându-te pe tine mijlocitoare către Hristos, Fiul tău şi Ziditorul, măcar deşii greşim. CONDACUL Sfântului, glasul al 4-lea.
Podobie : Arâtatu-te-ai astăzi... Câştigat-ai nevoinţa şi petrecerea înfrânării, tu Cuvioase Paisie făcătorule de minuni, roagă-te pentru noi, cei ce săvârşim cu credinţă, pomenirea ta. ICOS
Strălucit-a în lume, ca o rază prealuminoasă, viaţa ta Părinte Paisie, şi luminând sufletele şi cugetele tuturor, pleacă pe toţi a striga ție : Bucură-te sfeşnicul Bisericii lui Hristos; bucură-te mare cetăţean al monahilor. Bucură-te surparea nevăzuţilor vrăjmaşi; bucură-te pierzarea văzuţilor războinici. Bucură-te că te-ai suit la înălţimea Cerului prin fapte bune; bucură-te că bine ai urât împătimirea cea despre lume. Bucură-te că ai trecut cu vederea lumeştile îndulciri; bucură-te că ai stricat boldurile dracilor. Bucură-te înflorirea pustiului cea cu bun miros; bucură-te slăvită lauda lumii. Bucură-te prin care satana s-a ruşinat; bucură-te prin care Hristos S-a slăvit. Bucură-te Părinte a toată lumea. SINAXAR
În această zi, pomenirea Cuviosului şi de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Paisie cel mare.
Stih : Eu ţie, Paisie, de înger iţi dau numire, Nu cu firea, ci cu străina vieţuire. Întru această lună în a nouăsprezecea zi, Paisie din viaţă se săvârşi. Acest de trei ori fericit Cuviosul şi purtătorul de Dumnezeu Părintele nostru Paisie cel mare, era de neam din Egipt, de unde era şi Moise văzătorul de Dumnezeu, născut a fost de părinţi cinstitori de Dumnezeu, învăţaţi credinţa lui Hristos, şi cuprinşi fiind de multă bogăţie şi împodobiţi cu celelalte străluciri, au învățat cu silinţă şi pe fiii lor întru sporirile cele dumnezeieşti şi omeneşti. Iar după săvârşirea tatălui său, fericitul acesta, prunc încă şi mai mic decât ceilalţi fraţi, a rămas la maică-sa, care foarte fiind amărâtă, i s-a arătat ceresc înger, mai înainte spunându-i ei bună-sporirea lui, şi zicându-i : Pe fiul tău Paisie l-a ales Domnul, ca să slăvească şi să laude sfânt numele său, cel lăudat în vecii vecilor. Acesta este plăcut lui Dumnezeu, şi l-a apucat pe el de mână, iar maică-sa a răspuns cerescului înger : Toţi ai lui Dumnezeu sunt, şi acesta care este plăcut lui Dumnezeu. Deşteptându-se se minună de acea vedenie. Deci după ce se făcu copilandru, pe marele și fericitul între cuvioşi, se tunse monah, de Cuviosul Pamvo, de către care sfătuit fiind să nu se uite în faţă de om, trei ani a petrecut neuitându-se în sus, ci avându-şi capul în jos plecat; şi dându-se pe sine la petrecerea sihăstrească, întru atâta a covârşit pe toţi, întrucât a vorbit împreună cu Hristos, şi i-a spălat picioarele lui, care apă după spălare o a băut, şi îndată s-a făcut începător vieţuirii celei mai presus de om, şi a ajuns la cel mai înalt hotar, precum despre vestitele lui bunătăţi şi despre minunata vieţuire cea întocmai cu a îngerilor, şi despre toată aspra vieţuire cea prin pustii, şi despre minunile sale, va citi iubitorul de ştiinţă la cartea numită noul Ecloghion (şi la vieţile sfinţilor) pentru care pe scurta povestire zicem iubitorilor de prăznuire întru atâta, că aflându-se fericitul cu trup muritor se ridicase mai presus de trup. Deci ajungând la bătrâneţi prea-adânci, s-a mutat către Domnul în ceruri, unde împreună cu îngerii, cântă Ţiitorului a toate cântarea cea întreit sfântă. A căruia pomenirea cu credinţă săvârşind, prin rugăciunile lui, o de ne-am învrednici veşnicelor bunătăţi, şi fericirii celei veşnice, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Porunca cea potrivnică... Câştigat-ai de la Stăpânul tău, pentru nevoinţele tale Părinte, degrab ai ascultat, întru orice ai cere, precum dea-dreptul venind la tine ţi-a făgăduit-o, de Darul cel mare. Râvnind lui Pavel, Preafericite, mai mult ai ales a te lipsi de plata ostenelilor tale, dacă numai alesul călugăr ar scăpa de pierzarea evreilor, care şi izbăvindu-se cu adevărat, laudă pe Domnul. Slavă...
Răpit-ai vremelniceşte, din întunericimile iadului pe sufletul cel nesupus, Paisie, şi l-ai pus la repaus, îmblânzind pe Hristos; pe Care roagă-L, să ne mântuiască şi pe noi de osândă. Şi acum..., a Născătoarei :
Bună între femei pe tine te numeşte cântarea, şi iarăşi frumoase între tinere pruncă a lui Dumnezeu, şi Mireasă nenuntită între fecioare, Curată, căci nu este deopotrivă cumpănă frumuseţii tale şi Darului. Cântarea a 8-a :
Irmos : Cuptorul oarecând... Arătatu-ţi-S-a ţie Hristos întru doime de îngeri, închipuindu-se că cere de la tine, să-i faci găzduire, iar tu l-ai primit pe El cu osârdie, precum Avraam dedemult, Fericite, şi spălându-i picioarele, ai băut apa cea din spălare. De mult Dar te-ai învrednicit, Înţelepte, căci nefăcând ucenicul tău poruncile tale, a înviat moaştele Sfântului, din porunca ta, cele de acest fel i-a poruncit acela : Săvârşeşte fiule cuvintele folositorului tău. Binecuvântăm pe Tatăl...
Du-ne pe noi la viaţă, Preasfinte, cei omorâți prin înşelăciune, şi ridică-ne pe cei căzuţi întru tot felul de călcări de poruncă, şi ne curăţeşte pe noi cei cu desăvârşire întinaţi întru dulceţile vieţii, prin îndrăzneala cea negrăită, ce ai către Domnul. Şi acum..., a Născătoarei :
Fecioară Mariam, făptura îţi datoreşte ţie, preamulte haruri a-ţi mărturisi, căci Cel ce L-ai născut, Dătător de lumină vestindu-Se, milostivindu-Se spre ea, care dintru neştiinţă era întunecată, ca un Ziditor cu adevărat, o a strălucit cu lumina. Cântarea a 9-a :
Irmos : Fiul Părintelui celui fără... Zburat-ai în sus Paisie, unde se află cetele îngerilor, şederile mai întâi ale Proorocilor, cununile mucenicilor, scaunele dumnezeieştilor Apostoli, şi strălucite praznicele sihaştrilor, cu care împreună cântă Atotţiitorului, cântarea cea întreit sfântă. O lumină mai presus de fire ! O flori prea-mirositoare ! O roduri dulce hrănitoare ! O glas prea-veselitor ! O frumuseţe mai presus de ceruri ! Întru care te desfătezi Părinte Paisie, negrăit unindu-te, cu Treimea, Preafericite. Slavă...
Contenit-a dorirea ta prea-marele al Cuvioşilor, câştigând după poftă vârful dorinţelor, şi umplându-te întru cele cereşti, de strălucirea cea dumnezeiască; ci pomeneşte-ne şi pe noi cei ce cu credinţă te pomenim pe tine. Şi acum..., a Născătoarei :
Încăput-ai tu Fecioară, pe Cel singur bunul bunurilor, născând negrăit pe Cel mai presus de fire, Care pogorându-Se S-a arătat peste fire şi Om, Dumnezeu fiind, întru amândouă firile şi lucrările şi voinţele. LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim... Constantin maimarele între împăraţi din Cer zburând, s-a arătat ţie ca celui mai mare al sihaştrilor, zicând că fericeşte viaţa călugărilor, iar mai ales pe tine cel preamare, ca pe un ajutor al acelora, de care el zicea cu mâhniciune, că este lipsit de a lor îndrăzneală, deşii a câştigat dumnezeiasca slavă. A Născătoarei :
Taina cea mare şi preaslăvită a naşterii tale, doamnă de Dumnezeu dăruită, şi Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Proorocii o au propovăduit mai înainte, Apostolii o au învăţat, mucenicii o au mărturisit; iar îngerii cu cântări o laudă, şi oamenii i se închină. LA LAUDE
Stihirile, glas 1. Podobie : Ceea ce eşti bucuria... Zburând împrejurul crugurilor cereşti, prin îndumnezeita viaţă, o Paisie Părinte ! Ai intrat în nor, prin care cu adevărat nu prin chipuri umbroase, ci prin Dar te-ai arătat lui Dumnezeu, Cuvioase, primind în sineţi strălucirile. Tu pe toate cele vremelnice, împreună cu Cuvântul le-ai trecut cu vederea; căci din pruncie ai defăimat slava lor, şi ca un însetat un oarecare cerb, înţelepţeşte ai alergat la Dumnezeul tuturor. Pentru care umplându-te de acolo de râuri, împărtăşeşte-ne şi nouă, Sfinte. Şi pe pământ petrecând încă, Fericite, vedeai tainic cetele cereşti, păzind pe călugării cei de sub tine, cu mult mai vârtos acum mutându-te în ceruri, cu veselie dănţuieşti împreună cu acelea pururea, Paisie. Slavă..., glasul al 5-lea.
Arătatu-te-ai tuturor stâlp purtător de lumină, căci împodobindu-te cu toată bunătatea, şi înfrumusețându-te cu înţelepciunea şi cu cunoştinţa şi încuviinţat fiind cu smerenia, aprins de dragostea către aproapele, şi împodobit cu celelalte fapte bune, ca soarele ai strălucit lumii, Paisie, povăţuind pe ucenicii tăi, şi cetele celor de un obicei, la limanul cel neînserat; ci ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, roagă-te şi pentru noi, cei ce cu dragoste săvârşim sfânta ta pomenire, să se izbăvească sufletele noastre. Şi acum..., a Născătoarei :
Fericimu-te, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, şi te slăvim credincioşii după datorie, pe tine cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare, şi scăparea sufletelor noastre. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECEA Sfântul sfinţitul Mucenic Metodie, Episcopul Patarelor. LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 4-lea. Podobie : Dat-ai semn... Luminat a sosit pomenirea ta, Ierarhe Metodie, aducându-ne nouă mijlocire de mântuire; pentru aceea întru dânsa te lăudăm, propovăduind nevoinţele şi luptele tale cele luminate, prin care ai biruit pe cel cu multe meşteşuguri şi viclean, şi ţi-ai împletit cunună de biruinţă, veselindu-te. Cu cuvinte ai luminat plinirea Bisericii, arătătorule de cele dumnezeieşti Metodie; şi cu strălucirea chinuirilor ai micşorat întunericul mulţimii dumnezeilor, şi acum te-ai mutat către Lumina cea neînserată, arătătorule de cele sfinte. Pentru aceasta prăznuim astăzi pomenirea ta cea purtătoare de lumină, luminându-ne cu bună credinţă. Cu sângiurile tale ai vopsit haina cea sfinţită, arătătorule de cele dumnezeieşti, Metodie; cu care ai intrat bucurându-te, în Sfintele Sfintelor, Fericite, şi priveşti luminat dumnezeiască strălucirea Treimii, învăţându-te mai luminat cele mai presus de gând şi de cuget, şi prea-îndumnezeindu-te Ierarhe preafericite. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine mult-lăudată, palatul cel preacurat al Împăratului, te rog : Curăţeşte gândul meu cel întinat în toate păcatele, şi mă fă lăcaş de veselie Treimii Celei mai presus de Dumnezeire, ca izbăvindu-mă, să slăvesc mijlocirea ta, şi mila cea nemăsurată, eu netrebnicul robul tău. A Crucii, a Născătoarei :
Preacurata, văzând pe Hristos, Iubitorul de oameni răstignindu-Se şi cu suliţa împungându-Se în coastă, plângea strigând : Ce este aceasta Fiul meu ? Ce răsplătire Ți-a dat norodul cel nemulţumitor, pentru binele ce ai făcut lor; şi Te grăbeşti preaiubite să mă faci fără de Fiu ? Mă spăimântez Cuvinte de răstignirea Ta cea de bunăvoie. Troparul, glasul 1.
Sângele tău ca al lui Abel tăinuit strigă de pe pământ către Dumnezeu, de Dumnezeu înţelepte Ierarhe Metodie, cel ce ai propovăduit întruparea lui Dumnezeu; pentru aceasta ai şi ruşinat înşelăciunea lui Origen, şi te-ai mutat în cămara cea cerească; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre. Slavă..., Şi acum... al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE Din Octoih şi al Sfântului pe 4. CANONUL Sfântului
Facere a lui Teofan. Cântarea 1-a, glasul al 7-lea : Irmos : Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământească s-a schimbat firea apelor, cea mai înainte lesne-vărsătoare; pentru aceasta, neudat pedestru trecând Israil, cântă Ție cântare de biruinţă. Arătându-mi mijlocirea cărării cea neîncetată, care mă duce către Dumnezeu, învaţă-mă tăinuitorule de cele sfinte, ca să câştig viaţa cea fără de sfârşit, prin rugăciunile tale, Preaînţelepte. Strălucit-ai în Biserica lui Hristos, cu Darul îndoit luminându-te sfinţite arătătorule; pentru aceasta cu îndoite cununi, cu sfinţită cuviinţă Hristos te-a încununat. Fiind împodobit cu cununa muceniciei şi cu mirul preoţiei, prin amândouă ai strălucit, Preafericite; pentru aceasta ai câştigat moştenirea cea prea-adevărată, şi de Dumnezeu închipuită. Slavă...
Ca o jertfa curată, şi vie şi însufleţită, te-ai jertfit Stăpânului Celui Preasfânt; pentru aceasta te-ai primit la jertfelnicul cel din Cer, mărite Metodie. Şi acum..., a Născătoarei :
Tainic învăţător neamului omenesc şi izbăvitor şi Mântuitor ne-ai născut nouă pe Hristos, Fecioară Maică Preacurată; pentru aceea ştiindu-te pe tine cu adevărat pricină vieţii celei veşnice, te slăvim. Cântarea a 3-a :
Irmos : Cel ce ai întărit... Văzând înotând pe deasupra înşelăciunea lui Origen, ca un păstor bun fiind, cu dumnezeiescul foc degrab ai ars toată negura aceluia, cu strălucirea razei celei dumnezeieşti, împreunând înţelepciunea ta de Dumnezeu primite. Aflând prin cercare cinstea fecioriei, şi frumuseţea curăţiei, Mărite, arăţi toată frumuseţea lor şi strălucirea cea vecuitoare, cu înţelepciunea ta şi cu Darul cuvintelor tale, cugetătorule de Dumnezeu. Fulgerul cuvintelor tale, şi trâmbiţa cunoştinţei, şi glăsuirea dogmelor cea bine-înseninătoare, au ieşit peste tot pământul, Cuvioase, chemând pe toţi credincioşii spre împărtăşirea desfătărilor celor cereşti, Preafericite. Slavă...
Cei ce s-au umplut de bucate mai întărite din ospeţele tale cele duhovniceşti, Preaînţelepte, de acolo cu adevărat se hrănesc cu desfătarea care petrece pururea, înfiinţându-se fără stricăciune, şi crescând împreună cu cei ce se împărtăşesc cu dânsa. Şi acum..., a Născătoarei :
Împreună cu dumnezeiescul Gavriil, strigăm ţie pururea : Bucură-le Fecioară binecuvântată, căci te-ai făcut nouă pricină de bucurie; şi de veselie adevărată, născând întrupat pe Izbăvitorul şi Mântuitorul tuturor. Irmosul :
Cela ce ai întărit dintru început cerurile, cu Cuvântul Tău Cel Atotputernic, Doamne Mântuitorule, şi cu Duhul Cel atotlucrător şi dumnezeiesc, toată puterea lor; pe piatra cea neclintită a mărturisirii Tale mă întăreşte. Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce te-ai înălţat... Făcându-ţi inima jertfelnic veselitor, într-însul ai adus jertfe fără de sânge lui Dumnezeu, lucrătorule de cele sfinte, şi nevoindu-te foarte tare, şi junghiindu-te, te-ai adus jertfă Metodie, Celui ce pentru noi S-a jertfit; pe Care roagă-L pururea neîncetat să ne izbăvim toţi, cei ce cu dragoste te lăudăm. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă strigând dintru adâncul sufletului : Stăpână ajută-ne, milostivindu-te spre noi, sârguieşte, că pierim de mulţimea păcatelor, nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine una nădejde te-am câştigat. A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşeaua cea Preacurată şi Fecioara, dacă a văzut pe Fiul său pe Care L-a născut, întins pe Cruce, i se rănea sufletul de chinuri cumplite, şi tânguindu-se striga : Preaiubite Fiule, unde este pomenirea darurilor şi a minunilor Tale ? Cu care s-a îndulcit adunarea cea nemulţumitoare, Fiule preaiubite. Însă ca să izbăveşti neamul omenesc, acestea le rabzi acum, laud milostivirea Ta. Cântarea a 4-a :
Irmos : Auzit-am taina iconomiei Tale, Hristoase Dumnezeule, a Celui ce Sânurile Părinteşti nu le-ai lăsat, şi Te-ai pogorât pe pământ, şi Te-am proslăvit unule Iubitorule de oameni. Săvârşindu-te muceniceşte, ai ajuns la vârful bunătăţilor, luând răsplătirea preoţiei tale cea de mari darurui, Preafericite. Primind scaun ierarhicesc, ai câştigat şi viaţă preasfinţită şi ai propovăduit credinţa cea ortodoxă, şi ai învăţat turma ta, Preacinstite. Dulceaţa cea iubitoare de suflet a dogmelor tale, ca un râu înainte curgând veseleşte pe cei ce se împărtăşesc, şi îndulceşte simţirile sufletelor noastre. Slavă...
Arătatu-te-ai ca o oglindă luminoasă, care primeşte dumnezeieştile arătări ale lui Dumnezeu, Metodie, căci te-ai ridicat pe sineţi prin nevoinţe cu mai bună întărire. Şi acum..., a Născătoarei :
Cela ce nu ai părăsit Sânurile Părinteşti şi Te-ai întrupat din Fecioară, Hristoase Dumnezeule, păzeşte turma Ta, care se închină dumnezeieştilor semne ale rânduielii Tale. Cântarea a 5-a :
Irmos : Doamne Dumnezeul meu, de noapte mânecând mă rog Ție : Dă-mi iertare greşelilor mele, şi către lumina poruncilor Tale, îndreptează căile mele, rogu-mă. Îmbrăcându-te Părinte mai-nainte de sfârşitul tău, cu omorârea cea purtătoare de viaţă a muceniciei tale, şi cu sabia tăindu-te, te-ai mutat slăvite la viaţa cea nemăsurată şi mai bună. Învăţătorule al celor tainice părtaşule al cetelor celor de sus, mântuieşte pe cei ce cu dragoste te cinstesc, pururea pomenite, risipind prin rugăciunile tale, năpădirile supărărilor celor cumplite. Având îndrăzneală către Stăpânul, cu osârdie ai râvnit către patimi prin nevoinţele tale; cere dar credincioşilor dumnezeiasca pace şi linişte, Părinte preaînţelepte. Slavă...
Întâi jertfind pe Mielul lui Dumnezeu, cel ce cruţă păcatele lumii, şi pe urmă jertfindu-te tu, te-ai adus Lui jertfă cuvântătoare şi vie, Melodie. Şi acum..., a Născătoarei :
Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti lăcaş Luminii celei neapropiate, şi Biserică Dumnezeieştii Raze, rogu-te, luminează, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat. Cântarea a 6-a :
Irmos : Pe cel ce înot în valul... Nu ai dat dormitare genelor, nici somn ochilor lăi, Preafericite, până ce te-ai izbăvit pe sineţi de toate patimile, şi te-ai făcut lăcaş încăpător strălucirii Duhului, celei dătătoare de raze. Îndumnezeindu-te cu totul prin dumnezeiasca şi cea cu chip dumnezeiesc Lumină, te-ai făcut îndreptare Dumnezeieştii preoţii, şi te-ai arătat mijlocitor către Dumnezeu, a toată Biserica credincioşilor, cugetătorule de cele dumnezeieşti, Metodie. Slavă...
Luminătoarea ta pricepere a celor ce sunt, împreunându-se cu viaţa ta cea prea-luminată, te-a arătat lumii sfeşnic luminii, gonind bârfeala cea ereticească, şi negura nedumnezeirii, grăitorule de cele dumnezeieşti. Şi acum..., a Născătoarei :
Ştiindu-te pe tine împărăteasă tuturor celor făcute, ca pe una ce ai născut pe Dumnezeu, Cel ce a făcut toate de unde nu era, împreună cu îngerul Gavriil strigăm ție Maica lui Dumnezeu, slavoslovia cea de bucurie. Irmosul :
Fiind ameţit de valul grijilor lumeşti, şi cu păcatele cele ce înoată împreună cu mine înecându-mă, şi la fiara cea stricătoare de suflet aruncându-mă, ca Iona, Hristoase strig către Tine : Dintru adâncul cel aducător de moarte scoate-mă. CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Cela ce te-ai înălţat... Sfinţit tăinuitor al Preasfintei Treimi, şi propovăduitor dumnezeieştilor porunci celor mai presus de gând, şi întărire binecredincioşilor ai fost Metodie; căci ai înfruntat cugetele celor rău-credincioşi, şi pentru dreapta-credinţă te-ai arătat sfinţit Mucenic prin sângele tău, şi împreună cu îngerii stând înaintea lui Hristos, roagă-te să ne mântuim noi. SINAXAR
În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Metodie episcopul Patarelor.
Stih : Metodie întrebuinţând, chipul vieţii spre veşnica viaţă, A călătorit acolo unde meşteșugirea nu are fiinţă. Întru această lună în a douăzecea zi, Ierarhului Metodie sabia viaţa-i răpi. Acest fericit dându-se pe sine de mic lui Dumnezeu, se făcu vas dumnezeiesc, şi primitor Sfântului Duh. După aceea luând cu alegerea de Dumnezeu preoţia şi arhieria, din dumnezeiescul Dar, păstorind bine şi cu plăcere dumnezeiască turma ce i s-a încredinţat, şi luă asupra lui grija bisericii, şi luminând poporul cu cuvinte dulci şi îndurătoare. Deci văzând că se înmulţeşte înşelăciunea lui Origen, ca un bun păstor, o a ars cu foc dumnezeiesc, micşorând toată ceaţa şi negura cu înţelepciunea cuvintelor sale şi cu Dumnezeiescul Dar. Iar fulgerul cuvintelor sale, şi trâmbiţa cunoştinţei sale, a răsunat peste toată lumea; pentru aceea neputând răbda vrăjmaşul îndrăznirea şi împotrivirea marelui acestuia, îşi întrarmă slugile sale ca să-l omoare. Iar cel ce şi mai-nainte de mucenicie era îmbrăcat cu moarte purtătoare de viaţă, tăindu-i-se capul, se mută spre cea mai bună viaţă, întâi jertfind pe Mielul lui Dumnezeu, apoi jertfindu-se pe sine, s-a adus lui Hristos jertfă vie. Drept aceea a fost şi împodobit cu îndoite cununi, şi ca un viteaz ce era ajutor pentru adevăr, luându-şi sfârşitul cu sânge mucenicesc, a adormit în vecie. Acest dumnezeiesc cu adevărat al lui Dumnezeu arhiereu şi Mucenic, ne-a lăsat scripturi ale nevoinţei sale, pline de toată cunoştinţa şi folosinţa, încă mai vârtos şi de cele viitoare toarte curat a proorocit, de schimbările împăraţilor, şi de primirile şi războaiele limbilor, şi de pustiiri şi stingeri de locuri şi cetăţi, şi pentru binecredincioşii, şi ereticii împăraţi, şi pentru sfârşitul lumii, şi pentru antihrist, şi de împărăţia lui, şi pentru stingerea şi peste tot stricăciunea a tot trupul omenesc, acestea toate mai-nainte le-a spus, şi le-a proorocit dumnezeiescul acesta. Tot în această zi, punerea moaştelor şi a îmbrăcămintelor Sfinţilor Apostoli Luca, Andrei şi Toma, a Proorocului Elisei şi a Mucenicului Lazăr, care s-au aşezat în Biserica cea mare a Sfinţilor Apostoli. Tot în această zi, cei în pustii doi sfinţi sihaştri, care cu pace s-au săvârşit.
Stih : Doi sihaştri nespălaţi cu trupurile, culcare având pe pământ, Spălându-şi sufletele, înălţimea Cerului au locuit. Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Calist patriarhul Constantinopolului, care în pace a adormit.
Stih : Trecând Caliste, drept-cugetătorule, bunătăţile cele stricăcioase, Acum vezi bunătăţile cele ce cu neputinţă este a fi stricăcioase. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : În cuptorul cel cu foc, aruncaţi fiind cuvioşii tineri, focul în rouă l-au prefăcut, prin cântare aşa strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. Sfinţindu-te cugetătorule de Dumnezeu, şi strălucind luminat cu sângele mărturisitorilor adevărului, împreună cu dânşii cântând, strigi către Stăpânul : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. Fiind întărit întru credinţă, ai stins văpaia idolilor cu curgerile sfintelor tale sângiuiri prin mărturisire, aşa strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. Slavă...
Fiind învăţat cele dumnezeieşti, Părinte, prea-înţelepţeşte ai arătat gândul privirii celei de sus, către cei ce cu credinţă cântă, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. Şi acum..., a Născătoarei :
Cu cuvinte de laudă toată zidirea slăveşte naşterea ta, Fecioară, ştiind că este Dumnezeu, şi cu cinste închinându-se Lui strigă : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. Cântarea a 8-a :
Irmos : Pe împăratul slavei... Pe Tine Cel nevăzut, ca şi cum te vedea cugetătorul de Dumnezeu, a răbdat chinurile tiranilor, şi a primit cunună, cântând : Preoţi lăudaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii. Dorind curat de împărăţia lui Hristos cea neschimbată, ai umblat pe calea, care ţi-o pricinuia ţie pe dânsa Ierarhe, strigând lui Hristos : Noroade preaînălţaţi-L întru toţi vecii. Hristos pentru ostenelile tale, nemăsurată plată împărăţia Sa ţi-a dat, de Dumnezeu purtătorule, celui ce cu bună credinţă Îl lauzi întru toţi vecii. Binecuvântăm pe Tatăl...
Noian de dogme, şi table de învăţături şi comoară înaltă a privirii, şi scaun de simţire te ştim pe tine, lăudând cu bună credinţă, şi strigând : Noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci. Şi acum..., a Născătoarei :
Cu credinţă alerg rugător către tine Preacurată, care ai zămislit pe Stăpânul tuturor, mântuieşte-mă acum de izgoniri, şi de primejdii pe mine, care laud cu credinţă, pe Dumnezeu cel întrupat din tine, Născătoare de Dumnezeu. Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe împăratul slavei Cel unul fără de început, pe care bine-L cuvintează puterile cerurilor, şi se cutremură cetele îngerilor, lăudaţi-L preoţi, noroade preaînălţaţi-L în veci. Cântarea a 9-a :
Irmos : Maica lui Dumnezeu şi Fecioară... Roagă totdeauna pe Hristos, Părinte, de Dumnezeu fericite, ca să înceteze măiestriile eresurilor celor împotriva noastră, şi negura cea de acum să o gonească de la mijloc, căci ca un Ierarh eşti tare solitor. De la pământ către Cer călătorind, te-ai mutat unde te-ai împărtăşit vieţii celei nestricăcioase, răsplătire pentru slujba şi chinuirea ta pe aceasta luându-o, şi a vieţui în veci împreună cu Hristos te-ai învrednicit. Roada lemnului vieţii ai cules, Fericite, prin moartea ta, neguţătorind pe Începătorul vieţii oamenilor; cu al Căruia Dar desfătându-te din-destul, roagă-te pentru cei ce te laudă cu credinţă. Slavă...
Tot cugetul întinzându-l Cuvioase, prin bunătatea vieţii te-ai învrednicit de vederea lui Hristos, şi de bucuria cea veselitoare, ca un sfinţit Mucenic, şi ca un învăţător şi părtinitor al bunei-credinţe. Şi acum..., a Născătoarei :
Sicriu legii celei noi te numim pe tine, şi lespede scrisă de Dumnezeu, întru care S-a scris Cuvântul lui Dumnezeu, făcându-Se Om, ca să izbăvească lumea din înşelăciune, Născătoare de Dumnezeu cea plină de Dar prealăudată. Irmosul :
Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară, ceea ce ai născut, şi după naştere iarăşi ai rămas Fecioară, nu lucru al firii, ci al pogorârii lui Dumnezeu este. Pentru aceea pe tine ca pe una ce te-ai învrednicit, dumnezeieştilor minuni, pururea te slăvim. LUMINÂNDA
Podobie : Crucea este păzitoare... Îndumnezeitul tâlcuitor al Ierarhilor, văzând mai-nainte cele viitoare, şi cu dumnezeiesc foc arzând a lui Origen rea cugetare, şi cu credinţă propovăduind a lui Hristos propovăduire, spre tăiere a fost dat; pentru aceasta îl lăudăm pe el. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI UNA Sfântul Mucenic Iulian Tarsineanul. LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 4-lea. Podobie : Ca pe un viteaz... Cunoscându-te pe tine Mucenice Iuliane, ca pe un soare luminător, care luminezi plinirile lumii, cu străluciri înţelegătoare, şi ridicând de la mijloc noaptea nedumnezeirii, prăznuim pomenirea ta cea aducătoare de lumină şi dumnezeiască, şi închinându-ne ţărânii moaştelor tale, luăm sănătate sufletelor. Şi cu bice bătându-te şi cumplit călcându-te, şi în temniţă închizându-te, Fericite şi necăjindu-te cu schimbarea locurilor, cu fiare închizându-te, şi întru adânc petrecând şi în mare înecându-te şi primind sfârşitul cel fericit, nu te-ai lepădat de Stăpânul tuturor, lauda Mucenicilor, Preafericite. Dacă te-a văzut pe tine preacinstita femeie, că ai ieşit la uscat din sânurile mării, prin ocârmuirea Duhului, cu credinţă te-a primit Mucenice Iuliane, şi îngropării a dat trupul tău cel curat şi mult chinuit, care a biruit tirania diavolului, cu ajutorul Darului. Slavă..., glasul al 6-lea :
Scoţând băutura cea nedeşertată a credinţei celei curate, Fericite, ai stins slujba cea idolească, şi ai trecut podvigul cel cu biruinţă, luminându-te ca o stea de Soarele cel pururea luminos, şi revărsând spre fiecare cetate razele muceniciei, ai luat în mare fericit sfârşit, şi ca un purtător de cunună te-ai întâmpinat înaintea feţei lui Hristos; pe Care roagă-L, Iuliane prealăudate, ca să mântuiască pe cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta. Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te rădăcină rourată, bucură-te dumnezeiescule toiag al lui Aaron, care ai odrăslit floarea cea neveştejită, şi pururea vie raiule bine înflorite, pomule al vieţii Preacurată, care ai răsărit din rădăcina lui Iessei, Fecioară, şi pe oameni i-ai hrănit cu pâinea cunoştinţei. Bucură-te porfiră preacinstită a Împăratului tuturor, dumnezeiască Mireasă, coroană luminoasă, bună podoabă arhiereilor; bucură-te una Preacurată. A Crucii, a Născătoarei :
Judecătorule al lui Israil Fiule ! Cu judecată de moarte aducătoare a Te judeca Te-au osândit, ca pe un vinovat punându-Te înaintea divanului pe Tine, Cela ce judeci morţii şi viii, Mântuitorule, şi înaintea lui Pilat Te-ai pus, şi spre pierzare Te-au judecat călcătorii de lege, vai; mai-nainte de alegerea judecăţii; şi văzându-Te mă rănesc, şi împreună mă pedepsesc, Doamne. Pentru aceasta mai bine voiesc a muri decât a fi vie întru suspinuri, de Dumnezeu Născătoarea a strigat, unule Multmilostive. STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a Sfântului, glasul al 6-lea. Veniţi iubitorilor de Mucenici, ca să preamărim cu bunăcredinţă, pe răbdătorul de patimi al lui Hristos, şi împreună cetăţean cu Pavel, pe cel ce s-a arătat împreună tăinuitor, şi a săvârşit alergarea, pe măritul Iulian; căci intrând în apă, împreună cu fiarele cele din apă, a sfărâmat capul balaurului, şi sfinţind pământul cu sângiurile, şi marea cu trecerea, s-a mutat de la cele de aici, către lăcaşurile cele veşnice; şi primind răsplătirea nevoinţelor, din mâna cea Atotţiitoare, se roagă pentru curăţirea sufletelor noastre, şi pentru mare milă. Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat... Pe Cuvântul Cel fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, prin glasul Arhanghelului, de Dumnezeu Născătoare, în pântece zămislindu-L, decât Heruvimii şi Serafimii şi Scaunele, mai înaltă te-ai arătat. A Crucii, a Născătoarei :
Stând înainte dedemult oarecând pe vremea răstignirii Fecioara împreună cu ucenicul cel iubitor de feciorie, şi plângând, striga : Vai mie ! Cum pătimeşti acestea Hristoase pentru toţi, Cela ce eşti fără patimă. Tropar, glasul al 4-lea :
Mucenicul Tău, Doamne, Iulian întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Slavă..., Şi acum... al Născătoarei.
CANOANELE
LA UTRENIE Amândouă din Octoih şi al Sfântului pe 4. CANONUL Sfântului
Facere a lui Ioan monahul. Cântarea 1-a, glasul al 8-lea, Irmos : Să cântăm Domnului, Celui ce a povăţuit pe norodul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit. Cu sfinţite cântări să se laude prăznuirea ta cea pururea pomenită, şi preacinstită, căci te-ai mărit cu slava cea neapropiată, pătimitorule. Nevoindu-te cu mucenicia până la sânge, n-ai pătimit alunecare din neputinţa trupului, ostaşule al lui Hristos. Slavă...
Mai mult decât lumina de aur, şi decât piatra de mult preţ, strălucind Sfântul Iulian, se luminează cu chinurile muceniciei. Şi acum..., a Născătoarei :
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce mai presus de fire ai născut întrupat pe Cuvântul cel veşnic şi mai presus de dumnezei, pe tine te lăudăm. Cântarea a 3-a :
Irmos : Tu eşti întărirea... Nu mi s-a poruncit a sluji la dumnezei de piatră, cei ce sunt făcuţi cu mâinile, răspundea Iulian către judecătorul cel cu mintea stricată. Stătut-ai înaintea divanului celui tirănesc, Iuliane Mucenice al lui Hristos, ca şi cum ai fi stătut înaintea judecătorului celor vii şi celor morţi. Slavă...
Nu m-am făcut fără de minte ! A zis Iulian, mărturisesc un Dumnezeu lăudat, nedespărţit în Treime. Şi acum..., a Născătoarei :
Dă-ne nouă ajutor cu rugăciunile tale Preacurată, gonind năvălirile primejdiilor celor rele. Irmosul :
Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul, meu. Sedealna, glasului 1.
Podobie : Mormântul tău... Prin înecarea apelor primindu-ţi fericitul sfârşit, Înţelepte, ai înecat într-însele pe şarpele cel cu multe chipuri, şi ai luat biruinţa. Pentru aceasta prăznuind cu dragoste pomenirea ta cea vrednică de laudă, te rugăm, să mijloceşti pentru noi către Hristos. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Nădejdea credincioşilor, Preasfântă Fecioară, împreună cu puterile cereşti roagă neîncetat pe Dumnezeu, pe Care mai presus de cuget şi de cuvânt L-ai născut, să ne dea iertare de păcate, şi îndreptare vieţii nouă tuturor, celor ce cu credinţă şi cu dragoste pururea te slăvim pe tine. A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşeaua cea nespurcată, văzând pe Mielul şi Păstorul mort, spânzurat pe lemn, plângând zicea, şi ca o Maică tânguindu-se striga : Cum voi suferi smerenia Ta cea mai presus de cuvânt Fiul meu, şi patimile cele de bunăvoie, preabunule Dumnezeule. Cântarea a 4-a :
Irmos : Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am proslăvit Dumnezeirea Ta. Datu-şi-a Iulian trupul la bătăile cele ca ploile, dar cu dragostea lui Hristos, se păzea fără simţire de dureri. Iuliane preacinstite, poftind desfătarea cea cerească, ca o slugă a lui Hristos, ai lăsat gonacilor pe cea de pe pământ. Nu tăria trupului, ci dragostea cea nebiruită a patimilor lui, te-a făcut biruitor înşelăciunii drăceşti, preacinstite Mucenice. Slavă...
Ca o pasăre ai zburat mai presus de laţurile necredinţei, şi întărindu-te cu Darul Duhului, ai ajuns la locaşurile mucenicilor. Şi acum..., a Născătoarei :
Toţi cei ce suntem luminaţi, te propovăduim Născătoare de Dumnezeu pe tine Preacurată, căci ai născut pe Soarele dreptăţii, pururea Fecioară. Cântarea a 5-a :
Irmos : Mânecând strigăm Ție, Doamne, mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim. Întru-toate asemănându-te Stăpânului, prealăudate, ai stătut la divanul cel fărădelege judecându-te După lege te-ai nevoit şi ca un miel fără răutate te-ai jertfit Stăpânului, de mâinile celor fărădelege, Iuliane fericite. Slavă...
Cu cuvioşie mărturisind pururea pomenite, te-ai cunoscut de Dumnezeu Atotţiitorul, Iuliane fericite. Şi acum..., a Născătoarei :
Fecioară după naştere te lăudăm pe tine Născătoare de Dumnezeu; căci tu ai născut lumii cu trup, pe Dumnezeu Cuvântul. Cântarea a 6-a :
Irmos : Haină luminoasă... Lăudată sluga Ta Hristoase, nu se ruşinează întru Tine, Cela ce Te-ai pironit pe Cruce, ci ca un părtaş slavei Tale se laudă. Tăcut-au ocările înşelăciunii, iar limba cea grăitoare de Dumnezeu a mucenicilor lui Hristos, a descoperit tainele cele dumnezeieşti. Slavă...
Tămăduire tuturor patimilor, şi iertare greşelilor, mărite pătimitorule al lui Hristos, roagă-te, să se dăruiască celor ce te laudă pe tine. Şi acum..., a Născătoarei :
Cuvântul lui Dumnezeu, scară cerească te-a arătat tuturor oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, căci prin tine s-a pogorât către noi. Irmosul :
Dă-mi mie haină luminoasă Cela ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Multmilostive Hristoase, Dumnezeul nostru. CONDAC, glasul al 2-lea :
Pe ostaşul cel nebiruit al bunei credinţe, pe Iulian toţi cu credinţă să-l lăudăm astăzi, şi să strigăm către dânsul : Roagă-te lui Hristos pentru noi toţi. ICOS
Din pruncie mergând pe calea Domnului, de trei ori fericite, şi cu bună credinţă dorind a vedea pe Acesta, cu osârdie ai luat pe umeri Crucea, Iuliane de Dumnezeu înţelepţite, şi ai surpat înşelăciunea cea cumplită a închinăciunii idolilor, sfărâmând capiştile, şi cursele şi lătrăturile vrăjmaşilor. Pentru aceasta cu credinţă alergând către acoperământul tău, prea-bogate, strigăm : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi toţi. SINAXAR
În această lună, în ziua a douăzeci şi una, pomenirea Sfântului Mucenic Iulian cel din Cilicia.
Stih : Sacul ce în sine lucru vrednic Cerului a purtat, Pe Iulian adică, care a fost în mijlocul mării aruncat. Iulian întru a douăzeci şi una zi, Aruncat întru adânc se săvârşi. Acesta a fost din cetatea Anazarvilor, dintru a doua eparhie a Ciliciei, fiu oarecăruia om de sfat, şi din mamă creştină de la care învăţându-se buna credință a lui Hristos, şi deprinzându-se cu dumnezeieştile Scripturi, când a fost de vârstă de optsprezece ani, fiind pârât, merse înaintea guvernatorului Marchian, şi neprimind a face jertfă la idoli, a fost muncit prin multe părți ale trupului. După aceea băgându-l în temniţă, unde sfătuindu-se cu maică-sa, şi zicându-i să stea să moară în credinţa lui Hristos, a fost băgat într-un sac plin de nisip, şi târâtoare veninate şi şerpi, şi a fost aruncat în mare, şi aşa îşi luă cununa muceniciei. Pe acesta l-a cinstit cu laude şi marele Hrisostom. Tot în această zi pomenirea Sfântului Mucenic Afrodisie.
Stih : Pentru că nu a jertfit idolului Afroditei celui cioplit. Afrodisie de sabie a murit. Acesta a fost din ţara Ciliciei. Crezând din copilărie, şi închinându-se lui Hristos, a fost prins şi adus înaintea stăpânitorului Dionisie, şi mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat, fu ars pe spinare cu fiare arse, şi băgat într-o căldare plină de plumb, ce fierbea clocotită, şi spânzurat cu capul în jos, şi izbăvindu-se de toate cu minune, scoaseră la privelişte o leoaică, şi-i dădură drumul asupra lui, şi ea vorbind cu grai omenesc, trase pe mulţi din elini spre credinţa lui Hristos. Care mărturisind pe Hristos cu îndrăzneală, li se tăiară capetele. Iar tiranul văzând aceasta, porunci de tăiară o piatră în două şi întinseră pe Sfântul, şi puseră pe dânsul acea piatră tăiată, care o ridicară cincizeci şi cinci de ostaşi, iar Sfântul îndată şi-a dat sufletul şi luă cununa muceniciei. Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Terentie, episcopul Iconiei.
Stih : Terentie viteaz cugetătorul supărarea pământească o a lăsat. Şi prin sfârşit pricină de binecuvântare a aflat. Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iulian Egipteanul sau Liveanul, de sabie s-a săvârşit.
Stih : Departe de Iulian toată îngălbinirea, Căci mai vârtos vesel cu faţa îl avea pe el sabia. Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici, cei ce au mărturisit împreună cu Sfântul Iulian : Antonie preotul, Anastasie, cel din morţi înviat Chelsie, Vasilisa Maica lui, douăzeci de păzitori de temniţă şi şapte fraţi, care toţi de sabie s-au săvârşit Stih : Purtătorul de sabie pe Antonie omorând, Îl arată purtător de biruinţă şi nevrând Care din mădularele lui Anastasie a pătimit ? Ale mele zice : grumazul de sabie fiind zdrobit. O îndrăzneaţă douăzecime de cei păziţi în legături. Prin sabie s-a arătat parte celor de Hristos cugetători. Închipuind şapte veacuri de viaţă, Şapte fraţi lasă prin sabie a lor viaţă. Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Nichita Nisireanul, mărturisind în Hio la anul o mie şapte sute treizeci şi doi, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Tăindu-ţi Nichito grumazul tău sabia, Tăiat-ai a vrăjmaşului toată viclenia. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au prefăcut, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci. Sicriul tău cel pururea pomenit şi mărit ostaşule al lui Hristos, pică mir de bună mireasmă, celor ce neîncetat cântă : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci. Negrăită slavă încununează pe cei adunaţi spre lauda ta, ostaşule al lui Hristos, care neîncetat cântă : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci. Neplecându-te la graiul tiranului, pururea pomenite, nu te-ai închinat zidirii, fără numai lui Dumnezeu celui viu, cântând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci. Slavă...
Nebunia tiranului celui fărădelege o ai defăimat, şi trufia lui o ai surpat, şi slava lui Hristos ai propovăduit, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci. Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te Fecioară Preacurată, că ai născut lumii pe Dumnezeu cu trup, Care izbăveşte din înşelăciune, pe cei ce cu credinţă te slavoslovesc pe tine, adevărată Născătoare de Dumnezeu, Stăpână Preacurată. Cântarea a 8-a :
Irmos : Muziceştile organe... Te amăgea vrăjmaşul, şi prin chinuri te chema către înşelăciune, iar tu Iuliane strigai : Pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. După munci, mai cu putere se loveşte Iulian cu tiranii, cu trezvie strigând : Pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Stâlp însufleţit de bunătăţi te-ai arătat vădind necredinţa şi înconjurând prin cetăţi strigai, cântând : Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Binecuvântăm pe Tatăl...
Nici îngrozirea focului celui groaznic, nici ascuţișul sabiei, nu mă va depărta de Dumnezeu, Care m-a zidii, strigai Iuliane, cântând : Pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi, întru toţi vecii. Şi acum..., a Născătoarei :
Ca una ce ai născut pe Domnul tuturor Marie, şi ai rămas Fecioară şi după naştere, credincioşii după vrednicie lăudându-te, strigăm ţie : Bucură-te, şi te preaînălţăm întru toţi vecii. Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Muziceştile organe împreună glăsuind, şi noroade fără de număr închinându-se chipului celui din Deira, trei tineri neplecându-se, pe Domnul au lăudat, şi L-au preaînălţat, întru toţi vecii. Cântarea a 9-a :
Irmos : Să cinstim popoare... Trufia tiranului o ai surpat, ostaşule al lui Hristos, şi bărbăteşte te-ai nevoit, slăbindu-l pe el desăvârşit, pentru aceea te fericim. Apropiindu-te cu trupul ostaşule al lui Dumnezeu, bărbăteşte ai surpat ochiul cel înalt al vrăjmaşului, celui fără de trup, slăvind pe Hristos, pururea fericite. Fiind tu, Fericite, aruncat în sânurile mării, ai scăpat de vizuinile vrăjmaşului balaur, celui începător de rele; pentru aceea cu cântări te mărim, Fericite. Slavă...
Pe tine cel ce prin chinuri bine te-ai nevoit pentru Stăpânul, care frumos te-a încununat cu dreapta cea stăpânească, după vrednicie toţi te mărim. Şi acum..., a Născătoarei :
Văzutu-te-a pe tine, Preacurată Moise la munte în rug, primind fără ardere focul cel nesuferit al Dumnezeirii; pentru aceasta toţi te slăvim, Preacurată. Irmosul :
Să cinstim noroade slăvit pe Curata Născătoarea de Dumnezeu; pe ceea ce a zămislit în pântece Focul Dumnezeirii fără de ardere, cu cântări să o slăvim. LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi... Cu razele minunilor, ca un soare purtător de lumină îndreptezi toată făptura, răbdătorule de chinuri, Iuliane. Pentru aceasta săvârşind pomenirea ta, te rugăm, ca să ne izbăvim de toate nevoile. A Născătoarei :
Întăreşte întru războaie moştenirea Ta, Cuvinte, dăruind împăraţilor biruinţă asupra barbarilor, prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, pe care o ai dăruit apărătoare creştinilor. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI DOUA Sfântul sfinţitul Mucenic Evsevie, Episcopul Samosatelor. LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 8-lea. Podobie : Ce vă vom numi... Ce te vom numi pe tine, Mărite, Ierarh adevărat şi sfinţit puitor de dogme, întărire binecredincioşilor, şi ochiul Bisericii, luminător care străluceşti lumină înţelegătoare, şi eşti împodobit întru buna soartă a mucenicilor, părtinitorul adevărului, şi mare defăimător minciunii; roagă-te, să se izbăvească sufletele noastre. Ce te vom chema pe tine, Ierarhe, râu care iese din adâncul cel înţelegător al Edenului, şi adapă pământul cu curgeri duhovniceşti, pahar plin de apă dumnezeiască, care îneacă pe cei de un gând cu Arie, stâlp de foc mergător înaintea poporului celui nou, cu Darul cel dumnezeiesc, roagă-te să se izbăvească sufletele noastre. Ce te vom numi pe tine Evsevie, adăugător de bună credinţă şi micşorâtor de necredinţă, podoabă purtătorilor de chinuri, şi bucurie ierarhilor; seceră care tai neghinele şi strângi grâul cel ceresc, izvor pururea curgător de minuni, care ridică de la mijloc zăduful bolilor; roagă-te să se izbăvească sufletele noastre. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Cui te-ai asemănat ticăloase suflete, care spre pocăinţă nicicum nu te deştepţi şi de foc nu te temi, de răutăţi nedepărtându-te, scoală-te şi pe una cea grabnică ajutătoare spre folosinţă o cheamă şi strigă : Nu înceta rugând pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, să mă mântuiască de cursele celui viclean. A Crucii, a Născătoarei :
Dacă a văzut Mieluşeaua pe Mielul întins de bunăvoie pe lemnul Crucii, tânguindu-se cu plângeri, striga ca o Maică : Fiul meu ce priveală minunată este aceasta, Cela ce dai tuturor viaţă ca un Dumnezeu, cum mori îndelung răbdătorule, care dăruieşti oamenilor învierea; îţi slăvesc Dumnezeul meu smerenia cea multă. Troparul, glasul al 4-lea.
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Evsevie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. Slavă..., Şi acum... al Născătoarei.
LA UTRENIE CANOANELE Ale Octoihului şi al Sfântului pe 4. CANONUL Sfântului
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, glasul al 8-lea : Irmos : Cel tăiat pe cea netăiată o a tăiat, şi a văzul soarele pământul pe care nu-l văzuse. Pe pierzătorul vrăjmaş, apa l-a înecat, şi cea neumblată o a trecut Israil şi cântare s-a cântat : Domnului să-i cântăm, că cu slavă S-a proslăvit. Luminându-te cu lumina cea mai desăvârşită, şi împreunându-te cu cetele preoţeşti, Fericite, şi fiind împodobit cu bune laude ale mucenicilor, păzeşte, pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta, fericite Evsevie, îmblânzind pe Hristos. Încă din tinerele fiind aprins de dragostea lui Hristos, ai supus poftele trupului la puterile sufletului cele sfinţite, Preafericite, şi arătându-te vas sfinţit ca un uns cu mirul Darului, ai păstorit poporul întru cuviinţă, Cuvioase. Slavă...
Pe tine te pune înainte Duhul mai-mare păstor, care ai risipit negura ereticilor, cu cuvinte purtătoare de lumină, Înţelepte, şi arăţi de față cărarea cea dreaptă, celor ce umblă pe dânsa cu cuviinţă, mare Evsevie, luminătorule al sufletelor noastre. Şi acum..., a Născătoarei :
Tu binecuvântată ceea ce ai născut pe Dumnezeu, binecuvintează, pe cei ce bine te cuvintează, Preacurată, şi-i umple de bunătăţi dumnezeieşti, şi-i întăreşte a cânta Domnului, că cu slavă S-a proslăvit. Cântarea a 3-a :
Irmos : Frica ta Doamne... Fost-ai blând şi fără de răutate, cu cuget smerit şi cumpătat, şi plin de dragoste dumnezeiască, împodobindu-te la sfârşit cu cununa mucenicilor. Fiind luminat cu podoabele cele din sângiuiri, Evsevie preasfinţite, luminat ai alergat la Sfintele Sfintelor, încununat cu slavă. Slavă...
Înfruntând hulele lui Arie celui ieşit din minte, Fericite, ai răbdat izgoniri şi moarte foarte silnică; pentru aceea te-ai învrednicit slavei celei nemuritoare. Şi acum..., a Născătoarei :
Cu voia Tatălui ai născut pe Cuvântul, prin venirea Duhului, Preasfântă Maică Fecioară, slava arhiereilor; pentru aceea te lăudăm. Irmosul :
Frica Ta, Doamne, o sădeşte în inimile robilor Tăi, şi fii nouă întărire, celor ce întru adevăr Te chemăm pe Tine. Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină... Luminându-ţi viaţa cu podoabele bunătăţilor, te-ai propovăduit a fi păstor, şi cinstit arhiereu preafericite Evsevie, şi înfrumuseţându-te pe sineţi cu sângele muceniciei, te-ai mutat în sus către cetele cele fără materie, cu care împreună roagă-te lui Hristos pentru noi, să se mântuiască sufletele noastre. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Nădejde neruşinată, celor ce nădăjduiesc către tine, ceea ce mai presus de fiinţă ai născut în trup pe Hristos Dumnezeul nostru, pe Acesta roagă-L dimpreună cu sfinţii Apostoli, să dea lumii iertare şi pace, şi nouă tuturor îndreptare vieţii mai-nainte de sfârşit. A Crucii, a Născătoarei :
Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Sfânt sufletul tău, când ai văzut răstignit de bunăvoie pe Fiul şi Dumnezeul tău; pe Care roagă-L neîncetat, să ne dăruiască nouă iertare păcatelor, ceea ce eşti binecuvântată. Cântarea a 4-a :
Irmos : Cuvinte, din munte umbros, din una Născătoarea de Dumnezeu, cu dumnezeiască vedere, Proorocul mai înainte a cunoscut că vei să Te întrupezi, şi cutremurându-se slăvea puterea Ta. Cu sarea învăţăturilor tale celor dulci, Înţelepte, ai încetat putrejunea înşelăciunii, şi pe cei ce boleau de eresul credinţei celei rele, i-ai însănătoşit fericite Evsevie. Îndreptat-ai norodul către limanul mântuirii, înecând credinţa cea arienească, întru poezirile sângiurilor tale păstorule şi Mucenice, podoaba arhiereilor. Slavă...
Stea luminoasă ai răsărit în lume, cu lumina sfintelor tale dogme, luminând cugetele dreptcredincioşilor, Preafericite; pentru aceasta cu credinţă te fericim. Şi acum..., a Născătoarei :
Cu gura şi cu limba, şi cu inima, te mărturisesc pe tine Preacurată, Maica Ziditorului, şi mă rog, luminează-mi sufletul, care este întunecat de păcate. Cântarea a 5-a :
Irmos : Din noaptea necunoştinţei, zi a cunoştinţei de Dumnezeu întru lumina feţei Tale, Hristoase, a strălucit de dimineaţă lauda Ta în inimile noastre. Cu învăţăturile tale, Fericite, întărind cugetele dreptcredincioşilor, ai răbdat izgonirile pentru buna credinţă. Stâlp ortodoxiei, şi izvor tămăduirilor, şi întărire Bisericilor, te ştim pe tine preaînţelepte Ierarhe Evsevie. Slavă...
Cu legiuiri dumnezeieşti întărind prin Dar pe cei fărădelege, ai suferit moarte nedreaptă de mână fărădelege. Şi acum..., a Născătoarei :
Purtând făclia cea dumnezeiască te-ai cunoscut sfeşnic luminător, Născătoare de Dumnezeu, luminând toate marginile pământului. Cântarea a 6-a :
Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa... Propovăduit-ai pe Mântuitorul, Cuvântul cel de o Fiinţă, şi dimpreună fără de început cu Tatăl, pierzând socoteala cea deşartă a nebuniei celei necurate a lui Arie, Evsevie, cela ce eşti zid tare şi nesfărâmat împrejurul credincioşilor. Cu stropirea cinstitelor tale sângiuri vopsindu-ţi ţie porfiră împărătească, ai încăput Părinte cu bucurie la împărăţiile cele dumnezeieşti, ca să stai înaintea Împăratului veacurilor, preafericite Evsevie. Slavă...
Ca un trandafir, ca un crin cu miros foarte bun, ca un rai al lui Dumnezeu te-ai arătat, având în mijlocul tău lemnul vieţii, pe săditorul tuturor şi Domnul, şi acum ne umpli pe noi de buna mireasmă a Dumnezeiescului Duh, Evsevie. Şi acum..., a Născătoarei :
Pricepând grăitorii de Dumnezeu Prooroci, adâncimea cea nemărginită a tainei tale, aievea o au arătat pe ea mai-nainte prin semne, şi prin proorocii dumnezeieşti, că ai întrupat pe Cuvântul Tatălui mai presus de cuvânt, Preacurată Fecioară. Irmosul :
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona, mă rog : Dumnezeule din stricăciune scoate-mă. CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi... Petrecând întru sfinţenie cu bună credinţă, şi trecând calea muceniciei, ai stins jertfele cele idoleşti, sfinţite Evsevie; ci ca unul ce ai îndrăzneală către Hristos Dumnezeu, roagă-L ca să se mântuiască sufletele noastre. SINAXAR
În această lună, în ziua a douăzeci şi doua, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Evsevie, Episcopul Samosatelor.
Stih : Cărămida pe tine Evsevie Mucenice al Domnului te-a omorât. Ci îndată şi cununa pe capul tău s-a pogorât. Cărămida în a douăzeci şi doua zi, Capul lui Evsevie îl zdrobi. Acesta a fost în zilele împăratului Constantie fiul lui Constantin cel mare, râvnitor fierbinte dreptslăvitoarei credinţe, şi avea atâta vitejie a sufletului, şi atâta defăima lucrurile acestea trecătoare, şi se nevoia, ca să se sporească buna-credință şi ortodoxia, măcar că împăratul avea gând împotrivă ca nimeni altul, fiindcă era arian; pentru aceasta atunci când era înfricoşându-l şi spăimântându-l Constantie, că-i va tăia mâna dreaptă, de nu va scoate la mijloc, alegerea cea făcută a marelui Meletie, care era la dânsul; deci el întinse amândouă mâinile, primind cu bucurie tăierea lor, decât să dea alegerea cea cerută şi prin aceasta să viclenească religiozitatea, care poftea acela. Pe acest preacuvios Părinte al nostru, în urma lui Constantie şi a lui Iulian, căzând Valent în boala relei credinţe celei arieneşti, îl scoase din scaunul său, şi-l osândi să se afle izgonit la apa Dunării, după a căruia moarte întorcându-se Sfântul, la Samosata episcopia sa, care se află în Siria, aproape de râul Eufratului, sub mitropolia Edesei. Apoi după multe lupte şi biruinţele ce făcuse întru aceleaşi lupte, i se întâmplă şi sfârşitul mucenicesc, că aruncând o femeie făcătoare de rele şi ariancă cu o cărămidă de sus de pe un acoperământ, lovi pe Sfântul în cap, pe care încă mai-nainte de a muri, o a iertat urmând Stăpânului său, şi întâiului Mucenic Ştefan. Deci se face soborul şi praznicul lui în biserica Sfântului Ioan Botezătorul, aproape de a Adrianilor. Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Zinon şi Zina sluga lui.
Stih : Cu stăpânul nevoitor slugă împreună nevoitoare, Amândouă slugile lui Dumnezeu suferă de sabie tăiere. Aceştia erau din Filadelfia Arabiei, care din vechi se zicea Eman; deci, Zinon se află ostaş cu rânduiala, având pe Zina slugă, care aflând pe Maxim guvernatorul că jertfea idolilor, s-a spus pe sine şi s-au arătat cine sunt; pentru care fu Zinon bătut cu vine de bou, şi fiindcă stă aproape de jertfelnic, lovindu-l cu piciorul l-a răsturnat. Pentru aceasta l-a spânzurat, şi i s-a strujit trupul fără de cruţare, şi i s-a frecat rănile cu oţet şi cu sare; apoi fiind băgat în temniţă, i s-a băgat picioarele în butuc, unde intrând Zina şi fericind şi sărutând legăturile lui, a fost închis şi el din porunca guvernatorului; apoi scoşi fiind iarăşi la întrebare, şi nevrând a se lepăda de Hristos, au fost bătuţi cumplit şi cu frigări de fier înfocate s-au străpuns coapsele şi inima lui Zinon, şi la amândoi legându-li-se subţiorile, au fost spânzuraţi pe lemn cu curele, şi picioarele lor li s-au îngreuiat cu pietre. După aceasta au fost aruncaţi într-o groapă cu foc, adeseori aţâţând văpaia prin turnarea de untdelemn; şi fiindcă dintru aceasta au scăpat cu preamărire nevătămaţi, li s-au tăiat capetele de sabie. Şi se face praznicul lor, în sfânta mucenicie a Sfântului Gheorghe la Cliparisie. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Pombian, care în mare aruncat s-a săvârşit.
Stih : Pombian pompă străină este săvârşind, Din mare spre lăţimea Cerului mergând. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Galation, care în mare aruncat s-a săvârşit.
Stih : Galation apa mării care sărată fiind, Fapte cu multă dulceaţă era socotind. Tot în această zi, Sfânta Muceniță Iuliani şi Satornin fiul ei, care prin foc s-au săvârşit.
Stih : Iuliani şi al ei copilaş, Cu o garoafă înflorită acum în foc sunt arşi. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci. Petrecând în laude şi în rugăciuni, Ierarhe, ai adormit patimile, şi nouă credincioşilor te-ai arătat păzitor priveghelnic, celor ce te lăudăm pe tine cu credinţă, şi săvârşim pomenirea ta. Arătându-te Mucenic şi Ierarh, dumnezeieşte ai câştigat cele cereşti, şi stai înaintea Scaunului Ziditorului, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Slavă...
Răsărit-ai zori, propovăduind pe Iisus Hristos, Cel ce a strălucit din Tatăl mai-nainte de luceafăr, luminătorule al Bisericii, podoaba Ierarhilor. Şi acum..., a Născătoarei :
Legile firii minunat le înnoieşti prin naşterea ta Fecioară, şi ne înnoieşti pe noi, care suntem stricaţi de călcarea cea rea a poruncii; pentru aceea după datorie te lăudăm. Cântarea a 8-a :
Irmos : Tinerii cei grăitori... Ca un Ierarh şi Mucenic, roagă pe Mântuitorul tuturor împreună cu ierarhii şi cu mucenicii, ca să aflăm noi milă, Evsevie sfinţite propovăduitorule. Fiind încuviinţat întru buna cunoştinţă de sineţi, şi păstorind turma cea sfinţită cu toiagul cuvintelor, ai gonit fiarele eresurilor, Preafericite. Binecuvântăm pe Tatăl...
Înfruntând tu Evsevie pe ereticii, cei ce au fost îngreunaţi de înşelăciuni, fără dreptate ai fost omorât de dânşii, nevoindu-te foarte tare. Şi acum..., a Născătoarei :
Ca o mai înaltă a dumnezeieştilor înălţimi, ai născut pe Cuvântul Cel Preaînalt, care a ridicat de la pământ firea cea surpată a oamenilor, prealăudată Fecioară. Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul şi văpaia călcându-o, au săltat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Cântarea a 9-a :
Irmos : Cu adevărat Născătoare... Învrednicitu-te-ai Părinte a vedea cele ce de departe nădăjduia sfinţitul tău suflet, şi te-ai sălăşluit, către Lumina cea neapropiată bucurându-te. Arătatu-te-ai frumos cu cântările cele de Dumnezeu, şi cu faptele cele bune, şi cu strălucirile cele preasfinţite ale nevoințelor, fericite Evsevie. Luminându-se cu frumuseţea bunei credinţe, să adunăm ceată întru veselie, lăudând pe sfinţitul Evsevie. Slavă...
Racla ta izvorăşte Dar de tămăduiri, şi sfântă pomenirea ta luminează lumea ca un soare prea-mare. Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce ai născut cu trup pe Cuvântul cel Preabun, îmbunătăţeşte sufletul meu cel înrăutăţit cu păcatul, iubitoare de bine Fecioară. Irmosul :
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată, cei izbăviţi prin tine, cu cetele cele fără de trupuri slăvindu-te pe tine. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ȘI TREIA Sfânta Muceniță Agripina. LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 4-lea. Podobie : Dat-ai semn celor ce... Pe tine Agripino mult chinuită, Roma te pune înainte, ca grădina pe trandafirul cel cu bun miros bine mirosind cugetul credincioșilor cu mirosurile bunătăților, izgonind prin Dar, mirosul cel rău al patimilor, podoaba muceniţelor și lauda fecioarelor, noianul minunilor. Pe tine ceea ce ai pătimit în Roma, Hristos Dumnezeul nostru, ca o avuție de mult preț te-a dat Siciliei, unde ajungând, pururea pomenită Muceniţă, ai izgonit cu sosirea ta, mulțimea cea rea a dracilor. Pentru aceasta te fericim, și prăznuim astăzi sfântă pătimirea ta, Agripino mult-pătimitoare. Vassa și Paula, din poruncile Celui ce pe umeri poartă toate, te-au purtat schimbând locuri și mări prea-îndelungate, Muceniță Agripino, care, prin Darul cel dumnezeiesc, săvârşeai minuni înfricoșate și te-ai odihnit în locul care Dumnezeu a gătit, făcându-te odihnă celor osteniți, prealăudată Muceniţă. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Pe tine palatul cel curat al Împăratului te rog, mult-lăudată, curăţeşte mintea mea cea întinată cu tot felul de păcate, și o fă lăcaș înfrumuseţat Treimii, Dumnezeirii Celei Preaînalte, ca să măresc puterea ta, și mila cea nemăsurată, fiind mântuit eu netrebnicul robul tău. A Crucii, a Născătoarei :
Dacă te-a văzut pe tine Iubitorule de oameni înălțat pe Cruce, ceea ce Te-a născut strigând, zicea : Cum suferi patimă de bunăvoie, Cela ce ai strălucit din pântecele meu fără de patimă, ca un Atotţiitor, și ai dezlegat de la osândire firea oamenilor cea osândită ? Laud acum Fiul meu pogorârea Ta fără de măsură. Tropar, glasul al 4-lea.
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Agripina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre. Slavă..., Şi acum... al Născătoarei.
LA UTRENIE CANOANELE Amândouă din Octoih, și al Sfintei pe 4. CANONUL Sfintei. Facere a lui Teofan. Cântarea 1-a, glasul al 4-lea : Irmos : Deschide-voi gura mea, și se va umplea de Duh și cuvânt răspunde-voi împărătesei Maicii; și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei bucurându-mă. Cu lumina Darului, care ți-a strălucit ție de sus, gonește negura necunoștinței mele, și-mi dă cu rugăciunile tale dar, ca să-ți laud minunile tale, Muceniță Agripnio. Cu adevărat mai luminat decât soarele ai răsărit la întărirea Bisericii lui Hristos, și cu razele nevoinţelor și ale minunilor tale, Muceniţă, ai luminat marginile lumii. Dorind pe Dătătorul de viață, Mire, ca pe un nemuritor, i-ai adus Lui nevoința ca niște semne de logodnă, și ai luat în locul acelora Împărăţia Cerurilor, și cunună nestricată, Muceniţă pururea pomenită. Slavă...
Ocârmuindu-te de mâna Stăpânului tău, ai plutit pe marea cea nestatornică a păgânătății, cinstită Agripino, și ai sosit la limanul luminării celei de sus, de Dumnezeu fericită. Și acum..., a Născătoarei :
Fecioară Preacurată, ceea ce ai născut pe Mântuitorul și l-ai ținut pe El în dumnezeieștile tale brațe, risipește norul sufletului meu, și-l luminează pe el, ca să te cinstesc pe tine, cea cu nume de Doamnă. Cântarea a 3-a :
Irmos : Arcul celor puternici... Fiind bătută cu toiege, te bucurai, sfărâmând cu dânsele oasele necredinței, și strigând : Nimica nu mă va despărți de dragostea Ta, Hristoase. Ca să scoți la iveală goliciunea vrăjmașilor, te-ai golit de haine Muceniţă; pentru aceea ţi-a dat ție Hristos podoaba nestricăciunii. Gura ceea ce grăia fărădelege asupra ta, Muceniţă a lui Hristos, prea cu dreptate s-a astupat, propovăduind tu slăvirile Mântuitorului. Slavă...
Întinzându-ţi trupul pe pământ slujbașul păgânătăţii, în zadar s-a ostenit; că tu aveai gândul tău întins către Stăpânul. Și acum..., a Născătoarei :
Graiul Isaiei cel evlavios s-a plinit cu adevărat, că Fecioara a născut întrupat pe Dătătorul de viață și Mântuitorul sufletelor noastre. Irmosul :
Arcul celor puternici a slăbit, și cei neputincioși s-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea. Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Cela ce te-ai înălțat... Iubind pe Hristos Cel preafrumos, și înfrumusețându-ți sufletul cu fecioria prin fot felul de osteneli și de nevoi, te-ai logodit cu El ca o fecioară și Muceniță. Pentru aceea te-ai învrednicit cereștilor cămări celor de Mire, rugându-te Lui pentru noi, care te cinstim cinstită, Preafericită. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu nevoință să alergăm noi păcătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință strigând dintru adâncul sufletului : Stăpână ajută-ne, milostivindu-te spre noi, sârguieşte, că pierim de mulţimea păcatelor, nu întoarce pe robii tăi deșerți, că pe tine una nădejde te-am câștigat. A Crucii, a Născătoarei :
Ceea ce Te-a născut pe Tine Hristoase cu trup, în vremile cele mai de pe urmă, pe Cel născut din Tatăl Cel fără de început, văzându-Te spânzurat pe Cruce, striga : Vai mie preaiubite Iisuse ! Cum Te răstignești de bunăvoie acum de oamenii cei fărădelege, Fiule, Cela ce ești slăvit de îngeri ca un Dumnezeu; Te laud pe Tine îndelung-răbdătorule. Cântarea a 4-a :
Irmos : Cela ce șade în slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, nor ușor, a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire prin palmă curată, și a izbăvit pe cei ce strigă : Slavă Hristoase puterii Tale. Cel ce face voia celor ce se tem de Dânsul, prin îngeri te-a dezlegat din legături și din chinuri pe tine, care ai risipit toată necredința, cu legătura dragostei lui Hristos Mirelui tău, Muceniță Agripino. Omorându-te pentru dragostea Celui ce a omorât toată puterea morții, izvorăști Dar pururea viețuitor, tămăduind pe cei omorâţi de patimi, Agripino, ceea ce ești podoaba mucenicilor lui Hristos. Cu dragostea Mirelui tău întrecând toată pofta trupului, cu tărie sufereai durerile, când te bătea, strigând : Nu mă va despărți pe mine de dragostea Ta Hristoase întinderea muncilor. Slavă...
Cine va spune bărbăția fericitei însoțiri, a Vassei adică, și a Agripinei celei înțelepte, care pentru dragostea Treimii, foarte s-au chinuit, prin care au arătat neputincioasă tăria idolilor. Și acum..., a Născătoarei :
Împărăteasa Fecioara, fiind înfrumuseţată cu podoabă aurită, stă acum înaintea Fiului ei Împăratului, ceea ce fără asemănare întrece pe îngerii, care strigă : Slavă puterii Tale, Hristoase. Cântarea a 5-a :
Irmos : Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință. Sălășluindu-se în lăcașul tău Lumina cea neapusă, te arăta pe tine, că trimite-ai în noapte ca ziua lumina minunilor, către cei ce priveau. Mielușeaua cea nespurcată, umblând pe urmele Păstorului dumnezeiește, s-a adus la Dânsul ca o jertfă curată. Slavă...
Având minte plină de lumina proorociei, s-a învrednicit Vassa cea pururea pomenită, a spune mai-nainte cele viitoare, ca și cum ar fi de față. Și acum..., a Născătoarei :
Tămăduiește înrăutățirea sufletului meu, o Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Preabun, care îmbunătățește pe toți. Cântarea a 6-a :
Irmos : Jertfi-voi Ție... Trupul Sfintei Mucenițe, care a strălucit de la Roma ca un soare neapus, primindu-l Sicilia, s-a izbăvit de cumplirea cea întunecată a dracilor. Sfintele Mucenițe cele de trei ori fericite, care mai-nainte de a muri, erau moarte cu așteptarea muceniciei, cu vitejie purtau purtătorul de viaţă trupul tău cel omorât, Agripino. Săbiile vrăjmașului la tine s-au slăbit, căci cu unealta măritelor tale chinuri, ai surpat semeția lui, ca pe niște cetăți neîntemeiate, Agripino. Slavă...
Cu pipăirea moaștelor tale s-a vindecat cea cu curgerea sângelui; leproșii se curățesc cu credința, și cu chemarea Sfântului tău nume fuge toată boala, Muceniță. Și acum..., a Născătoarei :
Slujindu-ne acum cu cuvintele lui Gavriil, Fecioară Preacurată, strigăm : Bucură-te Maică singură binecuvântată, bucură-te ușă, care ai purtat pe Soarele dreptății. Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta. CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi... Apropiindu-se ziua cea purtătoare de lumină a chinurilor tale celor luminoase, întru care cinstind pe acestea, Biserica cea dumnezeiască cheamă pe toți, ca să strige ție cu bucurie : Bucură-te fecioară și Muceniță Agripino preacinstită. SINAXAR
În această lună, în ziua a douăzeci și treia, pomenirea Sfintei Mucenițe Agripina.
Stih : De cumplite răni din bătăi fiind plină. Multe cununi ai stăpânit Agripina. Întru această lună în a douăzeci și treia zi, Agripina prin bătăi din viață se săvârși. Această sfântă era născută și crescută în vestita cetate a Romei. Și de mică da miros inimilor credincioșilor ca un trandafir într-o grădină, și gonea stricăciunea patimilor, pentru că împodobindu-și sufletul cu fecioria și cu bărbăția, și făcându-se mireasă lui Dumnezeu, alergă cu îndrăznire și cu vitejie la mucenicie, dându-se pe sine la multe chinuri și munci, pentru iubirea și dragostea lui Hristos Mirelui său. După aceea fiind bătută cu toiege la trup, a zdrobit oasele păgânătății, și dezbrăcându-o de haina ei, a mustrat și a defăimat goliciunea vrăjmașului. Și legându-o cu legături și punându-o la munci, și de înger dumnezeiesc dezlegându-se, a dezlegat toată credința cea rea, drept aceea și întru acelea munci şi-a dat sufletul la Dumnezeu. Iar Vassa, Paula și Agatonica, luând pe ascuns trupul sfintei de la cetatea Romei, și trecând din loc în loc, și depărtată călătorie pe mare făcând, sosiră la eparhia Siciliei, și-l puseră acolo. Și după ce-l primii cetatea Siciliei, îndată se izbăvi de întunecoasa răutate a dracilor, iar agarenii ispitind să fure cetățuia bisericii ei, le sosi pieirea desăvârșit. Și de atunci până astăzi se curățesc leproșii, mergând acolo cu credință, și fiecare boală fuge cu rugăciunea ei. Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Aristocleu preotul, Dimitrian diaconul și Atanasie anagnostul.
Stih : Aristocleu cu adevărat preabun ostaș fiind. Căci negreșit a biruit tăierea capului răbdând, Atanasie a aflat nemurire, Cu Dimitrian împreună murind prin a sabiei tăiere. Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Evstohie preotul și cei împreună cu el, Gaia nepotul său, și fiii săi Lolia, Prov și Urban.
Stih : Evstohie către sabie se afla uimit, Gândind, socotesc, care va fi al său sfârșit. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Cel ce ai izbăvit în foc pe tinerii lui Avraam, și ai ucis pe haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepți, Prealăudate Doamne : Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri. Ca o porumbiță aurită fiind îngrădită cu arma Crucii, ai prăpădit pe agarenii, care noaptea s-au fost apropiat de cetățuia ta, mântuind pe credincioși de uciderea lor, Muceniță. Răbdând multe feluri de dureri pentru Hristos, Muceniță, ai aflat într-însul odihnă fără durere și nemuritoare, strigând : Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat. Slavă...
Minunatul cel dintre sfinți lucrător și strălucitor întru faceri de minuni, văzând minunile tale Agripino, slăvea pe Dumnezeu, și veselindu-se, cânta : Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat. Și acum..., a Născătoarei :
Purtând în pântece pe Dumnezeu, și rămânând după naștere Fecioară, ca o Maică ai aplecat pe Hrănitorul lumii, Preacurată; pe Care lăudându-L, strigăm : Dumnezeul părinților noștri bine eşti cuvântat. Cântarea a 8-a :
Irmos : Pe tinerii cei binecredincioși.. Noaptea ca ziua s-a văzut, celor ce purtau moaștele tale, Muceniţă, și tot locul, care te primea pe tine, se umplea de miros bun; tabăra cea drăcească tare se izgonea și curgeau picături de vindecări, celor ce preaînălțau pe Hristos în veci. Dorind de Mirele Cel nemuritor, ai alergat după mirurile Lui, râvnind patimilor și morții Lui, mărită Muceniță, și strigând : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, și-L preaînălțați întru toți vecii. Având credința neadormită, și candela ta luminată cu untuldelemn al sângiurilor tale, Muceniţă, cu bucurie ai intrat înlăuntrul cămării de Mire, a veseliei celei cerești, strigând : Pe Domnul lăudați-L lucrurile și-L preaînălțați întru toți vecii. Binecuvântăm pe Tatăl...
Dorind a vedea veselia Domnului, și a cerceta lăcașul Lui, ca întru o căruță călătorind prin sângele tău, la Dânsul ai ajuns, cântând : Pe Domnul lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii. Și acum..., a Născătoarei :
Rugul cu focul rămânând nears întru ardere, însemna mai-nainte taina nașterii tale cea luminată, pentru că ai născut focul Dumnezeirii, și ai rămas nearsă, Preacurată pruncă; drept aceea credincioșii te lăudăm întru toți vecii. Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întu toţi vecii.
Cântarea a 9-a : Irmos : Hristos Piatra cea netăiată... Către sfârșitul muceniciei, Agatonica împreună cu Vassa și cu Paula, cântând cu osârdie, ziceau : Cu adevărat prin voia Celui ce face toate, ți-ai aflat sfârșitul de potriva doririi tale. Cunună de daruri s-a pus pe creștetul tău, Agripino, ca uneia ce ai săvârșit călătoria și ai păzit credința nerăpită, și cetele drepților te-au primit cu bucurie. Muceniță Agripino, ca ceea ce stai cu îndrăzneală înaintea Scaunului Stăpânului, împreună cu toți sfinții cei din veac, cere iertare de greșeli, celor ce te laudă pe tine, preafrumoasă fecioară. Slavă...
Fecioară, ceea ce te-ai sălășluit în cămările Mirelui cele cerești, și privești frumusețile celor nevăzute, și te desfătezi de lumina lui Dumnezeu, luminează pe cei ce te laudă. Și acum..., a Născătoarei :
Ca una ce cu cuviință de Maică ai purtat în brațele tale, pe Cel ce ține în mână toată lumea, scapă-mă din mâna vrăjmașului, ca mântuindu-mă, să laud slava ta, Fecioară Marie. Irmosul :
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTA LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ȘI PATRA Nașterea cinstitului slăvitului Prooroc înainte Mergătorul și Botezătorul Ioan. LA VECERNIA CEA MICĂ La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 4, glasul al 4-lea. Podobie : Cela ce de sus ești chemat... Din pântece sterp s-a născut, dezlegând sterpiciunea inimilor noastre, și spre bună nașterea de fii întru credință și întru adevăr, sufletelor celor neroditoare cuvânt dăruindu-le, slăvitul Mergătorul înaintea venirii lui Hristos; glasul Cuvântului cel binevestit, înainte înseninătorul pocăinței cel cu mare glas, și dumnezeiescul mijlocitor al legii vechi și al celei noi, arătat cunoscându-se, a cărui naștere cu dragoste să o prăznuim, veselindu-ne. De două ori. Vițelul cel gras al înfrânării, acum din cea stearpă s-a născut arătându-ne nouă pe Mielul Cel ce S-a născut din Fecioara Doamnă, care ridică păcatele lumii, turtureaua cea iubitoare de pustie, arătat a răsărit, care vestește primăvara cea dumnezeiască, prin care a încetat iarna cea prea-grea a nedumnezeirii. Și prietenul Mirelui Cel adevărat, arătat a venit, Ioan, rugându-se să se mântuiască sufletele noastre. Cela ce Te-ai născut după dumnezeiasca făgăduință, când maimarele dumnezeiescul Arhanghel, Părintelui tău celui ce se ruga în biserică, a vestit nașterea ta, atunci preotului, celui ce nu credea, și împotrivă grăia, precum scrie, amuțire și asurzire, Gavriil i-a adus, până la nașterea ta; deci tu înainte Mergătorule, după ce te-ai născut, legătura limbii Părintelui tău ai dezlegat, Fericite, și te rogi pentru noi toți. Slavă..., glasul al 8-lea.
Cuvine-se lui Ioan buna mireasmă, cuvine-se Botezătorului podoaba cântărilor, că acesta a propovăduit începătura mântuirii noastre; cel ce a săltat în pântece, și a strigat în pustie : Pocăiți-vă ! Ostașul Împăratului, Mergătorul înaintea Darului, care pe Mielul și Mântuitorul mai-nainte L-a vestit, rugându-se pentru sufletele noastre. Și acum..., a Născătoarei :
Stăpână primeşte rugăciunile robilor tăi, și ne izbăvește pe noi din toată nevoia și necazul. LA STIHOAVNÃ
Stihirile, glasul al 2-lea. Podobie : Casa Eufratului... LA VECERNIA CEA MARE
După obișnuitul Psalm, cântăm : Fericit bărbatul... slava întâia. La Doamne strigat-am. Punem stihirile pe 8. Ale lui Ioan monahul glasul al 4-lea, singur glasul. Limpezește-ți luminat limba ta Zaharie, strigând : Prooroc al lui Dumnezeu va să fie pruncul, și înainte Mergător Dumnezeiescului Cuvânt. Stih : Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil.
Arătatu-te-ai din pântecele Maicii tale, Ioane, sfințit lui Dumnezeu, că nu s-a sculat nimenea dintre oameni, niciodată, mai mare decât tine. Stih : Și tu pruncule, Prooroc Celui Preaînalt te vei chema.
Dezlegat-ai Preafericite, amuțirea tatălui tău, precum încuietorile celeia ce te-a născut, ale nenașterii de fii le-ai dezlegat, născându-te din dumnezeiescul Dar. Slavă..., Și acum...
Ceea ce singură ești nădejdea creștinilor, și folositoare Curată, cu Mergătorul înainte, roagă pe Fiul tău, pentru slugile tale. Tropar, glasul al 4-lea.
Proorocule și Mergătorule înainte, al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celeia ce te-a născut, și amuțirea Părintelui tău s-a dezlegat întru slăvită și cinstită nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu, lumii se propovăduieşte. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat : Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, şi Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
Dezlegat-a tăcerea Zahariei, Ioan născându-se, că nu se cădea să tacă tatăl, venind glasul; ci precum limba ceea ce nu crezuse mai-nainte o a legat, așa arătându-se a dat Părintelui său dezlegare; căruia și bine s-a vestit și s-a născut glasul Cuvântului și Mergătorul înaintea Luminii, care se roagă pentru sufletele noastre. De două ori. Astăzi glasul Cuvântului, glasul părintesc cel oprit pentru necredință îl dezleagă, și arată bună-rodirea de fii ai Bisericii, dezlegând legătura sterpiciunii maicii sale; sfeșnicul luminii înainte merge, raza soarelui dreptății vestește venirea Lui, spre înnoirea tuturor, și mântuirea sufletelor noastre. A lui Anatolie.
Cuvântul lui Dumnezeu vrând să se nască din Fecioară, îngerul din coapse sterpe a ieșit, cel mai mare între cei născuți din femei, și cel mai presus de Prooroci, că se cădea să fie preamărite începăturile dumnezeieștilor lucruri, nașterea afară de vârstă, și zămislirea fără sămânță; Cela ce faci minuni spre izbăvirea noastră, slavă Ție. A lui Andrei Criteanul :
Arătatu-s-a astăzi marele Mergător înainte din pântecele cel neroditor al Elisabetei ieşind, Proorocul cel mai mare decât toți Proorocii, și altul nu este nici nu s-a sculat; că Mergătorului înainte, adică sfeșnicului, lumina cea prealuminată a urmat, și cuvântul glasului, și Mirele aducătorului de mireasă, cel ce a gătit norod ales, și mai-nainte l-a curățit întru Duhul prin apă, odrasla Zahariei și creșterea cea preabună a pustiei, propovăduitorul pocăinței, curățirea greșelilor, care bine a vestit celor din iad învierea morților, și se roagă pentru sufletele noastre. A acestuia :
Prooroc și Mergător înaintea lui Hristos, din pântece te-ai arătat Ioane Botezătorule, săltând și bucurându-te în pântecele maicii tale, văzând pe Împărăteasa venind la slujnică, pe ceea ce purta pe Cel fără de ani, pe Cel din tată fără mamă, și la tine cel ce ai răsărit din cea stearpă, și din bătrânul după făgăduințe. Pe Care roagă-L să miluiască sufletele noastre. Iar a acestuia :
O preaslăvită minune ! Cela ce n-a crezut cuvântului îngerului, celui ce a zis, că va zămisli Elisabeta, și va naște fiu, grăind : Cum aceea va naște, că eu am îmbătrânit, și mădularele ei sau omorât, care s-a osândit să tacă pentru necredință, acela astăzi a văzut născut pe cel făgăduit, și de tăcere dezlegându-se, întru veselie a venit, strigând : Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, că a cercetat și a făcut mântuire norodului său, dând lumii mare milă. A aceluiaşi :
Ioane prealăudate și al lumii Apostole, cela ce ești bunăvestirea lui Gavriil, și odrasla celei sterpe, și creșterea pustiei cea preabună, și adevărate prietene al Mirelui Hristos; pe Acela roagă-L să miluiască sufletele noastre. Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Vizantie.
Astăzi sfeșnicul luminii, cale face înaintea venirii Cuvântului lui Dumnezeu, ca o stea luminoasă; astăzi limba Zahariei, care se deprinsese cu tăcerea, s-a limpezit, îngerul poruncind, că se cădea așa tatălui, să nu păzească tăcerea, glasul ieşind din pântece sterp, și binevestind mântuirea a toată lumea. Și acum..., a Născătoarei :
Elisabeta a zămislit pe Mergătorul înaintea Domnului, iar Fecioara pe Domnul slavei; sărutatu-s-au amândouă maicile, și pruncul a săltat, că înlăuntrul sluga a lăudat pe Stăpânul; minunându-se Maica Mergătorului înainte a început a striga : De unde mie aceasta, ca să vină Maica Domnului meu la mine, ca să izbăvească pe norodul cel deznădăjduit, Cel ce are mare milă. VOHOD : Lumină lină...
Prochimenul zilei, și citirile. De la facere citire : Cap. 17, Vers 15. Zis-a Domnul Dumnezeului Avraam : Sara femeia ta nu se va chema numele ei Sara, ci Sarra va fi numele ei. Și o voi binecuvânta pe dânsa, și-ți voi da ție dintru dânsa fiu, și-l voi binecuvânta pe dânsul, și va fi spre neamuri, și împărații noroadelor dintru dânsul vor ieși. Și a căzut Avraam pe faţa sa, și a zis în cugetul său : Au doară se va naște fiu celui de o sută de ani, și Sarra au doară va naște, de nouăzeci ani fiind; și a zis Dumnezeu lui Avraam, așa este, iată Sarra femeia ta va naște ție fiu, și vei chema numele lui Isaac, și voi pune legătura mea cu dânsul spre împăcare veșnică. Și Avraam și Sarra prea îmbătrânise, vechi fiind de zile, și a râs Sarra întru sine, grăind : Încă nu mi s-a făcut mie aceasta până acum, și domnul meu este bătrân, și a zis Domnul Dumnezeu lui Avraam : Căci râse Sarra întru sine, zicând : Au doară cu adevărat voi naște bătrână fiind ? Au nu este cu putință la Dumnezeu tot cuvântul ? Și Domnul Dumnezeu a cercetat pe Sarra, precum a zis. Și zămislind a născut lui Avraam fiu la bătrânețe, precum i-a zis lui Domnul Dumnezeu, și l-a tăiat pe dânsul împrejur în ziua a opta, precum i-a poruncit lui Domnul Dumnezeu. Și Avraam era de o sută de ani, când s-a născut lui Isaac fiul lui. Și a zis Sarra : A râs de mine Domnul Dumnezeu, că oricine va auzi, se va bucura împreună cu mine. Și a zis : Cine va spune lui Avraam, că Sarra hrănește prunc cu țâță, că am născut fiu la bătrânețile mele. Și a crescut pruncul, și l-a înțărcat. Și a făcut Avraam ospăț mare, în ziua întru care a înțărcat pe Isaac fiul lui. De la judecători citire :
Cap. 13, Vers 2. În zilele acelea, fost-a un om din seminția lui Dan, și numele lui Manoe, și femeia lui stearpă, și nu năștea. Și s-a arătat îngerul Domnului femeii, și a zis către dânsa : Iată tu ești stearpă, și vei lua în pântece și vei naște fiu, și acum să te păzești, să nu bei vin, nici băutură bețivă, și să nu mănânci nimica ce este necurat. Că iată tu în pântece vei lua, și vei naște fiu și nu se va sui briciul pe capul lui, că sfințit lui Dumnezeu va fi pruncul din pântece. Și a mers femeia, și a spus bărbatului său, zicând : Iată un om al lui Dumnezeu a venit la mine, și chipul lui ca chipul îngerului lui Dumnezeu luminat foarte. Și mi-a zis : Iată tu în pântece vei lua, și vei naște fiu, și acum să nu bei vin și băutura bețivă, și să nu mănânci nimic ce este necurat, că sfințit lui Dumnezeu va fi pruncul din pântece până la moartea lui. Și s-a rugat Manoe lui Dumnezeu, și a zis : O Doamne ! Omul pe care l-ai trimis la noi, să vină iarăşi, și să ne învețe pe noi, ce vom face pruncului ce se va naște. Și a venit îngerul la Manoe, și i-a zis : De toate, care am zis femeii tale, să se ferească. Câte ies din viță să nu mănânce, și vin și băutură bețivă să nu bea. Și a zis Manoe către îngerul Domnului : Cum îți este numele tău ? Ca să te slăvim pe tine dacă se va plini cuvântul tău; și a zis lui îngerul Domnului : Pentru ce întrebi de numele meu, și acesta este minunat. Și n-a mai adaos îngerul Domnului a se arăta lui Manoe și femeii lui. Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 40, vers 10. Acestea grăieşte Domnul, mângâiaţi, mângâiaţi pe norodul Meu, grăieşte Dumnezeu. Preoților, grăiți Ierusalimului în inimă, mângâiați-l pe dânsul, că s-a înmulţit smerirea lui, că s-a dezlegat păcatul lui, că a luat din mâna Domnului îndoite pentru păcatele sale. Glasul celui ce strigă în pustie : Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările lui. Toată valea se va umple și tot muntele și dealul se va pleca, și vor fi cele strâmbe drepte, și cele colțuroase căi netede. Și se va arăta slava Domnului, și va vedea tot trupul mântuirea lui Dumnezeu. În munte înalt te suie, cela ce binevestești Sionului, înalță întru tărie glasul tău, cela ce propovăduiești Ierusalimului, înalță nu te teme. Eu sunt Domnul Dumnezeu, Eu voi auzi Dumnezeul lui Israil, și nu voi lăsa pe el. Ci voi deschide din munți izvoare şi prin mijlocul câmpilor fântâni și voi face pustia întru bălți, și pământul cel însetoșat întru izvoare de ape. Veselească-se Cerul deasupra, și norii să roureze dreptate, să răsară pământul și să încolțească, milă și dreptate să arate împreună. Glas de veselie spuneți, și faceți să se audă aceasta până la marginile pământului, ziceți : Că a mântuit Domnul pe sluga Sa Iacov, și de vor însetoşa în pustie, scoate-va lor apă din piatră. Veselește-te cea stearpă, care nu naști, glăsuieşte și strigă, care nu aveai durere. Că mai mulți sunt fiii pustiei, decât ai celei ce are bărbat. LA LITIE
Stihirile glasului 1, singur glasul. Picurați munți dulceață și dealuri ca berbecii săltați, că s-a născut din Elisabeta, cel ce era să petreacă împreună cu voi, Mergătorul înaintea Domnului; care când s-a născut, a dezlegat amuțirea Părintelui său. Pentru aceasta și noi strigăm către dânsul : Botezătorule al lui Hristos, roagă-te să se izbăvească sufletele noastre. Glasule cel de Dumnezeu însemnător, sfeșnicule al luminii, Mergătorule înaintea Domnului, cela ce ești de Hristos mărturisit mai întâi între Prooroci, care faci rugăciuni pentru lume, mai ales adu-ți aminte de turma ta, ca să se izbăvească nevătămată. Propovăduitor fiind al Mielului și Cuvântului lui Dumnezeu, Ioane Proorocule și înainte Mergătorule, ai proorocit cele ce vor să fie, și mai-nainte ai grăit marginilor : Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, și dă tuturor mare milă. Slavă..., glasul al 5-lea, a lui Andrei Criteanul.
Hotarul Proorocilor, și începătura Apostolilor, pe îngerul cel pământesc, și omul cel ceresc, glasul Cuvântului, pe ostașul și Mergătorul înaintea lui Hristos cel din făgăduință, cel ce în pântece mai-nainte a săltat, și întâi a propovăduit mai-nainte de naștere pe Soarele dreptății, astăzi Elisabeta l-a născut, și s-a bucurat, și s-a minunat Zaharia la bătrâneţe, amuțirea aceea ce era ca o legătură lepădând, și ca un Părinte al glasului a proorocit prea-arătat, și tu pruncule, Prooroc Celui Preaînalt te vei chema, și vei merge să gătești căile Lui. Pentru aceasta Îngere, Proorocule, Apostole, ostașule, înainte Mergătorule, Botezătorule și propovăduitorule al pocăinţei, și îndreptătorule al luminii, ca un glas al Cuvântului, roagă-te neîncetat pentru noi, care cu credință săvârșim pomenirea nașterii tale. Și acum..., a Născătoarei :
Fericimu-te de Dumnezeu Născătoare Fecioară, și te slăvim credincioșii după datorie, pe tine cetatea cea nebiruită, și zidul cel nesurpat, și folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre. LA STIHOAVNÃ
Stihirile glasul al 2-lea, singur glasul. Pe Proorocul cel din Prooroc, și odrasla celei sterpe pe cel mai presus decât toți cei născuţi din femei, pe locuitorul pustiei, pe Ioan slăvitul, cu psalmi și cu laude și cu cântări duhovnicești să-l lăudăm, strigând către dânsul; Botezătorule al Mântuitorului și înainte Mergătorule, ca cela ce ai îndrăznire întru cinstită nașterea ta, roagă pe Hristos, să dăruiască pace lumii, și sufletelor noastre mare milă. Stih : Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, că a cercetat, și a făcut mântuire norodului Său.
Venit-a glasul Darului Cuvântului, propovăduitorul Soarelui, cel ce s-a născut astăzi din cea stearpă fără de rod din făgăduinţă, Ioan înainte Mergătorul, noroade bucurați-vă. Venit-a, să ne gătească nouă calea mântuirii, Căruia și săltând s-a închinat fiind în pântecele maicii sale, Mielului Celui ce a ridicat păcatul lumii, și ne dă nouă mare milă. Stih : Și tu pruncule Prooroc Celui Creaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, să gătești calea Lui.
Cela ce din pântecele maicii sale s-a sfinţit, și plinirea proorociei a luat, astăzi din cea stearpă se naște, venirea Domnului propovăduind luminat : Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor. Slavă..., glasul al 8-lea, a Casiei monahiei.
Glasul Proorocului Isaia acum s-a plinit astăzi, întru nașterea lui Ioan celui maimare între Prooroci, că a zis : Iată voi trimite pe îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta. Pentru că ostașul acesta al Împăratului Ceresc mai-nainte mergând, cu adevărat drepte a făcut cărările Dumnezeului nostru, om adică după fire, și înger cu viaţa fiind; că iubind curăţia desăvârșit și înfrânarea, a avut cea după fire, și a fugit de cea peste fire mai presus de fire nevoindu-se. Acestuia toţi credincioșii cu fapte bune urmându-i, să ne rugăm, ca să se roage pentru noi, să se mântuiască sufletele noastre. Și acum..., a Născătoarei :
Vezi pe Elisabeta grăind către Fecioara Maria, ce ai venit la mine Maica Domnului meu ? Tu pe Împăratul porți și eu pe ostașul; tu pe Dătătorul de lege, iar eu pe puitorul de lege; tu pe Cuvântul, și eu glasul cel ce a propovăduit Împărăţia Cerurilor. La binecuvântarea pâinilor.
Tropar, glasul al 4-lea. Proorocule și Mergătorule înainte, al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celeia ce te-a născut, și amuțirea Părintelui tău s-a dezlegat întru slăvită și cinstită nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu, lumii se propovăduieşte. De două ori. Și Născătoare de Dumnezeu Fecioară...O dată.
Și citire a cuvântului. LA UTRENIE La Dumnezeu este Domnul. Troparul de 2 ori.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei : După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea. Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif... Acum a odrăslit nouă odrasla Zahariei, și veselește duhovnicește inimile credincioșilor, podoaba pustiei și temeiul Proorocilor, pentru că s-a arătat Mergător înaintea lui Hristos, și mărturisitor nemincinos venirii lui. Deci cu duhovnicești cântări cu un glas Botezătorului să-i strigăm : Proorocule, propovăduitorule al adevărului, roagă-te să ne mântuiască pe noi. De două ori. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Spăimântatu-s-a Iosif cea mai presus de fire văzând, și cu mintea a socotit de ploaia cea de pe lână, întru zămislirea ta cea fără sămânţă, de Dumnezeu Născătoare, de rugul cel nears în foc, de toiagul lui Aaron ce a odrăslit. Și mărturisind logodnicul tău și păzitorul, preoţilor a strigat : Fecioara a născut, și după naștere iarăşi a rămas Fecioară. După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înțelepciunea și... Începătura venirii lui Hristos, preaslăvit te-ai născut cu adevărat, Ioane prealăudate, cela ce ești capul Proorocilor, și ca un glas al Cuvântului fiind, ai strigat : Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor. Pentru aceasta gătind calea Domnului, Mergător înaintea Darului te-ai arătat marginilor, Botezătorule și Apostole, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Preasfântă Fecioară Maica lui Hristos, patimile sufletului meu cele cumplite vindecă-le, rogu-mă, și iertare îmi dăruieşte de greșelile mele, care fără minte am lucrat, sufletul și trupul întinându-mi, eu ticălosul. Vai mie ! Ce voi face în ceasul acela ? Când îngerii sufletul meu vor despărţi de pătimașul meu trup. Atuncea, Stăpână, ajutătoare mie să-mi fii și folositoare prea-caldă, că pe tine te am nădejde eu robul tău. După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Porunca cea cu taină... Bucură-te tată, veselește-te mamă, că Prooroc ați născut pe pământ, astăzi din făgăduință, pe Mergătorul înainte cel de Dumnezeu chemat, cea stearpă hrănește cu lapte prunc pe Botezătorul, și se bucură Zaharia de cel născut, zicând : Dezlegatu-s-a limba mea cu venirea ta pe pământ, sfeșnicule al Luminii celei mari, cu adevărat minune preaslăvită. De două ori. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Porunca cea cu taină luându-o întru cunoștință, cel fără de trup în casa lui Iosif degrab a stătut înainte, zicând celeia ce nu știa de nuntă : Cel ce a plecat cerurile cu pogorârea, încape fără de schimbare tot întru tine, pe Care și văzându-L în pântecele tău luând chip de rob; mă spăimântez a striga către tine : Bucură-te Mireasă, care nu știi de mire. Antifon 1, al glasului 4.
Prochimen, glasul al 4-lea. Și tu pruncule, Prooroc Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, să gătești calea Lui. Stih : Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, că a cercetat și a făcut mântuire norodului Său.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Luca : În zilele acelea îngreuiatu-s-a Elisabeta femeia Zahariei...
Psalm 50. Slavă..., glasul al 2-lea.
Pentru rugăciunile Mergătorului înainte, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre. Și acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre. Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...
Stihira, glasul al 2-lea.
Cel ce din pântecele maicii sale s-a sfințit, și plinirea proorociei a luat, astăzi din cea stearpă se naște, venirea Domnului propovăduind luminat. Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor. CANOANELE
Două; cel dintâi cu Irmosul pe 8, iar al doilea pe 6. CANONUL întâi. Facere a lui Ioan monahul. Cântarea 1-a, glasul al 4-lea : Irmos : Pe voievozii cei tari, pe cele trei părți ale sufletului, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i, rogu-mă, ca Ție, ca întru o alăută întru omorârea trupului, să-Ți cânt cântare de biruință. Ca un luceafăr de dimineață frumos, mergând înaintea soarelui odrasla celei sterpe, a propovăduit arătat nașterea cea din Fecioară acum la toată lumea; luminând marginilor lumina bunei-credințe și a Darului. Prooroc Celui de sus te vei chema cu adevărat, că vei merge înaintea feţei lui Hristos, strigat-a Zaharia către tine fiul său, Ioane prealăudate, de Preasfântul Duh fiind purtat, ca să gătești calea Făcătorului. Cuvintele lui Gavriil auzindu-le Zaharia, dumnezeieștii vestiri s-a arătat neplecat, și cu tăcere s-a osândit, însă s-a dezlegat degrab de aceasta, că s-a născut glasul Cuvântului, Ioan înainte Mergătorul. A Născătoarei :
Cetatea lui Dumnezeu, Împăratului tuturor, lăcașul lui Dumnezeu cel curat, vistierie cinstită, de Dumnezeu Născătoare Preacurată, păzește moștenirea ta, care pururea te laudă pe tine, și cinstește cu credință nașterea ta. Alt Canon,
Cântarea 1-a, glas acelaşi Irmos : Deschide-voi gura mea... Împodobească-se acum Biserica cu Darul Duhului, și se luminează, și se înfrumusețează, ziua nașterii Mergătorului înainte, cu veselie cinstind și lăudând. Propovăduitorul Darului, și cel mai luminos decât luceafărul, pe Soarele slavei l-a vestit astăzi, și strălucirea Lui care era să se arate, mai-nainte o a propovăduit acum marginilor tuturor. Slavă...
Noaptea nedumnezeirii de pe pământ se gonește, întru nașterea ta, Mergătorule înainte, și razele Darului la marginile lumii se revarsă, că tu vestești pe Soarele Cel neapus. Și acum..., a Născătoarei :
Cunoștința zămislirii tale o a arătat nașterea celei sterpe, Preacurată, mai-nainte vestind, și însemnând nașterea ta cea fără de sămânță, că rod din pântece neroditor a adus. Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a :
Irmos : Nu întru înțelepciune, și în putere, și în bogăție ne lăudăm; ci întru Tine înțelepciunea Tatălui cea Ipostatnică Hristoase; că nu este Sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni. Stăpânească nașterea cea din Fecioară se săvârșește, și încă și a slugii celei iubite, cea din Maică bătrână, și stearpă cu adevărat, că înaintea minunii merge minunea. Cea bătrână și stearpă, pe Fecioara Maică a sărutat, cunoscând fără minciună, că cu nașterea aceleia se va dezlega legătura sterpiciunii, prin voia lui Dumnezeu. A Născătoarei :
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu întrupat, neștiind de nuntă, pe mine cel învăluit cu asuprelile patimilor mă întărește; că nu este altă ajutătoare afară de tine, Preacurată. Alt Canon,
Irmos : Pe ai tăi cântăreți... Glasul ieșirii tale din cea stearpă, dezlegând legătura glasului părintesc, Slăvite, ai propovăduit limpede acum dumnezeieștile mai-nainte însemnări ale pogorârii lui Hristos, celei mai presus de minte. Din cea stearpă neroditoare răsărind vestitorul bunei rodiri celei întru Hristos, a tăiat cu securea propovăduirii, neînțelepția cea stearpă și neroditoare a norodului evreiesc. Slavă...
Razele Darului celui nou au strălucit astăzi luminat întru nașterea ta, înainte Mergătorule, și întunecatele vorbe cele dedemult, și chipurile Scripturii celei umbroase a trece au început. Și acum..., a Născătoarei :
Dezlegat-a nașterea ta, Fecioară, legătura osândirii omenești, și printr-însa ne-a adunat pe noi cu Darul, binecuvântând pe toți, cei ce te cinstim pe tine de Dumnezeu Născătoare. Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Spâimântatu-s-a Iosif. Ca un soare luminos din pântecele Elisabetei, a răsărit nouă fiul Zahariei, și a dezlegat amuţirea Părintelui său, și tuturor noroadelor cu îndrăzneală multă a strigat : Îndreptați căile Domnului, pentru că acesta va slobozi, și va mântui, pe cei ce aleargă la Dânsul. Pe Acesta ce L-ai propovăduit Ioane, roagă-L să mântuiască sufletele noastre. De două ori. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Spăimântatu-s-au Curată toate cetele îngerești de înfricoșată taina nașterii tale, cum Cel ce ține toate numai cu voia, în brațele tale ca un om S-a ținut și a luat început Cel mai-nainte de veci, și cu lapte S-a hrănit, Cel ce hrănește toată suflarea cu negrăita bunătate; și pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu după adevăr lăudându-te, te slăvesc. Cântarea a 4-a :
Irmos : Cela ce șade în slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, și a izbăvit pe cei ce strigă : Slavă Hristoase puterii Tale. Taină merge înaintea tainelor celor negrăite, cu înnoirea așezământului legii celei firești, înainte vestind dezlegarea durerii, îndreptarea acesteia Hristos, și îndumnezeirea. Isaia despre partea Tatălui mai-nainte a grăit către Fiul, Cel ce era să Se întrupeze : Iată Eu voi trimite înaintea feței Tale pe pământescul înger, cel întocmai cu îngerii, care va striga : Slavă Hristoase puterii Tale. Ca să slujesc Stăpânului ca o slugă, m-am născut, că spre aceasta am venit, să vestesc venirea Lui, ca mai-nainte să încredințez nașterea Lui cea din Fecioară, bătrâna cea stearpă cu preaslăvire odrăslind. A Născătoarei :
Sfânta de Dumnezeu Născătoare, întru care bine a voit a se sălășlui ca întru o casă binemirositoare, Cuvântul Tatălui, Dumnezeu Cel Preaînalt, nu s-a stricat la pântece, nici o a durut, că a născut pe Emanuil, Dumnezeu și Omul. Alt Canon,
Irmos : Sfatul cel neurmat... Râurile își gătesc curgerile, și Iordanul mai-nainte își împodobește apele, văzând astăzi născut din cea stearpă pe sluga Stăpânului său. Darurile bunătății Făcătorului se arată de sus, răsărind luceafărul pe pământ și propovăduind strălucirea lui și venirea. Slavă...
Trâmbiţa cea cu mare glas Ioan astăzi se naște pe pământ din cea stearpă, și vestește oamenilor pe Domnul, Împăratul Cel ce S-a născut negrăit din cea Curată. Și acum..., a Născătoarei :
Pe tine, ca pe ceea ce ești plinirea chipurilor și asemănărilor celor din umbră Preacurată, toţi Proorocii te laudă cu glasuri, mai-nainte vestind tuturor slăvirile și minunile tale. Cântarea a 5-a :
Irmos : Acum Mă voi scula după proorocie, a zis Dumnezeu, acum Mă voi proslăvi, acum Mă voi înălța, luând din Fecioară pe cel căzut, și la lumina cea minunată a Dumnezeirii Mele înălţându-l. Pământul a răsărit pe propovăduitorul cel prea-adevărat, pe glasul cel ce a propovăduit tuturor cu limba Duhului, pe Fiul Fecioarei, dreptatea Care S-a arătat din Cer prin materia trupului. Pusu-te-a pe tine Domnul sfeșnic prea-adevărat al lui Hristos, ca să luminezi pe toți; iar numai pe cei ce vrăjmăşesc lui îmbrăcându-i întru rușine ca întru o haină, și pe Fiul Cuvântul lui Dumnezeu fără minciună propovăduindu-L. Veselească-se toată făptura dumnezeiește întru nașterea ta, că tu înainte Mergătorule înger pământesc și om ceresc te-ai arătat, pe Dumnezeul Ceresc întrupat mai-nainte vestindu-L nouă. A Născătoarei :
Din tine Tatăl, Cuvântul cel ce este împreună cu tine pururea veșnic și nedespărțit, se naște ca un Fiu Unul-Născut, și întru cele mai de pe urmă din Fecioară, Acelaşi de la Duhul Sfânt, S-a întrupat. Alt Canon,
Irmos : Spăimântatu-s-au toate... Întărească-se firea, ceea ce slăbise mai-nainte, spre rodirea de fii a celor buni, din pântece sterp născându-te tu, și celor muritori se propovăduiește viața, întru nașterea ta preamărite, înainte Mergătorule. Făclia cea nestinsă din cea stearpă ieșind, a vestit pe Soarele slavei Cel ce era să răsară din Fecioară, care pe toți oamenii a luminat cu lumina pogorârii Sale prin Darul. Slavă...
Leagă-se limbile cele mult grăitoare ale nedumnezeirii, iar buzele credincioșilor se lărgesc spre slava și cântarea Domnului tuturor, înainte Mergătorul aceasta pe pământ astăzi vestindu-o, și limpede mai-nainte propovăduindu-o. Și acum..., a Născătoarei :
Cu graiuri proorocești Elisabeta slava ta Preacurată slăvind, măririle nașterii tale celei dumnezeiești bucurându-se, le-a propovăduit arătat, că tu ești veselia tuturor și lauda. Cântarea a 6-a :
Irmos : Venit-am întru adâncurile mării, și m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe, ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viața mea Multmilostive. Pe Dumnezeu Cuvântul, L-ai cunoscut ca un Prooroc în pântecele maicii tale, și prin limba ei lucrând, de Dumnezeu ai grăit, în cămară întunecată văzând Lumina cea neapropiată. Fără tăcere ca un glas al celui ce strigă, pe Mântuitorul lumii, Botezătorule, rugându-L nu înceta, ca să dezlege sterpiciunea sufletească a celor ce laudă nașterea ta. A Născătoarei :
Sălășluire Dumnezeirii celei neîncăpute pântecele tău Curată s-a arătat, o de Dumnezeu Născătoare, spre care cetele cerești fără temere a privi nu pot. Alt Canon,
Irmos : Înțelepților de Dumnezeu... Sabie cu două ascuțituri nașterea ta înainte Mergătorule, vrăjmașul cel oștitor a luat, că tu omorârea lui, și învierea oamenilor ai propovăduit. Dumnezeiasca bogăție din dumnezeiasca înălțime S-a arătat spre toate luminat, a moștenirii fiești și a darului oamenilor, născându-se astăzi propovăduitorul Lui. Slavă...
Miruri cu bună-mireasmă pustia izvorăște cu înțelegere, vestirile cele din nașterea ta din cea stearpă, prealăudate, luând din Mirul cel nedeșertat Hristos. Și acum..., a Născătoarei :
Cunoscându-te pe tine numai Stăpână a fi Maică a lui Dumnezeu, mai-nainte a săltat dumnezeiescul înainte Mergătorul în pântecele Maicii sale, Curată, și slăvirile tale mai înainte le-a propovăduit. CONDAC, glasul al 3-lea.
Podobie : Fecioara astăzi... Ceea ce mai-nainte era stearpă, astăzi pe Mergătorul înainte al lui Hristos naște, și el este plinirea a toată proorocia. Că pe Care Proorocii mai-nainte L-au propovăduit, pe Acesta în Iordan mâna punându-şi, s-a arătat Cuvântului lui Dumnezeu, Prooroc propovăduitor, împreună și înainte Mergător. ICOS
Să lăudăm acum pe Mergătorul înaintea Domnului, pe care Elisabeta preotului l-a născut din pântece neroditor, însă nu fără sămânță; că Hristos numai a trecut prin țarină neumblată fără sămânță. Însă pe Ioan cea stearpă l-a născut, dară fără de bărbat nu l-a născut pe el, iar pe Iisus cu umbrirea Tatălui și a Dumnezeiescului Duh, Fecioara cea curată L-a născut; însă Celui fără de sămânță s-a arătat cel din cea stearpă, Prooroc propovăduitor, împreună și înainte Mergător. SINAXAR
În această lună, în ziua a douăzeci și patra, Nașterea cinstitului măritului Prooroc înainte Mergătorul și Botezătorul Ioan
Stih : Zahario împreună cu a ta soție, dănțuiește tare. Nu mulți copii născând, ci unul și mare. Mergătorul în a douăzeci și patra zi, Din Maică născându-se pe pământ se ivi. Acesta este mărturisit de Hristos mai mare decât toți cei născuți din femei, și mai mult decât Prooroc, care a săltat în pântecele maicii sale, și a propovăduit oamenilor venirea Mântuitorului nostru, și a mers mai-nainte la iad, ca să binevestească învierea. Acesta a fost fecior Zahariei arhiereului și al Elisabetei celei sterpe, fiind născut din făgăduință. Acesta a dezlegat tăcerea tatălui său, când s-a născut, și a umplut toată lumea de bucurie. Drept aceea și îngerii astăzi se bucură cu oamenii, și toată lumea este plină de bucurie și de veselie. Și se face soborul lui în sfânta sa casă de rugăciune, ce este în Forachia. Tot în această zi, soborul Drepților Zaharia și Elisabeta.
Stih : Împreună cu născătorii Mergătorului înainte dedemult erau bucurându-se, Cunoscuții; iar acum și făptura este veselindu-se. Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Panaghiot Cesarineanul cel ce în Constantinopol, care a mărturisit la anul o mie șapte sute şaizeci și cinci.
Stih : Panaghiot cel din Cesaria a murit, Pentru dragostea Domnului, o de bunul său sfârșit. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Cei trei tineri în Babilon, porunca tiranului nebunie socotindu-o, în mijlocul văpăii au strigat : Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri. Întunecată era mai-nainte toată firea pământenilor, o înainte Mergătorule ! Ci tu luceafărul cel de dimineață te-ai arătat strigând : Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri. Firea cea bolnavă toată o a vindecat nașterea ta cea din cea stearpă, învățându-o înainte Mergătorule să cânte : Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri. Născutu-te-ai înainte Mergătorule din cea stearpă, că stearpă făcându-se legea, a venit cu adevărat Darul, strigând lui Hristos : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri. A Născătoarei :
Fecioară Preacurată binecuvântată, roagă-te pentru noi cei ce ne rugăm ție; căci spre tine nădăjduim toţi și strigăm ție : Stăpână, nu trece cu vederea pe robii tăi. Alt Canon,
Irmos : N-au slujit făpturii... Cel ce a făcut toate cu Duhul ca un Domn și Făcător a toate, din Maică stearpă rod a adus astăzi pe Mergătorul înainte, că firea omenească cea neroditoare, va rodi cele dumnezeiești. Precum a înviat cu nașterea ta pântecele maicii tale cel omorât, de viață dătătorul Hristos, așa prin propovăduirea ta a sculat, și a întărit înainte Mergătorule, nădejdile oamenilor cele omorâte. Slavă...
Mai presus decât soarele pe tine dumnezeiesc luminător pustiul primindu-te, prealăudate, frumos prin tine se luminează, și se împodobește, și împreună cu toate, binecuvintează pe Domnul și Dumnezeu în veci. Și acum..., a Născătoarei :
A vedea slava ta, Preacurată, drepții dedemult căutau care o vedem noi, și cu credință te cinstim pe tine și strigăm preaslăvită : Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Stăpână. Cântarea a 8-a :
Irmos : Izbăvitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se țineau de buna credință în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, și i-ai învățat să cânte : Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul. Slugă de lege puitoare a fost Moise, iar Iisus este Dumnezeu al legii noi, iar acum înainte Mergătorul ca un mijlocitor al amândurora cântă : Toate lucrurile binecuvântați, lăudați pe Domnul. Din pântece pustiu turtureaua a venit, și ca o dumbravă de Dumnezeu sădită acum a adus Bisericii pe Mergătorul înaintea lui Hristos, și cântă : Toate lucrurile binecuvântați, lăudați pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii. Norodul cel de Dumnezeu purtător, neamul cel sfânt pe turtureaua lui Hristos urmați, și dulce cântați, întru curățenie viețuind : Toate lucrurile binecuvântați, lăudați pe Domnul. A Născătoarei :
Pe cea Curată și Fecioară să o cinstim, care a zămislit în pântece mai presus de fire, spre mântuirea noastră, pe Cuvântul Cel fără de început și nezidit, Căruia și cântăm : Binecuvântați lucrurile pe Domnul. Alt Canon,
Irmos : Tinerii în buna credință... Prieten și Apostol al Făcătorului și propovăduitor și Botezător, și dumnezeiesc înainte Mergător, mărturisitor și învățător, mijlocitor și înger, și slujitor și rugător al nostru a fi, prealăudate, din cea stearpă ai ieșit. Acestea mai-nainte însemnându-le cu cuvintele și cu faptele. Deschisu-s-au vistieriile darurilor legii noi, Mergătorule înaintea lui Hristos, și obișnuința jertfelor celor dedemult întru nașterea ta s-a oprit, și a încetat, și norodul cel nou cântă, și preaînalță pe Hristos în veci. Binecuvântăm pe Tatăl...
Ca niște flori frumoase ale Dumnezeiescului Cuvânt împletind cu laude cunună, ție astăzi o aducem, înainte Mergătorule prealăudate, și cu mulțumire strigăm lui Hristos de cununi Dătătorului : Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați în veci. Și acum..., a Născătoarei :
Legătura amuţirii mai-nainte s-a dezlegat Fecioară întru nașterea ta, și buzele s-au deschis spre lauda Celui născut al tău, ale noastre celor ce te lăudăm pe tine, și strigăm către Dânsul : Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii. Cântarea a 9-a :
Irmos : Taina lui Dumnezeu cea ascunsă și nespusă întru tine Preacurată Fecioară, arătat se săvârșește, că Dumnezeu pentru milostivire dintru tine S-a întrupat. Pentru aceea pe tine ca pe o Născătoare de Dumnezeu te slăvim. Iată glasul înainte Mergătorul este de față înaintea inimilor celor sterpe și pustiite, strigând : Gătiți acum calea lui Hristos, că vine întru slavă, Căruia plecându-ne Îl slăvim. Ca cel ce dedemult întru Preasfântul Duh arătat, ai propovăduit pe Fiul Mielului lui Dumnezeu, înainte Mergătorule, care ridică păcatul lumii, turmei tale cere-i dezlegare de greșeli. A Născătoarei :
Ceea ce stăpânești toate făpturile, dăruieşte norodului tău semne de biruință, punând pe vrăjmașul, supus Bisericii, ca să te slăvim pe tine ca pe o Născătoare de Dumnezeu. Alt Canon,
Irmos : Tot neamul pământesc... Porțile Dumnezeieștii lumini astăzi încep a se deschide, și mai-nainte se vestește închiderea cămărilor întunericului; că propovăduitorul și Mergătorul înaintea lui Hristos la lumina vieții ieșind, acestea le-a propovăduit, și prin glasul părintesc le-a întărit. Ploaia cea înțelegătoare, cea din norul și rădăcina cea neumedă, înainte Mergătorul, tuturor a propovăduit, că era să vină curgerea cea cerească a izvorului păcii, spre înnoirea firii omenești întru Duhul, ca să înmulțească rodurile Darului. Slavă...
Ca un Cer cu stele se luminează și se împodobește Biserica astăzi, cu dumnezeieștile daruri ale Mergătorului înainte și laudă nașterea lui, slăvind și lăudând pe Domnul tuturor, ca pe un solitor de darurile cele mai bune. Și acum..., a Născătoarei :
Apa vieţii Domnul din tine a izvorât dumnezeiască Mireasă, și ne-a spălat și ne-a sfințit pe noi cei ce L-am primit pe Dânsul cu credință, și moșteni împărăției Sale ne-a arătat pe noi, cei ce lăudăm bunătatea Lui, și pe tine cu dragoste călduroasă te slăvim. LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziți glas... Nașterea Mergătorului înainte cea făcătoare de bucurie, astăzi dezleagă întristarea amuţirii Părintelui său, și sterpiciunea celeia ce l-a născut, și vestește această bucurie și veselie de acum. Pentru aceasta și toată făptura luminat o prăznuiește. De două ori. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Proorocii au propovăduit, Apostolii au învățat, și Mucenicii cu dumnezeiască înțelepciune pe Fiul tău de Dumnezeu Născătoare, luminat L-au mărturisit Dumnezeu a toate, Preacurată; cu care pe tine te slăvim, cei ce ne-am scăpat prin tine, de osânda cea dedemult. LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul al 8-lea. Podobie : O preaslăvită minune... O preaslăvită minune ! Din Maică bătrână, înainte vestitorul Cuvântului lui Dumnezeu Ioan, astăzi a ieși sârguieşte, și limba cea legată, mai limpede grăitoare prin nașterea sa o arată. O negrăit sfatul Tău, Stăpâne ! Cu care, Hristoase, izbăvește sufletele noastre ca un Îndurat. O preaslăvită minune ! Cel mai înalt decât Proorocii cei născuți din femei, dezleagă defăimarea sterpiciunii maicii sale, cel ce a venit cu Duhul și cu puterea lui Ilie, să gătească calea Domnului. O negrăită milostivirea Ta, Stăpâne ! Cu care, Hristoase, mântuiește sufletele noastre ca un Îndurat. O preaslăvită minune ! Cel ce a propovăduit deșertarea lui Hristos cea pentru oameni, mai presus de toți îl arată pe el glasul, și sterpiciunea celeia ce l-a născut o dezleagă cu dumnezeiasca putere, și glasul Zahariei. O minunile Tale cele mari, Stăpâne ! Cu care, Hristoase, izbăvește, pe cei ce cinstesc pe marele Tău înainte Mergător. O preaslăvită minune ! Prooroc și înainte Mergător, mai presus decât cei născuți din femei se arată, și mai înălţat decât Proorocii, și înainte vestitor venirii lui Hristos, cel ce mai-nainte a săltat în pântecele maicii sale. O darurile Tale cele prea mari, Iubitorule de oameni ! Cu care, Hristoase, izbăvește sufletele noastre, ca un Atotputernic. Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Anatolie.
Steaua stelelor înainte Mergătorul, din pântece sterp se naște astăzi pe pământ, Ioan cel de Dumnezeu dorit, și arată raza lui Hristos, Răsăritul cel de sus, spre dreapta mergere a credincioșilor. Și acum..., a Născătoarei :
VEZI : Că de se va întâmpla praznicul Mergătorului înainte Duminică, punem înainte toate ale învierii.
Născătoare de Dumnezeu, tu ești vi|a cea adevărată, care ai odrăslit nouă Rodul vieții, ție ne rugăm : Roagă-te, Stăpână, cu Mergătorul înainte, să se miluiască sufletele noastre. SLAVOSLOVIA cea mare.
După, Sfinte Dumnezeule... Troparul Sfântului, Slavă..., Și acum..., a Născătoarei. Ecteniile și Otpustul. Și se ung de la preot frații, cu untdelemn din candela Sfântului.
Ceasul întâi, și Otpustul deplin.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI CINCEA Sfânta Preacuvioasa Muceniță Fevronia. LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile, pe 6. Şi cântăm 3 Stihiri ale Mergătorului înainte, glasul al 4-lea, însuşi glasul Dezlegat-a tăcerea Zahariei Ioan născându-se, că nu se cădea să tacă tatăl, venind glasul; ci precum limba ceea ce nu crezuse mai-nainte o a legat, așa arătându-se a dat Părintelui său dezlegare; căruia și bine s-a vestit și s-a născut glasul Cuvântului și Mergătorul înaintea Luminii, care se roagă pentru sufletele noastre. De două ori. Astăzi glasul Cuvântului, glasul părintesc cel oprit pentru necredință îl dezleagă, și arată bună rodirea de fii ai Bisericii, dezlegând legătura sterpiciunii maicii sale; sfeșnicul luminii înainte merge, raza Soarelui dreptății vestește venirea Lui, spre înnoirea tuturor, și mântuirea sufletelor noastre. A lui Anatolie.
Cuvântul lui Dumnezeu vrând să Se nască din Fecioară, îngerul din coapse sterpe a ieșit, cel mai mare între cei născuți din femei, și cel mai presus de Prooroci, că se cădea să fie preamărite începăturile dumnezeieștilor lucruri, nașterea afară de vârstă, și zămislirea fără sămânță; Cela ce faci minuni spre izbăvirea noastră, slavă Ție. Alte Stihiri ale Sfintei, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn... Răbdat-ai chinuri de potriva luptelor tale, Fevronia prealăudată, amestecând sângele muceniciei cu sudorile sihăstriei; pentru aceasta şi cunună îndoită ţi-a dat ție Făcătorul de bine, către Care te-ai şi suit, împodobită cu luminile ca o fecioară curată, şi ca o Muceniță nebiruită. Frumuseţea sufletului tău cea îndumnezeită, s-a potrivit cu frumuseţea trupului, căci ai strălucit ca un crin înălbit în lăcaşurile Cuvioşilor, şi roşită cu curgerile sângelui, mireasă curată. Pentru aceea te-a şi primit cămara de Mire cea cerească şi veselitoare, şi casă de taină nestricată, ca pe o fecioară şi Muceniță. Împrejurul tău a tăbărât îngerul cel izbăvitor, Fevronia prealăudată, căci din pruncie te-ai arătat temătoare de Domnul, şi dată ca o danie veselitoare, păstrată pentru Atotțiitorul. Pentru aceea ai şi călcat nebunia lui Selin, şi încununându-te, ai alergat către Hristos Mirele tău. Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea :
Elisabeta a zămislit pe Mergătorul înaintea Domnului, iar Fecioara pe Domnul slavei; sărutatu-s-au amândouă maicile, și pruncul a săltat, că înlăuntrul sluga a lăudat pe Stăpânul; minunându-se Maica Mergătorului înainte a început a striga : De unde mie aceasta, ca să vină Maica Domnului meu la mine, ca să izbăvească pe norodul cel deznădăjduit, Cela ce are mare milă. Şi acum... STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea : Vezi pe Elisabeta grăind către Fecioara Maria : Ce ai venit la mine Maica Domnului meu ? Tu pe Împăratul porţi şi eu pe ostaşul; tu pe Dătătorul de lege, iar eu pe puitorul de lege; tu pe Cuvântul, şi eu glasul, cel ce a propovăduit Împărăţia Cerurilor. Tropar, glasul al 4-lea.
Proorocule și Mergătorule înainte, al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celeia ce te-a născut, și amuțirea Părintelui tău s-a dezlegat întru slăvită și cinstită nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu, lumii se propovăduieşte. Slavă..., al Sfintei, asemenea.
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Fevronia, strigă cu mare glas : Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre. Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE Din Octoih unul pe 6, şi din Minei, Canoane două pe 8. CANONUL Mergătorului înainte. Facere a lui Ioan Monahul. Cântarea 1-a, glasul al 8-lea : Irmos : Apa trecându-o ca pe uscat... Având pe îngerul cel ceresc mai-nainte, slăvit înseninător al naşterii tale celei dumnezeieşti, te-ai arătat înger pământesc, şi om ceresc, Mergătorule înainte. Cu înălţimea vieţii celei mai presus de fire, ca un Cer şi ca o tărie cuvântătoare te-ai arătat, câştigând pe Hristos ca pe un soare în mijloc, şi bunătăţile ca nişte stele. Scumpă este moartea ta, Înţelepte, înaintea Domnului, Celui ce S-a jertfit pentru noi, şi partea cea bărbătească ca un miel cuvântător ai purtat. A Născătoarei :
Sălăşluindu-se întru tine Mântuitorul, pruncă, ai izgonit păcatul cel cu adevărat de multe lucrări, cel ce s-a sălăşluit în mine, şi m-a arătat pe mine locuitor raiului. Alt CANON al Sfintei.
Facere a lui Teofan. Cântarea 1-a, glasul şi Irmos acelaşi. Ceea ce ai fost părtinitoare slavei lui Hristos, Fevronie, dă-mi mie dar şi luminare, să laud cu cântări, prăznuirea ta cea purtătoare de lumină şi cinstită. Cu cugetarea morţii cea de-a pururea luminându-ţi sufletul, Muceniță Fevronia, ai alergat către înălţimea muceniciei, aducându-te lui Hristos prin mulţimea muncilor. Slavă...
Cu ostenelile sihăstriei arătat ogorând holda inimii tale, Muceniţă, ai cules cu chinuire cununile mucenicilor, cântând Dumnezeului nostru, că S-a proslăvit. Şi acum..., a Născătoarei :
Cel ce toate zideşte cu ameninţarea, din tine Maica lui Dumnezeu S-a întrupat; de care cu bună-credinţă poftind fecioara Fevronia, prin mucenicie s-a adus către Dânsul. Cântarea a 3-a :
Irmos : Doamne cela ce ai făcut... Odrasla cea cu multe flori a pântecelui celui neroditor, arată sufletul meu cel fără de rod mult-roditor de odraslele cele bune, ca o vie prăsitoare, ce izvorăşte strugurii cei dulci ai bunătăţilor. Din rădăcina cea cu adevărat sfinţită, şi din sămânţa cea curată a odrăslit ramură înfrumuseţată, şi roditoare de sfinţenie, şi pe Hristos, Cel ce a răsărit din Iesei rădăcina cea dumnezeiască, odrasla Cea purtătoare de viaţă o ai botezat, Fericite. Suspinurile cele neîncetate şi lacrimi dese, şi inimă înfrântă, şi duh smerit, şi plângerea cea lucrătoare de lumină, şi căldura umilinţei, şi pururea viitoare dorire dăruieştemi-le mie, prealăudate. A Născătoarei :
Odrăslind din rădăcina cea de pe pământ, odrasla cea pururea înfloritoare, şi înfrumuseţată odraslă a firii, ai odrăslit pe Hristos floare a Dumnezeirii, Preacurată Stăpână, căci te însemna pe tine toiagul lui Aaron. Alt Canon,
Irmos : Tu eşti întărirea celor ce... Putut-ai întru Duhul a surpa sprânceana cea tirănească şi nedumnezeirea a multor dumnezei, mărită Fevronia. Tu ai întărit acum Stăpâne cu mâna Ta cea tare pe mărita Fevronia, care s-a trudit ca o Muceniță. Slavă...
Tăindu-ţi-se trupul pentru Hristos, preaînţeleaptă curată, muceniceşte ogorai desfătarea raiului. Şi acum..., a Născătoarei :
Lăudata Muceniță Fevronia te-a aflat pe tine Maica lui Dumnezeu Preacurată, ajutor, şi pe tirani i-a ruşinat. Irmosul :
Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu. Condacul Sfintei, glasul al 6-lea.
Podobie : Ceea ce eşti folositoare... Mirele meu cel prea-dulce, Hristoase, a strigat Fevronia, nu-mi este mie cu anevoie a merge pe urma Ta; căci dulceaţa dragostei Tale a întraripat sufletul meu cu nădejdea, şi frumuseţea milostivirii Tale a îndulcit inima mea, ca să beau paharul pătimirii după Tine; ca să mă numesc şi vrednică a dănţui în cămară împreună cu fecioarele cele înţelepte. Pentru aceasta Preacuvioasă răbdătoare de chinuri, cinstind nevoinţele ostenelilor tale, te rugăm pe tine, roagă-te, să nu ni se închidă şi nouă uşile cămării. Sedealna Mergătorului, glasul al 8-lea.
Podobie : Porunca cea cu taină... Rodul Zahariei, floarea celei neroditoare, s-a născut nouă astăzi din făgăduinţă, cinstitul Ioan înainte Mergătorul lui Hristos, şi săltând în pântecele maicii lui înaintea naşterii, propovăduieşte pe Ziditorul tuturor. Acesta a descoperit dumnezeiască arătarea cea negrăită şi mântuitoare, pe acesta toţi să-l cinstim. Slavă..., Sedealna Sfintei, glasul 1.
Podobie : Mormântul tău... Dorind pe Hristos cel frumos întru podoabă, degrab ai mers către luptele cele prea mari, prin care de tot ai omorât pe începătorul răutăţii; dintru ale cărui curse cu multe vicleniri, izbăveşte-mă prin rugăciunile tale Fevronia, îndreptându-mă către dumnezeiasca pocăinţă. Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, cea fără de mire, Preacurată, care singură eşti părtinitoare şi acoperământ credincioşilor, pe toți cei ce către tine avem nădejde, mântuieşte-ne de primejdii, şi de scârbe, şi de cumplite nevoi, cu rugăciunile tale, împreună cu cinstitul înainte Mergătorul. A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşeaua cea nespurcată văzând pe Mielul şi Păstorul mort, spânzurat pe lemn, plângând zicea, şi ca o Maică tânguindu-se striga : Cum voi suferi smerenia Ta cea mai presus de cuvânt Fiul meu, şi patimile cele de bunăvoie, preabunule Dumnezeule. Cântarea a 4-a :
Irmos : Tu eşti tăria mea Doamne... Nu ajunge gura omenească a te lăuda pe tine, pe care te-a lăudat gura lui Hristos cea dulce şi izvorâtoare de miere, şi plină de viaţă şi dătătoare de cuvânt tuturor; primeşte dar cântarea mea, cel ce ştii dragostea, şi însăşi această rugăciune, căci este nescăpată. Curată s-a arătat inima ta, Mergătorule înainte, încăpere de mir al Duhului Celui Sfânt, care frumos miroase cu faptele cele bune, cu tămâia înţelegerii, cu dulceaţa facerilor de bine; deci fericiţi sunt câţi sunt curaţi cu inima, că pe Dumnezeu zice Îl vor vedea aceia. Tăierea securii lângă rădăcină se apropie, şi se mărturiseşte, cum că tot pomul, care nu face roadă bună, cu tăietorul se taie şi în focul gheenei se aruncă. Pentru aceea suflete al meu cutremură-te, şi adă roduri de pocăinţă. Ca cela ce ai avut viaţa în ceruri, dobândit-ai cetatea, care îşi are temelia neclintită; că nu ai poftit cetate aici, ci pe Ierusalimul cel petrecător, pe cel slobod aievea, pe Maica lui Pavel, pe Sionul cel de sus. A Născătoarei :
Credinţa cea fierbinte se propovăduiește, iar nu spunerea înfricoşatei tainei tale Doamnă; că socotindu-se aceea, nicidecum este grăită, şi privindu-se este neajunsă, că cu tine se depărtează, şi ajunsă fiind, fuge şi arată-se, şi puţin ceva îşi se descoperă. Alt Canon,
Irmos acelaşi : Nicicum nu este prihană întru tine prealăudată Fevronia, căci tu despre două părţi te-ai silit a plăcea Mântuitorului tău şi iubitului Celui dorit fiind împodobită cu ostenelile sihăstriei, şi cu chinurile mucenicilor, cugetătoare de Dumnezeu, Preafericită. Din vremea unghiilor celor prea-crude, ai dorit de izvorul cel pururea curgător al dragostei, care este dorit la toate cele cuvântătoare, de care dorind, ai suferit durerile chinurilor, arzându-te cu foc, şi lipsindu-te de mădulare, Muceniță Fevronia, lauda fecioarelor. Slavă...
Fiind hrănită cu cuvintele lui Dumnezeu, înţelepţită de Dumnezeu, purtând sfinţit Scripturile cele Sfinte, dumnezeieşte ai întins cuvântul mântuirii, celor ce doreau de dânsul şi ţi-ai luat plăţile învăţăturii, îmbogăţindu-te cu măririle mucenicilor, Muceniţă. Şi acum..., a Născătoarei :
Uşă luminii te-ai arătat tuturor celor dintru întuneric, Preacurată, căci ai strălucit pe Soarele dreptăţii, pe Hristos lumina cea necuprinsă, cuprins în trup, cu ale Căruia luminări întărindu-se Fevronia, a câştigat acum lauda mucenicilor. Cântarea a 5-a :
Irmos : Pentru ce m-ai lepădat... Limba cea ritoricească şi cuvintele celora ce tună filozofește, şi puterile graiurilor cele ce cu numărul aleargă, şi cu aşezare, şi înţelegerea cea cu împletituri înalt glăsuitoare, nu pot după vrednicie a te lăuda pe tine. Nor purtător de grăsime, care stropeşti ploaia înţelegerii, şi pe cei topiţi de văpaia necunoştinţei de tot, îi rourezi cu rouă neîncetat, înainte Mergătorule, Hristos te-a arătat pe tine. Cu harurile neputrejunii şi cu dumnezeieşti faceri de bine, şi cu daruri mă îmbogăţeşte pe mine, care am sărăcit, şi sunt gol de tot felul de faptă bună, şi mă îmbracă cu mântuitorul tău acoperământ, ca cu o haină dumnezeiască. Gânduri spurcate, şi cugete făcătoare de putrejune, odrăslind sufletul meu, cu mărăcinii patimilor s-a împădurit; pe care materie, cu focul rugăciunilor tale celor învăpăiate, Fericite, curăţindu-o, frica lui Dumnezeu seamănă-o întru dânsul. A Născătoarei :
Fecioară cea numită cu numele domniei, cetatea Împăratului Hristos, care se veseleşte de repejunile râului celui înţelegător; unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc, aşează pe ticălosul meu suflet. Alt Canon,
Irmos acelaşi : Înfrumuseţatu-te-ai, ţesându-ţi ţie porfiră din sângiurile tale, Muceniţă, despuiatu-ţi-s-a trupul şi ai lepădat haina patimilor, stând înaintea divanurilor la judecată, râvnind goliciunii lui Hristos, o Fevronia. Aprinzându-ţi-se sufletul de dragostea Mirelui tău Celui înţelegător, şi înduplecându-te de frumuseţile Lui cele nepieritoare, Muceniţă, ai răbdat tăierea mâinilor, şi durerile bătăilor, Fevronia, lauda mucenicilor. Curgerile sângiurilor tale au stins văpaia mulţimii dumnezeilor, iar dinţii tăi dezrădăcinându-se, au smuls toată rătăcirea idolilor, şi ți-au pricinuit ţie veselia cea veşnică a desfătării, Fevronia. Slavă...
Tăindu-ţi-se picioarele tale ai alergat pe calea dumnezeieştilor mărturii, şi te-ai mutat către Cel născut din Sfânta Fecioară, intrând cu veselie în rai, Fevronia, fecioară mireasă a lui Dumnezeu. Şi acum..., a Născătoarei :
Din milostivire ai luat milostivire asupra omenirii, Cela ce eşti împodobit cu înălţările cele preaînalte ale Dumnezeieştii slave, luând din pântecele Fecioarei trup însufleţit şi cuvântător, prin care ai omorât pe moarte. Cântarea a 6-a :
Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa... Ca un netrupesc Botezătorule şi nematerialnic, nemurirea celor nematerialnici învăţându-te, întru muritorul şi materialnicul trupul tău, cu desăvârşita iubire de înţelepciune te-ai împodobit postindu-te, şi firii celei îngereşti şi celei omeneşti te-ai făcut părtaş. Prealuminos este între stele soarele, iar între vremi mai dulce este primăvara, iar întru toată adunarea sfinţilor tu eşti ca un soare deasupra stelelor, cu neasemănată mărime, peste toată fiinţa îmbogăţindu-te. Mare apărătorule al creştinilor, căldurosule mângâietor al păcătoşilor, ritore al împărăţiei cerurilor, ducătorule înlăuntru întru botejunea cea dumnezeiască, propovăduitorule al pocăinţei, cu chipurile pocăinţei, pe mine mă întăreşte. A Născătoarei :
Tu scară eşti Stăpână deopotrivă cu Cerul, de la pământ până la Cer fiind întinsă, tu întru adevăr eşti uşa cea neumblată, şi mai vârtos năstrapă cu totul de aur, şi pod, care treci la ceruri şi deschizi suirile la viaţă. Alt Canon,
Irmos acelaşi : Surpatu-s-a cruzimea cea fără de Dumnezeu şi semeață a lui Selin celui rău credincios, şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru toți, a cerut sângele tău, Mărită, şi prin răbdarea ta, s-a mântuit dumnezeiescul Lisimah. Slavă...
Înţelepţita şi purtătoarea de Dumnezeu Vriena, îndreptându-te pe tine fecioară cu învăţături, te-a arătat luminătoare arătătoare de Dumnezeu, şi nicicum nu şi-a greşit nădejdea, căci te-a adus pe tine către Hristos mireasă nespurcată, Fevronia. Şi acum..., a Născătoarei :
Cămara de Mire cea însufleţită a Stăpânului, care luminat străluceşte cu razele cele luminoase ale fecioriei, strălucind ca crinul în mijlocul turburării spinilor, Născătoarea de Dumnezeu cea Preacurată, şi cu bună podoabă după vrednicie să se slăvească. Irmosul :
Rugăciunea mea voi vărsa, către Domnul, şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă. CONDAC, glasul al 3-lea.
Podobie : Fecioara astăzi... Ceea ce mai-nainte era stearpă, astăzi pe Mergătorul înainte al lui Hristos naşte, şi el este plinirea a toată proorocia. Că pe Care Proorocii mai-nainte L-au propovăduit, pe Acesta în Iordan mâna punându-şi, s-a arătat Cuvântului lui Dumnezeu, Prooroc propovăduitor, împreună şi înainte Mergător. ICOS :
Pe Iisus Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, Isaia odinioară, şi toţi Proorocii întru chipuri şi în umbre L-au văzut, iar acesta mai mare Prooroc a fost decât aceştia, precum scrie : Că pe Dumnezeu Cuvântul, pe Care aceia L-au proorocit, acesta L-a văzut în trup, şi L-a pipăit, şi mai-nainte de naştere prin săltările sale vesteşte bucurie la toată lumea, că mai-nainte de venirea Cuvântului s-a arătat Prooroc propovăduitor, împreună şi înainte Mergător. SINAXAR
În această lună, în ziua a douăzeci şi cincea, pomenirea Sfintei Preacuvioasei Mucenițe şi mult-pătimitoarei Fevronia.
Stih : Frumuseţii femeieşti a Fevroniei zestre fiind, Tăierea capului, o femei ! Cât de bună zestre eşti având. Întru această lună în a douăzeci şi cincea zi Fevronia prin tăierea capului se săvârşi. Această fericită şi Preacuvioasă din mică vârstă ridicând asupra ei jugul Domnului Hristos, şi cu cuviinţă petrecându-şi viaţa subt canonul mănăstirii, care se află la hotarele Perşilor şi ale Romanilor în cetatea numită Nisibi, care se cheamă Antiohia Migdoniei, în care s-a făcut monahie, deci a întrecut pe toate cele ce erau cu dânsa, atâta la nevoinţa sihăstriei şi la înţelepciune cât şi la citirea dumnezeieştilor Scripturi. Şi egumenă tuturor monahiilor ce petreceau acolo era Cuvioasa Vriena. Deci în zilele lui Diocleţian, un oarecare guvernator anume Selin gonea pe creştini, pentru aceasta celelalte călugăriţe ieşiră din mănăstire, grăbind ca să scape de moartea ce le sosise; iar fericita Fevronia, aflându-se atunci bolnavă, neputând să fugă, zăcea pe pat, şi şedea lângă dânsa Vriena, şi alta ce o chema Ieria Singlitica. Deci venind ostaşii lui Selin, sparseră porţile cu topoarele, şi intrând înlăuntru, îndată scoţând săbiile, vrură să taie pe Vriena, iar Prim nepotul lui Lisimah, arătându-se pururea cu blândeţe spre creştini, n-a lăsat să o taie. După aceea luând pe Fevronia, o aduseră către guvernatorul Selin, mergând după dânsa Vriena şi Ieria şi Tomaida, întărindu-o în credinţă şi învăţându-o să nu se teamă de munci, nici să vândă credinţa lui Hristos. Îndemnându-o ca să-şi aducă aminte de Livia şi de Leonida surorile şi de Eutropia. Dintru care, Liviei adică i s-a tăiat capul pentru Hristos, iar Leonida a tost băgată în foc. Iar copila Eutropia, auzind de la maică-sa zicându-i, nu fugi fiică, ea îşi puse mâinile înapoi, şi îşi plecă grumazii la muncitori, şi muri cu osârdie. Deci, Vriena după ce o învăţă din-destul, se întoarseră la mânăstire plângând şi tânguindu-se şi temându-se pentru neştiinţa sfârşitului. Pentru aceasta se rugă lui Dumnezeu, ca să se biruiască diavolul de dânsa. Iar Tomaida şi Ieria îmbrăcându-se cu port bărbătesc, urmau după Sfânta, amestecate cu slugile. Şi dacă o duseră, întâi stătu de faţă înaintea lui Lisimah, nepotul lui Selin, care o a întrebat ca să spuie cum îi este numele, neamul şi credinţa ei; deci Muceniţa în loc de toate a zis, cum că este creştină. Apoi după acestea Selin moşul acestuia, ispitindu-o cu amăgiri şi cu momeli, ca să o întoarcă din credinţa ce avea către Hristos, şi neputând, a poruncit să o întindă de patru părţi, şi o ardea cu foc dedesubt; iar deasupra o băteau slujitorii. Deci de răni şi de focul ce o ardea căruia se înălţa văpaia de untdelemn ce aruncă într-însul, se topeau cărnurile fericitei Fevronia şi curgeau pe pământ. După aceea porunci de o spânzurară şi o bătură cu toiege de fier, şi o arseră cu foc, apoi îi tăiară limba, pe care o întinse Sfânta cu îndrăzneală multă, şi-i dezrădăcinară dinţii, apoi îi tăiară sânii amândoi, şi i-a dat cu foc peste tăieturi. Pe urmă îi tăiară mâinile şi picioarele, şi în sfârşit şi capul. Deci Lisimah poruncind, a luat credincioşii moaştele Sfintei, şi le-a adus în mănăstirea ei prin Firm-comitul, ţinându-le slujitorii împreună cu dânsul, şi puseră la Ioc toate mădularele punându-i şi dinţii pe pieptul ei, şi aşa adunându-se episcopii şi clericii, împreună cu monahii şi mulţime de creştini, cu cântări şi cu laude, făcând priveghere de toată noaptea, o îngropară. Se zice însă, că : Atunci când se făcea pomenirea Sfintei la mânăstire în toţi anii, se vedea Sfânta Muceniță, şi se afla de faţă aievea, şi cânta împreună cu celelalte fecioare, şi sta la locul ei până la a treia rugăciune, pe care ispitind odată Vriena ca să o pipăie, îndată se făcu nevăzută, neîngăduind să pună mâna pe dânsa, iar de Lisimah spun : Că socotind grea nenorocire aceea ce s-a întâmplat, adică mucenicia Sfintei, una căci era din mamă creştină, şi alta căci s-a arătat crud şi sălbatic Selin moşul lui către Muceniţă, pierzând frumuseţea fecioarei, care era mai presus de om, rămase atunci nemâncat, şi se mâhni foarte de moartea Muceniţei, şi plânse cu amar. Şi peste puţin mai apoi a crezut în Hristos împreună cu Prim, şi primii dumnezeiescul Botez. Iar Selin ieşindu-şi din minte, se uită la Cer, şi zbierând tare ca un bou, se lovi cu capul de un stâlp de piatră, şi aşa cel râu, rău şi-a lepădat sufletul. Tot în această zi, pomenirea Sfântului Orentie şi cu şase fraţi buni ai lui, anume Farnachie, Eros, Firm, Firmin, Chiriac şi Longhin.
Stih : Orentie din adâncul mării scapă cu viaţă, Şi pe pământ săvârşindu-se la Cer se înalţă. Farnachie din pământul de lut s-a ridicat, Şi spre al casei Domnului prag a alergat. Eros cereasca frumuseţe iubind, La care precum dorea se mută vesel fiind. Firmin şi Firm înţelegătoare scaune sunt, Întru care împăratul îngerilor este şezând. Pe Chiriac şi Longhin ca cei întocmai cu îngerii. Dumnezeu îi pune de o cinste cu dânşii. Aceşti sfinţi şapte fraţi Mucenici, erau în vremea lui Diocleţian şi Maximian împăraţilor, trăgându-se de la Anatol, şi număraţi fiind cu o mie două sute de Tironi, subt ascultarea lui Rodon Cuvicularie, în cetatea Antiohiei. Care au trecut şi spre părţile Traciei, fiind puşi la ceata ce se zicea Legeandron. Deci făcându-se pe vremile acelea răzmeriță, trecând sciţii Dunărea, au prădat Tracia, apoi după sfârşitul împărăţiei lui Diocleţian, luând împărăţia Maximian, intră la mare grije şi mâhnire mai vârtos că Marot, care era căpetenie mai mare sciţilor, care întrecea pe mulţi la mărimea trupului şi la vitejie, îl chemă pe dânsul, sau pe altul cineva dintr-ai lui, să se lupte cu sine şi a cui va fi izbânda, aceluia să se închine toţi. Drept aceea dară aflându-se împăratul în mare mirare, ca cela ce nu-i cuteza nimenea să-i meargă împotrivă, şi să se lovească cu barbarul, se îndemnă Sfântul Orentie, cu socoteala tuturor, să iasă la luptă cu acela, căci era viteaz, şi ştia rânduiala războaielor, fiind sprinten la trup şi iute şi bine chibzuit, se va putea lovi cu vrăjmaşul, şi-l va omorî, care punând înainte credinţa în Hristos, şi ieşind la război, şi luptându-se cu Marot, îl lovi cu suliţa de trecu printr-însul, şi tăindu-i capul cu sabia, l-a adus la împăratul, şi aşa a făcut biruinţă. Pentru care lucru mirându-se foarte împăratul, era aducând pentru biruinţa aceasta jertfă idolilor. Iar Sfântul Orentie mărturisii cu îndrăzneală şi slobod, că cu ajutorul lui Hristos a biruit pe semeţul acela, şi nu cu ajutorul mincinoşilor dumnezei. Ci însă atunci îi îngădui împăratul, ca să se veselească, şi să se îndulcească de cinstirile cele împărăteşti, ruşinându-se de mărimea lucrului ce făcuse, dându-i întâi şi brâul acelui barbar, ce-l ucisese, care era de mult preţ. Iar după aceea sfătuindu-l, şi el nevrând să se plece, ca să se despartă de Hristos, îl trimise cu cei şapte fraţi ai lui la cetatea Satalomul din Armenia, scriind ducelui ce era acolo ca să-i cerceteze, şi de vor vrea să se plece să jertfească la dumnezei, să-i trimită iarăşi înapoi, iar de nu vor asculta, să-i izgonească prin ţările Avazghiei şi Zachiei. Deci, după porunca împăratului ducându-i, şi sosind la locul ce se cheamă Paremvoli, Eros fratele cel mai mare adormi, în douăzeci şi două ale lunii lui Iunie. Iar Sfântul Orentie sosind la Rizion, legându-i o piatră de grumazi, l-a aruncat în mare, pentru că aşa s-a fost dat răspunsul pentru dânsul, şi ieşi de acolo sănătos prin arătare de înger, care uşurându-l şi scoţându-l la uscat, l-a pus pe o piatră, unde făcând rugăciune, şi-a dat sufletul şi se îngropă acolo în douăzeci şi patru ale acestei luni. Iar Sfântul Farnachie mergând la locul cel numit Cordili, către Domnul se mută în trei zile ale lui Iulie. Iar în şapte zile Firm şi Firmin, sosind la Apsar, îşi aflară şi ei sfârşitul acestei vieţi trecătoare. Iar Sfântul Chiriac aducându-se în ţara Lăzilor, la locul ce-i zic Ziganea, adormi în Domnul în patrusprezece ale lunii lui Iulie. Asemenea şi fericitul Longhin, pe urma tuturor trecând de la Ziganea la Livichi, lovindu-i furtună mare pe mare, şi făcând rugăciune, şi-a dat sufletul la Dumnezeu, şi a fost îngropat la Pitiunta, sosind acolo corabia mai pe urmă după patru zile. Tot în această zi, pomenirea ajutorului celui mai presus de cuvânt, şi de toată nădejdea, ce ni s-a dat nouă de la marele Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin rugăciunile celei ce fără sămânţă l-a născut pe Dânsul, asupra celor ce şi pe mare şi pe uscat înconjurase împărăteasa cetăţilor, au fost daţi spre pierzare de tot şi stingere desăvârşit. Tot în această zi, pomenirea Sfintelor cuvioaselor Mucenițe Leonida, Livia şi Eutropia, una adică prin foc; iar celelalte prin sabie sau săvârşit.
Stih : În focul cuptorului Leonida sare, Ca o leoaică foarte flămândă spre mâncare. Ca o preafrumoasă vopsea mireasa Domnului având, Te-ai vopsit Livie, grumazul tău la sabie dând. Cel ce se mândrea ca de o podoabă, că ţinea în culcuşul său izbândirea. Se batjocoreşte de Eutropia ceea ce a suferit tăierea. Tot în această zi, Sfântul Simon, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Lui Simon mormântul este aşezarea trupului, Iar cerul îi este locuinţa sufletului. Tot în această zi Cuviosul Dionisie ctitorul Sfintei mănăstiri a Mergătorului înainte din muntele Aton, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Făcându-te tu ctitor mănăstirii celui prea-mare înainte Mergător, Acum în lăcaşurile cereşti te afli locuitor. Tot în această zi, Cuviosul şi purtătorul de Duh Dometie, prietenul şi sihastrul împreună cu pomenitul Sfântul Dionisie şi egumenul aceleaşi mănăstiri, care cu pace s-a săvârşit. Stih : Trecând tu Dometie lăcaşurile pământeşti, Acum întru împărăteşti curţile cele de sus locuieşti. Tot în această zi, Sfântul noul Cuvios Mucenic Procopie, care s-a nevoit la anul o mie opt sute unsprezece.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Tinerii cei ce merseseră din Iudeea... Vârful Proorocilor, pecetea Apostolilor, şi începerea pustnicilor; săvârşirea drepţilor, întărirea mucenicilor, Hristos te-a arătat pe tine, Fericite, adevăratul cap a toată Biserica. Din pântecele maicii te-ai umplut de Duhul Sfânt înainte Mergătorule, şi băutură beţivă şi vin nu ai băut, precum a zis Părintelui tău îngerul; pentru aceea, înaintea lui Dumnezeu te-ai numit mare. Cel ce a botezat pe oameni în foc cu Duhul Sfânt mai înainte, numai cu focul gheenei îi va boteza mai pe urmă, pe cei ce nu cred Lui, de a cărora amară botejune, Botezătorule, mântuieşte-mă. A Născătoarei :
Năstrapa cea neînsufleţită dedemult pe tine năstrapa cea însufleţită te-a cuvântat Stăpână, că ai purtat pe Hristos, mana vieţii, Care amărăciunea morţii o ridică, şi dă lumii, adevărată dulceaţă şi luminare. Alt Canon,
Irmos : Tinerii evreieşti au călcat... Râuri de tămăduiri izvorăşti, celor ce cu credinţă aleargă la Biserica ta, Fevronia cinstită, şi strigă lui Hristos : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci. Slavă...
O cât este de bună neguţătoria ta, cugetătoare de Dumnezeu ! Căci în loc de o mână de sânge a trupului, ai luat schimb Împărăţia lui Dumnezeu, prealăudată, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci. Şi acum..., a Născătoarei :
Împreună cu cetele fecioarelor, dănţuieşti fecioară Fevronia, vrednico de laudă, strigând către Fecioara şi Maica lui Dumnezeu : Bine este cuvântat Rodul pântecelui tău, Preacurată. Cântarea a 8-a :
Irmos : De şapte ori muncitorii... Apă dulce de băut, le-a izvorât noroadelor lui Israil celor neplecate şi neînţelegătoare, prin lovirea toiagului, piatra cea fără de umezeală, şi vârtoasă şi netăiată; iar din coapsele cele sterpe şi neroditoare, nouă ne-a curs râul vindecărilor. Cu laude săvârşesc pomenirea ta Proorocule, soborul drepţilor, mulţimea Proorocilor, oştile mucenicilor, şi alcătuirea pustnicilor, cetele Preacuvioşilor, şi ale tuturor Sfinţilor, că pomenirea drepţilor adevărat este cu laude. Cerul cel însufleţit, cel înfrumuseţat cu faptele cele bune ca cu stelele, soarele cel cu strălucirile de aur şi cel cu razele de aur, sfeşnicul Darului, comoara Duhului, marele propovăduitor al împărăţiei, de Dumnezeu insuflatul, ritorul, limba cea glăsuitoare ca tunetul, trâmbița cea mare, Mergătorul înainte să se laude. A Născătoarei :
Străină, de mirare, şi spăimântată este povestirea naşterii tale celei cu cuviință de înstrăinare şi preaslăvită, Marie întrutot lăudată; că pe Domnul slavei, înaintea Căruia stau Heruvimii şi Serafimii, pe Unul din Treime neschimbat, neamestecat L-ai născut fără de sămânţă, întrupat dintru tine. Alt Canon,
Irmos acelaşi : Luminat se săvârşeşte acum pomenirea ta Fevronia, luminând cu străluciri luminoase, căci te-ai împreunat cu Lumina, şi te-ai făcut purtătoare de lumină, strigând Făcătorului de lumină, şi Dătătorului de lumină : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, noroade preaînălţaţi-L întru toţi vecii. Arătatu-te-ai minunată mai înainte întru sihăstrie, şi mai pe urmă te-ai luminat muceniceşte, prealăudată, căci tu ai alergat pe urma Doritului tău, tinerică luminată; sânii tăi sunt mai buni decât vinul, tăindu-se pentru buna-credinţă, Fevronia, şi cu mirosul mirurilor tale, bine înmiresmezi pe credincioşi. Binecuvântăm pe Tatăl...
Fiind îngreuiat de greşeli şi înconjurat de întreitele valuri ale patimilor, scap la acoperământul tău Fevronia prealăudată, căutând dezlegare amânduror, ci ca o minunată ce eşti, şi aleasă Stăpânului, nu mă trece cu vederea, când strig; ci prin rugăciunile tale răpeşte-mă din cursele cele pierzătoare de suflet, cugetătoare de Dumnezeu. Şi acum..., a Născătoarei :
Limbile cele ritoriceşti nu pot să te laude pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Marie, Mireasă dumnezeiască, că tu Fecioară Preacurată, din pântecele tău cel fecioresc, şi neispitit de nuntă, ai născut pe Dumnezeu, Cel ce este peste toate, Căruia acum Fevronia strigă, cântând : Noroade preaînălţati-L întru toţi vecii. Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat : Tineri bine Îl cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, noroade preaînălţaţi-L întru toţi vecii. Cântarea a 9-a :
Irmos : Spăimântatu-s-a Cerul... Iată ţie Stăpânului meu şi căldurosului sprijinitor al sufletului meu, îţi adusei proasta aducerea aceasta, slujirea cea de rob, Fericite, cu bună înţelegere împlinindu-o, spre care ia aminte, mai-nainte de fapte năravul iubindu-l, şi mai-nainte de dar voinţa. Pe tine, Fericite, care eşti preacurată rudenie a Preacuratei Fecioare, cu spurcate şi necurate buze te rog, spală-mi trupul cel spurcat şi necurat, şi întinat cu desfătările, curăţeşte-mi duhul şi sufletul meu mi-l sfinţeşte. Tăinuitorule al cămării celei cereşti, al Mirelui Hristos, adevăratule prietene, care stai, şi-i auzi glasul cel de bucurie şi vrednic de Mire, împreună cu cei binecuvântaţi ai glăsuit Celui frumos, arată-mă moştean şi pe mine al Dumnezeului, care ne cheamă întru moştenirea împărăţiei. A Născătoarei :
Preacurată Fecioară Maica lui Dumnezeu, însufleţitul cleştele cel serafimic al Cărbunelui celui nematerialnic, Care arde pădurea sufletelor, şi scaunule cel purtător de văpaie, al Celui ce Se poartă de Heruvimi, pădurea sufletului meu arde-o cu focul cel nematerialnic, şi din focul cel nestins mă mântuieşte. Alt Canon,
Irmos acelaşi : Dumnezeiasca porumbiţă a Stăpânului, poleită cu străluciri de feciorie, la trup luminată cu chinurile, cea cu aripile aurite, prin razele cele cu chip de aur, ale mărturisirii tale, şi ale dumnezeieştilor tale sângiuri; luminează deplin, pe cei ce te laudă pe tine. Prin cuget gol, împreunându-te cu gândul, Fevronia, cugetătoare de Dumnezeu, ai ajuns dorirea cea desăvârşită, şi te-ai învrednicit a dobândi sfârşitul cel fericit, luminat împărăţind acum împreună cu Hristos, Mirele tău, în cămări de nuntă negrăite, petrecând întru veselie. Slavă...
Ca nişte râuri pornite cu sunet, izvorăşti tămăduiri, celor ce cu credinţă aleargă la cinstitul tău sicriu, Fevronia cea cu chip dumnezeiesc, ceea ce însăţi eşti chip fecioriei, floare firii veselitoare, fiică Împăratului, care ai întru tine frumuseţea Dumnezeieştii slave. Şi acum..., a Născătoarei :
Îndreptat-ai Fecioară alunecarea femeilor, născând pe Cuvântul, Cel ce poate ca un bun şi puternic a îndrepta pe cei căzuţi, de care Fevronia cea bine lăudată dorind neîncetat, cu bucurie a strigat : După Tine voi alerga. Irmosul :
Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti, te slăvim. LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi glas... Naşterea Mergătorului înainte cea făcătoare de bucurie, astăzi dezleagă întristarea amuţirii Părintelui său, şi sterpiciunea celeia ce l-a născut, şi vesteşte această bucurie şi veselie de acum; pentru aceasta, şi toată făptura luminat o prăznuieşte. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce ai născut pe înţelepciunea cea ipostatnică şi pe Cuvântul cel pururea înfiinţat, şi pe tămăduitorul sufletelor şi al trupurilor, tămăduieşte putrejunile şi rănile cele cumplite şi vremelnice ale sufletului meu, şi alină durerea inimii mele, Fecioară. STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a Mergătorului, glasul al 2-lea. Pe Proorocul cel din Prooroc, şi odrasla celei sterpe, pe cel mai presus decât toţi cei născuţi din femei, pe locuitorul pustiei, pe Ioan slăvitul, cu psalmi şi cu laude şi cu cântări duhovniceşti să-l lăudăm, strigând către dânsul : Botezătorule al Mântuitorului, şi înainte Mergătorule, ca cela ce ai îndrăznire întru cinstită naşterea ta, roagă pe Hristos, să dăruiască pace lumii, şi sufletelor noastre mare milă. Şi acum..., a Născătoarei :
Necazurile şi asuprelile celor rele şi feluri de patimi, viforăsc smeritul meu suflet Fecioară neispitită de nuntă, Maica lui Hristos Dumnezeu, ocârmuitoare mie te arată în marea vieţii, şi potoleşte viforul ce-mi stă asupra, la limanul cel lin al pocăinţei şi al răsuflării povățuindu-mă pe mine, cel ce alerg spre acoperământul tău. A Crucii, a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn... Când te-a văzut Mieluşeaua pe Cruce, pe Tine Mielul său pătrunzându-Te cu cuie, spăimântându-se foarte se tânguia, şi lăcrimând, zicea : Fiul meu cum mori, vrând să rupi zapisul lui Adam celui întâi zidit, şi din moarte să mântuieşti tot neamul omenesc; Slavă iconomiei Tale Iubitorule de oameni. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ȘI ȘASEA Preacuviosul Părintele nostru David cel din Tesalonic. LA V ECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 8-lea. Podobie; O preaslăvită minune... Părinte Davide preafericite, luminându-ți cugetul foarte bine prin înfrânare, l-ai întraripat către Cel dintâi pricinuitor al bunătăților, şi te-ai arătat stâlp cu chip luminos, luminând cu cuvinte şi cu minuni pe toți, cei ce aleargă la tine pururea cu cuget plăcut lui Dumnezeu; pentru aceasta te cinstim şi te fericim. Ca o pasăre binecuvântătoare, ţi-ai înfipt cuibul Părinte în suişul copacului, de ger îngheţând, şi de arşiţă arzându-te. Pentru aceasta ai luat aripi de aur ale nepătimirii şi ale săvârşirii, şi te-ai sălăşluit către cereasca înălţime, rugându-te totdeauna pentru noi, cei ce te lăudăm. Cu dragostea cea dumnezeiască a nepătimirii, arzând dezmierdările trupului, ai rămas nears, ținând în mâinile tale jăratecul înaintea împăratului, care se uimea de strălucirea ta Cuvioase, de Dumnezeu insuflate. Pentru aceasta ţi-a dat ție cererile, câştigându-te pe, tine cu darul, mare rugător către Dumnezeu, Fericite. Slavă..., glasul al 6-lea.
Cuvioase Părinte Davide, în tot pământul a ieşit vestea isprăvilor tale, pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele drăceşti ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a cărora viaţă fără prihană ai urmat; îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre. Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat... Nouă tuturor arătat s-a făcut de mari daruri, naşterea cea curată a Fecioarei, că Dumnezeu iarăşi înnoieşte firea cea stricată, şi din nou zideşte omenirea. A Crucii, a Născătoarei :
Privindu-te pe Tine, Preacurata, pironit pe lemn striga : O Fiul meu şi Dumnezeule, ce este această preaslăvită a Ta şi străină auzire, care o suferi pentru multa milostivire. STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a Sfântului, glasul al 8-lea. Mulţimile călugărilor, pe tine îndreptătorul te cinstim, Davide Părintele nostru, că prin tine pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut, fericit eşti că lui Hristos ai slujit, şi a vrăjmaşului ai biruit puterea, cela ce eşti cu îngerii împreună vorbitor, cu drepţii şi cu cuvioşii împreună locuitor; cu care roagă-te Domnului să se miluiască sufletele noastre. Şi acum..., a Născătoarei :
Totdeauna făcând cele fără de cale, mânii pe Ziditorul meu Dumnezeu, eu ticălosul, Preacurată, şi mă tem de iadul cel veşnic, şi de văpaia cea; nestinsă a focului, şi de sălbăticirea viermilor : De la care răpeşte-mă pe mine Stăpână prealăudată, rugând cu cuvinte pe Fiul tău cel Iubitor de oameni. A Crucii, a Născătoarei :
Dacă Te-a văzut răstignit în locul căpăţânii, Mântuitorule, toată zidirea se schimba şi se cuprindea de frică clătinându-se, neputând suferi patima cea fără dreptate, Preabunule ! Iară Fecioara şi Maica Ta cea Preacurată striga : Vai mie Fiul meu preadulce ! Ce este această privire nouă minunată şi străină. Tropar, glasul al 8-lea.
Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Davide, duhul tău. Slavă..., Şi acum... al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE Din Octoih, şi al Sfântului pe 4. CANONUL Sfântului
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, glasul al 5-lea : Irmos : Calul şi pe călăraşul în Marea Roşie, Cela ce a sfărâmat războaiele cu braț înalt, Hristos i-a scuturat, şi pe Israil l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă. Adunându-ne, cinstim cu cântări purtătoare de lumină şi dumnezeiască pomenirea ta, Davide preafericite, cunoscându-te că eşti moştenitor luminii şi zilei, întru Dumnezeiescul Duh, Cuvioase. Omorând pe pământ toate mădularele trupului, ai avut viaţă locuitoare în inima ta pe Hristos, Care a omorât toată puterea diavolului, celui ce a omorât pe om. Slavă...
Legilor Stăpânului plecându-te, Cuvioase, ai luat pe umerii tăi Crucea ta, urmând urmelor Lui, şi smerindu-te, ai surpat trufia vrăjmaşului. Şi acum..., a Născătoarei :
Arătatu-te-ai Fecioară, înfrumuseţată cu podoaba bunătăţilor, şi ai născut pe Hristos cel frumos, Care a înfrumuseţat pe oameni cu podoabele cele frumoase ale Dumnezeirii, pururea Fecioară. Cântarea a 3-a
Irmos : Cela ce ai înfipt pe nimica... Veştejind prin înfrânare frumuseţea trupului, ai primit luminile Dumnezeiescului Duh, şi ai strălucit razele nepătimirii cele luminoase, şi darurile tămăduirilor, Părinte, cu numele Proorocului numite. Urmând după vieţile Sfinţilor, Fericite, cu totul te-ai sfinţit prin faptele cele dumnezeieşti; pentru aceea tăinuit sfinţeşti, pe cei ce săvârşesc cu credinţă sfântă prăznuirea ta Părinte, purtătorule de Dumnezeu, Preafericite. Slavă...
Cu rugăciuni privighetoare, şi cu nevoinţe adormind dezmierdările trupului, Cuvioase Părinte cu adevărat în pace culcându-te, ai adormit; pentru aceea te avem pe tine păzitor, priveghetor, cei ce cu dragoste te cinstim. Şi acum..., a Născătoarei :
Mai cinstită decât îngerii te-ai arătat Fecioară, căci ai născut pe Cel ce i-a zidit pe ei. Pentru aceea te rog pe tine Preacurată, sfințeşte-mi gândul meu, şi-mi luminează inima, gonind norii patimilor. Irmosul :
Cela ce ai înfipt pe nimica pământul cu porunca Ta, şi ai ridicat neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale Hristoase, întăreşte Biserica Ta, Unule bune, şi Iubitorule de oameni. Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul... Prin înfrânare supunând sufletului patimile trupului, Părinte înţelepte, te-ai arătat înger cu trup, Fericite, şi înfigându-ţi cuibul în pom, ca o pasăre bine cântătoare, ţi-ai întraripat cugetul spre înălţime; pentru aceasta îmbogăţindu-te cu lucrările minunilor, te-ai mutat către Domnul, de care din pruncie ai dorit. Drept aceea strigăm ţie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli, celor ce prăznuiesc sfântă pomenirea ta. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Preasfântă Fecioară, Maica lui Dumnezeu, tămăduieşte patimile cele cumplite ale sufletului meu, şi îmi dăruieşte iertare greşelilor mele, celui ce nebuneşte le-am făcut, sufletul meu mi-am spurcat, şi trupul mi-am întinat ticălosul. Vai mie ! Ce voi face în ceasul acela, când vor despărţi îngerii sufletul meu de ticălosul meu trup, fie-mi atunci ajutătoare şi folositoare, că pe tine te am nădejde eu robul tău. A Crucii, a Născătoarei
Mieluşeaua văzându-şi Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul pe Cruce, se tânguia lăcrimând, şi cu amar striga : Lumea se veseleşte luând izbăvire prin Tine, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei, preabunule Dumnezeule ! Doamne Cel fără de păcate. Căreia cu credinţă să-i strigăm : Milostivire arată Fecioară spre noi, şi iertare de păcate dăruieşte, celor ce ne închinăm patimilor Aceluia. Cântarea a 4-a :
Irmos : Dumnezeiasca deşertarea Ta cunoscând-o Avacum, cu mai-nainte vederea Hristoase, cu frică a strigat către Tine : Spre izbăvirea norodului Tău, ca să mântuieşti pe unşii Tăi ai venit. Ascultând cuvintele cele izvorâtoare de viaţă ale Duhului, ai părăsit marea vieţii cea sărată, şi cu pâraiele lacrimilor ai uscat curgerile patimilor. Făcându-te plin de înţelegere şi de Dar Părinte Davide, întru linişte ai căutat pe Făcătorul de bine al tuturor, şi ai dobândit strălucirea Lui. Slavă...
Arătându-se viaţa ta luminată prin sila firii, şi cu ajutorul Duhului, a mântuit pe oameni din răutatea cea preasilnică, Cuvioase Davide. Şi acum..., a Născătoarei :
Lăudămu-te pe tine prealăudată Stăpână, care nespus ai născut pe Dumnezeu cel prealăudat, şi fără asemănare cu frumuseţea, ai întrecut cetele îngerilor. Cântarea a 5-a :
Irmos : Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, la Tine mânec, şi către Tine strig : Luminează sufletul meu cel întunecat Hristoase, ca un Milostiv. Întinzându-ți ochii şi cugetele către Cel ce S-a spânzurat pe lemn, ai răbdat în pom, arzându-te, şi cu ninsorile îngheţându-te, Părinte. Cu fotul te-ai arătat în chipul luminii, Cuvioase, ținând focul în palme, şi tămâind pe împăratul cu tămâie alcătuită, preafericite Davide. Acum nu prin întuneric, nici prin nălucire dumnezeiasca frumusețe o vezi, Preafericite, ci mai vârtos față către față Cuvioase dezlegându-se oglinzile. Slavă...
Strugure preafrumos al Dumnezeieştii vii te-ai arătat Cuvioase Davide, izvorând vinul umilinţei, celor ce şi-au ieşit din minţi de beţia patimilor, Părinte. Şi acum..., a Născătoarei :
Îndreptează-mi viaţa şi mişcările cugetului meu, Fecioară Preacurată, către voirea cea dumnezeiască, a Celui ce a venit către noi din tine negrăit. Cântarea a 6-a :
Irmos : Marea patimilor... Casă Dumnezeiescului Duh te-ai cunoscut Cuvioase Davide, fiind închis întru căsuță mică, şi alegând mai de folos calea cea strâmtă, decât cea largă. Plecatu-ţi-ai sufletul legilor Stăpânului, Părinte, şi te-ai făcut plin de lumină, şi primitor darurilor Duhului. Slavă...
Înfrumuseţându-ţi-se viaţa cu minunile, cu adevărat s-a lăţit pe la marginile pământului; pentru aceea cu credinţă te lăudăm, purtătorule de Dumnezeu Părinte. Şi acum..., a Născătoarei :
Ţesutu-s-a mai presus de fire, trup din curate sângiurile tale, Celui ce a zidit pe om; pentru aceea cu vrednicie te lăudăm pe tine Născătoare de Dumnezeu. Irmosul :
Marea patimilor cea sălbăticită, cu viforul cel stricător de suflet, potoleşte-o Stăpâne Hristoase, şi din stricăciune mă scoate ca un Milostiv. CONDAC, glasul 1.
Podobie : Ceata îngerească... Ca o grădină pururea înflorită, şi aducătoare de rodurile bunătăţilor, te-ai arătat deasupra copacului celui sădit, ca o pasăre cu bun viers, şi mai presus decât raiul, primind în inima ta Pomul vieţii pe Dumnezeu, pe Acesta ai lucrat de Dumnezeu înţelepţite, cu care ne şi hrăneşti pe noi prin Dar, roagă-te pururea pentru noi, preafericite Davide. ICOS
Cuptorul desfătărilor mele, cel ce aprinde mie văpaia cea veşnică cu rugăciunile ca cu lacrimile tale cele mult-curgătoare, stinge-l Preacuvioase Davide, aprinzând cărbunele dragostei Ziditorului meu ca unul asemenea ca şi cel dedemult, ce ai purtat jăratec ca o jertfă în mâinile tale, şi ai minunat pe împăratul, ca să te laude pe tine purtătorule de lumină, preafericite Davide. SINAXAR
În această lună, în ziua a douăzeci și șasea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru David cel din Tesalonic.
Stih : Noule David, te-ai îmbrăcat cu vechiul David, Patimile trupeşti ca pe alt Goliat omorând, Întru această lună în a douăzeci şi şasea zi, Uşile vieţii David părăsi. Acest fericit, fiind cu neamul despre răsărit, a strălucit la apus ca un luceafăr prealuminos. Căci din pruncie supunându-şi poftele trupeşti cu ţinerea şi cu curăţenia, s-a arătat ca un înger cu trup. De vreme ce făcându-şi cuib într-un sad de migdal, ca o pasăre ce cântă bine, bucura pe toţi cu cuvintele sale, iar gândul lui şi-l înălţa spre înălţime dumnezeiască. Drept aceea s-a îmbogăţit cu lucrarea minunilor, arătându-se stâlp luminos, care lumina pe toţi cu minunile, pentru că îngheţând de răceala frigului, şi arzându-se de arşiţa soarelui pe vremea secerişului, era nepătimind. Şi ca şi cum i-ar fi fost arse simţirile trupului, că luând în mâinile sale jeratec de cărbuni, şi stând înaintea împăratului, şi tămâindu-l, nu-l ardea. Drept aceea spăimântând el toată firea omenească cu viaţa sa şi cu minunile, se mută către Domnul, de care din pruncie a dorit. Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ioan Episcopul Goției.
Stih : Cugetul Părinte, stăpân trupul ţi-ai dat, Şi nu numai cele trupeşti, ci şi trupul în sfârşit ţi-ai lepădat. Acesta a fost din ţara Tavrosciţilor, şi a trăit pe vremea lui Constantin şi a lui Leon lsavrul, fiind dintr-un oraş ce era subt stăpânirea Goţilor, fecior oarecăruia Leon şi Fotini. Deci, fiind sfinţit din pruncie ca Ieremia Proorocul, şi ca marele Samuil, născut fiind din făgăduinţă, îndată a fost dăruit lui Dumnezeu. Şi când a ajuns la măsura vârstei celei duhovniceşti, şi trebuia a se numi în scaunul arhieresc, a fost trimis de norodul său la arhiereul Iviriei, şi luă de acolo hirotonia. Pentru că tot se ţinea eresul hulitorilor de icoane spre părţile greceşti. Iar după moartea lui Constantin şi a lui Leon se duse la Constantinopol, şi vorbind cu împărăteasa Irina pentru credinţa ortodoxă, se întoarse iarăși la ţara lui, şi răbdând multe primejdii, că vrea să-l dea norodul lui la boierii Lăzilor, fugi la Amastrida cea din Pont, şi se mută către Domnul, şi i s-au adus cinstitele moaşte cu o corabie la mănăstirea sfinţilor Apostoli, şi s-au pus acolo, izvorând multe minuni din cinstitul său mormânt, la cei ce cu credinţă mergeau întru slava şi lauda lui Dumnezeu celui ce l-a mărit pe dânsul. Tot în această zi, Cuviosul Antion, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Antion dumnezeiesc un oarecare copac cu bune frunze fiind, Dar prin dezlegarea trupului ale sale frunze sunt căzând. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Domnul părinţilor Cel Preaînălţat, văpaia o a stins, pe tineri i-a rourat, pe cei ce cântau cu un glas : Dumnezeule bine eşti cuvântat. Stătut-ai nemişcat pe ramurile copacului Cuvioase adăpându-te adesea cu adăpările lacrimilor tale, şi neîncetat cântând : Dumnezeule bine eşti cuvântat. Toată dorirea o ai întins către Dumnezeu, toată inima ta o ai făcut primitoare dumnezeieştilor daruri, purtătorule de Dumnezeu în veci. Îndreptatu-ți-ai viaţa către voia cea dumnezeiască, ajuns-ai, precum ai nădăjduit, la Maica cetăţilor cea de sus, întru care ai avut vieţuirea ta, cugetătorule de Dumnezeu. Slavă...
Tu Părinte fiind preastrălucit, ai luat jăratec în palmele tale, care lucru văzându-l împăratul s-a spăimântat, şi căzând s-a închinat ţie. Şi acum..., a Născătoarei :
Prin naşterea ta Născătoare de Dumnezeu s-au dezlegat oamenii de blestem, ceea ce singură eşti binecuvântată; pentru aceasta, ca pe una ce eşti plină de Dar, te slăvim în veci. Cântarea a 8-a :
Irmos : Ţie Făcătorului a toate... Zori înţelegători te-ai arătat celor dintru întunericul vieţii, Fericite, strălucind lumina cunoştinţei tuturor, celor ce cu dragoste te laudă, şi preaînalţă pe Hristos în veci. Făcutu-te-ai drept şi smerit şi blând, asemănându-te cu adevărat celui cu numele tău numit, lui David. Pentru aceea împreună cu dânsul ai moştenit Părinte pământul celor blânzi întru toţi vecii. Binecuvântăm pe Tatăl...
Tu fericite Davide, stâlpule al sihăstriei de Dumnezeu luminat, te-ai arătat alt Prooroc dumnezeiesc, proorocind cele viitoare prin dumnezeiasca insuflare a Dumnezeiescului Duh. Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine Fecioară frumuseţea lui Iacov, pe care te-a iubit Dumnezeu, şi te-a ales, te cinstim, ca pe una ce eşti singură Preacurată, şi binecuvântată, te lăudăm întru toţi vecii. Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Ţie Făcătorului a toate, tinerii în cuptor danţ a toată lumea împreunând cântau : Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Cântarea a 9-a :
Irmos : Isaia dănţuieşte.. Adunându-ne astăzi toţi, să săvârşim cu credinţă sfântă prăznuirea sfinţitului Părinte, care a strălucit întru sihăstrie, şi s-a dat pe sine-şi cu totul lui Dumnezeu, prin viaţă desăvârşită. Ca un copac fiind sădit lângă izvoarele apelor, Cuvioase, rodurile faptelor bune celor duhovniceşti ai adus; căci ca un vultur în copac ţi-ai înfipt cuibul Părinte, înălţându-ţi către Cer gândurile tale. Tu Cuvioase Davide, văzând prooroceşte ieşirea ta, o ai spus popoarelor, când trimiţându-te ai încetat mânia cea tare a împăratului împotriva lor, Înţelepte. Slavă...
Sfântă pomenirea ta ne sfinţeşte astăzi pe noi, care cu credinţă o săvârşim pe dânsa, Cuvioase Davide, căci cu sfinţenie ţi-ai săvârşit viaţa ta, Sfinte, şi după adormire te veseleşti pururea împreună cu sfinţii îngeri. Şi acum..., a Născătoarei :
Uşă purtătoare de lumină te vedea mai-nainte Iezechiel, prin care a trecut Lumina cea adevărată, Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care roagă-L neîncetat Preacurată, să-mi deschidă uşile pocăinţei, rogu-mă. Irmosul :
Isaie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece, şi a născut Fiu pe Emmanuil, pe Dumnezeu şi Omul. Răsărit este numele Lui, pe care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim. LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi glas... De veselia lumii, ca de o necurăţenie înstrăinându-te, şi veştejindu-ți trupul cu nemâncarea, ai înnoit puterea sufletului, şi te-ai îmbogăţit cu slava cea cerească, prealăudate; pentru aceasta nu înceta rugând pe Domnul nostru pentru noi. A Născătoarei :
Cu adevărat te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu Stăpână, cei ce ne-am mântuit prin tine, ca pe ceea ce negrăit ai născut pe Domnul, Cela ce prin Cruce a surpat moartea, şi a adus către Dânsul cetele preacuvioşilor, cu care împreună te lăudăm pe tine Fecioară. STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a Sfântului, glasul al 5-lea. Cuvioase Părinte, nu ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, până ce sufletul şi trupul de patimi ți-ai izbăvit, şi pe tine însuţi te-ai gătit lăcaş Duhului; că venind Hristos cu Tatăl, sălăşluire întru tine a făcut, şi Treimii Celei de o Fiinţă slugă făcându-te, de lucruri mari propovăduitorule Davide; roagă-te pentru sufletele noastre. Şi acum..., a Născătoarei :
Fericimu-te pe tine de Dumnezeu Născătoare Fecioară, că dintru tine a răsărit Soarele dreptăţii Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce are mare milă. A Crucii, a Născătoarei :
Văzând dedemult Fecioara Maică, şi întru-tot fericita Mireasă, pe Mieluşelul şi Fiul său pe Cruce ridicat, striga plângând : Vai mie Fiul meu cum mori, Cela ce eşti cu firea Dumnezeu fără de moarte. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ȘI ȘAPTEA Preacuviosul Părintele nostru Samson primitorul de străini. LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul 1. Podobie : Prealăudaţilor... Părinte prealăudate, prin fierbinţelile sihăstriei, veştejind pornirile trupului, ai locuit în pustiu, şi ca odinioară Ilie, curăţindu-ţi-se cugetul cu plecările cele către Dumnezeu neîncetat; roagă-te acum să se dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă. Părinte Samsone de Dumnezeu insuflate, fiind împodobit cu nepătimirea, te-ai numărat cu sihaştri, şi te-ai sălăşluit în lăcaşurile Cuvioşilor, unde este lumina cea neapusă, unde este lemnul vieţii. Şi acum roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă. Părinte de Dumnezeu insuflate Samsone, arătatu-te-ai luminător, luminând lumea cea de sub soare, cu luminile minunilor, şi izgoneşti negura bolilor celor stricătoare de suflet, încetând întunericul dracilor. Şi acum roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Marie, ceea ce eşti căruţa cea curată, mai presus aleasă de toată curăţia, îndreptează-mă pe mine care sunt cuprins şi strâmtorat de multe păcate, către lăţimea pocăinţei, cu părtinirea ta cea întru-tot putincioasă; căci poţi, ca o Maică a Celui ce toate le poate. A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşeaua şi Stăpâna cea Preacurată, dacă a văzut pe Mielul său pe Cruce, neavând chip nici frumuseţe, tânguindu-se zicea; Vai mie ! Unde Ți-a apus frumuseţea preadulcele meu Fiu, unde-Ți este buna cuviinţă, unde este chipul Darului Tău cel strălucitor, Fiul meu preaiubite. Tropar, glasul al 8-lea.
Întru răbdarea ta ţi-ai agonisit plata ta, Părinte Cuvioase; întru rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind, şi pe aceia îndestulând. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Samsone milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre. Slavă..., Şi acum... al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE Din Octoih şi al Sfântului pe 4. CANONUL Sfântului. Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, glasul al 2-lea : Irmos : Veniţi noroadelor să cântăm cântarea lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut pe norodul, pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit. Cela ce stai purtând cunună înaintea scaunului, Preafericite, trimite-mi lumină mie, care m-am îndemnat a lăuda cu cântări prăznuirea ta cea prealuminată. Dorind numai de cele ce te îndemnau către viaţă, ai trecut cu vederea toate cele veselitoare ale lumii, şi ai câştigat moştenirea cea mai presus de lume. Pentru aceea adunându-ne, te cinstim pe tine Samsone. Plecându-te legii lui Dumnezeu minunate, cu bucurie ai alergat către vârful bunătăţii, făcându-te întru toate milostiv; pentru aceea acum te fericim. Slavă...
Arătatu-te-ai Cuvioase ajutător săracilor preamilosârd, şi bolnavilor doctor prea-ales, şi celor supăraţi apărător; pentru aceasta Dumnezeu te-a mărit. Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine, ceea ce mai presus de cuvânt ai născut pe Dumnezeu, ca pe o sprijinitoare întărită tuturor celor supăraţi, neîncetat te slăvim, şi te fericim, Preacurată. Cântarea a 3-a :
Irmos : Întăreşte-ne pe noi... Cu mila lui Dumnezeu ai câştigat mila cea dumnezeiască, şi te-ai învrednicit a auzi glasul, care te chemă pe tine către dumnezeiasca cămară, vrednicule de laudă. Să lăudăm pe sfinţitul Samson, căci urmând milostivirii lui Dumnezeu, s-a făcut milostiv către bolnavi, şi îmbrăcăminte tuturor celor goi. Petrecându-ți viaţa cea dumnezeiască cu sfinţenie şi cu cinste, te-ai numărat împreună cu Sfinţii, şi ai ajuns la lăcaşurile Cuvioşilor, învrednicindu-te de lumina cea negrăită. Slavă...
Fericit eşti tu, şi bine îţi va fi ție Părinte, celui ce ai păzit legile Domnului şi Dumnezeului nostru. Pe Care roagă-L să se mântuiască turma ta. Şi acum..., a Născătoarei :
Goneşte Preacurată întunericul sufletului şi al cugetului meu, şi dă-mi a vieţui ca ziua cu bună cuviinţă, făcând poruncile cele mântuitoare. Irmosul :
Întăreşte-ne pe noi întru Tine Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine. Sedealna, glasul 1.
Podobie : Mormântul tău... Câştigând suflet milostiv Părinte, ai ajutat pe săraci cu dare îndestulată, și acum te-ai mutat către împărăţiile cele de sus, ca să iei răsplătirile ostenelilor tale. Pentru aceasta întru veselia inimii te fericim pe tine Samsone. Slavă..., Şi acum... a Născătoarei :
Ceea ce singură eşti tare părtinitoare credincioşilor, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu, pe Care mai presus de cuget şi de cuvânt L-ai născut, să mântuiască sufletele noastre de toată scârba, şi de nevoi, şi de primejdii; Maică Fecioară, folositoarea păcătoşilor şi ajutătoarea lumii. A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşeaua cea Preacurată văzând pe Mielul şi Păstorul mort spânzurat pe lemn, tânguindu-se cu lacrimi ca o Maică grăia : Cum voi răbda smerenia Ta cea mai presus de cuvânt Fiul meu, şi patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeule. Cântarea a 4-a :
Irmos : Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, şi Te-am proslăvit pe Tine, unule Iubitorule de oameni. Ca o stea prealuminoasă luminezi inimile noastre tuturor, celor ce după vrednică datorie te fericim. Lepădând somnul de la ochii tăi, ai privegheat, şi toate dezmierdările trupului le-ai adormit. Pe săraci iubind, Cuvioase, pentru dragostea lui Hristos, ai luat moştenirea cea de sus bucurându-te. Slavă...
Cu sfinţenie ai vieţuit pe pământ purtătorule de Dumnezeu, Preafericite, şi ai câştigat veseliile cele veşnice. Şi acum..., a Născătoarei;
Pe tine Stăpână Preacurată, palatul cel luminos al Cuvântului, te lăudăm cu cuvinte, şi te fericim. Cântarea a 5-a :
Irmos : Dătătorul de lumină, şi Făcătorul veacurilor, Domnul, întru lumina poruncilor Tale povățuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim. Odihnindu-se întru tine lumina cea Preacurată, te-a făcut cu chip luminos Părinte Cuvioase, cel ce ai luminat pe credincioşi cu strălucirile bunătăţilor tale. Cu multă milostivire te-ai făcut îmbogăţitor săracilor, şi doctor celor bolnavi, arătat ridicându-le lor casă de doctorie curăţitoare de boli. Slavă...
Curăţindu-te pe sineţi de noroiul patimilor, cu adevărat te-ai arătat lăcaş curat Preasfântului şi cinstitului Duh, purtătorule de Dumnezeu Părinte; pentru aceea te lăudăm. Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine Preasfântă Curată, ceea ce eşti podoaba lui Iacov, cu credință te lăudăm prin glasuri dumnezeieşti, ca pe una care ne-ai născut nouă pe Dumnezeu întrupat, de Care se cutremură toate. Cântarea a 6-a :
Irmos : Întru adâncul greşelilor... Iubind milostivirea Samsone pururea pomenite, şi deschizând săracilor milostivirile tale cu cuget desăvârşii, te-ai îmbogăţit cu comorile cele cereşti. Zidit-ai casă preasfinţită întru slava Dumnezeului nostru, la care alergând credincioşii, se curăţă de multe feluri de boli, Preafericite. Slavă...
Cu sfinţenie ţi-ai săvârşit viaţa, şi ai locuit împreună cu Cuvioşii, ca un Cuvios, rugându-te pentru noi care te cinstim cu credinţă, de Dumnezeu insuflate. Şi acum..., a Născătoarei :
Făcutu-te-ai Cer înalt lui Dumnezeu Împăratul tuturor, şi palat preacurat, şi cămară prealuminată cu dumnezeiescul Dar, Preacurată. Irmosul :
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă. CONDAC, glasul al 8-lea.
Podobie : Ca nişte pârgă a firii... Ca pe un doctor prea-ales şi rugător bineprimit, cei ce alergăm la dumnezeiescul tău sicriu, Samsone de Dumnezeu înţelepţite, Cuvioase, adunându-ne cu dragoste, cu psalmi şi cu cântări bucurându-ne, preaslăvim pe Hristos, Cel ce ţi-a dat ție un Dar ca acesta de tămăduiri. ICOS
Pe cel ce şi-a săvârşit viața bătrâneților smerită şi fără de răutate şi curată, şi minunată a primit Darul cel tare şi negrăit al minunilor, pe Preacuviosul Samson să-l lăudăm, ca pe un hrănitor celor flămânzi, şi ajutor celor din nevoi, şi pe biruitorul cel mare, pe cel ce a ridicat neputincioşilor lăcaşul cel dumnezeiesc al tămăduirilor. SINAXAR
În această lună, în ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Samson, făcătorul de minuni şi primitorul de străini.
Stih : Samson dedemult, pe vecini a biruit, Iar acest nou Samson a zdrobit pe draci desăvârşit. Întru această lună în a douăzeci şi şaptea zi, Primitorul de străini, Samson se săvârşi. Acest sfânt a fost roman cu neamul, şi rudenie marelui Constantin, care risipindu-şi averea ce-i rămăsese de la părinţi, pe la săraci, se duse la Constantinopol şi aflând sfintele case cele de rugăciune, şi cucerindu-se la dânsele cu cuviinţă, se bucură petrecând sihăstreşte, şi se desfăta întru dumnezeieştile Scripturi, fiindu-i gândul numai la Dumnezeu. După aceea dacă află de dânsul preacinstitul patriarh Mina, îl hirotoni preot, şi-l făcu unul din clerici. Şi era liman de mântuire săracilor şi celor ce le trebuia ajutor. Şi având ştiinţă şi de meşteşugul doftoricesc, a vindecat pe împăratul Iustinian ce căzuse într-o boală, netămăduită. Dintru aceasta împăratul mirându-se foarte de vrednicia omului, şi smerindu-se de dânsul, zidind prin mijlocirea lui aceea mare şi vestită casă, făcu şi casă de oaspeţi, şi pe Sfântul acesta îl făcu schevofilax, adică păzitor de sfintele vase ale bisericii celei mari. Apoi el bine şi cu plăcere dumnezeiască petrecând şi făcându-se multora pricină mântuirii, şi pornind pe mulţi spre râvna şi urmarea vieţii sale celei plăcute lui Dumnezeu, acolo a adormit. Iar cinstitele lui moaşte au fost mutate în marea biserică a Sfântului Mochie, izvorând în toate zilele izvoare de tămăduiri, întru slava şi lauda lui Hristos Dumnezeului nostru. Tot în această zi pomenirea Sfântului Mucenic Anect.
Stih : Nu era cu putinţă lui Anect a nu suferi, Până în sfârşit pentru Hristos a muri. Acesta a fost pe vremea împărăţiei lui Diocleţian şi a lui Urban guvernatorul Cesariei celei din Capadocia. Şi pentru că învăţa pe creştini, şi-i sfătuia să nu se înfricoşeze, nici să se moaie de munci, ci mai vârtos să se îmbărbăteze pentru adevăr, şi să moară pentru buna credinţă, a fost pârât la guvernatorul şi prins. Şi întâi a fost băgat în temniţă; apoi aducându-se înaintea guvernatorului a fost silit să jertfească la idoli, iar el îi doborî jos prin rugăciune; drept aceea a fost întins de patru inşi, şi bătut cu toiege de zece ostaşi. Apoi a fost spânzurat de un lemn. Şi-i tăiară degetele mâinilor şi ale picioarelor, şi a fost strujit cu unghii de fer peste tot trupul. Deci biruind muncile, prin arătarea dumnezeiescului înger, s-a făcut sănătos. Şi iarăşi pogorându-se de pe lemn, i-au pătruns gleznele cu piroane de fier. Şi primii pe pieptul său o tigaie arsă în foc, şi i s-a poruncit, de şezu pe un scaun de fier ars foarte, şi-i împunseră picioarele cu ţepi de fier arse. Apoi îl băgară iarăşi în temniţă. Şi iarăşi arătându-i-se îngerul, îl scăpă din legături, şi-l mângâia. Drept aceea şi mulţi din cei ce-l văzură sănătos, mergând către dânsul, se botezau, şi se vindecau de bolile ce aveau. După acestea iarăşi fu spânzurat cu pietre grele de mâini şi de picioare, şi înălţat pe un lemn drept trei zile. După aceea bătându-l cu toiege pe pântece, l-au ars cu făclii, şi l-au băgat într-o căldare, ce fierbea pe foc, şi primii plumb topit în gură, şi-i puseră în cap un coif ars foarte. Şi fu băgat într-un cuptor cu foc, şi fiind păzit de toate acestea nevătămat, a tras pe mulţi necredincioşi la credinţa în Hristos, cărora li s-au tăiat capetele. Iar Sfântului scoţându-i două fâşii pe spinare din grumazi până în călcâie, luă însuşi una, de o zvârli în obrazul judecătorului, pentru care i s-a tăiat capul, ieşind lapte în loc de sânge din tăiere. Şi-şi luă capul în mâinile sale, de umblă cu dânsul, ca două semne, întru slava şi lauda adevăratului Hristos şi Dumnezeului nostru. Tot în această zi povestirea lui Sinesie episcopul Chirinei pentru oarecare filosof Evagrie şi pentru trei sute litre de aur.
Stih : Dă bogatule săracilor bogată dare, Căci o vei lua pe ea cu multă înmulţită îmbelşugare. În Alexandria pe vremea lui Teofil episcopul aceleiaşi cetăţi, Sinesie un oarecare episcop Chirinei, bărbat filosof, şi iubitor de străini, cunoscând pe un oarecare Evagrie cu numele filosof adică şi acela, dară nu iubitor de străini, elin însă cu credinţa, şi foarte pironit spre închinăciunea idolească, ca cei ce fusese amândoi ucenici la şcoală, şi se împrietenise nu contenea sfătuindu-l, şi cu tot chipul cercându-se, ca să-l aducă pe acela spre cunoştinţa de Dumnezeu; şi în sfârşit târziu oarecând l-a plecat pe el să se facă creştin, şi botezându-l cu toată casa sa, îi spunea lui pentru judecata ce va să fie, şi pentru răsplătire, şi pentru iubirea de săraci şi milostenia, căci Evagrie avea multă avere, şi nu puţin aur; era însă învârtoşat şi atâta de nemilostiv, încât şi mult s-a ostenit episcopul prin toate chipurile ca să moaie învârtoşarea lui şi să-l aducă la îndurare, şi nicicum putând, în sfârşit l-a plecat, ca să împartă aurul la săraci pentru ca să-l ia pe acesta de la Hristos însutit precum îi spunea episcopul, şi mai întâi acela a zis către episcopul : Eu mă aflu cu totul neputincios ca să împart cu mâinile mele acest aur la săraci după învăţătura ta, iar tu dacă crezi că-mi spui adevărul, primeşte trei sute litre de aur, şi dându-mi mie sinet cu mâna ta de plata lor, împarte precum voieşti, şi aşa cu adevărat voi cunoaşte, că-mi va plăti precum tu zici; şi plecându-se episcopul la aceasta şi împărţindu-se aurul, Evagrie luând sinetul scris de mâna episcopului, îl avea în păstrare. Deci mai trăind după aceasta câţiva ani, căzând în oarecare boală, şi aproape de darea sufletului fiind a poruncit fiilor săi, ca, atunci când îl vor îngropa, să-i pună în mâini sinetul episcopului şi apoi să-l acopere cu piatra deasupra mormântului. Deci luând fiii săi sinetul, au făcut precum li s-a poruncit, şi după a treia zi a îngropării sale i s-a arătat Evagrie, episcopului Sinesie, zicându-i : Vino, Prea Sfinte Episcoape, la mormântul meu, şi primeşte-ţi sinetul scris de mâna ta, căci eu mi-am primit datoria de la Hristos, după făgăduinţa ta, şi nu mai am cu tine nici o socoteală; iar spre a ta deplină încredinţare, cu însuşi mâna mea am iscălit primirea în sinetul ce mi s-a fost dat de tine, căci nu ştia episcopul că împreună cu Evagrie s-a îngropat şi sinetul său. Deci făcându-se ziuă, chemând episcopul pe fiii lui Evagrie, îi întrebă pe ei de au îngropat şi altceva împreună cu tatăl lor, iar ei îi spunea că nimic alt decât hainele cu care era îngropat. Zisu-le-a episcopul, n-aţi îngropat împreună cu el şi oarecare hârtie ? Atunci dânşii aducându-şi aminte, i-au zis aşa : Stăpâne, când era el aproape de sfârşit, ne-a dat nouă o hârtie, zicându-ne : După ce mă veţi îngropa, să nu mă acoperiţi mai-nainte cu piatra de pe mormânt, până ce nu-mi veţi pune în mâini această hârtie, fără să ştie cineva despre aceasta. Deci episcopul degrab împreună cu fiii lui Evagrie, şi cu tot clerosul bisericesc, aflându-se împreună cu ei şi oarecari iubitori de Dumnezeu bărbaţi, au mers la mormântul lui Evagrie, şi deschizând, au văzut pe Evagrie zăcând cu bună întocmire şi după rânduială nimic având neplăcut. Iar hârtia aflându-se în mâinile sale, pe care şi luându-o episcopul, o a cetit în auzul tuturor, cuprinzând aceste cuvinte : Eu Evagrie filosoful, scriu ţie Preacuviosului episcop, bucură-te întru Domnul. Am primit datoria, şi mi s-a plătit cu desăvârşire, şi despre aceasta nu am nici o socoteală cu tine. Şi mulţumesc lui Dumnezeu şi cuvioşiei tale, că am câştigat însutită comoară în ceruri şi viaţă veşnică precum mi-ai făgăduit mie. Acestea întru auzul tuturor citindu-se, după ce au văzut toţi scrisoarea proaspătă şi au cunoscut că este de mâna mortului, iar mai ales s-au adeverit de la fiii aceluia, că, atunci când au îngropat scrisoarea acea împreună cu tatăl lor, avea scrise numai cele de mâna episcopului şi mai ales că cele de curând scrise dovedeau; s-au spăimântat toţi, şi cu mare glas întru multe ceasuri strigau : Doamne miluieşte. Povestea şi cel ce le-a spus acestea că şi scrisoarea aceasta să păstrează până acum, acolo, unde să păstrează odoarele sfintei episcopii a Chirinei spre deplină încredinţare a multora, arătând adică datoria, ca veche scrisă, şi de mâna episcopului, iar scrisoarea cea după moartea lui Evagrie că este proaspătă şi de mâna sa scrisă. Tot în această zi, Sfânta Ioana mironosiţa, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : De mormântul căruia Ioana te-ai apropiat, În sfârşit acum la scaunul aceluia te-ai înfăţişat. Tot în această zi, Cuviosul Luca pustnicul, care în pace s-a săvârşit.
Stih : Trecut-a Luca, dar cuvintele mele despre aceasta nu vor tăcea, Şi pe celelalte următoare ale vieţii sale bunătăţi vor trâmbiţa. Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Marchie şi Marchia, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Marchie şi Marchia, după numire erau potriviţi, Pe care şi tăierea cea de sabie i-au făcut uniţi. Tot în această zi, Sfântul sfinţitul Mucenic Pierie preotul Antiohiei, care prin foc s-a săvârşit.
Stih : Pe Pierie, Cuvinte ca pe un prinos sfinţit, Râu credincioşii ţie l-au adus pe cărbuni fript. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Având pe Hristos putere întărită întru supărări, ai trecut furtuna vieţii neînecat, Preafericite, şi ai ajuns a te odihni la limanul cel lin, Cuvioase, cu veselie strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Fiind îndemnat de multa înţelepciune, şi de dragoste duhovnicească, Cuvioase Părinte fericite, ai zidit casă mare, la care cei ce scapă, îşi iau vindecare toţi, cei ce strigă, şi zic : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Slavă...
Luminându-te cu dumnezeiasca lumină a bunătăţilor, te-ai arătat luminător luminos şi ai luminat marginile lumii Samsone. Pentru aceea adunându-ne, cu credință te fericim pe tine, cântând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Şi acum..., a Născătoarei :
Lâna odinioară însemna mai-nainte pântecele tău cel curat, Preacinstită, care a primit roua cea cerească, ceea ce a răcorit pe toţi cei cuprinşi de setea păcatului, prealăudată, bine eşti cuvântată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup. Cântarea a 8-a :
Irmos : Pe Dumnezeu cel ce S-a pogorât... Mişcându-ţi limba cu bucurie spre laudele lui Dumnezeu Părinte Samsone, ai supus sufletului patimile trupului cu înfrânarea, şi te-ai arătat slugă lui Hristos preacurată, şi moştean cetăţii celei de sus. Cugetul tău cel preacurat fiind luminat de dumnezeieştile luminări, s-a arătat foarte luminos, şi primitor de curate dumnezeieşti străluciri. Pentru aceea cu cântări te cinstim, purtătorule de Dumnezeu, Preafericite. Binecuvântăm pe Tatăl...
Prealăudate, având viaţa preasfinţită, preafericite Samsone, şi mutându-te către Dumnezeu, arătat te-ai preamărit, căci iată pomenirea ta şi dreptatea petrece în veci. Şi acum..., a Născătoarei :
Încetează acum furtuna cea cumplită a patimilor mele, Pruncă Preacurată, binecuvântată, dă război asupra vrăjmaşilor celor fără de trup, care fără milă se pornesc asupra sărăciei mele, ca cu credinţă să te laud Fecioară. Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi Îl preaînălțați întru toţi vecii. Cântarea a 9-a :
Irmos : Pe Dumnezeu Cuvântul... Iată că tuturor a răsărit ca soarele pomenirea ta Părinte, arătat luminând pe cei ce te măresc pe tine într-însa, ca pe o cinstită slugă a lui Hristos, şi moştean Împărăţiei Lui, şi întocmai numărat cu toţi cuvioşii. Cât este de luminată viaţa ta, cât este de mare slava ta, cât este de fericit mormântul tău, întru care zăcând cinstitul tău trup, izvorăşte sănătate, celor ce cu credinţă aleargă la dânsul, şi cer ajutorul tău totdeauna, Înţelepte. Cela ce străluceşti raze de soare, celor ce te cinstesc pe tine Părinte, luminează-ne simţirile sufletului nostru, şi prin rugăciunile tale învredniceşte-ne pe noi, să ne facem părtaşi Dumnezeieştii străluciri, rugămu-ne ţie, Fericite. Slavă...
Ca razele soarelui strălucind, luminează simţirile noastre cele sufleteşti ale celor ce te cinstim, şi Dumnezeieştii străluciri, prin rugăciunile tale învredniceşte-ne a fi părtaşi rugămu-ne ţie. Şi acum..., a Născătoarei :
Cei ce te ştim pe tine Născătoare de Dumnezeu, prin credinţă ne luminăm cu strălucirile cele prealuminate ale Celui ce S-a întrupat din tine mai presus de cuget, Preasfântă Fecioară, şi ne mântuim de întunericul patimilor şi al primejdiilor, şi de toate nevoile vieţii. Irmosul :
Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim. LUMINÂNDA
Podobie : Cel ce ai împodobit Cerul... Cel ce ai cheltuit avuţia ta săracilor, cu plăcerea lui Dumnezeu, şi cu totul te-ai dat lui Dumnezeu o Samsone ! Pe Acela roagă-L, ca să ne mântuiască de toate patimile. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Cu acoperământul tău cel puternic păzeşte-ne pe noi pe toţi robii tăi de năvălirile vrăjmaşului, Preacurată, căci pe tine singură te-am câştigat scăpare întru nevoi. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ȘI OPTA Aducerea moaştelor sfinţilor şi tămăduitorilor fără de argint Chir şi Ioan. LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 4, glasul al 4-lea. Podobie : Ca pe un viteaz... Pe doimea mucenicilor, care are lumina Treimii, pe temeliile credinţei, pe florile cele ce mirosesc mirosul cel adevărat al cunoştinţei de Dumnezeu, pe Chir şi împreună cu dânsul pe marele Ioan, toţi cu cântări să-i cinstim, ca pe unii ce neîncetat se roagă pentru noi, Iubitorului de oameni. Prin strălucirea vieţii şi prin sihăstrie ai strălucit, şi mai pe urmă, prin patimă ţi-ai împodobit sufletul tău, Chire mărite, şi tu Ioane înţelepte, ai părăsit ostăşia cea pământească, şi ai aflat pe cea cerească, rugându-vă amândoi Mântuitorului pentru noi, care cinstim pomenirea voastră, Fericiţilor. Doctori v-aţi arătat celor bolnavi, şi luminători neapuşi Dumnezeieştii credinţe, Fericiţilor, părtinitori mărturisirii şi părtaşi Mucenicilor. Pentru aceea cu adevărat v-aţi încununat cu cununi de la Dumnezeu, Chire mărite, şi Ioane înţelepte întru laude; ci rugaţi-vă Mântuitorului pentru cei ce cu credinţă vă laudă pe voi. Slavă..., glasul al 6-lea.
Doimea Mucenicilor astăzi ne-a răsărit nouă, tămăduind neputinţele noastre cele sufleteşti, Chir şi Ioan făcătorii de minuni. Unul adică iubind vieţuirea cea osebită şi întocmai îngerilor, până la moarte petrecând cu sângele muceniciei, s-a împreunat cu Hristos; iar altul împreună cu ostaşii a strălucit, şi cetelor cereşti oştean s-a scris. Pentru aceea şi întru pomenirea lor, tămăduiri dăruiesc, celora ce o săvârşesc cu credinţă, rugându-se pentru sufletele noastre. Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit nouă Rodul vieţii, ție ne rugăm, roagă-te Stăpână cu sfinţii Apostoli şi cu toţi Sfinţii, să se miluiască sufletele noastre. A Crucii, a Născătoarei :
Preacurata dacă Te-a văzut spânzurat pe Cruce, tânguindu-se a strigat ca o Maică : Fiul meu şi Dumnezeul meu, preadulcele meu Fiu, cum suferi patimi de ocară. STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., glasul al 2-lea : Veniţi astăzi adunarea credincioşilor, să încununăm cu cântări pe Chir cu Ioan, pe plugurile Darului, şi pe dătătorii fără pizmuire ai celor ce cer, că în multe chipuri s-au arătat tuturor doctori prealuminaţi; pentru aceea se şi roagă pentru sufletele noastre. Şi acum..., a Născătoarei :
Necazurile şi asuprelile celor rele, şi feluri de patimi viforăsc smeritul meu suflet, Fecioară neispitită de nuntă, Maica lui Hristos Dumnezeu, ocârmuitoare mie te arată în marea vieţii; şi potoleşte viforul ce-mi stă asupra, la limanul cel lin al pocăinţei şi al răsuflării povăţuindu-mă pe mine, cel ce alerg la acoperământul tău. A Crucii, a Născătoarei :
Când Mieluşeaua cea nespurcată a văzut pe Mieluşelul său tras spre junghiere ca pe un om de voie, plângând grăia : Acum te sârguieşti Hristoase să mă faci fără de Fiu, pe ceea ce Te-am născut, de ce ai făcut aceasta ? Mântuitorule a toată făptura; dar laud şi slăvesc bunătatea Ta cea nemărginită, şi mai presus de gând şi de cuvânt, Iubitorule de oameni. Tropar, glasul al 5-lea :
Minunile Sfinţilor Tăi Mucenici, zid nebiruit ne-ai dăruit nouă Hristoase Dumnezeule; pentru rugăciunile lor, sfaturile păgânilor le risipeşte, şi sceptrurile împărăţiei le întăreşte, ca un bun şi de oameni Iubitor. Slavă..., Şi acum... al Născătoarei.
LA UTRENIE CANOANELE Amândouă din Octoih fără mucenicine şi al sfinţilor, pe 6. CANONUL Sfinților
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, glasul al 2-lea : Irmos : Veniţi noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărțit marea, şi a trecut pe norodul, pe care l-a izbăvit din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit. Cu Darul cel tare al Mângâietorului, risipind puterea vrăjmaşului, fericiţilor de Dumnezeu, întăriţi-ne pe toţi împotriva patimilor celor ce ne tirănesc, rugămu-vă. Ca nişte nevoitori aţi omorât pe vrăjmaşul, primind Dar a tămădui patimi nevindecate. Pentru aceea, vindecaţi acum patimile inimii mele, Înţelepţilor. Slavă...
Prin rugăciunile voastre mântuiţi-ne de patimi necuvântătoare pe noi, cei ce vă fericim cu cuvinte pe pământ, Chire şi Ioane, care sunteţi dumnezeieşti slugi ale Cuvântului Celui fără de început. Şi acum..., a Născătoarei :
Ca una ce din prisosul bunătăţii iei asupră-ţi ale noastre, Preacurată de Dumnezeu dăruită, mântuieşte pe toţi de toată negura, şi de tot viforul şi de primejdii. Cântarea a 3-a :
Irmos : Întăreşte-ne pe noi... Ca unii ce după lege v-aţi făcut ostaşi lui Hristos, aţi ruşinat pe cei fărădelege, purtătorilor de chinuri, ci mă rog, mântuiţi-mă de ruşinea cea veşnică, Preafericiţilor. Dătătorilor de bine, mântuitorilor tuturor celor ce cu credinţă scapă către voi, mântuiţi sufletul meu, şi-mi tămăduiţi patimile trupului. Slavă...
Întăriţi-mă sfinţilor a umbla pe căile cele ce duc la viaţă, şi mă mântuiţi de toată înşelăciunea vrăjmaşilor, cu dumnezeieştile voastre rugăciuni. Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce ai născut pe Cel ce ridică bolile oamenilor preanevinovată Fecioară, tămăduieşte zdrobirile sufletului meu, şi bolile trupului. Irmosul :
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine. Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Cela ce Te-ai înălţat.. Călcând dezmierdările cele de pe pământ, pătimitorilor, luminat v-aţi ridicat cu Darul către dumnezeiasca înălţime a muceniciei, Chire şi Ioane, luminători ai lumii. Pentru aceasta vă rugăm, mântuiţi-ne de întunericul păcatului şi de boli, rugându-vă Dumnezeului tuturor. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Mulţimea cugetelor mele celor necurate, şi ploile gândurilor mele celor fără de cale, cine va putea să le spună Preacurată. Dar împotrivirile vrăjmaşilor mei celor fără de trup şi răutatea lor, cine le va povesti ? Ci prin rugăciunea ta, ceea ce eşti bună, dăruieşte-mi mântuire de toate acestea. A Crucii, a Născătoarei :
Ceea ce în vremile cele mai de pe urmă Te-a născut cu trup, pe Cel născut din Tatăl Cel fără de început, văzându-Te Hristoase pe Cruce spânzurat striga : Vai mie prea-dorite Iisuse ! Cum Cel ce Te slăveşti ca un Dumnezeu de îngeri, acum Te răstigneşti de oameni fărădelege; Te laud pe Tine Fiule, îndelung-răbdătorule. Cântarea a 4-a :
Irmos : Te laud pe Tine, că auzul am auzit Doamne, şi m-am spăimântat, că ai venit până la mine, căutându-mă pe mine cel rătăcit. Pentru aceea preamăresc multă pogorârea Ta, cea către mine, Multmilostive. Luminându-vă cu strălucirile Soarelui Celui înţelegător, purtătorilor de chinuri, aţi prăpădit pe stăpânitorul întunericului, dintru a căruia stricăciune vă rugăm, să ne mântuiţi pe noi, luminând gândurile tuturor. Arătat v-aţi cunoscut purtătorilor de chinuri, că sunteţi săbii, care tăiaţi pe cei fără de credinţă, prin Dar sfărâmând săbiile cele cumplite ale vrăjmaşului. Pentru aceea scăpaţi-ne pe noi nevătămaţi de toate săgeţile potrivnicilor, prin rugăciunile voastre. Slavă...
Din mulţimea întâmplărilor celor rele am ajuns la mulţime de boli, ci mă rog sfinţilor mulţimii milei voastre, degrab să aflu vindecare; pentru aceea ascultaţi-mi rugăciunea mea. Şi acum..., a Născătoarei :
Stropeşte peste noi milele tale cele bogate Fecioară, precum eşti obişnuită, încetând bolile sufletelor cele de multe feluri, ale celor ce cu credinţă se apropie de tine, pricina bunătăţilor, ceea ce eşti mult-lăudată. Cântarea a 5-a :
Irmos : Dătătorule de lumină, şi Făcătorul veacurilor Domnul, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim. Cu dezbinările mădularelor dezbinând trufia vrăjmaşilor, Mucenicii Domnului cei cu chip dumnezeiesc, vindecaţi sufletul meu cel dezbinat de răutate. O fericită doime a pătimitorilor celor cu sfinţenie biruitori ! Cereţi-ne nouă dezlegare păcatelor celor multe, şi vindecare desăvârşită bolilor, rugămu-ne vouă cu credinţă. Slavă...
Cuprins sunt de boala cumplitelor păcate, şi înviforat de durerile trupului, de la care mântuiţi-mă Sfinţilor, rugând pe Hristos, Dătătorul de bine. Şi acum..., a Născătoarei :
Îmblânzeşte valurile ticălosului meu suflet, rogu-te şi durerile trupului încetează-le, ceea ce singură ai născut fără de durere pe Dumnezeu întrupat. Cântarea a 6-a :
Irmos : Întru adâncul greşelilor... Cei ce sunteţi temeiuri nemişcate ale Bisericii, prin rugăciunile voastre întăriţi lăcaşul sufletului meu, cel ce se mişcă de toate măiestriile vrăjmaşului. Slăviţilor Mucenici, cei ce sunteţi dumnezeieşti tămăduitori sufletelor şi trupurilor, tămăduiţi neputinţele sufletului şi ale trupului nostru. Slavă...
Ca la un liman am năzuit la casa voastră cea sfântă, Sfinţilor Mucenici, şi mă rog să mă mântuiţi pe mine de întreitele valuri ale bolilor şi ale supărărilor. Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce eşti mai înaltă decât puterile cele înţelegătoare cu rugăciunile tale, fă-mă mai ales înalt de toată răutatea înşelătorului pe mine, care pururea cu bună mulţumire te slăvesc. Irmosul :
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune Dumnezeule scoate-mă. CONDAC, glasul al 3-lea.
Podobie : Fecioara astăzi... Din Darul cel dumnezeiesc Dar de minuni luând Sfinţilor, faceţi minuni în lume, toate patimile noastre cu doctorie nevăzută le tăiaţi, Chire de Dumnezeu înţelepţite, împreună cu măritul Ioan; că voi după adevăr sunteţi doctori dumnezeieşti. Icos :
Pe voi înşivă lui Dumnezeu făgăduindu-vă Sfinţilor, toată ispita celor rele pentru Dânsul aţi răbdat, murind de bunăvoie Mucenici viteji, şi după sfârşit izvorâţi dumnezeieşti daruri tuturor, celor ce sunt în multe feluri de boli şi se bântuiesc de multe rele, dintre care unul şi cel dintâi sunt eu ticălosul, că în trup şi în suflet de cumplite răni simt durere, şi cu credinţă strig : Vindecaţi-mă, că voi după adevăr sunteţi doctori dumnezeieşti. SINAXAR
În această lună, în ziua a douăzeci și opta, aflarea cinstitelor moaşte ale Sfinţilor Mucenici Chir şi Ioan.
Stih : Moaştele mucenicilor celor fără de arginţi arătate fiind, Dar prin dezlegarea trupului ale sale frunze sunt căzând. Aceşti ai lui Hristos Mucenici şi făcători de minuni, au fost pe vremea împărăţiei lui Diocleţian, dintru care Chir era din cetatea Alexandriei, iar Ioan din cetatea Edesei, care fiind uniţi amândoi pentru tocmirea lucrurilor lor, umblau şi tămăduiau toată boala şi toată slăbiciunea, şi îndemnând pe mulţi spre mucenicie, au fost vădiţi la stăpânitorul locului, care aducându-i de faţă înaintea lui, i-a dat la tot felul de munci, apoi le tăiară capetele. Iar cinstitele lor trupuri fiind grijite şi ascunse de oameni credincioşi pentru păgânătatea ce era atunci, apoi pe vremea împărăţiei lui Arcadie şi a lui Teofil patriarhul Alexandriei, s-au aflat cinstitele şi sfintele lor moaşte, a cărora pomenire o prăznuim duhovniceşte, pentru că întru această zi în care s-a aflat aceste sfinte comori din pământ, mulţime de nenumărate noroade alergând cu multe boli, s-au învrednicit a toată tămăduirea. Căci îndrăciţii se vindecau, bolnavii se lecuiau, orbii vedeau, ologii umblau, şi cum se zice mai ales, tot leacul şi tămăduirea da oamenilor. Şi nu se făceau acestea numai pe vremea aceea, ci şi până astăzi, cei ce merg cu credinţă la dânşii, îndată dobândesc tămăduirea, întru slava şi lauda celui ce i-a slăvit pe dânşii Hristos Dumnezeul nostru. Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Papia.
Stih : Pe Papia cum îl va trece Cuvântul tăcând. Mucenic viteaz al Domnului fiind. Acesta a fost pe vremea lui Diocleţian şi Maximian, cinstind şi propovăduind pe Hristos, din început de la strămoşii lui. Deci fiind pârât, a fost prins, şi stând de faţă înaintea stăpânitorului, a fost silit să facă jertfă, iar el nesupunându-se, ci mai vârtos ocărând pe guvernatorul, îl porni spre mânie. Şi îndată îl luară patru inşi de-l puseră jos, şi a fost bătut mult cu vine crude, după aceea îl băgară într-o căldare mare, ce era plină de untdelemn şi cu seu, de fierbea pe foc şi era minune şi groază ceea ce se vedea. Om ce era îmbrăcat cu focul ca cu o haină, şi a răbdat şapte zile întru acea muncă, prin care pe mulţi credincioşi i-a tras spre credinţa în Hristos. Şi ieşind de acolo, l-a târât gol peste ciulini de fier, şi legându-l de cai neînvăţaţi, a fost gonit prin locuri rele şi cu surpături. Apoi l-a spânzurat de o grindă cu capul în jos, şi a stătut trei zile, legându-i o piatră mare de grumazi, şi după acele trei zile, tăind ştreangul cu o secere, a căzut Sfântul la pământ, de se strivi. Apoi iarăşi i-a turnat spuză cu jeratec peste tot trupul, şi a grămădit pietre peste dânsul de l-au îngropat. Deci prin arătarea îngerului ieşi de sub pietre sănătos, şi a tras la credinţă pe ucigaşii aceia, şi mult norod, cărora şi capetele li s-au tăiat. Apoi şi Sfântul îşi primi sfârșitul prin sabie, întru slava şi lauda adevăratului Dumnezeului nostru, Amin. Tot în această zi, pomenirea dreptului şi Fericitului Serghie magistrul, care a întemeiat mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu cea din sânul Nicomidiei, ce se zice a lui Nichitiat. Stih : Serghie fiind magistru mai-nainte în viaţă cu adevărat, Acum magistru al lui Dumnezeu întru cereasca viaţă s-a arătat. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Macedonie, care tăindu-i-se degetele mâinilor şi ale picioarelor s-a săvârşit.
Stih : Degetele Mucenicului Macedonie celui lăudat... Degetele bărbaţilor ucigaşi le-a tăiat. Tot în această zi, Cuviosul Ulchian, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Intră bucurându-te Ulchiane preafericite, Hristos ţie uşa cerurilor îţi deschide. Tot în această zi, Sfântul Pavel doctorul, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Contenit-a Pavel mai-nainte, de tăiere, de ardere, de ungere. Căci patimilor acestora acum prin rugăciunile sale dă mântuire. Tot în această zi, Sfinţii doi tineri, care răstigniţi fiind s-au săvârşit.
Stih : În icoanele vremii şi pe cei doi tineri cuprinzând, Că s-a răstignit, îi arată zugravii că sunt. Tot în această zi, Sfântul Moise cel depărtat din lume, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Moise pe muntele bunătăţilor s-a suit, Şi acolo precum Moise în munte a murit. Tot în această zi, Sfântul Donag episcopul Libiei, care prin foc s-a săvârşit.
Stih : Primeşte locul Donage, căci din capul tău, Nici un păr va pieri precum a zis Hristos Dumnezeu. Tot în această zi, Sfinţii şaptezeci de Mucenici cei din Schitopoli, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Erai Mântuitorule, de şapte ori zece având, Ai şi atâţia nevoitori prin sabie murind. Tot în această zi, Sfinţiţii trei Mucenici cei din Galatia, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Voi trei bărbaţi, dar cu cuvântul de onoare v-aţi arătat, Ca unul câte trei zicând, iată mergem spre tăiere cu adevărat. Tot în această zi, Cuviosul Magnu, care făcând rugăciune cu pace s-a săvârşit.
Stih : Întru rugăciune dumnezeiescul Magnu sufletul său dând, Arătat a fost că sfârşitul vieţii era cerând. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Cu gând desăvârşit lepădând trecerea celor curgătoare, v-aţi dezbrăcat către lupte, Mucenicilor, şi biruind, aţi luat de la înălţime Darul tămăduirilor, strigând, şi zicând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Fiind înfierbântat de multe boli, acum scap la ajutorul vostru cel fierbinte, şi cu durerea inimii mele mă rog, părtinitorilor ! Daţi-mi degrab tămăduire mie, celui ce cânt : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Slavă...
Dându-mă întru boli trupeşti de stricăciune, şi având suflet întunecat de cugete rele şi de păcate, şi de patimi târguiţi-vă degrab, rogu-mă, să mă mântuiţi, Chire podoaba pătimitorilor, şi Ioane prealăudate. Şi acum..., a Născătoarei :
Mântuieşte-mă Preasfântă Fecioară de oamenii cumpliţi, şi de dracii cei vicleni, şi de toată altă lucrare rea, şi de întâmplare, şi de toată răutatea, şi mă păzeşte pe mine, care cânt : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Cântarea a 8-a :
Irmos : Pe Dumnezeu cel ce S-a... Cu adaosul rugăciunilor voastre, Preafericită doime binecuvântată, strigăm : Goneşte de la noi toată boala, şi slăbănogirea sufletului şi a trupului, ca să te cinstim întru toţi vecii. Făcătorilor de minuni şi doctorilor, Chire şi Ioane, vindecaţi bolile noastre, şi pornirile patimilor îndreptaţi-le către cărările cele dumnezeieşti, ca după datorie să vă lăudăm pe voi. Întru lenevire trecându-mi viaţa mea, mă spăimântez de înfricoşata judecată, la care mântuiţi-mă de osândă, făcându-vă apărători fierbinţi Mucenicilor, mie celui ce mi-am înnegrit sufletul meu cu patimile. Binecuvântăm pe Tatăl...
Pe Tine Dumnezeire te laud, şi mă închin, Ceea ce eşti una după fire, şi Treime după feţe, Părinte, Cuvinte şi Duhule, bucuria pătimitorilor, şi întărirea tuturor oamenilor, celor ce Te laudă pe Tine cu glasuri neîncetate. Şi acum..., a Născătoarei :
Întru asemănare de trup S-a văzut din tine Preacurată Cel mai presus de dumnezei; pe Care roagă-L neîncetat Fecioară, să ne miluim noi, care vieţuim întru răutate, şi ne cutremurăm de muncile iadului cele veşnice. Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi Îl preaînălţaţi întru toţi vecii. Cântarea a 9-a :
Irmos : Pe Dumnezeu Cuvântul... Slăviţilor Mucenici, cei ce sunteţi împreună cu cetele cele preasfinţite ale Sfinţilor pătimitori, şi sunteţi înfrumuseţaţi cu podoabele cele dumnezeieşti, rugaţi pururea pe Iisus Cel frumos întru podoabă, ca să înfrumuseţeze inimile noastre, Sfinţilor. Cei ce sunteţi crini ai raiului celui înţelegător foarte binemirositori, pătimitorilor ai Domnului, tot sufletul îl umpleţi de miros cu sfinţite bune mirosuri. Drept aceea izgoniţi de la mine stricăciunea patimilor, dăruindu-mi sănătate şi dar. Dumnezeieştilor Mucenici, încetaţi tăria patimilor mele, precum dedemult cu curgerile sângiurilor voastre, dezmierdarea înşelăciunii celui străin, o aţi încetat, şi cereţi a mi se da vărsare lacrimilor celor sufleteşti, prin care să mă spăl de toată spurcăciunea păcatelor. Slavă...
Lăcaşul vostru trimiţând razele tămăduirilor mai mult decât razele soarelui, goneşte întunericul cel prea-rău al patimilor, ci luminaţi-mă pe mine cel ce cu credinţă alerg către dânsul, Chire şi Ioane, făcătorilor de minuni, Preaminunaţi. Şi acum..., a Născătoarei :
Ca un nor luminos eşti Preacurată, ţinând în braţele tale pe Soarele dreptăţii. Pentru aceea strig către tine, luminează-mă Fecioară pe mine cel întunecat de multe răutăţi; cel ce neîncetat te cinstesc pe tine. Irmosul :
Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim. LUMINÂNDA
Podobie : Cel ce ai împodobit Cerul... Făcătorilor de minuni luminători, Chire şi Ioane, tămăduiţi neputinţele noastre cele sufleteşti şi trupeşti, ca unii ce aţi primit darul tămăduirilor de la Domnul. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce ai fost pricinuitoare bunătăţilor ce s-au dat lumii de la Dumnezeu, și acum roagă pe Dumnezeu, Cel Bun întru schimbare, pentru mântuirea cea de obşte. STIHOAVNA Octoihului.
Slavă..., a sfinţilor, glasul al 4-lea. Să mărim credincioşii cu cântări vrednice de laudă, pe Chir şi pe Ioan, care cu duhul de un sânge şi după trup fraţi preaînţelepţi, cu care să lăudăm şi pe viteaza Atanasia, şi pe odraslele ei, Teodotia, Eudoxia, şi Teoctista, răbdătoarele de patimi şi pururea fecioarele, care se roagă lui Hristos pentru sufletele noastre. Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te norul luminii, bucură-te sfeşnicul cel luminat; bucură-te năstrapa întru care este mana, bucură-te toiagul lui Aaron; bucură-te rugul cel nears, bucură-te cămară; bucură-te scaun, bucurăte muntele cel sfânt, bucură-te scăpare, bucură-te masa cea dumnezeiască; bucură-te uşa cea de taină, bucură-te bucuria tuturor. A Crucii, a Născătoarei :
Răstignit văzându-Te Hristoase Preacurata, şi coasta împunsă cu suliţa, plângând a strigat : Ce este aceasta Fiul meu, ce Ți-a dat Ție norodul cel nemulţumitor, pentru binele care ai făcut lor ? Vrând să mă lase fără de Fiu pe mine, întru-tot iubite. Mă minunează Bunule îndurate răstignirea Ta cea de bunăvoie. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ȘI NOUA Sfinţii măriţii şi întru-tot lăudaţii şi mai marii Apostolilor Petru şi Pavel. LA VECERNIA CEA MICĂ La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 4. Glasul al 4-lea. Podobie : Dat-ai semn celor ce... Dat-ai laudă Bisericii Tale, Iubitorule de oameni, pe cinstiţii Apostolii Tăi, întru care strălucesc luminătorii cei înţelegători, Petru şi Pavel, ca nişte stele cuvântătoare lumea luminând, prin care ai luminat întunecarea cea de la apus, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre. De două ori. Dat-ai pildă de întoarcere celor păcătoşi, pe amândoi Apostolii Tăi, pe unul adică cel ce s-a lepădat în vremea patimii, şi s-a pocăit; iar pe altul cel ce s-a împotrivit propovăduirii Tale, şi apoi a crezut, şi pe amândoi ca pe cei mai-mari adunării prietenilor Tăi, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre. Dat-ai întărire Bisericii Tale, Doamne, întărirea lui Petru, şi ştiinţa lui Pavel, şi înţelepciunea lui cea luminată, şi grăirile de Dumnezeu ale amânduror, ca să smerească vorbele cele mari ale nedumnezeirii. Pentru aceasta cele de taină învățându-ne de la amândoi, Te lăudăm pe Tine Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre. Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Ghermano.
Petre vârfule al slăviților Apostoli şi piatra credinţei, şi Pavele dumnezeiescule, ritore şi luminătorule al Sfintelor Biserici, cei ce staţi înaintea Scaunului celui Dumnezeiesc, rugaţi-vă lui Hristos pentru noi. Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine te slăvim de Dumnezeu Născătoare, strigând : Bucură-te norul Luminii celei neapuse, ceea ce ai purtat în braţe pe Domnul slavei. LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 6-lea. Podobie : A treia zi ai înviat... Apostoli ai lui Hristos, Ucenici şi propovăduitori preamăriţi, cei ce bună călătorie pe pământ aţi săvârşit, nu încetaţi rugăciune făcând, pentru cei ce vă laudă pe voi cu credinţă. Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.
Cei ce suntem învăluiţi neîncetat în viforul vieţii, strigăm : Mântuieşte pe toţi pentru rugăciunile înţelepţilor Tăi şi dumnezeieştilor maimarilor Apostoli, Preabunule. Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
Dumnezeieşti şi cinstiţi Ucenici, şi tăinuitori, şi învăţători, Petre şi Pavele, întemeierea Apostolilor, pe Făcătorul a toate şi Domnul slavei, rugaţi-L pururea pentru noi. Slavă..., glasul al 2-lea.
Pavele gura Domnului şi temeiul învăţăturilor, oarecând gonitor al lui Iisus Mântuitorului, iar acum şi pe scaunul Apostolilor întâi şezător ai fost Fericite. Pentru aceasta cele negrăite ai văzut, Înţelepte, până la al treilea Cer ridicându-te, şi ai strigat : Veniţi cu mine, şi de bunătăţi să nu ne lipsim.
Şi acum..., a Născătoarei : Podobie : Când de pe lemn... Cuvântul, Care este cinstit întocmai cu Tatăl, şi cu Duhul Sfânt, Cel ce a strălucit în vremile cele de apoi pe pământ ca un soare mare din Fecioară, din dumnezeiasca Fiică, ca pe nişte raze va trimis pe voi măriţilor Apostoli, care luminaţi cu lumina credinţei, pe toţi oamenii cei din întunericul înşelăciunii, şi pe aceia cu dumnezeieştile învăţături, către Dânsul îi aduceţi.
Tropar, glasul al 4-lea. Cei ce sunteţi între Apostoli mai întâi pe scaun şezători, şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă pace lumii să dăruiască, şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă..., Şi acum..., asemenea : Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat; Dumnezeu întru împreunare neamestecată întrupându-Se şi Crucea de bunăvoie pentru noi luând, prin care înviind pe cel dintâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
Ectenia mică şi Otpustul. LA VECERNIA CEA MARE
După obişnuitul Psalm cântăm : Fericit bărbatul... Slava dintâi. La Doamne strigat-am... Punem Stihirile pe 8, glasul al 2-lear însăşi Podobie, a lui Andrei Pirul. Cu ce cununi de laudă vom încununa pe Petru şi pe Pavel, pe cei despărţiţi cu trupurile şi împreunaţi cu duhul, pe maimarii propovăduitorilor de Dumnezeu, pe acesta adică ca pe o căpetenie a Apostolilor; iar pe acela ca pe cel ce mai mult decât alţii s-a ostenit; că pe aceştia cu adevărat după vrednicie, cu cununile slavei celei nemuritoare îi încununează Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce are mare milă. De trei ori. Cu ce frumuseţi de cântări vom lăuda pe Petru şi pe Pavel, pe cei ce sunt aripile cunoştinţei de Dumnezeu, care au zburat pe la margini şi la Cer s-au înălţat, mâinile Evangheliei Darului, picioarele propovăduirii adevărului, râurile înţelepciunii, cornurile Crucii. Prin care sprânceana dracilor Hristos o a surpat, Cel ce are mare milă. De trei ori. Cu ce cântări duhovniceşti, vom lăuda pe Petru şi Pavel, pe cei ce au junghiat nedumnezeirea, şi gurile cele neastupate, săbiile Duhului cele înfricoşate, frumuseţile Romei cele luminoase, desfătările a toată lumea, lespezile cele înţelegătoare ale legii noi, de Dumnezeu scrise în Sion, pe care Hristos i-a chemat, Cel ce are mare milă. De două ori. Slavă..., glasul al 4-lea, a lui Ioan monahul.
Cu întrebarea cea de trei ori, aceasta, Petre iubeşte-mă, lepădarea cea de trei ori Hristos o a îndreptat. Pentru aceasta şi către cunoscătorul tainelor a zis Simon; Doamne, Tu toate le cunoşti, toate le ştii, Tu ştii că te iubesc; pentru aceasta către dânsul Mântuitorul a zis : Paşte oile Mele, paşte alegerea Mea, paşte mieluşeii Mei, pe care cu sângele Meu i-am agonisit spre mântuire. Pe Acela roagă-L de Dumnezeu fericite Apostole, să ne dăruiască nouă mare milă. Şi acum..., a Născătoarei :
Proorocul David, care pentru tine este al lui Dumnezeu Părinte, cu cântare mai-nainte pentru tine a glăsuit către cel ce a făcut ție măriri : Stătut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta. Că pe tine Maică solitoare, vieții te-a arătat, Dumnezeu, Care fără de tată din tine a Se face Om bine a voit, ca iarăşi să zidească chipul Său cel stricat de patimi. Şi oaia cea rătăcită din munte răpită, aflându-o, pe umeri ridicându-o la Tatăl să o aducă, şi după voia Sa cu puterile cereşti să o împreuneze, şi să mântuiască, Născătoare de Dumnezeu lumea, Hristos, Cel ce are mare şi bogată milă. VOHOD : Lumină lină...
Prochimenul zilei, şi citirile. Din Soborniceasca întâia Carte a Sfântului Apostol Petru citire : Cap. 1, Vers al 3-lea. Fraţilor, bine este cuvântat Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care după mare mila Sa a doua oară ne-a născut pe noi spre nădejde vie, prin învierea lui Iisus Hristos, din morţi. Spre moştenire nestricăcioasă şi nespurcată şi neveştejită, păzită în ceruri pentru voi. Care sunteţi păziţi cu puterea lui Dumnezeu prin credinţă spre mântuire gata a se arăta în vremea de apoi. Întru care vă bucuraţi acum puţin, de se cuvine, necăjiţi fiind întru multe feluri de ispite. Ca lămurirea credinţei voastre, cea cu mult mai scumpă decât aurul cel pieritor şi prin foc lămurit, să se afle spre laudă, şi cinste şi slavă, întru arătarea lui Iisus Hristos. Pe Care nevăzându-L Îl iubiţi; întru Care acum nu privind, ci crezând vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preaslăvită. Luând sfârşitul credinţei voastre mântuirea sufletelor. Din Soborniceasca întâia Carte, a Sfântului Apostol Petru citire :
Cap. 1, Versul al 13-lea. Iubiţilor, încingând mijloacele cugetului vostru, trezvindu-vă, desăvârşit nădăjduiţi spre Darul care se aduce vouă prin arătarea lui Iisus Hristos. Ca fii ascultării, neprefăcându-vă cu poftele cele mai dinainte ale necunoştinţei voastre. Ci după Sfântul care v-a chemat pe voi, şi voi fiţi sfinţi întru toată petrecerea. Căci scris este : Fiţi sfinţi, că Eu Sfânt sunt. Şi dacă chemaţi tată pe cel ce judecă fără de alegerea feţelor după lucrul fieştecăruia; întru frică vremea vieţii voastre să o petreceţi. Ştiind că nu cu argint, sau cu aur, care se strică, v-aţi izbăvit de petrecerea voastră cea deşartă, care era de la părinţi dată ci cu scump sângele ca al unui miel nevinovat şi nespurcat al lui Hristos. Din Soborniceasca întâia Carte, a Sfântului Apostol Petru citire :
Cap, 2, Vers 11. Iubiţilor, rogu-vă ca pe nişte nemernici şi străini, să vă feriţi de poftele cele trupeşti, care se oştesc asupra sufletului. Petrecerea voastră avându-o bună întru neamuri, ca întru care vă clevetesc pe voi ca pe nişte făcători de rău, din faptele cele bune văzând, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Deci supuneţi-vă la toată omeneasca zidire pentru Domnul, ori împăratului, ca celui ce este mai presus, ori domnilor, ca celor ce sunt de el trimişi spre izbânda făcătorilor de rău, şi lauda făcătorilor de bine. Căci aşa este voia lui Dumnezeu, ca bine-făcând să înfrânaţi necunoştinţa oamenilor celor nepricepuţi. Ca cei slobozi, şi nu ca şi cum aţi avea slobozenia acoperământ răutăţii, ci ca robii lui Dumnezeu. Pe toţi cinstiţi, frăţia iubiţi, de Dumnezeu vă temeţi, pe împăratul cinstiţi. Slugile supunându-vă cu toată frica stăpânilor, nu numai celor blânzi şi buni, ci şi celor năsâlnici. Pentru că acesta este dar, de rabdă cineva supărări pentru ştiinţa lui Dumnezeu, pătimind cu nedreptate. Că ce laudă este dacă greşind şi pedepsindu-vă veţi răbda ? Ci dacă bine făcând şi pătimind veţi răbda, acesta este dar înaintea lui Dumnezeu. Că spre aceasta v-aţi chemat, că şi Hristos a pătimit pentru noi, nouă lăsându-ne pildă ca să urmăm urmelor Lui. Care păcat nu a făcut, nici s-a aflat vicleşug în gura Lui. Care ocărându-Se, împotrivă nu au ocărât, pătimind, nu a îngrozit; ci da celui ce judecă cu dreptul. Care păcatele noastre însuşi le-a ridicat în trupul Său pe lemn; ca păcatelor murind, să vieţuim cu dreptate, cu a Căruia rană v-aţi vindecat. LA LITIE
Stihirile glasul al 2-lea, singur glasul. A lui Andrei Ierusalimneanul. Veni|i astăzi adunările credincioşilor, împreunarea cea frumoasă cu bună laudă, pe meşterii Darului cei aleşi, pe Petru şi pe Pavel, cu Cuvioase laude să-i încununăm, pentru că fără pizmuire tuturor cuvântul semănând, cu acestea Darul Duhului a îmbogăţit. Şi ale viei celei adevărate vițe fiind, strugur copt nouă ne-a lucrat, care veseleşte inimile noastre. Către care să strigăm cu fața descoperită, şi cu curată cunoştinţă zicând : Bucurați-vă pierzătorii celor necuvântătoare, şi slujitorii celor cuvântătoare. Bucuraţi-vă alegerea cea frumoasă a Făcătorului şi Ziditorului a toate. Bucuraţi-vă solitorii celor buni, şi gonitorii celor răi. Pe care să-i rugăm, să se roage pururea către Făcătorul şi Învăţătorul, să dăruiască lumii pace stătătoare, şi sufletelor noastre mare milă. A lui Arsenie.
Pe Ucenicii lui Hristos şi temeliile Bisericii, stâlpii cei adevăraţi şi temeiurile, şi dumnezeieştile trâmbiţe ale învăţăturilor lui Hristos, şi ai pătimirilor, pe maimarii Apostolilor, pe Petru şi pe Pavel, toată lumea ca pe nişte mai întâi stătători să-i lăudăm. Că aceştia înconjurând toată lăţimea pământului, ca cu un plug au semănat credinţa, şi tuturor au sădit cunoştinţa de Dumnezeu, arătându-le Cuvântul Treimii, o Petre ! piatră și temelie, și Pavele vasule al alegerii, care şi pereche înjugată a lui Hristos fiind, pe toţi aţi tras spre cunoştinţa de Dumnezeu, pe păgâni şi cetăţi şi ostroave; şi pe iudei iarăşi i-aţi adus la Hristos, şi vă rugaţi, să se mântuiască sufletele noastre. Ale lui Ghermano.
Petre maimarele măriţilor Apostoli, piatra credinţei, şi Pavele minunate, ritorule al Sfintelor Biserici şi luminătorule, stând înaintea Dumnezeiescului Scaun, rugaţi-vă lui Hristos pentru noi. Pavele gura Domnului, şi temeiul învăţăturilor; oarecând gonitor al lui Iisus Mântuitorului, iar acum şi pe scaunul Apostolilor întâi-şezător ai fost, Fericite. Pentru aceasta cele negrăite ai văzut, Înţelepte, până la al treilea Cer ridicându-te, şi ai strigat : Veniţi cu mine, şi de bunătăţi să nu ne lipsim. Glasul al 3-lea, a lui Ioan monahul.
Cetăţenii Ierusalimului celui de sus, piatra credinţei, ritorul Bisericii lui Hristos; numărul cel de doi al Treimii, vânătorii lumii, lăsând astăzi cele de pe pământ, au mers prin pătimire la Dumnezeu, şi se roagă lui cu îndrăzneală, să se mântuiască sufletele noastre. Slavă... glasul al 5-lea, a lui Vizantie.
Înţelepciunea lui Dumnezeu, Cuvântul cel împreună veşnic cu Tatăl, precum în Evanghelie mai-nainte a zis : Voi sunteţi viţe bineroditoare prealăudați Apostoli, care strugur copt şi frumos aţi purtat în ramurile voastre; care mâncându-l noi credincioşii, ne prefacem prin gustări spre dumnezeiasca veselie, Petre piatra credinţei, şi Pavele lauda lumii, întăriţi turma, care aţi câştigai cu învăţăturile voastre. Şi acum... a Născătoarei :
Fericimu-te de Dumnezeu Născătoare Fecioară, şi te slăvim credincioşii după datorie, pe tine cetatea cea nesfărâmată, şi zidul cel nesurpat, şi folositoarea cea tare şi scăparea sufletelor noastre. LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glas 1, singur glasul, ale lui Andrei Criteanul Legăturile tale cele de prin cetăţi, şi necazurile cine le va spune, mărite Apostole Pavele ? Sau cine va pune de faţă nevoinţele şi ostenelile tale, care te-ai ostenit întru bună vestirea lui Hristos, ca pe toţi să-i dobândeşti, şi lui Hristos Biserică să-i aduci ? Ci te roagă, ca să se păzească această bună mărturisire a ta, până la suflarea cea mai de pe urmă, Pavele Apostole, şi învăţătorule al Bisericilor. Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.
Legăturile tale cele de prin cetăţi şi necazurile, cine le va spune, mărite Apostole Pavele ? Ostenelile, nevoinţele, privegherile, patimile cele rele, în foame şi în sete, în frig şi în golătate, coşniţa, bătăile cu toiege, împroşcările cu pietre, înconjurarea, adâncul, sfărâmările de corăbii ? Privelişte te-ai făcut îngerilor şi oamenilor. Toate adică le-ai răbdat pentru Hristos Cel ce te-a întării pe tine, ca lumea să dobândeşti, întru Hristos Iisus Domnul tău. Pentru aceasta te rugăm noi, cei ce săvârşim pomenirea ta cu credinţă, neîncetat roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre. Stih : Cerurile spun slăvit lui Dumnezeu, şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria,
Pe luminătorii cei mari ai Bisericii, pe Petru şi pe Pavel să-i lăudăm, că mai mult decât soarele au strălucit întru tăria credinţei, şi pe păgâni cu razele propovăduirii, din necunoştinţă i-au adus la dumnezeiasca cunoştinţă, unul adică căci pe Cruce pironindu-se, la Cer călătorie a făcut, unde cheile împărăţiei de la Hristos a luat; iar altul căci cu sabie fiind tăiat, la Mântuitorul a mers, după vrednicie se fericesc. Şi amândoi împotriva lui Israel grăiesc, căci asupra însuşi Domnului, cu nedreptate mâinile şi-au întins. Pentru aceasta cu rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostru, surpă pe cei ce sunt împotriva noastră, şi credinţa ortodoxă o întăreşte, ca un Iubitor de oameni. Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Efrem Carias.
Praznic de veselie a strălucit marginilor astăzi, întru-tot cinstită pomenirea înţelepţilor şi maimarilor Apostoli a lui Petru şi a lui Pavel. Pentru aceasta şi Roma se bucură dănţuind întru cântări şi laude. Să prăznuim şi noi fraţilor, această preacinstită zi cu laude, zicând : Bucură-te Petre Apostole, şi de aproape prietene, al Învăţătorului tău Hristos Dumnezeului nostru. Bucură-te Pavele al tuturor prietene, şi al credinţei propovăduitorule, şi al lumii învăţătorule. Însoţire sfântă aleasă, ca cei ce aveţi îndrăzneală, pe Hristos Dumnezeul nostru rugaţi-L, să mântuiască sufletele noastre. Şi acum..., a Născătoarei :
Făcătorul şi Mântuitorul meu, Preacurată, Hristos Domnul din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam a izbăvit. Pentru aceasta ție Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat strigăm fără tăcere ca îngerul : Bucură-te ! Bucură-te Stăpână folositoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre. La binecuvântarea pâinilor.
Tropar, glasul al 4-lea.
Cei ce sunteţi între Apostoli mai întâi pe scaun şezători, şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă pace lumii să dăruiască, şi sufletelor noastre mare milă. De 2 ori.
Şi Născătoare de Dumnezeu...O dată. Şi citire a cuvântului.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Apostolilor de 2 ori. Slavă... Şi acum..., a Născătoarei învierii. După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea. Podobie : Pe înţelepciunea... Adâncul vânării de peşte lăsând, din Cer ai luat de la Tatăl, dumnezeiască descoperire întrupării Cuvântului, şi cu toată îndrăzneala ai strigat către Făcătorul tău : Al lui Dumnezeu Fiu de o Fiinţă Te cunosc pe Tine. Pentru aceasta după vrednicie cu adevărat, te-ai arătat piatră credinţei şi purtător de cheile Darului, Petre Apostole, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Gândesc la judecată şi mă tem, de întinarea cea înfricoşată mă cutremur. Mă spăimântez de răspunsul Judecătorului, şi mă îngrozesc de muncă, şi durerea focului, de întunericul tartarului, de scrâşnirea dinţilor, de viermele cel neadormit. Vai mie ! În ceasul acela ce voi face ? Când se vor pune scaunele, şi cărţile se vor deschide, şi faptele se vor vădi. Atunci Stăpână ajutătoare mie să-mi fii, şi folositoare preafierbinte, că pe tine te am nădejde, eu netrebnicul robul tău. După a doua Catismă, Sedealna glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea... Din Cer chemarea de la Hristos luând, te-ai arătat propovăduitor lumii, tuturor strălucind cu învăţăturile Darului, că ai şters slujirea scripturii legii, şi credincioşilor ai strălucit cunoştinţa Duhului. Pentru aceasta şi până la al treilea Cer după vrednicie sus te-ai ridicat, şi la rai ai ajuns, Pavele Apostole, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Laudă de mulţumire după datorie, precum şi văduva aceea doi fileri, aduc ţie Stăpână pentru toate darurile tale. Că tu te-ai arătat acoperământ împreună şi ajutătoare, din ispite şi din necazuri pururea pe mine scoţându-mă. Pentru aceasta ca din mijlocul cuptorului celui cu văpaie izbăvindu-mă, de cei ce mă necăjesc pe mine, din inimă strig către tine : De Dumnezeu Născătoare ajută-mi, rugându-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce se închină cu credinţă naşterii tale. După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea... Pe cei ce sau arătat căpetenii Ucenicilor, pe luminătorii cei mari şi străluciţi, pe Petru să-l lăudăm, şi pe Pavel preaînţeleptul. Că cu focul Dumnezeiescului Duh luminându-se, toată negura înşelăciunii au ars. Pentru aceasta şi întrarmaţi ostaşi ai împărăţiei celei de sus după vrednicie s-au arătat, şi împreună-şezători pe scaunul Darului. Pentru aceasta strigăm : Apostoli ai lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli cereţi, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră. De două ori. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Ca ceea ce eşti Mireasă cu totul fără prihană a Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului, care nu ştii de bărbat, ca ceea ce eşti lăcaş Mângâietorului cu totul fără prihană, pe mine cel ce sunt lăcaş spurcat fărădelegii, şi batjocură dracilor întru cunoştinţă m-am făcut, grăbeşte de mă mântuieşte de lucrarea lor cea rea, lăcaş luminat prin fapta bună făcându-mă, ceea ce eşti de lumină primitoare Curată. Goneşte-mi negura patimilor, şi împărtăşirii celei de sus mă învredniceşte, şi luminii celei neînserate, cu rugăciunile tale. Apoi întâiul Antifon al glasului al patrulea
Prochimen, glasul al 4-lea. În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor. Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. Toată suflarea... Evanghelia de la Ioan : În vremea aceea, arătatu-S-a Iisus ucenicilor Săi, după ce S-a sculat din morţi... Psalm 50.
Slavă..., glasul al 2-lea. Pentru rugăciunile sfinţilor Apostoli, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre. Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.. Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...
Stihira, glasul al 2-lea.
Petre maimarele slăviţilor Apostoli și piatra credinţei, şi Pavele minunate, ritorule al Sfintelor Biserici, şi luminătorule, stând înaintea Dumnezeiescului Scaun, rugaţi-vă lui Hristos pentru noi. CANOANELE
Al Sfântului Petru cu Irmosul pe 8, şi al Sfântului Pavel pe 6. CANONUL Sfântului Petru. Facere a lui Ioan. Cântarea 1-a, glasul al 4-lea : Irmos : Nu este asemenea Ție preaslăvite Doamne, că cu mână tare, ai mântuit pe norodul pe care l-ai câştigat, Iubitorule de oameni. Pe maimarele Apostolilor astăzi, ca pe cel întâi chemat al lui Hristos, cu cântări de Dumnezeu insuflate după vrednicie să-l lăudăm. Cel ce este mai-nainte de veci, mai-nainte de tine cunoscându-te, te-a rânduit, preafericite Petre, ca pe un maimare al Bisericii, şi întâi pe scaun şezător. Nu trupul, nici sângele, ci Tatăl ție ţi-a insuflat, Dumnezeu a zis, pe Hristos Fiul cel adevărat al Dumnezeului Celui Preaînalt, Apostole. A Născătoarei :
Muntele cel sfânt, căruţa cea mai presus de gând, pe Maica lui Dumnezeu, şi Fecioara cu adevărat după naştere, să o lăudăm. Altul al Sfântului Pavel, pe 6.
Facere a aceluiaşi Ioan. Cântarea 1-a, glasul al 8-lea : Irmosul : Cel tăiat pe cea netăiată. Ca cele ce sunt, numind Hristos cu dumnezeiasca cunoştinţă cele ce nu sunt, Pavele preafericite, Acela din pântecele maicii tale te-a ales, ca să porţi înaintea păgânilor Dumnezeiesc numele Lui, Care este mai presus decât tot numele, că cu slavă S-a proslăvit. Tăiere împrejur a opta zi săvârşind, şi râvnitor părinteştilor aşezămâturi Pavele fiind, şi din sămânţa evreiască şi din neamul lui Veniamin, şi după lege fariseu arătându-te, toate le-ai socotit ca nişte gunoaie, şi pe Hristos ai dobândit, că cu slavă S-a proslăvit. Slavă...
Vestindu-ţi ţie strălucirea bunei credinţe, ceea ce era să fie, Pavele, şi stricarea înşelăciunii, Hristos arătându-Se în munte în chipul fulgerului ochii cei trupeşti ţi-a întunecat, iar sufletul ţi-a înţelepţit cu cunoştinţa Treimii, că cu slavă S-a proslăvit. Şi acum..., a Născătoarei :
Preacurată Maica lui Dumnezeu celui Atotputernic, ceea ce ai răsărit din seminţie împărătească. Stăpână, şi care numai tu ai născut cu trup mai presus de fire pe Dumnezeu, Cel ce împărăteşte toate, mântuieşte-mă de primejdii pe mine, cel ce cânt Fiului tău, că cu slavă S-a proslăvit. Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a :
Irmos : Nu întru înţelepciune, şi în putere, şi în bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine înţelepciunea Tatălui cea ipostatnică Hristoase. Că nu este Sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni. Pe tine, Fericite, şi vistierie prea-tare a împărăţiei, gura lui Hristos Dumnezeu cea preadulce te-a arătat. Pentru aceasta te lăudăm Petre Apostole. Pe piatra ortodoxiei tale a întărit Stăpânul Iisus Biserica neclintită, întru care Apostole Petre pe tine te mărim. Cât este mai presus decât îngerii Petru în trup, că acestuia Hristos Dumnezeu i-a zis, că va fi întru luminată venirea Lui, judecător, şi împreună-şezător. A Născătoarei :
Ceea ce nu ştii de nuntă, care pe Dumnezeu întrupat L-ai născut, întăreşte-mă pe mine, cel ce mă clatin cu asuprelile patimilor, că nu este ajutătoare afară de tine Preacurată. Alt Canon,
Irmos : Tu eşti întărirea celor ce... Tu sufletelor credincioşilor te-ai pus piatră de temelie de mult preţ, în marginea unghiului, a Mântuitorului şi Domnului. Totdeauna omorârea lui Iisus în trupul tău după adevăr Pavele purtând-o te-ai învrednicit vieţii cu adevărat. Slavă...
Pavele preafericite, roagă-te, să se zidească pe temelia ta, strălucirea bunătăţilor celor lăudate. Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine acum te fericesc, precum mai-nainte ai zis Preacurată, toate neamurile omeneşti, cele ce se mântuiesc prin tine acum. Ipacoi, glasul al 8-lea :
Care temniţă nu te-a avut pe tine legat ? Care Biserică nu te are pe tine ritor ? Damascul foarte se înţelepţeşte prin tine Pavele, că te-a văzut pe tine cuprins de lumină. Roma sângele tău primind, şi aceea se laudă. Încă şi Tarsul mai mult se bucură, şi cu dragoste cinsteşte scutecele tale. Petre piatra credinţei, Pavele lauda lumii, de la Roma adunându-vă, întăriţi-ne pe noi. Cântarea a 4-a :
Irmos : Acesta este Dumnezeul nostru, Care din Fecioară S-a întrupat şi firea omenească o a îndumnezeit, pe care lăudându-L strigăm : Slavă puterii Tale, Doamne. De oameni vânător dumnezeiesc precum s-a făgăduit, Hristos pe tine te-a făcut, ție întâi încredinţându-şi turmele Bisericii Sale. Dătătorul de viaţă Iisus, Cela ce este rugat de tine, care ţi-a dat ție puterile sale a lega şi a dezlega, Petre să-mi fie Milostiv. Roagă-te cu dinadinsul Petre, ca să se deschidă împărăţiile lui Hristos, celor ce cinstesc dumnezeiască pomenirea ta, cu credinţă neîndoită. A Născătoarei :
Doamnă cu totul lăudată de Dumnezeu Născătoare, gândurile mele cu rugăciunile tale curăţindu-le, arată-mă bine roditor, Maica Dumnezeului tuturor. Alt Canon,
Irmos : Doamne şezut-ai pe Apostolii... Încălecat-a ca un leu sălbăticeşte pierzând Biserica lui Hristos, Saul oarecând; dar s-a îmblânzit cu dumnezeiesc glasul Mielului lui Dumnezeu, şi turma, pe care gonea, lui ca unui păstor s-a încredinţat. Cel ce era să lumineze, lumea s-a întunecat, şi Anania la dânsul s-a trimis, dându-i luminare sufletului şi trupului, de dumnezeiască arătare vasul alegerii învăţându-se de la dânsul. Slavă...
Prin Pavel după vrednicie Damascul s-a adăpat, că dintru acela ca din rai oarecând, acesta a ieşit izvor mare de ape dumnezeieşti, şi a adăpat din-destul tot pământul cu cunoştinţa de Dumnezeu. Şi acum..., a Născătoarei :
Surpat-a pe cei puternici de pe scaune Domnul, precum Fecioara şi Maica a zis, şi pe cei flămânzi i-a umplut de dumnezeieşti bunătăţi, pe cei ce strigă cu credinţă : Slavă puterii Tale, Doamne. Cântarea a 5-a :
Irmos : Cel ce ne-ai câştigat pe noi popor ales, cu sângele Tău Doamne, pacea Ta dăne-o nouă, păzind într-un gând turma Ta. Cel ce din dragoste a luat îndrăzneală către Dumnezeu, după vrednicie este minunat, vânătorul, şi cel neînvăţat, minuni făcând preaslăvite cu Darul. Nu aur, nici argint pentru Tine, Hristoase, dumnezeiescul tău Apostol, ci fapta bună câştigând, s-a îmbogăţit cu puterea minunilor. Îndreptatu-s-au gleznele şi paşii şchiopilor, cu cuvântul tău cel lucrător, că prin Dumnezeiescul Duh, s-au săvârşit preaslăvite lucruri. A Născătoarei :
Întrupatu-S-a Dumnezeu după Ipostas, Curată, din tine cu trupul unindu-Se, rămânând nemicşorat, Cel fără de trup, după Dumnezeiasca Fiinţă. Alt Canon,
Irmos : Luminează-ne pe noi... Tu adevărat laudă ţi-ai ales Pavele, Crucea Împăratului Hristos, pururea purtând ca o biruinţă, Apostole. Ţie a vieţui este Hristos, iar a muri dobândă aleasă; că cu dragoste împreună te-ai răstignit pentru noi, Pavele mărite. Slavă...
Bucuratu-te-ai după adevăr întru Domnul, Pavele cinstite, când ai ieşit din trup, şi ai mers la Dătătorul de viaţă Hristos Domnul. Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te după adevăr cămara fecioriei, chemarea strămoaşei, şi dezlegarea blestemului strămoşului. Cântarea a 6-a :
Irmos : În chit trei zile fiind Iona, Hristoase, mai-nainte Te-a însemnat pe Tine, Cel fără de moarte, cum că erai să fii mort de bunăvoie, în trei zile, în pântecele pământului. Precum dedemult Hristoase pe Petru, cel ce a umblat pedestru pe apă, cu dreapta Ta l-ai mântuit, şi pe mine cel cufundat în viforul ispitelor celor cumplite, mă mântuieşte ca un Îndurat. Lăsat-ai o Petre cele ce nu sunt, şi la cele ce sunt ai ajuns ! Ca un neguţător oarecare ! Şi adevărat ai dobândit pe Hristos, Mărgăritarul cel de mult preț. Pe cei ce se nevoiau fără pricepere a ispiti pe Duhul Cel Preasfânt, Petre i-ai omorât; pe care tu întâi Dumnezeu l-ai zis, luminat arătându-L a fi Dumnezeu, Preafericite. A Născătoarei :
Pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce este mai presus decât toată fiinţa, întrupat L-ai născut nouă. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare, cu buzele şi cu sufletul te vestim. Alt Canon,
Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa... Toate cele stricăcioase ale lumii defăimându-le, rănindu-te cu dragostea Stăpânului, şi cu dorul mântuirii celei de obşte, ai voit a mărturisi de Dânsul, o Pavele fericite ! Şi acum pentru lume te roagă. După vrednicie ţi-a dăruit ţie Hristos viaţă în ceruri Apostole Pavele; că aici cetate stătătoare n-ai poftit, Fericite, credincioasă slugă fiind şi săvârşitor tainelor Lui. Slavă...
Ca un ales următor al Stăpânului, şi ca cel ce s-a îmbrăcat într-însul Pavel, cu adevărat tuturor toate a fost, ca pe toţi să-i dobândească, şi să mântuiască pe noroade, şi le-a mântuit cu adevărat, lui Hristos vânând marginile. Şi acum..., a Născătoarei :
Căutat-a spre tine Domnul, înnoind fiinţa mea ca un puternic, lucruri mari făcând de Dumnezeu Născătoare, precum ai zis, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Şi m-a izbăvit prin tine din stricăciune Dumnezeul meu, ca un Milostiv. CONDAC, glasul al 2-lea.
Pe propovăduitorii cei tari şi de Dumnezeu vestitori, căpetenia Ucenicilor Tăi, Doamne, i-ai primit întru desfătarea bunătăţilor tale şi odihnă. Că chinurile acelora şi moartea ai primit mai vârtos decât toată roada, însuți Cela ce ştii cele din inimă. ICOS
Limpezeşte-mi limba mea Mântuitorul meu, lărgeşte-mi gura, şi o umple pe ea, întăreşte-mi inima mea, ca cele ce grăiesc să le şi urmez, şi cele ce învăţ, să le şi fac întâi; că tot cel ce face şi învaţă, zice, acesta mare este; că de zic şi nu fac, ca nişte aramă răsunătoare mă voi socoti. Pentru aceasta ca să grăiesc eu cele cuvioase, şi să fac cele de folos, învaţă-mă, însuţi Cela ce cunoşti cele din inimă. SINAXAR
În această lună, în ziua a douăzeci și noua, pomenirea Sfinţilor slăviţilor şi întru-tot lăudaţilor şi mai-marilor Apostoli Petru şi Pavel.
Stih : Petru propovăduitorul lui Hristos a murit răstignit, Iar Pavel cel ce a tăiat înşelăciunea de al sabiei ascuţiș. Săvârşitu-s-au în a douăzeci şi noua zi, Petru răstignindu-se, iar Pavel de sabie tăindu-se. La aceştia care altă pricină mai mare de laudă ar putea cineva să gândească a afla, afară din mărturisirea şi chemarea Domnului. De vreme ce pe unul l-a fericit, şi la chemat piatră, asupra căruia zice că a întărit biserica adică asupra mărturisirii lui; iar pentru celălalt adică pentru Pavel a zis, că va să fie vas alegerii, şi-i va purta numele lui înaintea tiranilor şi a împăraţilor. Însă Sfântul Petru era frate lui Andrei celui întâi chemat, trăgându-se dintr-un oraş prost şi de jos, adică din Betsaida, fecior lui Iona, din neamul lui Simeon, pe vremea arhiereului lrcan. Trăind cu mare lipsă şi sărăcie, de-şi ţinea viaţa cu osteneala mâinilor sale. Deci murind tatăl său Iona, atunci Simon căsătorindu-se şi-a luat femeie pe fiica lui Aristobul fratele lui Varnava Apostolul, şi a născut fii, iar Andrei a rămas întru curăţie. Deci pe vremea care era Ioan la pază în temniţă, mergând Iisus la iezerul Ghenizaretului, şi aflând pe Andrei şi pe Petru, unde-şi întindeau năvodul şi mrejele, i-a chemat şi îndată au urmat după dânsul. După aceea, propovăduind Petru Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi în Bitinia, s-a pogorât până la Roma. Şi pentru că a biruit cu minunile pe Simon vrăjitorul, împărăţind acolo Neron, a fost răstignit de dânsul cu capul în jos, precum el însuşi a poftit, şi şi-a primit fericitul sfârşit. Deci era la chipul feţei alb, puţin cam galben, pleşuv şi des la părul ce-i rămăsese, cam crunt la ochi şi roşu, cărunt la cap şi la barbă, cu nasul cam lungăreţ, cu sprâncenele nalte, la vârstă om de mijloc, drept la stat; se pornea îndată împotriva nedreptăţii, din râvnă dumnezeiască. Spre cei ce veneau la pocăinţă era iertător, şi lesne a schimba, şi a muta răspunsurile şi judecăţile cele mai dinainte. Iar Sfântul Pavel, şi el era cu neamul evreu, din neamul lui Veniamin, cu eresul fariseu, fiind învăţat de Gamaliil, şi instruit desăvârşit în legea lui Moise. Locuia în Tars, care fiind fierbinte iubitor legii, jefuia şi strica Biserica lui Hristos, şi cu a lui voie şi sfat a fost omorât întâiul Mucenic Ştefan. Deci, cunoscându-se de Dumnezeu într-amiază-zi, şi orbindu-i-se vederea, i s-a trimis glas dumnezeiesc din cer, prin care a fost trimis către Anania vechiul ucenic al Domnului, ce locuia în Damasc, şi acela învăţându-l, l-a botezat, şi fiindcă s-a făcut vas alegerii, a purces, ca şi cum ar fi zburat cu aripi, de a înconjurat şi a cuprins toată lumea; şi ajungând la Roma, şi învăţând pe mulţi, şi-a săvârşit viaţa acolo, tăindu-i-se capul din porunca împăratului Nero pentru mărturisirea lui Hristos, în urma lui Petru. Şi spun că din tăierea aceia a curs sânge şi lapte. Şi măcar că s-a săvârşit mai pe urma lui Petru fericitul Pavel, însă moaştele lor tot la un loc s-au pus. Deci, era şi fericitul Apostol Pavel pleşuv la cap, vesel la căutătură, cu sprâncenele plecate în jos, alb la faţă, barba îi era cam lungă cu cuviinţă, cu nasul rotund şi cuvios, la toată faţa împodobit, cam cărunt la cap şi la barbă, om sănătos cu virtutea, puţin cam scurt la trup, înţelept, plin de daruri, cu cuviinţa obiceiurilor sale şi cu tăria cuvintelor sale, şi cu dumnezeiasca putere trăgea, pe cei ce mergeau la dânsul. Însă amândoi corifeii Apostoli erau plini de Duhul Sfânt şi de dumnezeiescul Dar. Şi se face prăznuirea lor în biserica sfinţilor Apostoli cea mare, şi la Orfanotrofion, şi în cinstita biserică a Sfântului Apostol Petru ce este aproape de sfânta biserica cea mare, şi la toate cele de pe alocuri sfintele lui Dumnezeu biserici. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : Cuvinte Cel fără de început, Care ai fost întru început, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, Fiule Unule-Născut, bine eşti cuvântat şi preaînălţat Dumnezeul părinţilor noştri. După dumnezeiasca rânduiala milostivirii lui Hristos învăţându-te a urma, te-ai slobozit mai-nainte de patimă Petre, a cădea în viforul lepădării. Ţie celui întâi chemat şi foarte iubit, ca celui între Apostoli cu bună slavă întâi pe scaun şezător, Hristos S-a arătat întâi după ce a înviat din mormânt. Lepădarea ta cea de trei ori, cea mai-nainte de patimă vindecându-o Stăpânul, cu întrebarea de trei ori cea de Dumnezeu grăită, Petre, a întărit dragostea ta. Mai întâi pe tine te-a pus Petre mărturisitor iubirii celei spre Hristos, Cuvântul cel ce ştie toate ca un Dumnezeu. Pentru aceasta şi turma Sa cea iubită ţie ți-a încredinţat. Alt Canon,
Irmos : În câmpul Deira... Fost-a Hristoase pecete şi cunună Apostolilor Tăi, cel ce a fost chemat în vremile cele mai de pe urmă, şi cu osârdie pe toţi i-a întrecut cu care norodul Bisericii cântă Ție : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat. Măcar că a şi gonit mai întâi Biserica Ta, Pavel legatul, dar îndrăzneala cea dintâi o a întrecut cu râvna cea mai de pe urmă, că a adunat Hristoase neamurile, cele ce strigă : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat. Tu din Ierusalim ai propovăduit tuturor Evanghelia, şi înconjurând împrejur tot pământul până la hotarele Iliricului Pavele, învăţând ai strigat : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat. Slavă...
Întru uimire ridicându-te, la al treilea Cer ai ajuns Preafericite, şi auzind graiuri negrăite, ai strigat : Slavă Tatălui Celui Preaînalt, şi Fiului strălucirii Celei de pe un Scaun, şi Duhului Celui ce cearcă arătat adâncurile lui Dumnezeu. Şi acum..., a Născătoarei :
Ca ploaia pe lână întru tine Fecioară, S-a pogorât Hristos, şi purtător de trup din tine a ieşit, împreunând cele risipite mai întâi, şi pace pe pământ şi în Cer dăruind; Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat. Cântarea a 8-a :
Irmos : Cel ce toate Ie porţi cu puterea Ta cea negrăită, Hristoase, pe cuvioşii Tăi tineri, în văpaie i-ai rourat, pe cei ce strigau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Întinde-ţi-vor mâinile, şi pe Cruce te vor încinge, Stăpânul mai-nainte zicând, Petre ţi-a poruncit ţie, să-i urmezi Lui, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Cu cuvântul Darului, pe Enea cel slăbănog cumplit, şi pe Tavita cea moartă, minuni făcând, o ai înviat, pe cei ce strigau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Hristoase, Cela ce ai arătat lui Petru a fi păgânii curăţiţi cu raza Duhului, curăţeşte-mi şi mie gândurile, celui ce strig : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. A Născătoarei :
Preasfântă Fecioară care ai născut cu trup pe Dumnezeu Cuvântul, întunericul sufletului meu, cu rugăciunile tale gonindu-l, luminează-mă pe mine cel ce strig : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Alt Canon,
Irmos : La muntele cel sfânt... Stăpânitu-s-a de dragostea ta Pavel, şi cu bună schimbare s-a prefăcut, că n-a vieţuit luişi pururea pomenitul, ci Te-a avut pe Tine, Îndurate, vieţuind întru sine, întru toţi vecii. Logodit-ai ca pe o mireasă Biserica a o pune înaintea Mirelui Hristos, că logoditor acesteia te-ai arătat Pavele de Dumnezeu purtătorule. Pentru aceasta te mărim întru toţi vecii. Binecuvântăm pe Tatăl...
Nevoitu-te-ai cu bună nevoinţă, şi sfârşindu-ţi alergarea ta după lege, vistieria credinţei o ai păzit; pentru aceasta te-ai învrednicit, Pavele, cununilor dreptăţii. Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te scaunul Domnului Cel în chipul focului, bucură-te Mireasă, care nu ştii de mire Fecioară. Bucură-te norule, care ai răsărit pe Soarele dreptăţii, pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii. Cântarea a 9-a :
Irmos : Pe tine Mireasa cea preaslăvită, şi Născătoarea de Dumnezeu cea Preasfântă, care ai născut pe Făcătorul tuturor celor văzute şi celor nevăzute, cu cântări te slăvim.
Darul tău cel preaînalt se măreşte după vrednicie, că umbra ta Petre, goneşte patimile neputincioşilor. Pentru aceasta pe tine te mărim. Pe Simon vrăjitorul luptătorul împotriva lui Dumnezeu, cel ce s-a ridicat cu năluciri spre înălţimea Cerului, surpându-l cu dumnezeiască putere negrăit Petru, se fericeşte. Dezlegare de greşeli cu rugăciunile tale, şi luminare inimii, şi veselia duhului dă celor ce laudă pomenirea ta, Apostole. A Născătoarei :
Pe Dumnezeu zămislind Fecioară, de Dumnezeu Născătoare te numeşti după vrednicie. Pentru aceasta credincioşii cu un glas slăvindu-te cu cântări te mărim. Alt Canon,
Irmos : Întrecut-ai hotarul firii... Închinămu-ne lanţului tău care pentru Hristos ca un făcător de rele l-ai purtat, şi sărutăm rănile Pavele, cele ce le-ai purtat pe trupul tău cel lăudat şi de biruinţă purtător. Acum te-ai dezlegat Apostole, la Cel de tine dorit neîncetat, şi cu Acela împreună sălăşluindu-te ca o slugă, cu rugăciunile tale cele neîncetate, pe slugile tale la tine le trage. Slavă...
Acum nicicum în chip întunecat, nici în oglindă Hristos de tine se vede, ci mai vârtos faţă către faţă se vede, desăvârşit descoperindu-ţi ție cunoştinţa Dumnezeirii. Şi acum..., a Născătoarei :
Pe Cuvântul Cel fără de trup, Cel ce a voit a înnoi firea mea, L-ai primit, şi pe Dânsul întrupat L-ai născut Fecioară. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare neîncetat te slăvim. LUMINÂNDA
Podobie : Cu Ucenicii să ne suim... Pe maimarii Apostolilor toţi să-i lăudăm, pe dumnezeiescul Petru şi pe Pavel, pe luminătorii lumii, şi propovăduitorii credinţei, trâmbițele ortodoxiei, pe tâlcuitorii învăţăturilor, şi stâlpii Bisericii şi stricătorii înşelăciunii. De două ori. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Mare şi preaslăvită taina naşterii tale, de Dumnezeu dăruită Doamnă, şi Maica lui Dumnezeu Fecioară, Proorocii o au propovăduit, Apostolii o au învăţat, mucenicii o au mărturisit, şi îngerii o laudă, şi oamenii se închină ei. LA LAUDE
Punem Stihirile pe 4, glasul al 4-lea. Podobie : Cela ce de sus eşti chemat... Din Cer Dar luând, când cu întrebare Apostolilor, ucenicilor celor doisprezece cu numărul, Mântuitorul a zis : Cine-mi zic oamenii a fi ? Atunci Petru cel mai ales între Apostoli, luând cuvântul a propovăduit, luminat strigând : Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu. Pentru aceasta după vrednicie se fericeşte, ca cel ce a luat descoperire de sus, şi a lega şi a dezlega greşelile. Cela ce de sus ai fost chemat, iar nu de la oameni, când întunericul cel pământesc ţi-a întunecat ochii cei trupeşti, vădindu-ţi mâhnirea necredinţei, atunci cereasca lumină ţi-a luminat ochii minţii, descoperindu-ţi frumuseţea bunei credinţe. De unde ai cunoscut, pe Cel ce a adus lumina din întuneric, pe Hristos Dumnezeul nostru; pe Care roagă-L, să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre. Tu după vrednicie piatră te-ai numit, când credinţa Bisericii neclintită Domnul o a întărit, şi pe tine mai mare păstor oilor celor cuvântătoare te-a pus; de unde şi descuietor porţilor cereşti pe tine ca pe un bun te-a încredinţat, ca să descui tuturor, celor ce vin cu credinţă. Pentru aceasta după vrednicie te-ai învrednicit a te răstigni ca şi Stăpânul tău; pe Care roagă-L, să mântuiască, şi să lumineze sufletele noastre. Al lui Hristos propovăduitor fiind, lauda Crucii purtând, tu dumnezeiasca dragoste cea mult dorită, ca pe ceea ce leagă pe cei ce privesc spre Cel dorit, curat decât toate mai întâi o ai ales, de unde şi legat al lui Hristos te-ai chemat, ca cel ce supărarea ispitelor, mai dulce decât toată desfătarea o ai ales, şi cinstitei dezlegări te-ai învrednicit, fiind împreună cu Stăpânul tău; pe Care roagă-L, să mântuiască şi sa lumineze sufletele noastre. Slavă..., glasul al 6-lea.
A lui Cosma monahul. Preacinstită prăznuirea Apostolilor, a sosit Bisericii lui Hristos, care soleşte nouă mântuire. Deci cu taină veselindu-ne, să zicem către dânşii : Bucuraţi-vă luminătorii celor din întuneric, cei ce sunteţi ca nişte raze ale Soarelui Celui înţelegător; bucuraţi-vă Petre şi Pavele, cei ce sunteţi temeiuri neclintite dumnezeieştilor învăţături, prietenii lui Hristos, vase cinstite, veniţi în mijlocul nostru nevăzut, învrednicind darurilor celor fără materie, pe cei ce laudă prăznuirea voastră cu cântări. Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti vița cea adevărată, care ai odrăslit nouă Rodul vieţii, ție ne rugăm : Roagă-te Stăpână cu sfinţii Apostoli, să se miluiască sufletele noastre. SLAVOSLOVIA cea mare.
Ecteniile şi Otpustul. Şi se ung de la preot fraţii, cu untdelemn din candela sfinţilor Apostoli. La masă se face mângâierea fraţilor. De se va întâmpla acest praznic Miercuri sau Vineri, mâncăm peşte şi bem vin. Vezi : Că de se va întâmpla prăznuirea sfinţilor Apostoli Duminică se pun înainte toate ale învierii.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A TREIZECEA Soborul sfinţilor slăviţilor şi întru tot lăudaţilor celor 12 Apostoli, şi a celor şaptezeci. LA VECERNIE La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Apostolului Petru şi Pavel 3, glasul al 2-lea, însăşi Podobia : Cu ce cununi de laudă vom încununa pe Petru şi pe Pavel, pe cei despărţiţi cu trupurile, şi împreunaţi cu duhul, pe maimarii propovăduitorilor de Dumnezeu, pe acesta adică ca pe o căpetenie a Apostolilor, iar pe acela ca pe cel ce mai mult decât alții s-a ostenit; că pe aceştia cu adevărat după vrednicie, cu cununile slavei celei nemuritoare îi încununează Hristos Dumnezeul nostru Cel ce are mare milă. Cu ce frumuseți de cântări vom lăuda, pe Petru şi pe Pavel, pe cei ce sunt aripile cunoştinţei de Dumnezeu, care au zburat pe la margini, şi la Cer s-au înălţat, mâinile Evangheliei Darului, picioarele propovăduirii adevărului, râurile înţelepciunii, cornurile Crucii. Prin care sprânceana dracilor, Hristos o a surpat, Cel ce are mare milă. Cu ce cântări duhovniceşti, vom lăuda pe Petru şi pe Pavel, pe cei ce au junghiat nedumnezeirea, şi gurile cele neastupate, săbiile Duhului cele înfricoşate, frumuseţile Romei cele luminoase, desfătările a toată lumea, lespezile cele înţelegătoare ale legii celei noi, de Dumnezeu scrise în Sion, pe care Hristos i-a chemat, Cel ce are mare milă. Alte Stihiri ale celor 12 Apostoli, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz... Ca nişte singuri văzători şi mărturisitori întrupării Cuvântului, vă fericiţi Ucenici preafericiţi, căci ca nişte fulgere strălucind, lumii v-aţi arătat, şi ca nişte munți înţelegători, dulceaţă picaţi. Ca nişte izvoare pururea curgătoare ale raiului despărţindu-vă, adunările neamurilor cu dumnezeieşti ape le adăpaţi. Ca nişte săgeţi strălucind, cu razele Duhului, în toată lumea v-aţi trimis, lucrarea minunilor din-destul dăruind, slujitori tainelor lui Hristos fiind, şi table ale Dumnezeiescului Dar de Dumnezeu scrise, scriind legea cea de Dumnezeu dată, de sfinţenie tăinuitori preafericiţi. Trestia vânătorilor, mândria filosofilor, şi curgerea ritorilor o au tulburat, şi învăţăturile Dumnezeieştii înţelepciuni, şi dogmele însemnând, şi bună-vestirea tainelor celor bune luminat punând, şi împărtăşirea dulceții celei dea pururea, şi desfătările îngerilor, şi lauda cea netrecătoare. Slavă..., glasul al 6-lea :
Preacinstită prăznuirea Apostolilor, a sosit Bisericii lui Hristos, care soleşte nouă mântuire. Deci cu taină veselindu-ne, să zicem către dânşii : Bucuraţi-vă luminătorii celor din întuneric, cei ce sunteţi ca nişte raze ale Soarelui Celui înţelegător; bucuraţi-vă Petre şi Pavele, cei ce sunteţi temeiuri neclintite dumnezeieştilor învăţături; prietenii lui Hristos, vase cinstite, veniți în mijlocul nostru nevăzut, învrednicind darurilor celor fără materie, pe cei ce laudă prăznuirea voastră cu cântări. Şi acum..., a Născătoarei :
Cine nu te va ferici pe tine Preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lăuda Preacurată naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, acelaşi din tine cea Curată a ieşit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind, şi cu firea Om făcându-Se pentru noi; nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut; pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre. LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 4-lea. Podobie : Dat-ai semn celor ce... Dat-ai laudă Bisericii Tale Iubitorule de oameni, pe cinstiţii Apostolii Tăi, întru care strălucesc luminătorii cei înţelegători, Petru şi Pavel, ca nişte stele cuvântătoare lumea luminând, prin care ai luminat întunecarea cea de la apus, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre. Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
Dat-ai pildă de întoarcere celor păcătoşi, pe amândoi Apostolii Tăi; pe unul adică cel ce s-a lepădat în vremea patimii şi s-a pocăit, iar pe altul cel ce s-a împotrivit propovăduirii Tale, şi apoi a crezut; şi pe amândoi ca pe cei mai mari adunării prietenilor Tăi, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre. Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
Dat-ai întărire Bisericii Tale, Doamne, întărirea lui Petru, şi ştiinţa lui Pavel, şi înţelepciunea lui cea luminată, şi grăirile de Dumnezeu ale amânduror, ca să smerească vorbele cele mari ale nedumnezeirii. Pentru aceasta cele de taină învăţându-ne de la amândoi, Te lăudăm pe Tine, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre. Slavă..., glasul al 6-lea :
Prăznuire de veselie a strălucit marginilor astăzi, întru-tot cinstită pomenirea înţelepţilor, şi maimarilor Apostoli, a lui Petru şi a lui Pavel. Pentru aceasta şi Roma se bucură dănţuind întru cântări şi laude, să prăznuim şi noi fraţilor, această preacinstită zi, cântând : Bucură-te Petre Apostole şi de aproape prietene, al învăţătorului tău Hristos Dumnezeului nostru; bucură-te Pavele al tuturor prietene şi al credinţei propovăduitorule, şi al lumii învăţătorule. Însoţire sfântă aleasă, ca cei ce aveţi îndrăzneală, pe Hristos Dumnezeul nostru rugaţi-L, să mântuiască sufletele noastre. Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit nouă Rodul vieţii, ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână cu sfinţii Apostoli, să se miluiască sufletele noastre. Tropar, glasul al 4-lea :
Cei ce sunteţi între Apostoli mai întâi pe scaun şezători, şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumii să dăruiască, şi sufletelor noastre mare milă. Slavă..., glasul al treilea :
Sfinţilor Apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre. Şi acum..., a Născătoarei Învierii :
Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; căci, cu trupul cel luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin Cruce răbdând patimă, ne-a izbăvit pe noi din stricăciune, ca un Iubitor de oameni. LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul.., Troparul cel dintâi de 2 ori. Slavă... cel al doilea, Şi acum..., a Născătoarei. După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea. Podobie : Pe înţelepciunea... Adâncul vânării de peşte lăsând, din Cer ai luat de la Tatăl, dumnezeiască descoperirea întrupării Cuvântului, şi cu toată îndrăzneala ai strigat către Făcătorul tău : Al lui Dumnezeu Fiu de o Fiinţă Te cunosc pe Tine. Pentru aceasta după vrednicie cu adevărat, te-ai arătat piatră credinţei, şi purtător de cheile Darului. Petre Apostole, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Gândesc la judecată şi mă tem, de întrebarea cea înfricoşată mă cutremur, spăimântezu-mă de răspunsul Judecătorului şi mă îngrozesc de muncă, şi de durerea focului, de întunericul tartarului, de scrâşnirea, dinţilor, de viermele cel neadormit. Vai mie ! În ceasul acela ce voi face ? Când se vor pune scaunele, şi cărțile se vor deschide şi faptele se vor vădi. Atunci Stăpână, ajutătoare mie să-mi fii, şi folositoare prea-fierbinte, că pe tine te am nădejde, eu netrebnicul robul tău. După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea :
Podobie : Pe înţelepciunea... Din Cer chemarea de la Hristos luând, te-ai arătat propovăduitor lumii, tuturor strălucind cu învăţăturile Darului, că ai şters slujirea Scripturii legii, şi credincioşilor ai strălucit cunoştinţa Duhului. Pentru aceasta şi până la al treilea Cer după vrednicie sus te-ai ridicat, şi la rai ai ajuns, Pavele Apostole, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Laudă de mulţumire după datorie, precum şi văduva aceea doi fileri, aduc ție Stăpână pentru toate darurile tale. Că tu te-ai arătat acoperământ împreună şi ajutătoare, din ispite şi din necazuri pururea pe mine scoţându-mă. Pentru aceasta ca din mijlocul cuptorului celui cu văpaie izbăvindu-mă, de cei ce mă necăjesc pe mine, din inimă strig către tine : De Dumnezeu Născătoare ajută-mi, rugându-te Fiului tău şi Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască, celor ce se închină cu credinţă naşterii tale. Psalm 50.
CANOANELE Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, cele de ieri, cu irmosul pe 8. Alt CANON al celor doisprezece pe 6. Facere a lui Teofan. Cântarea 1-a, glasul al 4-lea : Irmos : Adâncul Mării Roşii... Ceata Apostolilor dorind eu să o laud Hristoase, cu rugăciunile lor ca un Dumnezeu, raza Preasfântului Duh dăruieşte-mi, şi lumina înţelepciunii Tale. Întărindu-se cu puterea şi Darul Tău, Hristoase, puterea potrivnicilor vrăjmaşi au zdrobit, cinstiţii Tăi Apostoli, de Dumnezeu văzători făcându-se, cu privirile spre Tine cele neslăbite. Slăviţii Apostoli ai lui Hristos, cereasca înţelepciune învăţându-se, toată multa grăire a înţelepţilor cea nefolositoare, nebună, a fi a arătat-o prin tăria propovăduirii. Slavă...
Tămăduiri săvârşind Stăpâne cu numele Tău, adunările păgânilor cu cunoştinţa Ta le-au vânat, măriții Apostoli, şi cu lumina Ta le-au luminat. Şi acum..., a Născătoarei :
Pe Unul din Dumnezeiasca Treime, Preacurată, L-ai născut, pe Cel ce S-a arătat din tine luând trup pentru noi, cu bunăvoinţa Tatălui, şi cu lucrarea Preasfântului Duh, Maică Fecioară. Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a : Irmos : Veselească-se de Tine Biserica.. Cereşti şi cinstite învăţături pe pământ de Dumnezeu grăind, cu limbi de foc vestind aţi aşezat, ai lui Hristos propovăduitori. Arătat-ai ceruri cuvântătoare pe Ucenicii Tăi, Stăpâne, cei ce au spus slava Ta tuturor marginilor. Slavă...
Cei ce sunteţi scrişi în ceruri, şi v-aţi arătat împreună-locuitori cu Hristos, pe cei ce vă cinstesc cu osârdie acum pe voi, preaînţelepţilor, păziţi-i. Şi acum..., a Născătoarei :
Sălăşluitu-s-a întru noi, Cel ce locuieşte întru cele de sus Preacurată, că fără de sămânţă trup din tine luând, S-a arătat. Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Cela ce Te-ai înălţat... Sălăşluindu-vă în lumina cea neapropiată, ca cei ce sunteţi locaşuri de lumină, sfântă casa voastră o luminaţi pururea cu dumnezeieştile propovăduiri. Pentru aceasta cu credinţă strigăm : Mântuiţi-ne pe noi de întuneric, şi de toate primejdiile, şi de năvălirile cumpliţilor păgâni, rugându-vă Făcătorului, Apostoli. De două ori. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Nu vom tăcea Născătoare de Dumnezeu, a spune puterile tale noi nevrednicii, că de nu ai fi stătut tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi dintru atâtea nevoi; sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu mântuieşti pe robii tăi pururea, din toate nevoile. Cântarea a 4-a :
Irmos : Ridicat pe Cruce văzându-Te... Vestirea dumnezeieştilor cuvinte al Apostolilor, în chipul focului au străbătut toată lumea, uscăciunea înşelăciunii arzând, şi luminând cu Darul adunările credincioşilor. Lumea cea negrăită cu negura nedumnezeirii, luminătorii cei de Dumnezeu luminaţi, ucenicii arătându-se, o au luminat cu razele Darului, şi cu strălucirile propovăduirii. Cu preasfinţite strălucirile Soarelui Celui înţelegător fiind luminaţi, ca nişte stele lumea o luminaţi, cu lumina Dumnezeirii, Preafericiţilor, negura înşelăciunii gonind. Slavă...
Singuri văzătorii Tăi, Cuvinte, toiag de putere având Crucea Ta, au tăiat marea cea sărată a acestei vieţi, ca nişte cai tulburând valurile mulţimii dumnezeilor. Şi acum..., a Născătoarei :
Împodobit fiind cu feluri de vărsări de lumină, Cerul cel însufleţit al Tău, Împărate al împăraţilor Hristoase, Preacurata Fecioară, acum ca o Născătoare de Dumnezeu se slăveşte. Cântarea a 5-a :
Irmos : Tu Doamne lumina mea... Pe dumnezeieştii şi preaînţelepţii Tăi slujitori, Hristoase, lumină i-ai arătat în lume, care Te-au vestit tuturor pe Tine, Lumina cea neapusă. Cei ce toată fapta bună arătat aţi dobândit Apostoli, de tot felul de răutate drăcească şi de curse aţi dezlegat. Slavă...
Arătatu-ne-au nouă a Treimii strălucire întru Unimea Dumnezeirii, Apostolii cei ce au vestit cu limbi de foc. Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine armă nebiruită asupra vrăjmaşilor te punem, pe tine întărire, şi nădejde mântuirii noastre, dumnezeiască Mireasă te-am agonisit. Cântarea a 6-a :
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas de laudă.. Întărind pe Ucenici cu înţelepciune şi cu Darul, mai puternici i-ai făcut Mântuitorule, decât bârfirea elinească, şi învăţăturile lor cele înşelătoare le-ai stricat. Dumnezeieştile râuri ale înţelepciunii au umplut toate văile Bisericii, de ape de mântuire, cu curgerii din izvoarele mântuirii îmbogăţindu-le. Slavă...
Arătându-vă ca nişte stele vii, prealăudaţilor, aţi risipit toată înşelăciunea cea întunecată, cu luminate străluciri, lumina cunoştinţei de Dumnezeu arătând. Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine toată de aproape şi bună şi fără prihană şi crin curat, şi floare din văi aflându-te Mirele Cel înţelegător, întru tine S-a sălăşluit. CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie : Pe propovăduitorii cei tari... Piatra Hristos pe piatra credinţei preamăreşte luminat, pe cel mai ales decât Ucenicii, şi împreună cu Pavel toată adunarea celor doisprezece la pomenire astăzi; a cărora pomenire, săvârşind cu credinţă pe Cel ce i-a preamărit pe ei Îl proslăvim. ICOS
Noi cei ce săvârşim acum întrutot cinstită şi preafericită pomenirea voastră, în cântări cu sârguinţă către voi strigăm : Luminile lumii cele preastrălucite şi de Dumnezeu văzătoare, iubiţi ucenici ai lui Hristos cei doisprezece, ca cei ce aveți către Dânsul îndrăzneală, rugaţi-vă pentru noi, că vouă este dat Darul tămăduirilor, şi al iertării păcatelor; cu sârguinţă dar rugaţi-L pe El, ca să ne izbăvim de păcate şi de cele grele, ca pe unul Iubitorul de oameni, care va preamărit pe voi, să-L proslăvim. SINAXAR
În această lună, în ziua a treizecea, soborul Sfinţilor slăviţilor şi întru-tot lăudaţilor Apostoli celor doisprezece. Şi arătare, cum şi unde fiecare dintr-înşii a propovăduit şi unde s-a săvârşit. Stih : Cinstesc pe văzătorii de Dumnezeu doisprezece, Ca cei ce ai lui Hristos prieteni sunt, Bărbaţi eroi dumnezeieşti a-i numi cutezând. Întru această lună în a treizecea zi, Pe cei doisprezece Apostoli îi împreunează Biserica a se prăznui. Petru
Petru Apostolul şi întâiul ucenicilor propovăduind întâi Evanghelia în Iudeia şi în Antiohia, după aceea în Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi în Bitinia s-a pogorât până la Roma. Şi biruind cu minunile pe Simon vrăjitorul, a fost răstignit de către Nero cu capul în jos şi şi-a primit sfârşitul. Pavel
Pavel Apostolul şi corifeul Apostolilor, întrecând pe toţi Apostolii cu dumnezeiasca râvnă, şi cu credinţa în Hristos, propovăduind pe Hristos, din Ierusalim până la Iliric, şi mergând la cetatea Romei, i s-a tăiat capul de Nero. Andrei
Andrei Apostolul, întâiul chemat şi fratele lui Petru, propovăduind pe Hristos, în toată marginea Mării din Bitinia, a Pontului şi a Armeniei, şi întorcându-se prin Pont şi Bizantia, s-a pogorât până la Elada, şi răstignindu-se de Egeat la Patarele Ahaiei, şi-a primit sfârşitul. Iacov
Iacov Apostolul, şi fiul lui Zevedei propovăduind pe Hristos în toată Iudeia, a fost omorât de Irod Agripa cu sabia, pentru buna îndrăzneala sa. Ioan
Ioan Evanghelistul şi cuvântătorul de Dumnezeu şi fratele lui Iacov, cel ce a căzut pe pieptul lui Hristos, propovăduind pe Hristos în Asia, şi izgonindu-se de Dometian la Patmos, şi trăgând multă mulţime de popor către Hristos, s-a întors la Efes şi s-a odihnit cu pace, plin fiind de zile. Filip
Filip cel din Betsaida Galileei, împreună cetăţean fiind cu Andrei şi cu Petru, propovăduind şi el pe Hristos în Asia şi în Ierapoli cu Mariamni sora sa şi cu Vartolomeu, pe urmă răstignindu-se de elini în Ierapoli, şi-a primit sfârşitul. Torna
Toma, care şi geamăn se zice, propovăduind Evanghelia lui Hristos la parteni, mideni, perşi şi indieni, cei ce se zic bogaţi, fiind pătruns de dânşii cu suliţe, s-a săvârşit. Bartolomeu
Bartolomeu Apostolul propovăduind Evanghelia lui Hristos la indienii, cei ce se zic bogaţi, a fost răstignit în Urvanupoli, de şi-a primit sfârşitul într-însa, iar sfintele lui moaşte punându-le într-o raclă de fier, le-a aruncat în mare. Matei
Matei, care şi Levi se zice, fratele lui Iacov Alfeu, vameşul şi Evanghelistul, care şi ospăţ mare a făcut lui Iisus, propovăduind pe Hristos, şi împroşcându-se cu pietre, a răposat în Ierapoli Asiriei, primindu-şi sfârşitul prin foc. Iacov Alfeu
Iacov Alfeu şi fratele lui Matei, căci amândoi aveau tată pe Alfeu, spânzurat fiind pe Cruce de cei necredincioşi, şi-a primit sfârşitul. Simon
Simon Zilotul cel din Cana-Galileii, care şi Natanail se numeşte la Evanghelia lui Ioan, trecând prin toată Mauritania şi prin Africa, propovăduind pe Hristos, răstignindu-se de dânşii, s-a săvârşit. Tadeu
Iuda a lui Iacov, care de Luca şi la Evanghelie şi la Fapte se numeşte Iuda, iar de Matei şi de Marcu, Tadeu şi Levi se cheamă, frate fiind după trup Domnului nostru Iisus Hristos, propovăduind Evanghelia în Mesopotamia, apoi a răposat în cetatea Ararat, spânzurat şi săgetat de necredincioşi. Matia
Matia care în locul vânzătorului a fost pus în număr cu Apostolii, propovăduind pe Hristos în Etiopia, şi muncit de dânşii cu multe chinuri, şi-a dat sufletul la Dumnezeu. Iacov fratele Domnului
Iacov tratele lui Dumnezeu şi fecior lui Iosif logodnicul, fiind întâi episcop Ierusalimului, aruncându-se jos de pe aripa bisericii, şi fiind lovit în cap cu un mai de cele de la înălbitori, şi-a primit sfârşitul. Simeon
Simon care şi Simeon şi Cleopa se zice, feciorul lui Iosif, şi fratele lui Iacov, al doilea episcop al Ierusalimului. Acesta a trăit o sută douăzeci de ani, căci era rudenie Domnului, şi din neamul lui luda; fiind osândit, şi silit de Dometian împăratul Romei, să bea otravă, ce era scoasă din târâtoare veninate, de şerpi, scorpii şi din alte gângănii, n-a păţit nici o stricăciune; apoi de Traian împăratul răstignindu-se, s-a săvârşit. Varnava
Varnava, care şi Iosi se zice, de care se aminteşte la Faptele Apostolilor, scriind Evanghelia lui Matei cu mâna sa, ucis cu pietre în Cipru s-a săvârşit. Marcu
Marcu Evanghelistul, care era ucenic şi fiu duhovnicesc lui Petru corifeul Apostolilor, şi a scris de la dânsul Evanghelia, a propovăduit Evanghelia în Alexandria şi prin ţinuturile ei până la Pentapoli. După aceea fiind tras în Alexandria Egiptului şi arzându-l, a mărturisit, şi l-a îngropat acolo. Luca
Luca Evanghelistul şi doctorul, şi cu Pavel dimpreună călătorul, scriind a sa Evanghelie, spunându-i-o fericitul Pavel, încă şi Faptele Apostolilor; după ce s-a dus de la Roma lăsând acolo pe Pavel, învăţând prin toată Elada, precum spun s-a săvârşit cu pace la Tivele Beoţiei, fiind de optzeci de ani. Şi spun, că el întâi a zugrăvit icoana Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos, şi a pururea Fecioarei Maria, ceea ce l-a născut pe dânsul, şi a corifeilor Apostolilor, şi de acolo a ieşit în toată lumea acest binecredincios şi atot-cinstit lucru. Fllip
Filip, care se pomeneşte la Fapte, cel ce este din Cezareea Palestinei, care a fost însurat, şi a avut patru fiice Proorociţe, făcându-se de Apostoli diacon, şi botezând pe Simon, ce se făţărnicise şi luminând asemenea pe etiopul famenul. Acesta propovăduind în Trala Asiei, a murit acolo cu câte patru fiicele sale. Anania
Anania Apostolul şi episcopul Damascului, care prin descoperire dumnezeiască a botezat pe Pavel, făcând multe tămăduiri în Damasc şi în Elefterupoli, a fost bătut cu vine de bou de guvernatorul Lupian, şi zgârâiat pe coaste şi ars cu făclii, apoi ucis cu pietre afară din cetate. Iust
Iosif, care şi Iust şi Varsava se zice; care şi la un gând fiind cu cei şaptezeci de ucenici, unul fiind şi el. Ştefan
Ştefan întâiul Mucenic unul din cei şapte diaconi, şi din cei şaptezeci de ucenici, la Faptele Apostolilor se pomeneşte, care a fost omorât cu pietre de Iudei, fiind îndemnător şi Pavel la moartea lui. După aceea în zilele marelui Constantin, s-au adus moaştele lui în Constantinopol, şi s-au aşezat în Constandiane. Prohor
Prohor şi acesta din cei şapte diaconi, şi din cei şaptezeci de Apostoli, a fost episcop Nicomidiei din eparhia Bitiniei, cu pace s-a săvârşit. Nicanor
Nicanor unul ţinând din cei şapte diaconi şi din cei şaptezeci de Apostoli, episcop Bostrilor Arabiei făcându-se; de elini prin foc s-a săvârşit. Parmena
Parmena unul din cei şapte diaconi şi din cei şaptezeci de Apostoli, în vederea Apostolilor, cu pace s-a săvârşit în slujba sa. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Meliton, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : De este oare unde Melitoane şi de la Dumnezeu cursă miere. A trebuit acolo vopsind condeiul, să scriu a ta tăiere. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Petru cel din Sinopi, care târât pe pietre s-a săvârşit.
Stih : Poate a se cuceri de tine şi dumnezeiască ceata îngerilor, Vrednicule de cinste Petre, dându-ţi trupul pietrelor. Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Mihail grădinarul, care a mărturisit în Atena la anul o mie şapte sute şaptezeci, de sabie s-a săvârşit.
Stih : Pentru ce cu încetul o purtătorule de sabie, Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin. Cântarea a 7-a :
Irmos : În cuptorul persienesc tinerii... Fii făcând pe Ucenicii Tăi, Cela ce mai-nainte eşti din fire Fiu, cu aşezământul moştenitori i-ai arătat părinteştii moşteniri, Preabunule, şi a umbla cu Tine ca un Dumnezeu şi Stăpân şi Domn bine ai voit. Vărsare de înţelepciune, lărgime inimii, şi limbă binegrăitoare, Cuvinte, dând dumnezeieştilor Tăi Ucenici, i-ai trimis să propovăduiască Evanghelia Împărăţiei tuturor neamurilor. Slavă...
Arătându-se ca nişte nori plini de dumnezeiască lumină, Apostolii, tuturor varsă apă de viaţă făcătoare, strigând : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne. Şi acum..., a Născătoarei :
Împodobită cu dumnezeiasca slavă numai tu Preacurată te-ai arătat, pe Cuvântul cel din veac al Tatălui zămislind, Maică Fecioară binecuvântată eşti tu între femei, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână. Cântarea a 8-a :
Irmos : Mâinile întinzându-şi... Dumnezeiasca şi preaînţeleapta ceata Apostolilor lui Hristos, cu focul Duhului ca nişte uscăciune, lesne a ars capiştile drăceşti, şi inimile credincioşilor le-a luminat, ale celor ce strigă : Toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul, şi-L preaînălțaţi întru toţi vecii. Cu un glas pe dumnezeieştii Ucenici şi Apostolii lui Hristos, care ne-au tunat nouă cereştile învăţături, grădinile credinţei, pe făcătorii de bine cei de obşte ai omenirii, şi mântuitorii şi slujitorii Cuvântului, să-i lăudăm. Binecuvântăm pe Tatăl...
Vasele cele preacinstite, în care au încăpui bunătăţile, rodurile cele dintâi ale oamenilor, trâmbiţele propovăduirii, râurile vieţii celei nestricăcioase, fulgerele cele de Dumnezeu purtătoare, izvoarele tămăduirilor, picioarele cele înţelegătoare ale bunei-vestiri, să le mărim. Şi acum..., a Născătoarei :
Cel deplin S-a deşertat pentru noi, ca plinirii Lui să ne împărtăşim; că în preacurat pântecele tău intrând Cel necuprins, şi de Părinteştile Sânuri nedepărtându-Se, S-a întrupat. Pentru aceasta pe tine toţi bine te cuvântăm, Marie dumnezeiască Mireasă. Cântarea a 9-a :
Irmos : Hristos, Piatra cea netăiată... A dezlega legăturile greşelilor putere luând de la Stăpânul, de Dumnezeu văzători, curăţiţi cu milostivire păcatele celor ce vă laudă pe voi, şi mântuirii îi învredniciţi. Toată raza Duhului, ceea ce s-a arătat vouă înfiinţat, toţi o aţi luat înţelepţilor, în foişor în taină învăţându-mă învăţăturile cele înalte, și acum după vrednicie vă fericiţi. Slavă...
Vouă prietenilor Săi, după ce aţi răposat, v-a dăruit Hristos cununi neveştejite, şi v-a umplut de dumnezeiască vedenie, pe Care acum rugaţi-L, să mântuiască Biserica. Şi acum..., a Născătoarei :
Cu trup a venit voind Cuvântul, Cel ce a împodobit toate întru tine S-a sălăşluit, pe tine una mai Sfântă decât toate aflându-te, şi Născătoare de Dumnezeu după adevăr te-a arătat, dumnezeiască Mireasă. LUMINÂNDA
Podobie : Cu Ucenicii să ne suim... Preacinstitul număr cel de doisprezece al Apostolilor, cu bucurie a-l lăuda să ne adunăm : Bucuraţi-vă, cei ce aţi înconjurat toată lumea, şi aţi vânat adunările cele rău credincioase ale păgânilor, învăţându-vă cele dumnezeieşti. De două ori. Noi întru tine ne lăudăm de Dumnezeu Născătoare, şi către Dumnezeu te avem folositoare, tinde mâna ta cea sfântă şi sfărâmă pe vrăjmaşii noştri. Trimite robilor tăi ajutor de la Cel Sfânt. LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul al 4-lea : Podobie : Cela ce de sus eşti chemat... Tu temeiul Apostolilor cel mai de cinste, toate le-ai lăsat şi ai urmat Învăţătorului, strigând Lui : Cu Tine voi să mor ca să şi vieţuiesc viaţa cea fericită. Romei celei mai mari decât alte cetăţi tu ai fost întâi episcop, şi slava şi lauda, şi Bisericii întărire Petre, şi porţile iadului nu o vor birui pe ea cu adevărat, precum Hristos mai-nainte a zis; pe Care roagă-L să mântuiască, şi să lumineze sufletele noastre. Cela ce ai fost osebit din pântecele maicii tale, de toată; greutatea mândriei trupeşti fugind, ca cu aripi te-ai înălţat adevărat cu dorul la dumnezeiască înălţimea dumnezeieştii dragoste Pavele, unde în prealuminatul nor al Dumnezeieştii Lumini intrând, ca şi cum ai fi fost fără de trup, şi cu învăţătură de cuvinte negrăite te-ai îmbogăţit, şi te-ai trimis celor din întuneric lumină, propovăduind pe Hristos Dumnezeul nostru; pe Care roagă-L să izbăvească şi să lumineze sufletele noastre. Cela ce eşti Lumină mai-nainte decât toate veacurile, când ai voit a veni la mine omul, pentru iubirea de oameni cea negrăită, şi a Te face trup pentru bunătate, atunci a doua lumină a strălucirii Tale, şi fulgere strălucitoare pe Apostolii şi Ucenicii Tăi, Mântuitorule, i-ai arătat, care şi trimişi fiind, toată făptura cu dumnezeiască lumina Ta o au luminat, rugându-te pe Tine, ca să mântuieşti, şi să luminezi sufletele noastre. Petre şi Pavele plugarii Cuvântului, Andreie, Iacove, şi Ioane înțelepte, Vartolomee şi Filipe, Tomo şi Mateie, Simone, Iudo, şi dumnezeiescule Iacove, numărul al doisprezecelea cel a toată lumea şi preacinstit al Ucenicilor, care în lume aţi propovăduit pe Sfânta Treime, pe Dumnezeu cel din fire pururea veşnic; turnurile Bisericii cele nesurpate cu adevărat, şi stâlpii cei neclintiţi, rugaţi-vă Stăpânului tuturor, să ne izbăvească pe noi. Slavă..., glasul al 8-lea.
A lui Cosma monahul. Lumea aţi străbătut luminându-o, Ucenici ai Mântuitorului, înşelăciunea idolească ca o uscăciune arzându-o cu învăţăturile voastre pe păgâni dintru adâncul necunoştinţei la dumnezeiasca cunoştinţă vânându-i, i-aţi mântuit. Şi acum rugaţi-vă lui Hristos, ca să ne fie nouă Milostiv în ziua judecăţii. Şi acum..., a Născătoarei :
Stăpână primeşte rugăciunile robilor tăi, şi ne izbăveşte pe noi dintru toată nevoia şi scârba. SLAVOSLOVIA cea mare. Ecteniile şi Otpustul.
Ceasul întâi şi cel desăvârşit Otpust. Sfârşitul lunii Iunie şi lui Dumnezeu slavă.
|