Căutând la intrarea mormântului şi văpaia îngerului nerăbdând Mironosiţele, cu cutremur s-au mirat zicând : Au doară s-a furat cel ce a deschis tâlharului raiul ? Au doară s-a sculat cela ce şi mai-nainte de patimă a vestit învierea ? Cu adevărat a înviat Hristos Dumnezeu dăruind celor din iad viață și înviere.
 
 
 
   Cu sfatul tău cel de voie Crucea ai răbdat Mântuitorule, și în mormânt nou oamenii cei muritori te-au pus pe tine cela ce cu cuvântul marginile ai înfiinţat. Pentru aceasta legându-se cel străin moartea cumplit s-a prădat şi cei din iad toţi au strigat sculării tale celei de viață purtătoare. Hristos a înviat, Dătătorul de viaţă rămânând în veci.
 
 
   Spăimânta-tu-s-a Iosif cea mai presus de fire văzând şi în minte a luat ploaia cea de pe lână, întru zămislirea ta cea fără sămânţă de Dumnezeu Născătoare, rugul cel nears în foc, toiagul lui Aron ce a odrăslit; şi mărturisind logodnicul tău şi păzitorul preoţilor a strigat : Fecioara naşte şi după naştere iarăşi rămâne Fecioară.
 
 
   Înviat-ai ca un nemuritor din iad Mântuitorule, împreună, ai ridicat lumea ta întru învierea ta, Hristoase Dumnezeul nostru, zdrobit-ai întru tărie puterea morţii, arătat-ai milostive învierea tuturor. Pentru aceasta te şi mărim, unule Iubitorule de oameni.
 
 
 
   Dintru înălţimile de sus pogorându-se Gavriil şi la piatră venind unde era piatra vieţii, cu albe fiind îmbrăcat a strigat celor ce plângeau : Încetaţi voi de strigarea cea cu plângere, cele ce aveţi deapururea milostivirea, că pe carele căutaţi plângând, îndrăzniţi că cu adevărat s-a sculat. Pentru aceasta strigaţi Apostolilor, că a înviat Domnul.
 
 
   Spăimânta-tu-s-au Curată toate cetele îngereşti de înfricoşata taina naşterii tale, cum cel ce ține toate numai cu voia, în braţele tale ca un om se ține, şi primeşte început cel mai-nainte de veci, şi cu lapte se hrăneşte, cel ce hrăneşte toată suflarea de negrăita bunătate, şi pe tine ca pe adevărata Maica lui Dumnezeu, lăudându-te te mărim.
 
 
 
   Cele ce au fost ale preamăritei sculării tale, mai-nainte alergând Mironosiţele, au vestit Apostolilor Hristoase, că ai înviat ca un Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
 
 
 
   Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine, ci însuți mă sprijineşte, şi mă mântuieşte Mântuitorul meu.
 
   Cei ce urâţi Sionul, ruşinaţi-vă de Domnul, că precum iarba de foc, aşa veţi fi uscaţi.
 
 
   Prin Sfântul Duh tot sufletul viază, și cu curăţie se înalță, luminează-se întru unimea Treimii cu sfinţenie de taină.
 
 
   Strigat-am ţie Doamne cu căldură dintru adâncul sufletului meu, şi mie să-mi fie spre auzire dumnezeieștile tale urechi.
 
   Spre Domnul nădejde tot cine şi-a agonisit, mai înalt este decât toți cei ce îl întristează.
 
 
   Prin Sfântul Duh izvorăsc izvoarele darului, carele adapă toată făptura, spre rodire de viață.
 
 
   Inima mea către tine Cuvântule să se înalțe, și nimica nu mă va amăgi din frumuseţile lumii spre râvna celor de jos.
 
   Spre Maica sa precum are cineva dragoste, spre Domnul mai cu fierbinte dragoste datori suntem.
 
 
   Prin Sfântul Duh este bogăţia cunoştinţei de Dumnezeu, a privirii la cele înalte, şi a înţelepciunii, că întru dânsul toate dogmele părinteşti Cuvântul le descoperă.
 
 
    Apoi : Toată suflarea... și Evangelia învierii :      Evangheliile Învierii       Învierea lui Hristos văzând... Şi psalm 50.
 
 
   Noianul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui amalic în pustie a biruit.
 
   Înălțatu-te-ai, îndreptând căderea noastră, pe preacurat lemnul Crucii, vindecând pierzarea cea prin lemn Stăpâne, ca un bun şi Atotputernic.
 
   În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, și în rai cu tâlharul, şi pe scaun ai fost Hristoase cu Tatăl și cu Duhul, toate umplându-le, cela ce eşti nescris împrejur.
 
 
   Fără sămânţă cu voia Tatălui de la Duhul cel dumnezeiesc ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, şi cu trup ai născut, pe cel din Tatăl fără Mamă, şi pentru noi din tine fără Tată.
 
 
 
   Vindecat-ai zdruncinătura omenirii Doamne, cu dumnezeiescul tău sânge prefăcându-o şi sfărâmând pe cel puternic întru tărie, pe cel ce a sfărâmat dedemult zidirea ta.
 
   A morţilor înviere prin murire te-ai făcut, ca tăria morţii a lipsit, împreunându-se cu viața cea veșnică, cu Dumnezeu Cel ce S-a întrupat, carele stăpâneşte toate.
 
 
   Frumoasă mai presus decât puterile cereşti, dumnezeiasca ta casă s-a făcut cea însufleţită, Fecioara ceea ce în pântece pe tine te-a purtat, muntele cel sfânt al Dumnezeului nostru.
 
 
 
   Cutremuratu-s-au popoarele, turburatu-s-au neamurile, și împărăţiile cele puternice s-au plecat Curată de frica naşterii tale, că a venit împăratul meu, şi a surpat pe tiranul, şi lumea din stricăciune a izbăvit.
 
   Hristos, cel ce locuieşte întru cei de sus, la oameni pogorându-se, şi-a sfinţit lăcaşul său, şi neclintit l-a arătat, că singură ceea ce a născut pe Ziditorul după naştere a rămas odor al fecioriei.
 
 
 
   Veselească-se de tine Biserica Ta Hristoase strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, şi scăparea, și întărirea.
 
   Pomul vieţii, viţa cea gândită, şi adevărată, pe Cruce se spânzură, tuturor băutură dulce izvorând.
 
   Ca un mare, ca un înfricoşat, ca unul ce a stricat mândria iadului, şi ca un Dumnezeu fără stricăciune, acum trupeşte s-a sculat.
 
 
   Tu una celor de pe pământ pricinuitoare de bunătăţile cele mai presus de fire ai fost, Maica lui Dumnezeu. Pentru aceasta ție bucură-te aducem.
 
 
 
   Dinţi plini de venin şarpele în mine a înfipt, Mântuitorule, pe care Atotţiitorule Stăpâne, cu cuiele mâinilor tale l-ai zdrobit, că nu este sfânt între sfinţi afară de tine Iubitorule de oameni.
 
   Văzutu-te-ai Iubitorule de oameni în mormânt de voie mort făcător de viață, fi porţile iadului le-ai deschis sufletelor celor din veac, că nu este sfânt între sfinţi afară de tine Iubitorule de oameni.
 
 
   Țarină nearată te-ai văzut, ceea ce ai născut spicul vieţii pe Sfântul cel ce se odihneşte cu sfinţire întru sfinţi carele este și pricinuitor de nemurire tuturor celor ce se cuminecă.
 
 
 
   Curățească-se fiinţa omenească, prin tine împreunându-se cu focul dumnezeiesc cel nesuferit, ca o azimă de pâine Preacurată Fecioară întru tine cocându-se, cu cela ce şi pe tine nevătămată te-a păzit.
 
   Cine este aceasta, care cu adevărat este aproape de Dumnezeu, ca ceea ce covârşeşte pe toate cetele îngerilor, ceea ce numai ea una străluceşte întru frumusețea Fecioriei, ca o Maică atot Stăpânitorului.
 
 
 
   Ridicat pe Cruce văzându-te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând : Mărire puterii Tale Doamne.
 
   Suitu-te-ai pe Cruce, patimile mele vindecându-le cu Patima Preacuratului tău trup, pe care de voie l-ai purtat. Pentru aceasta strigăm ţie : Mărire puterii Tale Doamne.
 
   Trupul tău cel fără păcat, şi de viață făcător, moartea gustându-l, precum  s-a căzut Stăpâne s-a omorât, iar noi strigăm ţie : Mărire puterii Tale Doamne.
 
 
   Fără ispită de nuntă ai născut o Fecioară, și după naştere te-ai arătat feciorind iarăşi, pentru aceasta cu glasuri fără tăcere, Bucură-te ție Stăpână strigăm, cu credinţă neîndoită.
 
 
 
   Sub lege fiind Israil, pe tine Hristoase Dumnezeul cel ce i-ai pus lege nu te-a cunoscut, ci ca pe un fărădelege pe Cruce, călcând legea, te-a pironit, cel nevrednic aşezării de lege.
 
   Sufletul tău cel îndumnezeit, Mântuitorule, vistieriile iadului prădându-le, sufletele cele din veac împreună le-a înviat, iar trupul cel purtător de viață tuturor nestricăciune a izvorât.
 
   Pe tine, ceea ce eşti pururea Fecioară și adevărată, Născătoare de Dumnezeu toți te mărim, pe care mai-nainte te-a închipuit lui Moise văzătorului de Dumnezeu Preacurată rugul cel ce s-a împreunat cu focul cel fără de ardere.
 
 
 
   Împreună a locuit cu oamenii, văzut făcându-se cel nevăzut, rămânând în chipul Dumnezeirii celei necuprinse, şi închipuindu-se din tine Fecioară în cel străin, mântuieşte pe cei ce te ştiu pe tine Curată, Maică a lui Dumnezeu.
 
   Primit-a întru materie fecioara pe cel fără materie, întru împărtăşirea materiei, Prunc dintr-însa făcându-se. Pentru aceasta în două firi, unul se cunoaşte purtător de trup Dumnezeu, şi om mai presus de fiinţă.
 
   După naştere pe tine Fecioară, cel ce s-a sălășluit întru tine Fecioară, și s-a născut fără sămânţă, Cuvântul şi Dumnezeu te-a ferit, și întru naştere Fecioară te-a păzit, ca un Stăpân şi făcător a toată zidirea.
 
 
 
   Tu Domnul meu lumină în lume ai venit, lumină sfântă, care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei ce te laudă cu credinţă.
 
   Tu Doamne pe pământ cu milostivire te-ai pogorât, tu ai înălţat firea omenească cea căzută, pe lemn spânzurându-te.
 
   Tu ai ridicat Hristoase vina greşalelor mele, tu ai dezlegat durerile morţii Îndurate, cu dumnezeiască învierea ta.
 
 
   Pe tine armă nesfărâmată împotriva vrăjmaşilor înainte te punem, pe tine tărie şi nădejde a mântuirii noastre, dumnezeiască mireasă te-am agonisit.
 
 
   Primitu-te-a pe tine tot cu gura iadul cel nepriceput, că pe lemn văzându-te pironit, cu suliţa împuns fără suflare, pe tine Dumnezeul cel viu, om gol a fi te-a socotit, dar ispitind a cunoscut puterea Dumnezeirii Tale.
 
   Biserica trupului tău Iubitorule de oameni, după ce s-a stricat, mormântul împărţindu-o şi iadul, fără de voie amândoi se osândesc, acesta adică sufletele sfinţilor tăi, iar celalalt trupurile împreună slobozindu-le, Nemuritorule.
 
 
   Iată acum s-a plinit proorocia Proorocului, că tu Fecioară ceea ce ești neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel ce este peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, carele dăruiește mântuire tuturor celor ce te laudă pe tine.
 
 
 
   Casă a Măririi, Munte sfânt al lui Dumnezeu, Curată Mireasă, Cămară, Biserică a sfinţeniei, Fiul lui Dumnezeu Cel ce S-a sălăşluit întru tine, şi rai de desfătare pururea veșnic, pe tine nouă te-a lucrat.
 
   Trup din sângele cel Fecioresc ai luat Hristoase, fără de sămânţă Preacurat, şi Ipostatnic cuvântător, şi înţelegător, însufleţit, lucrător voitor, de sineşi Stăpânitor, şi de sineşi volnic.
 
   Pe cugetul cel tirănesc pântecele Fecioarei l-a ruşinat, că pruncul vizuina aspidelor cea pierzătoare de suflete o a cercat cu mâna, și pe potrivnicul cel mândru surpându-l, sub picioarele credincioşilor l-a supus.
 
 
 
   Jertfi-voi ţie cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta ta.
 
   Suitu-te-ai pe Cruce cu putere fiind încins, şi luptându-te cu tiranul, ca un Dumnezeu din înălţime l-ai surpat, și pe Adam cu mână nebiruită l-ai înviat.
 
   Înviat-ai strălucind frumos din mormânt Hristoase, să ai risipit pe toţi vrăjmaşii cu dumnezeiască puterea ta, şi toate ca un Dumnezeu de veselie le-ai umplut.
 
   O minune mai nouă decât toate minunile, că Fecioara în pântece pe cela ce cuprinde toate, fără ispită bărbătească zămislindu-l, nu l-a strâmtorat.
 
 
   Deschisu-şi-a gâtlejul iadul, şi m-a înghiţit, și sufletul şi-a lărgit nepriceputul, ci Hristos pogorându-se a scos viaţa mea, ca un iubitor de oameni.
 
   Biruitu-s-a moartea cu moartea, că cel ce a murit, a înviat, nestricăciune mie dăruindu-mi, și arătându-se femeilor, le-a spus bucurie Cel fără de moarte.
 
 
   Încăpere a Dumnezeirii celei nesuferite Pântecele tău cel curat s-a arătat, o Născătoare de Dumnezeu, la carele fără frică cetele cereşti a privi nu pot.
 
 
 
   Dedemult m-a amăgit şarpele, şi m-a omorât, prin strămoaşa mea Eva, iar acum curată, cel ce m-a zidit prin tine, din stricăciune m-a chemat.
 
   Adâncul milostivirii, adânc ales al minunilor, pe tine Fecioară negrăit te-a arătat, că din tine prin fulgerul Dumnezeirii mărgăritarul Hristos a strălucit.
 
 
 
   Mântuitorul şi Izbăvitorul meu din mormânt ca un Dumnezeu a sculat din legături pe pământeni, şi porţile iadului a zdrobit, și ca un Stăpân a înviat a treia zi.
 
 
   Pe Hristos Dătătorul de viaţă, cel ce a înviat din morţi a treia zi din mormânt, și porţile morţii astăzi le-a sfărâmat cu puterea sa, şi iadul l-a omorât, şi boldul morţii l-a stricat, şi pe Adam cu Eva i-a slobozit, să-l lăudăm toţi pământenii, cu mulţumire strigând laudă cu dinadinsul, că el însuşi ca un Dumnezeu puternic şi Stăpân a înviat a treia zi.
 
 
 
   În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu dragostea bunei credinţe mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica Măririi Tale Doamne.
 
   La nestricăciune iarăşi omenirea s-a chemat, fiind spălată cu dumnezeiescul sânge al lui Hristos, cu mulţumire cântând : Bine ești cuvântat în Biserica Măririi Tale Doamne.
 
   Ca un Purtător de viață, ca un mai înfrumusețat decât raiul cu adevărat, și decât toată cămara împărătească mai luminat s-a arătat Hristoase mormântul tău, izvorul învierii noastre.
 
 
   Ceea ce eşti lăcaş dumnezeiesc sfințit al celui Preaînalt, bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria Născătoare de Dumnezeu celor ce strigă : Binecuvântată eşti tu între femei, ceea ce eşti cu totul fără prihană Stăpână.
 
 
 
   Pe lemn fiind spânzurat, ai smerit ochiul cel înalt, şi sprânceana cea ridicată la pământ o ai surpat, şi ai mântuit pe om, prealăudate Doamne, şi Dumnezeule al părinţilor bine ești cuvântat.
 
   Cu puterea ta înalţă cornul nostru al celor ce slujim ție, cela ce ai înviat din morţi, și ai deşertat mai întâi bogăţia iadului cea de mulţi oameni Stăpâne. Doamne al părinţilor şi Dumnezeule bine ești cuvântat.
 
 
   Ziselor celor dumnezeiești urmând, mărim o Dumnezeire, ca pe ceea ce este în trei străluciri, neamestecată, netăiată, strălucire neînserată, care luminează toată făptura ce strigă : Dumnezeule bine ești cuvântat.
 
 
 
   Mă trage spre cântarea dorului Fecioarei focul cel din inimi ca să strig Maicii şi Fecioarei : Binecuvântată, Domnul puterilor este cu tine.
 
   Mai înaltă decât zidirile te-ai arătat, ca ceea ce ai născut pe Făcătorul şi Domnul, pentru aceasta strig către tine de Dumnezeu Născătoare : Binecuvântată, Domnul puterilor este cu tine.
 
 
   Domnie una pe tine cinstindu-te, în trei sfinţiri nedespărţită, te cânt, fire ceea ce eşti în trei Ipostasuri : Bine eşti cuvântată strigând ţie, ceea ce pe toate le ocârmuiești.
 
 
 
   Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de bunăcredinţă strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
   Mâinile întinzându-ţi pe Cruce, toate neamurile le-ai adunat, şi ai arătat o Biserică Stăpâne, care te laudă pe tine, celor de pe pământ şi celor din cer ce-ţi cântă cu un glas : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
   Alb ca zăpada s-a arătat femeilor cu lumina învierii cea neapropiată strălucind îngerul, strigând : Ce căutaţi pe cel viu în mormânt ca pe un mort ? Cu adevărat sa sculat Hristos, căruia strigăm : Toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul.
 
 
   Tu una întru toate neamurile Fecioară Curată, Maică lui Dumnezeu te-ai arătat. Tu te-ai făcut lăcaş al Dumnezeirii, ceea ce eşti cu totul fără prihană, nearzându-te cu focul luminii celei neapropiate. Pentru aceasta toţi pe tine te binecuvântăm, Marie a lui Dumnezeu mireasă.
 
 
 
   Nedreapta junghiere a ta văzându-o zidirea, întristându-se s-a tânguit, că pământul tulburându-se, în negură ca întru o haină neagră soarele s-a îmbrăcat, iar noi neîncetat te lăudăm, şi te preaînălţăm Hristoase în veci.
 
   Cela ce te-ai pogorât la mine până la iad, şi tuturor cale ai făcut către înviere, iarăși te-ai suit ridicându-mă cu umerii tăi, și la Tatăl m-ai adus. Pentru aceasta strig ţie, pe Domnul lăudaţi toate lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
   Pe mintea cea întâi și pricina a toate, pe Tatăl unul cel fără pricină îl mărim, şi pe Cuvântul Cel fără de început, şi pe Duhul cel mântuitor, pe un Dumnezeu şi Domn şi făcător a toate, Treimii celei de o fiinţă închinându-ne, şi înălţându-o întru toți vecii.
 
 
 
   Cela ce te-a zidit din coasta lui Adam, din fecioria ta s-a întrupat Domnul tuturor, pe carele lăudându-l strigăm : Toate lucrurile lăudaţi, binecuvântați pe Domnul.
 
   În cort Avraam a văzut Taina cea dintru tine de Dumnezeu Născătoare, că pe Fiul tău neîntrupat l-a primit cântând : Toate lucrurile lăudaţi, binecuvântaţi pe Domnul.
 
   Pe cei întocmai la număr cu Treimea i-a mântuit închipuirea cea mai dinainte a fecioriei tale, că în trupuri fecioreşti au călcat văpaia Fecioară strigând : Lăudaţi, binecuvântaţi pe Domnul.
 
 
 
   Hristos piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară s-a tăiat, împreunând firile cele depărtate. Pentru aceasta veselindu-ne pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.
 
   Tu tot pe mine tot m-ai luat întru împreunare neamestecată, mie totului dându-mi Dumnezeul meu mântuire prin Patima ta, care pe Cruce ai răbdat trupeşte pentru milostivirea cea multă.
 
   Ucenicii tăi văzând deschis mormântul tău şi giulgiurile cele de Dumnezeu purtate deşarte întru învierea ta, împreună cu îngerul au zis, cu adevărat s-a sculat Domnul.
 
 
   Unime adică a fiinţei celei dumnezeiești, dar Treime a fețelor toți credincioşii cu închinăciune mărim, în fețe neamestecate întocmai puternică de o cinste, pe care cu bunăcredinţă o mărim.
 
 
 
   Cu vicleşug târându-se şarpele din Eden, m-a luat rob, iar Domnul cel Atotputernic de piatra cea prea tare a locului căpăţânii pe acesta l-a lovit ca pe un prunc şi mie iarăşi întrare la desfătare prin lemnul Crucii mi-a deschis.
 
   Pus-ai cetăţile vrăjmaşului cele tari acum întru pustiire, şi cu mâna cea prea tare bogăţia lui rănindu-o, din pântecele iadului m-ai înviat Hristoase, și pe cel ce se lăuda fără măsură dedemult, de râs ca pe un batjocurit l-ai arătat.
 
   Vino, de cercetează necârmuirea poporului tău celui sărac, şi cu mâna ta cea prea milostivă şi tare întăreşte pe purtătorii de Cruce credincioși asupra vrăjmaşilor celor hulitori, ca să scoţi moştenirea ta cea aleasă Hristoase, ca un iubitor de oameni.
 
 
 
   Te vedem pe tine ca pe un crin, cu porfira Duhului Celui dumnezeiesc vopsită Preacurată, în mijlocul spinilor strălucind, şi de bună mireasmă umplând pe cei ce cu adevărat te măresc.
     
   Firea omenească cea stricăcioasă luându-o din pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană, cel fără stricăciune întru sine o a arătat nestricăcioasă pentru milostivire, pentru aceasta ca pe Născătoarea de Dumnezeu te mărim.
 
   Ceea ce stăpâneşti toate făpturile, dăruieşte poporului tău semne de biruinţă, pe cel vrăjmaş punându-l prieten împăcat Bisericii, ca să te mărim ca pe Născătoarea de Dumnezeu.
 
 
 
    Stih : Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Lui.
 
   Cela ce Crucea ai suferit şi moartea, și ai înviat din morţi, Atotputernice, Doamne, mărim învierea ta.
 
    Stih : Lăudaţi-L pe Domnul întru Sfinţii Lui. Lăudaţi-l pe El întru tăria putem Lui.
 
   Cu Crucea ta Hristoase din blestemul cel dedemult ne-ai slobozit pe noi, şi cu moartea ta pe diavolul, carele muncea firea noastră, l-ai surpat, şi întru scularea ta de bucurie toate le-ai umplut. Pentru aceasta strigăm ţie : Cela ce ai înviat din morţi, Doamne mărire ție.
 
    Stih : Lăudaţi-L pe el întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.
 
   Cu Crucea ta Hristoase Mântuitorule povăţuieşte-ne pe noi la adevărul tău, și ne izbăveşte decursele vrăjmaşului, cela ce ai înviat din morţi, scoală-ne pe noi cei căzuţi prin păcat, tinzând mâna ta Iubitorule de oameni Doamne pentru rugăciunile sfinţilor tăi.
 
    Stih : Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.
 
   Din sânurile Părintelui tău neosebindu-te, unule născut Cuvântul lui Dumnezeu, ai venit pe pământ pentru iubirea de oameni, om făcându-te fără schimbare, și Crucea și moartea ai răbdat cu trupul, cela ce eşti fără patimă cu Dumnezeirea, şi înviind din morţi, nemurire ai dăruit neamului omenesc, ca un însuţi Atotputernic.
 
 
    Stih : Lăudaţi-L pe El în timpane şi în hore, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.
 
   Moarte ai primit cu trupul, nouă nemurire lucrând Mântuitorule, şi în mormânt te-ai sălăşluit, ca să ne slobozeşti pe noi din iad, împreună înviindu-ne cu tine, pătimind adică ca un om, dar înviind ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm : Mărire ție dătătorule de viață Doamne, unule Iubitorule de oameni.
 
    Stih : Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
 
   Pietrele s-au despicat Mântuitorule, când s-a înfipt Crucea ta în locul căpăţânii, înfricoşatu-s-au portarii iadului, când te-ai pus în mormânt ca un mort, pentru că stricând puterea morţii, celor morţi tuturor nestricăciune le-ai dăruit, cu învierea ta Mântuitorule, dătătorule de viață Doamne mărire ție.
 
    Stih : Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mana Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
 
   Dorit-au femeile, să vadă învierea ta Hristoase Dumnezeule, venit-au apucând înainte Maria Magdalena, aflat-au piatra răsturnată de pe mormânt, şi pe înger şezând şi grăind : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Înviat-a ca un Dumnezeu, ca să mântuiască toate.
 
    Stih : Mărturisi-mă-voi ţie Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
 
   Unde este Hristos, pe carele aţi gândit, că-l veţi păzi; Spune-ți iudeilor, unde este acela, pe carele l-aţi pus în mormânt, piatra pecetluind ? Daţi pe cel mort, cei ce v-aţi lepădat de viață, daţi pe cel îngropat, sau credeţi celui ce a înviat. Că deși veţi tăcea voi scularea Domnului, pietrele vor striga, mai vârtos cea răsturnată de pe mormânt. Mare este mila ta, mare este taina iconomiei tale, Mântuitorul nostru, mărire ție.
 
   Prin lemn Adam din rai a fost lepădat, iar prin lemnul Crucii tâlharul în rai s-a sălășluit, că acela gustând a lepădat porunca celui ce l-a făcut, iar acesta împreună răstignindu-se, pe Dumnezeu cel ce se tăinuia, a mărturisit strigând : Pomeneşte-mă întru împărăţia ta.
 
   Cela ce te-ai înălţat pe Cruce şi ai stricat puterea morţii, și ai şters ca un Dumnezeu zapisul cel ce era împotriva noastră Doamne, pocăinţa tâlharului și nouă ne dăruiește unule Iubitorule de oameni, celor ce-ţi slujim cu credinţă, Hristoase Dumnezeul nostru şi strigăm ţie : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia ta.
 
   Zapisul nostru pe Cruce cu suliţa l-ai rupt, şi socotindu-te între cei morți, pe tiranul cel de acolo l-ai legat, izbăvind pe toţi din legăturile iadului cu Învierea ta prin care ne-am luminat, Iubitorule de oameni şi strigăm ţie : Pomenește-ne și pe noi întru împărăția Ta.
 
   Cela ce te-ai răstignit şi ai înviat ca un puternic din mormânt a treia zi, şi pe Adam cel întâi zidit l-ai înviat unule Nemuritorule, şi pe mine mă, învredniceşte, ca să mă întorc la pocăinţă Doamne din toată inima mea și cu credinţă fierbinte pururea să strig ţie : Pomenește-mă Mântuitorule întru împărăţia ta.
 
   Cel fără patimă pentru noi om pătimitor s-a făcut, şi de voie pe Cruce pironindu-se, pe noi împreună ne-a înviat, pentru aceasta și mărim împreună cu Crucea, Patima și Învierea. Prin care iarăşi ne-am zidit, prin care ne-am și mântuit cei ce strigăm : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia ta.
 
   Pe Cel ce a înviat din morţi, şi puterea iadului a prădat, şi s-a arătat femeilor Mironosiţe, zicându-le bucuraţi-vă, credincioşii să-l rugăm, ca să izbăvească din stricăciune sufletele noastre, strigând pururea cu glasul tâlharului celui mulţumitor către dânsul : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia ta.
 
 
   Pe Tatăl, şi pe Fiul, şi pe Duhul Sfânt, toți credincioşii cu un gând a-l mări cu vrednicie să ne rugăm, Unimea Dumnezeirii, ceea ce este în trei ipostasuri, care rămâne neamestecată, una singură prin sine, nedespărţită şi neapropiată, prin care ne izbăvim de munca focului.
 
 
   Pe Maica Ta Hristoase, care cu trup fără sămânţă te-a născut, şi Fecioară nestricată cu adevărat şi după naştere a rămas, pe aceasta o aducem ție spre rugăciune, Stăpâne Multmilostive, dăruiește iertare greşalelor celor ce-ţi strigă totdeauna : Pomenește-ne şi pe noi întru împărăţia ta.