Ce răspuns vei afla sufletul meu în ziua judecăţii ? Sau cine te va scoate din osânda focului celui veșnic, şi din toate minunile ? Nimenea, de nu tu singur vei face Milostiv pe cel Îndurat, lăsând faptele tale cele fărădelege, şi viață lui Dumnezeu plăcută câştigându-ţi, plângând în toate zilele păcatele tale cele fără măsură, care în tot ceasul greşeşti, cu lucrul, cu cuvântul, și cu gândul, pe Hristos rugând, ca să-ţi dea pentru acestea iertare desăvârşit.
 
   Să nu mă biruiască Mântuitorule obiceiul păcatului cel ce mă trage, nici să mă stăpânească dracul cel ce pururea se luptă cu mine, şi să mă ducă către voia lui, ci răpeşte-mă cu mâna ta cea tare, Atotputernice de la stăpânirea lui, şi împărățeşte întru mine tu Iubitorule de oameni, și mă învredniceşte să fiu tot al tău, și să viețuiesc Cuvântule după a ta voie, şi să am odihnă întru tine, și să aflu curăţire, mântuire, și mare milă.
 
 
   Stricăciunea patimilor mă munceşte, și mi-au întunecat ochii inimii mele, şi nu pot nicicum a vedea căile cele mântuitoare, umblând mă rătăcesc, și cumplit mă prăpăstuiesc în prăpăstiile iadului. Iar aducându-mi aminte de minunile voastre Arhanghelilor, mă tămăduiesc de toată boala. Să văd milostivirea voastră acum prea degrab preacinstiţilor, sârguiţi, de-mi stingeţi văpaia patimilor, şi către lumina mântuirii povăţuindu-mă, dăruiţi-mi dezlegare răutăților mele.
 
   Vicleanul cel dedemult avea starea bunei măriri, împreună cu voi maimarilor Voievozi, și împreună cu voi ca un luceafăr răsărea, iar din răutate s-a surpat împotrivă luptătorul la pământ, şi cu întunericul s-a înegurat, şi se sileşte a mă surpa împreună cu dânsul, și pe mine, carele sunt cinstit cu chipul celui ce m-a zidit, dar deşi am căzut mai-nainte, Hristos m-a ridicat. Deci o înţelepţilor, arătaţi-vă mie ticălosului, folositor, şi de grijă purtător, şi ajutător, mântuire cerându-mi și mare milă.
 
   Făcându-mă după chipul lui Dumnezeu, şi împreună cu voi maimarilor Voievozi numărându-mă, mi se cădea să nu mă plec nicidecum vicleanului vrăjmaş, dar vai mie, că din sfatul pierzătorului nu v-am râvnit vouă, ci am lepădat porunca, și am căzut din cinstea Făcătorului, și sunt tras întru robie. Ci căutând spre mine cel pătruns de patimi, daţi-mi mâna, care mă duce către cărarea cea preaînaltă, ca să dobândesc mântuirea, cerându-mi și frumuseţea măririi celei dintâi.
 
 
   Maică Fecioară, ceea ce ai zămislit pe lumina adevărului, şi ai născut pe Dumnezeu cu trup, străluceşte-mi lumina ta, mie celui ce mă aflu la întunericul relelor, scoate-mă degrab dintru adâncimea deznădăjduirii, şi pe piatra vieţuirii celei fără greşeală întăreşte paşii sufletului meu, judecă pe dracii, care neîncetat mă necăjesc, conteneşte degrab durerea ticăloasei mele inimi, ceea ce eşti nădejdea marginilor, care dăruiești lumii mare milă.
 
 
 
   Doamne, păcătuind nu încetez, învrednicindu-mă iubirii tale de oameni nu cunosc, ci biruieşte întunecarea mea, cela ce ești unul bun, și mă miluiește.
 
   Doamne, şi de frica ta mă tem, și a face rău nu încetez, cine nu se teme la judecată de judecător; Sau cine vrând ca să se vindece, mânie pe doctorul precum eu ? Îndelung răbdătorule Doamne, milostivește-te spre neputinţa mea, şi mă miluieşte.
 
 
   Toate cele pământeşti defăimându-le, şi asupra muncilor bărbătește îndrăznind, de la fericitele nădejdi nu v-aţi îndepărtat, ci ai împărăţiei celei cereşti moşteni v-ați făcut, prealaudaţilor Mucenici. Având îndrăznire către Iubitorul de oameni Dumnezeu, pace lumii cereţi, şi sufletelor noastre mare milă.
 
 
   Înfricoşată şi preamărită, şi mare este taina, cel neîncăput, în pântece s-a încăput, şi Maica după naştere iarăşi a rămas Fecioară, că a născut dintr-însa pe Dumnezeu întrupat Aceluia să-i strigăm, aceluia să-i grăim, cu îngerii cântând : Sfânt eşti Hristoase Dumnezeule, cela ce te-ai făcut om pentru noi, mărire ție.
 
 
   Judecătorul şezând, și îngerii înainte stând, trâmbiţa glăsuind, şi văpaia arzând, ce vei face suflete al meu fiind dus la judecată ? Că atunci răutăţile tale vor sta înainte, şi păcatele tale cele ascunse se vor vădi. Pentru aceea mai-nainte de sfârşit strigă : Doamne Dumnezeule curățește-mă, și mă mântuieşte.
 
   Suflete, cele de aici sunt vremelnice, iar cele de acolo veșnice, văd judecata, şi pe Judecătorul pe scaun, şi mă cutremur de hotărâre, întoarce-te dar suflete cu sârguire, că judecata este fără iertare.
 
 
   Folositoarea cea fierbinte şi nebiruită, nădejdea cea adevărată și neruşinată, zidul și acoperământul, şi limanul celor ce aleargă la tine Curată pururea Fecioară, roagă împreună cu îngerii pe Fiul tău și Dumnezeu, să dea pace lumii, şi mântuire, și mare milă.
 
 
   Toţi să priveghem, şi pe Hristos să-l întâmpinăm, cu mulţime de untdelemn, și cu făclii luminoase, ca să ne învrednicim a fi înlăuntru cămării, că cel ce va rămâne afară de uși, în deşert va striga lui Dumnezeu, miluieşte-mă.
 
   Pe patul greşalelor mele celor multe zăcând, furat sunt de nădejdea mântuirii mele, că somnul trândăvirii mele, pricinuieşte sufletului meu muncă. Ci tu Dumnezeule, cela ce te-ai născut din Fecioară, ridică-mă către lauda ta, ca să te măresc.
 
 
   Pe tine Prealăudată, care eşti mai sfântă decât Heruvimii, şi mai înaltă decât cerurile, cu adevărat de Dumnezeu Născătoare mărturisindu-te, te avem păcătoşii folositoare, și mântuire te aflăm întru ispite. Pentru aceea nu înceta a te ruga pentru noi, ceea ce ești puterea şi stăpânirea sufletelor noastre.
 
 
 
   Mă cutremur de judecata cea înfricoşată, și de hotărârea Dreptului Judecător mă tem, pentru că ştiinţa pururea mă mustră, şi întru nepurtare de grijă vieţuind nu mă pricep, şi mă înfricoşez, cu sfintele voastre rugăciuni Arhanghelilor, izbăviţi-mă de foc, că voi sunteți păzitorii credincioşilor.
 
 
   Străluceşte astăzi pomenirea purtătorilor de chinuri, pentru că are şi din cer rază, ceata îngerilor prăznuieşte, şi neamul omenesc dimpreună serbează. Pentru aceea se roagă Domnului, să se miluiască sufletele noastre.
 
 
   Gavriil ție Curată, din ceruri cu preamărire, pe pământ ţi-a adus, bucură-te, că pe făcătorul îngerilor întru tine întrupat văzându-l, cântarea cea de bucurie ţie a cântat Preacinstită, printr-însa, pe oameni învăţându-i, cum că tu singură pricina bucuriei tuturor oamenilor te-ai arătat.
 
 
   Să cântăm Domnului, Celui ce a făcut minuni minunate în Marea Roşie, cântare de biruinţă, că s-a preamărit.
 
   Pe mine cel tras, şi amăgit de multele amăgiri ale celui străin, Hristoase, întoarce-mă, miluieşte-mă, ca un Milostiv.
 
   Hristoase, cela ce ai deschis urechile surdului, deschide și urechile sufletului meu cele asurzite rogu-mă, ca să aud cuvintele tale.
 
 
   Mucenicilor, cei ce v-aţi arătat stele noi ale soarelui dreptăţii, risipiţi întunericul inimilor noastre.
 
   Mucenicii arătându-se săgeţi înfocate cu dumnezeiești cărbuni ai Sfântului Duh sfărâmă toate săgeţile şarpelui.
 
 
   Ușa dumnezeieștii Măriri, mă rog, deschide-mi uşile pocăinţei, şi din porţile iadului, scoate sufletul meu cel smerit.
 
 
   Tainicilor ai dumnezeieștii începătorii celei dătătoare de lumină, ca cei ce cu razele acestea întâi vă străluciţi îngerilor, pe Stăpânul rugaţi-l; cu lumină să lumineze sufletul meu.
 
   Având îndrăzneală, ca cei ce stați înaintea Scaunului celui înalt, pe toţi cei ce cu bunăcredinţă vă laudă pe voi, izbăviţi-i de primejdii, o Arhistrategilor, cei ce sunteţi întâi stătători ai cetei cereşti.
 
 
   Dezlegatu-s-a blestemul, întristarea a încetat, că cea binecuvântată, şi cu daruri dăruită, a răsărit credincioşilor bucurie, binecuvântare tuturor marginilor, înflorind pe Hristos.
 
 
 
   Dumnezeu a împărăţit peste limbi, Dumnezeu șade pe Scaunul cel sfânt al său, şi să-i cântăm lui cu înţelegere, ca împăratului Dumnezeu.
 
   Bunule Doamne, cela ce nu voieşti să piară niciunul, pe mine cel ce pier miluieşte-mă, şi mă mântuieşte cu dumnezeiască pogorâre a milei tale, întrutot Îndurate.
 
   Căci întru ştiinţă, şi întru neştiinţă am greşit ţie Doamne Hristoase, pentru aceasta la tine cela ce toate le știi, vin și cad, primeşte-mă ca și pe desfrânatul.
 
 
   Ca să omorâţi păcatul cel viu, şi ca să arătaţi mort pe vrăjmaşul, n-aţi grijit de moartea cea trupească, fericiţi Mucenici.
 
   Împestrindu-vă cu patimile, și cu hainele cele cu sânge vopsite împodobindu-vă Mucenicilor, înaintea împăratului tuturor acum staţi, purtând cununi.
 
 
   Fecioară Maică, ceea ce pe Dumnezeu l-ai întrupat, primeşte glasurile celor ce strigă ţie pururea, și ne izbăveşte de multe feluri de înconjurări.
 
 
 
   Cela ce cu Cuvântul înţelepţeşte ai înfiinţat danțurile Puterilor celor de sus, arătând bunătatea Puterii tale cea nemăsurată. Cu ale acestora ocrotiri Biserica ta o întăreşte, unule bunule și Iubitorule de oameni.
 
   Hristoase, cela ce ai înfrumuseţat cu nespusă Lumină pe îngerii tăi, şi printr-înşii ai întărit Biserica ta Milostive, mă rog ţie Stăpâne, ticălosul meu suflet, printr-înşii luminează-l, nepomenind păcatele mele cele fără de număr.
 
 
   Preacurată Fecioară, prealăudată, tu fără de împreunare ai fost Maică lui Dumnezeu, celuia ce luminează cetele cele fără de trupuri, ca să cânte neîncetat în trei sfinţiri și Domnii, o dumnezeiască începătorie.
 
 
 
   Lucrurile iconomiei Tale Doamne, au spăimântat pe Proorocul Avvacum, că ai ieşit spre mântuirea poporului tău, ca să mântuieşti pe unşii tăi ai venit.
 
   Lucrurile ce am săvârşit în viață, sunt cumplite şi rele; dintru carele izbăveşte-mă Hristoase Dumnezeule, dăruindu-mi adevărata pocăinţă.
 
   Toată cinstita poruncă am defăimat, frica ta am lepădat Hristoase, şi mă tem, că nu voi scăpa de judecata ta, întru care să nu mă osândeşti Milostive.
 
 
   Mucenicii tăi Cuvântule cu adevărat, cu curele de peste toate părţile întinzându-se, şi de bătăi cheltuindu-se cumplit, şi cu unghii de fier strujindu-se, cu credinţă se bucură.
 
   A vă clinti pe voi pătimitorilor, din statornicia cea dumnezeiască, nicicum n-a putut vicleanul, pentru aceea a multor clătiţi vitejilor, dumnezeiască întărire v-ați arătat.
 
 
   Prealăudată, din Cinstitele tale sângiuri se întrupează Domnul, pocăinţă dăruind prin a ta bună mijlocire, celor ce te cinstesc pe tine ca un Milostiv, şi însuşi Iubitor de oameni.
 
 
 
   Înfiinţând strălucirile îngerilor, cu raze dumnezeiește lucrătoare, cu bună dăruire le-ai strălucit ca un Puternic întru tărie, Cuvântul tău plinind Iubitorule de oameni.
 
   Gândurile cele pământeşti ale trupurilor să le lepădăm credincioşii, urmând cu petrecerea cetelor celor fără de trupuri, şi acum să ne într-aripăm cu Duhul.
 
 
   Ceea ce ești cu totul fără prihană, fii mie folositoare, scăpare, şi liman, gonind viforul patimilor, ceea ce pe cetele îngerilor cu frumuseţea fără de asemănare le-ai întrecut.
 
 
 
   Hristoase Dumnezeule, Lumina cea adevărată, de noapte mânecă către tine duhul meu, arată spre mine faţa ta.
 
   Deşteaptă-te o suflete, deşteaptă-te din somnul cel greu al cumplitului meu păcat, şi cu lumina pocăinţei luminează-te.
 
   Să înnoim sufletul cu osârdia, şi cu ploile umilinţei să ne adăpăm, ca să odrăslim spice de pocăinţă.
 
 
   Cu cărbunii dragostei ascuțindu-vă, săbii cereşti lucrate tăind taberele vrăjmaşilor, v-ați arătat răbdătorilor de chinuri.
 
   Nerobiți făcându-vă vrăjmașului, pe acesta l-aţi robit, purtătorilor de biruinţă, şi prieteni adevăraţi ai lui Hristos v-ați arătat.
 
 
   Fecioară între femei binecuvântată, dăruieşte milele tale poporului tău, că Maică te-ai arătat celui Milostiv.
 
 
 
   Înconjurând toate marginile pământului, facerile de bine ale Stăpânului le aduceţi celor credincioşi, şi îi păziţi întrutot măriţilor Arhangheli.
 
   Cuvântule al lui Dumnezeu şi Tatălui, supunându-se Cuvântului tău măritele podoabe ale începătoriei cetei celei cereşti, cu Lumina strălucirii tale se luminează.
 
 
   Toată dorirea mea mută-o către tine Preacurată, ceea ce ai adus dulceaţa doririi celei mai presus de cuvânt, celor ce te cunosc de Dumnezeu Născătoare.
 
 
 
   Din chit pe proorocul l-ai izbăvit, iar pe mine dintru adâncul păcatelor scoate-mă Doamne, și mântuieşte.
 
   Nu este în viață păcat, pe carele eu ticălosul însumi să nu-l fi săvârșit, unule cel fără de păcate miluiește-mă.
 
   Cu vetrela osârdiei să ne întraripăm, şi de mântuitoarea pocăinţă toţi să ne apucăm, ca să ne mântuim.
 
 
   Cu patimile bunilor vestitori Apostoli şi ale Mucenicilor, zidirea se luminează, prin care şi pe noi luminează-ne, Iubitorule de oameni.
 
   Pe razele cele ce au început strălucirea dumnezeieștii și cinstitei dării de lumină, pe Mucenici toți să-i cinstim.
 
 
   Fecioară folositoarea credincioşilor, roagă pe Domnul, ca să se izbăvească robii tăi de tot păcatul.
 
 
 
   Cu sfinţenie împodobindu-vă alese Soboare ale îngerilor, cu strălucirile cele dătătoare de lumină vă luminaţi, arătările de taine cele dumnezeieşte lucrătoare cu taină învățându-vă.
 
   Cu razele celor trei luminători dindestul înfrumuseţându-vă, îngerilor şi Arhanghelilor, cu chip dumnezeiesc, ticălosul meu suflet să-l luminaţi, prin rugăciunile voastre.
 
 
   Zămislit-ai Preacurată pe Ziditorul tuturor și Dumnezeu, pe carele cu cutremur îl văd toţi îngerii bucurându-se, prea cu bună evlavie stându-i înainte.
 
 
 
   Bine ești cuvântat Dumnezeule, cela ce vezi adâncurile, și șezi pe Scaunul Măririi, cel prealăudat şi preamărit.
 
   Bine eşti cuvântat Dumnezeule, carele pentru milostivire pe toţi cei ce se pocăiesc, îi primeşti, cel prealăudat și preamărit.
 
   Vindecă milostive Mântuitorule patimile mele cele multe, cela ce cunoşti neputinţa mea, cel prealăudat şi preamărit.
 
 
   Cu dumnezeiasca putere, întărindu-se ceata purtătorilor de chinuri, pe vrăjmaşi biruindu-i strigă : Cel prealăudat şi preamărit.
 
   Cuvântule, cela ce ai întărit pe înţelepţii purtători de chinuri, a răbda muncile cele cu multe împletituri, pentru rugăciunile lor miluieşte-ne pe toți.
 
 
   Bine eşti cuvântat Dumnezeule, cel ce te-ai sălăşluit în pântecele Fecioarei, şi ai mântuit pe om, cel prealăudat şi preamărit.
 
 
 
   Hristos arătând puterea cea cu nemărginire puternică, Arhistrategilor, v-au înfiinţat, învăţând a cânta : Dumnezeule bine ești cuvântat.
 
   Cela ce ai împodobit cu bunătatea mulţimea cea fără de număr a cetelor celor fără de trupuri, pe adunările credincioşilor, învrednicește-le a cânta ție : Dumnezeule bine ești cuvântat.
 
 
   Pe mine cel clintit de patimi, Fecioară acum tu mă întăreşte, ceea ce tuturor credincioşilor ai izvorât nepătimire, celor ce cu credinţă cântă : Dumnezeule bine ești cuvântat.
 
 
 
   Pe Făcătorul a toată zidirea, de carele se spăimântează îngerii, lăudaţi-l popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pe mine cel ce m-am omorât cu călcările de porunci, Doamne înviază-mă, ca să te măresc întru toți vecii.
 
   Luminându-mă prin pocăinţă, de întunericul păcatelor izbăveşte-mă Doamne, ca să te măresc întru toţi vecii.
 
 
   Purtătorii de chinuri Mucenici, văpaia înşelăciunii au călcat, cu preamărire primind rouă din cer.
 
   Sfinţilor, ca nişte pământ gras, spic cu adevărat însutit, lui Hristos puitorului de lupte, aţi rodit.
 
 
   Dintru tine a răsărit Dumnezeu, și cu cunoştinţă de Dumnezeu a luminat pe cei întunecaţi, Prealăudată Fecioară.
 
 
   Mă trage acum dragostea inimii, a lăuda cu cântări pe cetele îngerilor, cu care dimpreună cânt : Pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Tăinuitorilor ai strălucirii celei singuratice și în trei luminători, rugaţi-vă, ca să se mântuiască cei ce cu credinţă cântă : Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
   Ceea ce eşti uşa luminii Maică Fecioară Curată, cu lumina ta luminează pe cei ce scapă la tine cu credință, că tu ești nădejdea și folositoarea, una preasfântă pururea binecuvântată.
 
 
 
   Pe tine cea fericită între femei și binecuvântată de Dumnezeu, neamul omenesc cu cântări te mărim.
 
   Milostiv fi mie Doamne, celui ce fără de număr nebuneşte ţi-am greşit, şi împărăţiei tale Cuvântule mă învredniceşte.
 
   Unule Mântuitorule, precum dedemult ai mântuit pe ninivitenii cei ce s-au pocăit; și pe noi cei ce te lăudăm pe tine, mântuiește-ne cu mila ta.
 
 
   Dându-vă trupul la toate rănile, sufletul nerănit l-ați mântuit, purtători de chinuri ai Domnului, părtaşilor ai Măririi celei dumnezeiești.
 
 
 
   Ca un scaun de foc porţi pe cela ce poartă toate cu voia, și alăptezi Fecioară pe cel ce hrăneşte toate.
 
 
 
   Cei ce sunteţi începători cetelor îngereşti, prealuminate Mihaile și dumnezeiescule Gavriile, cela ce ai fost prea adevărat propovăduitor al dumnezeieşti întrupări, păziţi pe toţi, cei ce vă laudă pe voi măriţilor.
 
   Cela ce cu bogate dări reverşi vistieria ta, cela ce ai adus dintru nefiinţă cetele cele îngereşti, cu care vei să vii ca un judecător şi Dumnezeu a toate, fie-ţi milă de mine Stăpâne cel ce scap la mila ta.
 
   Curată Cinstită de Dumnezeu Născătoare, gânditori Arhanghelii, Stăpânirile, Scaunele, Heruvimii, Puterile şi Serafimii, îngerii cei luminaţi, Începătoriile și Domniile, Fiului tău preafericită, cu cutremur slujesc.
 
 
   Vai mie, cum m-am asemănat eu smochinului celui neroditor, și mă tem de blestemul cel cu tăiere, ci tu cerescule lucrător Hristoase Dumnezeule, sufletul meu cel înţelenit, arată-l de roadă aducător şi mă, primeşte ca pe fiul cel desfrânat și mă miluiește.
 
   Mulţimile greşalelor mele trece-le Doamne, cela ce te-ai născut din Fecioară şi şterge toate fărădelegile mele, dându-mi cuget de întoarcere, ca un Iubitor de oameni, și mă miluiește, rogu-mă.
 
 
   Binecuvântată este oastea Împăratului Ceresc, că de au și fost pământeni purtătorii de chinuri, dar s-au nevoit să ajungă la vrednicia îngerească, trupurile defăimându-le, şi prin patimi s-au învrednicit cinstei celor fără de trupuri. Pentru rugăciunile lor Doamne, trimite nouă mare milă.
 
 
   Conteneşte durerile mult suspinătorului meu suflet, ceea ce ai potolit toată lacrima de la faţa pământului, că tu goneşti durerile oamenilor şi scârbele păcătoşilor le risipeşti, că pe tine toţi te-am câştigat nădejde şi întărire Preasfântă Maică Fecioară.
 
 
   Tâlharul pe Cruce pe tine Dumnezeu a fi crezându-te Hristoase, te-a mărturisit curat din inimă : Pomeneşte-mă Doamne, strigând, întru împărăţia ta.
 
   Tâlharii cei stricători de suflet, întâmpinându-mă pe calea vieţii m-au rănit. Ci acum alerg Hristoase, către a ta milostivire, vindecă-mă și mă mântuiește, rogu-mă.
 
   Cetele cereşti cu laude te măresc pe tine Dumnezeule a toate, pentru sfintele acestora soliri Stăpâne, treci cu vederea răutăţile mele cele multe, și mă mântuieşte, rogu-mă.
 
 
   Cu cetele îngerilor numărându-vă; pătimitori ai lui Hristos şi umplându-vă de lumina cea neînserată, patimile cele puturoase ale inimii mele împuţinați-le.
 
 
   O Treime, care cu Mărire te lauzi de glasurile Îngerilor, pe sufletul meu cel vătămat de draci, rogu-mă, arată-l cu mila ta sănătos cu totul.
 
 
   Curată, ceea ce ai primit bucuria prin înger în pântecele tău, sufletul meu cel mâhnit prin faptele cele viclene, umple-l de bucurie, povăţuindu-mă la lumină.